Corect
Eu am numai trei
picioare.
Mai lipsește doar Mihai.
Nu am decât 10000 lei.
Eu sunt
Înger
A hotărî
Reîntregire
Hotărât
Hotărând
Fii cuminte!
Să fii punctual.
Să nu fii trist.
Nu fi fraier!
Să fi știut ce pierd, n-aș fi
lipsit.
Aș fi mândru dacă aș lua
un premiu.
Promit că voi fi punctual.
Băiatul a cărui carte
Fata a cărei carte
Băiatul ale cărui cărți
Fata ale cărei cărți
Băieții a căror carte
Fetele a căror carte
Băieții ale căror cărți
Fetele ale căror cărți
Băiatul al cărui câine
Fata al cărei câine
Băiatul ai cărui câini
Fata ai cărei câini
Băieții al căror câine
Fetele al căror câine
Băieții ai căror câini
Fetele ai căror câini
Eu creez
Tu creezi
El creează
creare
Eu creez
Eu agreez
Eu întemeiez
Eu încleiez
Fumător inveterat
Adevăr învederat
Masculin
Greșit Comentarii
Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc
Am decât 10000 lei. numai sau doar, iar în construcții negative se folosește
decât.
Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la
ortografia sînt la ortografia sunt. Normele curente impun
Eu sînt, eu sânt
forma sunt. Eu sânt este greșit după ambele seturi de
norme.
Ânger Se folosește î, nu â, la începutul cuvântului, la sfârșitul
A hotărâ cuvântului și în cuvintele formate cu prefix dacă î este prima
Reântregire literă din rădăcină. Participiul și gerunziul verbelor nu fac
Hotărît excepție: dacă participiul se formează cu -ât sau dacă
Hotărînd gerunziul se formează cu -ând, folosim â.
Se scrie fii doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la
Fi cuminte! conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii
Să fi punctual. trist). În toate celelalte situații, se scrie fi.
Să nu fi trist.
Nu fii fraier! Pentru formele cu doi i, este pur și simplu vorba de excepții
Să fii știut ce pierd, n-aș fii în conjugarea verbului a fi. Formele de condițional prezent
lipsit. (aș fi mândru), imperativ negativ (nu fi fraier) și viitor (voi fi
Aș fii mândru dacă aș lua un punctual) se formează întotdeauna cu infinitivul verbului,
premiu. care este a fi. În formele de condițional trecut (aș fi lipsit) și
Promit că voi fii punctual. conjunctiv trecut (să fi știut), a fi are rol de verb auxiliar și
se scrie întotdeauna cu un singur i.
Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși,
există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al / a /
Oricum altcumva ai / ale se acordă cu obiectul (carte / cărți / câine / câini),
iar cărui / cărei / căror se acordă cu posesorul (băiatul /
fata).
Verbul a crea, deși se termină în -ea, nu este un verb de
conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este -a, iar
Eu crez rădăcina este cre-. Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe a
Tu crezi lucra, înlocuind lucr- cu cre-. Oriunde a lucra se conjugă cu
El crează un e, a crea se conjugă cu doi (eu lucrez - eu creez).
creere Formele crez, crezi, crează există în limba română în cu
totul alt context: ele sunt conjugări populare ale verbului a
crede.
Eu creiez
Dacă infinitivul verbului se termină în -ia, (a întemeia, a
Eu agreiez
încleia) atunci litera i apare și la persoana I a timpului
Eu întemeez
prezent, altfel nu (a crea, a agrea).
Eu încleez
Paronime - vezi definițiile.
Fumător învederat
Adevăr inveterat
Oricum altcumva Pronume de întărire - vezi DEX.
1
Eu însumi
Tu însuți
El însuși
Noi înșine
Voi înșivă
Ei înșiși

Feminin
Eu însămi
Tu însăți
Ea însăși
Noi însene
Voi însevă
Ele înseși (însele)
Merită să aștepți Se merită să aștepți Verbul a merita nu este reflexiv.
Folosirea verbului a fi la plural nu are sens și nu are legătură
Ce-i cu cărțile astea pe Ce-s cu cărțile astea pe cu faptul că vorbim despre mai multe cărți. Un exemplu și
masă? masă? mai evident este 'Ce este cu voi aici?, nu Ce sunt/sunteți cu
voi aici?
Infinitivul verbului este a plăcea, iar condițional-optativul se
Mi-ar plăcea Mi-ar place formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu
infinitivul.
DEX menționează de pe ca sens impropriu al lui după
Cartea de pe noptieră Cartea după noptieră (sensul 5), dar Gramatica Academiei nu menționează acest
lucru.
În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate:
„pe care am citit-o”, „pe care l-am întrebat” etc. În primele
două, „pe care” este complement direct, arătând asupra cui
se efectuează acțiunea: Pe cine am citit? Pe ea, pe carte. Pe
Cartea pe care am citit-o
cine am întrebat? Pe el, pe om. Complementul direct este în
Omul pe care l-am întrebat
Cartea care am citit-o cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția pe.
Omul care l-am întrebat
Cartea care mi-a plăcut
În ultimele două cazuri, „care” este subiect, arătând cine
Omul care mi-a răspuns
face acțiunea: Cine a plăcut? Cartea. Cine a răspuns? Omul.
Subiectul este în cazul nominativ, de aceea nu este nevoie
de prepoziția pe. Cartea care am citit-o este o contaminare
între cele două construcții și este incorectă.
Apendicita și amigdalita sunt boli. Ele nu sunt părți ale
Mă doare apendicele. Mă doare apendicita.
corpului, deci nu au cum să doară. Mă doare amigdalita este
Mă dor amigdalele. Mă doare amigdalita.
la fel de incorect ca și mă doare durerea de cap.
Un copil În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a
Doi copii substantivelor masculine se formează prin adăugarea literei
Copiii se joacă Copii se joacă i la forma nearticulată. Substantivele care au doi i la plural
(copii, ulii, vizitii) capătă trei i în forma articulată (copiii,
Un cobai Cobaiii sunt rozătoare uliii, vizitiii), iar substantivele care au un singur i la plural
Doi cobai (oameni, cobai) capătă doi i în forma articulată (oamenii,
Cobaii sunt rozătoare cobaii).
Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în
acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița
nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și,
Cel mai bine plătită întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se
Cea mai bine plătită doctoriță
doctoriță formează implicit cu cel pus la masculin.

Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: Doctorița

cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită.
Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența
Până număr până la trei să Până număr la trei să plecați
primului până creează confuzie, dar este necesar și cel de-al
plecați de-aici! de-aici!
doilea.
Dă-te la o parte. De-te la o parte
Dați-vă jos. Dădeți-vă jos.
Imperativul negativ se formează cu infinitivul verbului: nu
Nu face asta. Nu fă asta.
mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
A avansa A avansa înainte A avansa implică noțiunea de înaintare.

2

De ce râzi?
Îmi place cineva
Preț mare
Să aibă parte
El/ea se așază
Sticlă de un litru
Ora unu
Ora două
Ora douăsprezece
Ora douăzeci și unu
Ora douăzeci și două
Am luat un pix de la ei și li
l-am dat înapoi
Nu există așa ceva
Liniște! Să se audă musca!
Cu surle și tobe
Datorită publicului și
încurajărilor acestuia...
Multe din marile
descoperiri au fost făcute
fortuit.
cartea anului acestuia
El se înșală.
Vrea să (te) înșele.
Eu crăp (de râs, de ciudă).
Tu crăpi (de râs, de
ciudă).
Când am venit la tine, tu
plecaseși deja.
Ne-am văzut doar o dată
în ultimul an.
A fost odată ca niciodată...
(cândva)
Odată cu Ana, a venit și
Barbu. (concomitent)
Era vesel și odată s-a
întristat. (deodată)
Să cereți voie înainte să
plecați.
Nu trageți!
Cere-ți drepturile tale.
Trage-ți pătura pe tine.
Aș veni și eu cu voi.
Cât am putut dormi!
A fost învestit în funcția de
...
De ce te râzi?
Îmi place de cineva
Preț scump
Să aibe parte
El/ea se așează
Sticlă de un kilogram
Ora una
Ora doi
Ora doisprezece
Ora douăzeci și una
Ora douăzeci și doi
Am luat un pix de la ei și i l-
am dat înapoi
Nu se există așa ceva
Dacă musca nu se aude, probabil e gălăgie. Dacă preferați
Liniște! Să nu se audă musca! să folosiți negația, spuneți: Liniște! Să nu se audă nici
musca!
Cu surle și trâmbițe
Datorită publicului și a
încurajărilor acestuia...
Era crispat și zâmbea fortuit.
cartea anului acesta
El se înșeală.
Vrea să (te) înșale.
Eu crap (de râs, de ciudă).
Tu crapi (de râs, de ciudă).
Când am venit la tine, tu
plecasei deja.
Ne-am văzut doar odată în
ultimul an.
A fost o dată ca niciodată...
O dată cu Ana, a venit și
Barbu.
Era vesel și o dată s-a
întristat.
Să cere-ți voie înainte să
plecați.
Nu trage-ți!
Cereți drepturile tale.
Trageți pătura pe tine.
Aș venii și eu cu voi.
Cât am putut dormii!
A fost investit în funcția de ... investit înseamnă folosit într-o afacere, plasat (se referă la
A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.
Cineva este subiect gramatical, deci trebuie pus în cazul
nominativ, fără prepoziția de.
Un produs este scump atunci când prețul său este mare.
Preț scump este o struțo-cămilă.
Vezi definiția (mai ales cea din Dicționarul ortografic).
Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru
cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o
umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920
de grame! Deci „sticlă de un kilogram” nu are sens.
Este greșit argumentul că aici s-ar face acordul cu oră. Se
folosește pur și simplu din motive de tradiție: pe vremuri se
folosea (un) ceas/ (două) ceasuri nu oră. Între timp ceas s-
a schimbat cu oră, însă structura s-a păstrat.
Deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect
este ...li l-am dat...
Folosirea unei forme reflexive *a se exista este incorectă.
Surla și trâmbița sunt amândouă instrumente de suflat. O
paradă militară are atât instrumente de suflat, cât și de
percuție.
După datorită se folosește dativul. Articolul posesiv a (al, ai,
ale) este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu
„forțat”.
Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr
și caz cu substantivul determinat.
Vezi definiția. Forma înșale este valabilă doar pentru „a pune
șaua pe...”.
Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, persoana a
II-a, singular se construiește cu terminația -seși, nu -sei:
plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.
O dată se scrie despărțit numai când indică enumerarea (o
dată, de două ori). Când are unul din sensurile „cândva”,
„concomitent”, „deodată”, se scrie legat, fiind adverb. Vezi
definiția.
Ți se desparte prin cratimă atunci când are rol de pronume,
fiind forma prescurtată a lui îți: cere-ți (tu, ție, drepturile
tale), trage-ți (tu, ție, pătura pe tine). Când indică desinența
de plural, persoana a II-a a verbelor, ți se scrie desigur lipit
de verb: voi cereți, voi trageți.
Infinitivul verbului nu are nevoie de un i în plus. În primul
caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se
construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În
al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv.
capital).
3
Câine surd la vânătoare.
A da sfară/șfară în țară
Condițiile optime
O listă completă
Din cauza vremii urâte, n-
am mai mers la munte.
Întreprinde, întreprindere,
întreprinzător...
Risc să dau un pronostic...
Riști să-l înfrunți pe șef?
Antidrog
Nerespectuos
Răspoimâine
Le-am mulțumit celor care
m-au ajutat.
I-am mulțumit unuia dintre
cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit la trei
dintre cei care m-au
ajutat.
Le-am mulțumit la
asemenea/astfel de
oameni pentru ajutorul
dat.
Abrogarea legii adoptate
acum un an
Nu mai știu ce să cred.
Numai tu știi ce s-a
întâmplat.
A împodobi
A împroșca
A se îmbuiba
A îmbiba
Ouăle sunt proaspete.
Încondeierea ouălor este o
tradiție frumoasă.
Plouă încontinuu
(incontinuu).
România este în continuu
progres.
Statele Unite ale Americii
Câine sur la vânătoare.
A da sfoară în țară
Condițiile cele mai optime
O listă foarte completă
Din cauza la vremea urâtă, n- „Din cauza” este o locuțiune prepozițională care cere
am mai mers la munte.
Intreprinde, intreprindere,
intreprinzător...
Mă risc să dau un pronostic... Chiar dacă unele dicționare menționează că a risca este și
Te riști să-l înfrunți pe șef? reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
Anti-drog
Ne-respectuos
Răs-poimâine
Le-am mulțumim la cei care
m-au ajutat.
I-am mulțumit la unu dintre
cei care m-au ajutat.
Abrogarea legii adoptată
acum un an
Numai știu ce să cred.
Nu mai tu știi ce s-a
întâmplat.
A înpodobi
A înproșca
A se înbuiba
A înbiba
Ouălele sunt proaspete.
Încondeierea ouălelor este o
tradiție frumoasă.
Plouă în continuu.
România este încontinuu
progres.
Statele Unite ale Americii este Trebuie făcut acordul în număr între subiect și predicat. De
Expresia are sensul: „pe nepregătite”, iar culoarea (sur) nu
are niciun efect asupra performanțelor câinelui la
vânătoare...
Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative:
exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele
care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil,
splendid, perfect nu formează grade de comparație.
De asemenea nu formează grade de comparație nici
adjectivele care exprimă o însușire absolută: pozitiv,
negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu,
prim etc.
întotdeauna cazul genitiv.
Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță)
doar cu î, nu cu i.
În general, în limba română, prefixele se scriu lipite de
cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă.
Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni sunt
complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am
mulțumit?” (celor etc.), nu la întrebarea „la cine i-am
mulțumit?” (la cei etc.). Acest gen de complement indirect
stă întotdeauna în cazul dativ (celui etc.). Varianta la cei nu
este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire
neîngrijită sau o formă populară.
Limba literară acceptă construcția cu prepoziția la numai
când complementul indirect este exprimat printr-un numeral
invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un
adjectiv invariabil (de exemplu asemenea, astfel).
Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din
participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se
acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe
care îl determină. În acest caz, legii este în cazul genitiv,
deci și adoptate trebuie declinat în cazul genitiv. Corect este
așadar legea adoptată, dar legii adoptate.
Numai se scrie într-un cuvânt când are sensul de „doar”.
Când arată încetarea unei acțiuni, nu mai se scrie separat.
Înainte de b sau p se pune aproape întotdeauna consoana
m, nu n. Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru,
nonprofit) și cuvintele împrumutate literal din alte limbi
(hornpipe).
Vezi definiția (click pe „declinări” pentru a vedea lista
completă a declinărilor).
Încontinuu se scrie într-un cuvânt atunci când are valoare
de adverb (echivalent cu mereu, întruna) și despărțit atunci
când avem prepoziția în și adjectivul continuu.
Incontinuu este echivalent cu încontinuu; a nu se confunda
cu discontinuu (confuzie care ar putea fi generată de alte
perechi de antonime formate cu prefixul in: consecvent -
inconsecvent, constant - inconstant, etc.).
4
sunt o țară mare și remarcat că și atunci cînd se folosește prescurtarea SUA
o țară mare și puternică.
puternică. trebuie folosit pluralul!
O sumă de calități Un summum de calități
Ascultă muzică la Ascultă muzică la
La maximum este o locuțiune adverbială (vezi definiția).
maximum/minimum. maxim/minim.
Doar maxim este adjectiv. Ca substantiv însă, maximum
Maximum de profit cu un Maxim de profit cu un
este sinonim cu maxim (vezi definiția).
minim efort. minimum efort.
Codrii înverziți sunt
frumoși.
Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu
Înverziții codri freamătă.
articol hotărât, doi i (sau trei, în cazul cuvintelor ca uliii,
Pantalonii albaștri s-au
vizitiii, copiii). Când există un adjectiv antepus
rupt.
Oricum altfel substantivului, el preia accentul: codrii înverziți, dar
Am discutat despre niște
înverziții codri. În sintagma niște parametri importanți,
parametri importanți.
articolul este nehotărât (niște), așadar toate cuvintele se
Parametrii cei mai
scriu cu un singur i.
importanți au fost
discutați.
Doamna Ionescu este o
filologă / politiciană / Doamna Ionescu este un
doctoriță / președintă / filolog / politician / doctor / Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba
artistă / profesoară / președinte / artist / profesor / română.
muziciană / sculptoriță muzician / sculptor renumit.
renumită.