1. Domeniul de folosire ale constructiilor metalice.

Avantajele si dezavantajele
constructiilor metalice.
2. Structura otelului si proprietatile lui. Caracteristicile fizico-mecanice ale otelurilor
3. Tratamente termice ale otelurilor .Protectia anticorozivă a constructiilor metalice
4. Fabricarea otelurilor . Clasificarea otelurilor. Alegerea otelurilor pentru constructii
metalice
5. Comportarea otelului la întindere
6. Comportarea otelului la concentrari de tensiuni

1. Domeniul de folosire ale constructiilor metalice. Avantajele si dezavantajele

constructiilor metalice.
Metalul se foloseste în toate structurile. În dependentă de forma constructiilor , se divizeaza
in 8 grupe:
1. Hale industriale .
2 Structuri metalice pentru planseele de mari deschideri (Sali de sport, de spectacole )
3.Poduri si estacade (otelul folosit pentru caile ferate ,soselelor. Se utilizează la deschideri
mari )
4.Constructii din tabla (recipiente pentru lichide si gaze , conducte ,buncare, rezervoare de mare
capacitate)
5.Constructii inalte- turnuri , piloni ancorați pentru sustinerea antenelor de telecomunicații si
televiziune.
6. Cladiri inalte (otelul se foloseste pentru cladiri de 20 nivele si mai mult )
7. Constructiile stucturilor si a utilajelor mobile si fixe (macarale, poduri, rulante, masini de
constructii)
8 alte constructii metalice- radio telescoape , turnuri de fum , scari si alte constructii .
*Avantajele constructiilor metalice
-siguranta in exploatere –material cu propietati bune , elasto-plastice ,omogeneitate ridicata
- Greutatea mica in constructii C = P( greutatea, desitatea ) : R (rezistenta ) (-raportul intre
rezistentele mecanice si greutatea elementelor are valori favorabile )
-are cele trei rezistente egale: compresiune , incovoiere, intindere
- -rezistenta si comportare buna la actiunile seimice
-capacitate mare de adaptare ,posibilitati de modificare si reconstruire
-posibilitatea de realizare in uzina
-se pot realiza in orice forma
-utilizarea otelului permite realizarea constructiilor ecologice
-usor de executat pe santier indiferent de anotimp
-sunt demontabile majoritatea
-posibilitatea refolosirii materialelor prin topire
*Dezavantajele constructiilor metalice

-rezistenta redusa la actiunea agentilor corosivi, a umedității.Apariția ruginii.( Viteza coroziunii

pentru suprafata neprelucrată poate atinge 2 mm/ an)

-rezistenta redusa la foc, la 200 grade Celsius se modifica rezistenta la curgere, iar la 600 grade
Celsius elementele din otel nu mai preiau eforturi.
2. Structura otelului si proprietatile lui. Caracteristicile fizico-mecanice ale otelurilor

Datorită proprietăţilor sale, oţelul este probabil cel mai important material ingineresc şi de
construcţii din lume.
Cele mai importante proprietati ale oţelului sunt tenacitate şi durabilitate înaltă, rezistență la
rupere şi limită la curgere şi conductivitate termică bună. Pe lângă aceste proprietăţi
importante cel mai caracteristic pentru proprietăţile de oţel inoxidabil este rezistenta la
coroziune. Proprietatile fizico- mecanice ale otelurilor:
-rezistenta la rupere este proprietatea metalelor de a se opune fortelor exterioare care cauta sa le
distruga integritatea
-elasticitatea este proprietatea metalelor de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa
indepartarea sarcinilor
-plasticitatea este proprietatea metalelor deformate sub actiunea unei sarcini de a nu mai reveni la
forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea solicitarilor
-tenaciatatea este proprietatea metalelor de a se rupe sub actiunea sarcinilor mari numai dupa
deformari vizibile
-fragilitatea este opusa tenacitatii
-duritatea este rezistenta metalelor fortelor exterioare , care le deformeaza superficial
-rezistenta la soc reprezinta capacitatea unui material de a absorbi o cantitate de energie inainte de
a se rupe, atunci cand este lovit brusc de un corp solid
-rezistenta la oboseala este proprietatea metalelor de a rezista la actiunea unor solicitari repetate.
- rezistenta la coroziunea este rezistenta materialului la procesul de distrugere a materialelor
metalice sub actiunea chimica sau electrochimica a mediului înconjurator sau a substantelor
cu care acestea vin în contact

3.Tratamente termice ale otelurilor .Protectia anticorozivă a constructiilor metalice

Tratamentele termice sunt procese termice de prelucrare a metalelor si aliajelor prin racire si
incalzire dupa anumite reguli si in conditii bine determinate, in scopul modificarii
proprietatilor mecanice, fizice sau tehnologice. Tratamentele termice se pot imparti in
urmatoarele grupe:
1.NORMALIZAREA- otelul se incalzeste si se raceste lent .Ca rezultat rezistenta la rupere
creste .
2. CALIREA – La racirea brusca a otelului incalzit pina la rosu , otelul se caleste. La călire
–important este ca viteza de racire sa fie mai mare decit formarea modificatorilor ( alfa , beta
gama ). La călirea brusca se mareste rezistenta la rupere insa se micsoreaza plasticitatea.
Otelul devine fragil.
REVENIREA este tratamentul termic care consta in incalzirea unui aliaj calit, la o
temperatura inferioara celei de transformare in stare solida , in vederea obtinerii unei stari
structurale mai stabile; pentru a reda otelului calitatile initiale.
-otelul se incalzeste 900- 910 grade C
- se mentine , apoi se raceste lent
Coroziunea este un proces de distrugere a materialelor metalice sub actiunea chimica sau
electrochimica a mediului înconjurator sau a substantelor cu care acestea vin în contact
Protectia împotriva coroziunii reprezinta totalitatea masurilor care se iau pentru a feri
materialele tehnice de actiunea agresiva a mediilor corosive. Metodele si mijloacele de
protectie anticorosiva se grupeaza în urmatoarele categorii:
1. metode de prevenire a coroziunii (alegerea corecta a materialelor utilizate în constructia
de aparate si utilaje industrial, evitarea punerii în contact a unui metal cu un alt metal mai
electronegativ decât el,de exemplu bronz în contact cu otelul etc., prelucrarea mai îngrijita a
suprafetei metalului,deoarece adânciturile, zgârieturile favorizeaza si accelereaza coroziunea.,
Camasuirea este un proces metalurgic de legare a straturilor ale acelorlasi sau diferite metale.,
Electrometalizarea-Obiectele sunt electrometalizate pentru a preveni coroziunea, pentru a
obtine o suprafata dura sau o finisare atractiva, Galvanizarea este procesul de acoperire a
unui metal, cum ar fi fierul sau otelul, cu un strat subtire de zinc pentru a-l proteja de actiunea
coroziunii
2. metode de actionare asupra mediului corosiv; ( modificarea PH-ului mediului de
coroziune (exemplu neutralizarea apelor reziduale cu substante chimice).
Îndepartarea gazelor (O2; CO2) care maresc viteza de coroziune a mediilor corosive, mai ales
a apei
3.metode de acoperire a suprafetelor metalice (Protectia prin învelisuri anticorosive se
realizeaza prin acoperirea metalului cu un strat subtire de material autoprotector. Stratul
autoprotector trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fie compact si aderent; - sa fie suficient de elastic si plastic; - grosimea lui sa fie cât mai
uniforma.

4.Fabricarea otelurilor . Clasificarea otelurilor. Alegerea otelurilor pentru constructii

metalice
Otelul este un aliaj de Fe si C. Otelurile se elaboreaza prin reducerea continutului de carbon.
Elaborarea se realizeaza in convertizor si in cuptorul electric.Dupa procedeele de fabricatie se disting
: Otelul de convertizor si otelul Martin. Dupa gradul de dezoxidare : - Necalmate( fierb la turnare, un
sunt omogene, se dezoxideaza prin adaugarea aluminiului,siliciului – Calmate ( un fierb , sunt folosite
la constuctii importante , sunt costisitoare)– Semicalmate . Conform stasului 380-71(gost) cele mai
raspindite marci Otel- G3 si G3 Гпс. Se livreaza dupa 3 grupe a)Dupa caractere mecanice b) Dupa
componenta chimica c) Dupa caractere mecanice si componenta chimica. Dupa Stas 27.772-88
marcile otelului se indica C 235, C245, C255, C2265, C275, C285, C375T, C375K, C345, C375, C390,
C440, C590.
Constructiile metalice se realizeaza din semiprefabricate de otel produse de industria siderurgica;
in functie de conditiile specifice de exploatare, otelurile pot fi grupate, dupa performante astfel:
Oteluri pentru constructii metalice : -oteluri de uz general(OL), - oteluri cu rezistenta marita la
coroziune , - oteluri cu granulatie fina pentru constructiile sudate, - oteluri cu rezistenta la rupere
fragila, - oteluri cu limita de curgere ridicata, - oteluri aliate pentru elemente speciale
Otelurile de uz general pentru constructii sunt oteluri carbon, cu carbon de 0,25%.Marca otelului
este definite in general dupa valoarea minima a rezistentei la rupere, evidentiata printr-un sistem de
notatii: -domeniul de utilizare, -rezistenta minima la rupere , -clasa de calitate , -gradul de
dezoxidare. Otelurile de uz general frecvent utilizate : -OL 34 –otel cu caracteristici plastice
remarcabile, -OL 37-oteluri pentru constructii, -OL 44 – otel slab aliat, -OL 52-are calitatile mecanice
de rezistenta mai ridicate.
 5.Comportarea otelului la întindere
Pentru examinarea otelului la încarcaturi statice la intindere se examineaza eprubetele la intindere
axială.Sectiunea eprubetei poate fi circulara sau dreptunghiulara.

La încercare se determina valoarea eforturilor si alungirile lui. Intre eforturi

unitare (tensiuni)si alungiri exista legaturi σ=f (Ꜫ). La incercarile mici
intre tensiuni si deformatii(alungiri)există o proportionalitate.
La cresterea incarcarilor dupa limita de proportionalitate ,
deformatiile nu mai sunt proportionale si la o anumita valoare a
tensiunilor , tensiunile ramin constante iar deformatiile cresc , otelul
curge.Valoarea maxima a încărcăturii care poate fi preluata de
eprubeta indică capacitatea portanta a otelului σr= N max /A (σr-
rezistenta la rupere ). În timpul incarcarii apar deformatii
longitudinale si transversale, la cea mai slaba sectiune apare o gîtuire, sectiunea brusc se
micsoreaza, are loc ruperea eprubetei. În domeniul elastic de comportare de
comportare si deformații exista o legatură de forma σ =E x Ꜫ ; E= tg x 𝛼 (E- modulul de
elasticitate a otelului). Valoarea este constantă pentru toate mărcile otelului E= 2,06 x
10 ⁵ MPa . Otelurile aliate si otelurile cu rezistenta înalta nu au palier de curgere.
Deformatile cresc permanent. Cu cit rezistenta otelului este mai mare , cu atit alungirile
sunt mai mici. Pentru alungirile permanente: 3 caracteristici mecanice –Limita de
curgere, - Rezistenta la rupere, -Alungirea totala la rupere.

6. Comportarea otelului la concentrari de tensiuni

La calcului unei placi la intindere se socoate că eforturile unitare se distribuie uniform în
aceiasi sectiune pe lungimea placii.

In sectiunea cu gaura apar concentrari de tensiuni. Concentrarile de tensiuni vor fi mai mari cu cit
raza curburii va fi mai mică.
 K- coeficient de concentrare a tensiunii.
Concentrarile de tensiuni apar în locurile unde brusc
se schimba sectiunea – la ruperea eprubetei si chiar
la margini si pe suprafetele cu coroziuni.
La temperaturi normale(pozitive) și încărcări statice
concentrarile de tensiuni nu influienteaza asupra
capacitătii portante si la calcul, nu se tine cont de
ele. La temperaturi negative pentru elementele fara
concentrari rezistenta creste tot timpul. pentru
elementele cu concentrari rezistenta creste pina la o
valoare anumita si apoi scade brusc. În aceste
conditii la calcul se tine cont de concentrari de tensiuni prin înlîturarea lor sau micsorarea lor.
7. Comportarea otelului la solicitari repetate.
Incarcarea repetata in domeniul elasto-plastic duce la majorarea deformatiilor plastic.

Dupa o intrerupere indelungata la incarcare si descarcare a palierului de curgere deformatiile elastic

se restabilesc,iar la incarcarea repetata elemental lucreaza in domeniul elastic insa deformatiile
totale la rupere se micsoreaza.

Fenomenul de majorare a rezistentei se numeste ecruizare. Aceasta se utilizeaza pentru majorarea

rezistentei armaturii betonului si a aliajelor de aluminiu. La oteluri nu se foloseste deoarece devine
mai fragil.

La incarcari repetate sau dinamice rezistenta otelului scade pina la o anumita valoare,mai jos de care
nu se coboara indifferent de nr de cicluri. Acest fenomen se numeste rezistenta la oboseala.

Rezistenta la oboseala depinde de nr de cicluri incarcare descarcare si raportul dintre tensiunile

maxime(la incarcare) si minime (la descarcare). Se atinge rezistenta la oboseala la un nr de cicluri de
milioane. La temperature negative,mai ales la concentrari de tensiuni limita la oboseala scade brusc.

8. Metode de calcul conform starilor limita.

Scopul calculului este asigurarea conditiilor de exploatare pe tot timpul existentei cladirii si
capacitatii portante la un consum minim de otel si cheltuieli minime pentru executie si montare. Se
incepe calculul cu stabilirea schemei constructive a cladirei. In schema constructiva se stabilesc
gabaritele incaperilor si dimensiunile generale ale elementelor de rezistenta. Pe baza schemei
constructiei se stabileste schema de calcul a elementului. In schema de calcul toate elementele se
noteaza printr-o linie. Se stabilesc reazemele teoretice ale elemtentelor articulate.

Dupa metodele mecanice structurilor se determina eforturile maxime. Dupa efortul maxim se
dimensioneaza elementul si se verifica rezistenta ,stabilitatea si rigiditatea. Se foloseste metoda
starilor limita . Starea se numeste limita atunci cind la atingerea ei,constructia nu mai satisfice
conditiile de exploatare. Scopul este de a nu admite in constructii starea limita. Se calculeaza
elementele dupa 2 grupe a starilor limita.
9. Sarcini si actiuni. Sarcini normate si de calcul. Coeficientii de siguranta a materialelor.
Coeficientul conditiilor de lucru.
Dupa timpul actiunii incarcaturile pot fi permanente,temporare,de lunga durata,temporar de scurta
durata si speciale. Catre sarcini permanente se atirna greutatea proprie a elementului care se
calculeaza,greutatea proprie a elementului pe care el il sustine,greutatea si presiunea
grundului,presiunea gazelor in diferite recipiente si incarcaturile planseurile.

Catre incarcaturile temporare de scurta durata se atirna incarcaturile de la actiunile

climatericce(zapada,vintul,gheata,temperature mediului exterior),incarcaturile pe planseuri de la
greutatea oamenilor,a mobile,a materialelor si a utilajelor de transportare,reparatie sau deservire.

Catre incarcaturile speciale se atirna incarcaturile de la actiunile seismice,de la avarii,de la

schimbarea brusca a procesului tehnologic.

Pentru sarcinile normate de lunga durata valoarea normata se stabileste reiesind din datele uzinelor
producatoare.

Pentru sarcini speciale incarcaturile normate se stabilesc dupa norme de proiectare speciale.

Toate sarcinile in timpul exploatarii constructiei variaza dupa norme. Calculul se face dupa
incarcaturile maxime care se numesc sarcini de calcul.

Valoarea coeficientului depinde de tipul incarcaturii si tine cont de variatia incarcaturii in

timpul exploatarii. Se determina prin prelucrarea statistica a observatiei variatiei incarcaturii pe
durata exploatarii. Cu cit incarcatura variaza mai mult cu atit si valoarea coeficientului va fi mai
mare.

In timpul exploatarii sarcinile n uactioneaza sepaarat dar in grupe. Exista 2 grupe de sarcini : de baza
si speciale. Cele de baza include sarcinile permanente,temporare de lunga si scurta durata. Gruparile
speciale include sarcinile permanente,temporare de lunga durata si scurta durata,precum si cele
speciale.
10. Rezistentele normate si de calcul. Coeficienti de siguranta a materialelor. Coeficientul
conditiilor de lucru.
Caracteristica de baza a rezistentei este rezistenta normata. Ea se stabileste dupa limita de curgere si
de rupere. Proprietatile mecanice ale otelurilor sunt instabile. Se stabilesc valorile rezistentei
normate prin prelucrarea statistica a rezultatelor incercarilor epruvetelor la intindere cu asigurare de
0.95 sau 0.99. Incercarile se fac la loturile uzinelor producatoare pe un esantion de 100 sau 1000 de
epuvrete mici.

Rezistenta de calcul R(y) este mai mica ca rezistenta normata.

La intidere,comprimare,incovoiere rezistenta se adopta R(Y).

Pentru forfecare rezistenta se adopta R(s)=0,58 R(y)

Pentru strivire R(p)=R(un)

Valorile rezistentelor sunt stabilite in norme R(y) in dependent de grosime. Cu cit grosimea este mai
mare cu atit rezistenta normata si de calcul si mai mici.

Coeficientul conditiilor de lucru: Nu toate constructiile si elementelor au aceleasi conditii de

exploatare. In norme se indica valoarea coefientului conditiilor de lucru. El tine cont de simplificarea
schemei de calcul, de tipul sectiunii,de curburile initiale care pot fi in element,de tipul solicitarilor
statice sau dinamice .

11. Imbinari sudate. Tipuri de imbinari. Cordoane de sudura si caracteristicle lor. Calculul
imbinarilor cap la cap.
Imbinarile sudate.

Pentru imbinarile structurilor metalice de utilizeaza suburile si sudura. Cele mai intrebuintate sunt
cele sudate. La constructiile solicitate dynamic mai rational este de folosit suruburile.

Avantaje:

-posibilitatea de a forma o constructive de orisice configurare

-posibilitatea de a utiliza imbinarea in orice loc a constructiei.

-cnsumul redus de metal

-densitatea imbinarilor. Sunt etanse la trecerea gazelor si lichidelor.

Dezavantaje:

-dificultati legate de controlul calitatii

-sensibilitatea imbinarii la concentrari de tensiuni

Tipuri de suduri

Cele mai raspindit este cel cu arca electrica. Arcul electric se formeaza intre electrod si piesa care se
sudeaza.

Sudarea poate fi:manuala,automata,semiautomata sub un strat de flux,sub un strat de slac,intr-un

mediu cu gaze inerte.

Sudarea manuala este cea mai raspindita indeseobi la montare. Se foloseste oriunde insa calitatea
este insuficienta pe motivul intensitatii mici a curentului. La sudare se folosesc electrozi. Invelisul
electrodului este din diferite elemente chimice care la topire asigura alierea metalului topit si
protejarea la contactul cu gazelle din atmosfera. Cifra inseamna rezistenta la rupere a metalului
topit,iar marca se allege in dependent de marca otelului cu elemental care se imbina.

Sudarea semiautomata foloseste utilaje care au dimensiuni mari si se utilizeaza doar in uzine. Pentru
sudare se foloseste sirma goala. Formarea arcului electric are loc sub un strat de flux topit care se
asterne inaintea cusuturii. Fluxul este alcatuit din elemente chimice ca si invelisul electrodului.

Sudarea sub un strat de slac se folosesc pentru formarea cordoanelor vertical la imbinarea
constructiilor cu grosimi mai mari de 20mm. Formarea cordonului are loc intre 2 placi de cupru care
se deplaseaza de-a lungul si sunt racite cu apa in timpul sudarii. Formarea arcului are loc intr-un
mediu cu gaze inerte care protejeaza metalul topit de influenta gazelor atmosferice.

Sudarea cu gaze- flacara se formeaza in urma arderii metanului. Calitatea este joasa fiindca
temperature de ardere este mai mica. Se poate de folosit la imbinarea elementelor foarte subtiri
pina la 2 mm. De cele mai multe ori astfel de sudare se foloseste pentru taierea metalului.

Sudarea prin contact consta in incalzirea pieselor de regula cu current electric si formarea presiunii.
Se foloseste astfel de sudura in constructia masinilor,la sudarea aliajelor de aluminiu,la formarea
carcaselor de armature pentru constructiile din beton armat si in uzine.

Tipuri de imbinari
Cap la cap-se foloseste la sudarea elementelor cu grosimi medii si mari. Concentrarile de tensiuni
sunt minime cum pe lungimea cordonului asa sip e grosimea lor.

Prin suprapunere- se foloseste pentru sudarea elemntelor cu grosimi mici. Suprapunerea poate fi
doar intr-o parte,simetrica. Acest tip de imbinare este dezavantajos fiindca apar concentrari de
tensiuni cum pe lungime,grosime cit sip e latimea elementelor care se sudeaza.

Imbinari combinate-eclisele de regula au forma de romb pentru a micsora tensiunile. Se foloseste

cind nu este asigurata rezistenta imbinarii cap la cap,indeseobi pe santier.

In forma de unghi si forma T- in dependent de forma constructiva cordoanele pot fi in relief sau cap
la cap.
Daca grosimea elementelor care se sudeaza este mai mare,pentru formarea cordoanelor calitative
capetele se prelucreaza si pot avea forma U si B.

Cordoanele in relief sau unghi se folosesc pentru imbinarile prin suprapunere,in forma de unghi sau
T. Pentru imbinarile in forma de T are loc prelucrarea capetelor.

Clasificarea cordoanelor:

Dupa destinatie cordoanele pot fi solicitate si constructive.

Dupa lungime cordoanele pot fi continui si intrerupte.

Dupa pozitie cordoanele pot fi orizontale in plan orizintal,orizontale in plan vertical,verticcale si

peste cap sau tavan.

Cele mai calitative sunt cele orizontale in plan orizontal,iar cele mai complicate sunt cele peste cap.

Calculul imbinarilor cap la cap.

In cordonul de sudura apar tensiuni normale pe lungimea cordonului care sunt liniare. Calculul
consta in verificarea tensiunilor normale in cordoanele de sudura.

Calitatea cordonului poate fi controlata prin intermediul metodelor fizice(ultrasunet sau raze
Roentgen)

Daca calitatea cordonului este verificata,apoi R(wy)=R(y)

Daca calitatea imbinarilor cap la cap dupa o linie dreapta nu este asigurata se formeaza un cordon
oblic pentru a mari lungimea cordonului.

In cazul solicitarilor vibrante si in cazul in care nu este asigurat cordonul,pentru a mari lungimea
acestuia,cordonul de sudura poate iesi in afara placutei.
Pe lungimea cordonului la extremitati vom avea tensiuni mari,iar la mijloc vom avea tensiuni mici.

12. Comportarea si calculul imbinarilor cu sudura in relief

Cordoanele in relief lucreazza la forfecare si incovoiere. Calculul are character conditionat dupa care
se veerifica tensiunile tangentiale dupa metalul depus si cel de baza.

Dupa metalul depus: Dupa metalul de baza:

l(w)-lungimea cordonului

k(f)-cateta cordonului

B(z),B(f)-coeficienti care depind de tipul imbinarii cordonului si rezistenta de calcul Ry din norme.

R(wf)-rezistenta cordonului de sudura dupa metalul pus. Depinde de marca electrodului. In norme
marca electrodului se adopta in dependenta de marca otelului.

- Coeficienti de lucru a imbinarilor. Depind de temperature de exploatare.

- Coeficientul de lucru a constructiilor

Pentru a calcula imbinarile prealabil trebuie de calculate cum ca avea loc distrugerea fie dupa
metalul depus fie dupa metalul de baaza. Distrugerea are loc dupa produsul minim.

Daca calculam o imbinare prin suprapunere se stabileste lungimea cordonului:

Considerentele constructive:

-cateta cordonului nu depaseste cateta maxima

-e necesar de micsorat nr total de cordoane

-trebuie evitate intersectiile de cordoane si aranjarea lor in linii parelele sau apropiate precum si
proiectarea cordoanelor inchise.