Sunteți pe pagina 1din 19

ASOCIATIA PENTRU PROMOVAREA INVATAMANTULUI EUROPEAN BACAU

SCOALA SANITARA POSTLICEALA BACAU

SEMIOLOGIE 3
III. Examenul obiectiv la
internare:
Se face examenul obiectiv –
initial general, apoi pe aparate
si sisteme. (FO are rubrici
adecvate sistematizarii)
Se incepe cu examenul
obiectiv general cere contine:
ETAPA I:
a) functiile vitale ETAPA II:
(temperatura, puls, examenul obiectiv pe sisteme si
frecventa respiratorie, aparate
tensiune arteriala).
b) Inaltimea si greutatea
c) Starea generala
In etapa a 2-a a
examenului
obiectiv se trece la
examinarea pe
sisteme si aparate!
a)Tegumentele si
mucoasele se examineaza
prin inspectie si palpare
Inspectia –evalueaza
culoarea +eventuale leziuni,
si starea fanerelor (unghii,
par).
Palparea apreciaza
temperatura, textura si
gradul de hidratare.
b) Tesutul celular
subcutanat: se examineaza
prin inspectie si palpare.
Evalueaza
-grosimea pliului cutanat
(prin plierea tesutului)
-turgor: ferm sau flasc.
c) Sistemul ganglionar
Se apreciaza prin palparea grupelor
ganglionare superficiale: ggl
cervicali, sub/supra-claviculari,
axilari, inghinali, epitrohleari, la
plica cotului.

Daca totul e ok, NU SE PALPEAZA!


Devin palpabili in cazuri patologice
= adenomegalie. Se apreciaza
marimea, forma, consistenta,
sensibilitatea si mobilitatea.
d) Sistemul muscular – se
examineaza prin inspectie si
palpare:
-inspectia evalueaza aspectul
diferitelor grupe musculare
-palparea evalueaza marimea,
troficitatea, tonusul, forta
musculara, sensibilitatea.
e) Sistemul osteo-articular se
examineaza prin inspectie si
palpare
Se evalueaza simetria,
deformarile, tumefactiile,
culoarea tegumentelor,
miscarile articulare (prin
inspectie). Prin palpare se
apreciaza temperatura,
sensibilitatea, crepitatiile
articulare.
Pana aici – inspectie, palpare.
Mai exista si alte manevre!
Percutie, auscultatie. Se aplica
la aparatul respirator, cardio-
vascular, digestiv. La cel uro-
genital inspectia si palparea
sunt suficiente, iar examenul
sistemului nervos are
particularitatile sale.
Percutia =ciocanirea suprafetei
corpului pentru ca din sunetul
obtinut sa determinam starea
fizica a locului percutat.
Tehnica dateaza din 1761 (dr.
Auenbrugger, Viena).
Tehnica percutiei digito-digitale:
degetul mijlociu al mainii stg se
aplica pe teritoriul de percutat, iar
cu degetul mijlociu al mainii dr,
semi-flectat, se loveste
perpendicular pe falanga distala;
mana se misca exclusiv din
articulatia radio-carpiana.
Ofera in mare aceleasi informatii ca
ecografia – ex: proiectia cutanata a
unor organe!
Sunete obtinute: matitate,
submatitate, sonoritate, timpanism,
hipersonoritate .
In 1816, medicul francez Rene
Theophile Hyacinthe Laennec
examina o tanara care acuza
dureri în piept si despre care
medicul banuia ca ar suferi de
o boala de inima. Cu toate
acestea, Laennec habar nu
avea cum sa o consulte.

Un mod cunoscut de analizare


a sunetelor cardiace era
ascultarea prin lipirea urechii Laennec era familiarizat cu
de spatele sau pieptului
pacientului. O alta optiune o ambele metode, doar ca niciuna
reprezenta o usoara bataie cu nu îi era de folos în cazul de fata.
degetele pe pieptul sau spatele Pacienta, pe langa faptul ca era
pacientului, o metoda supraponderala, avea si sanii
dezvoltata de un medic mari, motiv pentru Laennec s-a
austriac. simtit pus în încurcatura.
„Percutia si plasarea mainii s-au dovedit a
nu fi de folos în prezenta unei cantitati mari
de grasime”, a notat Laennec. Cat despre
ascultarea direct cu urechea, lui Laennec i
s-a parut inadmisibil, avand în vedere ca el
era un burlac catolic. Mai tarziu el a notat,
tot pe aceasta tema ca „ascultarea directa
era incomoda atat pentru doctor, cat si
pentru pacient. In plus, marimea sanilor
putea reprezenta un obstacol fizic”.

Dupa catva minute jenante, Laennec si-a


amintit un aspect simplu al acusticii:
transmisa sunetului prin anumite corpuri
solide. Astfel el a luat o coala de hartie, a
rulat-o si a pus un capat pe pieptul femeii,
în timp ce la celalalt capat asculta el. „Am
fost surprins si entuziasmat pentru ca îi
puteam auzi bataile inimii mult mai clar
decat atunci cand mi-am lipit urechea de
piept”, a mai notat el.
De-a lungul a cativa ani,
Laennec si-a perfectionat
instrumentul de consult. Un
tub de lemn, mai ales de pin,
s-a dovedit a fi mult mai bun
decat sulul de hartie.
Alegerea unui nume pentru
noua unealta s-a dovedit
dificila totusi. Initial i-a spus
pectrolique, apoi cornet
medical, toraciscop si în final
stetoscop (din greaca unde
stethos înseamna piept si
scope, „a examina”).
f) Aparatul respirator –
examenul sau fizic implica toate
4 tehnicile: inspectie, palpare,
percutie, auscultatie.
Inspectia da informatii asupra:
-cutiei toracice: aspect, forma,
dimensiuni, simetrie.
-miscarilor respiratorii, care pot
fi: costal superior (la femei),
costal inferior (la adolescenti),
costo-abdominal sau
diafragmatic (la copii si
barbati).
Inspectia poate oferi informatii
privitoare la:
-modificari ale tegumentelor:
eruptii, edeme, circulatie
colaterala
-deformari toracice: torace
emfizematos (= “in butoias” boltit
uniform, cu ambele diametre marite,
bombarea gropilor supraclaviculare,
orizontalizarea coastelor, unghiul Torace in carena
epigastric obtuz), torace paralitic
(alungit, turtit antero-posterior,
musculatura redusa, spatii intercostale
evidente), torace rahitic (“in carena”,
sternul proeminent, ca cel de gaina),
torace cifotic, lordotic, cifo-
lordotic, cifo-scoliotic.
Torace cifotic
Torace normal versus torace emfizematos
Alte informatii date de inspectie:
-tirajul: suprasternal/supraclavicular/
substernal/intercostal = depresiunea in
inspir a regiunilor respective. Apare in
tulburari neurologice si in obstructii
partiale ale CRS.
Palparea evalueaza:
Ritmul respirator –se aseaza palma pe
regiunea sternala. Frecventa = 16-18.
Vibratiile vocale: cu mana
examinatorului aplicata pe peretele
toracic, pacientul spune “33”.
Transmiterea prin peretele toracic
poate fi accentuata sau diminuata in
cazurile patologice
Auscultatia evidentiaza si interpreteaza
diferitele zgomote: la persoana
sanatoasa – MV = murmurul vezicular –
dat de trecerea aerului prin arborele
bronsic. Se modifica in starile
patologice:
- Diminuat sau disparut in
pneumotorax/pleurezie.
- Inasprit
Zgomote patologice: sufluri (inlocuirea
MV cu zgomotul laringo-traheal), raluri
(= “haraituri” -iau nastere in alveole sau
in bronhii), frecaturi pleurale – prin
frecarea celor 2 foite pleurale.
Liber la program!