Sunteți pe pagina 1din 33

ASOCIATIA PENTRU PROMOVAREA INVATAMANTULUI EUROPEAN BACAU

SCOALA SANITARA POSTLICEALA BACAU

SEMIOLOGIE 4.1.
4.1. Examenul pe aparate si sisteme (continuare).
Terminologie uzuala
Samuel von
Brukental, (n. La 45, putin peste
1721, Nocrich - 60 (facies
d. 1803, Sibiu). pletoric,
Baron, abdomen discret
protector al hepatomegalic) si
artelor, fondator la aproape 80 de
al muzeului ani –facies mitral.
omonim.
Examenul fizic al aparatului
cardio-vascular implica:
Inspectia, palparea, percutia si
auscultatia.
Inspectia:
-generala: pozitia bolnavului,
culoarea tegumentelor si a
mucoaselor, “dansul arterial”=
pulsatiile arteriale, turgescenta
jugularelor (indica insuficienta Inspectia regiunii precordiale
cardiaca….? Stg/dr), bombarea precizeaza:
abdomenului prin ascita sau -aspectul regiunii
hepatomegalie de staza., -sediul socului apexian
edeme in regiunile declive.
Palparea apreciaza:
-socul apexian –normal in
spatiul V intercostal stg (la situs
inversus dr), pe linia medio-
claviculara.
-frecaturile pericardice.

Percutia apreciaza marimea si


forma inimii prin determinarea
matitatii cardiace (ecograf
ecologic)
Auscultatia apreciaza
zgomotele cardiace: 2:
-zgomotul I = sistolic, surd si
prelungit;
-zgomotul II – diastolic –
scurt si inalt.
Focarele de auscultatie:
-mitral – la apex
-tricuspid – la baza
apendicelui xifoid
-aortic – spatiul II
intercostal dr
-pulmonarei – spatiul II i-c
stg.
Modificari patologice de
zgomote:
Tahicardie
Sufluri
Clicuri /clacmente
Frecaturi pericardice

Valve biologice? Ce altceva


demonstreaza mai bine ca
toti barbatii sunt niste…
Zonele de electie pentru auscultatie:
Nunta taraneasca de Pieter Breughel cel Batran, (1525-1569),
Bruxelles, Belgia.
Aparatul digestiv
Starea aparatului digestiv se
apreciază prin:
- examinarea cavității
bucale;
- examinarea
abdomenului;
- examinarea anusului.

Examinarea cavității bucale


Inspecția se adresează
regiunii bucale, jugale,
mandibulare, submandibulare,
parotidiene.
Palparea se execută la
aceleași regiuni, fiind
importantă palparea
ganglionilor aferenți faringelui.
Examinarea cavității
bucale:
• Inspecția se
adresează regiunii
bucale, jugale,
mandibulare,
submandibulare,
parotidiene.
• Palparea se execută
la aceleași regiuni,
fiind importantă
palparea ganglionilor
aferenți faringelui.
Examinarea abdomenului
Se examinează prin inspecție,
palpare, percuție și auscultație.
Inspecția se face și în poziție
verticală pentru a depista
eventualele deformații, în poziție
de decubit dorsal pentru a studia
volumul și forma abdomenului,
tipul respirator și starea
tegumentelor.
Palparea – cu pacientul așezat în
decubit dorsal, cu coapsele ușor
flectate pe bazin, membrele
superioare întinse de-a lungul
corpului și capul sprijinit pe pat.
Se evidențiază: zonele dureroase,
date despre ficat, splină, rinichi,
uter.
Percuția – pacientul în decubit
dorsal și decubit lateral.
Prin percuție se pot stabili
dimensiunea, consistența
organelor intraabdominale,
prezența de lichid sau aer în
abdomen, prezența de formațiuni
tumorale.
Auscultația –silentium intestinal
= ileus
Aparatul urogenital
Inspecția este generală
(atitudinea pacientului, faciesul,
edemele, tegumentele,
leziunile de grataj postprurit),
si locală, apreciind regiunea
lombară, abdomenul
(flancurile), perineul și organele
genitale externe.
Palparea rinichilor- rinichii nu
sunt, în mod normal, accesibili
palpării; ei devin palpabili în
caz de mobilitate anormală,
ptoză sau mărire de volum.
• Palparea vezicii urinare
permite depistarea unor
elemente patologice: glob
vezical, tumoră vezicală sau
litiază vezicală mare.

• Percuția rinichilor- manevra


Giordano
Examenul obiectiv al organelor
genitale externe
La femeia adultă
Inspecția vulvei apreciază
eventualele leziuni cutaneo-
mucoase, tonusul musculaturii
perineale.
Palparea se efectuează prin tact
vaginal. Se palpează: vaginul
(apreciindu-se tonicitatea, suplețea
mucoasei și a peretelui, eventualele
formațiuni tumorale), colul uterin
(apreciindu-se situația, consistența,
volumul, forma).

La bărbatul adult
Examenul penisului- prin inspecție și
prin palpare care poate evidenția
indurația corpilor cavernoși,
prezența unui calcul inclavat sau a
corpilor străini).
Sistemul nervos
• Examinarea neurologică constă în
aprecierea:
- semnelor meningeale: ,,redoarea
cefeiʺ (limitarea miscarilor)
- fundului de ochi –normal/ischemic
- motricității: se controlează forța
musculară a diverselor grupe
musculare (stransul incrucisat al
mainilor)
- sensibilității: se controlează simțul
tactil, presiunea, simțul pozițional,
sensibilitatea la durere și
temperatura;
-reflexelor: reflexele osteo-
tendinoase, reflexul rotulian,
reflexe abdominale,
cremasteriene.
-coordonării: se controlează
echilibrul (stațiunea și mersul) și
felul cum sunt executate mișcările
extremităților;
-funcțiilor cognitive- starea de
conștiență, atenția, memoria,
funcțiile vorbirii, percepția și
recunoașterea (orientat temporo-
spatial, auto si allo psihic)
Partea a IV-a
Evoluția bolii se
notează zilnic în FO:
evoluția simptomelor
inițiale, apariția
eventuală a unor
simptome noi, efectele
terapiei administrate.
Tratamentul aplicat se
notează zilnic în FO.

Partea a V-a
Epicriza- concluzia
rezumativă a FO,
completată cu Foaia de observație se termină prin epicriză,
recomandări la care este un rezumat sintetic și cuprinde: date
externare și cu generale privind istoricul și simptomatologia
prognosticul bolnavului. cazului, diagnosticul, tratamentele aplicate și
rezultatele obținute, modul de rezolvare a
cazului (vindecat, ameliorat, transferat,
decedat).
Termeni medicali frecvent
utilizați
Terminologia medicală
reprezintă totalitatea
termenilor de specialitate
folosiți în activitatea curentă
a personalului medical.
Sufixul ,,ităʺ= proces
inflamator
Boli acute- frecvent numele
lor se formează de la
numele organului afectat +
sufixul ,,ităʺ. Exemple:
amigdalită acută,
rinofaringită acută, sinuzită
ac., apendicita..
i-au scos apendicele = ok.
i-au scos apendicita nu exista!!
Mastoidita:

Def: inflamatie acuta sau cronica a mucoasei si a tesutului osos al


procesului mastoid, care este frecvent produsa de o infectie
bacteriana.

Inflamatie = semne celsiene (rubor, tumor, dolor, calor) +


functiae laesa.
Boli cronice: sinuzită
cronică, bronșită cronică,
gastrită cronică – tot
inflamatii!

b). Sufixul ,,ozăʺ = proces


degenerativ, de exemplu, ,,ităʺ si ,,ozăʺ nu se exclud
nefroză, artroză, scleroză. reciproc! Ex: diverticuloza cu
Boli autoimune- boli diverticulita!
produse de reacția imună a
organismului împotriva
unor celule, țesuturi sau
organe proprii (reumatism)
Boli contagioase- boli
produse de microbi.
Prefixe medicale
- pre- sau ante- = înainte
(prenatal) –si cu sens topografic
(durere precordiala)
- post- = după (postnatal)
- Retro – in spatele
(retrosternal, retroauricular)
- hipo- = mai mic decât
normal (de exemplu,
hipocalcemie);
- hiper- = mai mare decât
normal (de exemplu,
hiperglicemie);
- a- = fără (de exemplu,
aplazie = lipsă de substanță,
anurie = lipsă de urină);
- Medial = este situat spre
linia mediană
- mediaN =
- Lateral….
- Megalie = creșterea
anormală în dimeniuni a unui
organ hepato megalie, spleno..
- Adenopatie = creșterea
de volum (mai mică) a
ganglionilor, devin palpabili
- Adenomegalie =
creșterea de volum (foarte
mare) a ganglionilor, care devin
palpabili.
Modificări observabile la inspecția
generală

Atitudinea
Prin atitudine, în medicină se
înțelege miscarea, absența miscarii
sau modificarea posibilităților de
mișcare, deplasare sau de efectuare
a gesturilor de igienă personală, de
alimentație etc.
Atitudinea cuprinde:
- poziția sau postura;
- poziția adoptată de pacient
în pat;
- Mersul (propulsiv –
parkinson, stepat, schiopatat)
Atitudinea bolnavului poate fi:
- activă- reprezintă
posibilitatea pacientului de a
se deplasa, de a se alimenta,
de a efectua igiena personală
și este tipică bolilor ușoare;
- pasivă: când bolnavul
este imobilizat la pat, fără
tonus muscular.
- forțată- atitudini
antalgice (sciatica), atitudini
antidispneice.
A. Poziția pacientului
a). Ortostatismul-
menținerea corpului în
poziția verticală.
b). Clinostatismul- poziția
culcată a corpului.
c). Decubitul- este poziția
orizontală a corpului. Poate
fi:
- dorsal;
- ventral;
- lateral.
d). Poziții anormale
Pozițiile impuse de boală sunt:
- În pleurită- decubit contralateral
pentru calmarea junghiului toracic.
- În ulcerul penetrant, unde
durerile sunt atroce, pacientul se
ghemuiește, apăsând cu pumnul în
epigastru;
- atitudine antidispneică este
poziția de ortopnee, când bolnavul stă
așezat pe un scaun, pe marginea patului-
sau doarme pe 3-4 perne.
- genupectorală sau de rugăciune
mahomedană, adoptată în pericardita
acută, favorizând scăderea presiunii în
sacul pericardic, datorită gravitației.
- În pleureziile exsudative se
adoptă poziția de decubit homolateral
(mereu pe aceeași parte), pentru că
favorizează mișcările ample respiratorii cu
hemitoracele neafectat;
- In tetanos- când
poziția este ,,de arcʺ (sprijinit
în ceafă și călcăie),
opistotonus, datorită
contracturii generale a
mușchilor extensori;
- Trismusul- încleștarea
gurii prin contractura
mușchilor;
- În meningita bacilară
(TBC), bolnavul adoptă
poziția ,,în cocoș de pușcăʺ
prin hiperextensia capului,
tripla flexie a membrelor și
decubit lateral;
Pozițiile impuse de tratament sau de manevre exploratoare sunt:
- Poziția genupectorală- pacientul se așează pe genunchi,
pieptul atinge planul orizontal, bazinul ridicat; este indicată în
explorările anorectale.
- În timpul clismei, poziția de decubit lateral stâng, cu membrul
stâng întins și cel drept flectat;
- Decubit dorsal- bolnavul este culcat pe spate, cu fața în sus.
- Decubit lateral drept sau stâng- bolnavul stă culcat pe o parte,
cu piciorul dinspre pat întins, cu cel de deasupra flectat; este indicată
în pleurezii și meningite;
- Decubit ventral- bolnavul
este culcat pe abdomen, cu
capul întors într-o parte, cu
mâinile pe lângă corp sau
flectate; este indicată la
bvolnavii inconștienți, la cei cu
escare în regiunea sacrală.
- Poziția șezândă- trunchiul face
cu membrele inferioare un
unghi de 90 de grade; este
indicată în criza de astm
bronșic sau în insuficiența
cardiacă, favorizând respirația;

- Poziția semișezândă- este


contraindicată la bolnavii
comatoși și cu tulburări de
deglutiție;

Carl von Steuben, Napoleon pe


patul de moarte, 1828 (N. a murit in
1821)
- Poziția declivă
(Trendelenburg) - coborârea
patului la extrmitatea proximală
cu 60 de grade, astfel încât
bolnavul stă cu capul mai jos de
corp; este indicată în anemii
grave, în drenaj postural, în
hemoragii ale membrelor
inferioare.
- Poziția ginecologică-
bolnavul este așezat pe spate,
coapsele flectate pe abdomen,
gambele flectate pe coapse,
genunchii depărtați.
• Pauza !