PNEUMONIA

Pneumonia reprezintă infecţia micilor saci aerieni de la nivelul plămânilor (alveolele) şi a ţesutului din
jurul acestora.
În Statele Unite, aproximativ două milioane de persoane fac pneumonie în fiecare an, iar între 40.000 şi
70.000 dintre acestea decedează.
Pneumonia este adeseori o boală fatală la pacienţii cu alte boli cronice grave. În general, aceasta
reprezintă a şasea cauză de deces şi totodată cea mai frecvent întâlnită infecţie fatală dobândită în
spital.
În ţările în curs de dezvoltare, pneumonia este fie prima cauză de deces, fie a doua (fiind depăşită numai
de deshidratarea produsă de diarerea severă).
Tipuri de pneumonie
Pneumonia pneumococică, cauzată de Streptococcus pneumoniae; deşi este vindecabilă de cele mai
multe ori, poate fi fatală, în special la persoanele foarte tinere, la cele foarte în vârstă sau la persoanele
care prezintă şi alte boli grave.
Pneumonia cauzată de Haemophilus influenzae; poate fi prevenită prin vaccinare şi este tratatabilă cu
antibiotice foarte eficiente.
„Boala Legionarilor”; este cauzată de bacteria Legionella pneumophilla şi de alte specii de Legionella –
această bacterie este responsabilă pentru 8% din cazurile de pneumonie şi pentru 4% din pneumoniile
fatale dobândite în spital. Aproximativ 20% dintre persoanel care fac această boală decedează, iar
mortalitatea este mai ridicată la cei care contractează boala în spital sau care au boli ale sistemului
imunitar.
Pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae; cauzează cele mai multe cazuri de pneumonii la persoanele cu
vârsta între 15 şi 35 de ani. Acest tip de pneumonie est de obicei uşoară şi majoritatea persoanelor se
refac fără tratament, însă pot fi întâlnite şi cazuri grave, care necesită antibiotice specifice şi terapie
individualizată.
Pneumonia cauzată de Chlamydia pneumonia apare de regulă la cei cu vârste între 5 şi 35 de ani şi se
transmite prin intermediul picăturilor mici de lichid eliminate la momentul tusei; afecţiunea este
tratabilă cu antibiotice (eritromicină, doxicilină, claritromicină etc.), însă dacă tratamentul este întrerupt
prea devreme, simptomatologia poate reveni (oboseală, dureri în gât, tuse seacă, anemie, dureri
articulare).
Pneumonia virală se tratează cu medicamente antivirale şi poate fi prevenită în majoritatea cazurilor
prin vaccinare antigripală anuală.
Psitacoza (febra crescătorilor de păsări) este un tip rar de pneumonie cauzat de Chlamydia psitacci, o
bacterie prezentă pe obicei la păsări. Aceasta se tratează cu tetraciclină pe cale orală timp de minimum
10 zile, însă mortalitatea poate atinge 30% în cazurile grave netratate.
Pneumonia stafilocociCă este cauzată de Staphylococcus aureus. Deşi nu este frecventă, acest tip de
pneumonie este gravă – mortalitatea este cuprinsă între 15-40%
Pneumonia cu bacterii gram-negative (Klebsiella, Pseudomonas, Enterobacter, Proteus, Serratia şi
Acinetobacter) este o boală severă şi se agravează rapid, motiv pentru care tratamentul este intensiv iar
deseori pacientul necesită ventilare mecanică. În pofita opţiunilor eficiente de tratament, între 25-50%
dintre pacienţi decedează.
Pneumonia fungică (Histoplasma capsulatum, Coccidiodides immitis, Blastomices dermatitidis) –
majoritatea pacienţilor infectaţi prezintă numai simptome minore, care pot fi tratate cu medicaţie
antifungică, însă în unele cazuri boala poate avea o evoluţie severă.
Pneumonia cu Pneumocystis carinii – chiar şi cu tratament, mortalitatea generală în acest tip de
pneumonie este de 15-20%.
Locul în care apare pneumonia este una dintre cele mai importante caracteristici pe care medicii le iau în
considerare. Pneumonia poate să apară la persoane care trăiesc în comunitate, la pacienţii internaţi în
spital sau la persoanele internate în alte instituţii (aziluri de bătrâni).
Locul dobândirii pneumoniei ajută adeseori la identificarea microorganismului infecţios responsabil
pentru apariţia bolii. De exemplu, este mult mai probabil ca pneumonia dobândită în comunitate să fie
cauzată de o infecţie cu bacteria gram-pozitivă Streptococcus pneumoniae. Pneumonia dobândită în
spital este cauzată de obicei de Staphylococcus aureus sau de o bacterie gram-negativă, cum ar fi
Klebsiella pneumoniae sau Pseudomonas aeruginosa.
În funcţie de agentul infecţios, există diferenţe între severitatea pneumoniei şi modul în care aceasta
este tratată (de exemplu, prin administrarea de medicamente pe cale orală la domiciliu sau prin
administrarea pe cale venoasă).
O altă caracteristică de importanţă critică este dacă pneumonia apare la o persoană sănătoasă sau la o
persoană al cărei sistem imunitar este deficitar.
Anumite medicamente (corticosteroizii) afectează funcţionarea sistemului imunitar, la fel ca şi anumite
boli, cum ar fi SIDA. Uneori sistemul imunitar poate fi suprasolicitat de o boală acută sau cronică gravă,
aşa cum se întâmplă frecvent la persoanele în vârstă.
O persoană al cărei sistem imunitar este afectat este mult mai predispusă la contractarea pneumoniei şi
e foarte posibil să nu răspundă la fel de bine la tratament precum o persoană al cărei sistem imunitar
fucţionează normal.
Alte situaţii care predispun anumite persoane la pneumonie sunt alcoolismul, fumatul, diabetul,
insuficienţa cardiacă şi boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC).
Persoanele foarte tinere sau foarte în vârstă prezintă un risc peste medie de a face această boală. La risc
crescut sunt şi persoanele debilitate, cele ţintuite la pat, persoanele paralizate sau persoanele
inconştiente.
Pneumonia nu reprezintă o boală unică, ci mai degrabă un conglomerat de boli, fiecare boală fiind
cauzată de un anumit organism microscopic – fie acesta o bacterie, un virus sau o ciupercă.
De obicei, pneumonia apare după ce microorganismele sunt inhalate în plămâni, însă uneori infecţia
ajunge la nivelul plămânilor prin circulaţia sanguină sau migrează la plămâni direct de la nivelul unui
focar infecţios de vecinătate.
Pneumonia poate să apară după o intervenţie chirurgicală, în special la nivelul cavităţii abdominale,
deoarece un astfel de traumatism conduce la respiraţie superficială, la afectarea capacităţii de a tuşi şi la
retenţie de mucus.
Pneumonia se produce uneori atunci când particule din cavitatea bucală sunt inhalate şi nu sunt apoi
eliminate din căile respiratorii sau atunci când o obstrucţie (de exemplu o tumoră) reţine bacteriile în
porţiunile distale ale plămânilor.

Simptome
Tusea asociată cu expectoraţia de spută
Durerea toracică
Frisoanele
Febra
Dispneea
Diagnostic
Medicul sau asistenta încearcă să depisteze pneumonia prin auscultaţia plămânilor cu ajutorul unui
stetoscop. Pneumonia se asociază de obicei cu apariţia unor zgomote specifice. Aceste zgomote
anormale sunt cauzate de îngustarea căilor respiratorii sau de prezenţa în segmentele pulmonare pline
în mod normal cu aer a celulelor inflamatorii şi a lichidului, procesul fiind numit condensare.
În majoritatea cazurilor, diagnosticul de pneumonie este confirmat în urma efectuării unei radiografii
toracice. În cazul majorităţii pneumoniilor bacteriene, ţesutul pulmonar afectat apare pe radiografie ca o
regiune densă de culoare albă (deoarece razele X nu traversează zona respectivă la fel de uşor ca zonele
adiacente), în comparaţie cu care ţesutul pulmonar din apropiere apare de culoare neagră.
În cazul pneumoniilor virale, se constată prezenţa unor striaţii sau pete albe difuze, intensitatea culorii
fiind mai redusă decât cea constatată în pneumoniile bacteriene.
Unele pneumonii pot evolua către formarea unui abces pulmonar, care apare pe radiografie ca un spaţiu
plin cu lichid (puroi).
Aşadar, radiografia îl ajută pe medic (însă nu totdeauna) să stabilească ce microorganism cauzează
boala.
Medicii realizează culturi de spută şi hemoculturi în încercarea de a identifica microorganismul care
cauzează pneumonia.
Însă, în pofida acestor teste, în până la jumătate din cazurile de pneumoie agentul cauzal nu poate fi
identificat.
Atunci când identificarea acestuia este necesară, aşa cum este cazul când pacientul este foarte bolnav şi
nu răspune bine la tratament, medicii pot încerca să obţină mostre mai bune prin introducerea în căile
aeriene a bronhoscopului, procedură numită bronhoscopie.
Prevenţie
Mai multe tipuri de pneumonie pot fi prevenite prin utilizarea vaccinurilor. Există vaccinuri care creează
protecţie împotriva pneumoniei pneumococice, a pneumoniei cauzate de bacteria Haemophilus
influenzae şi a pneumoniei cauzate de virusul gripal, care conduce de asemenea la producerea unei
pneumonii bacteriene.
Tratament
Exerciţiile de respiraţie profundă şi tratamentul specific cu scopul de eliminare a secreţiilor din căile
respiratorii contribuie la prevenirea pneumoniei la pacienţii cu risc crescut, cum sunt cei care au suferit
o intervenţie chirurgicală toracică sau abdominală şi cei a căror imunitate este scăzută.
Dacă pacienţii cu pneumonie sunt dispneici sau dacă nivelul sanguin al oxigenului este scăzut, atunci se
administrează oxigen suplimentar.
Administrarea de antibiotice începe de obicei atunci când se ridică suspiciunea de pneumonie
bacteriană (inclusiv de pneumonie obstructivă), chiar înainte de identificarea agentului cauzal. Utilizarea
promptă a antibioticelor reduce severitatea pneumoniei şi riscul de apariţie a complicaţiilor, dintzre care
unele pot duce chiar la deces.
Atunci când optează pentru utilizarea unui anumit antibiotic, medicii iau în considerare care tip de
bacterie ar putea cauza pneumonia. Medicul poate modifica antibioticul mai târziu, când bacteria a fost
identificată şi sensibilitatea acesteia la antibiotice este cunoscută.
Adeseori, la pacienţii cu pneumonie care nu sunt foarte bolnavi, se administrează antibiotice pe cale
orală şi aceştia rămân la domiciliu.
Persoanele în vârstă şi cele care prezintă dispnee sau care au o boală pulmonară sau cardiacă
preexistentă sunt de obicei internate în spital şi li se administrează de la început antibiotice pe cale
intravenoasă. După câteva zile se trece la administrarea antibioticelor pe cale orală.
Aceşti pacienţi pot necesita şi administrarea de oxigen suplimentar şi de lichide intravenos, precum şi
suport ventilator mecanic.
Antibioticele nu sunt utile în cazul pneumoniilor virale, însă pot fi administrate în aceste situaţii în cazul
pneumoniilor virale care au probabilitate crescută de a se complica cu pneumonie bacteriană, cum ar fi
cele care sunt cauzate de virusul sinciţial respirator la copii şi uneori cele cauzate de virusul gripal, cel
puţin la anumite persoane care sunt foarte susceptibile la pneumonie.