Grile drept zi

1. Psihologia judiciară este:

a. ramură a psihologiei, auxiliară dreptului
b. o disciplină distinctă cu caracter pragmatic, formativ – aplicativă
c. o ştiinţă contestată

2. Obiectivele psihologiei judiciare sunt:

a. obiective teoretice
b. obiective specifice
c. obiective practic-aplicative

3. Psihologia judiciară are relații cu:

a. psihologia generală şi psihologia socială
b. psihologia experimentală şi dreptul comercial
c. procedura penală şi criminalistica

4. Sancţiunile juridice constituie:

a. mijloace de răzbunare a societăţii
b. mijloace de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite
c. mijloace de educare a persoanelor vinovate pentru ca acestea să-şi redobândească
ulterior comportamentul normal

5. Fazele actului infracţional sunt:

a. faza preinfracţională sau etapa dinaintea comiterii faptei
b. faza infracţională propriu-zisă sau etapa după comiterea faptei
c. faza postinfracţională sau etapa din timpul comiterii faptei

6. Premisele cercetării comportamentului deviant sunt psihologice:

a. la nivel substanţial, pentru că se cercetează infractorului
b. la nivel teoretic, prin contribuţia efectivă la stabilirea adevărului şi aplicarea legii
c. la nivel metodologic, pentru că se utilizează testele psihologice

7. Componenta biologică a personalităţii se referă la:

a. zestrea nativă a individului
b. reunirea structurilor psihice
c. structura nivelului instinctual (pulsiuni, trebuinţe, tendinţe)

8. Componentele sociale se referă la factorii:

a. de natură socioculturală de genul mediului sociocultural
b. nivelului afectiv (emoţii, sentimente şi pasiuni)
c. nivelului conativ-voliţional (funcţii gnozice: senzaţii şi percepţii)
9. Tipologia lui Carl Gustav Jung se axează exclusiv pe criterii de natură psihologică, şi
potrivit concepţiei lui există două tipuri extreme:
a. introvertit
b. extravertit
c. responsabilul

10. Tipologia lui I. P. Pavlov este constituită din următoarele tipuri temperamentale:
a. tipul melancolic şi felgmatic
b. tipul sangvinic şi coleric
c. tipul extravert şi introvert

11. Infractorul se prezintă ca o:

a. personalitate deformată
b. insuficientă maturizare socială
c. inadaptat social

12. Factorii implicaţi în determinarea comportamentului deviant al minorilor sunt

sistematizaţi în:
a. factori interni, individuali
b. factori externi, sociali
c. factori ambivalenţi

13. Legătura psihologiei judiciare cu procedura penală poate fi regăsită în următoarele

activităţi:
a. aprecierea elementelor de culpă, conduită simulată etc.
b. confruntarea, percheziţia, prezentarea spre recunoaştere etc.
c. cercetarea la faţa locului, starea emoţională responsabilitate etc.

14. Pentru jurist infracţiunea reprezintă:

a. orice act (pozitiv sau negativ), cu caracter voluntar, care se abate de la normele
stabilite prin legislaţie.
b. o acţiune personală
c. un episod accidental.

15. Pentru psiholog infracţiunea reprezintă:

a. descoperirea motivaţiilor ce au determinat săvârşirea actului.
b. tema centrală a acţiunii sale.
c. orice act (pozitiv sau negativ), cu caracter voluntar, care se abate de la normele stabilite
prin legislaţie.

16. Fazele (etapele) actului infracţional sunt:

a. faza preinfracţională
b. faza dinaintea comiterii faptei
c. faza postinfracţională

17. Faza preinfracţională are următoarele caracteristici:

a. deosebit de consistentă din punct de vedere psihologic, fiind produsul determinant în
trecerea la actul infracţional.
b. consum lăuntric, ajungând chiar la un grad înalt de surescitare.
c. are loc transpunerea în practică a acţiunii ilicite.

18. Faza infracţională propriu-zisă constituie:

a. etapa executam practice a acţiunii ilicite.
b. etapa hotărâtoare în care se relevă în toată plenitudinea şi modul cel mai
pregnant caracterul antisocial al personalităţii infractorului, trăsăturile şi
atitudinile sale cele mai negative.
c. etapa caracterizată de un intens consum lăuntric.
19. Faza postinfracţională constituie:
a. etapa dinaintea comiterii faptei
b. etapa din timpul comiterii faptei
c. etapa după comiterea faptei

20. Faza postinfracţională este caracterizată de:

a. o configuraţie foarte variată, conţinutul său fiind determinat în bună măsură de
modul în care s-a desfăşurat etapa anterioară.
b. conduita infractorului după săvârşirea faptei, care are tendinţa de a se apăra, de a se
sustrage identificării, învinuirii şi sancţiunii.
c. are loc transpunerea în practică a acţiunii ilicite.

21. Din punct de vedere juridic, comportamentul delincvent reprezintă:

a. un tip de conduită care încalcă legea (privită ca un ansamblu de reguli normative
edictate şi aplicate de către autoritatea statal-politică)
b. un tip de comportament nonconformist al indivizilor care au suportat un proces de
socializare
c. un tip de comportament influenţat (dacă nu chiar determinat în multe cazuri)

22. Minorul care nu a împlinit 14 ani:

a. nu poate fi audiat ca martor in procesul penal;
b. poate fi audiat numai in sedinta secreta;
c. poate fi audiat, dar numai in prezenta unuia dintre parinti sau a persoanei careia ii
este incredintat spre crestere si educare

23. Potrivit legislaţiei procesual penale, martorul este:

a. persoana care are cunoştinţă despre vreo faptă sau vreo împrejurare de natură să
servească la aflarea adevărului în procesul penal
b. persoana implicată proces care relatează în faţa instanţei de judecată fapte sau împrejurări
concludente pentru soluţionarea cauzei şi de care nu au luat cunoştinţă personal
c. persoana străină de proces

24. Potrivit legislaţiei procesual penale, ascultarea învinuitului sau a inculpatului se

desfăşoară în trei etape principale, şi anume:
a. identificarea
b. ascultarea liberă
c. punerea de întrebări, urmate de consemnarea declaraţiilor

25.Persoana care a suferit un rău provocat prin infracțiune se numește:

a. persoana vătămată
b. subiectul pasiv al infracțiunii
c. subiectul activ al infracţiunii

26. În concepţia psihologiei judiciare, etapele (fazele) procesului de formare a mărturiei sunt:
a. recepţia senzorială
b. decodarea informaţiei
c. stocarea memorial

27. Criteriile de verificare mărturiei de rea-credinţă sunt:

a. poziţia martorului în raport cu părţile din proces
b. buna-credinţă în evaluarea martorului
c. atitudinea de rea-credinţă

28. Ancheta judiciară presupune parcurgerea a două faze:

a. urmărirea penală
b. cercetarea judecătorească
c. urmărirea silită

29. Obiectivele anchetei judiciare pot fi clasificate prin:

a. strângerea probelor
b. existenţa infracţiunilor
c. identificarea făptuitorilor şi stabilirea răspunderii făptuitorilor

30. In cazul mărturiilor e necesar ca:

a. să fie concordante în ansamblul probelor
b. să nu fie contrazise de fiecare probă în parte
c. să nu fie excesiv de numeroase

31. Caracteristicile comune ale infractorului cuprind:

a. agresivitatea
b. indiferenţa afectivă
c. subaprecierea propriei persoane

32. Ascultarea ca martori a minorilor se face:

a. până la 14 ani în prezenţa unuia din părinţi sau a tutorelui
b. până la 18 ani cu ocrotire în desfăşurarea activităţii procesuale
c. la cererea instanţei

33. Victimizarea copilului se realizează:

a. la părinţi reci afectiv
b. la părinţi agresivi
c. la părinţi indiferenți

34. Victimizarea vârstnicilor îmbracă forme de:

a. agresiune fizică şi psihică
b. exploatare financiară
c. scoatere la pensie
35.Persoanele care manifestă acte suicidare sunt integrate în categoria:
a victime slabe sub aspect social
b victime autovictimizante
c victime politice

36. Victima este persoana care suferă:

a. acţiuni fizice ale acţiunii criminale
b. acţiuni morale ale acţiunii criminale
c. acţiuni de retragere a unor influente

37. Tipologia victimală a lui Stephen Schafer cuprinde:

a. victima mai puțin vinovată decât infractorul, care este imprudentă, vinovata.
b. victime slabe sub aspect biologic, (copiii, bătrânii, debilii).
c. victime care poartă responsabilitatea.

38. A. Karmen identifică între categoriile de victime:

a. copiii maltratați fizic și sexual.
b. persoanele tinere și foarte tinere.
c. victimele slabe sub aspect social.

39. Tipologia victimală a lui Stephen Schafer cuprinde:

a. victima tot atât de provocatoare ca infractorul.
b. victima total nevinovată
c. victimele care anterior faptului infracțional nu au avut nici o legătură cu făptașul

40. A. Karmen identifică între categoriile de victime:

a. victimele șoferilor aflați în stare de ebrietate.
b. persoanele cu vârsta cuprinsă între 55 – 75 ani.
c. victimele politice.

41. Victimizarea femeii poate fi realizată:

a. cu folosirea forţei brutale
b. prin constrângeri morale
c. prin constrângeri religioase

42.Dupa gradul de participare al victimei in comiterea infracţiunii, vorbim de :

a. victime slabe sub aspect biologic
b. victime slabe sub aspect social
c.victime slabe sub aspect economic

43. După gradul de implicare şi de responsabilitate al victimei în comiterea infracţiunii,

vorbim de :
a. victime provocatoare
b. victime agresoare
c. victime indiferente

44. După gradul de implicare şi de responsabilitate al victimei în comiterea infracţiunii,

vorbim de :
a. victima total nevinovată
b. victima mai puţin vinovată decât infractorul
c. victime indiferente

45. Tipologia victimală a lui Ezzat Fattah cuprinde:

a. victima predispusă
b. victima falsă
c. victime care precipită declanşarea acţiunii

46. Victimizarea copilului se realizează:

a. la părinţi cu tulburări psihologice si psihiatrice
b. la părinţi proveniţi din medii socio-culturale diferite
c. la părinţi maltrataţi şi ei în copilărie
47.Victimizarea vârstnicilor îmbracă forme de:
a. furt, tâlhărie
b. maltratare
c. lipsa de respect

48.Victimizarea copiilor îmbracă forme de:

a. bătaie
b. incest
c. tâlhărie

49. Victimizarea femeii îmbracă forme de:

a. viol
b. incest
c. maltratarea sau uciderea ei de către soţ

50. Forma tipică şi cea mai gravă de autovictimizare este reprezentată de:
a. mutilare
b. vătămare corporală
c. suicid (sinucidere)

51. Potrivit concepţiei lui A. Thio, există 3 categorii de suicid:

a. suicidul-ameninţare
b. suicidul-tentativă
c. suicidul-reuşit
d. suicidul-nereuşit

52. Masurile de protecţie socială împotriva victimizării revin:

a. organelor şi autorităţilor statului
b. familiei vârstnicilor
c. organelor particulare

53. Masurile de autoprotecţie împotriva victimizării revin:

a. în sarcina persoanelor particulare
b. în sarcina organelor şi autorităţilor statului
c. în sarcina organelor de asistenţă socială

54. B. Mendelshon identifică între categoriile de victime:

a. victima total nevinovată (pruncuciderea)
b. victimă tot atât de vinovată ca şi infractorul (provocatoare)
c. victime ale actului sexual

55. Factorii de risc victimal se clasifică în:

a. factorii de risc conjunctural
b. factorii de risc relaţional
c. factorii de risc natural

56. Factorii care determină gradul de vulnerabilitate sunt:

a. factori personali
b. factori situaţionali
c. factori naturali
57. Cele mai întâlnite forme de vinovăţie ale victimei faţă de actul agresional sunt:
a. facilitarea
b. favorizarea
c. boala patologică

58. Cele mai grave forme de vinovăţie ale victimei faţă de actul agresional sunt:
a. precipitarea
b. provocarea
c. facilitarea

59. Etapele audierii martorului

a. identificarea martorilor
b. relatarea liberă şi pe bază de întrebări
c. aprecierea relevanţei mărturiei

60. Calităţile psiho-intelectuale ale anchetatorului se referă la:

a. decelarea aspectelor reale de cele imaginare
b. decelarea semnificativului de nerelevant
c. extinderea (generalizarea) datelor obținute

61. Factorii perturbatori ai mărturiei pot fi:

a. experiențele individuale ale martorilor
b. fenomenul halo
c. fenomenul maximizării consecințelor

62. Procedeele tactice de interogare a învinuitului privesc:

a. întrebări de detaliu
b. interogări repetate şi sistematice
c. interogări colaterale

63. Caracteristicile comune ale infractorului cuprind:

a. egocentrism
b. labilitate
c. absenţa ideii de persecuție

64.Caracteristicile comune ale infractorului cuprind:

a. frustrare
b. imaturitate fizica
c. imaturitate afectiva

65. Infractorul:
a. se deosebeşte de ceilalţi oameni prin funcţionarea deosebită a proceselor psihice
b.se deosebeşte de ceilalţi oameni prin acţiuni cu conţinut antisocial
c. se deosebeşte de ceilalţi oameni prin valori la care aderă, diferite de ceilalţi oameni
66. Cărei tipologii de martori i se adresează următoarea descriere: „forţă creatoare încorporată
în limbajul încărcat cu metafore şi simboluri, imaginaţie, fantezie, asociaţii imprevizibile,
incapacitatea deosebirii realului de posibil, experienţă redusă, incapacitatea de a înţelege
anumite fapte, împrejurări sau de a deduce raporturile dintre ele”:
a.martorul aflat în eroare
b.martorul de rea-credinţă
c. martorul minor

67. Care dintre planurile situaţionale este caracterizat de faptul că „datele despre comiterea
infracţiunii, probelor materiale şi informaţionale sunt cunoscute numai de anchetator”:
a. planul situaţional ascuns
b. planul situaţional necunoscut
c. planul situaţional orb

68. Care dintre tipurile de anchetatori se caracterizează prin: „atitudine rigidă, gravă, cu
accent de solemnitate, impunându-si la modul imperativ voinţa de interlocutor”:
a. anchetatorul cabotin
b. anchetatorul amabil
c. anchetatorul autoritar

69. Jurământul iniţial al martorului are funcţii:

a. informaţional-cognitive
b. afective
c. axiologice

70. Componenta biologică a personalității, analizată de psihologia judiciară, se referă la

zestrea nativă a individului și cuprinde mai multe niveluri:
a. Nivelul afectiv.
b. Nivelul conativ-volițional.
c. Sistemul endocrin.

71.Care din următoarele afirmații este corectă:

a. Minorii cu vârsta cuprinsă între 14 – 16 ani răspund penal în orice situație.
b. Minorii cu vârsta cuprinsă între 16 – 18 ani răspund penal doar dacă se dovedește că fapta a
fost făcută cu discernământ.
c. Minorii până în 14 ani nu răspund penal chiar dacă comit infracțiuni.

72. Atât în faza de urmărire penală, cât și în cea a prezentării judecătorești, audierea
învinuitului cuprinde:
a. Adresarea de întrebări de către învinuit sau inculpat.
b. Ascultarea relatării libere.
c. Folosirea întrebărilor detaliu.

73. Componenta psihologică a personalității reunește structurile psihice . Structurile

personalității sunt:
a. Structura genetico- ereditară.
b. Nivelul intelectual simbolic.
c. Structura biochimico-metabolică.
74. Care din următoarele afirmații este corectă:
a. Minorii până în 16 ani răspund penal în orice situație.
b. Minorii cu vârsta cuprinsă între 14 - 16 ani răspund penal doar dacă se dovedește că
fapta a fost făcută cu discernământ.
c. Minorii cu vârsta cuprinsă între 16 - 18 ani răspund penal doar dacă se dovedește că fapta a
fost făcută cu discernământ.

75. Atât în faza de urmărire penală, cât și în cea a prezentării judecătorești, audierea
învinuitului cuprinde următoarele faze:
a. Adresarea de întrebări din partea anchetatorului.
b. Verificarea identității civile a anchetatorului.
c. Ascultarea repetată.

76. Victimizarea femeii poate fi realizată:

a. cu folosirea forţei brutale
b. prin constrângeri morale
c. prin constrângeri religioase