Sunteți pe pagina 1din 7

Introducere

Agricultura biologică utilizează ca materii fertilizante compuşi organici sau minerali care
conţin elemente nutritive sub forme relativ îndepărtate de formele asimilabile direct de către plante.
În agricultura biologică, „fertilizarea” nu se realizează direct pentru plantă ci pentru mobilizarea
complexului microbiologic din sol, în vederea eliberării elementelor nutritive prin procese
biologice, ele fiind astfel accesibile plantelor pe tot parcursul perioadei de vegetaţie (Stoian, 2005).
Un rol important revine leguminoaselor anuale şi perene în asolament. Azotul fixat de acestea se
eliberează în sol lent, pe măsura mineralizării materiei organice rezultate din corpul
microorganismelor fixatoare de azot (Stoian, 2005). Conform aceleiaşi surse bibliografice,
fertilizarea cu fosfor se poate asigura, la nivel satisfăcător, din rezidiile de recoltă, iar cea cu potasiu
la un nivel bun, prin utilizarea gunoiului de grajd ca amendament organic.
Într-o experienţă desfăşurată la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură
Bacău, pe terenuri certificate ecologic de mai mult de 15 ani, se urmăreşte ameliorarea fertilităţii
solurilor din asolamente legumicole biologice prin utilizarea compostului de fermă. Pentru aceasta,
totalitatea resturilor vegetale din ferma biologică se colectează în trei platforme de compostare,
compostul rezultat fiind o importantă sursă de fertilizant ecologic. Utilizarea compostului în
agricultura biologică asigură, în afară de aportul de elemente de nutriţie, îmbunătăţirea conţinutului
de humus şi a structurii şi texturii solului (Badea şi colab., 2005). Se mai utilizează îngrăşământ
verde, muştar şi grâu. Atât compostul cât şi îngrăşămintele verzi fac parte din categoria
amendamentelor organice produse în fermă (Stoian, 2005).
Utilizarea îngrăşămintelor verzi se bazează pe încorporarea în sol a unor plante din diverse
familii botanice care realizează într-un interval scurt o mare cantitate de masă vegetativă (Stoian,
2005). Încorporarea se face într-un anumit stadiu al vegetaţiei care valorifică cel mai bine volumul
de masă vegetativă şi conţinutul acesteia în elemente nutritive. La momentul optim plantele se
mărunţesc iar materialul se lasă la suprafaţa solului timp de 3-4 săptămâni pentru uscare şi
compostare în strat subţire la suprafaţă. Apoi se încorporează superficial, prin discuire pe
adâncimea de 10-12 cm (Stoian, 2005). Îngrăşămintele verzi reduc eroziunea şi levigarea
elementelor pe profilul solului, îmbogăţesc solul în elemente nutritive, stimulează activitatea
biologică a solului, ameliorază structura solului şi reprezintă un mod de luptă împotriva buruienilor,
care, distruse o dată cu specia cultivată, participă pozitiv la efectul de îngrăşămînt verde.
La Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură Vidra se desfăşoară
o altă experienţă, în solarii, pe terenuri cultivate anterior în regim de agricultură convenţională,
după o schemă simplă: martor nefertilizat, fertilizare minerală cu complex 15:15:15 (6,5 kg/m 2
cultivat) şi fertilizare organică cu mraniţă, 2,5 kg/m2 cultivat, înainte de arat.

Material şi metode

Efectul compostului, a îngrăşămintelor verzi, muştar şi grâu şi a combinaţiilor dintre acestea, asupra
calităţii solurilor din ferma legumicolă ecologică este studiat într-o experienţă organizată în 3 sole,
cu următoarele variante: un martor nefertilizat, o variantă fertilizată cu compost 20 t/ha, una cu
îngrăşământ verde muştar, o a treia cu ambii fertilizanţi în prima solă, destinată culturii de castraveţi
2
Mapamond; în a doua solă, destinată culturii solanaceelor, aceleaşi variante, doar că îngrăşămîntul
verde este grâu; în a treia solă, s-a fertilizat numai cu compost, 10 şi 20 t/ha, pentru două culturi:
porumb zaharat Dulce de Bacău şi fasole Cristina
Rezultate şi discuţii

Reacţia probelor de compost produse în fermă şi folosite pentru fertilizarea solelor ecologice
(tabelul 1) este slab-moderat alcalină (7,75-8,95). Conţinuturile de materie organică variază între
7,7 şi 23,8%. Conţinuturile de azot ale probelor de compost variază între 0,43 şi 1,11%.
Conţinuturile de fosfor mobil se înscriu între 41 şi 2111 ppm iar cele de potasiu mobil variază de la
1865 la 16135 ppm.

Tabelul 1
Reacţia şi conţinuturile în macroelemente de nutriţie ale probelor de compost recoltate din câmpul
experimental al SCDL Bacău
Materie
N total PAL *
PAL KAL
Identificare pHH 2O organică
% mg/kg
8,33 7,7 0,43 119 41 5369
Platforma compost 1
7,75 16,3 1,08 2240 1387 16135
7,82 15,7 1,11 3580 2111 2646
Platforma compost 2
8,95 23,8 0,59 3095 2410
7,81 13,3 0,59 1900 1128 2465
Platforma compost 3
7,76 9,7 0,53 2140 1316 1865
* valori corectate în funcţie de reacţia materialului

8
7
pH-H2O 6 A

5 B

4
3
2
1
0
Sola**
B
1
2
3 A
4
Fertilizare organică*

Figura 1 Modificarea reacţiei solului din câmpul experimental certificat ecologic la fertilizarea
diferenţiată cu îngrăşăminte verzi (muştar sau grâu)) şi compost
* 1 - Martor
2 – Compost 20 t/ha
3 – Îngrăşământ verde
4 – Îngrăşământ verde şi compost 20 t/ha
** A – Castraveţi Mapamond
B – Fasole Cristina
Reacţia solurilor studiate pleacă de la slab acidă (5,95; Davidescu şi Davidescu, 1992) pentru
sola destinată castraveţilor şi foarte slab acidă (6,80) în sola destinată culturii solanaceelor pentru a
ajunge la practic neutră (7,15) în prima, la varianta fertilizată cu compost şi practic neutră pentru
varianta fertilizată cu compost în al doilea caz, dar şi foarte slab acidă (6,45) în varianta fertilizată
cu combinaţia celor doi fertilizanţi organici. Tendinţa este cea de creştere sub influenţa aplicării
îngrăşămintelor organice, creştere mai accentuată în cazul aplicării îngrăşămintelor verzi faţă de
aplicarea compostului şi mai scăzută în cazul combinării celor două tipuri de îngrăşăminte organice
(figura 1). În cazul fertilizării cu îngrăşământ verde grâu şi compost, se remarca chiar o scădere a
reacţiei solului.
Aproape toate valorile pH în solele studiate se înscriu în domeniile optime de pH pentru
cultura legumelor: 6,0-7,0 pentru castraveţi; 5,5-7,0 pentru tomate (Davidescu şi Davidescu, 1992).
Răspunsul solului fertilizat diferenţiat cu compost a fost diferit şi inconsecvent. În primul caz,
creşterea dozei de compost a antrenat şi o creştere a reacţiei solului, dar foarte mică. În cel de-al
doilea, creşterea dozei de compost a fost urmată de o creştere a acidităţii solului (figura 2). Valorile
pH rămân în acelaşi interval optim pentru cultivarea legumelor.

6,5

pH-H2O
6
B
A Sola
5,5 10 t/ha
20 t/ha

Fertilizare organică
cu compost

Figura 2 Modificarea reacţiei solului din câmpul experimental certificat ecologic la fertilizarea
diferenţiată cu compost

Conţinutul de materie organică (2,46-3,60%, tabelul 2) descrie o stare de fertilitate mijlocie a


solurilor studiate (Davidescu şi Davidescu, 1992). Judecând după rapoartele C/N (9,2-12,7), solurile
trec chiar în domeniul de fertilitate ridicată (raport C/N 9-11, după Davidescu şi Davidescu, 1992,
pentru culturi de câmp). Fertilizarea organică, atât cu îngrăşăminte verzi, cu compost sau cu
combinarea celor două, păstrează echilibrul raportului C/N, semn al unei bune calităţi atât a
fertilizanţilor organici folosiţi cât şi a tehnologiilor de aplicare.
Nivelul de aprovizionare a solurilor din solele studiate cu fosfor accesibil plantelor, solubil în
acetat-lactat de amoniu (tabelul 2), porneşte de la bun (ICPA, 1981), în sola destinată culturii
castraveţilor. Adăugarea compostului creşte acest nivel, dar pe terenurile fertilizate cu îngrăşământ
verde sau îngrăşământ verde şi compost nivelul de aprovizionare scade, ajungând până la slab.
Aceasta pentru că, după cum se vede în tabelul 1, nu întotdeauna compostul obţinut pe terenul
fermei este uniform în ceea ce priveşte conţinutul de elemente nutritive. În sola destinată culturii
solanaceelor, nivelul de aprovizionare este foarte bun (>144 mg/kg, ICPA, 1981) şi valorile
înregistrate sunt mai uniforme, chiar dacă mai scăzute acolo unde s-a aplicat fertilizare organică
decât la martor. În solele fertilizate diferenţiat cu compost, pe un fond de aprovizionare slabă cu
fosfor mobil, creşterea cantităţii de compost duce la înregistrarea creşterii rezervei de fosfor mobil
din sol, dar nu mai mult decât până la o aprovizionare bună.
Aprovizionarea cu potasiu mobil, solubil în acetat lactat de amoniu (tabelul 2) a solurilor
studiate este redusă, după ICPA, 1981. Fertilizarea organică creşte acest nivel, în prima solă, dar nu
suficient pentru a depăşi clasa de aprovizionare, în timp ce în cea de-a două solă conţinuturile de
potasiu mobil sunt mai mici pe terenurile fertilizate decât la martor.
Tabelul 2
Reacţia şi conţinutul în macro-elemente de nutriţie ale solurilor din câmpul experimental, după
fertilizare diferenţiată cu îngrăşământ verde şi compost

Materie PAL KAL


N-NO3 Nt
Fertilizare organică
pHH2O C/N
mg/kg % mg/kg

Cultura de castraveţi Mapamond


Martor 5,95 18 3,12 0,184 11,5 119 205
Compost 20 t/ha 7,15 18 3,00 0,198 10,2 141 219
Îngrăşământ verde muştar 7,06 25 3,60 0,202 12,1 104 226
Îngrăşământ verde muştar şi compost 20 t/ha 6,95 14 3,36 0,204 11,1 60 246
Cultura solanacee
Martor 6,80 36 3,00 0,204 9,9 186 296
Compost 20 t/ha 7,00 27 3,06 0,170 12,2 166 252
Îngrăşământ verde grâu 6,63 31 3,24 0,172 12,7 151 205
Îngrăşământ verde grâu şi compost 20 t/ha 6,45 24 3,18 0,194 11,1 138 199
Cultura porumb zaharat Dulce de Bacău
Compost 10 t/ha 6,27 52 3,06 0,184 11,2 37 287
Compost 20 t/ha 6,35 4 2,82 0,174 11,0 46 199
Cultura fasole Cristina
Compost 10 t/ha 6,90 19 2,46 0,180 9,2 60 170
Compost 20 t/ha 6,35 17 2,76 0,176 10,6 114 168

Faţă de conţinuturile normale în solurile legumicole (60-80 mg/kg N-NO 3, Vintilă şi colab.,
1984) şi mai ales faţă de cele obişnuite în solurile fertilizate (90-200 mg/kg; Lăcătuşu şi colab.,
2004), conţinuturile de nitraţi în solurile studiate (tabelul 2) sunt mult inferioare, pentru că atât
îngrăşămintele verzi cât şi compostul obţinut prin tehnologii corecte sunt aproape libere de aceşti
compuşi. Lipsa nitraţilor este, de altfel, una din cerinţele faţă de produsele ecologice şi tehnologiile
folosite au mare grijă să evite acest lucru. Nutriţia cu azot a plantelor se bazează în mare măsură pe
leguminoasele anuale şi perene introduse în asolament.
Conţinutul în forme mobile de microelemente (zinc, cupru, fier, mangan, tabelul 3) al solurilor
din câmpul experimental sunt uniforme. Conţinuturile de zinc accesibil plantelor se situează sub
limita minimă a intervalului normal de variaţie (3-10 mg/kg, Lăcătuşu, 2006), dar condiţiile pentru
apariţia carenţei de zinc (reacţie neutră-alcalină, conţinut ridicat de fosofor) nu sunt întrunite.
Conţinuturile de cupru se înscriu în domeniul normal de variaţie (3-50 mg/kg, Lăcătuşu, 2006). Este
de presupus, deci, că nutriţia cu microelemente a plantelor cultivate pe aceste soluri se desfăşoară la
limita inferioară a condiţiilor favorabile.
După cum se vede, fertilizarea exclusiv organică, pe termen lung, nu sporeşte semnificativ
zestrea de elemente nutritive a solului, are însă marele merit că menţine proprietăţile de fertilitate
ale solului, o dată cu echilibrul natural între elementele de nutriţie. Producţiile obţinute, mai scăzute
decât cele obţinute prin fertilizare minerală şi cu un aspect mai puţin uniform, răspund pretenţiilor
unei anumite categorii de consumatori.
La Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură Vidra, solarul
destinat experimentărilor în regim de agricultură organică s-a fertilizat organic, cu mraniţă. Analiza
unei probe de mraniţă a relevat un conţinut de nitraţi de 196 mg/kg (tabelul 4). Prin aplicare la sol,
în solarul „ecologic”, asigură la nivelul acestuia conţinuturile cel mai bine încadrate în intervalul
normal de conţinut al probelor de sol din grădinile de legume (60-80 ppm N-NO 3, Vintilă şi colab.,
1984), comparativ cu solarul martor şi cu cel cultivat în regim de agricultură convenţională.
Menţionăm că solarul destinat experimentărilor în sistem de agricultură convenţională s-a fertilizat
chimic cu complex 15:15:15 (6,5 kg/m2 cultivat), iar în solarul martor nu s-au aplicat fertilizanţi.

Tabelul 3
Conţinutul în microelemente (mg/kg), forme accesibile plantelor, al solurilor din câmpul experimental al
SCDL Bacău, certificat ecologic, după fertilizare diferenţiată cu îngrăşământ verde şi compost

Fertilizare Zn Cu Fe Mn
Cultura de castraveţi Mapamond
Martor 2,3 9,9 31,9 25,3
Compost 20 t/ha 2,0 9,9 29,7 37,5
Îngrăşământ verde muştar 2,1 9,6 27,3 29,5
Îngrăşământ verde muştar şi compost 20 t/ha 1,7 10,9 36,6 30,4
Cultura solanacee
Martor 3,0 13,0 40,4 28,6
Compost 20 t/ha 2,9 10,0 33,9 25,2
Îngrăşământ verde grâu 2,9 10,4 32,4 26,2
Îngrăşământ verde grâu şi compost 20 t/ha 2,2 8,0 34,7 19,1
Cultura porumb zaharat Dulce de Bacău
Compost 10 t/ha 1,8 10,2 53,0 24,1
Compost 20 t/ha 2,2 8,8 47,9 28,0
Cultura fasole Cristina
Compost 10 t/ha 2,9 8,2 29,8 25,3
Compost 20 t/ha 1,6 6,7 38,5 18,8

Tabelul 4
Conţinutul de macroelemente al solurilor din solariile ICDLF Vidra, pe care se desfăşoară experienţele cu
legume cultivate în regim de agricultură organică

Humus Nt N-NO3* PAL KAL


Identificare % C/N ppm
Martor - Tomate 4,98 0,210 16,0 19 250 100
Martor - Ardei 5,04 0,192 17,8 16 234 148
Convenţional - Tomate 4,86 0,226 14,5 42 332 180
Convenţional - Ardei 3,42 0,166 13,9 26 295 206
Ecologic - Tomate 11,3 0,370 20,7 85 252 324
Ecologic - Ardei 4,98 0,212 15,9 45 278 260
Mraniţă 16,4 0,769 14,4 196 191 2920
* - valori calculate pentru solul uscat la 105oC

Conţinuturile ridicate de materie organică şi azot total din mraniţă au asigurat în sol un
conţinut de materie organică de calitate, chiar dacă, judecând după rapoartele C/N (20,7 şi 15,9), nu
foarte bine mineralizată.
Conţinutul de fosfor mobil, solubil în acetat lactat de amoniu, este mai scăzut decât cel al
probelor de sol, aşa că nu influenţează substanţial fertilitatea solului. Conţinutul de potasiu mobil, în
schimb, contribuie semnificativ la încadrarea solului din solarul „ecologic” în domeniul de rezervă
bună (265-400 mg/kg, conform ICPA, 1981), în timp ce solarul martor se înscrie în clasa de
aprovizionare slabă – mijlocie (66-132 mg/ kg respectiv 132-200 mg/kg, conform aceleiaşi surse),
iar cel cultivat în regim convenţional intră în domeniul stării de bună asigurare cu acest element de
nutriţie, dar la valori mai mici decât cele din solarul ecologic.
Din punctul de vedere al conţinutului în microelemente de nutriţie (zinc, cupru, fier, mangan),
proba de mraniţă este comparabilă cu cele de sol, deci nu ne putem aştepta la un aport la fertilitatea
solului din acest punct de vedere (tabelul 5).
Tabelul 5
Conţinutul în microelemente al probelor de sol recoltate din experienţele în solar desfăşurate la ICDLF Vidra
Identificare Zn Cu Fe Mn Pb
mg/kg
Martor - Tomate 10,7 1,13 14,8 2,5 14,1
Martor - Ardei 16,5 1,04 15,3 2,6 14,9
Convenţional - Tomate 17,1 0,94 16,6 3,4 13,4
Convenţional - Ardei 11,3 0,87 14,8 2,4 12,7
Ecologic - Tomate 12,6 0,84 12,6 3,5 14,9
Ecologic - Ardei 10,7 0,82 10,8 3,8 14,1
Mraniţă 21,0 0,70 9,4 2,2 12,7

Deoarece diverse cercetări desfăşurate în ultimii ani, atât în ICPA cât şi în alte institute din
ţară, precum şi în străinătate, au atras atenţa asupra conţinuturilor ridicate de plumb în solurile din
zone urbane sau aflate sub influenţa unor emisii poluante ale unităţilor industriale şi chiar dacă
experienţele de la ICDLF Vidra se desfăşoară pe terenuri aflate departe de aceste influenţe (aşa cum
impun, de altfel, regulile de practicare a agriculturii ecologice), am considerat de interes
determinarea şi a plumbului solubil în probele de sol recoltate şi în proba de mraniţă folosită ca
fertilizant. Rezultatul este reprezentat de conţinuturi cuprinse între 12,7 şi 14,9 mg/kg, superioare
limitei maxime admisibile după Lăcătuşu şi colab., 1987 (8 mg/kg). Aceasta înseamnă că producţia
obţinută va trebui analizată cu atenţie pentru a determina o eventuală contaminare. Pe de altă parte,
în perspectiva unei eventuale certificări ecologice a terenului respectiv, vor trebui aplicate măsuri de
reducere a conţinutului de plumb mobil în sol.

Concluzii

 Fertilizarea organică în agricultura ecologică este o fertilizare de „întreţinere”. Aplicată unor


soluri certificate ecologic de 15 ani, fertilizate organic în tot acest timp, menţin proprietăţile de
fertilitate ale acestora.
 Fertilizarea exclusiv organică, cu compost, îngrăşăminte verzi şi combinaţii ale acestora, pe
terenuri certificate ecologic, la SCDL Bacău, timp de mai mult de 15 ani, menţine proprietăţile
de fertilitate ale solului la un nivel nu foarte bun, dar care asigură obţinerea producţiilor de
legume ecologice.
 Fertilizarea cu mraniţă, în solariile ICDLF Vidra asigură în sol cantităţi de nitraţi
corespunzătoare nevoilor de nutriţie ale legumelor şi un conţinut de materie organică de calitate.
Conţinuturile de elemente de nutriţie asigură o rezervă minimă pentru nutriţia plantelor.
 Se impun urmărirea conţinuturilor de plumb în produsele legumicole obţinute în solariile
ICDLF Vidra şi măsuri de scădere a conţinutului de plumb din sol.

Bibliografie

Badea Rodica Liana, Ştefănescu Sorin Liviu, Dumitraşcu Monica, 2005, Îndrumar de practici
tradiţionale şi ecologice în legumicultură, Editura estfalia, Bucureşti, 154 p.
Davidescu David, Davidescu Velicica, 1992, Agrochimie horticolă, Editura Academiei Române,
546 p.
Lăcătuşu R., Răuţă C., Mihăilescu A., Neda C., Medrea N., Kovacsovics Beatrice, Lungu Mihaela,
1987, Analele ICPA, Vol.XLVIII, 28-292.
Lăcătuşu Radu, Lungu Mihaela, Kovacsovics Beatrice, 2004, Poluarea nitrică - o temă veche de
mare actualitate, Lucr. Simp. Intern. Ingrăş., Bacău.
Stoian Lucian, 2005, Gid practic pentru cultura biologică a legumelor, Editura Tipoactiv, 398 p.
Vintilă Irina, Borlan Z., Răuţă C., Daniliuc D., Ţigănaş Leiţia, 1984, Situaţia agrochimică a
solurilor din România, Ed. Ceres, Bucureşti.
* * * 1981, Nr. 13 Metode, rapoarte îndrumări, Metodologie de analiză agrochimică a solurilor în
vederea stabilirii necesarului de amendamente şi îngrăşăminte, Ministerul Agriculturii şi
Industriei Alimentare, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Institutul de Cercetări pentru
Pedologie şi Agrochimie.

S-ar putea să vă placă și