COPROCITOGRAMĂ

Informatii generale
Coprocitograma este o tehnica uzuala, care stabileste un diagnostic prezumtiv in
diareea infectioasa, ca urmare a examenului microscopic al materiilor fecale2.
Este indicata ca o procedura preliminara in stabilirea etiologiei unui sindrom diareic
acut, avand in vedere faptul ca rezultatul unei coproculturi standard se obtine dupa cel
putin 72 ore1;2.
Coprocitograma indica de obicei prezenta eritrocitelor si a leucocitelor in numar mare.
Testul are semnificatie daca exista un numar de polimorfonucleare (PMN) mai mare
de 10/hpf (camp microscopic cu putere mare – obiectiv 40x). Cel mai frecvent
implicati sunt germenii din grupul Shigella, Salmonella, Campylobacter, Escherichia
coli enteroinvaziv si enterohemoragic2. Cu cat este mai mare numarul de leucocite
prezente in materii fecale, cu atat mai mare este probabilitatea existentei unui agent
patogen invaziv1.
Bacteriile cu actiune enterotoxigena si virusurile determina scaune diareice apoase, cu
putine elemente celulare si coprocitograma nu arata prezenta unei reactii inflamatorii2.
Recomandari pentru efectuarea coprocitogramei – diagnosticul diferential al
sindroamelor diareice acute3.
Specimen recoltat – materii fecale prospete emise spontan3.
Recipient de recoltare – recipient cu capac pentru fecale, fara mediu de transport3.
Volumul probei – aproximativ 1 g3.
Transportul probei – de preferat a se examina in aceeasi zi cu recoltarea3; stabilitate
maxim 24h la 2-8ºC
Metoda – examen microscopic al frotiului efectuat din materii fecale si colorat cu
albastru de metilen3;4.
Interpretarea rezultatelor
Conditii asociate cu un numar crescut de leucocite (>10 PMN/hpf), eritrocite si
mucus in scaun sunt: colita difuza indusa de administrarea de antibiotice, colita
ulceroasa, shigeloza, salmoneloza, infectiile cu Yersinia, Campylobacter, E. coli
enteroinvaziv si enterohemoragic1;3.
Conditii asociate cu un numar modest de leucocite in scaun includ: shigeloza la debut
ce afecteaza intestinul subtire, colita indusa de antibioticoterapie si amoebiaza3.
Conditii asociate cu absenta leucocitelor in scaun sunt urmatoarele: infectiile virale,
holera, infectiile cu bacterii enterotoxigene (Staphylococcus, Clostridium),
giardioza1;3.
Salmonella typhi poate induce un raspuns monocitar3.
Limite si interferente
 Leucocitele pot fi absente in scaun intr-un procent de 10-15% din cazurile de infectie
cu bacterii enteroinvazive.
Pe de alta parte, prezenta leucocitelor in fecale este asociata si cu afectiuni non-
infectioase (ex. boli inflamatorii idiopatice ale intestinului subtire)3.

Bibliografie
1. Frances Fischbach. Stool Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests.
Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009; 302-303.
2. I. Gherghina, D.Matei, M.Aloman, M.Iusan, E.Ionita. Actualitati in diareea acuta la
sugar si copilul mic. In Medicina Moderna, dec.2005.
3. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide.
White Blood Cells (WBC), Stool. www.labcorp.com . 2010. Ref Type: Internet
Communication
4. Maria Condor, Doina Luca. Diareea acuta la copil. In Medicina Familiei, nr.18-19,
1997.

AMPRENT Ă ANAL Ă
Informatii generale si recomandari
Amprenta anala este cea mai eficienta metoda de depistare a oualor de Enterobius
vermicularis. Parazitii adulti colonizeaza temporar intestinul subtire, iar dupa
fecundare femelele migreaza in colon (mai ales in zona cecului). Cand toate ouale
ajung la aproximativ acelasi stadiu de dezvoltare, femelele migreaza si le depun in
pliurile anale, in timpul noptii. Pruritul puternic este datorat prezentei femelei in
pliurile anale, ceea ce determina ca gazda sa se scarpine involuntar, astfel incat ouale
ajung pe lenjeria si pe degetele persoanei in cauza. Aceste caracteristici ale ciclului
biologic al Enterobius vermicularis duc la concluzia ca o metoda coproparazitologica
clasica (examen direct, in strat gros, etc.) este inutila, deoarece ouale localizate in
pliurile anale sunt evidentiate cel mai eficient prin metoda amprentei anale.
Avantajul metodei consta in faptul ca poate detecta la un prim examen peste 50% din
cazuri, fata de un examen coproparazitologic obisnuit care poate detecta doar 10 –
15% din cazuri.
Pentru a exclude un diagnostic de enterobioza sunt necesare 7 examene efectuate la
interval de 2 zile.
In cazul obtinerii unui rezultat pozitiv, se recomanda sa fie investigati si ceilalti
membrii ai familiei (mai ales copiii)1;3.
Pregatire pacient – recoltarea se face dimineata, inainte de efectuarea toaletei
perineale sau a defecarii3.
Tehnica de recoltare – se efectueaza cu ajutorul sistemului comercial REAL
GRAHAM Test
 Etape de lucru
 se dezlipeste banda scotch de pe o suprafata de 2/3 din lama
 cu suprafata dezlipita se acopera varful lamei (vezi foto)
 se apropie dispozitivul cu partea adeziva de zona perianala a pacientului (in jurul anusului)
 se preseaza usor mucoasa amprentand ambele parti ale lamei astfel incat eventualele oua din pliurile
anale sa fie desprinse si sa adere de banda scotch;
 se readuce banda dezlipita in pozitia initiala, asigurandu-ne ca zona amprentata este bine intinsa pe
lama, evitand formarea bulelor de aer
 notati datele de identificare ale pacientului in zona destinata acestui lucru, in capatul lamei

Metoda – examen microscopic direct2.

Limite si interferente
Un rezultat pozitiv nu exclude prezenta altor patogeni.
Un rezultat negativ nu exclude in general infectia; acesta se poate datora unei excretii
intermitente a parazitului1.

Bibliografie
1. Dan Steriu. Infectii produse de helminti. In Infectii parazitare, Editura Ilex,
Bucuresti, 2003, 247-250.
2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref
Type: Catalog
3. Simona Radulescu, Meyer Ernest. Nematode intestinale. In Parazitologie medicala,
Editura All, Bucuresti, 1992, 230, 283.
4. World Health Organisation Geneva Basic Laboratory Methods in Medical
Parasitology, 1991.

SPERMOGRAMĂ

Informaţii generale

Sperma este un produs complex la formarea căruia contribuie întregul tract

reproductiv al bărbatului: testicule, epididime, canale deferente, vezicule seminale,
prostata şi glandele bulbo-uretrale. Lichidul spermatic este constituit din două părţi
distincte: plasma seminală (rezultată în special din secreţia prostatei, veziculelor
seminale şi glandelor bulbouretrale) şi elementele figurate (spermatozoizii şi/sau
celulele germinale provenite din testicul).

Testiculele produc spermatozoizii (care reprezintă aproximativ 5% din volumul

spermei). Spermatozoizii sunt stocaţi în porţiunea ampulară a ductelor deferente până
la eliberarea lor în procesul de ejaculare. Aici spermatozoizii sunt metabolic inactivi
 datorită mediului acid şi a aportului scăzut de oxigen. S-a estimat că în această zonă
spermatozoizii pot supravieţui aproximativ o lună1;5;6.

Veziculele seminale produc aproximativ 60% din volumul spermei. Acest lichid
vâscos cu pH neutru sau uşor alcalin este galben sau intens pigmentat ca rezultat al
conţinutului mare în flavone care sunt responsabile de fluorescenţă în lumina
ultravioletă. Aici se află şi originea fructozei, care constituie substratul energetic
necesar mobilităţii spermatozoizilor1;6.

Prostata contribuie la formarea a 20% din volumul spermei. Acest lichid lăptos
secretat de prostată este uşor acid (pH=6,5) datorită acidului citric. Secreţia prostatică
mai este bogată în fosfatază acidă şi enzime proteolitice responsabile de coagularea şi
lichefierea spermei1;6.

Epididimele, ductele deferente, glandele bulbouretrale şi glandele uretrale generează

10-15% din volumul spermei, fără a se cunoaşte semnificaţia biochimică. Epididimul
secretă mai multe proteine cu rol în capacitatea de fertilizare a spermei1;5;6.

Recomandări pentru efectuarea spermogramei

Diagnosticul infertilităţii masculine (incluzând azoospermia, oligozoospermia,

astenozoospermia, teratozoospermia), evaluarea eficienţei vasectomiei, diagnosticul
hematospermiei (vezi figura 21.5.7), evaluarea eventualelor sechele ale parotiditei
epidemice (apărută la adolescenţi sau adulţi) asupra tesutului spermatogen, a efectelor
criptorhidiei şi ale varicocelului asupra spermatogenezei2;5;6.
Pregătire pacient
Pacientul :

 va avea o perioadă de abstinenţă sexuală de 3-5 zile 7;

 nu va folosi prezervativ pentru recoltare;

 cu o 1 săptămână înainte de recoltare va opri medicaţia în curs, dacă acest lucru este posibil 4;

 mai multe detalii pentru recoltare

Specimen recoltat – sperma.

Pentru o apreciere corectă a fertilităţii se recomandă 3 sau mai multe determinări în

decurs de 2-3 luni4.
Rezultate concludente se obţin în urma recoltării prin masturbare. Dacă din motive
psihologice sau religioase această metodă nu este accesibilă, se acceptă şi proba
recoltată prin metoda contactului sexual întrerupt3.

Recipient de recoltare – recipient de unică folosinţă, steril4.

Cantitate recoltată – toată cantitatea emisă4.

Cauze de respingere a probei – specimen care a fost transportat cu întârziere la

laborator, sau la o temperatură diferită de 37°C4.

Prelucrare necesară după recoltare

Recomandabil este ca sperma să fie examinată la max. 20 min după emisie, pentru a
putea aprecia timpul de lichefiere. Dacă se renunţă la această informaţie examinarea
se poate face în maximum 3 ore de la emisie.

Până la lichefiere ori până la examinare, sperma se menţine la 37°C.

După lichefiere, sperma se examinează în camera de numărat Burker Türk pentru

aprecierea numărului de spermatozoizi. Pentru aprecierea mobilităţii şi a morfologiei
acestora, se va face examinarea între lamă şi lamelă. Dacă mobilitatea
spermatozoizilor este mai mică de 50%, se va folosi tehnica eozina-nigrozina pentru
aprecierea viabilităţii. O viabilitate normală necesită teste suplimentare care să
elucideze substratul mobilităţii reduse (determinarea fructozei, a anticorpilor IgA din
spermă şi a anticorpilor antispermatozoizi din ser)7.
Stabilitate probă – 3 ore la 37°C. Nu se pastrează sperma la o temperatură diferită de
37°C4, în nicio etapă a examinarilor.
Metoda – examinare macroscopică şi microscopică a spermei 3;4;5;7. Pentru aprecierea
viabilităţii se face coloraţia eozina-nigrozina4.
Valori de referinta3;4;5;7.

Tip Valoare

Volum spermă 2-5 mL

Aspect spermă Normal

Timp de fluidificare completă 0-30 min.

 pH spermă 7.12-8

Număr spermatozoizi 20-120 mil./mL

Spematozoizi mobilitate normală 60-100 %

Spermatozoizi mobilitate redusă 0-40 %

Spermatozoizi imobili 0-10%

Spermatozoizi aspect normal 70-100 %

Spermatozoizi forme aberante 0-30 %

Spermatozoizi viabili 80-100%

O clasificare acceptată a mobilităţii este cea pe tipuri de mobilitate:

 tip”a”: mobilitate rapidă, cu bătăi ale cozii în fascicul strâmt, însoţite de mişcări laterale ale capului,
permiţând o progresie în linie dreaptă;
 tip”b”: cu mişcari ale cozii, dar fără mişcări ale capului, fără deplasare în linie dreaptă sau cu deplasare
rectilinie, dar lentă;
 tip”c”: vibraţii frenetice şi anarhice determinând doar mişcări pe loc;
 tip”d”: spermatozoizi imobili, adesea confundaţi cu cei morţi 8.

În cazul laboratorului nostru raportarea se face doar pe cele trei tipuri de mobilitate
menţionate în tabel (tipul „a” şi tipul „b” fiind mentionaţi la spermatozoizii cu
mobilitate normală).

În cazul în care formele aberante de spermatozoizi depăşesc 10% se vor menţiona

modificările morfologice ale acestora şi proportia în care acestea apar.

Limite şi interferente

Transportarea spermei de la domiciliu la laborator:

 face puţin probabila aprecierea corectă a timpului de fluidificare sau de lichefiere 4;7.
 poate afecta mobilitatea spermatozoizilor prin expunere la o temperatură diferită de 37°C 4.

Medicamente care influenţează negativ determinarea: azathioprin, cimetidina,

ciclofosfamida, estrogeni, fluoximesterone, ketoconazol, methotrexate,
 metiltestosteron, nitrofurantoin (efect tranzitoriu), carmustin, procarbazina,
sulfasalazina, vincristina4.

Bibliografie
1. Exarcu, I.Teodorescu. 1989. Testiculul. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului
endocrin, 934-954.
2. Exarcu, I.Teodorescu. 1989. Fiziopatologia testiculului. In Fiziologia si
fiziopatologia sistemului endocrin, 956-981.
3. Henry, John Bernard. 1998. Seminal fluid. In Clinical Diagnosis and Management
by Laboratory Methods, 516-522.
4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref
Type: Catalog.
5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide.
www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
6. Wallach Jaques. 2001. Afectiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic,
883-885.
7. Kvist U.; Bjorndahl L. 2002. Manual on basic semen analysis, 5-24.
8. Ungureanu M-C, Mogos V., Zbranca E. Explorarea infertilitatii masculine –
Spermocitograma, teste asupra capacitatii fecundante a spermatozoizilor – Roumanian
Journal of Endocrinology and Metabolism, vol.1, no. 2, 2002.

PROB Ă DE DIGESTIE
Informatii generale

Examenul microscopic al materiilor fecale aduce informatii asupra digestiei la care

sunt supuse alimentele, in cursul trecerii lor prin tubul digestiv. Masura in care
alimentele au fost supuse actiunii diferitilor fermenti digestivi se apreciaza prin
examinarea fibrelor musculare, grasimilor (grasimi neutre – trigliceride, acizi grasi
liberi, saruri de acizi grasi – sapunuri si colesterol), amidonului si celulozei (test
semicantitativ). La o persoana cu digestie normala, chiar dupa regimul de proba de 3
zile, aceste elemente sunt destul de rare. Prezenta lor in cantitate crescuta pledeaza
pentru tulburari de digestie, de absorbtie sau de tranzit intestinal4;5.

Recomandari pentru proba de digestie – investigarea tulburarilor de digestie,

absorbtie si tranzit intestinal: sindrom de malabsorbtie, disfunctii pancreatice
exocrine, disfunctii biliare, fistula gastrocolica, fibroza chistica2.

Pregatire pacient – timp de 1 saptamana inainte de recoltare pacientului nu i se

administreaza bariu, uleiuri minerale, bismut, Metamucil, compusi de magneziu,
laxative si nu foloseste supozitoare, creme, lubrifianti. Timp de 72 ore inainte de
recoltare tine un regim cu 50-60 g unt (50-150g grasimi/zi), 100-200g carne rosie,
500g lapte, 200-300g cartofi, 100g paine1;2;3;5 si abstinenta de la alcool2. Copiii nu pot
ingera aceste cantitati de alimente; se recomanda un regim constant 72 ore inainte de
recoltare, care sa includa cantitati suficiente de grasimi si carne rosie.

Specimen recoltat – materii fecale proaspete, recoltate in orice moment al zilei. Se

transporta la laborator imediat dupa recoltare.

Cauze de respingere a probei – nerespectarea regimului indicat inaintea recoltarii;

materii fecale obtinute dupa administrare de uleiuri minerale, bariu, bismut, compusi
de magneziu (uleiurile minerale produc aparitia de globule asemanatoare cu grasimile
neutre); materii fecale contaminate cu urina; recipient de recolta murdar pe exterior;
recipient prea plin1;2;3.

Recipient de recoltare – recipient de plastic de unica folosinta pentru materii fecale3.

Cantitate recoltata – proba recoltata din 3 locuri diferite ale bolului fecal (1-3g)2.

Prelucrare necesara dupa recoltare – proba se lucreaza la primirea in laborator; daca

acest lucru nu este posibil, proba se refrigereaza2.

Stabilitate proba – proba poate fi pastrata la 2-8°C pana la prelucrare2.

Metoda – examinare microscopica a 4 preparate lama-lamela efectuate cu ser

fiziologic (pentru fibrele musculare), Lugol (pentru amidon), coloratie Sudan III
(pentru grasimi) si acid acetic glacial (pentru acizii grasi)1;2;3;4;5.

Valori de referinta1;2;3

– fibre musculare nedigerate: absente;

– fibre musculare digerate: rare (<10 fibre/hpf*);

– grasimi neutre (trigliceride): <50 globule/hpf;

– acizi grasi liberi, sapunuri: <100 globule/hpf;

– amidon, celuloza: rare (5-10 granule/10-15 hpf).

*
hpf = camp microscopic de putere mare (40x)

Interpretarea rezultatelor

• Prezenta fibrelor musculare partial digerate sau nedigerate pledeaza pentru o

tulburare de digestie: obstructie biliara, disfunctie pancreatica exocrina (fibroza
chistica), fistula gastrocolica1;2, hiposecretie gastrica de acid clorhidric (tesutul
muscular nu poate fi digerat in intestin daca acidul clorhidric nu disociaza si digera
tesutul conjuctiv) sau tranzit gastro-intestinal accelerat.
• Cresterea acizilor grasi in scaun (in special acizi grasi si sapunuri) se asociaza cu
sindromul de malabsorbtie cauzat de: boala celiaca, sprue, boala Whipple, enterita
regionala, boala Crohn, fibroza chistica, atrofia de malnutritie. De asemenea, cresterea
grasimilor in scaun (in special grasimi neutre) se asociaza cu maldigestie cauzata de
obstructia biliara, bolile pancreatice in care exista un deficit de lipaza(fibroza chistica,
pancreatita cronica, neoplazie, calcul obstructiv), sindromul de intestin scurt dupa
rezectie chirurgicala, by-pass sau in anomalii congenitale1;2.

Exista o corelatie intre prezenta fibrelor musculare si a grasimilor in scaun1.

• Prezenta unei cantitati mari de amidon in scaun semnifica insuficienta pancreatica,

dar si tranzit intestinal accelerat. Prezenta unei cantitati mari de celuloza este
consecinta, de cele mai multe ori, a unui tranzit intestinal accelerat3;4.

Limite si interferente

Pentru fibre musculare: bismut, uleiuri minerale, compusi de magneziu1.

Pentru grasimi neutre si acizi grasi liberi:

-Cresteri: laxative, in special uleiuri minerale, supozitoare, lubrifianti, ingestia de

maioneze dietetice, dressing-uri pentru salate, dieta bogata in fibre (>100g/zi)1;2.

-Scaderi: Metamucil, bariu2.

-Alti factori care pot influenta testul: alcool, clorura de potasiu, carbonat de calciu,
Neomicina, Kanamicina si alte antibiotice cu spectru larg, bismut1;2.

Pentru zaharuri:

-Cresteri: la nou nascut.

-Scaderi: fermentatie bacteriana (daca specimenul nu este analizat imediat la primirea

in laborator si nu se refrigereaza)3.

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Stool Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests.

Lippincott, Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 282-284.

2. Laboratory Corporation of America. Fecal Fat and Muscle Fibers, Qualitative.

Directory of Services and Interpretive Guide. www.labcorp.com.2010.

3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref

Type: Catalog.
4. Mitrica – Kondi N. Explorarea tubului digestiv. In Laborator clinic – Biochimie.
Bucuresti. Ed. Medicala, 1981, 170-172.

5. Ministerul Sanatatii. Academia de Stiinte Medicale. Metode de laborator de uz

curent. Vol. II. Bucuresti. Ed. Medicala, 1977, 401-404.

PESTE
200