Test5

Teorii criminologice contemporane asupra criminalitatii

1.1Descrieti orientarile criminologice contemporane privind cauzalitatea criminalitatii
Orientările criminologice contemporane asupra criminalității sunt: teorii de orientare
bioantropologică, teorii de orientare psihologică și teorii de orientare sociologică.

Teoriile de orientare bioantropologică cuprinde o serie deteorii printre care: teoria inadaptării
sociale (Olof Kimberg),teoria constituției delincvente (Benigno di Tulio – Manual deantropologie
criminală), teoria endocrinologică acriminalității, teoria stării de pericol, teoria criminologiei
clinice, teoria cromozomului crimeiși operele clasicilor literaturii universale (W. Shakespeare,
Dostoievschi, Balzac,etc).

Din cadrul teoriilor contemporane de orientare psihologicăfac parte: teoria infiorității (Alfred
Adler), Teoria lui David Abrahamsen, teoria lui Etienne de Greef, testele depersonalitate, teoria
personalității criminale a lui Jean Pinatel.

Printre teoriilor contemporane de orientare sociologică se numără: teoria ecologică, teoria

asociațiilor diferențiate,teoria conflictului de cultură, teoria anomiei sociale a lui Robert Merton,
teoria marxistă, teoria apărării sociale, teorianoii criminologii, etc.

1.2Analizati portretul tipologic al infractorului de pe pozitia teoriei constitutiei

predisponzant delicventiale.
Pornind de la sensul acestei teorii putem spune că teoria dată explică existența unei constituții
anatomice a omului ce estepredispusă la comiterea de delicte. Autorii acestei teorii sunt: Ernst
Kretschner, W. Sheldon,Houton, Pende.Teoria dată se regăsește în următoarele opere: „Fizic și
caracter” de Ernst Kretschner (1925), „Structuracaracterului” (1921), „Criminalul american”
Houton (1939),„Varietatea criminalității minore” Sheldon (1949).Teoria dată are la bază
următoarele teze:1.Există o corelație între structura corpului uman și trăsăturile sale fizice pe de o
parte,și caracterul persoanei pede altă parte. Principalele tipuri caracteriale sunt:
a.Constituția corpului, b) Caracterul, c) Temperamentul.Există tipuri constituționale distincte
(tipologii):

a)picnic – scund, grăsuț, intelegent, vesel, şi fiindpredispus la săvârşirea infracţiunilor ce necesită

o dozăsporită de viclenie – falsuri, escrocherii, fraude ş.a.

b)tipul astenic– caracterizat prin trăsături longiline,umeri înguşti şi musculatură subdezvoltată,

fiind firavi, calmişi energici, având o predispoziţie delincvenţială mare lasăvârşirea unor
infracţiuni din cele mai variate;

c)tipul atletic –cu musculatura puternică şi o bunăstabilitate psihologică, înclinaţi la comiterea

infracţiunilorcontra persoanelor şi a bunurilor;
d)tipul displastic– cu disproporţionalităţi şi dezarmonii în dezvoltarea corporală, înclinat spre
comiterea unorinfracţiuni grave şi spre recidivă.
2.Fiecare tipologie arei un anumit tip de temperamet:-endomorf -viscerotonic, având o dezvoltare
maipronunţată a organelor interne;-mezomorf-stomatotonic cu o dezvoltare puternică a
musculaturii;
-ectomorf -cerebrotonic cu o mai mare dezvoltare ascoarţei cerebrale şi a inteligenţei.Printre
meritele teorii date senumără:a ) s u n t p r i n t r e p r i n c i p a l i i
c o n t i n u a t o r i a i lombrozianismului. b)Multe din concluziile/cercetările lor au fost
confirmate(există legături între particularitățile fizice ale minorilorși înclinațiile lor spre un
anumit tip de criminalitate).
c) Au făcut numeroase cercetări (spre exemplu Houton acomparat 13 000 condamnaț
i cu 3 208 noncriminali).Printre cei mai aspri critici au fost: Sutherlandși Cressey. Aufost criticaț
i pentru lipsa de suportștiințific în majoritateaconcluziilor.

1.3 Selectati si evaluati cea mai importanta teorie contemporana de orientare sociologica.

Cea mai importantă teorie contemporană de orientaresociologică este teoria ecologică. Teza
principală constă înaceea că orice element indiferent de natura sa din momentul în care intră
relații cu alte elemente este susceptibil de a fiimplicat într-o relației cauzală. În același context
relația dintre om și societate este examinată prin intermediul particularităților ecologice.Cu toate
că marele neajuns al acestei teorii constă înexplicarea criminalităţii doar sub aspectele
fenomenologice ale acesteia, nedezvăluind esenţa fenomenului, cauzele realede natură economică
şi social, totuşi, meritul şcolii de la Chicago este incontestabil: atragerea atenţiei asupra
condiţiilor de viaţă, hrană şi educaţie din cartierele nevoiaşe, locuite de emigranţi, latino-
americani şi negri. Teoria a deschis calea unor cercetări mai complexe privind raportul dintre
anumite fenomene sociale, ca urbanizarea, industrializarea şi criminalitatea.

II Cauzalitatea criminalitatii

2.1 Definiti conceptele generale ale cauzalitatii criminalitatii

Cauzalitatea şi principiile acesteia constată dependenţa dintre diferite fenomene şi stabileşte
caracterul acestei dependenţe, care constă în aceea că un fenomen (cauza) în anumite condiţii
generează alt fenomen (efectul).Cauzalitatea este o formă a interacţiunii dintre fenomene şi
procese, este tipul principal de determinare şi reprezintă prin sine legătura obiectivă dintre două
fenomene: cauză şi efect .Cauza – fenomen ce determină apariția altui fenomen( fenomenul care
în mod obiectiv şi necesar, precede şi generează alt fenomen).Condiție –este un fenomen ajutător,
ce favorizează producerea unui alt fenomen. Spre exemplu, procurarea unei arme, cu care
criminalul comite fapta de omor, este o acţiune-condiţie. Factor – În literatura criminologică se
utilizează şi termenulde factor , prin care se înţelege tot o cauză, adică factorul ar fi similar cu o
cauză. Factorii criminalităţii sau cauzele criminalităţii ar avea acelaşi sens. Totuși unii autori
considerăcă prin factor se înţelege ceva mai mult decît prin cauză, termenul avînd un sens mai
larg, care ar include atît o cauză,cît şi o condiţie, ba chiar şi alte elemente contributive la apariţia
unui fenomen.

2.2. Clasificați factorii criminogeni

Printre criminologii de vază care s-au interesat de problemele clasificării factorilor criminogeni se
numără şi J.Pinatel, unde întîlnim o clasificare în factori geografici, economici, culturali
şi politici
.H. Mannheim tratează cauzele de ordin social ale criminalităţii, nefiind, însă, preocupat de o
clasificare strictă a acestor cauze. Acesta face doar o interesantă corelaţie între tipurile de factori
criminogeni şi tipologiile infracţionale.La fel şi D. Szabo analizează problema complexă a
cauzalităţii, evaluînd rolul factorilor socio-culturali,economici etc. Totuşi, autorul nu operează o
distincţie clară între cauzele criminalităţii ca fenomen social şi cauzele actului infracţional
concret. Clasificări reuşite a factorilor criminogeni întîlnim încriminologia naţională şi
română. Aşa, în criminologia naţională una din cele mai reuşite clasificări este cea făcută de Gh.
Gladchi, în :-factori economici;-factori sociali (relaţii sociale); factori demografici, politici,
juridici, de organizare. Clasificări similare întîlnim în criminologia română. Spre exemplu, o
analiză succintă a factorilor care determină criminalitatea ca fenomen social o întîlnim la Gh.
Nistoreanu şi C. Păun, clasificîndu-i în:-factori economici;-factori demografici;-factori socio-
culturali;-factori politici. Alţii, rămîn în prezenţa a trei tipuri fundamentale de răspuns la
problema dată, utilizînd conceptul de deformare spre criminalitate a tipului normal de
comportament:-deformarea biologică;-deformarea psihologică;-deformarea socială. În cele ce
urmează, vom încerca şi noi să estimăm factoriicare generează criminalitatea, utilizînd acolo unde
esteposibil unele curente, teorii, şcoli atît clasice cît şicontemporane. Am ales această cale fiindcă,
caracteristica esenţială a unei teorii ştiinţifice este aceea că ea face afirmaţii care ulterior pot fi
contestate. Pentru a contesta o teorie ştiinţifică, trebuie să prezinţi date empirice, care derivă
dinaceastă teorie, apoi să compari aceste date cu observaţiifăcute în lumea reală. Dacă
observaţiile coincid cu dateleteoriei, atunci aceasta devine şi mai credibilă, dar nu şi probată.
Dacă observaţiile nu coincid cu ideile teoriei, atunci aceasta este falsă. Din considerentele
exprimate mai sus preferăm următoarea analiză a factorilor care determină sau generează
criminalitatea, clasificîndu-i în:-factori ereditari (antropologici);-factori geografici;-factori
economici;-factori demografici;-factori psihologici;-factori socio-culturali;-9.

2.3. Estimați influența factorilor economiciși socio-culturali asupra criminalității

.Omul fiind o ființă sociabilă interacționează cu semenii săi în fiecare zi. El nu poate trăi izolat,
fiind influențat de diferiți factori, printre care cei socioculturali și economici. Dintrefactorii
economici putem enunța industrializarea și urbanizarea, șomajul, crizele economice. În
criminologie factorii socio-culturali au un rol predominant în socializarea pozitivă sau negativă a
indivizilor. Numeroase teorii cu privire la cauzele şi condiţiile apariţiei comportamentului
criminal, se încadrează în marea grupă a teoriilor sociologice. Aceste teorii se opresc, cu
precădere, asupra factorilor socio-culturali şi evidenţiază neconcordanţa care intervine între
valorile şi aspiraţiile culturale pe de o parte şi, normele şi mijloacele legitime pe dealtă parte, de
unde şi apariţia indivizilor care încearcă să-şi realizeze aspiraţiile, idealurile şi scopurile sociale şi
individuale prin utilizarea unor mijloace ilicite. Încă de la naştere, individul ia cunoştinţă cu
lumea înconjurătoare şi cu factorii socio-culturali. De aici, copilul se va socializa pozitiv sau
negativ în raporturile sale familiale, apoi şcolare, profesionale etc.D i n t r e f a c t o r i i s o c i o -
c u l t u r a l i p u t e m m e n ți o n a : Familia- Un factor de importanţă majoră îl reprezintă
structura familiei. Astfel, avem familii:-normale, închegate şi -dezorganizate, disociate.
Școala– Locul de muncă (Profesia)– Starea civilă–Organizarea timpului liber -Timpul liber este
timpul de care dispune o persoană dupăce şi-a onorat obligaţiile familiale, şcolare ori
profesionale.Timpul liber are următoarele funcţii:- odihna;- divertismentul;- dezvoltarea
personalităţii.
Influenţa negativă a mijloacelor de informare în masă - Specificul naţional - Religia
-Toxicomania –
D e i n f l u e n ța a c e s t o r f a c t o r i s - a u p r e o c u p a t m a i m u l ți
s a v a n ți , printre care Lombrosso, Garofalo. Fiecare factor din cei m e n ți o n a ți
n u p o a t e f i p r i n s i n e g e n e r a t o r a l e f e c t u l u i ( a l crimei), el fiind mai mult o
condiție (ceea ce favorizează).
C o n d i ți i l e e c o n o m i c e s u n t î n s t r î n s ă l e g ă t u r ă c u c o n d i ți i l e socio-culturale.
somajul determină stări de tensiune în familie. Astfel se poate ajunge de la o familie cu structură
normală la una cu structură dezorganizată. somajul este un fenomen ce i-a amploare în timp de
criză economică, care este tot o condiție economică. Lipsa îndelungată a surselor
financiare determină situa ții de disperare ce determină o
stare emoțională dezastruoasă a individului, ce se răsfrînge și asupra mediului
socio-cultural. Influența factorilor economici si socio-culturali asupr criminalității
este determinant. Factorii negativi de acest
tip influențează fenomenele si mediile respective, astfel
d i n a m i c a c r i m i n a l i t ă ți i s u f e r i n d m o d i f i c ă r i . Î n d e p e n d e n ță
d e intensitatea si nivelul acestor factori se determină si majorarea
sau scăderea nivelului criminalității.