Caietele de La Tintesti Nr. 10/2018

10
Ing. Aurel Cosma din Maxenu (la New-Delhi, 1973, şi la Nairobi,1972)
Caietele de la Ţinteşti 10
Trimestrial de literatură, istorii şi artă l Apare în com. Ţinteşti, jud. Buzău l Ian. – Mart. 2018
Fundaţia „Constantin Toma“ – ISSN 2457-8223 | ISSN-L 2457-8223

Caietele de la Ţinteşti
INDEX DE AUTORI
Emil ALMĂŞAN: 74
Teodor BACONSCHI: 20
Vasile BAGHIU: 27
Mihaela Roxana BOBOC: 63
Ionuţ CAPOTĂ: 23
Roxana Mihaela CONSTANTINESCU: 15
Ion GHEORGHE: 13
Mihaela GOMOESCU: 43
Stelian GRIGORE: 53
Marin IfRIM: 3, 14, 62, 72
Ion LAZU: 83
Gabriel LUPAN: 64
Virgil MATEI: 29, 93
Gheorghe MOLDOVEANU: 67
Marin MOSCU: 94
Viorel PADINA: 34
Iulian PATCA: 57
Elena Daniela PLĂTICĂ: 68
Roxelana RADU: 55
Nicolae ROTARU: 40
Costel SUDITU: 25
Mihai ŞTEfAN: 76
Nistor TĂNĂSESCU: 18, 39
Magda URSACHE: 48
Ioana VINTILĂ: 58
Gina ZAHARIA: 69
Caietele de la Ţinteşti | 3
LIRICE
Coperta I: Costel PĂTRĂŞCAN (grafică)

Coperta IV: Ing. Aurel COSMA, născut în Maxenu (foto din arhiva personală)
Caietele de la Ţinteşti
Fundaţia „Constantin Toma“
ISSN 2457- 8223 | ISSN -L 2457- 8223
Senior editor: Constantin TOMA
Director: Stelian GRIGORE (profsteliangrigore@gmail.com)
Director-adjunct: Ştefan MIHAI (stefan_mihai2000@yahoo.com)
Redactor şef: Marin IfRIM (marinifrim@gmail.com)
Redactor şef-adjunct: Mihaela GOMOESCU (mihaela.gomoescu26@gmail.com)
Secretar general de redacţie & Layout editor: Nistor TĂNĂSESCU (nistortanasescu@gmail.com)
Redactori asociaţi: Nicoleta CRISTEA IfRIM, Marilena LICĂ-MAŞALA (Franţa),
Elena Daniela PLĂTICĂ, Georgeta LIŢĂ-TĂNĂSESCU, Gina ZAHARIA
Adresă corespondenţă poştală: Prof. Stelian GRIGORE, com. Ţinteşti, str. Principală nr. 105, Jud. Buzău,
cod 127640
Adresă corespondenţă electronică: marinifrim@gmail.com; nistortanasescu@gmail.com
4 | Caietele de la Ţinteşti
TARGET
100 de ani din 2000...
Marin IFRIM
S untem în anul Marii Uniri. Se vorbește și se scrie despre această sută de ani, ca
despre moaștele Cuvioasei Paraschiva. Cu „sfințenie patriotică“ avântată, de
parcă Unirea respectivă ar fi făcut-o „ politicienii“ și trepădușii culturali de azi, nu
marii patrioți de acum un veac. Și încă ceva, 100 de ani e o nimica toată. Cunosc oa-
meni în țară care au depășit această vârstă. E ca și cum România ar avea o vârstă
biologică limitată. Nu înțeleg, am mai spus-o, unde sunt restul de 1900 de ani
(contabilizați) din istoria acestui popor trucat de unii și de alții, ca la Loto 6/49?
Mă bucur, ca tot băștinașul simplu, că, după un veac, țara e aproape întreagă chiar
dacă, la o radiografiere atentă, arată ca un mutilat de război. Mă refer la teritoriile
care nu ne mai aparțin. Problema zilei de azi și a celei de mâine este, dacă politicienii,
instituțiile de forță, cum li se mai spune, cetățenii cu simț istoric nealterat, vor reuși
să păstreze ceea ce a mai rămas din această țară transformată într-un vapor în plin
deșert ideatic. Nu știu să fi fost vreodată clocot mai mare în lume ca în prezent. Ro-
mânia, spre deosebire de alte țări, e cumva la mijloc, ca de obicei. Riscul de a coborî
sub cota de avarie, de a ne scufunda în nisipul istoriei, este imens dar nu inevitabil.
De generația mea, îmbătrânită în poveri de tot felul, nu mai depinde nimic. Cred în
generațiile tinere, în instinctele lor patriotice, indiferent că e vorba de vreun IT-ist
român de prin cine știe ce țară supradezvoltată sau despre brânzarul-cioban Ghiță.
100 de ani din 2000, cam puțin pentru noi, cam mult pentru restul lumii...
FACSIMIL
EPISTOLAR
gh.ceauşu către gh. istrate
[ l Dragă Domnule..., Nu te speria de numărul şi felul paginilor pe care ţi le

trimit. Nu lua în seamă decât textele transcrise de mine. Celelalte nu-s decât măr-
turii xeroxate după o singură scrisoare sau după o singură poezie ale Dlui G.C.,
pentru a-ţi uşura descifrarea în cazul în care ai fi avut sub ochi chiar originalele.
Unde mai pui că majoritatea poeziilor sale sunt dactilografiate pe hârtie pelur
(foiţă de ţigară). într-a nu ştiu câta copie, făcându-le aproape ininteligibile. Cu
mult efort, eu am „decriptat“ aceste înscrisuri, trimiţându-ţi-le sută la sută exacte.
Vei primi, foarte repede, şi preambulul meu explicativ-istoric asupra acestor ma-
nuscrise. Cineva trebuia, cât de cât, să-l extragă din legendă pe acest personaj
controversat, de sub a cărui pelerină s-au ridicat câţiva scriitori de mare valoare:
Ion Gheorghe, Ion Băieşu, Ion Nicolescu... Miraculoasă plămadă acest Buzău!
Pe curând, cu mulţumiri, Gh. Istrate ]
***
10.XII. 1968 – Buzău
Dragă Istrate,
Am întârziat cu scrisoarea mea din cauza unor lucruri care s-au petrecut aici cu
Cenaclul şi am tot sperat că voi reuşi să salvez ceva.
Se pare că nu mai am nimic de făcut, adică nu mai pot face nimic.
Sunt atât de trist şi furios în neputinţa asta a mea.
Doream din toată inima să păstrăm Cenaclul „Al. Sahia“ până la sărbătorirea a
20 de ani de existenţă şi mă bucuram ca de o mare sărbătoare cu fiecare acţiune îm-
plinită din cele ce ne propusesem în planul nostru de activitate.
Şi sunt cu atât mai furios cu cât sunt convins că celor care au dispus desfiinţarea
lui prea puţin le pasă de ceea ce puteam să facem şi chiar dacă nimic nu s-ar pune în
locul lui, prea puţin le pasă.
EPISTOLAR
Tocmai această supărare îmi calcă pe inimă.
În seara când mi-am dat seama că nu mai pot face nimic, am venit acasă şi-am
scris dintr-o răsuflare poezia „Moartea copilului“ şi-am plâns, am plâns până m-am
răcorit.
Poate dacă mi-ar fi murit un frate n-aş fi plâns atât.
S-a lăsat dintr-odată un pustiu.
Pustiul acesta a venit după ce se aprinseseră în inima mea flăcările de la Adunarea
generală a Scriitorilor.
Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că această Adunare generală nici nu a fost.
Spiritul acestei Adunări poate că numai starea mea sufletească l-a amplificat.
Poate că numai în mintea mea a luat asemenea proporţii, încât atunci când m-
am întors aici cu sufletul tulburat de perspectivele ce mi se deschideau în legătură cu
ceea ce am putea face şi când m-am ciocnit atât de trist cu realitatea unui oraş de
provincie, s-a prăbuşit totul.
Adică, grozava mea cumpănire interioară pe care eu o numesc filozofie practi-
cistă, nu mi-a ajutat la nimic.
Mă lăudam mereu că spiritul meu de inginer este arma cu care trec pragurile.
Şi la vârsta de 17 ani poate că asemenea prag l-aş fi păşit mai bărbăteşte.
Dar, în sfârşit.
Poate că nu-i totuşi o prăbuşire definitivă.
Poate că mai am forţe în mine.
Poate că totuşi există această robustă „filozofie practicistă“.
Căci, altfel, „pasărea cu cioc străveziu“ îmi va fi dezastrul meu interior.
Spune-i lui Ion Gheorghe că după ce am scris poezia „Moartea Copilului“ i-am
citit „Vine iarba“ şi mai cu seamă cele două poezii care apar în culegerea Casei de
Creaţie, „De tineri“ şi „Nu tăcere“ (?) şi mi s-a părut că acum eu sunt cel de 14 ani,
neajutoratul, iar el este cel bătutul de vânturile aspre şi călitul.
La 180 de grade s-au schimbat poziţiile noastre. Şi-am vrut să rup poezia şi s-o
scriu din nou, dar nu m-am îndurat, chiar dacă par şi în fond este poezia unui om
care la 53 de ani pare mai neajutorat decât cel de 14 ani. Şi-am scris atunci, pe loc,
poezia „Să spargem carapacele de vorbe“.
Despre ceea ce plănuisem noi, nu mai poate fi vorbă, şi din planul de acţiuni de
asemeni nu mai putem face nimic. Ar fi un sacrilegiu să se încerce un compromis în
această problemă.
Poate că vom reuşi să ne întâlnim în martie 1969 – în mod neoficial şi să sărbă-
torim cei 20 de ani între noi.
EPISTOLAR
Până atunci însă feriţi-vă să-mi mai amintiţi de ceea ce s-a întâmplat.
Numai aşa voi putea uita.
Şi eu am mare nevoie să uit.
Altfel nu-mi mai aflu echilibrul şi-i groaznic.
Mereu îmi amintesc de povestea ceea a ta cu „tovarăşul“ băgat într-un canal şi
care agăţându-se cu mâinile amândouă de grătarul căzut peste el, repeta: „Da’ de ce,
tovarăşi?!“.
Acum citesc până la saturaţie biografiile oamenilor (mari).
Aşa simt că mă liniştesc.
Dar să mă ferească Dumnezeu de o linişte sumbră.
Îţi trimit poeziile băieţilor. Ar fi bine dacă le-ai publica.
Îţi trimit şi delegaţia şi te rog să mergi la Uniunea Scriitorilor şi pune-i viza pen-
tru Joi şi Vineri, adică 14 şi 15 (Nov.), iar invitaţia o arăţi numai şi mi-o trimiţi în-
apoi.
Dacă cunoşti pe cineva la România literară, interesează-te de soarta unor poezii
ale mele pe care le-am trimis şi scrie-mi.
Şi-acum să termin scrisoarea.
Mi-i parcă şi puţin ruşine că un om în toată firea cum sunt nu pot să trec peste
ceea ce s-a întâmplat aici cu Cenaclul, mai bărbăteşte.
Cu bine,
Gh. Ceauşu
moartea copilului
Mi-a murit un copil, cel mai drag,
Au venit – nu se ştie de unde – străini
Şi i-au spus: „N-ai existat!“
„Iar dacă mai crezi că verdictul este totuşi elastic
Vezi că ai bube pe cap
Şi nu te salvează nimic
Chiar dacă sunt bube făcute
Ad-hoc, la ştanţă, din plastic...“
EPISTOLAR
Pe două tarabe l-am spălat cu ambră verbală,
I-am împărţit hainele ca lui Hristos,
Iar la priveghi s-a servit cafea naturală
Şi s-au rostit vorbe de duh elevat.
Zeii mai mici, cărora noi ne-am rugat,

S-au înfăşurat în formule de candidă prudenţă
Şi-au socotit că-i mai bine să n-aibă durere de cap
Privind problema – obositor în esenţă,
Iar pentru zeul cel mare au întocmit referat
Că moartea copilului e o problemă de vigilenţă.
Fiindcă oricum e mai comod
Să prezinţi lucrurile, aşa, evazat.
Iar nişte copii pe care-i legănase cel condamnat

Priveau de după gratii şi se rugau de iertare,
Unii ţineau într-o mână sintagmele
Iar în alta o bucată de brânză
Perfect hrănitoare.
Copilul meu – crescuse şi mă crescuse copac –

Va coborî în uitare,
Cioclii cu flori de gheaţă la frac
S-au servit de la balcon
Peste lacrima amestecându-se cu pământul.
Anii se duc...
Copilul parcă l-ar fi acoperit vântul.
L-am auzit rugându-se

Să-l duc undeva-ntr-o grădină,
Să-i sap un mormânt sub iasomii şi bujori,
Sau sub viţa de vie
Din care curgea tăcut veritasul,
Să ştie măcar că dac-a murit
EPISTOLAR
Îl păstrează cineva lângă ierburi şi flori
Şi-şi bate copita-n amintire pegasul.
Dar după perdeaua formularelor

Zeii cei mici au lansat un verdict:
„Nu e partinic şi deci este strict
Interzis să duci mortu-n grădină
Când noi i-am decretat locul de veci
Într-un cavou cu tăcerile reci,
Cu perdele din aur forjat...
... şi lasă-ne, domnule, de figurile astea,
Că destulă vreme ne-ai deranjat“.
Am lăsat copilul să moară ucis,

Cel crescut din entuziasm şi vis.
Peste inima mea a coborât pasarea cu cioc străveziu.
La cine să plâng?
Cui oare să-i scriu?
Soarelui, numai să-i spun?
Ce să-i spun?
S-a prăbuşit o credinţă şi mi-i groaznic de greu

Crescuse-un copac, sub ramura lui crescusem şi eu,
Floarea de piersic nu va mai înflori niciodat’
Copii vor mai fi dar nu va mai fi el, cel plecat,
Inima lui – cu a fost – împlinindu-şi candorile
N-o mai vibra în amurguri să-şi aleagă culorile.
Inima mea şi-ar da sângele să-i facă zid împrejur

Dar şi inima mea e bătrână de-acum.
(Dec. 1968)
EPISTOLAR
***
9.II.1969, Buzău
Dragă Istrate,
Am aşteptat scrisoarea „mai amplă“ de care vorbeai. Probabil că nu ai avut prea
multe de spus şi e bine că n-ai scris.
O scrisoare – o scrisoare având caracter de operă elaborată, ca orice operă – ne-
cesită un mobil interior. De aceea n-am aşteptat scrisoarea ta şi scriu eu, din nou.
Doamne fereşte să mă umbrească măcar găunoasa idee de a-ţi trimite o scrisoare –
scrisoare având caracter de operă elaborată ca orice operă de artă (!). Numai partea
2-a a paragrafului de mai sus e valabilă în momentul de faţă: mobilul interior. Soco-
teşte scrisoarea mea ca o necesitate profundă şi cu asta-basta (!). Am ajuns în adevăr
la acel stadiu al vieţii când simt că mă sufoc dacă nu spun ceea ce bântuie. Şi în acelaşi
timp am ajuns la edificarea groaznică prin limpezimea ei, că aici la Buzău sunt într-
o groapă din care va trebui să ies, chiar dacă va trebui să sânger.
Niciodată ca până acum n-am simţit mai capitală necesitatea vitală să mă mani-
fest. Am impresia că abia acum mi s-a umplut sufletul de acea materie fierbinte care
se cheamă artă şi care va trebui să isbucnească, să se consume, nu numai în scris şi
izolare, ci mai cu seamă în dăruire. Chiar dacă aş dărui această materie fierbinte unui
singur câine care m-ar privi fără să mă asculte, eu tot aş avea senzaţia că m-am dăruit.
Dar în situaţia în care mă aflu acum aici, nici unui asemenea auditoriu nu m-aş putea
dărui fără să am senzaţia chinuitoare că asupra mea sunt aţintite priviri cercetătoare.
Şi senzaţia asta mă sufocă. Şi cu cât mă sufocă mai mult cu atât simt mai chinuitoare
dorinţa de a mă dărui, în sensul transmiterii gândurilor şi simţămintelor mele.
De aceea m-am hotărât să plec de aici. Buzăul este oraşul pe care l-am iubit şi l-
am blestemat de atâta vreme. Dintr-o ciudată dragoste însă nu l-am părăsit în mo-
mente când plecând de aici puteam să fac o carieră strălucită şi poate să mă afirm pe
tărâmul artei. Plec acum când şi la Bucureşti drumurile mele sunt închise – asta o
ştiu foarte bine, dar plec fiindcă rămânând simt că m-aş sufoca şi ultima şi firava
şansă de a mă regăsi s-ar pierde.
Acum 10-15 ani plecam ca un luptător întru cucerirea unor trepte, azi plec ca
un om care-şi caută un loc departe de locul unde a fost rănit de moarte. Un loc unde
speră să-şi vindece rănile şi nu pentru a muri, că de murit aş putea muri şi aici.
Am fost acum 10 zile în Bucureşti şi mi-am făcut angajarea ca inginer la Trustul
EPISTOLAR
de Construcţii al Capitalei, mi-au promis că în iunie îmi vor da apartament, o prietenă
mi-a găsit deocamdată o cameră într-un bloc şi aştept numai să vină un înlocuitor aici
la Buzău pentru a-i da în primire.
În general, lucrurile s-au aranjat. Casa de aici am s-o închid, pe mama o duc la
ţară, la un frate. Simt însă că îmi curge sânge din suflet şi dacă nu plec mai repede,
sângele ăsta mă va lega din nou şi pentru totdeauna de acest oraş pe care îl iubesc atât
şi-l blestem atât.
Nu-mi fac nici o iluzie în ceea ce priveşte şansele mele literare. Mă chinuiesc să
nu-mi mai fac nicio iluzie. Simt însă că mi s-a umplut întreaga mea fiinţă de acea ma-
terie fierbinte şi dacă nu se va stinge spre nenorocirea mea, am să scriu.
Îmi dau seama că până acum am făcut prea multe concesii oamenilor, mie însumi
şi chiar ideilor şi spre ruşinea mea chiar compromisului.
Nu sper în nici-un fel de linişte.
Dar am să pot avea aer ca să respir.
Şi ăsta-i esenţialul.
Nu ştiu când anume voi veni în Bucureşti.
M-ar bucura dacă scrisoarea mea ar declanşa mobilul interior care să te facă să-
mi scrii. Îţi pun în plic şi ultima poezie („Izgonirea fariseilor“, n. Gh. I.). Ai să înţelegi
că-i scris cu sângele meu – şi asta-i un păcat.
Te salut,
Gh. Ceauşu
Izgonirea fariseilor
... şi eu mi-am amintit de Machado...
Când bărbatul a fost împuşcat,
gloanţelele formulelor oarbe i-au sângerat aerul gândurilor
eu mi-am amintit de Machado.
Ştiţi – rănitul Machado

ducând prin cenuşa credinţelor lui
chipul împuşcat al lui Federico Garia Lorca
înfăşurat în mantaua amarei revolte
şi strigând:
„Crima s-a întâmplat în Granada
Ştiţi – sărmana Granada –
Granada lui“.
EPISTOLAR
Dar bărbatul nu era Federico
Granada, a noastră, de mult o cetate
Şi răni din războaie avea şi bărbatul
Ucis în esenţa părerilor lui.
În inimă focu-i ardea,

focul din soare cules, arzând pentru soare.
Şi totuşi a fost împuşcat.
Groaznic de aspru se zbuciumă jalnicul meu semn de-ntrebare:

În numele cui?
Gloanţele trase în aerul lui
sângeră timpul ca o întoarcere sfâşietoare.
Şi flacăra sfântă-mpuşcată
profilează pe temple asprul ei semn de-ntrebare:
În numele cui?
Granada de astăzi era şi a lui.
......................................................................................
Coboară, coboară mânie din soare

şi arde blestemul izvoarelor unui asemenea semn de-ntrebare.
Goneşte din templul ridicat în dureri şi credinţă
Farisei care trag în aripa credinţii.
Iar dacă-ţi vor şi arginţii, dă-le arginţii!

Dar goneşte-i din templul cel drag pentru care
Bărbaţii au ars tinereţile lor
Şi le-au pus temelie – fier şi beton –
La steaua ce arde pe zidul cetăţii.
[ Oh! Dac-ai şti cât de groaznic mă doare

Flacăra sfântă-mpuşcată chiar din lăuntru!...
Fără ea rămâne pustiul, pustiul
Şi-amarnicul semn de-ntrebare!]
N.B. Gheorghe Istrate:

Strofa finală e eliminată de poet prin haşurări tremurate. Datată, cu aproximaţie, la
începutul lunii februarie 1969.
GH. CEAUŞU
o înscenare odioasă
Ion GHEORGHE
l Extrase din volumul de convorbiri „Nistor Tănăsescu – Sâmbetele cu Ion Gheorghe“
S ă vorbim astăzi sub acoperişul întrebării noastre „Cine-i poartă sâmbetele poe-
tului Ion Gheorghe?”. Despre Tărbaca militară ce mi se aplică, vom discuta, prin
ţigani, prin copii şi tineri declasaţi, infractori minori lăsaţi pe uliţă, prin critici literare
fără busolă. Eu am intrat în lumea literară prin cenaclul „Alexandru Sahia“ din Buzău,
condus de inginerul Gheorghe Ceauşu, care fusese prizonier la sovietici. S-a întors
în ţară pandur, cu Divizia „Tudor Vladimirescu“. În centrul oraşului Buzău, cenaclul
avea la dispoziţie o gazetă de stradă, pe care Ceauşu o folosea demascând birocraţia,
tâmpenia autorităţilor, a primăriei. Şi bineînţeles că omul n-a fost slăbit: l-au băgat
într-o bârfă, spunând despre el şi chiar înscenându-i proces de homosexual. Între-
baţi-l şi pe Istrate, Băieşu nu mai este din păcate printre noi să confirme, întrebaţi-i
pe cei câţi au mai rămas din cenaclul ăla! Cu odioşenia aia l-au îndepărtat pe Ceauşu!
Este una din practicile securiste: acuzarea de relaţii nefireşti a celor incomozi. Nu
puteau buzoienii, ciraci ai lui Al. Drăghici să nu folosească metoda bine verificată
spre a compromite oameni incomozi! [...] Acest Gheorghe Ceauşu a venit, cum am
mai spus, cu Divizia „Tudor Vladimirescu“. Important este că s-au ridicat oameni ca
el în epoca aceea de ocupaţie sovietică, cu trupe pe teritoriul ţării care organizau toate
serviciile şi instituţiile statului român, falimentar de vreme ce Regele a făcut mişcarea
aia, iar Antonescu a făcut altă mişcare. Ce s-a ales din toată istoria noastră? Întâi tre-
buie să-i judece pe ăştia: pe Antonescu şi pe Mihai, care au făcut fiecare câte o mişcare,
unul într-o parte şi altul în cealaltă parte şi s-a dus ţara în prăpastie. Şi în acest context
s-au ridicat câţiva oameni, precum Ceauşu, au avut prezenţă de spirit, au avut luci-
ditate. O să relatez exact fondul problemei: gesturile acestor oameni, pentru mine,
au avut o semnificaţie aparte.
REVOLUŢIA MEA
istoria, ca o pisică la pândă

Marin IFRIM
C olegul meu de redacție, Nistor Tănăsescu, un ziarist de excepție, un reper moral

cel puțin în lumea literară buzoiană alambicată la cazane literare cu pretenții
roze, mă anunță că vine luna decembrie și că, în revista noastră, „Caietele de la
Țintești“, ar trebui să avem și noi câteva pagini despre „Revoluția din Decembrie“. Ce
e drept, Nistor mi-a spus doar că trebuie să scriem despre ceva despre „Momentul
Decembrie 1989“. Termenul de „revoluție” nu-mi aparține nici mie, vine cumva, din
instinct, de la I. L. Caragiale. Cum încă nu am dat nicio lovitură de stat degeaba,
despre întâmplările din 1989 nu am decât un singur gând: atunci îmi doream din
toată mintea să cadă Ceaușescu, clica, comunismul, miliția, securitatea. Totul. N-a
căzut decât Ceaușescu, în fund, pe motive militare de 7,62 mm. Nu am nicio părere
despre ce s-a întâmplat atunci. Am asistat, siderat, la ceva ce nici un mare romancier
nu poate nara. S-a desfundat o hazna. Comunismul puțea ca un hoit negăsit de ne-
crofagi. Ciudat. Acum, „capitalismul-comunist“ pute și mai rău, e în debara, vorba
unui sfincter cu gura în buric. Încă respirăm într-o țară ocupată de românii românilor.
Suntem înlocuiți. Pas cu pas. Așa ceva e imposibil. Viitorul are potență. Țara mea e
îngăduitoare. Până aici. La limita dintre plus și minus infinit. În Decembrie 1989, au
murit peste o mie de oameni. În locul și șocul sacrificiului acestora, au apărut vreo
câteva mii de „revoluținari“ ai sistemului. Eroii adevărați, câți vor fi, sunt putrezi.
Trăiesc doar „revoluționarii“, alde sulică frânaru ai schimbării din decembrie 1989.
Țara noastră a mai văzut astfel de specimene. Nu vorbesc despre o „lovitură de stat“.
Au vorbit alții. Cu dovezi. Să ne trăiască morții din Decembrie 1989, nu în mintea
noastră, ci în perna celor care i-au făcut iarbă de cimitir. Câtă silă! Istoria nu doarme,
e doar o pisică la pândă. Vă vine rândul... Vis urât, băieți deștepți!
REVOLUŢIA MEA
de revoluţie, iubeam...
Roxana Mihaela CONSTANTINESCU
D e Revoluţie, iubeam... Îl cunoscusem în vară... sau nu, îl știam dintotdeauna,

ne-am născut în aceeași maternitate, am făcut corul împreună, am mers pe sta-
dioane la manifestări, am frecventat același cerc de prieteni în liceu, am mers cu același
tren la facultate, dar așa a făcut soarta, să ne întânim atunci, în vara lui 89... Pluteam,
nu mai vedeam nimic în jur, visam dragoste ... Timpul și timpurile lui, pliate asemeni
scrisorilor ce le primeam, bilete efemere, se comprimaseră într-un pachet legat cu
fundă de mătase. Ieșeam în fiecare seară din casă și ne plimbam mână în mână... Atin-
geri suave, pe care le simțeam până în străfunduri de inimă și stomac... De unde până
unde observam atent sfera politicului, atunci am uitat să mai ascult Vocea Americii
sau Europa liberă. Și-așa ne chinuiam cu bruiajul ce ne otrăvea audiția secretă din
dormitoare... cea pentru care ne pregăteam, cu ușile zovărâte de nouă ori, cu lumina
stinsă... Dumnezeu uitase de noi! De tare mult timp... lumina era cu porția, cărțile
se cumpărau cu chin, la fel biletele la spectacole, nu găseai un covor, un congelator,
un frigider, apa caldă era cu porția, iar galantarele erau tot mai goale... Noi toți eram
fără speranță. Triști, posaci, cenușii.... Ni se furase tot... personalitatea, spontaneitatea,
prezentul, viitorul, speranța, visul... Mergeam des în casa unui preot, prieten de fa-
milie. Acesta călătorise și povestea ce e dincolo, iar eu nu puteam crede... Ieșisem din
țară doar în lagărul sovietic, văzusem ceva state europene comuniste... Părea altceva,
dar tot popoare strivite de regimuri dictatoriale erau și pe acolo... Oameni trişti si
goi, goliți de sentimente! Mă consideram fericită... Într-un fel anume, aveam o casă,
un serviciu, iubeam... Şi tinerețea era acolo, în suflet, în fibra trupului, râdea prin
ochi... În vara acelui an, o veste a lovit cartierul în care locuiam. În cca. o lună urma
să ne fie demolate casele... Ceea ce au simțit alții la cooperativizare sau la deportare
am simțit atunci... Eram cap de familie, mama era grav bolnavă, nu aveam niciun aju-
tor... Nu m-am pierdut cu firea, am strâns în trei săptămâni tot, am spălat și împa-
chetat, am tăiat copacii curții, am desființat garduri, am scos tot din beci și magazii,
REVOLUŢIA MEA
am vândut ce am putut... Casa copilăriei era mare, fusese a unui boier, cumpărata de
părinți, în anii 50... Avea totul ca nou, dușumele din dulapi groși, prinse în cuie de
aramă, sobe mari cu plăci din faianță de culori deosebite, o tâmplărie din lemn de
stejar, utilități vechi , dar splendid conservate... La demolare, capii protipendadei s-
au bătut pe ele... Mă născusem în ea, copilărisem, o iubeam ca pe un membru al fa-
miliei... Mi-am spus că trebuie să înțeleg că nu am de ales... Că Dumnezeu știe ce
face cu noi. Îmi dăruise un loc de basm, cu o curte plină cu flori, cu colțuri minunate
în care puteai visa... Aveam în curtea casei toate florile pământului, toți pomii fruc-
tiferi ai zonei, alei pavate, pietre de râu, trunchiuri de copac, petece de iarbă... Un fox-
terier sârmos care ne apăra... Nu știu cum am reușit să depășesc durerea despărțirii.
Am plecat cu toții, cărând pe cărucioare mari mobilă, vase, saltele, haine, covoare...
Lung șir de oameni fără rost, cu ochii plânși! Ne mutau forțat în apartamente strâmte
si cenușii, cu calorifere din tablă, vopsite în maron, pereți dați cu humă, ce curgea pe
jos ca o ploaie, cu pâslă pusă direct pe beton. Probabil atunci Dumnezeu a uitat de
noi... Mama, cu slabele-i puteri s-a împotrivit. În pereții casei încă mai pâlpâia candele
amintirii tatălui meu. Un sef de șantier a împins-o de peretele casei și a căzut. Slabă
împotrivire! Lăsam în urmă un rai plin cu flori.... O viață frumoasă, amintiri, dulcele
fructelor, liliacul bătrân, vecini buni... Într-un bloc neterminat, în care plouase doi
ani în șir, într-un apartament strâmb, într-un șantier ce a ținut o veșnicie, am trăit
marele deranj din decembrie 89... Eram doar câteva familii mutate în bloc, la o mar-
gine de oraș. Pe 19 decembrie, la serviciu, colegii șopteau că e nenorocire la Timișoara.
Oamenii erau îngrijorați, se auzeau tot felul de enormități... Pe 21 dec. umblam încă
pe străzi. Se auzeau împușcături? Mi se părea? Sau derulam timpul în avans. Pe 22
răpăiau mitralierele peste tot. De după perdele, vedeam siluete cenușii strecurându-
se pe lângă blocuri. Lângă bariera Ploiești, rafalele armelor nu se mai opreau. Cu
mama am împins un bufet în ușă. Am stat fără să închidem un ochi, nopți în șir. Nu
aveam telefon, nu știam nimic unii de ații. Se vorbea de la poștă sau din cabinele stra-
dale... Fără nicio legătură cu lumea, am stat așa până pe 25 decembrie când... am fugit
să-mi caut iubirea. Statea într-un bloc în fața Tribunalului. L-am găsit într-o caze-
mată... Tot apartamentul fusese lovit din exterior. Un glonte le spărsese un colț de
geam. Oamenii stăteau pe jos, cu paturile ridicate, pe post de baricade. Eram speriați...
Veștile se îngrămădeau... dând năvală peste noi. Se otrăvește apa din rețea, se dă foc,
au murit atâția, se împart arme, sunt aduși arabi, oameni în combinezoane negre ne
păzesc, Ceaușescu a fost prins... a fost omorât... Și suntem liberi, foarte liberi, să facem
ce vrem... În ultimii ani, atât de urâți și goi, viața era atât de liniară. Dintr-o dată s-a
schimbat... Megeam mână în mână zâmbind pe stradă... Pe 19 decembrie 1989 fu-
REVOLUŢIA MEA
sesem la film. Seară neagră tuci! În sală eram doar cca. zece oameni. Pentru că stăteam
patru dintre noi, unii lângă alții, un tovarăș ne-a spus să ne răsfirăm. Când ne plim-
bam pe stradă simțeam ochi din spate... Și dintr-o dată eram liberi să cumpărăm ce
vrem, cât vrem, să mergem oriunde. Zâmbeam mereu, fără motiv și credeam... în tot
ce spuneau ziarele, televiziunile, străinătatea. Ca proștii! Ura noastră comună devenise
un fel de bucurie... Stare de scurtă durată! Au urmat cinci ani de lectură a ziarelor cu
știri de tot felul, cinci ani de televiziune imbecilă, cinci ani de caculator... Colivii gri,
schimbate cu colivii de argint... Și dintr-o dată am înțeles... Ne-au folosit, ne-au
mințit, ne-au amăgit... Ne-au mai sacrificat o dată! Toți parveniții acestui imens eş-
fodaj, stropit de sângele tinerilor morți, toată străinatatea ce ne-a livrat haine vechi,
medicamente expirate, mâncare cu termen de valabilitate expirat, sucuri otrăvitoare...
care, mai apoi, ne-a luat tinerii deștepți, ne-a ucis visele, s-a opus într-un fel anume
progresului nostru. Ne-au sărăcit de frumos, de bun și de ce mai aveam... Ne-au furat
păduri, ne-au vândut fabricile, ne-au lipsit de petrol, ne cumpără pe noi toți... Ne
transformă în cobaii din imensul lor laborator experimental. Printre ani, am trăit iu-
birea, arzând pentru și prin ea. A fost absolută și m-a făcut să trec mai ușor prin
timp... până la dispariția ei. E singurul lucru care m-a făcut să rezist într-o țară în
care se mințea grotesc, în care sărăcia abunda peste tot, în care politicul îşi construia
case de prost gust, îşi ducea banii în conturi peste hotare, pentru trei generații mai
departe, în care se murea fără vină. De Revoluție iubeam... și credeam în iubire. În
cea mică, a mea, în cea mare a tuturor celor din jurul nostru. Azi realizez că nimic
nu rezistă în timp... Nimic nu trece peste el. Timpul trece prin noi, săpând cratere
adânci. Visele de atunci nu mai trăiesc în faptele prezentului. Cu experiența noastră
ar trebui să mai facem ceva... Ar trebui să ne pregătim copiii de o nouă revoluție...
Cea în numele iubirii adevărate de oameni, fără a mai importa nimic !
REVOLUŢIA MEA
stăpânii microfoanelor
Nistor TĂNĂSESCU
E ram angajat la ziar de două luni de zile şi nu mă pricepeam să scriu nimic relativ
la „lumina indicaţiilor secretarului general al partidului...“
Dumitru Titus Popa, decanul nostru de la ziaristică, mă avertizase deja în acest
sens, după ce mă trimitea să scriu o ştire pentru ziarul-şcoală că muncitorii ăia de la
„Semănătoarea“ sunt cu toţii suflet în sufletului partidului, iar eu reveneam cu de-
claraţiile lor că sunt scârbiţi şi s-au săturat de greutăţi, că n-au timp să mai stea la
cozi etc. Parcă-l văd pe culoarele de la etajul 6 când mă căuta disperat şi mă invita de
urgenţă în cabinetul său... la o ţigară, chipurile! „Măi băiete, eu n-am nevoie să formez
aici reporteri de teapa ta, eu trebuie să fac din voi ziariştii momentului! Măi băiete,
dacă nu moare Ceauşescu, tu n-o să fii niciodată ziarist! Du-te naibii şi nu mă mai
supăra, dar ia cu tine şi versurile astea ale mele şi zi-mi dacă-ţi plac sau nu!“
Aşadar, până la 22 decembrie 1989, n-am fost în stare să scriu decât câteva flash-
uri şi prostii insipide în „Viaţa Buzăului“. Voiam să mă ocup şi eu de evenimentele
culturale, dar acolo singurul jupân era Corneliu Ştefan şi n-avea nimeni altcineva voie
să intre în domeniul său. Am împărţit un birou imens împreună cu distinsul ziarist
Marin Macău şi cu Constantin Brăescu. Bine-bine, impropriu spus, fiindcă Brăescu
nu ne deranja mai mult de zece minute pe zi. Eu îi preluasem, după ce s-a prăpădit,
atribuţiunile domnului Grigore Timiş pe problemele social-cetăţeneşti şi sindicate,
iar domnul Macău făcea şi scria de toate. Marin Macău a fost aviator înainte de a fi
ziarist şi-mi tot explica ce frumoasă e lumea şi această ţară când o priveşti... de la
2000 de metri înălţime. Altminteri, până la revoluţie, am fost trepăduşul de serviciu
(vorba ceea: Cum te cheamă? Pe mine nu mă cheamă, pe mine mă trimite!), adică
ăla pe care-l trimitea săptămânal redactorul şef la „Scânteia“ după zincurile oficiale
cu Ceauşescu ori la Comitetul Central PCR după stenodactilogramele originale ale
şedinţelor CC ori CPEx. Am îndrăznit la un moment dat să rup sigiliul cerat (Las’
că invoc eu că m-am aşezat cu curul pe plic din neatenţie, mi-am zis) şi-am înmăr-
REVOLUŢIA MEA
murit fiindcă nu-mi venea să cred când am am tras cu ochiul cum se porcăiau ăia în
realitate în şedinţele lor, în timp ce nouă ne prezentau luna plină de pe cer pe telefa-
xurile Agerpresului.
Acelaşi redactor şef mi-a solicitat în ziua de 22 decembrie să iau un fotoreporter
şi să-i scriu ceva despre mitingul din acea zi din Piaţa Daciei, organizat împotriva ti-
mişorenilor. Şi să vin şi foarte repede cu textul, fiindcă eram planificat în aceeaşi seară
să fac corectură pentru ziarul de-a doua zi. Am fost şi-am văzut... Şi-am văzut cum
toţi politrucii care foşgăiau pe lângă microfoane şi pe lângă de staţiile de amplificare
din balconul Palatului Comunal din Buzău, în văzul a vreo cinci mii de oameni aduşi
cu forţa la miting, au întors-o brusc ca la Ploieşti şi s-au autoproclamat instantaneu
revoluţionari şi ei în momentul în care Mircea Dinescu ne-a anunţat că „Dictatorul
a fugit...“ M-am înapoiat la redacţie şi-am îndrăznit să-i propun redactorului şef (care
era de fapt finul lui Florea Ceauşescu), s-o dăm dracului de corectură şi să ne apucăm
şi noi de un ziar nou. Ceea ce şi am făcut în aceeaşi noapte. În aceeaşi noapte în care
domnul Marin Macău, aflat în concediu, a venit de urgenţă de la Meledic şi ni s-a
alăturat să concepem noul ziar. În aceeaşi noapte în care dumnealui plângea în hohote
nervoase şi nu se mai putea opri, iar noi îl tot linişteam să-l uite definitiv pe Ceau-
şescu. Replica lui: Nu pe Ceauşescu îl plâng, eu mă plâng pe mine, fiindcă n-am fost
lăsat să plec în concediu dacă nu scriu şi nu predau 40 de pagini de text pentru şpec...
Eu mă plâng şi mă deplâng pe mine, că am muncit degeaba, chiar şi la lumina lumâ-
nării, în loc să-mi văd de treburile şi problemele familiei mele, numai ca să stau liniştit
apoi şi eu acasă trei săptămâni!
REVOLUŢIA MEA
ne era teamă de noi înșine

Teodor BACONSCHI - „Vâlceanu“
l Mă doare sufletul pentru elita decimată, pentru gulagul românesc, pentru Pitești
și Aiud, pentru pletele albe ale doctorului Vasile Voiculescu, aruncat în pușcărie la
bătrânețe. Așa s-a scris istoria, cam așa am trăit acele zile însângerate de iarnă, așa
mărturisesc, chiar dacă nimeni nu mă mai aude.
N u am ținut un jurnal al perioadei. Am ținut să particip la o istorie care își

schimba vizibil cursul. La Timișoara începuse masacrul, știam de la Radio Eu-
ropa Liberă. În București exista o nervozitate palpabilă, vibra aerul de furie tăcută.
Apoi, spre seară, ca teleghidați, ne-am strecurat printre cordoanele USLA și am ajuns
– eu, cu încă doi prieteni – în sânul mulțimii nu prea mari din Piața Universității.
Nu știam nimic. Nici ce va fi, nici cum. Simțeam că nu mai suportăm. Atinsesem
punctul de fierbere. Atmosferă încărcată. Eram deja încercuiți. Bucureștenii, în im-
ensa lor majoritate, nu ieșiseră din casă. Eram unul dintre minoritarii – mai ales tineri
– care trecuseră la fapte, fără scenariu, aproape automat. Calitatea acelor sentimente
amestecate – indignare, teamă difuză, exasperare și, cumva speranță – mi-a marcat
centrul memoriei afective pentru tot restul vieții. Nu trăiești de două ori așa ceva:
lupta fizică, din gâtlej, cu toată încordarea musculară, pentru o libertate necunoscută
altfel decât interior, ca dedublare: acum, ființa mea se reunifica.
Am strigat într-una, solidar fără să vreau cu toți ceilalți. Eram siguri că ne vor
filma de la balcoanele hotelului „Intercontinental“ și că ne vor hăitui până ne vor
prinde, ca pe niște șobolani, în cursa mecanismului totalitar. Pe la miezul nopții, după
ce lumea se mai îngroșase, am plecat cu micul meu grup spre Piața Romană, cu gân-
dul de a ne întoarce după o pauză. Ne-am urcat în garsoniera unui arhitect
timișorean, plecat după mineriadă în Olanda (unde cred că trăiește și azi). Am auzit
rafalele de mitralieră de acolo: începuseră să tragă direct în mulțime. Cine? Securiștii,
trupele speciale, armata: întregul tacâm represiv al regimului care ar fi vrut să ne
REVOLUŢIA MEA
confiște ireversibil viețile și care s-a dovedit atât de fragil, mai ales după trădarea lui
Ceaușescu, indicarea lui ca unic țap ispășitor și replierea nomenclaturii secunde sub
haine „feseniste“. A doua zi, în zori, când am ieșit iarăși în Piața Universității, am
văzut că spălaseră sângele de pe trotuare cu furtunul și acoperiseră cu vopsea neagră
inscripțiile anticomuniste de pe zidurile Universității. Eu am trăit acele zile – până
la 28 ianuarie, când am participat la prima și singura demonstrație anti-neocomunistă
din acei ani – cu siguranța că ”noi, poporul” (cum ar spune Constituția americană)
am învins. Știu acum că dacă Armata și Securitatea nu treceau, oportunist și
înfricoșat, „de partea revoluției“, baia de sânge s-ar fi transformat într-un fluviu de
sânge revărsat în Dunăre. Asta nu-i face însă nici mai virtuoși, nici mai sinceri, nici
mai legitimi în fața istoriei și a Lui Dumnezeu: au furat revolta disperată a unor oa-
meni de care-și bătuseră joc decenii de-a rândul, s-au instalat iarăși în fruntea buca-
telor, au pus mâna pe economie, finanțe, politică și media: ne-au condamnat a doua
oară la o existență mincinoasă. Sigur e că au tras o sperietură zdravănă. Însă poporul,
cuminte și temător, nu și-a urmat decât instinctul de supraviețuire prin adaptare. S-
a îmbătat repede cu butaforia democratică. A apreciat reaprovizionarea magazinelor
alimentare. S-a bucurat că a scăpat cu viață. Minoritatea care era să facă o adevărată
revoluție anticomunistă – dar care nu avea nici lideri, nici experiență politică, nici
arme sau acces la butoanele puterii – a continuat să mai lupte, mai întâi în
demonstrația-maraton încheiată violent prin chemarea minerilor din Valea Jiului
(dintre care jumătate erau securiști infiltrați acolo după grevele din 1977), apoi în fe-
lurite moduri, tot mai chinuite, de a construi o Opoziție politică. În linii mari, agenda
pro-occidentală a acestei minorități a fost, cu chiu, cu vai, adoptată chiar de hoții re-
voltei anticomuniste: nu prea mai aveau de ales, după colapsul URSS. Au făcut-o cu
jumătate de gură și inima îndoită, prudent, carnavalesc, declamatoriu, în stilul tragi-
comic al caragialismului nostru balcanic. Fără împăcare cu sine și cu adevărul, poporul
român s-a reconstruit, a cunoscut o viață mai prosperă, s-a bucurat, în fine, de liber-
tate, oricât de controlată, de cenzurată implicit și de infiltrată va fi fost ea.
Nu scriu nimic nou aici: toți știm că așa stau lucrurile. Am acceptat minciuna,
pentru că – într-adevăr – ne era teamă de noi înșine. Cu patru milioane de membri
ai PCR nu aveai material pentru o decomunizare începută cu lustrația cerută la
Timișoara și încheiată cu un adevărat proces al comunismului. Ne-am complăcut în
ipocrizie, alimentând – așa cum se vede azi, când scriu – discordia socială, resenti-
mentul circular și coroziva ură de sine care ne împiedică să ne articulăm viitorul în
jurul unui bine comun. Eu, unul, n-am fost nici membru PCR, am avut dosar de ur-
mărire operativă la Securitate (obiectivul „Vâlceanu“), făcusem demersuri pentru
REVOLUŢIA MEA
plecare definitivă din țară și am fost – apoi – nu doar în stradă, ci și pe baricadele
simbolice ale civismului democratic liberal, anticomunist, pro-occidental. Mi-am
făcut culoar, am mobilat o carieră de care mă bucur (căci pe muncă s-a ridicat și pe
rezultate rezistă), însă am sfârșit într-un con de umbră, mai ales după ce n-a mai fost
nevoie de paradă pentru export. Sufăr pentru că istoria nu și-a regăsit cursul firesc.
Nu pentru mine, ci pentru victimele comunismului, față de care mă simt vinovat:
chiar dacă tatăl meu, mare poet și veritabil iubitor de țară și cultură românească, s-a
dezis de inițiala sa adeziune formală la realismul socialist postbelic, devenind ulterior
un veritabil disident și un om al nimănui, care trăiește (mereu riscant și precar) doar
din scris, m-am simțit eu încărcat cu relativa lui complicitate, deși aceasta s-a sfârșit
încă din 1956. Mă doare sufletul pentru elita decimată, pentru gulagul românesc,
pentru Pitești și Aiud, pentru pletele albe ale doctorului Vasile Voiculescu, aruncat
în pușcărie la bătrânețe. Așa s-a scris istoria, cam așa am trăit acele zile însângerate
de iarnă, așa mărturisesc, chiar dacă nimeni nu mă mai aude. Ca intelectual și scriitor
român, dar și ca diplomat, am căutat să-mi servesc cât mai bine comunitatea. Cea
reală, amărâtă, mereu păcălită. Cea exilată, extern sau intern. Cea din panteonul cul-
turii naționale. Cea din închipuirea mea gata să-și reprezinte o țară populată cu oa-
meni de caracter, liberi, creativi și solidari. Încă mai sper că această țară – compusă
din piesele atâtor fantasme – va deveni într-o zi, chiar mult după moartea mea, de-
corul cotidian al unor urmași care nu se vor rușina întru totul de noi.
REVOLUŢIA MEA
nu te mulţumi cu puţin
Ionuţ CAPOTĂ
A m învăţat să merg în picioare, destul de târziu. Ai mei îmi povestesc mie şi prie-
tenilor că vorbeam sfătos de pe lada de lemne a bunicilor. Îmi aduc aminte locul
acela cald cu o pătură de lână cu model naţional. Nu foarte mult după aceea am iubit.
Există în firea lucrurilor o succesiune aproape meschină a realităţilor care ni se în-
tâmplă. Dacă mai trăia un an şi patru luni, Dumnezeu să îl ierte pe bunicul meu, ar
fi întinerit 20 de ani la Revoluţie (fie-mi îngăduit să numesc astfel ceea ce am trăit
atunci). Eram pionier fruntaş. Chiar nu s-ar cădea să mă plâng eu despre cum îmi
era mie. Bunicul mă menaja, pretinzând că voi înţelege când o să cresc, dacă aveam
să învăţ bine. Şi, ca o altă paranteză, târziu, în 2002, la un interviu, traduceam din
autobiografie faptul că am fost lider, la nivel naţional, al organizaţiilor specifice vârstei
şi vremurilor.
Anii de liceu începuseră bine. Am prins un tren de lux prin admiterea în prima
jumătate a singurei clase de profil din urbe. Acum înţeleg la ce mi-a ajutat. Cumnatul
meu consideră, pe bună dreptate, că oamenii se împart în cei care ştiu matematică şi
restul. Eu aparţin acelui rest. Dar am dat sens şi motivaţie gândirii, probabil exact în
clasa de real, aşa cum avea ulterior să se numească profilul matematică-fizică.
Şefa clasei, comandanta de detaşament, este născută în decembrie. Sâmbetele se
lucra, se mergea la şcoală. Aşa că, duminică dimineaţa m-am trezit, după petrecerea,
banchetul extraordinar organizat de părinţii ei cu ocazia aniversării copilului. Ţineam
un caiet, un fel de jurnal, cu două sute de file şi coperţi albastre. Treceam acolo, aşa
cum mi-a plăcut să le numesc, GÂNDURI ŞI IDEI ORIGINALE. Ceva în genul
Gândurile, rândurile lui Jder de cu mult mai târziu. Şi buimac după dans şi gălăgie,
mă aplecasem asupra nevinovatelor coli şi... îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri,
acordam nota zece, sub diferite forme de exprimare, evenimentului care se întinsese,
ca o excepţie, aproape două ore după miezul nopţii. Atunci ne-a strigat tata.
Mama era pe terasă, sora mea la ea în cameră. Am venit toţi trei. Daniela, sora
mea a reacţionat prima – Ce ai păţit tăticule? Pentru că tata este partea calmă şi li-
REVOLUŢIA MEA
niştită a familiei noastre iar strigătul lui nu era al lui. Muţi, urmăream la televizor.
După câteva ore m-am întors la caietul meu gros şi am deturnat efectiv scrisul, notele
acordate, cu emoţia maximă a unui băiat de 16 ani. Eram fericit şi trăiam momentul
cu o savoare mentală inedită. Probabil cei mai înaintea mea născuţi, vor opina că nu
ştiam. Sunt convins până în măduva oaselor că am înţeles foarte bine. Ar fi de datoria
mea să menţionez că discuţii auzeam din noiembrie, la Cenaclul Municipal. Acolo
eram singurul elev. Mai era o studentă. În rest profesori de istorie, de română, de fi-
losofie, de latină, de franceză. Deci, chiar aveam reprezentarea veridicităţii trăirilor
mele. O dovadă în plus s-ar putea constitui în aceea că evoluţia ulterioară, desfşurarea
în sine a evenimentelor, chiar zeci de ani după aceea, nu mi-a oferit nici un moment
al dezamăgirii. Nu mă refer aici la apartenenţa mea în vreun fel, ci pur şi simplu la
posibilitatea liberă de-a o avea, la dreptul şi posibilitatea de a-mi alege traseul, orien-
tarea, până la urmă şi, foarte important, de a-mi face viaţa după propria conştiinţă.
Aşteptam tăcut dar şi vinovat prin această tăcere, prilejul de a-mi aduce aminte
şi, mai ales pe acela de a împărtăşi experienţa mea din zilele de mare răscruce pentru
neam dar, mai ales pentru oameni deveniţi ai întregii lumi. M-au întors părinţii, che-
maţi de Şeful de gară, din drumul către Bucureşti. Vroiam să lupt, făcusem câteva
ore de PTAP (pregătirea tineretului pentru apărarea patriei) şi mergeam la mătuşa
mea, sora mai mică a tatei, care era asediată într-un bloc al MapN (MFA ministerul
forţelor armate) şi stăteau pe burtă în mijlocul apartamentului, pe hol. Povesteau că
s-au înconjurat de mobilier pentru că geamurile, scara blocului, balconul erau ciuruite.
Incredibil dar se auzea tirul în telefon. Apoi, după o zi, a căzut şi linia telefonică. Tata
mi-a explicat că pot să fiu de folos şi acasă, că trebuie să apărăm şi oraşul nostru. M-
a vrăjit, clar. Dar nu îi reproşez, pentru că a ştiut cum să o facă.
Iar astăzi vorbesc şi mă văd live de pe un telefon mai mic decât receptorul celui
de odinioară, cu foşti colegi aflaţi la depărtare de mări şi ţări. În timpul specializării
am dat un examen on-line. Pregătirea continuă mi-o asigur în bună parte din cursuri
pe net. Conduc maşina cea mai sigură în Europa anilor... 2008.
În ultimul an de facultate, un profesor, la un examen, nu îmi trecuse nota. Riscam
să pierd licenţa. A trebuit să mă programez pentru examinare. S-au lămurit lucrurile,
când a văzut cum scriu. Iniţial crezuse că îmi bat joc. Am prezentat subiectul, i-am
tradus lucrarea după scrisul meu în cuvinte vorbite. M-a întrebat ce notă vreau, nu
cât consider eu că merit. Am răspuns că îmi trebuie 5 ca să intru în licenţă. Răspunsul
domnului profesor îmi sună foarte actual în urechi: Nu te mulţumi cu puţin! Eu, per-
sonal am înregistrat acest mare câştig, posibilitatea de a obţine ceea ce mă poate mul-
ţumi! Iar marele regret al perioadei de după Revoluţie este că nu am reuşit să am
curajul de a considera ca fiind puţin ceea ce fac, spre a face mai mult!
REVOLUŢIA MEA
avem chiar aici un erou, priviţi-l!

Costel SUDITU
C înd începea așa-zisa revoluție la Timișoara, mă aflam internat în Spitalul

județean Buzău. Accident de muncă. Gura unei prese hidraulice bătrîne îmi fă-
cuse palma franjuri de i-am văzut scheletul pentru cîteva secunde. Ulterior s-a „con-
statat“ că îmi prinsesem mîna între ușile unui autobuz și nu-mi dădusem seama. În
fine, pe 17 decembrie mișunam pe holurile spitalului aproape refăcut. Atunci am
aflat și noi ceilalți de la un coleg din alt salon care avea un radio-minge de fotbal și
asculta postul de radio Europa Liberă, că e revoluție.
– La noi?
– Da, mă, la noi! Și ne-am strîns, toți, să ascultăm. Cei de la microfon vorbeau
unii peste alții într-un entuziasm molipsitor. Anunțau că în România s-a declanșat
lupta împotriva comunismului. Că Timișoara este punctul de unde s-a pornit scînteia
care a aprins vîlvătaia. Ascultam și ne înfioram. Cele cîteva încercări din trecut ne fă-
ceau pe toți să rămînem rezervați. Tăceam și tot așa ne retrăgeam la cîte-o țigară
aprofundînd fiecare pe cît și cum puteam evenimentul.
– Ce zici? m-a întrebat unul care avea un deget amputat;
– Io știu? i-am zis; poate acum... și ne-am fumat țigările, apoi ne-am întors.
– Cade, mă, cade, vă spun io! – a zis altul fără toată palma (a băgat mîna în sobă
după un spray să-l scoată aruncat acolo de nepot).
A doua zi aflam că e pe bune, vorba adolescentului, și că Ceaușescu va pica.
Lumea se punea în mișcare. Doctori, asistente, vizitatori; observai la toți ceva schim-
bat în atitudinea lor chiar din prima zi de mult visată libertate, eliberare de sub talpa
comunismului. Asta ne făcea și pe noi, cei care primisem această schimbare internați,
închiși, izolați de lume. În după amiaza acestei zile de 18 decembrie m-am trezit cu
tata în vizită, agitat, panicat:
– Vezi că am tăiat cîrlanu’, zice, i-l duc lu’ domn’ doctor să te iau acasă. Vin ăștia
și vă împușcă p’aici.
REVOLUŢIA MEA
N-am zis nimic, doar – la anii aceia (20) cînd ai impresia că poți face orice dacă
vrei, chiar și să lupți cu diavolul, am fost amuzat. Pe 22 decembrie eram la ușă cu ex-
ternarea în buzunar și cu palma dreaptă bandajată pe atelă ridicată la nivelul capului.
Se auzeau scandări de pe platoul din fața palatului județean. Am făcut cam 30 de
minute pînă acolo pe jos. De sus, din balcon vorbeau 3-4 inși, relatau scene din alte
orașe.
– În Timișoara s-a trecut peste oameni cu tancul! – striga unul dintre ei; Se trage
în demonstranți, dar lumea nu cedează! continua înflăcărat. Avem chiar aici pe un
asemenea erou, priviți-l! mai adăugă arătîndu-mă cu degetul.
Între timp apăruseră lîngă mine doi revoluționari cu banderolă tricoloră pe braț,
ca mai acum un timp comuniștii.
– Salut!
– Bună ziua!
– Tinere, hai sus să citești o hîrtie. Spui că ai fost rănit la Timișoara și ce mai
scrie... citești și atît, pe urmă ești de-al nostru, om te facem, pe viață!
Era momentul cînd cel de la balcon anunța eroul și mă arăta cu degetul. Puhoiul
de lume se întoarse cu privirea către mine și începea să se aproprie. Cîțiva mai de
aproape mă apucaseră de haine și mă întrebau cum e la Timișoara, dacă au murit
mulți, dacă am fost și la București, nici nu mai înțelegeam întrebările. M-am speriat,
și chiar dacă cei doi insistau, am fost categoric: nu vin, nu citesc nimic, nu mint. Copil
fără minte, mi-au zis mulți după aceea, acum ce mai trai aveai... Totuși, pentru a nu
afla lumea că voiau să manipuleze, cei doi s-au prefăcut că mă protejează și m-au în-
depărtat de platou cu avizul: nu cumva să zici ceva, că!.. ai înțeles!? Și am plecat repede
înspre gară, apoi de acolo pe bulevardul Republicii, acasă. Schimb puțin aroma în-
tîmplărilor și mai pomenesc de o „pleașcă“, asta concretizată în fapt împlinit, dar care
nu mă are ca personaj. În acele 2-3 zile fierbinți în care și aici, la Buzău, s-a dat dreptul
de a se trage cu pușca, nu era nimeni ferit de dat ortul în orice moment. Și după cum
se știe au fost destui care au murit. Prea mulți. Adică era bine să nu fi fost nici unul.
Chiar și înăuntru, în casă. Am văzut glonte înfipt în perete la cineva. Trecuse prin
giurgiuveaua ferestrei. Atunci erau din lemn. Să revin. În ziua aceea, pe la orele 23.30
autobuzele (rate, li se spunea) către comunele Vadu Pașii, Săgeata și Robeasca plecau
pe rută cu navetiștii, cîți mai lucrau atunci. Erau, totuși, pline ochi. Exact în dreptul
unității militare de la Mărăcineni a trecut printr-un schimb de focuri din care a ieșit
relativ cu bine, un singur rănit, și acela în bucă. Într-o bucă. Vă imaginați că a fost
tratat, însă, din ce am auzit, a rămas cu sechele: merge şchiop. El este revoluționar,
n-a mai apucat să se împotrivească.
REVOLUŢIA MEA
o şansă pe care am ratat-o...

Vasile BAGHIU
l Fragment dintr-un interviu din 2013 realizat cu Cornel Mihai Ungureanu
L a Revoluţie lucram încă la sanatoriu, dar nu mai locuiam acolo. Soţia mea era
însărcinată cu primul nostru copil, Ioana, şi a încercat, în seara de 22 decembrie,
să mă convingă să nu mă duc la manifestaţie. Am fost destul de nesăbuit – recunosc
astăzi – să o las în casă în situaţia în care era (în luna a noua) şi să plec, totuşi, îm-
preună cu cumnatul meu, la sediul comuniştilor, unde se adunase lumea şi striga ce
se striga atunci la revoluţie. Am asigurat-o atât cât am fost eu în stare că nu se va în-
tâmpla nimic şi am plecat cu mulţimea care se scurgea spre centru. Am stat acolo
toată noaptea, am strigat, ne-am rugat şi cam asta a fost tot. Am auzit că sunt oameni
în Piatra Neamţ care au primit legitimaţie de revoluţionar (fără să fi fost la Bucureşti
sau în vreunul din celelalte oraşe unde au fost ucişi oameni), cu toate că în Piatra
Neamţ nu s-a tras nici un glonte, cel puţin din cât ştiu eu. Dacă mă gândesc la cei
care au murit, trebuie să spun că a fost revoluţie, pentru că ei au murit tocmai cu acest
ideal în suflet, dar dacă mă gândesc la noi, ceilalţi, care am supravieţuit, nu prea a
fost. În sfârşit, a fost un circ întreg. Oamenii au murit, iar noi am rămas tot cu co-
muniştii şi securiştii pe cap. Iar acest lucru se vede din situaţia dezastruoasă în care
România a ajuns, după mai mult de douăzeci de ani, în coada Europei, cu industrie
distrusă, fără atostrăzi, cu o agricultură care satisface doar douăzeci la sută din nece-
sarul populaţiei, restul importându-se, cu un învăţământ veşnic în experimente şi
care nu mai promovează cartea şi valorile vieţii, cu un sistem de sănătate din care me-
dicii şi cadrele medicale pleacă în străinătate, cu bătrâni cărăra nu le ajung banii pentru
medicamente şi hrană, cu peste trei milioane de oameni plecaţi la lucru în străinătate
în timp ce copiii lor cresc în grija rudelor sau în grija nimănui. Momentul 1989 a
fost o şansă a noastră pe care am ratat-o...
[...] Cum spuneam, problema este că schimbarea nu a prea fost schimbare, adică
REVOLUŢIA MEA
nu a fost ceea ce au visat cei care au murit în Revoluţie, nu s-a întâmplat în chestiunile
esenţiale, adică în privinţa oamenilor de la Putere, nu au fost schimbaţi oamenii din
structurile politice şi economice, nu s-a făcut lustraţia. Libertatea de expresie şi li-
bertatea de a călători sunt câştiguri importante, nimic de zis, dar mă tem că nici aces-
tea nu pot fi împlinite în zilele noastre, adică dacă nu ai bani (şi majoritatea dintre
noi românii nu avem) nu poţi călători, iar dacă îţi asumi să spui adevăruri în România
încă ai de suferit pentru această asumare, să nu ne ascundem după degete. Totuşi,
schimbarea, atâta câtă a fost, a însemnat şi pentru mine o şansă, ca scriitor în primul
rând, pentru că mi-a dat posibilitatea comunicării cu lumea liberă, a obţinerii unor
rezidenţe literare care mi-au permis să călătoresc. Pe urmă, nu ştiu ce aş fi ajuns în
acea cenuşie lume a comunismului. Lumea aceea nu mi-a plăcut, iar speranţele pe
care mi le-a oferit Revoluţia, chiar şi aşa înşelate în timp, au fost o gură de aer pentru
mine şi, în fond, pentru scrisul meu. Revoluţia a mai însemnat pentru mine şi o trezire
la realitate. Dacă mă gândesc bine, până în 1989 trăiam într-un fel de amorţire şi in-
diferenţă faţă de lumea din jur. Trăiam în poezia mea, în călătoriile mele himeriste, în
visurile pe care mi le făceam în legătură cu scrisul meu, toate rupte oarecum de rea-
litate. Mişcarea din 1989 m-a acomodat lumii româneşti aşa cum este, m-a pus în
comunicare cu ea, m-a ajutat s-o înţeleg mai bine. Şi a mai însemnat poate şi alte lu-
cruri care nu-mi vin în minte acum, mai mărunte, care ţin de viaţa de zi cu zi, de cu-
loarea vieţii, care sunt însă la fel de importante. A fost oricum un punct important şi
pentru viaţa mea.
REVOLUŢIA MEA
un cetăţean, în salopete
Virgil MATEI
D espre evenimentele petrecute în decembrie 1989 s-au scris multe. Mulți au re-
latat în felul lor iar eu, unul, le dau crezare tuturor. M-am gândit să scriu despre
cum am participat la apariția primului număr de ziar brăilean „Înainte” - organ al
Frontului Salvării Naționale, în noaptea de 22 decembrie 1989, fără să comentez,
fără a arăta cu degetul, fără să-mi asum mai știu eu ce merite.
Pe vremea aceea lucram ca redactor la ziarul „Înainte”, organ al Comitetului
Județean Brăila al P.C.R. Terminasem facultatea în 1985. Până a fi student, lucrasem
la termocentrala de la Chiscani, ca electrician principal la camera de comandă la gru-
purile energetice de 210 și 330 MW, cu un salariu lunar de 3400 lei. Ca redactor, în
1989 primeam în mână 2460 lei.
Știu, și noi gazetarii acelor vremuri încă mai suntem etichetați „foști” ai fostului
regim. Cu viața nu te pui, ăsta mi-a fost destinul: să ajung (și) gazetar. Am absolvit,
la zi, Facultatea de Ziaristică de la Academia „Ștefan Gheorghiu”. De-aș fi urmat fa-
cultatea de energetică, aș fi avut diplomă cu antetul Institutului Politehnic „Gheorghe
Gheorghiu-Dej”...
Am avut parte de un colectiv redacțional - familie, cu gazetari de primă mână,
care, încă din studenție m-au primit în mijlocul lor cu brațele deschise. Mă axasem
pe „tineret”, economic, viață de organizație, agrar. Ca reporter de teren m-am simțit
în largul meu. Băteam județul în lung și-n lat. Vară sau iarnă, primăvară sau toamnă.
Cunoșteam fiecare sătuc, străbăteam ulițe și câmpuri nesfârșite, îmi făcusem prieteni
peste tot. Insula Mare a Brăilei, cu puzderia-i de ferme îmi devenise ca o familie.
Eram de-al casei în Șantierul Naval, la C.P.L., în Progresul, la Combinat, la Stânca,
la Navrom, în termocentrală, pe șantierele de muncă patriotică, sau la ICAR. Am
coborât la 1200 metri sub pământ la Uricani, scriind despre brăilenii noștri mineri.
Am mâncat din aceeași conservă cu dragliniștii brăileni de la I.E.L.I.F. ce trudeau la
porția lor de Canal Dunăre-București. Poate că am fost primul brăilean care a intrat
REVOLUŢIA MEA
în reactorul nuclear, la rece, de la Cernavodă. Am jurizat zeci de întreceri tinerești,
însoțindu-i chiar și pe platouri de filmare. Am lucrat cot la cot cu frații noștri tipografi
la apariția a mii de numere de ziar. Când venea campania telegramelor, știam cum s-
o tăiem mai pe de-a dreptul: fiecare dintre redactori avea arondate câteva unități eco-
nomice în numele cărora întocmeau telegrame după un șablon. Printre altele, ani în
șir am scris telegrame în numele președintelui de la C.A.P Galbenu pe care, îmi pare
rău, nu l-am cunoscut vreodată. Ajunsesem să scriu telegrame chiar și în numele co-
lectivului G.A.Z. de la M.A.I. , adică al pușcăriașilor de acolo. Fiind și cel mai tânăr
din redacție, evident, anumite sarcini cădeau de la sine în spinarea mea. Cel puțin
odată pe săptămână luam drumul Galațiului, la zincografie. Ori a „Casei Scânteii”,
atunci când era vorba de numere de ziar festiv.
Într-o asemenea deplasare mă aflam în prezilele evenimentelor. Prietenul Negrea,
maestrul tipograf de la Zincografie, mi-a zis, atunci când ne-am despărțit: „Tai-o
mai repede la Brăila, s-ar putea să te prindă „vremea rea” pe aici”. Din 20 decembrie,
toată redacția era în alertă, de parcă dăduse cu DDT prin birouri. Simțeam că ceva
se întâmplă, nimeni nu se sfia sau se ferea să vorbească în clar despre cele auzite la
„Europa liberă”. Pe 21 dimineața, la prima oră, Corneliu Ifrim, redactorul-șef, ne con-
vocă pe toți în biroul „cultură” al lui nea Sile Rusescu și al doamnei Oană. „Fraților,
orice s-ar petrece, noi, gazetarii trebuie să ne facem meseria”. Pe la 11, după întreru-
perea emisiei TV, cu toții ne-am dat seama că nu-i a bună, că sfârșitul se apropie. Pe
hol apăru Alexandru Coadă, secretarul cu organizatoricul pe județ, care, franc, ne
spuse că nu miroase-a bine ce se petrece în țară. Nu ne-a dat nici un fel de indicație
„pe linie de partid”. Dimineața, pe 22, la prima oră, pe drumul către redacție m-am
intersectat cu mașina primului-secretar, ce mergea, după cum mi-a făcut semn șoferul,
la Uzina „Progresul”. M-am aruncat în primul tramvai și m-am oprit într-o hală tixită
de muncitori ce-l așteptau pe „tataia”. Dintr-un birou am telefonat la redacție, de
unde am primit ordinul expres de la Corneliu Ifrim să mă prezint urgent la Combinat.
Am sărit gardul și am luat tramvaiul spre combinat, însă, la Casa albă am coborât.
Pur și simplu simțeam că nu mai am aer. Am respirat de câteva ori, am băut puțină
apă, dar simțeam că ceva nu e în regulă cu mine. Aceeași senzație am avut-o și în
liftul ce m-a dus la etajul al patrulea al palatului administrativ, unde își avea sediul
redacția noastră. Când să intru la secretariat am simțit că mă prăbușesc. M-au spri-
jinit nea Costel Darie, foto-reporterul și Corneliu Ifrim. Simțeam o placă de beton
cum mă presa pe piept. Poate că dacă aș fi leșinat ar fi fost mai bine. Dar, cum nu-mi
pierdusem cunoștința simțeam cum mă pierd. Corneliu Ifrim m-a ajutat să cobor.
Am urcat într-un trabant al unui coleg de la UTC și ne-am îndreptat către Spitalul
REVOLUŢIA MEA
3. Acolo m-a luat în primire doctorul Stanciu. La difuzorul din perete se intonau,
încă, imnuri patriotice. L-am chemat lângă mine pe Corneliu Ifrim pe care l-am rugat
să oprească difuzorul, invocând că nu-mi place deloc melodia asta. O asistentă mi-a
făcut un calciu în venă, după care mi-am revenit miraculos. Totuși, am fost instalat
într-o rezervă. La 12,30 în difuzorul din perete am auzit despre căderea dictatorului.
Am pus haina pe mine și am fugit din spital către restaurantul „Ascunsa”, unde lucra
soția mea. Strada începuse să se anime. Am luat-o de mână pe soție, am ieșit în barieră
mergând către casa albă. Pâlcuri, pâlcuri, lumea se îndrepta către fostul sediu al par-
tidului. Deja pe platou, lumea se agita. Mașinile claxonau, fără însă să oprească. În
alveola de la casa agronomului am dat de Gigi Grozea, fotoreporter-colaborator al
ziarului. Împreună cu încă un cetățean, mulți îl știu de Stănilă, taximetristul, s-a
așezat în fața unui autobuz articulat care a oprit. Șoferul s-a dat jos după ce a blocat
carosabilul. Gândul meu era să ajung cât mai repede în redacție, sus, la etajul al pa-
trulea. Între timp, lumea a buit în clădire. De la geamuri începeau să zboare fel de fel
de hârtii, broșuri. Nea Dinu, de la administrația clădirii se lupta cu niște țigani care
deschiseseră o fereastră la etajul 1 și aruncau tot ce le cădea în mână. În balcon deja
era agitație. Pe platou lumea se aduna, numărul persoanelor sporind de la minut la
minut. M-am salutat cu Toni Crețu, fost coleg și bun prieten din termocentrală. La
balcon, alături de Gabi Dămăroiu (după mine, nomber 1în evenimentele ulterioare),
a apărut juristul Nicolae Constantin, BeBeu, cum îi plăcea să i se spună. Lângă el, o
doamnă de la Spital, Sile Rusescu și Stan Munteanu, ziariști, colegi de-ai mei și alții
pe care nu-i cunoșteam. Primele cuvinte rostite la microfon, la Brăila au fost: „Sunt
Nicolae Constantin, jurist la Insula Mare, nemembru de partid”. N-a mai continuat
întrucât de pe platou s-au auzit invective la adresa acestuia. După un moment de ru-
moare, a zis ceva referitor la căderea lui Ceaușescu și la crearea unui comitet. A înce-
put să strige niște nume. Între ele pe ale ziaristului Sile Rusescu, care pe loc a refuzat.
Apoi pe al ziaristului Stan Munteanu. M-am strecurat către intrarea principală. Soția
a plecat către serviciul ei. Ușile erau închise, lumea se bulucea să intre. Un cetățean,
mi s-a părut că purta salopete, s-a proptit în fața ușilor de la intrarea în prefectură
spunând: „Sunt colonelul de miliție Ivan”, restul vorbelor fiind acoperite de mulțime.
Poate ne spune dânsul ce a vrut să zică. Am dat roată clădirii cu gând să intru prin
spate. Privirea mi-a fost atrasă de un avion ce săgeta Insula Mare a Brăilei. În spate,
la cantina partidului începuse devastarea. Mi-a fost ușor să ajung pe scări la etajul 1,
unde am dat de Corneliu Ifrim, fostul redactor-șef al ziarului „Înainte”. A rămas sur-
prins când m-a văzut, zicându-mi să plec acasă, să-mi văd de sănătate. Nu l-am as-
cultat. Între timp, pe hol apăru un grup de militari, comandați de către un ofițer
REVOLUŢIA MEA
superior pe care nu-l cunoșteam. Era indecis, întrucât lumea striga „Armata e cu
noi!”, iar el probabil că nu știa ce ordin să dea. Am aflat de la un subofițer de la gărzile
patriotice că e vorba de șeful Comisariatului militar, Marin Pancea. Ezita. Corneliu
Ifrim i-a sugerat să iasă în fața mulțimii să anunțe fuga dictatorului și disponibilitatea
armatei de a sprijini evenimentele ce începeau să se deruleze. Încă ezita, noi simțind
că nu prea știa ce să zică. Am intrat împreună cu Pancea, cu Corneliu Ifrim și cu alte
două persoane în fostul birou al lui Alexandru Coadă, (de față și secretara acestuia),
cu gând să-l ajutăm să încropească ceva pe o hârtie. Îi tremurau mâinile. Am aruncat
o privire scurtă către Corneliu Ifrim, am luat o coală și ne-am apucat amândoi de re-
dactat apelul lui Pancea către lumea adunată pe platou. Pancea a luat hârtia, a ieșit la
microfon, am stat lângă el, iar lumea a salutat cele scrise de mine. I-am luat hârtia
din mână am împachetat-o și am băgat-o în buzunar. (Într-o „cărțulie” despre
revoluție, profesorul Ionel St. Alexandru consemnează doar numele lui Ifrim). Am
urcat la etajul 4, în redacție. La fereastră flutura un drapel. Peste tot, vraiște. Gigi
Grozea fotografia tot, cu un ochi avizat. Au apărut colaboratori, tineri, reținând pe
Adrian Matetovici și pe Crina Ifrim. Dar și pe alți tineri „revoluționari” care se anga-
jaseră să ne apere?! (Pe această bază unii au devenit revoluționari). Începuse să se în-
sereze, nu mă simțeam tocmai bine și m-am îndreptat către casă. În Hipodrom, la
Microhală, dintr-o dacie staționată un cetățean striga cât îl ținea gura că apa în Brăila
e otrăvită de teroriști. Atunci am auzit pentru prima dată vorbindu-se de teroriști.
Acasă, am dat telefon la Termocentrală, fostul meu loc de muncă. Mi-a răspuns Li-
poveanu, maistrul electrician Ion Stoian, prin intermediul căruia am consemnat un
„raport operativ” de cum decurgeau treburile acolo. Am încropit o informație pe care
am transmis-o telefonic la tipografie, acolo unde colegii mei se străduiau să scoată
ziarul. Mai spre miezul nopții, neavând stare, am plecat pe Faleză, la tipografie. Am
făcut și eu corectură. Acolo era adunată toată redacția: Ifrim, Rusescu, Petică, Turtoi,
Munteanu, Dobrescu, Dobre, doamna Oană; pe lângă noi, mai erau poetul Buricea
și profesorul Ionel St Alexandru care nota meticulos într-un caiet nu știu ce. (S-ar
putea să fi fost și alți colaboratori, dar nu-mi aduc aminte). Am coborât la calandru,
unde Sarcoșel, tipograful, randaliniza plăcile de plumb. Ziarul, în format mic, purta
titlul „Înainte, organ al Frontului salvării Naționale”, sau cam așa ceva. Pe la orele 3
jumate ne pregăteam să plecăm acasă. Răpăieli sacadate de mitralieră, venite de pe
șenalul Dunării, sparseră liniștea zorilor. Credeam că sunt artificii de victorie. Am
stins lumina în tipografie. De la rotativă am înhățat un braț de ziare calde și am tăiat-
o, împreună cu Sarcoșel, aplecați, pe lângă restaurantul „Marinarul” cu gând să urcăm
vadul de pe Împăratul Traian. Cum am dat colțul, o ploaie de gloanțe s-a abătut asu-
REVOLUŢIA MEA
pra geamurilor localului. Ne-am trântit jos, tremurând de frică. Ne-am târât de-a
bușilea până am ajuns sub o copertină din tablă unde ne-am ghemuit. Într-un mo-
ment de acalmie am luat-o tiptil pe lângă ziduri, ajungând în centru. La „Casa modei”
– cordon de militari care ne-au culcat la pământ, cu picioarele desfăcute. Dracu ne-
a pus să luăm ziare cu noi! A trebuit să dea telefoane, să ne legitimeze (n-aveam decât
legitimația de ziarist la mine), noroc, credeam eu, cu un maior care a venit, recunos-
cându-mă. Aiurea, mi-a zis verde-n față că știe el, eu sunt comunist, ceea ce era ade-
vărat, asemenea dumnealui, că am la bază „Ștefan Gheorghiu”, că lucrez la casa albă
și-s terorist. Am înghețat. Cu greu am reușit să-i conving. Am aruncat ziarele cât-
colo, să nu mai „deranjăm” și alte patrule, de-acum, mixte, cu „revoluționari”. Am făcut-
o pe bețivii, eram deja nițel aghezmuiți și așa am ajuns fiecare la casa lui.
... Pe seară eram din nou, amândoi, în tipografie. O grupă de soldați era încartiruită
în depozitul de hârtie. Unul dintre ei pretindea că este nepotul Doinei Cornea.
La plecare, pas de mai luam vreun ziar cu noi!
P.S. Duminica trecută, în Piața Mare m-am salutat cu Sarcoșel. Cât ne-am cinstit
cu „una mică” am adus vorba și de noaptea primului ziar. Și-a făcut trei cruci mari:
„Să mă pice cu plumb topit, îmi fac plinul, trag zăvorul, astup ferestrele și fac și eu ce
au făcut mai toți: mă uit la proști cum fac revoluție în direct”.
REVOLUŢIA MEA
parchetu’ a aflat
secretu’ lu’ polichinelle!
Viorel PADINA
D e-acuma, după ce Parchetul Militar a concluzionat – mai mult sforțat de îm-

prejurări, decât brusc dășteptat – că gen. Voinea ne-a cam trombonit, în cei
25 de anișori de când „minciuna mare cât secolul“ s-a tot ofilit, iar „ieroii
revoluționari“, în frunte cu Ivan Ilici și cu alți samsari „iepocali“ se pregătesc să intre
cu picioarele înainte în istoriile mai mici / mai mari, după caz, naz, ocaz și praz, vor
fi pricepând oare și fuduleii lu’ pesce că există compatrioți care prind mai repede și
mai intelectualicește ceea ce ei nu pricepește decât odată cu pollimea care doar
clevetește caragialește...? :roll: Aș ! C’eș copil ? Parol ?!
Iată, de-un paregzamplu, ce scriam pe Facebook acum 4 anișori : Dacă nici la 24
de ani de la loviluţie n-a înţeles tot rumânul – și mai ales ăla ce se crede dăştept şi
dreptaci floc, pardon, foc, el nefiind nici barem intelectual de-al lu tov. Zâmbok, ca
să zici că e un biet dobitoc cu ifose de magog ideolog – că aşa-zisa „revoluţie“ n-a
fost decât un scenario pregătit cu ani în urmă de jmecheroşii roşii-kaki, împreună
cu tovii şi băieţii ce vor constitui comandamentele „revoluţionare“ fix în aceeaşi zi în
care editorii Scânteilor patrii au lansat Glasurile Adevărului de Tranziţii, scenariu prin
care foştii satrapi şi kappo loco s-au lepădat de hainele şi s-au spălat de sângele &
scârnele Iepocii sacrificând – pur şi simplu – câteva sute de bieţi naivi sau copii, spre
a năpârli şi-a lua faţa lumii cu „Revoluţia în Direct“ şi cu compostarea Odiosului şi Si-
nistrei ad-hoc, pentru ca apoi să-şi piardă urmele în miriadele de partide de cartier
sau de bloc, ca să reapară, mai devreme sau mai târziu, în şirurile miliardarilor de top
şi să triumfe definitiv la ioropeanul şi nord atlanticul soroc, înseamnă nu doar că sun-
tem un neam fără noroc şi fără niciun prooroc adevărat, ci idiot curat... :(
Iar în „Calende“, nr. din aprilie-mai 1991, spuneam – din capul locului – încă și
mai răspicat (având în vedere că imensa majoritate a analiștilo ro și-a cetățenilor
turmentați, cinstiți și săraci, de pe-al nostru nat, credea la data aia că „Revoluția“ ne-
a adus-o barza revoluționară… oops): Aşadar, e limpede ca lumina zilei că guverna-
INTERVENŢIE
torul crizei actuale a Urs-ului e KGB-ul, aşa cum a fost de la bun începutul Perestroikăi,
după cum guvernatorul crizei aborigene nu e, se înţelege, dl Claudiu Iordache al FSN-
ului, ci Securitatea, Aripa Sereinică. Dacă m-aţi crede, v-aş spune că 66% dintre oa-
menii puterilor de tip gorbaciov, de la Sovietul primarului Elţîn la consiliul local din
Poplaca, sunt „acoperiţi“ cu măhrama Carboneriei Estului, formând o structură politică
redutabilă, în stare să reziste unor cicloane de forţa revoluţiilor, necum de tăria unor
amărâte lovituri de presă ! Cine îşi imaginează că ar putea guverna astăzi în Est fără
a obţine acceptul (dacă nu colaborarea) acestei Maşinării Infernale, rod al unei expe-
rienţe istorice sociopatice, evident, dar nu mai puţin reale, e naiv. Copii (la minte)
ne-am dovedit a fi doar noi (nu şi ei !), când am crezut că Răul constă în fiarele vechi
(fructe ale „industrializării socialiste”) pe care ni le lăsase moştenire o lume tembelă,
urâtă şi meschină, şi atât. În realitate cancerul avansase subtil, metastazase spre buricul
fiinţării ce va să vie, ca o tumoare ocultă, potenţial malignă şi insidioasă, pe care dacă
încerci să o extirpi cu brutalitate rişti să omori tot Corpul Social. Probabil că elimi-
narea totală a Răului nu se va putea face decât printr-o absorbţie istorică lentă, a cărei
întindere temporală încă nu o putem evalua. Uitaţi-vă bine la „groassa“ Germanie,
căci n-ar fi exclus să o vedem impacientată – mai mare râsu’ – de buturuga prusso-
rusnacă. Chestia cu „pionul otrăvit“ nu şi-a pierdut actualitatea decât în capu’ şahis-
tului Garri, nu şi în Planurile Hultanului Roş, care, pe lângă faptul că este el însuşi
„leghiune“, fiind diseminat în „nodurile“ şi „semnele“ noastre vitale, dispune, başca, de
Leghionu’ Clonaţilor compus din massa celor pe care Burta îi fătase cu ghiotura şi
pe care tot ea (şi numai ea) i-ar putea manipula în fel şi chip. Asta până vor prinde şi
sârmanii crustă în stratul social şi se vor face burgheji de treabă (articolul se numea,
păi cum altcumva, „Aripa Sereinică”).
LIRICE
dictări
Ion GHEORGHE
Strigături pe scurtături despre secături
1.
Vine veselie
De la Deveselu,
De mărgăritar tichie
Pe chelie!
Înfloreşte troscăţelul
EU, contra vântului,
Unde scheaună Căţelul
Pământului!
Din hangar în hangar
Până la Kandahar
Se umple ţara de schilozi,
Latră câinii fără cozi,
După cum i-au retezat
Din Afganistan în Retezat!
2.
Trăiască Naţiunile!
Şi altele şi unele,
Şi negre ca murele,
Brumării ca prunele,
Şi Galbine şi Albine,
În părintescul Leagăn-Sit,
Trăiască Marele Exit!
LIRICE
3.
Peste lume zboară drone
Dinspre imperiul lui Domnul Klemm -
Al Capone, picior de lemn,
„Limbă de lemn“
Prea mult îndemn,
„Lingere de clanţe“
Cu Hanţ şi cu Hanţe,
Anghel ca Anghela
Umblă lela
Pe la Mandravela,
Corupţia
Ca erupţia
De vărsat,
Precum s-au vărsat:
„Nazat, copii, nazat!“
4.
O, Prinţesa Miss
Is-Is!
Pentru care nu-s şi mi-s
Adică deci trimis,
Fără compromis
De la Londra la Paris
Şi la Hamburg –
Singur Demiurg,
Toate cum decurg!
22.10.2017
LIRICE
Poem capital
Hera blândă, Hera mândră

Însă nu semeaţă,
Te rog iubita mea să fii –
Redă mie dragostea de viaţă
Şi bucuria cea de zi cu zi!
Şi oricât de derbedeu îs
Şi oricât aş fi de vină,
Dă-mi şi mie ceea ce-i oferi lui Zeus,
Sărutaţi-aş floarea ta divină:
Petală cu petală
Şi-ndeosebi pistilul!
Întăreşte mie caracterul

Şi-ndulceşte-mi stilul!
30.12.2017
LIRICE
onor la verii lui shakespeare

Nistor TĂNĂSESCU
chiştoacele mamei ei de viaţă! hoţii mei de nota zece
... în cea mai tristă lume posibilă ...după ce am obosit să dăruiesc

am murit de bucurie când cineva m-au furat toţi în această viaţă
de alături şi tocmai aceia dintre ei
nu mult mai ponosit decât mine fără ţinere de minte
s-a simţit cel mai fericit om din lume mi-au revândut înţelepciunea pe care
când i-am întors spatele le-am dăruit-o
mi-au proclamat succesul lor faţă în faţă
în cea mai tristă lume posibilă ca dinspre un zeu către un derbedeu
am murit de bucurie când cineva
de alături şi cu toate astea-s fericit...
se tot prefăcea că priveşte cerul pentru tot ce mi-au furat
nicidecum cumpărăturile mele pentru tot ce şi-au însuşit de la mine
pe care eram convins că a pus ochii toţi hoţii mei au primit mereu nota zece...
în cea mai tristă lume posibilă

am murit de bucurie când cineva
pe care-l prezumam cel mai neisprăvit
hoţ mondial
s-a simţit cel mai fericit când i-am întors
spatele
şi-a putut în sfârşit să golească şi el
în demnitate
scrumierele de alături de
mucurile şi de chiştoacele de ţigări...
LIRICE
inedite 2017
Nicolae ROTARU
MEDITAŢIE DE REVELION SCHIMBAREA
Fac investiţii smart şi de bonton, Evii îmi curg prin vene şi prin pori,
Pentru festinul de revelion, Ochii mi se umplu cu mărşăluitori,
Cumpăr lanternă, bec şi baterii, Istoria şi-a scos toţi eroii din lut,
Că pană de curent precis va fi, Defilarea de umbre se-aude tăcut.
Iar eu, os de ateu, cam luciferic, Filele de gresie meşterite cu dălţi

Nu pot să beau alcool pe întuneric, Vorbesc singure ca şi-n alte dăţi,
Când solii blânzi negustorind urări, De sub podoaba de alb, veteranii
Vor bâjbâi spre uşă, de pe scări, Zdrobesc între pleoape, trecuţi, anii.
Şi mă vor deranja din pacea lungă, Istoria avortează situri şi-nscrisuri,

Pe care-o umplu cu vre-o sacră rugă, Mor epoci, culturi, monede, zapisuri,
Sub bradul de Crăciun, sfetnic defunct Se-ngroapă din nou dezgropatul trecut,
Unde-mi pun sentimentele la punct Uitaţi-s Gelu, Glad şi Menumorut,
Şi unde torc idei din negru hău, Se şterg vremile vechi şi trecătoare
Cu alte-nchipuiri de anul nou, De alte năvăliri de náturi migratoare,
Cum, bunăoară, ca o caldă spuză, Dispar din icoanele dăinuirii,
Apare-n noapte prima doamnă muză, Voievozii, domnii, regii, martirii,
În beznă, până-n ceasuri reci, târzii, Cad defuncte tablouri, portrete, hărţi,
Când barzii se dedau la poezii, Mor arse pe rug cohortele de cărţi,
Cum fac şi eu, bătrân poet boem, Vechiului învechit care ne stă în drum,
Ce trag oblonul ăstui nou poem. I s-a hărăzit destinul meritat, de scrum.
LIRICE
Se schimbă hrisoave, destine, făgaşe, CRĂCIUN ÎNSÂNGERAT

Drumuri, ajunsuri, culturi şi oraşe,
Se fabrică alte meniri, alt scop, noi idei, Târgovişti fără naşteri sfinte
Că prea ne-am dedulcit a fi pui de lei, Sub reci nefiri de plumb topit,
M-atrag în mreaja lor fierbinte
Am visat destul, ne-am dat destul în petic, De moarte, de trădări, de mit.
După modelul păgubos, egoist, sovietic,
Gata, e spectacolul de gală, ultimul bal, Sub dangăt, ard în vechi biserici
De-acum vom trăi euro-atlantic şi global. Lumini ce nu topesc păcate;
Cădelniţind, complicii clerici,
PĂDURI FĂRĂ NURI Icoanei Maicii preacurate
Coline fără coame de stejari Înalţă rugă şi imploră

Îmi ies în cale reci şi veterane, Iertare-n tainică rafală
În anii care trec acum, precari, Când a bătut sfinţita oră
Soldaţi de veghe par în zări virane. A Naşterii, acum mortală.
Lăsate mameloane, foştii nuri, De evul vechi mă simt legat,

Cu sfârc de cioate, albe, goale, Ca trădător de jurământ,
Sunt despuiate-n silă de păduri Crăciunu-acesta-nsângerat,
Într-un viol cu drujba pe sub poale. Mă va-nsoţi până-n mormânt!
Neputincios privesc curburi golaşe,

Humus şi pietre fără verdea vlagă, RĂSUNET DE DECEMBRIE
Iar vremurile trec alene, laşe,
Cine să scoată arma şi să tragă? A ieşit oraşu-n stradă,
Oameni deşi, ca o cireadă,
S-au încheiat războaie, revoluţii, Lumea largă să ne vadă
Revoltele, tot stocul lor de ură Ce curaj şi ce bravadă
L-au consumat, doar vorbele-s muniţii
Pe care le mai trag poeţii cu-a lor gură. Avem azi, ce canonadă
De lozinci, ca la paradă,
Ce par schije de grenadă,
Producem când se înnoadă
LIRICE
Seara cu noaptea nomadă... Suntem o liotă spurcată de gândaci.
Gata, e motiv de sfadă,
Că prea am ajuns la coadă, Mi-e dor de-un ascuţiş de minţi dibace,
Ca vitele de corvoadă. De foştii făcători de bună pace
De Ştefan şi de spada-i iscusită,
Prea ne-au pus gâtu-n obadă, Da Vlad cu ţeapa lui cea ascuţită,
Muncind cu mintea năroadă,
Ca să dăm la alţii roadă – De Horia şi lancea lui făloasă
Gata, toţi mâna pe bardă! Şi de Mihai cu barda cea tăioasă,
Mi-e dor de-un braţ vânjos ş-adevărat,
Să clădim tânăra gardă, De-un salvator de glie şi de nat!
Liberi, nu români cu zgardă,
Să luptăm fără tăgadă,
Să fim noi, nouă plămadă,
HAŞHTAGUL REZISTENŢEI
Veniţi iar la baricadă, Hai, draga mea, te-aştept la un protest!

La Bruxelles să dăm dovadă, Ai dat cu ochii peste-al meu hashtag?
Şi-altora ce-şi au iscoadă (Diezul ăla-ntr-un debut de text,
Printre noi, haideţi în stradă Ca fâlfâitul unui roşu steag).
Da, roşu, căci ce ştii tu, muza mea,
Să scăpăm de mascaradă, Cum se făceau romantice mitinguri,
De păduchii din mesadă Cu fâl de jar sub cer de peruzea,
Printr-o sfântă daciadă Ca-n încleştări atletice din ringuri.
Ca-n brava decembriadă! Simbolurile comuniste-s moarte,
Dar este încă viu, cu sânge-n trup,
DORURI ÎNZĂPEZITE Papaşa la Kremlin, el dă din coate
Ş-aici răsună valea de hei-rup!
În vremea asta cu zăpezi precare Hei-rup sau ni se rupe, c-auzi glasul,
Mi-e dor de-o tragedie oarecare, Tineri frumoşi şi liberi – steag, statuie
Că prea de râs suntem, prea de ocară, N-au secera, ciocanul sau compasul,
Ca neam de ha, ha, ha, dar şi ca ţară. Ci scutul NATO şi modelul UE.
Te-aştept, zeiţă, ca Homer, să vii
Mi-e dor de un hei-rup, de-un eroism, Să stăvilim poftiri şi riscuri ruse,
De-un toţi ca unul, chiar de romantism, După tipicul cunoscut în colonii,
Că prea ne-am dat în stambă şi în bărci, Cu relele din est pe veci... apuse!
Prea mişunăm prin scârnă ca libărci. Hai, vino, muză, întră-n rând, insist,
Din foşti eroi c-un sus nivel de trai, Cu valul democratic umplem piaţa,
Am decăzut la rangul de cobai, Hei-rup dup-accident rostim: #Rezist!
Şi chiar mai jos, din foşti războinici daci, C-aşa-i global ca-n vest, aşa e viaţa!
JURNAL DE DASCĂL
puterea lui totuşi...

Mihaela GOMOESCU
D upă lungi perioade de ,,bombardare“ cu mostre de comportament grotesc chiar

și din partea celor care ar trebui, conform vârstei, să fie inocenți, optimismul
meu pedagogic se cam dusese de râpă. Și, când chiar nu mă gândeam, a sosit mo-
mentul salvator: o banală oră de dirigenție, într-o seară cam rece de început de de-
cembrie, cu 14 elevi de clasa a VIII-a, la Școala Gimnazială Pogonele.
Începem bolovănos cu discuții despre un incident recent în care au fost implicați
foști elevi ai școlii, acum liceeni, cu urmări dintre cele mai grave, și dă-i cu teorii despre
agresivitate, despre impulsivitate, despre pierderea controlului, dar pentru că-l mai
abordasem de curând, abandonăm subiectul... Propun apoi o temă - ,,Moș Crăciun,
realitate sau invenție?” – și o propun ușor reticentă căci mă așteptam la grimase și la
proteste: ,,E, care Moș Crăciun, doamna?... Noi suntem mari... Ne mai luați cu de-
astea?” Se aude însă un glas răspicat de fată: ,,Ba există Moș Crăciun! Eu cred că
există!” Și n-a râs nimeni. Chiar n-a râs nimeni. Ridic și eu fruntea (la propriu și la
figurat), gândind: ,,Și totuși...” Cu optimismul pedagogic brusc și nesperat restaurat,
încep discuția. Nicidecum nu intenționez ca acești adolescenți în devenire să plece
acasă în seara aceasta convinși de către mine că pe horn sau pe ușă li se strecoară an
de an un bătrân grăsuț care zboară cu sanie cu reni. Vreau însă să valorific tema din
punct de vedere pedagogic, căci cel puțin la orele de dirigenție mă străduiesc să-i ajut
pe elevii mei să înțeleagă lumea în care trăiesc, să se poziționeze critic față de aceasta,
să judece singuri fără a manipula și fără a se lăsa manipulați, să vadă și dincolo de
clișee. Evident că ceea ce ar fi acordat un plus de profunzime observațiilor noastre
despre Crăciun și celelalte sărbători de iarnă ar fi fost religia, dar pentru că nu m-am
simțit în măsură să intru pe terenul educației religioase, am rămas pe cel al educației
morale. Și pentru că chiar și aici am simțit nevoia de confirmări, mi-am amintit de
,,Sacrul și profanul” a lui Mircea Eliade, citită și conspectată prin anul I de facultate
și numai bună de ,,livrat” acum, discret și digerabilla o astfel de oră.
JURNAL DE DASCĂL
Punctual, iată ideile pe care am reușit să le formulez împreună cu ei (la finalul
articolului voi insera fragmente din textele pe care le-au redactat pe această temă,
căci acesta este modul de lucru: discutăm, apoi fiecare sintetizează, într-un text scris,
părerea sa și părerile altora):
lPerioada sărbătorilor (de iarnă) este un timp calitativ superior celorlalte
perioade ale anului. Cei mai mulți elevi au afirmat că în perioada sărbătorilor de
iarnă se simt în general mai bine decât de obicei, că e o perioadă așteptată cu nerăb-
dare și că, odată trecută, ,,se instalează plictiseala”.
Mircea Eliade consideră că, pentru omul religios, sărbătorile sunt ,,intervale de
timp sacru”, timp ,,primordial devenit prezent”. Același autor acceptă că ,,și pentru
omul nereligios există un timp neomogen”, că unele perioade sunt altfel decât altele.
Așadar, măcar din perspectiva zilelor libere de Crăciun și Anul Nou, orice om, oricât
de nereligios ar fi, se raportează afectiv diferit la această perioadă, își schimbă com-
portamentul și rutina. Iar ceea ce se taxează adesea drept ,,vanități”, ,,gesturi super-
ficiale”, ,,manifestări gregare”, cum ar fi goana după cumpărături, după brad, după
decorațiuni... nu mai pare chiar așa. Căci există șansa ca, prin construirea unei fațade
calitativ superioare celei de până acum, să ne și simțim calitativ superiori... Și așa ,,De
Crăciun, fii mai bun!”nu mai pare doar ,,vorbă goală”, un slogan publicitar, ci poate o
constatare a unei stări de fapt, aceea că chiar suntem mai buni, dacă nu față de alții,
măcar față de noi înșine. În hipercorectitudinea politică pe care o afișăm uneori, ne-
am obișnuit în ultima vreme să ne plângem că sunt prea multe reclame de sărbători,
că sunt prea pline vitrinele și orașele cu lumini, că prea multă lume mișună printre
rafturile cu cadouri, că prea multă mâncare se cumpără, că prea mulți se înghesuie
spre stațiunile montane...că, pe scurt, e prea mult din toate și prea puțin din ce trebuie,
adică spiritualitate. Perfect de acord, dar n-ar trebui oare să ne întrebăm dacă ne-am
simți mai bine ca în perioada sărbătorilor magazinele să fie goale, să fie liniște și în-
tuneric peste tot, să nu se fi ocupat nimeni de împodobirea bradului sau de cârnații
de pe grătar? I-am îndemnat și pe elevii mei și m-am îndemnat și pe mine însămi să
nu ne mai punem piedici, să nu mai fim ,,pudici” și, dacă simțim impulsul de a ne bu-
cura de această perioadă, să o facem. Până la urmă nimic din ce trâmbițează clișeele
asociate Crăciunului nu e dăunător și nu ne afectează umanitatea, dimpotrivă.
lMoș Crăciun este un mit. Unii elevi i-au zis metaforă, alții au propus să-l tre-
cem între ghilimele, căci este denumirea unei stări de spirit, a dispoziției de a dărui
celorlalți, a bucuriei de a primi, de a ți se confirma că cineva se gândește la tine, o
stare de spirit pe care puțini o pot nega, deci ,,Moș Crăciun” există.
Printr-o formulare ostentativ pleonastică, Mircea Eliade numește mitul ,,un
JURNAL DE DASCĂL
model exemplar”, o istorie sacră, adică un eveniment primordial care a avut loc la în-
ceputul Timpului. Personajele mitului sunt zei sau eroi civilizatori, iar omul ,,imită
gesturile exemplare ale zeilor”. Asta fac probabil, fără atâta țesere de idei în spate,
nenumărații Moș Crăciun din această perioadă, uneori blamați sau doar ironizați
pentru ,,scăpările” care atentează la autenticitate, cum ar fi ochelarii de soare, barba
care se dezlipește, burta falsă care cade într-o parte. Aceștia imită un model, al bo-
nomului care oferă fără să ceară înapoi. Sau, de fapt, în mod ingenios, adulții au adău-
gat ceva rămășițelor de mit care au ajuns până în zilele noastre, anume că ,,Moșul”
cere ceva în schimb copiilor, să fie cuminți și ascultători, căci Moșul îi observă mereu.
lSfârșitul unui an și începutul altuia creează o tensiune a așteptărilor, un
motiv bun să credem sau doar să sperăm că... va fi altfel.
Același Mircea Eliade numește sărbătoarea Anului Nou ,,repetarea anuală a cos-
mogoniei, reluarea Timpului de la început, restaurarea timpului primordial, a Tim-
pului pur”. Tot Eliade afirmă că ,,participând în mod simbolic la distrugerea și
re-crearea lumii, omul este și el creat din nou”. Chiar dacă nu toți știm sau simțim
asta, chiar dacă nu toți am citit Mircea Eliade sau vreun dicționar de simboluri, tot
ciocnim un pahar la miez de noapte, tot încărcăm masa să ne prindă Anul Nou cu
bogăție, tot transmitem celor din jur, prin toate canalele posibile și imposibile, sănă-
tate, prosperitate, fericire, bucurii... Altruism cât nu manifestăm tot anul!
Și am încheiat ora de dirigenție concluzionând că, într-o lume extrem de preo-
cupată de distrugerea oricărui mister, n-ar trebui să ne opunem evidenței cu înfu-
murarea omului care ,,le știe pe toate”, ci să acceptăm că, de sărbători, chiar suntem
altfel decât în tot restul anului. De ce? Hai, să rămână un mister!
P.S. Vă ofer mai jos mostre de gândire a unor elevi de clasa a VIII-a, ca un antidot
pentru ,,otrăvurile” pe care le primim aproape zilnic în legătură cu dezastrul din școala
românească. Nu toți sunt atât de dezabuzați, de dezorientați încât să-și pălmuiască
profesorii. Totuși, unii mai cred în ,,Moș Crăciun”:
Eu cred că Moș Crăciun există, dar nu cu chip de om, ci este în sufletele noastre, iar
în acele zile te simți foarte bine, luminițe, oameni fericiți, târguri de cadouri... Mie îmi
place iarna și îmi place Moș Crăciun!
(Ionuț Palade, clasa a VIII-a)
Nu există acel Moș cu barbă și cu haină roșie. Moș Crăciun este sentimentul pe care
îl are toată lumea, chiar dacă unii sunt nevoiți să renunțe la cadouri din cauza banilor,
dar lumea este mai darnică de sărbători și îi ajută pe ceilalți.
(Andrei Stan, clasa a VIII-a)
JURNAL DE DASCĂL
Dacă te duci și întrebi un copil de 4-8 ani dacă există Moș Crăciun, cu siguranță îți
va răspunde că da. Dacă întrebi un copil de peste 12-13 ani, o să-ți spună că nu. Eu zic
că există, este un spirit care ne aduce bucurie, zâmbete, veselie.
(Petronela Costache, clasa a VIII-a)
Eu sunt de părere că, dacă n-ar fi existat, Moș Crăciun ar fi trebuit inventat, pentru
ca de Crăciun să avem un comportament mai bun, să fim mai darnici cu cei nevoiași.
(Valentin Barac, clasa a VIII-a)
Eu când eram mică așteptam cu fratele meu în ușă să-l văd pe Moș Crăciun cum
pune cadourile sub brad. Acum strâng eu bani să le fac cadouri celorlalți, până și mamaia
așteaptă un cadou. Așadar, Moș Crăciun este o stare de spirit pentru fiecare persoană, în
funcție de vârstă, pentru unii e bucuria de a primi, pentru alții e bucuria de a dărui.
(Andra Alice Coclea, clasa a VIII-a)
Acum mult timp se pare că a existat un bătrân care lăsa cadouri la fiecare casă. Eu
susțin că astăzi Moș Crăciun în această formă nu există, e o invenție. De fapt ne străduim
să-l imităm ca să bucurăm copiii.
(Mădălin Dumitrache, clasa a VIII-a)
Moș Crăciun a fost creat ca să ne simțim mai bine, copiii să fie mai veseli.
(Diana Petrache, clasa a VIII-a)
Sunt de părere că, dacă n-ar fi existat, Moș Crăciun ar fi trebuit inventat, poate cu
un alt nume: Nenea Fapte-Bune, Nenea Fii-Cuminte-Că-Nu-Primești-Nimic etc. Este și
un mod de a-i face pe copii mai cuminți și mai harnici.
(Ionuț-Alexandru Stan, clasa a VIII-a)
De Crăciun te simți mai bine împodobind bradul, cântând colinde și așteptându-l pe

Moșul, acela cu haină roșie sau cu altă formă, nici nu mai contează.
(Ștefan Barac, clasa a VIII-a)
De Crăciun oamenii mari sărbătoresc Nașterea Domnului, dar copiii așteaptă mai
ales cadourile de la Moș Crăciun, dacă au fost cuminți, dar și cei mai obraznici speră că
vor primi ceva, că au fost iertați.
(Mădălina Neculai, clasa a VIII-a)
JURNAL DE DASCĂL
Pentru că am crescut, nu mai pot crede că Moș Crăciun este un om gras și bărbos, ci
un spirit frumos. Deci ,,Moș Crăciun” chiar există.
(Marin Ghiță, clasa a VIII-a)
Părinții se folosesc de Moș Crăciun ca să-și îndrepte copiiii spre bine, de acolo probabil
și zvonul că acesta are două liste, pe una,copiii buni, pe cealaltă, copiii răi.
(Crina Mirela Necula, clasa a VIII-a)
Eu cred că Moș Crăciun a existat cândva, dar acum altcineva a trebuit să îi ia locul
pentru a bucura copiii cu tot ce aduce.
(Mariana Alexandra Oprea, clasa a VIII-a)
Moș Crăciun face parte din spiritul Crăciunului.

(Georgiana Chircă, clasa a VIII-a)
ESEU
războiul imaginii
Magda URSACHE
S entimentul demn patriotic, firesc, în numele normalităţii nu presupune nici ură

şi violenţă faţă de alt neam, nici trâmbiţe şi tobe, nici lătrături ideologice cu care
ne asurzeau în fiece ianuarie, de zilele Ceauşeştilor, activiştii intraţi în delirul „ade-
ziunilor”.
Cu patriotismul critic (Horia Vicenţiu Pătraşcu), da, sunt de acord, dar cu con-
diţia „să nu ucidă speranţa colectivă” (acad. Ioan-Aurel Pop). Cu sintagma maiores-
ciană „observări critice”, da, însă nu cu dispreţul faţă de naţiunea-rădăcină. Şi nu,
categoric, cu scopul de a de-mitiza, de a crea românilor o imagine rea, deloc onorantă:
România, ţară defectă, cu un popor (numit, abreviat, popo), defect. Câţi intelighenţi
nu se declară sâcâiţi de etnie, gata să-şi dea demisia din ea, convinşi că nu mai avem
soluţii naţionale, ci transnaţionale. În zilele noastre, intelighenţii preferă să fie trans-
etnici, adaptaţi la vechile/noile comandamente internaţionalist – globaliste Naţional
terminal, titrează TRU, europarlamentarul băsesc. Adică finish? De aici până la în-
trebarea istoricului L. Boia n-a mai fost decât un lat de discurs: „Mai sunt românii o
naţiune?” N-or să mai fie dacă renunţă să mai fie, dacă se lasă cuprinşi de amorţeală
etică şi etnică, de nepăsare, de akedía.
Cu zel distructiv, se umblă la criteriile care identifică naţiunea: origini, cruce,
limbă. Alt criteriu de identificare a unei naţiuni: realizări în cultură şi civilizaţie. Or,
noi n-avem, necontând cine ştie ce Brâncuşi, Enescu, Eliade… Ni se spune că solul
românesc nu-i productiv spiritual, negându-se excelenţa românească. Cantemir, Has-
deu, Eminescu, Iorga, Pârvan, Gh.I. Brătianu, Blaga nu înseamnă nimic?
Nu ajută deloc la dezvoltarea calităţii civice negarea continuă a ce înseamnă a fi
român, mai ales a fi bun român. O spun fără să mă tem de miştocănii (tip Andrei
Cornea) despre „vâna naţională” şi iţarii în vine. În pragul Centenarului, se dau palme
celor obsedaţi, pasămite, de identitate, ca fiind înapoiaţi, încremeniţi în proiectul Ro-
mâniei Mari, când naţiunile sunt deja în metastază. Şi nu ne intră odată în mintea
48| Caietele de la Ţinteşti
ESEU
noastră ne-deschisă că avem o identitate neconturată, adică n-avem; că existenţa con-
ştiinţei de neam a fost baznă, de scos din capul elevilor. La 10 ani de la Unire, în 1929,
au venit la sărbătorire 300.000 de români. E cifra cea mai mică, alte ziare estimând
prezenţa a patru-cinci sute de mii. Şi nu numai la Alba Iulia au fost serbări, ci şi în
Bucureşti şi-n alte părţi. În 20 mai, ‘29, la Alba, au defilat arcaşii Bucovinei, cortegii
etno din toate provinciile. Lângă Iuliu Maniu, prim ministru din noiembrie ‘28, au
stat Alexandru Vaida- Voevod, Ştefan Cicio Pop, Aurel Vlad, Ion Mihalache, Iorga,
generalul Constantin Prezan…
E bine ştiut faptul că, prin program, o naţiune unită n-a plăcut kominterniştilor,
că Internaţionala a 3-a s-a opus României Mari. Iar protoglobalizatorii Marx-En-
gels-Lenin-Stalin, cu „învăţătura” lor, stau la baza neo-internaţionalismului numit
globalizare. Anul 2016 a fost declarat în Rusia, de Partidul Comunist, Anul Stalin;
oare PSD va declara 2018 Anul Brucan, care, în „Scânteia” din 1947, cerea „osândă”
pentru „capii PNŢ”, Maniu şi Coposu, „învechiţi în rele”? Profetologul Brucan, în-
vechit în bune, trebuie recuperat ca… avangardist globalizator?
Sechelele propagandei comuniste se văd la tot pasul: din şcoală până-n Parla-
ment. Ultima ultragiere a rezistenţei anticomuniste, autor: senator Şerban Nicolae.
„Doar sclavii, scrie Mircea Platon, nu îşi cunosc istoria, oamenii liberi au rădăcini”.
Cicerone Ioniţoiu estimează că victimele Tribunalului Poporului însumează cam
25 de milioane de ani de temniţă grea. N-a fost de ajuns? Dacă-n şcoli şi facultăţi
măcar de Istorie s-ar preda cursuri de martiriologie şi – de ce nu? – de monumento-
logie, n-ar mai fi eroii de război îngropaţi în cutii de carton. Şi nu s-ar mai afirma că
numai nişte astupaţi la minte se pot sacrifica pentru statul-naţiune, formă obsoletă.
În alte cuvinte, stat etnic nu, partid etnic (UDMR), da. Iată de ce este imperios ne-
cesar să rememorăm, spre învăţătură, drama unioniştilor, dar şi a generalilor deveniţi
„criminali de război”, vârâţi în puşcăriile comuniste pe „loturi”.
Iuliu Maniu, arestat la 75 de ani, condamnat la închisoare pe viaţă, mort la Sighet
în ‘53, târât de gardieni pe scări, într-un sac şi zvârlit la groapa comună. Iar doamna
Rodica Palade (GDS) afirmă că a-i căuta oasele e „act blasfemiatoriu”, nicidecum
creştinesc.
Cardinalul Iuliu Hossu a primit 20 de ani de închisoare, Domiciliu Obligatoriu
la Ciorogârla, apoi la Căldăruşani; citise, la Alba Iulia, Declaraţia de Unire cu ţara.
Istoricul acad. Silviu Dragomir, arestat în ‘49, eliberat în ‘55; a murit la Cluj, în ‘62.
Istoricul Ioan Lupaş, arestat în ‘50, eliberat în ‘55.
Istoricul Ion Nistor, rectorul Universităţii Cernăuţi; a redactat Actul Unirii; ares-
tat în ‘50, eliberat în ‘55.
ESEU
Ion Mihalache, arestat după înscenarea de la Tămădău, în 14 iulie ‘47, închis la
Râmnicu Sărat şi mort acolo, la 81 de ani, în 1963.
Dr. Grigore Grigorovschi, militant pentru unirea Bucovinei cu România, mort
la Văcăreşti, în 1950.
Ion Pelivan a murit la Sighet, lângă Gh. Brătianu şi Iuliu Maniu. Iar noi spunem
că patriotismul e ridicol, deşi Iorga a folosit vocabula în alt context, avertizând: „sun-
tem un popor ridicol şi criminal de tolerant” (subl.mele). Toleraţi, toleraţi, poate rămâne
ceva! Acceptăm să fim umiliţi de Csibi Barna, refugiat în Ungaria: „Să se rupă Ro-
mânia precum steagul din mâna mea”, blestema în iulie 2015. Şi-n decembrie 2015,
Kelemen Hunor glăsuia: „Poate ar trebui altă zi naţională”. Şi alt imn: al Ungariei!
Acelaşi Hunor îndemnase, în 2014: „Să aducem Catalonia şi Tirolul în Ardeal”. Ex-
presiv îndemn, nu-i aşa? Doar a fost ministru al Culturii din România. De altfel, „re-
gina independenţei”, cum o numeşte presa catalană pe doamna Marcela
Topor-Puigdemont din Vaslui, a fost studentă la „Cuza”. Oare ce-o crede despre Uni-
rea Mică? Parte a istoricilor ieşeni ştiu ce cred, de vreme ce virusează necontenit fiinţa
naţională ghilimetând-o ,aşa cum ghilimetează şi voinţa colectivă majoritară. Mino-
ritatea dă tonul şi face muzica!
Oare 16 ani de Regiune Autonomă Maghiară, impusă de Iosif Vissarionovici,
nu ne-au ajuns? Regiunea Autonomă Maghiară, vecină cu Oraşul Stalin. Se mai văd
pe Tâmpa urme din literele formate prin copaci plantaţi anume pentru a da numele
tătucului: STALIN.
Lamentabilul ins Al. Florian ne trage pe dreapta, susţinând că politica naţională
e nefastă, rasistă, extremistă, colorată în gri nazi sau în verdele Legiunii. Să nu-l dis-
criminăm ca fiu de comunist pur-sânge? Ba să-l „discriminăm” puţintel, tăindu-i sa-
lariuţul oferit de statul român. Stat pe care îl trage de urechi Kelemen Hunor , cu
„Steaua României” în piept şi cu Catalonia în inimă. Cică românii ar pune pumnul
în gura minorităţilor. De unde o spune? Din Parlamentul României! Soluţia ar fi,
după UDMR, să se micşoreze pragul de vorbitori de limbă maghiară, pentru a fi an-
gajaţi la primării translatori pentru necunoscătorii de limbă română. O ţară de trans-
latori, asta dorim? Un cetăţean român de etnie maghiară vine la interviu pentru un
post, cu translatorul la purtător.
Da, se insistă pe altă limbă decât româna, pentru că limba comună e alt criteriu
de identificare a unei naţiuni. De ce presează ucrainenii (care au ucrainizat numele
românilor: Buzatu – Buzatenko; Cherdevară – Kerdevarenko; Sandu – Sandu-
lenko)? Simplu: ca minoritatea românească să nu aibă drept la şcoală în româneşte.
Iar informările lui Tökes, mergând cu pâra la Poartă, la Bruxelles, sunt dezechilibrate.
ESEU
Europarlamentarul, ales de români, i-a cerut lui Viktor Orban „protectorat pentru
Transilvania”, cu „Steaua României” la rever (atunci o avea, cred), uitând că în Ar-
dealul celor trei naţiuni, unguri, secui, saşi, nu existau ca naţiune tocmai românii ma-
joritari. Iar în Constituţia Dietei ungureşti, articolul 18, sta scris că era pedepsit cu
4 ani de închisoare cine vorbea ceva contra naţiunii ungare. I s-o fi replicat pastorului
că mai rău decât maghiarii o duc în Harghita-Covasna, acum, minoritarii români?
Premierul din vecini, Viktor Orban, l-a liniştit pe Tökes: „Viitorul o să fie în limba
maghiară”, viziune la fel de aberantă ca aceea cum că Iisus ar fi fost ungur. Iar un pre-
şedinte al Parlamentului Ungariei susţinea că autonomia Transilvaniei e „porunca lui
Dumnezeu”. Îţi pune Dumnezeu mâna-n cap? Mă îndoiesc, dacă n-are pe ce pune
mâna.
Naţiunea română e jignită pe teritoriul nostru. Nu mai există persona non grata?
Sau adevărul gol-goluţ este că Orban ne jigneşte pentru că ne jignim noi înşine? N-
a mai rămas unionist să nu fie hulit, dispreţuit, ironizat. Cuza? Un „ofiţeraş muiera-
tic”. Ne întrebăm ce-am fi fost fără nemţi, fără dinastia Hohenzollern-Sigmaringen,
fără Carol. Dar regele întâiu a avut inteligenţa să continue ce-a început Cuza, refor-
mele lui: legea agrară, a instrucţiunii, codurile penale… Oare de ce sigla UAIC este
preferată primei universităţi române, Universitatea „Al.I. Cuza”? Abreviem, abreviem,
până nu mai rămâne nimic! Leii Regulamentului Organic, puşi pe treptele UAIC de
un rector neinspirat, rânjesc la trecători. Şi nu sunt deloc edentaţi în România eden-
taţilor, a celor cu „guri ştirbe”.N. Carandino avea zâmbet Colgate când a ieşit din
temniţă? Cum,când i-au scos toţi dinţii în bătăi?
Rusia nu va abandona nicicând politica expansionistă, în timp ce noi pledăm
pentru imigrare în defavoarea interesului etnic. Cum au procedat sovieticii? Dislocând
populaţia românească, deportând-o.
Kelemen Hunor voia recuperarea pământului natal pas cu pas (Iohannis) şi ceas
de ceas (Lenin). Şi câţi „dualişti” dintre românii neaoşi nu se găsesc! Nu mai avem
Carpaţi ci… Alpii Transilvaniei. Cât despre Bucovina, cine mai ştie, dintre elevi, stu-
denţi chiar, că e o provincie istorică? Marcă de apă chioară sau minerală, asta se ştie.
Maghiarii şi-l impun pe eroul lor, Kossuth (cu greu, la Târgu Mureş, strada Călăra-
şilor nu şi-a schimbat denumirea în Kosuth Lajos). Medievistul Vasile Lechinţan,
constata nu demult,în 2006,în „Formula AS”, ca referent la Arhivele Naţionale din
Cluj-Napoca, faptul că se aplică Legile Dietei mai rău ca pe vremea iobăgiei. Din clă-
diri publice sunt scoşi români ai căror strămoşi au contribuit la ridicarea lor. Guver-
nanţii României n-or fi citit comentariile profesorului clujean, de vreme ce din Liceul
Piariştilor, al cărui nume e legat de Inochentie Micu Klein, Gh. Şincai, Petru Maior,
sunt scoşi românii? La fel din „Bastilia” (Colegiul Reformat), fostul colegiu unitarian.
ESEU
„Arhivele sunt pline de documente care demonstrează că românii sunt parte
efectivă la toate aceste construcţii cedate acum”, scrie V. Lechinţan, specialist în in-
stituţii şi edificii istorice din Transilvania.
După cedarea Fundaţiei Gojdu (sau cu acest prilej), Gh. Piperea întreba: se mai
ştie dacă în Cetatea Alba Carolina mai există Codex Aureus sau dacă n-a fost mutat
la Budapesta? În faţa catedralei catolice din Alba, sub pajişte, se află ruinele basilicii
bizantine distruse de maghiari în 1002, când au ocupat Apullum.
Gh. Brătianu a văzut un miracol în dăinuirea noastră etnică; altora le stârneşte
pohta de pamflecăreală. Îl scoatem de Mihai Viteazul ca jucător perdant la bursa de
iluzii a românilor şi nici Baba Novac haiducul, care i-a stat alături ( cum l-a hăituit
pe Hasan Paşa!), personajul basmelor copilăriei mele, nu scapă de hulă: e înfăţişat ca
trădător al lui Mihai. Că a fost prins şi ars pe rug la Cluj, în februarie 1601, n-are
importanţă. Baba Novac este erou al sârbilor, la noi – trădător, cum susţine un soi
de istorie. Dar câte motive nu găsim să facem haz! Miştocănia e-n trend. Kogălni-
ceanu? Un destrăbălat gastronomic şi erotic, specialist în frigănele şi găluşti, care gătea
bou à la mode şi zaharicale franţuzeşti. A cercat bucate şi femei, atâta tot. Doar arhi-
vele nu mai contează dacă ni le poate păstra Ungaria, aşa cum Moscova ne-a păstrat
tezaurul. N-ai arhivă, n-ai toponimie, poţi contesta românismul în Ardeal, ceea ce se
şi întâmplă.
De România lui Rosenthal se râde cum că pictorul ar fi fost evreu ungur şi că
model, muză sau cum vreţi a-i spune a fost soţia lui C.A. Rosetti, o scoţiană, Mary
Grant, sora consulului englez de la Bucureşti. Ca şi cum ar conta biografia modelului
pentru o alegorie. Cine o fi fost Libertatea lui Eugène Delacroix (Libertatea conducând
poporul, 1830) se întreabă cineva? Şi câţi gazetari dez-orientaţi sau bine orientaţi nu
s-au opus denumirii Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, deranjaţi de iden-
titate, ca nemotivată, exagerată, demodată. Adio diferenţei etnice, în numele unei vo-
cabule slobozite – culmea! – chiar de Ministerul Educaţiei: multiperspectivitate (sic!).
Cât despre „perspectivitate”, un jurnalist l-a întrebat pe preşedinte: „Aveţi un orizont
de timp?” Şi lentul nostru preşedinte, vorbind o română mai lentă decât Ciorbea, a
răspuns : „Nu.”
Prioritar, se încearcă să se facă praf şi conştiinţa de neam, şi coeziunea socială.
Un argument contra „hicleniilor” (vorbă de cronicar)? Într-un sătuc, Pinticu Tecii,
numit şi Piciorul Iancului, ţăranii dintr-o mică aşezare au riscat, în Ungaria hortystă,
după cedarea din ‘40, să-şi păstreze steagul lucrat manual, cu care au participat la
Unire. L-au ascuns în turla bisericii, sub nişte scânduri. Fusese furat în ‘39, apoi re-
cuperat şi ascuns în gunoierniţa satului, învelit cu grijă într-o piele de căprioară. Pe
steag scria: „Acum ori niciodată”.
EXERCIŢII DE BINECUVÂNTARE
o viaţă cu sens
Stelian GRIGORE
D eunăzi, am purtat un fructuos dialog cu bunul meu prieten Vasile Matei, fost
primar al comunei Ţinteşti între 2004-2008, despre oameni şi fapte de la Ma-
xenu, despre fiii acestui sat care şi-au închinat întreaga viaţă, cu pasiune, cu dăruire
şi credinţă unui ideal, unei dorinţe generale de mai bine, de împliniri şi prosperitate,
oameni care prin fapte şi comportament au fost şi sunt modele demne de urmat. Voi
aminti aici câţiva dintre aceşti oameni minunaţi, şi anume pe inginerul Aurel Cosma,
cei doi colonei Ion M. Vlad şi Constantin P. Vasile – legaţi printr-o frăţească prietenie
până la sfârşitul vieţii, pe preotul Constantin I. Radu, pe profesorul şi directorul de
şcoală Petre Cosma, cât şi pe talentata interpretă de muzică populară Jenica Bercea,
din Odaia Banului.
În rândurile ce urmează voi încerca să evoc momente din viaţa şi activitatea pri-
mului dintre cei nominalizaţi mai sus. Distinsul inginer Aurel T. Cosma, actualmente
pensionar, cu domiciliul în Bucureşti, str. Caloteşti, sector 3, s-a născut la data de 18
septembrie 1929, în localitatea Maxenu, judeţul Buzău, fiind cel mai mic dintre cei
patru copii (Ion, Lisaveta, Ioana şi Aurel) ai familiei Tudor şi Lina Cosma, familie
de gospodari de frunte ai comunităţii. A urmat primele patru clase la Şcoala primară
din Maxenu, în perioada 1936-1940. Părinţii, văzând că băiatul lor Aurel s-a distins
ca un şcolar silitor, s-au hotărât să-l înscrie la unul dintre liceele de elită ale Buzăului,
Liceul B.P.Haşdeu, unde a frecventat cursurile acestuia între anii 1940 şi 1948. În
acea perioadă liceul era încadrat cu profesori renumiţi precum: Nicolae Trifănescu
(română), Dimitrie Ionescu (istorie), Alexandru Stancu, Ion Apreotesei şi Ion Păunel
(matematică), Emanoil N. Stângescu şi Petre Ionescu (franceză), Bucur Ţincu (filo-
zofie), Sozont Stadnicov (fizică-chimie), Nicolae Nazarie şi Petre Moisescu (ştiinţe
naturale), Constantin Dumitrescu (geografie) şi Ion Mihai (muzică).
După anii de liceu, din 1948 şi până în 1952, urmează cursurile de învăţământ
superior ale Institutului de Petrol şi Gaze din Bucureşti, pe care le absolvă şi obţine
diploma de inginer. Proaspătul absolvent de facultate, în vârstă de 23 de ani, este re-
partizat să lucreze ca inginer stagiar la Schela Şuţa Seacă – Târgovişte, între anii
1952 şi 1954. Din 1954 până în 1958 funcţionează ca inginer proiectant principal
la IPROMET Bucureşti (Institutul de Proiectări Metalurgice). Începând cu anul
1958 lucrează la ISPH Bucureşti (Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice)
până în 1992, când iese la pensie. La acest institut a ocupat, pe rând, funcţiile de in-
giner proiectant, şef atelier proiectare, inginer şef de secţie şi director tehnic.
Privind starea civilă a reputatului inginer, precizăm că s-a căsătorit în anul 1957
cu Virginia Anghel, tot inginer, din Galaţi. Are un fiu, Bogdan, de profesie inginer
electronist, căsătorit cu Roxana, tot inginer electronist, care au la rândul lor un copil,
Ştefan-Tudor. Locuiesc şi lucrează în SUA, din 1991.
În funcţiile pe care le-a deţinut la ISPH, cutezătorul inginer A. Cosma s-a im-
plicat cu dăruire, cu profesionalism şi responsabilitate, în importante acţiuni de rea-
lizare a unor mari obiective, atât în ţară (CET Turceni, CET Hunedoara,
hidrocentralele de la Porţile de Fier, Argeş, Bicaz, Olt etc.), cât şi peste hotare: Iran
(Hidrocentrala Saveh), în Irak (linii de înaltă tensiune), Somalia şi Germania.
În anii 1972 (la Nairobi – Kenya) şi 1973 (la New Delhi – India), în cadrul unei
comisii formată din trei persoane a participat, din partea României, la Sesiunea Co-
mitetului ONU pentru resurse naturale, unde s-au dezbătut probleme legate de re-
zervele de ţiţei, apă şi minereuri de pe Terra, prezentate de către fiecare ţară. La una
dintre şedinţele Sesiunii respective, condusă de Secretarul general ONU, ilustrul in-
giner Aurel Cosma a luat cuvântul în numele României şi al ţărilor din sud-estul Eu-
ropei.
Iată o interesantă pagină de viaţă, dăruită muncii, în slujba oamenilor, o pagină
de viaţă cu sens.
Cele şase fotografii-document primite, care au imortalizat momente semnifica-
tive din activitatea acestui OM între oameni şi pentru oameni, în diverse puncte ale
lumii, m-au fascinat, pur şi simplu. Dacă am fi putut să le reproducem în paginile re-
vistei noastre, cu certitudine s-ar fi dat o notă de mai multă concreteţe exerciţiului
meu de admiraţie şi binecuvântare. În mod sigur, însă, imaginile îşi vor afla locul bi-
nemeritat în viitoarea monografie a comunei Ţinteşti.
Inginerul Aurel Cosma, un adevărat alergător de cursă lungă, om de o aleasă dis-
tincţie morală, constituie pentru noi un model de viaţă şi de muncă devotată, sfă-
tuindu-ne, parcă, să reţinem că munca bine făcută, cu dăruire şi tenacitate,
subordonată unui ideal nobil, ne aduce satisfacţii profesionale, morale şi sociale.
oameni care întemeiază

Roxelana RADU
“ ...Vreau să las o urmă a trecerii mele pe aici“. Rostite cu emoţie gâtuită, cuvintele
îmi răsună în suflet ca o mărturisire de credinţă, ca o confesiune, şoptită în liniştea
unei după amieze de duminică, în anotimpul frunzelor uscate.
Scriitorul Dumitru K. Negoiţă, redactorul-şef al publicaţiei „Uscând o lacrimă”,
autor a numeroase cărţi, îmi povesteşte despre cel mai recent proiect cultural al dom-
niei sale, şi anume acela că intenţionează să lase Şcolii generale Ursoaia (Vipereşti)
o colecţie impresionantă de cartografie şi obiecte personale din cele mai diverse do-
menii: carte, numismatică, filatelie, medalii, plachete, diverse publicaţii ale timpului,
almanahuri, monede, obiecte din bronz şi cupru, bancnote, distincţii din lumea ar-
bitrilor de fotbal... toate acestea într-o alăturare inedită, ce-i conferă un pronunţat
caracter de originalitate şi unicitate. Această colecţie se află acum în faţa mea, şi pri-
vesc fascinată obiectele ce-o alcătuiesc, adunate de-a lungul timpului, în vreme ce as-
cult povestea fiecăruia dintre ele, istorisită de scriitor cu înfrigurare şi tandreţe: o
lampă cu gaz la lumina căreia copilul Dumitru K. Negoiţă a învăţat cândva să scrie
şi să citească, un război de ţesut – amintire de familie, o Biblie veche pentru care a
fost mustrat de mama sa fiindcă-i rupsese câteva foi, Codul civil francez care a stârnit
invidie şi admiraţie printre cunoscători, cărţi valoroase – cărţi rare, de colecţie, pur-
tând autografele autorilor... pe toate le mângâie cu privirea şi cu sufletul, în vreme ce
le ţine în mână aproape cu un soi de evlavie. În câteva ore facem o călătorie în timp,
cu locuri, oameni şi întâmplări, cu sensuri, simboluri şi semnificaţii, în cheia înţelegerii
profunde a lucrurilor.
Cu aceste mărturii ale istoriei şi timpurilor trecute, scriitorul buzoian intenţio-
nează să facă un mini-muzeu, în incinta Şcolii generale din Ursoaia (Vipereşti) ca să
le lase „pe mâini bune”, aşa cum spune însuşi domnia sa. „Vreau să las în urma mea
o lumină, poporul ăsta este în întuneric, trebuie să las o lumină pentru cei care vin
după noi...” îi ascult cuvintele şi îmi dau seama că nu dăruieşte obiecte ci, de fapt, se
dăruieşte pe sine, îşi dăruieşte amintirile, îşi dăruieşte povestea şi istoria personală,
el însuşi fiind fiu al acestor locuri în care vrea să lase lumină. Îmi spun în sinea mea
că locaţia nu este aleasă întâmplător, fiindcă oriunde în lumea asta mare şcoala este
prima chemată să aducă lumina învăţăturii în sufletul copiilor, şi-mi amintesc spusele
unui înaintaş, că „...pentru a înţelege cine este, copilul trebuie să ştie cine a fost, prin
strămoşii săi, ca să aibă sentimentul apartenenţei la o colectivitate naţională”. Exact
acest lucru îl face Dumitru K. Negoiţă, aduce în atenţia publică o pagină de viaţă şi
de istorie, fărâme de amintiri, în scopul de a crea plusvaloare culturală, dacă pot spune
aşa, şi, ceea ce este cel mai important...!... el face asta în România anului 2017 când
globalizarea tinde să şteargă identitatea naţională, când scara de valori este demult
răsturnată, când noţiuni ca patriotism, cultură,identitate, demnitate, fiinţă naţională,
credinţă, sunt în pericol să rămână simple cuvinte, vorbe goale, lipsite de conţinut.
„În viaţă nu mi-a plăcut să merg pe calea pe care a mers toată lumea...eu am vrut
să merg pe drumul meu!”... îmi spune buzoianul cu ochi senini, ca cerul sub care a
ales să ridice Monumentul de Ursoaia, tot la şcoală, în curtea ei mai bine zis, în semn
de cinstire a memoriei înaintaşilor, în semn de preţuire a unui erou mai puţin cunos-
cut opiniei publice, monahul Iorgu Cosma. Este şi acesta un simbol al modestiei cu
care se risipeşte pe sine în permanenţă, pentru cei din jur, o dovadă a efortului său
truditor de-o viaţă - acela de a usca lacrima părinţilor şi bunicilor săi, pentru ca ge-
neraţiile ce-i urmează să nu mai ştie plânsul, să nu mai cunoască vremuri de răstrişte
şi bejenie. Iar gestul pe care-l face acum, cu nobleţea-i sufletească binecunoscută,
acela de a aduna într-un mini-muzeu poveşti de viaţă, obiecte dragi inimii, frânturi
ale unor epoci trecute, acela de-a aşeza la un loc trecutul cu prezentul, este pentru ca
generaţiile viitoare să ştie cine am fost şi cine suntem, este acel „Să nu uiţi, Darie!”
care se întâmplă în decindea Buzăului, de astă dată. Un gest care, alături de cel al ri-
dicării Monumentului de la Ursoaia, scoate această localitate din anonimat şi, resti-
tuind comunităţii fragmente de trecut recent şi de memorie colectivă, restituie de
fapt un Monument de Cultură satului românesc şi fiilor săi.
Mă despart de Dumitru K. Negoiţă cu regretul că timpul nu a permis o discuţie
mai amplă, dar şi cu bucuria că printre noi încă sunt oameni care fac lucruri cu temei:
monumente, muzee, cărţi. Da, cărţi. Pentru că am uitat să vă spun că în luna decem-
brie a acestui an, scriitorul buzoian îşi lansează un nou volum de versuri intitulat
„Ziceri”, care cuprinde adevărate nestemate de tâlcuire şi simţire cu adevărat româ-
nească. Dintre acestea, voi aminti doar una, aflată pe prima copertă a cărţii: „Să jig-
neşti nu-ţi trebuie nimic. Să respecţi îţi trebuie caracter.” Mini-muzeul pe care îl
înfiinţează Dumitru K. Negoiţă este o invitaţie la caracter, la bun simţ, la educaţie,
la dragoste de neam şi ţară, la cultură.
ECOURI
ca să nu se piardă...
Iulian PATCA
D e ceva vreme, cam de vreo 78 trimestre, primesc cu bucurie, la Cluj, o revistă

insolită şi tot mai interesantă de la un număr la altul. E vorba despre „Caietele
de la Ţinteşti“, revistă pe care o primesc prin bunăvoinţa directorului publicaţiei, prof.
Stelian Grigore. E o revistă cu adevărat elevată, care se regenerează pe sine, un creuzet
inepuizabil de subiecte ce dau identitate unei admirabile comunităţi rurale. Vechi
obiceiuri şi tradiţii locale sau din zona Buzăului sunt evocate sucint şi pe înţelesul
tuturor, ca nişte documente nepreţuite transmise în scris din circuitul oral, ca să nu
se piardă şi să rămână.
Cândva am citit „Cronica de la Arbore“ a lui Toader Hrib, o carte fascinantă de
însemnări zilnice, derulate pe parcursul mai multor decenii într-un sat bucovinean.
Ţăranul Toader Hrib se întorcea seara istovit şi aproape frânt după munca de la câmp
şi, în târziul nopţii, nu găsea altceva mai bun de făcut decât să scrie la lumina felina-
rului sau a lumânării: ce s-a mai auzit că s-a întâmplat în ţară şi în lume, în sat şi în
propria ogradă. Să nu se piardă şi să se ştie! La fel a făcut, vreo 37 de ani, preotul
Pamfiliu Grapini din Şanţ (jud. Bistriţa-Năsăud), lăsându-ne o cronică vie a satului
românesc interbelic. Desigur, „Caietele de la Ţinteşti“ sunt cu totul altceva, însă fără
voia mea mă fac să mă gândesc la acei corifei ţărani care ne-au lăsat cronici de neuitat.
În „Caiete...“ l-am reîntâlnit pe marele poet Ion Gheorghe, despre care nu mai aveam
veşti pentru că revistele literare actuale nu-l cunosc, poet naţional pe care vreau să-l
asigur că mulţi ani din tinereţea mea l-am avut aproape, cu volumul „Nopţi cu lună
pe Oceanul Atlantic“ sub pernă.
În paginile îngrijite ale „Caietelor...“ i-am descoperit pe Marin Ifrim (admirabilul
amfitrion din „Cartelul metaforelor“), pe Nicolae Cabel (cel de neegalat în sonete),
pe Magda Ursache (un excepâional critic literar nonconformist) şi pe alţi numeroşi
cărturari care au capacitatea de a oferi cititorilor adevărate desfătări spirituale.
Pentru cele spuse mai sus şi pentru multe alte considerente, cu admiraţie şi pre-
ţuire, le mulţumesc tuturor şi, înainte de toate, vă mulţumesc dvs. domnule prof. Ste-
lian Grigore!
LIRICE
premiul „caietele de la ţinteşti“

l La cea de-a XVIII- a ediție a Concursului Național de Creație Literară
pentru Elevi și Studenți "V. Voiculescu“, Buzău, noiembrie 2017
Ioana VINTILĂ
matricea I10
nu cred
în ciroza lui Roberto şi în lista de transplant
în monoxidul de carbon din plămânii Sylviei & Annei
în convingerile fasciste ale lui Ezra & uşa de oţel a salonului
în infarctul lui Julio
în Ken drept cobai pentru studiul DMT-ului
în conversaţiile patetice ale lui Allen cu toată agenda telefonică atunci când murea
de insuficienţă cardiacă
în cântecele funerare cântate la geamul lui Charles
în spălăturile gastrice care i-ar fi putut scoate Alejandrei din stomac tot
secobarbitalul ăla de sodiu
nu cred în marile cuvinte ale marilor poeţi
nu cred
în tacerile întinse cu plapuma peste radiator
nu e nimic dramatic într-o tăcere
e doar o tăcere şi-atât
nu cred în drama femeilor singure

şi a bărbaţilor impotenţi
în salturile în gol ale circarilor trecuţi de a doua tinereţe
în inseminarea in vitro
LIRICE
şi în imprimantele 3D programate să creeze organe viabile
în dumnezeii sectelor & ashram-urilor
în blestemul vârstei de 27
şi în locurile în care orgiile de zeci de hippioţi se fac pe plaje special amenajate
nu cred în anexarea teritoriilor independente şi slab subvenţionate

ca nişte plămâni astmatici ce scuipă pâine şi sare peste populaţii care de mult nu-şi
mai numără coastele
în bombele artizanale din metrouri
sau în mobilizarea armatei dintr-o parte a globului în cealaltă
nu cred că Aglaja îşi număra ridurile în oglindă în fiecare noapte

& că nu vorbea niciodată despre moarte
nu cred în poezie doar ca într-un leucoplast de calitate superioară

care ascunde cel mai bine piciorul de lemn
nu cred în artă ca orgasmul mentalităţii unei societăţi

în statisticile care calculează rata fericirii unui popor
în
hormonii fericirii & ai plăcerii
care ar putea fi vândute în flacoane prost sigilate
în credinţele buddiste ale lui Charles & Allen

în dragoste ca un software bine implementat în matricea genetică
am putea să ne aruncâm de pe stâncile cele mai înalte

în lagunele cu recife strălucitoare
şi să privim totul
cum priveşti un şobolan într-un deşert din Mexic

care
se
zvârcoleşte
în
gura
unei
reptile
LIRICE
manifest
sunt mâna caldă care freacă rana ușor să circule sângele să nu se facă vânătaie
&
unde-ai fost, Cezara, când mi-au desfăcut burta ca unui pește
să vadă de unde vine atâta tăcere
unde-ai fost, Cezara, când mi-au îndesat mere în gură ca unui porc numai bun de
tăiat
unde-ai fost, Cezara, când B. îmi ținea părul să nu-l mânjesc cu vomă
unde-ai fost când toată lumea a crezut că o să se tragă
dea cu Molotovuri
și nu s-a întâmplat nimic
Cezara,
n-am crezut în viitorul copiilor care se jucau cu păpuși dezmembrate
sau în capacitatea minții mele de a face distincția între mine și tine
(mintea mea tânără ca un domino oricând gata să se dărâme)
între vocea ta și vocea mea
ciocane care-mi zguduie căpățâna
& ssssee ccclaaaattinăăă un clovn pe arcuri
unde-ai fost, Cezara,

când gropile au fost astupate
& acoperite de hortensii
unde-ai fost când am visat că mi-au tăiat părul
luat virginitatea
& m-am trezit leoarcă de transpirație & îmi pipăiam & împleteam părul
unde-ai fost, Cezara, când voiam să dau cu toate pancartele de pământ

să mă dezbrac
să mă întorc pe dos
& să ies pe străzi
poate așa gazul fumul ar fi intrat în toți porii
& hortensiile ar fi răsărit naibii mai repede
LIRICE
wake-up call
ce-ai putea cere mai mult de la viață, cezara

un acvariu cu pești bine hrăniți
un rinichi care n-are nevoie de dializă
o mamă care te strânge la pieptul ei mare
& ce-aș mai putea iubi, cezara

uneori cred că iubesc pentru amândouă și tot nu e de-ajuns
îmi iubesc vergeturile vânătăile spatele strâmb o dună pe care stău
cocoțate toate urletele
am străbătut bulevardele de la un capăt la altul

cu mâini înghețate
& după ce oboseala mi-a șters orice dorință de a izbi ceva
ce-aș mai putea iubi, cezara
un pumn în stomac în vis e mai puternic decât unul în realitate
așa-mi spunea roberto
fără să se gândească la faptul că
aici nu e o peșteră mentală
delimitată de pietre ale subconștientului
aici ne smulgem hainele de pe noi
pe bune
& ne învinețim pe bune degetele când lovim ușile
& un pumn în stomac în realitate ar fi al naibii de bun acum
sunt tot ce ar fi trebuit să iubesc pentru amândouă și n-am fost în stare

m-am târât ca un limax orb spre orice dumnezeu doar doar m-aș fi trezit cu
pumnul ăla adânc în intestine
&
mi-am deschis inima
obedientă
în fața fiecăruia
LIRICE

Marin IFRIM
Tac și citesc ce văd, ce aud, ce scriu, ce urmează să tac
Se dedică „Mutului“ plăsmuit de Ion Gheorghe
Tac. Toți îmi spun să tac. Tac în ochi, tac în urechi, tac în scris
Tac în toată limba mea mută. Tac și când țip în mine însumi.
Vine din nou tăcerea peste cuvinte și carne, peste creieri ninși.
Cine nu tace va fi obligat să vorbească. O luăm de la capăt.
O să latre numai câinii, o să miaune numai pisicile, o să ciripească
Tot poporul. Mă uit la tăcere de milenii întregi, mereu e slută
Și plină de flatulații traduse cu nasul mulțimii. Închid ochii și
Nările, văd istorie peste tot unde pute a om din ce în ce mai
Profund stricat. Până și prin ghețarii lumii, cei cu apă dulce, miroase
A nămol de junglă optimistă. Tăcere constipată, precum vântul pe
Timp de caniculă. Tac și când mi se dă cuvântul. De parcă cineva
Ar avea bunăvoința să mi-l dea. Am intrat în noaptea zgomotelor.
În lumina chioară a tăcerii. Mă uit și tac. Ascult și tac. Pipăi tăcerea,
Are scobitori de porc țepos cu otravă în vârf. Tac și citesc ce văd,
Ce aud, ce scriu, ce urmează să tac încă o dată și încă o viață tăcută.
LIRICE

Mihaela ROXANA BOBOC
Cred în scrisorile din miez de toamnă
timbrele ei galbene se lipesc de limba dimineții

pe malul apei scriu pe frunze și ele plâng de parcă aș scrijeli poeme
la celălalt capăt deschizi plicul și zâmbești
cerneala din ochi se prinde în paginile goale
ești aproape, tată, iar eu copila cărbunilor încinși
cu tălpile goale pe strada unirii
dinspre big spre armata a doua, mama pășește pe coastele copilăriei
cu o pâine în mână cât un pact nescris cu viața
durerea ei o sfințește, îmi devine anafură și dorul toarnă vin
peste rană
cred în toamna ca un legământ nerostit
în cutia poștală scrisorile vin și pleacă - păsări călătoare
uneori din alt anotimp se rătăcesc cuvinte
le dau drumul în acuarele și apa diluează amintirea lor
într-o virgulă.
OPINII
ce-am avut şi ce-am pierdut

Gabriel LUPAN
C e aiurea e mâncarea în Olanda! Și în tot vestul. Numai Italia se salvează, în rest

numa’ carton, ca și ăla din cofrajele de ouă.
Pământul e și el vai de steaua lui ! Ce au vesticii e din furat – colonii și teritorii
de la vecini – e la mintea cocoşului.
De ce au colonii?! Pentru că s-au dus peste alții la furat, că acasă nu aveau.
Românii au avut, așa că au stat cum stau și azi: ca tâmpiții și proştii, ca să-i jefuiască
străinii!
Ce e istoria? O poveste cu tâlhari și criminali, aia este! De la Troia, la Războiul
din Golf, același rahat: expediții de jaf.
Acum câteva sute de ani, vesticii trebuiau să mearga pe mare la furat, azi ne aduc
nouă rahaturi pe uscat și cică-s de mâncat. Niște mizerii, dar musai să plătești firma,
brandul.
Cum sună, de pildă: „Cârnați de Turingia”? WOW ! O mizerie ! Dintr-un porc
românesc nu poți să faci așa ceva nici din greșeală.
Nici un amărât de cartof pai nu au au ăia pe acolo – zici că-s peleți.
De ciolan afumat nici nu au auzit, ca urmare fasolea lor – insipidă oricum ! –
devine inutilizabilă.
Așa că, mi-am făcut o listă cu ce trebuie adus din România în vestul cel civilizat !
N’șpe zeci de kg. de cartofi, 200 kg de burtă vită, 200 de ciolane afumate, saci de
mere, ceapă – groaznic! – oală Kuhta, de presiune, morcovi, 30 cutii brânză Năsal
(net peste orice au ăștia !), 30 bucăți de brânză Homorod, 500 metri liniari de cârnați,
un braț de salam de Sibiu, o canistră de țuică de prune, 50 de table de slănina și…
mai văd eu. Și îmi bag… în dietele lor de figuranți, de hoți, de zgârciți, care ambalează
fiecare cartof în parte, îi dau o denumire pompoasă și de fapt e net inferior celor care
se aruncau în spatele aprozarelor lui Ceaușescu !
Dar… nu ei, „civilizații”, sunt proști ! Românii sunt proștii. Au vrut „o țara ca
OPINII
afara” – ca afară o să fie ! Băi mototolilor, fosta armata româna cânta: „Nu vom ceda
o palma de pământ, chiar de vom intra-n mormânt !” E cel mai bun pământ din lume.
De aceea își rescriu istoria toți vecinii noștri, ca să pună laba pe el – și nu numai ve-
cinii. Ce parteneriat, ce prieteni? Aiurea !
Și românii?! Românii… ciotcă la șaorma cu de toate.
Stau cu mâna la cosor. Păi, mă, teritoriul acesta este absolut vital !
Cică „lapte din Alpi” – un pișat. Vorbe, reclamă !
Imperiul Roman a venit aici pentru că-și băteau unii călători gura: „În Dacia
curge lapte și miere, iar vesela e din aur.”
România există ca țintă fixă pentru orice altă țară sau concern multinațional, nu există
prieteni în jocul profiturilor la nivel mondial. Vacă de muls, atât și nimic altceva. NI-
MIC! Mai mult, țara e locuită de proști ușor de păcălit și manevrat. Să fii popor sărac
într-o țară ca România, în mod cert nu meriți ceea ce ai !
De ce, m-a întrebat un marinar, deși are ieșire la mare, România nu a însemnat
mare lucru in istoria navigatorilor și a vaselor de tot soiul? Căci, in afara de pânzarul
moldovenesc, el alte corăbii românești nu știa. Nu galere, nu caravele, nu bricuri, fre-
gate, goelete, baleniere, crucișătoare sau cuirasate, nu portavioane, etc.– nimic în afară
de bărci de pescuit și plute pe Bistrița !
Caravelele portugheze și spaniole au mers la furat până în America.
Vikingii au tras la ramele drakkarelor, mânați de foame, tot până în America.
În 1722, olandezii au descoperit Insula Paștelui și au sărbătorit asta măcelărind
populația!
Evident, primii invadatori planetari sunt englezii. După care vin spaniolii, por-
tughezii, francezii, turcii… Toți cei care aveau flote. Istoria i-a înregistrat ca desco-
peritori, dar descoperirile au fost doar inerente în goana lor lacomă după bogățiile
lumii. În realitate, mergeau la furat! Toată istoria navala este un concurs pentru
supremație și descoperirea de noi rute comerciale. Mulți și-au frânt gâtul.
Olandezii au fost printre cei mai temerari – au forțat Novaia Zemlea (Nova Zembla,
cum spun ei) pierzând navele si întorcându-se acasă doar cinci la sută, după ani si
ani, pe o ruta reușită doar peste 200 de ani, de către un spărgător de gheaţă atomic.
Dracii de englezi au înhățat 60% din uscat, la un moment dat, iar asta nu demult.
FOAMEA ȘI LĂCOMIA!
Mergeau la furat și spaniolii, nu pentru a face pe bunii samariteni, chiar dacă-și
cărau și preoții misionari după ei.
OPINII
Românii aveau, de aceea nu se omorau cu navigația. Neamurile care nu aveau
ieșire la mare și nici mâncare, dădeau buzna la vecini.
Am intrat noi peste careva? Niciodată ! Pentru că aveam de toate!
Ehei, acu’ s-a rezolvat, nu mai avem! Așa că… n’șpe milioane de români și-au
luat lumea în cap și sunt ba la muncă, ba la furat, ba la ucis prin Afganistan (în
cârdășie cu alți hoți !) sau înrolați în Legiunea Străină.
Mecanismul jafului este simplu: orice neam, care întrepătrunde alt neam, vine la furat
! Toți hoții au aceeași vrăjeala, ca englezii în India: cică aduc civilizația. Aiurea, au
venit să fure! La noi, indiferent că au fost habsburgii și apoi austro-ungarii (care mai
sunt încă!), că au fost turcii sau grecii din Fanar, că au fost nemții și pe urmă rușii,
aceeași situație: toți au venit la furat! Până și bulgarii au venit la ciupeală pe aici de-
a lungul istoriei. Dintre vecini, numai sârbii au avut ce le trebuia, așa că măcar ei
ne-au lăsat dracu’ în pace.
LIRICE
dragul de ţinteşti
Gheorghe MOLDOVEANU
Cu emoţii fără seamăn

Intru-n satul meu natal
De care, pe şnurul vieţii
Sunt legat sentimental
Şi acum, la bătrâneţe,
Chit că sunt mai depărtat.
N-am uitat şi nu uita-voi
Farmecul acestui sat.
De cum zâmbea Primăvara

Şi caişii înfloreau,
Însoţeam, cu bucurie,
Pe sătenii ce arau...
Fragedul parfum al holdei

Respiraţia-mi umplea,
Iar cântatul ciocârliei
La zburdat mă îndemna.
Pitpalacii din răzoare,

Fredonând în legea lor,
Mă făceau să-mi zboare gândul
Pân’ la cer, nepăsător!
LRICE
Astea mă făceau a crede

Că în glie şi-n săteni
Stă esenţa omenirii,
Nicidecum... în orăşeni
Şi, că-n viaţa de la ţară

Curge sevă de străbuni,
De eroi ce, la nevoie,
Au făcut, pe front, minuni!
Un îndreptăţit omagiu
Îi aduc satului meu
Şi declar că, fără margini,
La el... voi gândi mereu
Iar când va fi despărţirea

De cei care vieţuiesc,
Aş dori, pe veşnicie,
În Ţinteşti... să odihnesc!
Nota BeNe: Pe 15 ianuarie 2018, distinsul fiu al satului

Ţinteşti, dr. ing. Gheorghe Moldoveanu, împlineşte venerabila vârstă
de 94 de ani – ani trăiţi în demnitate, înţelepciune şi incontestabilă
calitate umană. Cu această ocazie, îi urăm decanului nostru de vârstă
ţinteştean „La mulţi ani şi sănătate!“ Elena Daniela Plătică
LIRICE

Gina ZAHARIA
sub un nor
privește mamă la colțul casei e seară

tutunul s-a ars numai el știe hornul și mai zăbovește un pic
nu-i mai ajung plămânii
tu sosești din nu știu ce galerie și surâzi
o ce de stele îmi spui
dar munții-și prăvălesc pietrele și avem brațele goale mamă
ce facem dacă ne mută casa mai încolo sub un nor de exemplu
s-au așezat albinele pe prispă

stupul e în inima ta lasă-le să-și strângă mierea într-un leagăn
un anotimp nou și-a pus hamurile și hoinărește prin iazuri
ciorchinii au uitat să se-ntoarcă în vin
iar tata parcă doarme prea mult
altădată îi întindeai ștergarul pe coasta zilei
acum trece prin noduri tu numeri și taci
toți cocorii s-au înghesuit în același tablou

de ce i-ai oprit mamă? coboară-le cerul pentru zbor
zidul dintre ei e fragil și doare
cum să plămădesc pâinea cu palmele tale
când stau pravilă vântului?
din pustiu va veni seceta și glonț va străbate arterele tot mai sărace
singurătatea și-a uitat hainele într-un balansoar

din vatră se aud clinchete lungi,
LIRICE
sub pleoapele femeii din larg
în barca aceea săreau toți peștii deodată

aproape se scufunda
pescarii dormeau în plase de plumb haotice
hmm femeia care toarce câștigul îngână valurile
vine dinspre soare
i-a lăsat un răvaș pe care scrijelise un nume
să-l ardă
s-a oprit cât să alunge un pescăruș rănit

pe o săgeată uscată (ea nu era așa)
astăzi nu l-a mai hrănit l-a împăturit în nouă zerouri
i-a stropit inima cu gheață
și l-a trimis în târg
acolo se schimbau aștri pe bucăți de ceară
bat tobele pe creste s-a pierdut o legendă

complicat de simplu
curg lave șanțuri întregi să deșiră sub pleoapele femeii din larg
curajul ei devenise un cerc o pânză cât nesfârșirea
eram o mie de ea înecate pe un catarg
altădată n-ar fi crezut
acum ține strâns inima pescărușului mai presus decât orice durere
pentru astăzi
acum știu că păpădiile înfloresc doar lunea

după crepuscul
când agonia îmbracă stâncile apoi mai suflă o dată
norocul în munți
de alte ori fără să-i pese de milimetrul acela dintre mine și cer
e ca și cum un pumn de aur s-ar strecura pe furiș în tine

și l-ai pierde în podoabe pe care n-ai ști să le porți
LIRICE
de ce-aș fixa filigranul sub roata carului
m-a plimbat în zigzag
în defileul inimii nu aveam aer strângeam sforile să nu par sălbatică
mi-am revenit când orizonturile îți scriau umbra
de parcă un verb încruntat trecuse prin dreptul soarelui
era nevoie de multe grădini să-mi răsădesc pulsul

toate ale mele
din loc în loc statui și leagăne pentru fluturi
te-aș fi lăsat să treci prin dreapta mea odată la zece ani o dată
să mă respiri incandescent și nedumerit
pentru astăzi
pe drumul liliacului
plimbam după mine un târg cu plumerii

trebuia să-l duc spre nordul curajului știam că vor coborî pustnicii să-l admire
poate foloseau seva la stâlpul luminii cine știe
eu nu voiam decât particule din strângerea de mână
răscolitoare până la scrumul zilei
era noapte așadar trebuia să sparg o oglindă

să-mi înfășor teama de cioburi
în fiecare stea cineva ținea un discurs nu înțelegeam nimic
cred că nu era pentru mine
adormisem în brațele tale înainte de a mă naște
mă înfrățisem cu trăsnetul să nu mă dezmierd în torente

ochii erau tociți de atâtea priviri pironite în zare ce mic ești omule acolo
aș putea să te prind în pumn să fii idealul meu miscroscopic
mă dor umerii de atâtea puncte invizibile
de ce înălțimile iau prin tine tribut

câte tonuri de cer ai brăzdat să mă-mbraci în ateu pe drumul liliacului?
mă înveți să zbor prin pieptul raiului
acum coboară în mare
mă voi boteza odată cu tine
SUBIECTIVITĂŢI
gina zaharia
Marin IFRIM
Î n Buzău, literatura autentică e reprezentată de două domnițe frumoase: Gina Za-

haria și Mihaela Roxana Boboc. Celelalte scriitoare, precum Elena Radu, Lucille
Iona (Maica Lucia), Valeria Manta Tăicuțu etc., au deja un statut al lor bine definit.
Trec peste amănunte care țin mai mult de polițe literare și mai puțin de lucrurile
clare și simple din păienjenișul unui literaturi aflate mai mereu în expansiune. Gina
Zaharia și Mihaela Roxana Boboc sunt într-o evoluție artistică foarte rapidă. Carte
după carte, care mai de care mai surprinzătoare. Cele două poete se află într-o as-
censiune intimidantă. Într-o zi, recent, m-am întâlnit cu șoțul Ginei Zaharia, un om
cu o noblețe a chipului greu de descris, un suflet rar. I-am zis câteva cuvinte despre
scrisul soției sale. Pur și simplu, domnul Marian Zaharia, era încântat și mulțumit
de parcă tot succesul literar al soției i se cuvenea și dumnealui. Și cam așa e. Rar
întâlnești un om, un soț, care să investească suflet în preocupările literare ale con-
soartei. Ne-am obișnuit cu ideea că locul femeii ar fi la bucătărie, la cratiță. Da de
unde! În fine, să trecem la poezia Ginei Zaharia. Am prin casă, într-o dezordine or-
ganizată, toate cărțile acestei autoare foarte tenace și foarte consistentă în discurs. La
întâmplare, am dat ochii cu volumul ”Nomade”, apărut în 2016, la Editura ”Omega”,
în condiții grafice deosebite. Pe ultima copertă, unul dintre cei mai abilitați critici li-
terari, poate chiar singurul critic literar cu opinie calificată și cu un discernământ de
judecător liber, Daniel Cristea-Enache, precizează: ”Gina Zaharia scrie o poezie sen-
timentală și în același timp meditativă, în care lumea este redusă la câteva elemente sim-
bolice, iar viața – la o sumă de experiențe care trebuie transfigurate. Toate cele au nevoie
de o semnificație, iar poeta este pregătită să le-o confere”. Nu-l pot contrazice pe distinsul
critic literar, chiar dacă aș fi preferat din partea domniei sale cuvinte ceva mai calde.
Să zicem că un critic literar e rece de la natură. Eu, subiectiv din fire, văd poezia Ginei
SUBIECTIVITĂŢI
Zaharia altfel. Precum un foc de artificii în mijlocul și deasupra unei sărbători literare
motivate. E vorba despre versuri incendiare, literă cu literă, cuvânt lângă cuvânt, care
te duc cu gândul unde nici nu te aștepți, într-un templu spiritual curat și bine mobilat:
”poate ai călătorit în zona crepusculară/ai legat simboluri de linia vieții/ai schimbat dia-
mante pe suveniruri ușoare/sau ruleta s-a oprit de două ori/cu fața la tine/aveai bagajul
făcut serile ți le petreceai la o singură masă/pariez că au trecut pe acolo roiuri
înțelepte/repetați după mine le-ai zis/mâinile tale sunt la mine//au înțeles cât să lase
impresia că ceva s-a schimbat/poate regia în care ai trimis camarazi de onoare/să întoarcă
păianjenii din deșert/într-o imagine forfecată/ne-a fost dat să ascundem urcușul sub
pași/și coborâșul în sân/din când în când ne oprim inversând rolul/ce bine că-mi poți
continua gândul/du-l departe leagă-l de cer împarte-l necredincioșilor/niciodată nu poate
fi hoț/cu nicăieri//ultima dată am fixat ora pe ceasuri platonice/efect incandescent rebel
ca aerul pădurii/așa se explică de ce punctele cardinale ne-au legat/în cutremure solare/câ-
teva secunde după miezul nopții/încă mai aduci martori să decriptezi/ faptul divers”(„Cu-
tremure solare”, pag. 48).
Rămâi fără cuvinte, cum se spune, respirând asemenea execuții lirice. Gina Za-
haria este o poetă cu o maturitate mult peste vârsta sa biologică. Scrie poezie ca și
cum ar da lecții de gratitudine existențială. Schimbă ”statutul” femeii. Am un motiv
solid de a mă bucura. Îmi aduc aminte cum, în urmă cu niște ani, i-am girat debutul
acestei doamne a literaturii buzoiene și nu numai. N-aș zice că sunt mândru ca să nu
pic în păcat. Sunt impresionat. Am avut dreptate. Lăcrimez. Sunt cu conștiința îm-
păcată. Gina Zaharia este ceea ce toți vrem să fim: o conștiință a timpului nostru. O
aștept și cu alte cărți.
LIRICE

Emil ALMĂŞAN
Rugă
Dă-mi putere înc-o toamnă, suflete, să mai privesc
cerul care mă îndeamnă ca nebunul să iubesc;
lasă-mă să cred că timpul ne-a-ncercat necontenit,
că, deși sfidam Olimpul, chiar și zeii ne-au iubit
Am fost tânăr, clipa rară n-am simțit-o trecătoare,
i-am fost inimii povară, n-am știut-o când mă doare,
din bătăile-i stelare și din lacrima-i amară
am umplut fântâni de sare de-am crezut că mă omoară
Am iubit fără măsură...Niciodată n-am iertat
dulcea cuminecătură a-nserării...M-au furat
când iubirea, când uitarea, și adesea te-am vândut,
numai pe înstrăinarea unui efemer sărut
Sub atâtea nopți cu stele te-am mințit și te-am uitat
toate cântecele mele prin taverne le-am lăsat,
am fost logodit cu marea și trădări m-au răstignit,
suflete, dar fără tine, niciodată n-am murit
Am crezut că tu ești tare, că statornic îmi rămâi
înjugat la Carul Mare, ca să-mi arzi la căpătâi
toate lacrimile-n care am urcat spre căi lactee,
amăgirii-ntâmplătoare dându-i nume de femeie
Inima ce-n mine bate, bate-ntruna, ne-ncetat
de-a fost rău sau de-a fost bine, a tăcut, și-a îndurat
jar de diavoli, plâns de îngeri, că-n furtunile-i de sânge
LIRICE
între Rai și-un Iad de plângeri am crezut că se va frânge
Dacă m-a iertat vreodată?....Suflete, mai dă-mi putere
pentru viața-mi vinovată să-mi port crucea de tăcere...
N-am fost singur niciodată, am fost amândoi mereu,
de ne-așteaptă vreo răsplată știe numai Dumnezeu
Ne-am promis o veșnicie că străbatem amândoi
ceru-n care va să fie judecata de apoi...
Mă simt teafăr, fără vină.... De la tine doar aștept,
să-mi fii cruce și lumină, să mă porți spre stele drept
Și de n-ai să-mi fii uitare pentru ce-am păcătuit,
Suflete, să-mi fii iertare pentru tot ce n-am iubit
Sufletul părinților mei
Pentru fiecare cuvânt pe care-l rostesc

mă așez în genunchi și sărut
chipul mamei, nepământesc,
din icoana trecerii sale în veșnicul lut
Mai frumoși ca o toamnă bogată,
ochii ei mă privesc, iertător.
Toată viața îmi e luminată
de sufletu-i plin de iubire și dor
Pentru fiecare cuvânt pe care îl scriu,
mi-aș pune inima-n palme, să-i mulțumesc
tatălui meu, ca și cum ar fi viu
și-mi calcă alături, să nu rătăcesc
Îmi vine să strig, fericit, către stele,
că ochii-mi sunt plini de privirile lui,
că îl simt în tristețile și-n iubirile mele,
mai frumos decât toate icoanele puse în cui
Poate de-aceea, când în mine-i târziu,
colindă un cântec prin ceruri de tei,
și în numele dragostei, și-al dorului, scriu
cu sufletul părinților mei
CONTRIBUŢII MONOGRAFICE
eroul de pe nistru
Mihai ŞTEFAN
alexandru Pavel toma. originile familiei
Î n jurul anului 1800, în satul Țintești, din județul Buzău, al Țării Românești Mun-
tenia, s-a născut Drăgan Mocanu, un descendent, probabil, al unei familii de păs-
tori, venite cu moș Țintea din Munții Buzăului, atunci când acesta a înființat satul.
Am scris „probabil” pentru că nu avem documente de arhivă care să ateste acest fapt,
iar numele Mocanu ne duce cu gândul la ocupația înaintașilor săi. Și, cum moș Țintea
nu avea cum să vină singur și să înființeze un sat, trebuie să admitem faptul că acesta
a venit cu turmele de oi, cu mocanii săi și cu familiile acestora și astfel au format satul.
În baza unor calcule statistice, folosind baza de date pe care am avut-o despre satul
Țintesti, oferită de documentele istorice aparținând secolului al-XIX-lea, putem
afirma că la anul 1800 acesta avea aproximativ între 20 și 23 de gospodării.
Din datele de arhivă, aflate în arhivele comunei Țintești, pe care le-am studiat,
am aflat că soția lui Drăgan Mocanu a fost Ileana Mocanu și au avut împreună doi
fii, care s-au numit Toma Drăgan (născut în 1828 și decedat în 1918) și Radu Dră-
gan. Urmașii lui Radu Drăgan sunt toți cei din familia Drăgan din Ținteștiul zilelor
noastre, iar urmașii lui Toma Drăgan sunt cei din familia Toma. Toma Drăgan, îm-
preună cu soția lui Neacșa, a avut doi băieți, Pavel T. Drăgan și Ieremia T. Drăgan,
oameni cu o stare materială foarte bună în Ținteștiul timpului în care au trăit și cu
stiință de carte. Cei doi frați Pavel și Ieremia au fost implicați în activitatea politică a
comunei în toată perioada interbelică, fiind fruntași ai Partidului Național Liberal.
Pavel T. Drăgan a fost primarul comunei Țintești între anii 1918-1920, a organizat
primele alegeri care au avut la bază votul universal și a pregătit reforma agrară din
1921. Ieremia T. Drăgan, fratele mai mic al lui Pavel T. Drăgan, a fost primarul co-
munei Țintești între anii 1931-1939, cea mai fastă perioadă raportată la timpul in-
terbelic. În această perioadă, cât a fost primar, a fost construit monumentul eroilor
din comuna Țintești, unde au fost trecute numele celor care au căzut la datorie în
luptele din timpul primului război mondial, din cele două sate ale comunei din vre-
mea aceea. Printre numele acestora a a fost trecut și numele Toma Alexandru.
Pavel T. Drăgan (născut în 1873 și decedat în 1947), împreună cu soția lui, Rada, a
avut șapte copii, doi băieți, Alexandru și Manole și cinci fete, Elisabeta, Ecaterina,
Sanda, Niculina și Floarea. Familia sa a locuit în marginea dinspre Maxenu a satului,
pe ulița care mai târziu, în vremea Primei Republici, a fost asfaltată de Chivu Stoica,
pentru a-și lega satul natal Smeeni de orașul Buzău. Pavel T. Drăgan a avut o gospo-
dărie frumoasă, care se prelungea dincolo de ulița Hornarilor, în zona numită “În
Pogoane”, cu o vie hibridă cu soiuri foarte bune, unde în perioada interbelică îi chema
la cules, toamna, pe toți copii care i-au mai rămas, împreună cu nepoții. Celelalte te-
renuri pe care le avea în proprietate s-au aflat răspândite mai prin toate zonele co-
munei.
Viața lui alexandru Pavel toma
A lexandru s-a născut la data de 17 mai 1896, în satul Țintești, ca primul dintre
cei șapte copii ai lui Rada și Pavel Drăgan. A copilărit în satul natal, alături de
ceilalți copii din generați sa. Când a împlinit vârsta de șapte ani părinții l-au dat să
urmeze școala primară din sat, unde a avut ca învățător pe Ion Teodorescu. Despre
acesta, învățătorul Ion Neagu, în lucrarea sa „Monografia satului Țintești din județul
Buzău” publicată în 1939, la Buzău, a scris că a fost “primul dascăl cu diplomă și caro”
venit la școala primară din Țintești unde a funcționat între anii 1892-1911.
După ce a terminat școala, părinții l-au luat la munca câmpului pentru a-l iniția
în toate rânduielile acesteia. Ca fiu mai mare, el trebuia să urmeze tatălui său în toate
cele care erau legate de gospodărie și de muncile câmpului. Și, de aceea, el și fratele
lui mai mic, Manole, îl însoțeau pe tatăl lor mai tot timpul. Cele cinci surori ale sale
au fost inițiate de mama lor în industria casnică ancestrală a țesăturilor, împletiturilor,
cusăturilor și în arta culinară.
În timpul acela, flăcăii și fetele se căsătoreau de foarte tineri. Și, nici Alaxandru,
nu a făcut excepție de la această regulă. În anul 1916, la vârsta de 20 de ani, s-a
căsătorit cu Stanca, din familia Voica și Niță Ion, din neamul Carabașilor, din
Țintești, aceasta fiind o brunetă înaltă și frumoasă de numai 15 ani. Trecuseră doi
ani de când războiul izbucnise în Europa, dar România își păstrase neutralitatea în
acești doi ani și românii erau încă optimiști în legătură cu păstrarea neutralității. Dar,
nu a fost să fie așa.
În ziua de 14 august 1916 s-a hotărât intrarea României în război de partea An-
tantei și în noaptea de 14/ 15 august 1916 trupele române au trecut frontiera în
Transilvania. După o ofensivă victorioasă de aproximativ o lună, trupele române s-
au trezit fără nici unul din ajutoarele promise de Antantă la intrarea în război, având
împotriva lor armatele a patru state dintre Puterile Centrale: Germania, Austro-Un-
garia, Bulgaria și Turcia. Și, astfel, a început retragerea trupelor române, cu cedarea
de teritorii. Guvernul României, în situația aceasta, a luat decizia de a mai chema
încă trei contingente sub arme, adică tinerii cu vârste între 18 și 20 de ani. Tinerii
aceștia au fost recrutați din județele din apropierea frontului. După ce a căzut
Bucureștiul la 6 decembrie 1916 a venit rândul județelor Buzău și Brăila să dea aceste
contingente. Atunci, a plecat și Alexandru Pavel Toma care avea doar 20 de ani nefiind
major-în timpul acela un tânăr era considerat major la vârsta de 21 de ani.
A fost repartizat la Regimentul 39 Infanterie, care a fost constituit la 14 august
1916, prin mobilizarea unităților care au aparținut Regimentului Petru Rareș No.
39. Acest regiment a participat la toate acțiunile militare, desfășurate pe frontul româ-
nesc, pe toată perioada războiului. Încă de la începutul războiului Regimentul 39 In-
fanterie a făcut parte din Brigada 19 Infanterie, care era în componența Diviziei 10
Infanterie, a Corpului V Armată. Corpul V Armată pe toată perioada campaniei din
1916 a fost ținut în rezerva Marelui Cartier General al Armatei Române. În anul
1917 acesta a fost trecut în ordinea de bătaie a Armatei a-I-a Română, cu toate
subunitățile componente.
În Regimentul 39 Infanterie a fost instruit și Alexandru Pavel Toma, alături de
ceilalți recruți din cele trei contingente recrutate în timpul retragerii în Moldova. In-
struirea s-a făcut sub îndrumarea Marelui Cartier General și cu asistența celor trei
misiuni militare ale aliaților, Franța, Rusia și Anglia, care au început să ia în serios
frontul românesc la începutul anului 1917. În luna august 1917, Armata a-I-a
Română a fost pregătită să înfrunte din nou teribila Armată a-IX-a Germană. În acel
august de foc, soldații acestei armate, care fuseseră pentru prima dată instruiți și
dotați cu tehnică de luptă la nivel european, au oprit înaintarea germanilor la
Mărășești și i-au obligat să treacă în defensivă. Cei care supraviețuiseră acelei încor-
date încleștări, deveniseră veritabile mașini de luptă. Printre supraviețuitori s-a aflat
și Alexandru Pavel Toma.
*
* *
D upă eșecul de la Mărășești, Germania a abordat o altă cale pentru a obține
supremația pe frontul de est. Finanțând Revoluția Bolșevică din Rusia, a
obținut Pacea de la Brest-Litovsk, semnată la 3 martie 1918, dar nu și liniștea.
Revoluția Bolșevică s-a întins în tot Imperiul Rus, ajungând și în Basarabia. Anarhia,
creată în această zonă, a pus în pericol nu numai Statul Român, dar și interesele Ger-
maniei. La 2 decembrie 1917, Sfatul Țării din Moldova Orientală a declarat consti-
tuirea Republicii Democratice Moldovenești, dar țara era bântuită de hoardele de
dezertori ruși și de trupele ruse bolșevizate. În ianuarie 1918, cu acordul aliaților din
Antantă și simultan cu acordul Puterilor Centrale, Corpul VI Armată, având patru
divizii române, a trecut Prutul începând operația de curățire a teritoriului Moldovei
Orientale. La 13/26 ianuarie 1918, Rusia Sovietică a declarat starea de război cu
Romănia. În perioada Armistițiului de la Focșani dintre Germania și România, care
a precedat Pacea de la Buftea, Germania a condiționat eliberarea Basarabiei de către
România, de traversarea acesteia de către trupele germane, pentru a ocupa Ucraina.
După ce a obținut această clauză, trecută ulterior în tratatul de pace, Germania a
ocupat sudul Ucrainei și orașul Odesa, temperând astfel atacurile armatelor Rusiei
Sovietice, care abia constituite, încercau să acționeze coerent.
La data de 23 ianuarie a fost proclamată, la Chișinău, independența Republicii
Democratice Moldovenești iar la 27 martie 1918 s-a hotărât unirea acesteia cu Româ-
nia. În luna aprilie 1918, Corpul VI Armată a fost retras pe malul drept al Prutului
și în locul acestuia a fost trimis Corpul V Armată pentru a apăra hotarul Nistrului
și a fost ținut până în 1919. Istoricul Constantin Kirițescu a prezentat astfel prezența
Diviziei 10 Infanterie pe malul Nistrului, în iarna 1918/1919, în “Istoria războiului
pentru întregirea României” republicată la Editura Științifică și Enciclopedică, la
București, în 1989 în volumul II la pagina 440: “În lungul Nistrului de miloc și de
sud, paza graniței se face de către Divizia a-9-a până la Tighina și de Divizia a-10-a
până la Cetatea Albă. Incursiunile de peste Nistru se îndesesc din ce în ce. Mai ales
de când la Budapesta s-a instalat un guvern comunist, ele se fac zilnic, cu forțe din ce
în ce mai mari. Este evident un plan pus la cale prin înțelegere între guvernele de la
Budapesta și Moscova. Un comitet, înființat “pentru eliberarea Basarabiei”, dirijează
atacurile. Se intenționează atacarea Poloniei și României, spre a se da mâna cu un-
gurii.” Dar, toate aceste proiecte sovietice, au trebuit amânate timp de 20 de ani și au
fost realizate în cu totul alte conjuncturi. Toate celelalte date istorice au fost luate din
același volum al istoricului Constantin Kirițescu.
*
* *
Ș i, în felul acesta, Divizia 10 a Corpului V Armată, începând din luna aprilie 1918,
a ajuns să asigure paza și apărarea frontierei de pe Nistru a României, de la sud
de Tighina și până la Cetatea Albă. Regimentului 39 Infanterie a primit prima zonă
la sud de Tighina. Compania, din care a făcut parte Alexandru Pavel Toma, a primit
ca misiune de luptă apărarea frontierei Nistrului în zona satului Chiscani, iar el a
fost repartizat la Pichetul de grăniceri nr. 3 de la Chiscani.
I-a fost dat, lui Alexandru Pavel Toma, să cadă răpus de gloanțe rusești, la data
de 20 februarie, 1919, în timpul unei incursiuni a unei unități a armatei Rusiei
Bolșevice, în timp ce se afla la postul său, la Pichetul de grăniceri nr. 3 de la Chiscani.
Rușii, după ce au trecut Nistrul pe ghiață, au atacat pichetul și au pătruns în
adâncime, dar schimbul de focuri de armă de la pichet a alertat compania, care era
încartiruită în Chiscani, iar aceasta a intervenit, aruncându-i pe ruși peste Nistru.
Alexandru a fost găsit de camarazii lui de arme căzut, cu fața în jos, cu mâna dreaptă
pe armă și cu cea stângă pe niște cartușe pe care le scosese din cartușieră, dar pe care
nu a mai avut timp să le introducă în magazia armei. Arma a fost găsită cu magazia
goală, iar tuburile de la cele șase cartușe, pe care le-a avut în armă, erau împrăștiate
toate în partea dreaptă a celui căzut; fuseseră trase toate. Deși unitatea rusă a lăsat
mulți morți pe câmpul de luptă, în confruntarea cu trupele române care au intervenit
imediat, numai doi au fost găsiți dimineața lângă pichet, unde căzuse Alexandru.
Cei care au rămas
C ând a venit la primăria din comună vestea morții pe front a lui Alexandru, în
casa lui Pavel T. Drăgan a fost o jale adâncă. Și jalea aceea a persistat ani în șir.
Fetele, care crescuseră și care s-au căsătorit, au dus această jale în casele soților lor, ca
pe o durere mută, pe care doar anii ce treceau au atenuat-o. Acum, la 100 de ani de
la acel război, mulți oameni ar putea spune că de la Alexandru n-a rămas decât un
nume săpat în marmură pe Monumentul Eroilor de la Țintești. Și, totuși, nu a fost
așa. De câte ori am trecut pe lângă acel monument, am privit șirul acela de nume,
săpate la început în piatră și mai târziu în marmură, având un sentiment profund că
oamenii aceia au fost acolo unde trebuia să fie și au făcut ceea ce trebuia să facă. Cert
este un fapt, că pe oasele lor, lăsate pe toate câmpurile de luptă ale acelui război, s-a
clădit România Mare de mai târziu.
Prima dintre surorile lui Alexandru, care s-a căsătorit, a fost Elisabeta, care deși
fusese curtată de Mihai Mirică, din Pogonele, s-a căsătorit cu Toma Ene din Țintești.
Au avut împreună cinci copii, trei băieți și două fete. Cel mai mic dintre băieții lor,
Alexandru T. Ene a fost președintele CAP-ului Țintești aproape în toată perioada
celei de-a Doua Republici. Nepoții lor au fost ingineri, angronomi, farmaciști, maiștrii
militari, etc…
Generația aceea de oameni, care au făcut Primul Război Mondial, a fost
Generația de Aur a comunei Țintești. A existat un respect deosebit față de cei care
au luptat în acest război. Primarul comunei Țintești între anii 1918-1920, Pavel T.
Drăgan, când l-a întâlnit pe Mihai Mirică i-a zis: “Mihai tată, îmi pare tare rău de
ceea ce s-a întâmplat cu Elisabeta, dar mai am patru fete, poți veni oricând la mine și
cea pe care o alegi va fi a ta”. Și, Mihai, a venit la el, a ales pe a doua fiică, pentru că
celelalte trei erau mai mici, s-au căsătorit și au avut împreună nouă copii, din care au
trăit șase, trei băieți și trei fete. Băiatul mijlociu al familiei Ecaterina și Mihai Mirică,
Dumitru Mirică, unchiul meu din partea mamei, a fost cel care mi-a spus povestea
lui Alexandru, pe care o auzise de la bunicul său Pavel T. Drăgan. Mama mea, care a
fost fiica mijlocie a familiei lui Mihai Mirică, mi-a confirmat cele relatate de unchiul
meu și mi-a mai spus că în pomelnicul familiei lor a fost trecut permanent și numele
lui Alexandru.
Celelalte trei surori ale lui Alexandru s-au căsătorit două la Țintești, Sanda și
Niculina și una la Albești, Floarea. Dintre urmașii acestora s-au remarcat în mod de-
osebit frații Preda, nepoții Niculinei. Paul Preda a fost învățător la Țintești, iar Aurel
Preda a fost profesor de matematică și apoi director la Liceul Pedagogic din Buzău.
Fratele mai mic, Manole, a rămas în casa părintească. El a avut patru copii, trei băieți
și o fată. Cel mai mic dintre cei trei băieți, Victor, a rămas alături de părinții săi, în
gospodăria acestora. Acesta a avut patru copii, doi băieți și două fete. Dintre aceștia,
s-a remarcat în mod deosebit fiul cel mare al lui Victor, inginerul Constantin V. Toma,
care în timpul celei de-a Treia Republici a devenit cel mai mare industriaș al județului
Buzău. Acesta în perioada 2000-2004 a fost senator de Buzău, iar din 2016 începând,
a fost ales primar al Buzăului.
În ceea ce o privește pe Stanca, soțiia lui Alexandru Pavel Toma, aceasta după
plecarea lui la război, a rămas acasă fiind însărcinată. La începutul lunii august 1917,
sub ocupația germană, aceasta a născut un băiat, care a fost botezat cu numele de
Zaharia. Și, cum epidemia de tifos exantematic era la apogeu atunci, acest copil a
căzut victimă acestei epidemii, murind în ziua de Crăciun a anului 1917. După
moartea copilului ei, dar mai ales, după moartea soțului ei, Stanca, devastată
sufletește, s-a retras la casa tatălui ei. A rămas acolo până în anul 1920. Într-o zi din
anul 1920, Gheorghe Cenușă din Pogonele, intrând în cârciuma lui Gheorghe Ene
din Țintești, l-a văzut pe Niță Ion la o masă. A mers către masa lui, s-a așezat și a in-
trat direct în subiect. I-a spus acestuia că băiatul lui, Constantin, care era veteran de
război și care își pierduse soția în timpul epidemiei de tifos, sub ocupația germană în
anul 1917, o cunoștea pe fiica lui Stanca și că dorește să o ceară de soție. Răspunsul
lui Niță Ion a fost afirmativ, mai ales că și el abordase această problemă cu soția și
fiica sa. Și, în felul aceasta, Stanca a intrat în familia Cenușă, aducând cu ea cerbicia
și dârzenia familiei Carabașu din Țintești. Modelul pe care l-a urmat a fost cel al
fratelui său Petrache Niță din Țintești. Stanca și Constantin Mihai au avut trei copii,
o fată Ana care a murit la vărsta de patru ani și doi băieți Ștefan și Neculai. Neculai,
tatăl meu, a fost copilul cel mai mic al familiei și a rămas în gospodăria acesteia. Până
la vărsta de 25 de ani am trăit alături de tatăl și de bunicul meu și îmi amintesc cum
în fiecare an, cînd făceau parastasul, pentru cei trecuți la cele veșnice, mă chemau să
scriu pomelnicul. Din acesta, nu a lipsit niciodată Maria- prima soție a bunicului,
Alexandru-primul soț al bunicii și Zaharia-copilul lui Alexandru și al bunicii. După
ce bunicul și tatăl meu au trecut la cele veșnice, mama mea, care era nepoată de soră
a lui Alexandru, a continuat sa-l treacă și pe el în pomelnicul casei noastre, timp de
28 de ani, cât i-a supraviețuit tatălui meu. Acum, când mama nu mai este, această
sarcină îmi revine mie, mai ales că eu am o dublă conexiune cu acest erou al nostru,
căzut pe malul Nistrului.
FILE DE JURNAL
cu ion murgeanu şi gh. istrate

Ion LAZU
9 oct. 2006. Sosim la Neptun în formaţia de trei scriitori: eu, Murgeanu și Istrate,
cu vârste însumînd exact două secole: 66 + 66 + 66. Veți spune că nu sunt chiar exact
200 de ani. Dar ia adăugați lunile și zilele și veți fi tare mirați de potriveala asta! Des-
pre ce e vorba? Despre niște burse extra-sezoniere, o născoceală a USR, care însă nu
a făcut cine știe ce difuzare a ofertei, iar pe de altă parte, cine să plece la Neptun în
plin Octombrie? Ne-am găsit noi trei scriitori ca de pe altă lume care am marșat la o
astfel de ofertă; și poate nici așa n-am fi ajuns la mare de nu era amicul Istrate în
Consiliu, așa că N.M. nu ne-a putut refuza… Oricum, chiar și în extrasezon, pentru
mine venirea la vila scriitorilor este o noutate absolută. Cei doi amici n-au pierdut
un singur sezon la Neptun, la alte case de odihnă ale USR, pe când eu nu am profitat
niciodată de aceste ocazii. Și cum s-o fi făcut, când vară de vară eram plecat în cam-
panie, cine știe în ce colț al țării… Amicii mei se miră grozav de toate acestea.
De la Constanţa luăm un maxi-taxi care însă ne duce direct la Mangalia, fără a
face micul ocol spre Neptun, aşa că ajunși acolo trebuie să luăm altă cursă spre Nep-
tun. Vorbim pe drum, tot de-ale noastre și nu mai terminăm. Primire foarte amabilă,
cu Istrate cei din personal se cunosc, a mai fost de curând pe-aici. Vila absolut goală,
clădirea veche și cea atașată, în unghi drept. Ne cazăm la etaj, în trei camere alăturate,
să fie deranjul cât mai mic. Personalul e încântat de prezența noastră extra-sezonieră,
sunt angajați temporar, vor mai primi leafa pe încă o lună, nu?Administratorul Vasile
ne duce prin staţiune cu maşina lui, ne arată cele două trei buticuri care mai sunt
funcţionale. Poşta, ziarele, apă minerală. Apoi masa de prînz, după care facem o ex-
pediţie pe faleză, de la vila Zaharia Stancu şi pînă la vila lui Ceauşescu, preluată acum
de Băsescu; iar lîngă noi este restaurantul Cireşica, urît ca înfăţişare, practic un blo-
cuşor cu trei nivele, însă foarte căutat de protipendadă; fiind şi hotel, mi se spune, e
foarte solicitat în sezon, deşi preţurile sunt de 3-5 ori mai mari ca în jur.
Vînt pe mare şi vreme cam rece, însă valuri festive, fastuoase, miros de sare şi de
FILE DE JURNAL
iod şi de alge... Emoţii în faţa Mării-matrice. Un vapor alb la orizont. Poveşti despre
nevasta nimfomană a lui M.P., individă retrasă, care nu cobora niciodată printre mu-
ritorii de rînd; şi pe care o servea la pat unul dintre ospătarii de la Vilă. Stabilim că
mesele să fie la 9 dimineaţa, la 13:30 şi seara la 19:00. La masa de seară Istrate ne
spune cum a deschis revoluţia el şi Dinescu, la TV şi cum îi introducea pe revoluţio-
nari, inclusiv pe Iliescu. M. Dinescu a dormit la Istrate în primele două săptămîni,
cînd s-a pripăşit în Bucureşti, aducînd şi muieri, cum se întîmplă; şi de atunci au fost
mereu în relaţii, o să ne dea să bem dintr-un vin pe care-l fabrică la ferma lui. I. a
păzit intrarea în studioul 4, împreună cu doi miliţieni. Vinurile Dinescu. Cu Adrian
P. a fost coleg de an, idem cu Constanţa Buzea, colegă de grupă, căreia îi scria poezii,
iar cu A.P. juca fotbal în drum, insul o mai pocnea pe C.B.
I.M. l-a văzut cîndva pe Nichita plîngînd, cap în cap cu Gabriela Melinescu, pro-
babil după o rătăcire, cînd se împăcau. Gh.I. a fost într-o delegaţie în URSS, cu Ileana
Mălăncioiu, au ajuns pînă în Chirchizia, unde l-au cunoscut pe fratele lui Cinghiz
Aitmatov, mare regizor de film. Ăştia bagă în iurtă şi cămilele, iarna, ca să le fie mai
cald oamenilor, copiilor... În Moscova a văzut casa lui Tolstoi, pe a lui Cehov. Au ajuns
şi în Caucaz, tot cu Ileana M., bună camaradă, care uneori cînta din repertoriul Mariei
Tănase. De I. se lipise logodnica translatorului, nu mai scăpa de ea. I-a spus şi I.M.:
Fă-i ceva, altfel o să creadă despre noi românii că suntem nişte fraieri.... Cei doi nu le
cred mari poete pe Blandiana şi I.M., manieriste... Murgeanu povesteşte celor două
gazde: Vasile şi Lucian, episodul cu coloana de demonstranţi din Decembrie 89, ares-
tarea sa, bătaia de la Miliţia capitalei, un miliţian semănînd cu actorul Richard Bur-
ton, care le striga: Culcaţi-vă, capul jos! Şi îi nenorocea cu cizmele... El singur nu voia
să se culce, mereu cu carnetul de ziarist în mînă, îndemnîndu-i pe cei din jur să nu se
supună. Ancheta, declaraţia, apoi eliberarea, iar în Piaţa Universităţii fraternizarea
cu armata. În aceeaşi noapte a confruntărilor decisive, Petre Ghelmez şi dactilografa
lor de la Tribuna României au bătut în neştire fluturaşi care apoi au fost aruncaţi din
avion deasupra demonstranţilor. Avea P. Ghelmez acest fanatism faţă de Partidul
unic. Recunoștință veșnică. Iar I.M. îi replica: Eu tot ăsta aş fi fost!
Imediat după căderea Dictatorului, acelaşi P. Ghelmez s-a prezentat la Uniunea
Scriitorilor şi s-a făcut mesagerul breslei noastre către FSN: S-a desfiinţat organizaţia
comunistă, acum suntem scriitori liberi! Despre Paul Daian, pe atunci în amor cu
Angela M.: se leagă în lanţuri, pentru că i se luase dreptul de semnătură, e băgat la
puşcărie; judecătorul era soţul uneia dintre subalternele Elenei Murgeanu, care mereu
intervenea pentru Daian. Cînd a ieşit din arest, primul drum l-a făcut la familia sal-
vatoare. Însă de fapt M. nu-l agrea pe scelerat; odată, la chef l-a înjurat şi acela a bătut
FILE DE JURNAL
în retragere. M. despre poporul ales, despre calitatea de prooroci a evreilor. Dar şi
aztecii prevedeau evenimentele, zic. Îl confundă pe Cortez cu Cel aşteptat de ei, îl
tratează ca zeu. Ca mai apoi să-l identifice pe cavalerul spaniol înzăuat şi călare cu
însuşi Diavolul – şi să-l reprezinte ca atare grafic...
Suflul Mării se aude din cameră, cu termopanele închise. Ca nişte foale. Ca un
zbor de avioane-bombardiere, la nesfîrşit...
10 octombrie. Lacăte pe porţile vilelor din preajmă, toate vile de foşti mari no-
menclaturişti, lanţuri, cercuri de sîrmă. Vila noastră are o livadă ce dă deasupra falezei:
pruni, meri, cireşi, nuci, brazi, pini, iar pe latura din stînga a grădinii, un şir de stejari
înalţi şi doi mesteceni. Toţi pomii fiind încă verzi, abia ciupiţi de rugina toamnei.
Curtea era pe vremuri plină de familiile scriitorilor, care aici se purtau relaxat. M.
află de Cireşica, hotel restaurant şi musai să vedem unde se desfăşoară Băsescu, dar
acolo începe să sune ceva – nu era vreo alarmă, ci zgomot de la o lucrare de repara-
ţii-îmbunătăţiri. Un mic separeu unde se află cîteva perechi de păuni foarte decorativi,
probabil cei care au inspirat-o pe Maria U. Pe aleea ce coboară spre mare găsesc o
gutuie mică şi parfumată. Miros de sare, de alge, valuri înspumate, în micul golf al
scriitorilor. Privim Marea. M. cu mîinile la spate, ca boierii, şi în mînă cu cele două
perechi de ochelari, deveniţi inutili, căci Marea este, nu-i aşa? o abstracţiune... Cei
doi spun că mergeau pînă la gardul insuliţei lui NC şi se pişau acolo unde venea Ceau-
şescu. Totdeauna aici la cantina Scriitorilor a fost mare abundenţă, belşug porcesc,
pe cît era de foamete în ţară. Aranjau cu administratorul să le dea pentru acasă bucăţi
de caşcaval, alte alimente prohibite...
7:15. Readorm şi visez un dans pasional cu Puica Buciog, amîndoi lipiţi şi în pi-
cioarele goale, iar cînd reîncepe muzica, tot cu ea dansez, pe cînd Viorica Gligor ră-
mîne pe margine, dezamăgită...
Azi se arată un cer cam fără nori, dar Marea huieşte la fel de imperativ, neobosită.
Vasile: Ulici a fost un preşedinte foarte bun, mereu a dat bani pentru îmbunătăţiri la
vila scriitorilor. Mama lui Gh. I. a murit la 86 de ani, era o persoană cu mare forţă de
comunicare, cunoscută şi admirată de IM. Vasile se dovedeşte a fi dinspre Curtea de
Argeș, chiar din Mălurenii lui Jean Vasilescu, colegul meu de la geografie – despre
care însă nu ştie nimic. Pînă la 15 iulie litoralul nu a mers, agenţiile de turism au
făcut reclamă doar pentru Bulgaria, asta pentru că hotelurile de pe Litoral nu le-au
făcut deloc comenzi.
Drum la Cazemată, Marea impresionantă, lucrînd neobosit, inepuizabilă. Ţipe-
nie de om pe acești kilometri de plajă fermecată, 5-6 pescăruşi şi nimic în plus. În
marginea zării, silueta unui vapor protejînd ţărmul patriei. Nu nimeresc drumul spre
FILE DE JURNAL
calea ferată şi spre lacurile dulci cu bîtlani; revin pe drumul mut din pădure, culeg
cîteva pere pădureţe parfumate, păducel şi măceşe. Să revin cu un recipient.
I-am dat lui I.M. tot textul Himera..., să-i facă o ultimă lectură. Pretinde că-l ştie
pe dinafară. Îi spun că ne-am lăsat în voia condeiului. Lidia, auzind că avem 660 pa-
gini, a exclamat: Dar ce-a fost în capul vostru? Îi sugerez să lucrăm şi o variantă scurtă,
de maximum 450 pagini. Nu pare convins.
Plimbare în trei, înaintea mesei de prînz, pe faleză, spre sud, apoi revenim pe la
Cireşica, ferindu-ne de vînt, cu soarele ce totuși ne încălzeşte spinările. Trandafiri pe
mijlocul aleilor, gutui galbene în grădina Cireşica, admirăm cele cîteva perechi de
păuni. Cei doi poeţi se împrietenesc spontan cu toţi cîinii de prin staţiune, rămaşi de
izbelişte. Fiecare cîine-al nimănui / recunoaşte umbletul meu sprinten, vorba lui Ese-
nin. Alde Z.S. în audienţă la NC. Îl aşteaptă 3-4 ore, acela dîndu-se ocupat, plecat,
etc, în fine îl primeşte, îl invită pe scaun. Z.S. rămîne în picioare, apoi nu-i spune
decît: Vreau sa vă informez că datorită unui articol de-al meu a căzut un guvern.
După care a salutat şi a plecat, tîrîndu-şi piciorul beteag. Darie...
Constanţa Buzea a născut la Pelişor. Vorba lui IM: Ea şi Ardian au supt de la
Uniune tot ce s-a putut. Pelişorul a fost pierdut de scriitori datorită reclamaţiilor lui
Paul Anghel şi Ion Lăncrănjan, care susţineau că acolo zboară scaunele pe deasupra
capului, etc. Că Uniunea trebuie desfiinţată şi să se constituie o uniune a scriitorilor
comunişti. Culeg de pe alee un trandafir carmin, foarte înmiresmat şi două gutui. Le
plasez pe noptieră.
Ieri zicea Gh.I.: Pe ai mei nu-i interesează absolut deloc ce scriu eu, dacă-mi apar
cărţile, cronicile. Pentru ei asta nu înseamnă chiar nimic... E drept, soţia i-a desenat
cîteva coperte. Atît.
Ceauşescu i se adresa lui Păunescu cu Adriane. Iar el: Tovarăşe preşedinte, avem
prea multă libertate. Ne sufocăm de atîta libertate. I. Gh. spune că azi noapte a ieşit
să admire luna, în uşoară descreştere, pe un cer absolut senin. Lui I.M. i se pare că
am avut azi parte de o vreme splendidă, binefacere curată! Îi pare rău că nu i-am pus
la dispoziţie varianta ultimă, corectată deja. Dar nu am avut-o, cele două exemplare
printate sunt date la edituri, nu?
De la fereastra camerei, printre crengile livezii noastre se întrevede plaja, şirul de sta-
bilopozi şi marea pînă la orizont.
Seara la masă, Lidia îmi telefonează că la Tg. Mureş s-a dat pe postul de radio
întregul recital de la Blaj, după care la reporteriţa Margareta Puşcaş au venit nişte
inşi impresionaţi care au propus să se editeze un CD care să fie pus în circulaţie. Tot
Margareta P. va merge peste cîteva zile la Sibiu şi le va oferi celor interesaţi acest re-
FILE DE JURNAL
cital, poate o solicită pe Lidia. Iar mîine seară pe Radio France international va fi re-
transmis recitalul Lidiei. Deci mare bucurie, pe care o împărtăşesc celor doi amici,
plăcut impresionaţi.
I.M. îi strecoară lui Gh.I, în privinţa atitudinii faţă de personalul vilei: Nu le da
nas, ţine-ţi rangul! Însă dl Vasile se dovedeşte destoinic, pus pe treabă, delicat, gos-
podar, deschis la nou, om pe fază. Din familie de 10 copii, mama croitoreasă, la 82
de ani încă vede; tatăl bucătar la nunţi, cu veselă proprie, cu 3 petromaxuri. Astă seară
ne serveşte cu vişinată de-a lui, a făcut 15 litri şi cu vin de-al lui, din struguri pe care-
i cumpără de la un prieten de pe-aici. Iar ţuica îi iese gratis, zice.
După masa de seară, cu I.M. pe faleză. Cîinele negru zis Ţiganu ne însoţeşte pe
alei, cu ciulini în coada-i îmbîrligată; se ceartă cu alţi cîini, ţinîndu-ne partea. Ataşat.
Devotat.
11 oct., ora 7:15. Incontinenţa Mării. Al doilea răsărit la Mare, în spatele unei
mase de nori vineţi – cu doar o dungă orizontală, luminoasă. Dar răsăritul este un
spectacol la scară mare, angajînd toată jumătatea estică a cerului, presărată de nori
argintii.
Vasile e din 10 fraţi, o soră a murit la 5 ani, iar o alta la 39 de ani, o dublă pneu-
monie suspectă, se pare că a fost o lucrătură din gelozie, o otrăvire cu argint viu-mer-
cur. Am mai auzit asemenea întîmplări crunte.
Mihaela, soţia lui Gh.I. a terminat artele plastice, secţia ceramică. Dar poetul nu
a lăsat-o să profeseze. Acum s-a infectat la un dentist cu hepatita C; la operaţie i s-a
descoperit un cancer la ficat. Mare tragedie, care se adaugă stresului resimţit de familia
care a locuit 25 de ani într-o vilă, daţi afară de evreul fost-proprietar; acum stau în
apartament de 4 camere, la bloc, în Militari, simţind o mare frustrare.
Vasile, 50 ani, născut pe 20 august, deci Fecioară, iar soţia lui în Scorpion. Notez
astea ca să se vadă că afli lucruri de mare amănunt din pură întîmplare, deşi ai zice că
este nevoie de cine ştie ce investigaţii. Întîmplarea este prodigioasă.
Îi spun lui I.M.: Eu am ales instinctiv, nu prin calcule, o atitudine cît mai simplă
în faţa vieţii. La orice greşeală sau eşec îmi spun că a fost vorba de o slăbiciune a mea.
Nu îl introduc niciodată în ecuaţie pe Diavol, mă fac că nici nu ştiu de el, îi ignor pre-
zenţa. De ce să-l scot în faţă, din cotloanele lui? De ce să-i acord importanţă eu în
primul rînd? Nu-l aduc în discuţie, tratez totul la nivelul neputinţei mele personale.
El: Aşa ar fi mai bine. Aşa face şi soţia mea. Eu complic lucrurile, despic firul...
Aseară, îmi cita: fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Dacă
nu cumva e vorba de o traducere greşită. Poate „săraci în duh”, ceea ce ar schimba ra-
dical datele problemei.
FILE DE JURNAL
11 octombrie 06, după masă. De dimineaţă îmi sună Gh.I., la uşă, precum că
azi-noapte a stat mai tîrziu şi nu coboară la masă. Asta o fi?
I.M. merge cu mine spre cazemată, dar nu şi-a luat o jachetă adecvată, bate vîntul
şi sunt nevoit să abordez drumul din pădure. Întîlnim cu căţel costeliv, singuratic, că-
ruia îi dă un sandvici, culegem păducel şi măceşe din mai multe locuri, gustăm pere
pădureţe. Ajungem la Cherhana, dar deja I.M. nu mai are tragere de inimă, cu greu
reuşesc să-l trec linia ferată pînă la primul lac cu multe lebede albe, raţe şi lişiţe, dar
nu mergem măcar pînă la malul apei. Zice că nu e genul care să cultive exclamaţiile
în faţa peisajului, e din specia celor care, precum Sadoveanu, juca şah pe Bistriţa, iar
după aceea a dat cea mai splendidă descriere a excursiei. Nu-i place să se lase con-
templării, comentariilor. O inadecvare la lume, așa cum e ea. Ce-ar fi făcut, ca geolog,
40 de ani, singur pe dealuri?
La întoarcere ne abatem pe la cazemată, dar nici aici nu stăm, deja i se părea că
ne-am depărtat prea mult de vilă, că nu o să revenim la timp pentru masa de prînz...
pornim îndată pe malul Mării, e soare, însă vîntul bate insistent, se văd herghelii de
coame înspumate venind cu elan reînnoit spre cazemată. Acest vînt care nu s-a ostoit
de trei zile. Ca să-l menajez pe ortac, ne îndepărtăm de ţărm, urcăm pe vîrful falezei,
el cu dificultăţi, căci e în pantofi de vară, îi intră nisip în încălţări. Mai culegem păducel
şi măceşe, vorbim cîte toate, dar dăm de belea cînd o luăm pe poteca sălbatică dintre
tufe, chiar pe buza rîpei. Rămîne în urmă, protestează, vrea să se întoarcă, el nu mai
poate, are ameţeli; momente mai grele, totuşi ajungem la punctul de coborîre, însă
acolo văd că nu face faţă, îi spun să renunţăm, şi să ne întoarcem tot pe drumeagul
ocolitor din pădure. Revedem căţelul cel costeliv, care poate aştepta întoarcerea noas-
tră, ajungem la blocurile de 10 etaje: Oltenia, Muntenia, Maramureş etc. şi prin faţa
Panoramicului, revenim la vila scriitorilor, unde Gh.I. ne întîmpină cu „colanul Lito-
ralului”, o piatră lustruită, găurită, prinsă cu o sfoară – toate adunate de pe plajă, plus
peana de scris bine ascuţită, cu alte cîteva pene de rezervă. Semn de delicatețe din
partea poetului buzoian.
Un pic de coniac Triumf şi jos la masa de prînz, copioasă. Revenit în garsonieră,
dau drumul TV şi-l văd pe Celibidache dirijînd. Spectacol sublim! Ascult vreo oră,
cînd mai şi picotesc un pic.
Acum e trecut de 16 şi vreau să mă mişc puţin pe faleză. Soare, vînt. Şi încă sînt!
Gh.I. ne-a arătat autograful de la Tudor Arghezi, probabil incitat de partitura lui
I.M. Care şi el are un astfel de autograf. În fapt, Istrate are un număr f. mare de au-
tografe de la mari personalităţi, plus manuscrise, vrafuri de corespondenţă cu ilustre
nume. A donat Bibliotecii din Buzău circa 1000 volume, multe cu autografe, o donaţie
FILE DE JURNAL
ce-i poartă numele; printre altele, deţine manuscrisul Roua plural al Constanţei Buzea.
Tipicar cum sunt, mi-am adus tot ce-mi trebuie pentru scris, de data asta chiar m-
am întrecut pe mine, n-am uitat nimic. Doar inspiraţia... IM a obţinut apartamentul
actual direct de la Elena Ceauşescu: a făcut o cerere, la îndemnul unui vechi activist,
care se cunoştea cu ea din ilegalitate. (În paranteză fie spus, consider o inabilitate a
partidelor istorice din Interbelic faptul că au băgat PCR în ilegalitate. Poate că a avut
importanță și teama față de revoluția bolșevică din vecinătate…) El locuia într-o
mansardă de lîngă atelierul pictorului Paul Miracovici. Zice I.M.: Nu i-am cerut ei
nimic în mod special, am cerut ţării să mi se dea ce mi se cuvenea – o locuinţă. Nu-
i este nici acum jenă cu acel text.
Gh.I. se declară şocat de pierderea locuinţei. I-a cerut apartament lui Dinescu,
imediat după decembrie şi acela i-a spus: Ceri tu, care locuieşti în ditamai vila? Tot
el spune că se chinuia cu lemnele, cu cărbunii, era o adevărată teroare să procure com-
bustibilul. Uneori avea inundaţii în pivniţă, pluteau lemnele, butoaiele, într-o astfel
de ocazie a scos sute de căldări cu apă îngheţată, iarna. Etc.
12 oct. 2006, ora 5:25. Ieri dimineaţă, drum la farmacie cu I.M., el îmi face elo-
giul femeii, misterul ei, perfecţiunea, fecunditatea. Toate în principiu…
Seara, ne povesteşte Gh.I. secvenţa de la facultatea de medicină, au venit cei doi
Ceaușești în control, erau mari reparaţii la Institut, schimbări etc. Doar ei cinci: cei
doi, şoferul, rectorul şi Gh.I., rectorul terorizat că nu avea cheia de la noua clădire,
acolo nimic terminat, face rost de dublura cheilor, Gh. I. îi studia cu curaj pe cei doi,
un ziarist cu plete..., el dolicocefal, ţigan, ea ţoapă, cu pantofi ascuţiţi. Urîtă foc.
Tot el ne povesteşte o gafă monumentală cu Adr. Păunescu: pleacă amîndoi de
la cursuri ca să ajungă la cenaclu, dar pe treptele din holul mare, A.P se lungeşte într-
o discuţie cu o bătrînă lungă şi lălîie. I. începe să fiarbă, timpul trecea, cei doi nu mai
isprăveau. În fine, se despart, AP vine şi I. nu găseşte altceva decît să-i trîntească în
faţă: Mă faci să te aştept, stai la taclale cu urîta aia cu nas clămpău... A.P. înmărmu-
reşte. A înţeles I. că era mama poetului. Iar I. n-a mai avut obraz să vorbească cu A.P.
timp de 7 ani. Îl opreşte odată şi îl cheamă la Flacăra: Niciodată, Adriane! I.M. se
cruceşte de-o aşa gafă. Apoi ne povesteşte cum a primit-o Monciu-Sudinski pe Zoea;
cum s-a văzut el cu Nicu C. la Express Lido, l-a tot fixat pînă ce acela l-a întrebat:
De ce mă priveşti aşa? Eu le povestesc de bunicul Lazo, apoi de Serghei L., erau al
URSS, vezi şi Condiţia umană, unde Malreau îl amintește. I.M. ne spune că tocmai
a văzut un film cu Stalin, l-a oripilat pe veci, ins malefic, avînd ieşirile lui I.I. Lefter.
Tot el despre documentarul cu debarcarea lui Ctin Pîrvulescu, arătau grupuri care
strigau isteric: Afară! Şi: Ceauşescu-România!
FILE DE JURNAL
De luat aminte: Diamantele se şlefuiesc cu diamante...
Impresia mea este că inşii care n-au trăit la ţară, să cunoască diversele aspecte
concrete ale vieţii rurale, sunt mai sălbatici decît cei care au cunoscut animale, plante,
ritualuri etc.
Merg singur în pădurea de dincolo de Olimp, să-i duc mîncare căţelului costeliv
de ieri, a cărui soartă ne îngrijorase. Nu-l găsesc, degeaba îl chem şi îl fluier. O iau în
cealaltă parte, spre stînga şi găsesc mulţi păducei înţesaţi, la fel măceşi, dar şi peri pă-
dureţi. Trece un ins cu căruţa cu calul şi mă întreabă la ce sunt bune plantele? Pentru
inimă, se fac ceaiuri. Mai apoi, dinspre staţiune vin doi inşi tineri, trec pe lîngă mine,
le zic: Bună ziua! Ei răspund la salut. Eu: Cam aşa se zice, nu? Ei: De, domnule, prin
pădure mai sîntem şi de-ăştia, mai sălbatici... Eu: Cam aşa... În sinea mea îmi ziceam:
Sunt totuşi cumsecade, nu mi-au zis vreo două înjurături. La întoarcere, le povestesc
celor doi poeţi scena-dialog şi I.M. zice: Bine că n-au sărit să te bată, acolo, în pădure...
Are această teamă de oameni. Pe cînd eu am bîntuit toate coclaurile, fără teamă de
om sau fiară...
Cu plasele pline, la întoarcere vin pînă la cotul drumului, în ideea că totuşi căţelul
o să apară, îl fluier, degeaba! Traversez păduricea, cobor abruptul pe unde ieri n-am
avut curajul să-l iau pe I.M., iar pe plajă găsesc un cuţit-iatagan şi alte cîteva piese
pentru colanul lui Gh.I. După ce frec cuţitul cu un şomoiog şi cu nisip, îl las la mar-
ginea valurilor, să-l limpezească. Mi-l fură Marea în adînc. Credeam că l-am pierdut,
mă boscorodeam pentru tîmpenia făcută, cînd totuşi valurile mi-l aruncă din nou pe
nisip. Sar într-o clipită să-l recuperez, mă ud pînă mai sus de glezne. Mai găsesc o
casetă radio, o telecomandă, un cîntar de mînă şi alte lucruri furgăsite de Mare. Stau
un pic la soare, sus pe buza malului, de data asta nu mai bate vântul cel aprig; apoi
merg acasă, mă schimb şi pregătesc colanul pentru Gh.I., cuţitul şi 4 scoici, plus o
etichetă de vişinată cu sigiliul de ceară roşie. Încropesc o poezea ironică: Colanul ce-
ţi redă elanul / cînd pustiit de tot e lanul... Îi place lui Gh.I., care şi el ne făcuse cîte
un colan, ieri, al meu cu o piatră găurită şi o pană ascuţită, Dlui Ion Lazu / Ordinul
Mihai Viteazu. I.M. pare şifonat că nu i-am dat şi lui un colan. Dar el ne-a dat nouă?
La asta nu s-ar gîndi... Coborîm la masă, iar la întoarcere, facem în camera lui I.M.
schimbul oficial de colane, facem poze cu ele, facem cîteva şi pe balcon, dar I.M., ciu-
fut, nu se vrea pozat în doi, pentru viitoarea copertă. Retragerea. Mi-a dat să recitesc
primul meu capitol, dar deocamdată corectez printarea la Jurnalul 79-83. Gh.I. ne
spune că vrea să-şi cheme soţia la Neptun. Idem şi I.M., pe ai lui cei trei. Iar L. n-ar
putea veni decît după recitalul din 30 oct. Dar o să mai fim noi aici? Chiar azi o cău-
tase Gh. Oprea, de la Tinerimea română, pe mobil.
FILE DE JURNAL
În continuare o zi frumoasă, cu valuri spectaculoase şi cu nouri curgînd, fotoge-
nici. Înaintea mesei de seară, vine IM şi se scuză, apoi facem o minunată plimbare în
trei pînă la capătul pustiu al plajei, admirînd un cer prodigios, cu cei mai neînchipuiţi
nori, cu paleta de culori a apusului, pînă au devenit toţi vineţi – ca apoi să se deschidă
treptat la culoare, devenind sinilii, gri, aproape albi. Gh.I. ne spune că a stat trei zile
pe o navă militară, ca să scrie un reportaj, cruzimea botezului în apă, pe frigul cel
mare, insul neştiind măcar să înoate. Iar nava colcăind de şobolani şi de ploşniţe.
Seara la Mari români, disputa Mihai Viteazu-Carol I., timp în care M.V. creşte în
punctaj dar nu-l egalează pe Carol I.
13 oct. 06, ora 6:10. Un ţînţar îmi hărţuieşte odihna de noapte. Aseară tîrziu
vorbesc cu Lidia, are încă probleme cu rănile de la picioare, oricum nu poate risca o
venire aici. Nu a putut asculta bine transmisia de pe internet a recitalului de la Blaj,
se întrerupea şi se relua tocmai cînd era mai interesant. Andrei spune că aşa se în-
tîmplă cînd sunt prea mulţi care vor să asculte o transmisie. Lidia se arată încîntată.
Seara cei doi laudă jurnalul Constanţei Buzea, Gh. I. spune că el i-a sugerat rubrica
Roua plural. Ambii se miră că eu nu mă dau în vînt după A.P. ca mare poet. S-ar
putea găsi poezii antologice, susţine I.M.. Da, zic, dar el a scos Cartea cărţilor de poe-
zie, o cărămidă de 15 cm grosime. Se poate? Chiar aşa?! Am asistat la debutul lui, i-
am citit ciclurile de poezii, am relatat favorabil despre prestaţia lui în cenaclul Labiş,
precum ştii, dar insul a devenit prolix, s-a diluat şi s-a umflat, este excesiv. Pe cînd cei
doi se declară impresionaţi de fair-play-ul lui Adr. P., faţă de ei şi de toţi scriitorii în
general. Le-a publicat cu promptitudine grupajele de poezii. Nu le mai spun că pe
mine nu m-a publicat chiar niciodată, peste tot pe unde a fost. În schimb le spun în
glumă că îmi este dator 150 lei, Gh.I, opinează foarte serios că ar trebui să-i cer acei
bani. O idee sinceră, dar caraghioasă, cred. Lui i-a returnat banii de fiecare dată. Gh.
I. stătea în aceeaşi bancă la facultate cu AP şi în tot timpul orelor scria pe foi mari
poezii, cu scrisul lui foarte mare. Megalomanie, zic, ins care vrea să ocupe cît mai
mult spaţiu vital. Pe cînd Constanţa Buzea are scris ordonat şi mărunt. I. are manus-
crisele tuturor episoadelor din Roua-plural. Şi sute, mii de corespondenţe din ţară şi
din diaspora. I.M. rău impresionat de faptul că în timpul peroraţiilor nu-şi aminteşte
vreun nume, vreun citat. I se pare de rău augur... Zice I.M.: Eu chiar iubesc această
ţară, acest neam! Mă pomenesc lăcrimînd la un vers, la un cîntec popular, la filmul
cu Mihai Viteazul. Eu nu, zic, îl consider o făcătură..., ca tot ce-a regizat oribilul Ser-
giu N.
Aseară mă uitam în sus la pescăruşii ce ne survolau şi mi-am dat seama că văd o
dungă în plus la aripa din dreapta. Şi în general, în aceste trei zile, din cauza şi a vîn-
FILE DE JURNAL
tului puternic, ochii mi s-au umflat rău, ieri noapte chiar m-au durut destul de tare,
iar la citit n-am văzut bine nici cu ochelarii. I.M. spune că ieri d.m. a fost tocmai la
Bazar, să-şi cumpere ziarul. Se plîngea că la înapoiere a făcut 35 minute, prin staţiunea
absolut pustie. Zic: 2-3 km, nu mai mult! Dar tot el spune: Să profităm, să facem
plimbări lungi. Cei doi au o părere execrabilă despre I. Crînguleanu, care se îmbăta
cumplit, pînă cădea din picioare, ca un pop, ca o scîndură, zice Gh.I. Odată a citit la
o întîlnire cu cititorii, Gh.I. a fost aplaudat, iar imediat după asta I.C. l-a înjurat or-
dinar în culise. Altă dată, la Iaşi, I.M. l-a scos de la o recepţie, beat criţă, minţindu-l
că este căutat de Nicu Ceauşescu. Aşa a reuşit să-l ducă la hotel. A doua zi I.C. nu-
şi mai amintea ce s-a întîmplat.
I.M., citind jurnalul C-ţei Buzea, zice de cei doi: Ăştia au fost copiii Uniunii, au
luat tot ce se putea lua; spune astea cu un fel de regret că nu a procedat la fel. Probabil
gîndindu-se și la faptul că nu a reuşit să aibă statutul celor doi.
Gh.I., prieten cu Fănuş, cu Pucă, care le desena copiilor lui şi i-a ilustrat o carte.
Fănuş către Pucă, cu mare lipici la copii: Bă, ţigane, şi copiii trag tot la tine!
Gh.I. constată aseară că această formulă cu noi trei la Neptun este una fericită.
El are grele probleme de familie, altfel s-ar simţi minunat aici. Tot el: Mă plimbam
cu Mihaela, ea avea 18 ani, blondă, frumoasă, cu nişte picioare trăsnet, dar eu cu ochii
după altele. Mă opreşte unul şi-mi zice: Tîmpitule!, a ta e mai frumoasă! La Moscova
se îndrăgostise de el logodnica translatorului. Ileana M. îi zice: Fă-i ceva, altfel ăştia
o să creadă despre noi românii că suntem nişte fraieri...
Gh. I. ne vorbeşte despre Victor C. ca de cel mai odios securist. Hoţ de manus-
crise, de moşteniri. Ar fi omorît-o pe Miliţa Petraşcu, ca să o moştenească. Sinistru!
Tot de la Istrate aflu că Dan L. era dintr-o familie de ţigani, l-a vizitat cu un grup
acasă, la periferia Iaşului, a văzut despre ce oameni e vorba... În acest caz, capătă o
notă ridicolă secvenţa de la Aula facultăţii de drept, cînd la o manifestaţie pro-rega-
listă, apare pe scenă Dan L., scandînd: Numai sîngele albastru / Ne mai scapă de de-
zastru! Gogu A., şi el tot ţigan, spun cei doi, în cunoştinţă de cauză. Şi cîţi alţii vor fi
fost sau sunt...
MOMENTE
california
Virgil MATEI
C alifornia e încântătoare. Când râde – și râde întruna – un râs sănătos, sacadat,

în jurul ei e numai bucurie, de parcă s-ar bălăci în flori de iasomie. Unghiile,
lungi, cu noițe „ispre“ pictate, îi dau o notă de divă încă neîncoronată. Două feluri de
brățări trase peste încheieturile mâinilor zornăie la fiecare smucitură. Iar dinții, de
un alb și o geometrie neatinse de tehnica fotoșopării eclipsează, de departe, orice
reclamă în domeniu. Așa cum pășește acum prin colbul drumului dintre porumburi,
cu o fustă până-n glezne, parcă-i coborâtă de pe altă lume.
California e numai un zâmbet fiindcă astazi s-a măritat. A plecat de cu zori din-
spre Voetinu din deal, și-a lăsat familia acolo și s-a dus după Cristișor, bărbatul ei,
care are gospodăria tocmai la Călieni, pe Siret. Au scurtat drumul peste câmpuri, pe
la noi la Mărtineşti. Acum i-am întâlnit coborând cărarea de la Arcaci, spre Bordeasca
unde se opriră la o fântână să potolească setea unei bivolițe cam speriate, legată de
coarnele-i strâmbe cu un odgon. Bărbatul e sfios, rușinos ca o fată mare. Noroc cu
pălăria-i cu pană de păun asezată hoțește pe-o parte și cu țigara-i spânzurată-n colțul
gurii. Ține strâns de odgon, doamne-ferește, să n-o scape din mână. Cum s-o piardă?
Pentru bivolița asta s-au tocmit o noapte întreagă.
– Tata voia să-mi dea drept zestre două capre. Noroc cu socru-mio care nu s-a
lăsat până n-a scos șundeaua. De frică, ăl bătrân ne-a dat bivolița. Altfel nici că mă
măritam. Bafta mea.
California, de azi, e femeie măritată, la casa ei, are unșpe ani jumate și e fericită.
Soțul, Cristișor merge pe treișpe.
– Îi împlinesc la primăvară, de Sfântu Gheorghe, când vine pe lume și ăla
micu…
LIRICE
poeme
Marin MOSCU
Pe creanga timpului Muza ghicește în cafea
Pe creanga timpului vârsta e petală, În viață, pe artera principală,

Urările-s parfum din univers, Muza mea învârte în pahar
Poezia, cuib dintr-o beteală Spumă maronie de cafea amară,
Țesută-n inimi, cu vise pe-nţeles. Ca un vis cu sufletul de jar.
Picură prin iarbă, crudă rouă O sorb cu inima-mi voioasă

Din rugina penelor dogite, Şi o rotesc în ochi de stea,
Trăim într-o speranță nouă Printre mătăsuri de iubire
Cu pinioanele frumos tocite. O scald în sânge şi tot vrea.
Vă invit la horă pe bătute, În mine trupu-i se căleşte

Să țipăm metafore spre cer, Şi-mi face sufletul molcom,
Să plantăm copaci în orice curte, Încât se scutură tot rodul
Să simţim mirosuri de mister. Din oasele ce-n mine dorm.
Să sară praf de stele peste tot, Sub soare se deschide cerul

Să ne ungem cu lumina lor, Cu vise-n ochii de cleştar,
Numele să fie scris pe-un tort Zațul ia forme dulci-amare,
De Dumnezeu, cu pana ochilor! Când ea ghiceşte în pahar!
LIRICE
Sunt omul care omoară Pentru aduceri aminte.

Crucea Sfântului Andrei,
Sunt omul care omoară Tatăl meu,
Pasărea de nisip în largul mării, Se clatină într-un baston.
Strigătul calmarului Jur,
Izbit de prova vaporului, Dacă vântul îl loveşte din neatenție,
Sculptat în stânca moleculei apuse. Cade, sigur cade,
Sunt inima neverificată Peste umbrele pământului.
Ergonomic şi funcțional, Sunt mulțumit,
Ascunsă într-un creier Chiar dacă nu am nimic:
Al laptopului, cu tastatura Nici bogății,
Cât toate cuvintele din lume Nici pâine
Zvârcolite, prăjite Şi nici sare,
În cuptorul cu microunde Şi nici sănătate.
Al soarelui nostru Sunt mulțumit
Ce-apune în miezul lumii, Că cel puțin reprezentanții noştri,
Arătându-ne fața ascunsă a lucrurilor. Cei care ne inundă cu morala,
Aşa suntem, Sunt cei care fac biserici
Adăpostiți în rugul închisorii Din oasele noastre,
Ce ne-nvață să fim politicoşi Beau rouă din sudoarea noastră,
Cu toți politicienii lumii Mănâncă pâine
Care dorm pe altarul Din ciocurile porumbeilor
Neîncrederii noastre, Şi se închină la uşile închise,
Ei sunt cumințenia pământului Considerând că sunt mai presus decât
De la Adam şi Eva. legea.
Noi suntem adevărul pus în cumpăna Mai presus şi de Dumnezeu?
Buzelor minciunii,
Acolo unde cucuta
Este esența vieții.
Judecățile sunt publice.
Poftim! Spune şi tu ceva
Dacă ți se dă cuvântul,
Până atunci,
Dumnezeu ți-l ia
INTERVENŢIE
Tipar executat de
eURo PRINt CoMPaNY
Buzău, Str. Victoriei nr. 1
email:europrint2006@yahoo.com
10
Ing. Aurel Cosma din Maxenu (la New-Delhi, 1973, şi la Nairobi,1972)
Caietele de la Ţinteşti 10
Trimestrial de literatură, istorii şi artă l Apare în com. Ţinteşti, jud. Buzău l Ian. – Mart. 2018
Fundaţia „Constantin Toma“ – ISSN 2457-8223 | ISSN-L 2457-8223

Caietele de La Tintesti Nr. 10/2018

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Caietele de La Tintesti Nr. 10/2018

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

10

Ing. Aurel Cosma din Maxenu (la New-Delhi, 1973, şi la Nairobi,1972)

Fundaţia „Constantin Toma“ – ISSN 2457-8223 | ISSN-L 2457-8223

Coperta I: Costel PĂTRĂŞCAN (graﬁcă)

100 de ani din 2000...

gh.ceauşu către gh. istrate

[ l Dragă Domnule..., Nu te speria de numărul şi felul paginilor pe care ţi le

Zeii mai mici, cărora noi ne-am rugat,

Iar nişte copii pe care-i legănase cel condamnat

Copilul meu – crescuse şi mă crescuse copac –

L-am auzit rugându-se

Dar după perdeaua formularelor

Am lăsat copilul să moară ucis,

Peste inima mea a coborât pasarea cu cioc străveziu.

S-a prăbuşit o credinţă şi mi-i groaznic de greu

Inima mea şi-ar da sângele să-i facă zid împrejur

Ştiţi – rănitul Machado

În inimă focu-i ardea,

Groaznic de aspru se zbuciumă jalnicul meu semn de-ntrebare:

Coboară, coboară mânie din soare

Iar dacă-ţi vor şi arginţii, dă-le arginţii!

[ Oh! Dac-ai şti cât de groaznic mă doare

N.B. Gheorghe Istrate:

l Extrase din volumul de convorbiri „Nistor Tănăsescu – Sâmbetele cu Ion Gheorghe“

istoria, ca o pisică la pândă

C olegul meu de redacție, Nistor Tănăsescu, un ziarist de excepție, un reper moral

D e Revoluţie, iubeam... Îl cunoscusem în vară... sau nu, îl știam dintotdeauna,

ne era teamă de noi înșine

N u am ținut un jurnal al perioadei. Am ținut să particip la o istorie care își

avem chiar aici un erou, priviţi-l!

C înd începea așa-zisa revoluție la Timișoara, mă aflam internat în Spitalul

o şansă pe care am ratat-o...

D e-acuma, după ce Parchetul Militar a concluzionat – mai mult sforțat de îm-

Strigături pe scurtături despre secături

Hera blândă, Hera mândră

Întăreşte mie caracterul

onor la verii lui shakespeare

chiştoacele mamei ei de viaţă! hoţii mei de nota zece

... în cea mai tristă lume posibilă ...după ce am obosit să dăruiesc

în cea mai tristă lume posibilă

MEDITAŢIE DE REVELION SCHIMBAREA

Iar eu, os de ateu, cam luciferic, Filele de gresie meşterite cu dălţi

Şi mă vor deranja din pacea lungă, Istoria avortează situri şi-nscrisuri,

Se schimbă hrisoave, destine, făgaşe, CRĂCIUN ÎNSÂNGERAT

Coline fără coame de stejari Înalţă rugă şi imploră

Lăsate mameloane, foştii nuri, De evul vechi mă simt legat,

Neputincios privesc curburi golaşe,

Veniţi iar la baricadă, Hai, draga mea, te-aştept la un protest!

puterea lui totuşi...

D upă lungi perioade de ,,bombardare“ cu mostre de comportament grotesc chiar

De Crăciun te simți mai bine împodobind bradul, cântând colinde și așteptându-l pe

Moș Crăciun face parte din spiritul Crăciunului.

S entimentul demn patriotic, firesc, în numele normalităţii nu presupune nici ură

oameni care întemeiază

D e ceva vreme, cam de vreo 78 trimestre, primesc cu bucurie, la Cluj, o revistă

premiul „caietele de la ţinteşti“

nu cred în marile cuvinte ale marilor poeţi

nu cred în drama femeilor singure

în salturile în gol ale circarilor trecuţi de a doua tinereţe

nu cred în anexarea teritoriilor independente şi slab subvenţionate

nu cred că Aglaja îşi număra ridurile în oglindă în fiecare noapte

nu cred în poezie doar ca într-un leucoplast de calitate superioară