Sunteți pe pagina 1din 41

2015

MAGAZIN CRITIC
Nr. 5(49) noiembrie 2015

0
REVISTĂ ACREDITATĂ DE INSPECTORATUL
ŞCOLAR JUDEŢEAN GORJ
NR. 8522, ARIA CURRICULARĂ OM ŞI SOCIETATE
Preşedinte de onoare
Aurel Antonie
Consilier editorial
Laurian Stănchescu
Director marketing Preşedinte fondator
Marius Ionescu Ionel Cioabă
Redactor-şef (ştiri) Redactor-şef (cultură)
Cătălin Pleşu Cătălin Ciurea
Secretar de redacţie Secretar general de redacţie
Elena Negru Cristina Cioabă
Redactori: Corespondenţi
Bârsan Viorel Glasul Moldovei
Tîrnoveanu Mihai Mesagerul de Covasna
Manega Miron (...) Ziarişti online (…)

Coperta/Design Concepţie grafică/Design


Braia Andrei Valentin Daniel Prof. Murăriţa

1
Magazin critic (online) - ISSN 2360 – 3321
ISSN–L 1842 – 8541

• EDITORIAL
03

• ARTICOLE ŞI STUDII
04

Anul IX, Nr. 5(49) noiembrie 2015

Revista profesorilor de istorie din judeţul Gorj

2 NR. 49
Dragi români,

Am ascultat cu atenție relatările jurnaliștilor de la toate


televiziunile publice private dar și cea a TVR-ului. Ca de
obicei se folosește același limbaj de lemn, specific celor
“timorați” de potențialele consecințe ale acestui protest
“spontan”… Din atitudinea jurnaliștilor se vede limpede
că presa aplică în aceste momentele toate strategiile
posibile de manipulare recomandate de specialiști. Nici o
televiziune nu a îndrăznit să acuze că această manifestare
ar fi opera opoziției sau chiar a societății civile, ci
dimpotrivă cauza protestului ar fi recția spontană și
emoția provocată de “holocaustul” de vineri seara.
Dragi tineri,
Deschideți bine ochii și nu uitați că aceste televiziuni nu
pot fi altceva decât “complicii” acestui sistem corupt din
ultimii douzeci și șase de ani. Nu uitați cum, când și în ce
context politic s-au înființat aceste televiziuni… Cine a
“informat” fals opinia publică care a alimentat acest
sistem politic oligarhic. Dacă știați deja asta, schimbarea
pe care o așteptați din 1989 nu este cea propusă de
vreo televiziune sau partid politic. De ce? Se tem ca
oamenii să nu propună schimbarea Constituției… asta
dacă s-a uitat, “este legea fundamentală a unui stat în care
sunt consemnate principiile de bază ale organizării lui,
3
drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor.” Să
nu uităm de asemeni că aceasta este opera regimului Ion
Iliescu… Aceasta este schimbarea pe care o doriți…
Nu puteți schimba sistemul fără a schimba legea
fundamentală a statului. Orice altă soluție nu face altceva
decât să restabilească vechea “rotire a cadrelor” cum
spuneau comuniști odinioară…
Prin urmare, doriți republică… eu zic să alegeți
“republica prezidențială” după modelul SUA, că de cea
parlamentară v-ați convins cum funcționează. Dacă doriți
monarhie avem deja o Constituție din 1923 pe care o
putem adapta zilelor noastre. Aceasta este viziunea mea
ca fondator a unei publicații independente și libere de
orice contract cu clasa politică și cu sectorul privat. Mi-
ați face un mare serviciu ca acestă propunere să fie
cunoscută de câți mai mulți manifestanți. Nu îngădui
niciunei publicații sau televiziuni să făcă cunoscută
această propunere decât dacă este publicată integral.

Vă mulțumesc pentru înțelegere!


Ioan D. Constantinescu

4 NR. 49
Imediat după ’90, România a fost lovită în integritatea
sa, iar românii au devenit o masă inertă de manevră
politică. Statul, prin instituţiile sale, a fost lezat de
autoritatea sa, atât din inerior cât mai ales din afară, de
către grupuri de interese, cu tentă interlopă.

Dezintegrarea statului şi vulnerabilizarea tuturor


instituţiilor a condus la o degringoladă legislativă şi
executivă. Slăbirea funcţiilor statului a fost programată şi
planificată imediat după ’89, pentru că forţele securisto-
mafiote să nu întâmpine nici cea mai mică rezistenţă pe
plan intern, apoi au fraternizat cu grupurile de interlopi
din afară, pentru a putea jefui în voie averea naţională,
bineînţeles totul sub lozinca “Libertăţii depline şi a
democraţiei”, totul trebuia distrus şi vândut(privatizare
mascată), pentru că aparţinea Erei comuniste şi
dictatoriale. Ce era făcut în timpul dictaturii lui
Ceauşescu a fost blamat, confiscat şi vândut/tocat la fier
vechi…

Aşa se face că după ce au distrus toată economia,


industria, transporturile, agricultură şi băncile s-a trecut la
distrugerea instituţiilor statului de drept, unde s-a injectat
masiv funcţii politice şi pe bază de interese de grupuri

5
mafiote, autoritatea statului a devenit Nulă. O masă
inertă, greoaie şi aplatizata, plină de birocraţi, încartiruiţi
politic şi mafiotizati la maxim.

Toţi şefii de instituţii, răspund acum la o comandă


politica şi de interese. Nimic nu se mai mişca pentru
cetăţean, fără a fi cenzurat de aceşti funcţionari politici.
Orice licitaţie, orice proiect nou trebuie să trecă prin
aceste vămi ale baronilor locali. Să se cotizeze la partid,
la şefi de instituţii pentru diverse avize, apoi ce mai
rămâne să se treacă la execuţia proiectului…Nu contează
preţul, nu contează cine plăteşte, nu contează termenul şi
nici calitatea…!!!!!

Prin urmare avem proiecte de infrastructură, de proastă


calitate, proiecte educaţionale, de sănătate şi din
agricultură, toate că nişte imense găuri negre unde se
scurg bani pentru afaceri de partide… Cetăţeanul este cel
mai expus acestor farsori şi excroci politruci şi interlopi
locali. S-a distrus şi decretibilizat Poliţia, Armată,
Jandarmeria, Justiţia şi Adminsistratia publică, ca şi toate
celelalte instituţii ale statului.

Poliţia redusă la tăcerea, oferă consultanta victimelor,


face rapoarte, statstici şi dosare, a devenit o paiaţă a
ordinii şi siguranţei cetăţeanului în raport cu lumea
interlopă internă….Acum mai mult ca niciodată, trebuie
să te aperi singur, altfel, poliţia a devenit un mediator
între victima şi agresor, o înţelegere, o dare la pace, o
6 NR. 49
cedare în faţa unor agresori cu spate politic, o cedare
indiferent cât pierzi şi cât suferi… O poliţie plină de top
modele feminine şi masculine, ignoranţi şi meschini… O
poliţie cu organigrama încărcată şi stufoasă, bine plătiţi,
dar fără eficienta în apărarea ordini publice şi a
drepturilor omului de rând… Armata a fost distrusă
efectiv, zeci de unităţi militare dezafectate, mii de lucuri
de muncă trecute pe linie moartă, a devenit în scurt timp
un soi de mutant ăla apărării naţionale. Zeci de mii de
hectare de pământ au fost redate circuitului imobiliar,
coordonat de mafia în domeniu. Zeci de clădiri ale acestor
unităţi au fost retrocedate şi/sau vândute pe nimic. Cu
doar câteva unitiati militare active, pline cu mercenari, cu
efective total reduse şi insuficient dotate şi echipate,
armata nu mai poate fi credibilă ca şi instituţie pentru
apărarea ţării, în caz de pericol iminent. Peste noapte,
armata a devenit o mega structura de generali şi ofiţeri
superiori, făcuţi la apelul de seară şi la comanda
politica…Nu mai este nevoie să reamintesc de patriotism
şi de jertfă de sine pentru apărarea ţării, a acestei ţări şi a
acestui stat Oligarhic….Pe cine să aperi şi pentru ce???
Însă politrucii mafioţi ai ţării au prevezut în planul lor
odios de dezbinare a naţiunii, că armată ar fi un real aliat
al populaţiei, într-o eventuală revolta spontană, înclinând
balanţa decisiv, împotriva Mafiei-Politicii Dictatoriale,
culminând cu elimiarea lor. Prin urmare, dezintegrarea
armatei a fost o măsură ‘’necesară” şi de punere la
adăpost de furia maselor…!!!

7
Justiţia, este la fel ca şi în comunism. Doar că acţionează
la vedere şi la fel cu o comandă politica, în special pe
dosare grele….Magistraţi super plătiţi, sunt angrenaţi în
jocul Mafiei Politice. Dosare tergiversate, amânate zeci
de ani, unele scoase prăfuite din sertare, folosite la jantaj
politic… Astăzi avem magistraţi plătiţi cu sume cuprinse
între 2000-3500 de euro pe lună…!!!

Zeci de procurori, lucrează intens la dosare cu comanda


politica, adunând probe nu pentru soluţionarea cazurilor
ci pentru şantaj şi corupţie. Le aduna le pun deoparte
pentru a fi folosite la nevoia lor sau a unor interlopi
politicieni. Cetăţeanul este cel mai dezavantajat. În
procese civile cuzele se judecă ani de zile, cu amânări
infinite pe diferite cauze(erori de procedură, lipsă
probe,etc…)… Orice proces, poate fi o cauză pierdută!!!

Jandarmeria, am mai spus, este câinele de pază al


politicienilor mafioţi. La fel de bine plătiţi ca şi poliţiştii,
8 NR. 49
doar că băieţii în bleu jandarm, acţionează şi ei la
comanda politică, în forţă şi nu pentru apărarea liniştii
omului de rând ci a liniştii Baronului local, a
parlamentarului sau al oricărui politruc aflat la putere.
Cetăţeanul, nu mai are drepturi, el are doar obligaţii. Să
plătească taxe, impozite să stea cuminte în banca sa, să nu
protesteze căci oricum o face degeaba.

Încet dar sigur am ajuns să constatăm că Jandarmeria s-a


transformat în fosta forţa de intervenţie a
securităţii,USLA… acţionând contra omului de rând,
contra drepturilor omului, contra unor libertăţi promise şi
garantate de chiar constituţia ţării!!!

Administraţia publică este o entitate pur politică, un stat


în stat, cu organigrame stufoase, greoaie, cu funcţionari
bine plătiţi din buget dar fără eficientă pentru cetăţean. O
încrengătură de corupţie şi proiecte pe bani publici în
folosul găştii de partid. Primari, consilieri locali sau
preşedinţi de CJ cu toţii lupta pentru binele lor şi al
familiilor lor, pentru partide şi la urmă ce mai rămâne
pentru omul de rând. Oricum legea o fac ei şi nimeni
altcineva. Sub umbrelă descentralizării, aleşilor locali li s-
a pasat toată puterea locală, totul aparţine de cei aleşi pe
plan local…Nu există control şi coordonare de la centru,
pentru că şi acolo este o organizare haotică. Orice
plângere a unui cetăţean este pasată tot la nivel local spre
rezolvare. Prin urmare, de la lup la alt lup… Aşadar,
suntem vulnerabili, suntem o stână fără stăpâni, nimeni

9
nu mai are grijă de cetăţean, de naţiune în ansamblul ei.
Fiecare pentru el. Oricine doreşte să dea o ‘’lovitură’’
unei instituţii poate s-o facă foarte simplu. Poliţia,este
prezentă dar lipseşte cu desavârşire din peisajul public,
Armata este desfiintată, SRi-ul face politie politică,
Jandarmeria acţionează la comanda politica, iar
Administratia publică nu este acasă…!!! Oricine doreşte
să ne calce ţara o poate face oricând şi oricum.
Deja o şi fac, dar cu acordul politicienilor corupţi. Au
vândut tot ce se putea vinde, singurul lucru rămas este
integritatea statului, care şi acesta deja este în proiect de
vânzare, prin regionalizări şi vânzări de pământuri la
hectar şi metrul pătrat!!!

Odată cu tragicele evenimente de la Clubul Colectiv ca şi


cu alte zeci de evenimente trecute deja, revine în
actualitate siguranţa cetăţeanului de rând şi protecţia sa
împotriva unor astfel de dezastre….Să ne reamintim doar
de calamităţile produse deja, inundaţii, alunecări de teren,
viituri,etc şi de modul haotic in care inervin instituţiile
statului pentru salvarea cetaţenilor….!!!
Cetăţeanul de rând este vulnerabil, noi toţi suntem
vulnerabili, iar instituţiile statului, îmbuibate de
politicieni incompetenţi şi mafioţi, nu dau semne că pot
să apere societate. Pe şoselele morţii din România, eşti
oricând ţinta unui kamikaze, al cărui spate politic este
apărat. Eşti accidentat pe treceri de pietoni, pe trotuar sau
pe şosea, rezultatul este acelaşi….Tu eşti vinovatul fără
vină, tu plăteşti, eşti o victimă colaterală, te aflai în
10 NR. 49
momentul nepotrivit în locul nepotrivit….Eşti atacat de o
gorilă sau de un boschetar, pe stradă, în bar sau chiar în
faţa casei… tot tu eşti de vină.
Poliţia intervine târziu şi vine doar să fie negociator ori să
facă act de prezenţa, iar la proces, justiţia,prin magistraţii
săi zeloşi, achita pe atacator/criminal, ori îl plasează în
arest la domiciliu sau cu o pedeapsă cu suspendare,
invitându-l să recidiveze… Etc, etc!!!!
Statul Naţional nu mai există, pentru că instituţiile
statului sunt instituţiile mafiei politice pe care o
reprezintă şi o apăra, iar legea este o portiţă de scăpare
pentru Ei şi de asuprire şi subjugare pentru Noi toţi!!!
Prin urmare nu mai avem Stat Naţional Roman ci Stat
Oligarhic Roman al unei dictaturi politice fără precedent,
un stat al baronilor locali şi naţionali, al primarilor şi al
preşedinţilor de CJ, al preşedinţilor de partide politice, al
tuturor şefilor de instituţii conduse politic, directori,
inspector, comisari şi al slugilor lor. Dacă nu te numeri
printre aceştia, eşti doar o victimă colaterală, eşti carne de
tun!!!!!
Autor: Sandu Viorel

11
NAE IONESCU, “ORTODOXIE”

Ascensiunea și declinul profesional ale autorului sunt


două elemente normale și firești din persectiva unei
politici așa zise “paneuropene” la momentul respectiv.
Este doar un punct de vedere față de “persoana”
profesorului Nae Ionescu. Despre veridicitatea celor
scrise și asemănarea lor cu vremurile noastre vă las pe
dumneavoastră să comentați…

“Groaznica întâmplare de la Costești (Biserica din


Costești, județul Argeș, a ars din temelii la 18 aprilie
1930, în timpul slujbei de Denie din Vinerea Mare. În
incediu au murit aproape toți copiii din sat.) ne-a pus –
prin comentarii ale căror obiect a fost – încă odată în față
înstrăinarea noastră desăvârșită de duhul prahoslaviei. Și
mai întristătoare decât toate a fost fără îndoială atitudinea
prietenilor bisericii. Pârjolul acesta dumnezeiesc le-a luat
glasul: ce or să zică credincioșii!

Vă închipuiți… discreditul care cade asupra lui


Dumnezeu prin faptul că tocmai cei care se adunaseră în
Casa Lui au fost jertfele acestei grozăvii. Iar bucuria lor a
fost fără margini, când au aflat că “Evanghelia nu a ars”,
iar mai acum un an se furase chiar la Costești salba de la
icoana Sfintei Filofteia.

12 NR. 49
Bieții oameni erau salvați: aveau “explicația”. O minune
de o parte, o pedeapsă cerească de alta. Pentru niște
credincioși cari se străduiau să găsească scuze lui
Dumnezeu, pleașca era în adevăr grasă. Închipuiți-vă însă
că s-ar afla cineva care să lămurească pe acești advocați
ai Absolutului, că de când e lumea și există cărți, s-a
constatat că aceste cărți nu ard decât foarte greu; mai ales
cum se găsea sfânta Evanghelie de la Costești, strânsă
între pardoseală și trupul preotului; și că afacerea cu salba
Sfintei Filofteia nu ar fi decât o poveste. Ei – ce s-ar
întâmpla atunci? Ar rămâne Dumnezeu în vină sau în
lipsă cu ceva față de noi? Și credința noastră ar avea prilej
de clătire? La puțin s-ar mai reduce atunci viața și
realitatea credinței!

Și cu toate acestea, punctul de vedere al “credincioșilor”


noștri de astăzi ăsta este! Și anume cu două rădăcini.
Prima, un fel de înțelegere negustorească a raporturilor
dintre om și Dumnezeu. A doua, o necesitate, superficială

13
prin natura ei, de a exprima în material, conceptual și
rațional, manifestările lui Dumnezeu. Ambele tot așa de
false și de străine faptului de credință și vieții religioase.
Raporturile negustorești, de do ut des (își dau ca să dai, în
limba latină în text), sunt, structural, de origine catolică.
Ele se încadrează în tendința augustinică de a realiza
împărăția lui Dumnezeu pe pământ, tendință degenerată
în protestantism până la credința proastă că respectarea
universală a preceptelor Evangheliei, și prin aceasta
stârpirea durerii pe pământ, este un ideal realizabil.Așa
fiind, omul se roagă pentru ca Dumnezeu să-i dea în
schimb o mai bună așezare a treburilor lui aci pe pământ.
Și cum orice “avantagiu” are ca corelativ o jertfă, bietul
om e dispus și la jertfa aceasta; cu atât mai mult cu cât
Dumnezeu e un bătrân generos care vinde ieftin și bun.
Există, astfel, chiar aciîn București, o statuie făcătoare de
minuni, a Sfântului Antonie din Padua, care face tot felul
de afaceri – căsătorii, găsire de obiecte furate etc. – în
schimbul unei jertfe care de cele mai multe ori ia forma
plății în bani. Acum de curând chiar, o biată femeie care-
și împușcase – sau așa se zicea – amantul, a fost achitată
de justiția românească, în schimbul unei plăți de 50.000
de lei făcute către efigia Sf. Anton din Padua.

Forme, precum vedeți, cu totul inferioare ale lașității și


neputinței omenești, cari nu au în fond, nimic comun cu
viața religioasă. Și cărora ortodoxia le opune concepția,
amețitoare ca adâncime de înțeles, a Ierusalimului ceresc,
pe deoparte, iar pe de alta a permanenței și a necesității
14 NR. 49
terapeutice a suferinței pe pământ. Nu insistăm. Dar din
aceste scurte indicațiuni se vede că toată această atitudine
ortodoxă – amplu comentariu metafizic la problema lui
Iov – implică acceptarea durerii și neopunerea la rău.
Iar aici, chestiunea se leagă cu cea de a doua falsă
rădăcină – protestantă aceasta – a vieții religioase, și
anume cu necesitatea superficială de a explica și de a
înțelege hotărârile și faptele lui Dumnezeu. Vrem să
înțelegem, pentru că ne închipuim că nu există decât un
plan al realităților, cel al realităților raționale; în care om
și Dumnezeu nu sunt decât existențe cantitativ deosebite;
Dumnezeu fiind mai deștept, mai bun, mai puternic decât
noi, dar lucrând după aceleași legi și norme după care ne
conducem noi gestul și pașii.

Transpunerea în forme raționale a existenței a fost extinsă


până dincolo de limitele veacului, și omul are pretenția să
impună legea lui de înțelegere Absolutului, încadrându-l
în cele patru principii fundamentale ale logicei. Jalnică
betegeală de minte protestantă, căreia lipsa noastră de
control și de disciplină ne îndeamnă să-i cădem victimă.
Și cu toate acestea, învățătura ortodoxiei este și aci clară:
“Neînțelese sunt căile Tale!”.

Adică arătările lui Dumnezeu nu cad sub puterea noastră


de înțelegere. Nimic din cele ce sunt ale lui, dintr-ale Lui
nu se explică, ci pur și simplu, se acceptă.

15
O calmă, umilă și senină acceptare a tuturor hotărârilor
lui Dumnezeu, asta este îndatorirea noastră dintâi și din
urmă de creștini. Și asta am fi așteptat poate, să ni se
spună într-o formă potrivită, în pastoralele duhovnicești
cari nu puteau lipsi din această dureroasă împrejurare.

Minunea Evangheliei nearse? Pedeapsă pentru salba


furată a Sfintei Filofteia? Cel mult abrutizante superstiții,
de cari ortodoxia nu poate avea nevoie. Căci nenorocirea
a fost; dar ea nu poate fi decât scara pe care un Dumnezeu
îndurător ne-o întinde, pentru păcatele noastre, spre
Ierusalimul ceresc.

Cuvântul, 1 mai 1930 (inclus în Roza vânturilor)

Dacă crezi că dragostea există și ea nu există n-ai


pierdut nimic ci ai câștigat o viață liniștită și deosebită
de ceilalți dar dacă crezi că nu există și ea există ai
pierdut totul.
I.D.C.
***

16 NR. 49
Cine sunt Crăişorii Iancului și Junii Covăsneni?

Crăişorii Iancului (îi puteţi găsi şi pe fb ca grup)


şi Junii Covăsneni, copiii noştri din Inima Ţării, din
Valea Zânelor, Voineşti Covasna. Aceşti copii sunt
prezentul şi viitorul românesc al pământului covăsnean; şi
nu este chiar simplu să ţină Drapelul Naţional ridicat spre
Cer într-o zonă în care etnicii maghiari sunt în proporţie
de 63% (oraşul Covasna). Nu este uşor nici pentru
profesorii lor coordonatori, Florentina Teacă, Adriana
Bota şi Oana Maria Sulea să facă faţă presiunilor venite
din diverse medii, nu este uşor să ţii România vie aici.

Şi totuşi, copiii, femeile şi bărbaţii români, fiii, surorile şi


fraţii noştri ţin granita etnică din interiorul Ţării că
adevăraţi osteni. Ţin Tradiţia, ţin Cântecul şi Jocul
românesc. Ei sunt demonstraţia teoremei care spune că se
poate, se poate trăi în România românește. Sprijinul
nostru al celor din toate colţurile Ţării este important
17
pentru ei, le reconfirma certitudinea că lupta lor are sens,
că nu sunt singuri în această bătălie pentru România. Atât
timp cât un elev român va îmbraca portul naţional şi va
ţine în mâini un steag tricolor şi o icoană ortodoxă,
Neamul nostru nu va pieri, va ridica prin acest popor, o
rugăciune către Hristos. Iar rugăciunea va fi auzită.
Doamne ajută surori şi fraţi! Doamne ajută dragi copii, nu
vă lăsaţi!

de Mihai Tîrnoveanu

CULTURA ESTE PROIECTUL MEU POLITIC!

Esenţa umană descinde din spiritualitatea cosmică a lui


Dumnezeu, este întâia revelaţie care emoţionează natura
omului şi îl transcende în gândirea Universului. În
virtutea acestei graţii, îndeletnicirile noastre trebuie să se
răsfrângă asupra semenilor aşa cum busuiocul încolţeşte
în duhul apei şi îi înmulţeşte miracolul sfinţirii.
Bunăoară, cei care se dedică politicii ar trebui să fie
pentru poporul lor aşişderea învăţătorilor biblici, care le-
au desluşit oamenilor sensul existenţei lor. I-au scos din
deşertul uman şi le-a conferit sublimul trăirii. Aceasta
18 NR. 49
este datoria politicienilor, să facă fericită naţiunea din
care s-au născut.
Ori, o politică mare nu se iveşte din absenţa spiritualităţii,
moralităţii, culturii sau din mediocritate. Politica
antichităţii s-a remarcat şi a devenit model prin cultură şi
filosofie, prin cunoaşterea ştiinţelor şi a nenumăratelor
învăţături. Dascălul emblematic al politicii fără cusur este
cultura, educaţia, onoarea, respectul faţă de ţară şi
cetăţeanul ei.
Cultura este proiectul meu politic, singura în care cred!

Foto: Historia
Laurian Stănchescu, scriitor şi jurnalist.

19
PRIN CENUŞA IMPERIULUI SERVICIILOR
SECRETE!!!

Partea I
Expansiunea fără limite şi fără control a tuturor
serviciilor secrete din Europa şi din lume a dus la o
exacerbare a fenomenului pe plan internaţional cât şi
naţional…!!!

Pe bătrânul continent, de departe supremaţia în acest


segment al spionajului internaţional, îl domina KGB-ul şi
defunctul GRU, care aveau infiltraţi şi racolaţi
personalităţi din diverse domenii al vieţii politice, din
statele europene. Căderea cortinei de fier a dus în parte, la
destrămarea acestui vast imperiu al spionajului
internaţional, ramanad în cărţi doar indivizi şi
personalităţi care erau deja implicate profund în societate.
România a fost mereu “studiată” de către toate serviciile
secrete ale lumii, fie că era CIA, SIS (Secret Intelligence
Service) MOSAD sau KGB, interesele lor contau.
Infiltrarea şi crearea de filiere de spionaj asta era tot ce
interesa. Racolarea de noi agenţi, era o ţintă predilectă,
mai ales dacă aceştia proveneau din Armată, Cercetare
şi/sau chiar din aparatul de stat.

Aşa stând lucrurile, Ceauşescu a creat în cadrul Securităţii


statului şi un department special de informaţii externe,
20 NR. 49
DIE (fostul SIE) şi care în 1989, Direcţia de Informaţii
Externe (DIE) numără 2780 de ofiţeri conspiraţi şi 500
deplin conspiraţi. Conform declaraţiilor lui Ion Mihai
Pecepa şi Liviu Turcu, foşti ofiţeri coordonatori ai
serviciului, precum şi din analiza istoricilor care au scris
despre subiectul serviciilor secrete în regimul Ceauşescu,
reiese că DIE a fost un fel de mafie externă a dictatorului
comunist, o organizaţie ocultă construită pe principiul
CEKA de către Lenin, rafinată cu cele mai sofisticate
metode şi metodologii de către strategii KGB.
Prin urmare anul 1990 surprinde în mare derută şi
destrămare, un imperiu al serviciilor secrete, colcăind şi
bântuind statele europene, în special cele Est- Europene şi
foste comuniste unde se ştia deja, era o inflaţiune de
comandamente şi de „trupe” ale securităţii stateleor lumii.
Cortina de fier/războiul rece, a adunat în statele
comuniste zeci şi sute de combatati ai serviciilor secrete,
ale celor mai puternice şi influiente dintre statele lumii.
Momentul 1989, ia prins descoperiţi pe majoritatea lor.
Unii aveau dispoziţii clare asupra celor ce se vor
întâmpla, alţii au dispărut fără urmă, iar alţii au profitat de
noile „oportunităţi” ale statelor foste comuniste, unde
vechile regimuri erau decapitate lăsând goluri imense în
conducerea acelor state. Aşa a fost surprinsă şi România,
în 1990 era deja cunoscută situaţia politică a ţării se ştia
dinainte de fatidicul Decembrie ’89, ceea ce avea să ni se
întâmple. La nivelul cel mai de sus al acestor servicii,

21
erau deja planurile făcute. La masa tratativelor, masa
jucătorilor profesionişti, se ştia foarte bine ce urma.
Aşadar, la vârful acestor servicii a fost stabilită o
„înţelegere”: fie se intervenea din afară cu toate forţele
acestor servicii, anihilându-l pe Ceauşescu şi clica să, caz
în care ar fi trebuit judecat şi condamnat, de către un
tribunal adevărat…, fie intrau în joc Securitatea statului
Român, ofiţeri agenţi SIE, anihilându-l pe dictator şi
preluând puterea…

În fapt a fost acceptată cea de-a doua variantă, bineanţeles


cu ajutor din afară, capii Securităţii Externe şi anume cei
mai conspiraţi şi de care nimeni nu avea ştiinţă, au
intervenit uşor şi sigur, manipulând masele prin metode

22 NR. 49
diversioniste sofisticate şi absolut inimaginabile pentru
omul de rând, conducând operaţiunea din umbră, acolo
unde îşi doreau Ei. Cine sunt aceşti „Ei” nu vom afla
poate niciodată, sau poate cine ştie peste vreo 50-60 de
ani când dosarele grele ale marilor conspiraţii, vor putea
fi dezvăluite publicului…!!!! În cazul în care mai există
aceste dosare…!!
Pentru omul de rând, este din ce în ce mai clar, ce rol au
avut acele servicii în ruinarea unor state est-comuniste.
Un lucru este cert, pentru noi romanii, anume că în urma
acelor înţelegeri la vârful acestui vast imperiu al
serviciilor secrete, România a fost jefuită şi ruinată de cei
din servicii şi din eşaloanele 2 şi 3 ale PCR. O execuţie în
stil mafiot a lui Ceauşescu, prezentată publicului în direct,
ca şi un proces, cu un verdict dat în viteză, mai rău decât
cel al celor mai odioşi criminali de război judecaţi luni de
zile, la Nürnberg, de către acel tribunal internaţional…!!!!
Dar, în acele zile nimeni nu ştia ce se ascunde de fapt în
spatele acestei diversiuni, urmată de o psihoză socială a
unor terorişti invizibili şi de negăsit, ulterior acestor
fapte… Nimeni nu i-a putut depista, în realitate, nimeni
nu i-a reţinut şi/sau încarcerat, prezentaţi mai apoi la un
eventual proces, al crimelor acelui decembrie, înscenat şi
însângerat. Atunci la procesul lui Ceasusescu, un
comunist a condamnat la moarte un alt comunist, iar
sistemul nu a fost schimbat, ci mai degrabă cosmetizat
într-o parodie a democraţiei, o perestroica comunistă !!!

23
Marii capitalişti ai României de azi sunt foşti ofiţeri DIE,
deplin conspiraţi care au exersat furtul şi minciuna, atent
supravegheaţi şi supervizaţi de KGB.
Prin privatizări frauduloase, coordonate din umbră de
foşti ofiţeri DIE, aflaţi în contact direct cu reprezentaţii
rezidentei serviciilor secrete ruseşti din România, un
exemplu din zeci de exemple, firmele companiei Marco
au achiziţionat acţiuni cam peste tot ce reprezintă zona
strategică din ţara noastră. Trebuie spus, încă de la
început că aşa cum toate sectoarele strategice, primordiale
în economia Rusiei, industria petroliferă, Gazprom,
industria nucleară, minele de uraniu, industria spaţială,
agricultură, patrimoniul aurifer, pădurile sunt controlate
de către grupul de la Dresda condus de fostul ofiţer KGB
Vladimir Putin, tot astfel şi în ţara noastră, ofiţerii ruşi au
condus şi controlat cele mai importante ramuri industriale
strategice, fiind protejaţi în mandatele lui Iliescu,
Constantinescu şi Băsescu. Cazul cel mai răsunător este
ALRO, la care ulterior se adaugă şi restul industriei de
aluminiu din România. Totul pleacă de la un singur nume
de cod: Marco, de fapt este vorba despre Marc Rich,
partenerul de afaceri al lui Soros. Compania Marco
Internaţional a fost condusă de rusul Vitali Matsitski,
apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului preşedinte
ucrainean Leonid Kucima şi ofiţer KGB. Vitali Matsitski
deţinea şi Grupul de firme Rinko, specializat în producţia
petrolieră, cu o avere estimată la peste 10 miliarde de
dolari.
24 NR. 49
Trebuie menționat de la început faptul că, agenţii/spionii
serviciilor secrete, implantaţi în alte state, trebuiau să
treacă în ochii publicului, ca fiind persoane foarte
influiente şi afacerişti cu renume. Deci erau susţinuţi cu
capital, de către serviciile lor pentru a se integra în
societate ca şi celebri oameni de afaceri… şi aşa au şi
rămas după ’89!!! (Va urma)
de SanduViorel

„Dacă ar ridica Dumnezeu blestemul Adamic l-aş ruga


acum să-mi îngradească libertatea de alegere între bine şi
rău, căci astfel aş fii ceea ce sunt astăzi, un ahtiat după
dragoste dar cu sânge luciferic.” I.D.C.

***

25
De toate pentru toți. Pe alese…

În casă miroase a portocale și vin fiert, a plăcintă cu


spanac și brânză grasă de oaie și a seară nouă în an nou.
Eu stau sub o pătură groasă, moale, ca o pisică
deangora. E foarte molcuță, cum ar spune soțul meu, și
potrivită perfect căci tare frig e afară, neînchipuit de frig.
Încerc să-mi adun gândurile în cuvinte, deși n-am chef de
povești, ci doar de împărtășit una-alta. Dacă totuși vă
doriți povești, vă recomand eu o fată de nisip cu arome de
ceai și soare blând. O găsiți cu vorbe nou nouțe pe chic
elite sau pe blogul ei personal.

De câteva zile tot fac recomandări, pe Fb, deși mă feresc


de asta pentru că nu intru atat de des in locuri pe care
oricum le cred deosebite, în așa fel încât să pot face o
descriere obiectivă și sa pot da amănunte pertinente.
Totuși, nu e om din mediul virtual să nu fi auzit de Hapi,
a doua mea recomandare, ce poate fi oricând omul cu
un pantof roșu într-o mare de gri. La ea îmi plac lumile
de catifea pe care mi le împletește senzațional, între
tradiții și românesc, până la culturi despre care eu nu știu
nimic. Mă învață ea și nu doar ea, cum ziceam și de fața
de soare și nisip. Hapi, e românca exotică ce poartă în
cuvinte un umor unic și un limbaj de neimitat și dacă
povesteste ceva banal sau vorbeste despre oameni sau
lucruri importante. Acum e într-o călătorie pe care eu,
personal, am urmărit-o de la coadă la cap. Și totuși, ieri

26 NR. 49
pe privat, un om deosebit îmi mulțumea cam așa: „De
două zile citesc și recitesc blogul Gabrielei și pagina sa de
FB, de două zile trăiesc atât de intens și simt emoții
copleșitoare pe care mă bucur că le simt. De două zile am
uitat că am depresii trecătoare, vreun of apăsător sau
vreo angoasă ciudată, care nu-mi mai par importante. I-aș
multumi direct Gabrielei, dar mă trezesc mulțumindu-ți
tie pentru recomandare. Parcă nu aș deranja-o cu
banalitatea gândurilor mele.”

Cred totuși că unii oameni nu au nevoie să-i prezinți în


prea multe fraze. Se pot descoperi atât de ușor prin
cuvinte proprii, doar dacă doriți și sunt sigură că veți
simți asta în a treia recomandare, de azi. La fel veți simți
și dacă intrați pe blogul-revistă, cum il numesc
eu, Editura Mateescu, loc unde, prin draga mea Dana
Fodor Mateescu, in 2012, eu am prins drag de cuvinte și
de un stil efervescent, complex tocmai dintr-o simplitate
accesibilă oricărui om care trece prin articolele sale,
(lucru pe care autoarea il reușeste remarcabil), cu viață
care parcă curgea din povești știute dar nepovestite până
atunci de nimeni. Le găsiți acolo, pentru toate gusturile.
Umorul, bucuria dar și tristetea deveneau parte din mine
cu fiecare litera citită și sunt absolut sigura ca va veti
delecta si voi, desi sunt convinsa ca ați făcut-o deja.

Ah, și era sa uit: vizitați Potecuțele, blogul pentru care am


o slăbiciune aparte, iar pentru cunoscători, vedeți ca a
revenit Sonia, hihihi… spuneți-i că a lipsit cam

27
mult. Dani are o nouă căsuță în care spicuiește, în ciuda
faptului că are vechime în blogging eu am descoperit-o
anul trecut și mai mult prin toamnă.

Eu mă simt recunoscătoare, cum


spuneam și in punctuația vieții,
că on line-ul mi-a adus
posibilitatea de a cunoaste
oameni care merită toată
aprecierea lumii. Îmi arunc ancora cuvintelor pe aici,
căutându-mi repere strașnice, dar ferindu-mă de a
împrumuta vorbelor mele luciri nepotrivite. Și așa mă
simt, deseori, aruncată într-o agoră virtuală, de unde aș
putea ieși bucăți-bucăți doar pentru că am avut îndrăzneli
de a scrie public lucruri banale, ascunzându-mă pe străzi
cu închipuiri, în cuvinte îmbălsămate cu plictiseală
”literară”, disecate de ochi neprietenoși și pretențioși care
își imagineaza că tam-nesam mă cred vreo mare
scriitoare. E doar o bucurie că pot face ceva ce îmi place.
Atât. Dar despre asta am mai vorbit și nu reîncep discuții
care ar umbri cuvântul nou pe care l-am adoptat de o
vreme: BUCURIE.
Da, mi-am spus că atâta timp cât pot face totul cu
bucurie, indiferent ca e un proiect nou, o discuție care să
treacă dincolo de politete, interpretări eronate și
conveniențe, sau doar in a pregăti o cină, imi asigur din
start confortul psihic.

28 NR. 49
Mă întorc în sufrageria proprie. Plăcinta mea e aproape
gata. Putea fi cu orice, nu neapărat cu brânză și spanac,
aproape ca nu conta, dar rămăsesem in pană de
ingrediente și imi doream ceva cald care să-mi induca
mirosul de acasa. Mereu ceva copt imi adâncește senzația
de confort, în casă, de parcă adulmec miresme de
oameni dragi. Fac deseori asocieri, și orice mănânc mi-
aduce aminte de ceva sau cineva. Nu înțeleg de unde am
pornirile astea. Plăcinta îmi aduce în minte o prietenă
care iubeste foetajul, iar glasul ei, ce parcă mai
ieri graseia senzual la capătul celălalt al telefonului, mi-a
soptit rețeta, cândva. În același registru al asocierilor, mai
ieri, în caltaboșii- care la noi, la Buzau, se fac în maț gros,
se umplu cu amestec ca de sarmale și se fierb la foc mic
pe plita, și de care nu m-aș lipsi pentru nimic in lume-
parcă îmi grohăia porcul din povestea cu mamaia mea.
Stați să v-o zic. Nu, nu e cine știe ce, dar o scriere a unei
femei simple de la tara a transformat orice ignat intr-un
mare zambet.

Pe vremea cand telefoanele erau rare sau doar în locuri


cum era CAP-ul sau primăria, vorbind de satul meu
buzoian, și când scrisorile încă erau la mare preț, primim
noi una de la mamaia mea:
„Dragii mei, nu au trecut decât două săptămâni de când
ați plecat și uite, că noi nu am vorbit cu porcul, nu știm
cand puteți voi veni să-l tăiem împreună!”

29
Cât am râs și câte glume a primit mamaia din acel
moment, doar pentru ca a inlocuit ”despre porc” în „cu
porcul”; cât am mai dramatizat noi, scuzand porcul ca era
obosit și nu am putut vorbi cu el! De nepretuit, vorba
reclamei! Uite, însă ca, si în ziua de azi, in loc sa vorbim
despre subiect, de ignat, noi, cei ce stim povestea,
insistăm inca ”sa vorbim cu porcul”, in fiecare an, spre
deliciul mamei căreia i se umezesc ochii de drag și
aducere aminte.
M-am lungit, deși am crezut că dacă nu scriu povești voi
fi mai scurtă. Aveam una in minte despre un grof, dar de
ăla al zilelor noastre, care a pus camere de luat vederi in
jurul pădurilor pe care le deține și dacă vede vreun om
care adună vreascuri de acolo il ameninta cu politie și tot
tacamul, semn ca unele lucruri nu se schimbă și ca
personajele, uneori, parcă au coborat din manualele de
când eram eu elevă, unde tronau cu iz de ”a fost odată”.
Acum am auzit ca sunt înlocuite și acelea. Lasă că se
scrie istorie inca, vie, pe aici, în apropiere, la cativa
kilometri de Brasov, într-o lume care își poartă realitatea
în dureri noi ce par vechi.
Nu știu ce harababură a ieșit din gândurile mele amețite,
dar am vrut să onorez duzina de cuvinte, care se
încapațânează să reziste prin câțiva oameni pe care îi
găsiți, tot ca o recomandare potrivită, în acelasi tabel
găzduit de Eddie.

30 NR. 49
Cuvintele vedete sunt următoarele: agora, angora,
ancora, angoasa, groasa, grasa, graseia, grohaia, grof,
of, pantof, pana.

O adevărată provocare pentru cineva care tocmai a fugit


azi de povești, alegând o altă formă de articol. Dar simt ca
aveți de unde alege. O mulțime de oameni va pot delecta
cu ele. Îndrăzniți! Pentru cei de pe fb, care rar intră pe
blog, nu veți putea afla despre toți acesti oameni frumoși,
decât daca intrați pe blog și dați click pe linkuri, dar, cum
spuneam, e doar alegerea voastră. În definitiv e plină
lumea de povești, iar eu sunt recunoscatoare ca vă opriți
și prin cuvintele mele. Nu e lucru puțin, și mă inclin cu
respect și… bucurie.
Autor: Adriana Tîrnoveanu

31
“Cu credinţa în suflet să înfăptuim”

Prof: Adrian Popescu

Un prim semn că se apropie Naşterea Domnului, este


faptul că în sufletele noastre se face simţită mai intens
solidaritatea creştină… Oamenii cu suflet nobil, încearcă
să aducă bucurie pe chipurile semenilor lor… Pentru
creştini, faptă bună este necesară ca aerul, având menirea
de a pune în lumina dragostea de Dumnezeu şi semeni…
Un grup de 50 elevi de la Şcoală Gimnazială Nr 3
Rovinari, coordonaţi de profesorii Popescu Adrian şi
Simona Fugaru, împreună cu studenţii de la ASCOR Tg-
Jiu, ajutaţi şi de reprezentanţi ai Federației “Euro
Education”, au adus bucurie şi emoţie în sufletele a 61 de
bătrâni din “Complexul de asistenta şi îngrijire Dobrița”
şi a 14 copilaşi de la Asociaţia “Copii noştri de
pretutindeni”. Bătrânii şi copiii din cele două centre au
primit cadouri obţinute de elevii din Rovinari, în urma
spectacolelor de colinde ţinute la Termo Rovinari şi la
Inspectoratul Şcolar Gorj. Pachetele obţinute au fost
împărţite, aşadar bătrânilor şi orfanilor… Activitatea face
parte dintr-un proiect iniţiat de prof de religie Popescu
Adrian cu titlul: “Cu credinţa în suflet să înfăptuim”. A
doua parte a acestui proiect a fost coordonată de doamna
profesoară Fugaru Simona şi a urmărit identificarea a 8
familii vulnerabile social, din oraşul Rovinari… Elevii
coordonaţi de doamna profesoară, au adus bucurie în
sufletele copiilor ce provin din aceste familii… Astfel,
32 NR. 49
peste 30 de copii ce provin din aceste familii au primit
pachete cu alimente, dulciuri, jucării şi haine… Mai
mult… doamna profesoară Fugaru Simona şi Adam Delia
au împlinit dorinţa a 4 fetiţe, ce l-au rugat pe Moş
Crăciun să aibe şi ele un brad împodobit de Crăciun…
Cele 4 surori au primit cadouri şi au avut bucuria să-şi
împodobească bradul, împreună cu doamnele
profesoare… Faptele tuturor celor implicaţi au fost
simple dar grăitoare… Zâmbete, lacrimi de bucurie, s-au
întrezărit pe chipurile tuturor… Ca profesor de religie, am
simţit implicarea şi solidaritatea profesorilor atunci când
scopul este unul nobil… Doresc să mulţumesc tuturor ce
au făcut posibilă realizarea acestui proiect, în primul rând
lui Dumnezeu şi în aceeaşi măsură… dragilor mei elevi
ce au fost mereu lângă mine… “Iubirea este bucuria de a
face altora bucurie…” (Sf. Ioan Gură de Aur)

33
Poem dedicat Părintelui Arsenie

Smerenia Parintelui a ascuns / moartea mucenicească, /


Că n-a dorit pe pământ, ca IISUS, / slavă omenească. / De
aceea și maicile susțin că la sfârșitul lui, / L-au văzut
obișnuit, ca al creștinului. / Părintele fiind în Cer nu-i
trebuie canonizări, / Dar cei ce se opun, s-ar putea să aibă
urmări. / Că-i o sminteală pentru bietul popor, / Să nu -l
vadă în calendar pe Sfântul lor. / Părintele nici Cărarea
Împărăției, / Să o publice n-a vrut, / Că oamenii au multe
voi și cărări de văzut. / Nici IISUS nu a scris nimic, decât
pe nisip ceva, / Dar a șters repede / Ca să nu aibă fariseii
ce comenta. / Eu, Petru, am scris ce am scris, cum a zis
Pilat, / Și răspund personal, aici și în Cer, neapărat. / Că
n-am avut mai mare dar pe pământ, / Decât Părintele
Arsenie cel îndurat și Sfânt. / Iar dacă în carte, cumva, pe
cineva am lezat, / Îl rog în
genunchi, eu preotul Petru să
fiu iertat. / Că numai ntregul
adevăr am vrut să -l scriu,
Despre Arsenie, părintele
meu, până sunt viu .”

Preot Petre Vamvulescu

34 NR. 49
Rugăciunea ne oboseşte repede. De ce oare?

Priviţi-L mereu pe Domnul cu ochii minţii şi ai inimii


şi atunci veţi putea sta la rugăciune toată noaptea şi
nu veţi osteni.

Îi auzim pe unii spunând: rugăciunea ne oboseşte


repede. De ce oare? Fiindcă nu-L aveţi în faţa ochilor
minţii pe Domnul ca şi când ar fi aievea. Priviţi-L mereu
cu ochii minţii şi ai inimii şi atunci veţi putea sta la
rugăciune toată noaptea şi nu veţi osteni. Ce spun, o
noapte! Veţi fi în stare să staţi trei zile şi trei nopţi la rând
şi nu veţi obosi. Aduceţi-vă aminte de stâlpnici. Ei au stat
mulţi ani la rând pe un stâlp, cu duh rugător, învingându-
şi trupul, cel care, ca şi trupul tău, trăgea spre lenevie. Iar
ţie ţi se par grele câteva ceasuri de rugăciune, poate chiar
unul singur!

de Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos,


Editura Sophia, Bucureşti, 2005, pp. 111 – 112

35
PARALMENTARUL ŞI PARLAMENTUL RUŞINII
NAŢIONALE!!!

Asistăm astăzi, în zilele sfintelor sărbători de Crăciun,


la încă o mare nedreptate şi umilinţă a poporului
Român. De sărbători, Parlamentarii Ruşinii Naţionale,
aceşti demoni ai naţiunii romane, în total dispreţ faţă de
întreg poporul României îşi croiesc cadouri nesimţite şi
nemeritate….!!!!
Din Sarcofagul Parlamentului ţării răzbate o puternică
miasmă de putrezeciuni înţepătoare ale unor stârvuri în
descompunere şi care infestează şi contaminează întreaga
ţară. Sub acest greu miros avem să ne “delectăm’’ cu zeci
de cazuri de miningita morală. Bolnavii şi alienaţii
naţiunii ne aruncă iarăşi cu venin otrăvindu-ne viaţă şi aşa
amară oferită nouă, tot de aceste putregaiuri cangerigene
ale naţiunii!!!
Aleşii ruşinii naţionale, şi-au făcut cadou, o pensie
nesimţită şi total nemeritată. Astfel şi-au legiferat o nouă
hoţie, cu acte în regulă, râzându-ne în faţă, pentru
nedreptatea făcută.
În total dispreţ cu cetăţenii care nu-şi pot asigura un trai
decent în ţară, aceşti alienaţi ai naţiunii, au decis că sunt
mai presus de lege şi chiar mai presus de Dumnezeu!!!
Acordându-şi cu aroganţă infinită pensii şi salarii de mii

36 NR. 49
de euro şi asta pe final de mandat, ceea ce ne duce cu
gândul că au spus-o cu toţii “După noi, Potopul…”
După ce chiar ei înşişi au încălcat toate legile scrise şi
nescrise ale omenirii….Au călcat în picioare tot ce este
mai sfânt şi mai românesc, ne-au terfelit şi ne-au umilit
mereu, asistăm şi astăzi cu consternare la aceste
incredibile şi intolerabile acţiuni de ură împotriva
propriilor lor conaţionali…Să ai tupeul să-ţi acorzi cu
ignoranţa salarii şi pensii, invocând nişte legii
interpretabile, în totală discordanţă cu restul naţiunii, este
de-a dreptul halucinant…!!!
Prin urmare, aşa merge în România!!! Să fii politician
este sinonim cu dictatura. Ei fac legile ei le aplică în
folosul lor, fără frică de repercusiuni. Cine să-i condamne
şi cine să-i acuze??? Care legi le contravin lor??? Cine-i
mai poate desfiinţa??? ….Nimeni!!!!
Doar n-o să fiu acum contrazis??!!! Ca noi i-am ales şi tot
noi îi putem da jos!!! Nu!! Nici vorbă, că noi restul
poporului Român, rămas în ţară după “depotările” forţate
provocate de ruinare ţării de către dictatura politicienilor,
în căutare unor locuri de muncă decent plătite…Noi restul
romanilor din ţară, dintre care jumătate suntem asimilaţi
ca fiind slujbaşii acestor politicieni dictatori, să mai avem
puterea de a răsturna o dictatură, mai feroce şi mai
incisivă din toate timpurile, pe care le-a avut România!!!!

37
Nici măcar cei din diaspora nu ne mai poate salva,
întrucât şi ei sunt dezbinaţi şi aşa cum arătăm cu altă
ocazie, nu există o voce puternică la nivelul diasporei
unite, care să critice din afară, în tremeni duri, răul pe
care aceşti dictatori politicieni, îl fac Naţiunii Române!!!!
Poate ar mai fi o ultimă speranţă, că acestă lege
mizerabilă să fie atacată la Curtea Constituţională!!! Dar,
cine să o facă?? Ce entitate şi ce organizaţie şi/sau ce
personalitate mai poate interveni???!!!
Aceşti dictatori politicieni, au uitat un lucru esenţial, cum
că Ei sunt aleşi în acele funcţii şi ca acest lucru să se
întâmple, Ei politrucii mafioţi, sau înscris benevol pe
acele liste de partid, şi-au oferit ei singuri serviciile către
ţară, optând să fie aleşi sau nu, în acele funcţii…Nu au
fost încadraţi în munca pe bază de concurs…nu şi-au
etalat capacităţile profesionale de excepţie pentru care
38 NR. 49
statul ar fi apelat la acestea…oferindu-le un loc eligibil şi
extrem de călduţ şi profitabil….Mai mult, unii dintre
aceştia, cu bună ştiinţă şi cu largul lor accept, şi-au oferit
serviciile din proprie iniţiativă, pentru ‘N mandate. Toate
acestea beneficii şi le-au ales singuri, iar atunci când şi le-
au ales au ştiut cât şi cum vor fi plătiţi, însă tot aşa de
bine ar putea să renunţe la fotolile lor călduţe, tot
benevol, dacă li se pare că sunt prost plătiţi iar munca lor
este epuizantă….Nimeni nu-i obligă să rămână în funcţii,
chiar în acest moment, la un sondaj de opinie în direct cu
cetăţenii, care, se spune că i-ar fi ales, ori la un
referendum, aceşti cetăţeni nu le-ar mai acorda girul să
rămână în funcţii şi să-şi mărească lefurile şi
pensile….!!!!
Prin urmare, dragi Aleşi ai Ruşinii Naţionale, renunţaţi de
bună voie la fotoliul călduţ, la imunităţile politice şi la
toate afacerile şi comisioanele ilegale şi imense, dacă nu
vă convine “munca’’ la care v-aţi înhămat cu bună ştiinţă,
de bună voie şi nesiliţi de nimeni…renunţaţi şi plecaţi
căci sigur se vor găsii mii de alţi înlocuitori care vor face
mai mult decât voi toţi şi pe mult mai puţini bani….!!!!
Totul e să renunţaţi dacă nu vă convin condiţiile voastre
de muncă…!!!! Lăsaţi-ne, până nu este prea târziu!!!

39
APARIŢIA
Revista (ziarul online de atitudine civică) “Magazin Critic” este
editată periodic la cererea cadrelor didactice şi se găseşte de vânzare la
sediul redacţiilor din Judeţul Gorj.
CONTACT
Motru: Parohia I „Sf Nestor”, Şcoala Gimnazială Nr. 1, Județul Gorj
Târgu Jiu: Liceul de Arte „Constantin Brăiloiu”, Județul Gorj
Telefon: 0770529500 sau 0728353441.
http://www.magazincritic.ro/ .
E-mail: magazincritic@yahoo.com sau cdi7910@yahoo.com
COLABORARE
Aşteptăm colaboratori serioşi. Textele tehnoredactate*, în Microsoft Word,
Office XP, şi semnate pot fi trimise pe adresa de e-mail a revistei:
magazincritic@yahoo.com, până la data de 20 a fiecărei luni. Tehnoredactarea
se va face cu font Times New Roman, corp 10-12, pagină format A5,
folosindu-se diacritice. Responsabilitatea textelor publicate aparţine în
exclusivitate autorilor. O echipă redacţională va selecta articolele în vederea
publicării acestora. Atenţie la plagiat! (*Reguli minime de tehnoredactare:
Înainte de punct, virgulă, punct şi virgulă, două puncte, trei puncte, semnul
exclamării, semnul întrebării, nu se pune spaţiu. Spaţiul se va pune după aceste
semne de punctuaţie, precum şi înainte de deschiderea unei paranteze.)
CONCEPŢIE GRAFICĂ / MACHETARE / DESIGN
Asociaţia culturală Semn – Târgu Jiu www.acsemn.wordpress.com
EDITAREA
Asociaţia Paradigme educaţionale, Sucursala Târgu-Jiu, Gorj
TIPARUL
a fost executat de Asociaţia Paradigme educaţionale, Gorj
Magazin critic (online) - ISSN 2360 – 3321
ISSN–L 1842 – 8541

40 NR. 49