Sunteți pe pagina 1din 51

Bl BLIOTEC R POPORALA

A „A SOCIATI UNII"
N o . 163. 1929

ZIUA UNIRII
(1 Decemvrie 1918)
P iesă teatrală poporală, în 3 aete
de
E L E N A ş i C. S P O R E A

SIB1IU — „A sociafiunea“ („A stra“), Str. Şaguna 6

P reţu l 5 L e i.
„A SO C IA T IU N EA pentru literatura
română şi cultura poporului român“.
în tem eiată în 1861.

PREŞEDINTE DE ONOARE:
M. S. Regele FERDIUAUD l.
Prezident âetiu:
Vasilie Goldiş.
Viee-prezident I.: ' Viee-prezident 11.:
Dp. Oct. Russu. Dp. Gh. Preda.
Comitetul central al „Asoei^fiunii“ numără 50 de
fruntaşi din toate păturile soeietăfii româneşti.

P £ de datopiajieeărui bun
Român să sppijineaseă „Aso-
eiaţiunea“ abonând publicaţiile
ei şi înscriindu'se de membru.

Taxele de membru sunt următoarele


•t. .
Membru fondator al C asei Naţionale,
odată pentru totdeauna.......................Lei 5000--
Membru fondator al „Asoeiafiunei“,
odată pentru t ot deauna. . . . . „ 1000-
Membru pe uiafă al „Asoeiafiunei“,
odată pentru totdeauna......................... „
Membru aetiual „Asoeiafiunei“,anual „
Membru ajut. al „Asoeiafiunei“, anual „
Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra“.

Anul al 19'lea. Nr. 163. 1929.

„Ziua Unirii“
(1 Decem vrie 1918)
Piesă p o p o rală în 3 aete

de "*•'

ELENA şiCONST. SPOREA

Editura Asoeiatiunii „Astra“, Sibiu, Strada Şaguna 6.


Tiparul Institutului de arte graftee „Dacia Traiană“, s. a.. Sibiu.
Guuânt în ain te!
Numai împrejurările în cari am trăit,
atât în timpul răsboiului, eât şi în cei zece
ani dela răsboiu încoace, ne-au îndemnat
să scriem această piesă teatrală.
Casa noastră din laşi.A adăpostit pe mulţi
refugiaţi diifteritoriile-pciţpate de duşmani şi,
mai ales, pe fraţi de a’i' hdştri din Ardeal.
Acolo se adunau ei în ureme de restrişte
să-şi spună păsurile şi să se sfătuiască ce
cale auem de urmat.
0 a unit cari am lucrat la biroul de a-
sistenţă socială al refugiaţilor, am cunoscut
foarte deraproape mizeriile şi suferinţele
aeelor, cari apucaseră calea pribegiei şi
cari ajunseseră să trăiască numai din mila
Majestăţii Sale Regina, prezidenta de onoare
a biroului refugiaţilor, şi a altor Doamne din
societatea înaltă, ea prinţesa Olga Sturza,
Marla Qh. Balş ş. a.
l*
4

Am uăzut pe Majestatea Sa chiar în


ziua de 4 Martie 1918. După cel mai greu
şi mai dureros Consiliu de coroană în care
se hotărîse „tringhiul morţii“.
Ba, eu inima frântă de durere şi eu su­
fletul cuprins de amărăciune, uenise în curtea
bisericii Bărboi din laşi, să împartă eu zâm­
betul pe buze fericire sutelor de femei şi
copii refugiaţi, cari aşteptau nerăbdători hăi­
nuţele şi bunătăţile aşezate eu grije prin
coşuri.
Niciodată nu s'a uăzut o sforţare mai
mare a omului sdrobit de durere să arăte
alteeua decât eeeaee simte.
Dar Atotputernicul a ajutat şi de data
asta neamul românesc, căci soartea armelor
s ’a schimbat.
Atunci casa noastră a fost din nou adă­
postul ardelenilor, reîntorşi din Basarabia.
Acolo s’au strâns mulţi dintre ei, sfă-
tuindu-se cum să organizeze faimoasa a-
dunare dela Alba-lulia.
Tot acolo s’au sfătuit eâţtua oameni de
şcoală asupra organizării înuăţământului din
Ardeal, în oara anului 1919, eu ocazia con­
gresului tuturor membrilor corpului didaetie
5

din România întregită, prezidat de regretatul


Andrei Bârseanu. Ea îndemnul acelora am
părăsit şi noi laşii şi am uenit să contribuim
eu modestele noastre puteri la organizarea
învăţământului din Ardeal.
Astfel am fost ajutaţi de noroc să auzim
şi să uedem multe.
Dar ee*au uăzut cei patru ochi ai noştri
n’a fost de ajuns ea să dea o icoană uie
de eeeaee s ’a petrecut în România Mare.
Pătrunşi de acest adeuăr, am consultat şi
eâteua lucrări de samă, şi anume:
1. C. K iriţescu: Istoria răsboiului pentru
întregirea României.
2. /. C lop oţel: Revoluţia din 1918 şi Unirea
Ardealului eu România.
3. Nenumărate broşuri, comunicate o-
fieiale şi neoficiale, reuiste şi gazete, scrise
în timpul răsboiului şi după încheierea
păcii.
Din lucrarea cea dintâi am luat părţile,
cari caracterizau aşa de bine pe suveranii
noştri. Din lucrarea a doua am luat o parte
a predicii rostite de părintele l.j&iipaş, în
biserica din Sălişte.
6

Prin această piesă am uoit să rechemăm


în mintea cetitorilor sau spectatorilor eâteua
momente mai însemnate din timpul unirii
Ardealului eu patria mamă, eu gândul că
ea ua putea ţinea locul uofbirilor ocazionale,
rostite la sărbările de 1 Deeemurie.
Deoarece piesa este menită să se joace
pe la şcolile primare, unde nu auem scene
bogate, o parte din acţiuni au fost înlocuite
prin istorisiri bine'simţite.
Acesta ne-a fost gândul, când am dat
lucrarea de faţă să se tipăriaseă.
AUTORII.
P ER SO A N ELE:
Radu — lnuăţătorul satului.
Mărgărita — Inuăţătoarea (soţia înuăţătorului).
Florin şi f ....
llenuţa / e°Plu lor-
# Moş Toader — Uu moş bătrân de tot,
dar în putere.
Moş Dinu — Mai puţin bătrân decât
Moş Toader.
Smărăndiţa
Mărioara
Irina Fete din sat, adunate la
Ancuţa şezătoare.
Viorica
şi alte fete din sat.
Neeulai Tălmaeiu şi \
Ion al F loarei j Voluntari ardeleni.
Vasile Pietrarul
Niţă Cojocarul Ţărani din sat, mai
Qheorghe Cântăreţul în uârstă.
llie Vlădoiu.
Ţărani, ţărance şi copiii.
8

ACTUL l.
S een a reprezintă locuinţa unei înuăţătoare din
Ardeal. Mobila simplă. Pe pereţi atârnă icoane şi
tablouri, ba icoana Maicii Domnului este o candelă
gata a fi aprinsă. Paturile şi ico an ele sunt împodobite
eu lucrături naţionale.
Dopiii înuăţătoarei Florin (de ureo 8 ani) şi llenuţa
(de ureo 12 ani) îşi fac temele la o m asă, eeua mai
la o parte.
Fetele din sat şed grupate la şezătoare, în mijloc
eu înuăjătoarea şi lucrează de zor obiecte de îmbră­
căminte pentru orfanii de răsboiu.
La ridicarea cortinei Florin (d acă e cântăreţ)
sau ure-una din fete cântă sfârşitul unui cântec de jale.

SCENA. 1.
învăţătoarea. Bine, Florine, mamă, bine 1
Dar tu, llenuţo, ţi-ai înuăţat poezia?
llenuţa (S e s c o a lă d ela m asă cu ca rtea în
m ână şi s e d u ce la m am ă-sa, s ă -i ascu lie p o ez ia ) Da,
mamă dragă, o ştiu. Poţi să mă asculţi.
(în c ep e şi sp u n e poezia.)

In noaptea mobilizării
de Ion Băilă
In noaptea când s’a pus la cale
Acest răsboiu îngrozitor,
Era în multe inimi jale
Şi multe feţe erau pale
De groaza gândului că mor.
9
Bărbaţi eare-şi lăsau acasă
Soţiile eu prunei minori
Simţiau destinul ee-i apasă
Din curte ei dedeau să iasă
Şi se ’ntoreeau de-atâtea ori.
„Mai e încă destulă ureme,
„Mai stai puţin aiei eu noii“
Aşa se auzia eum geme,
In gând, spunând eu foe blesteme,
Soţia eea eu pruncii goi.

In noaptea eând s ’a pus la cale


( S e rep etă strofa I.)

Învăţătoarea. Bine, llenuţă. Acum apueă-te


şi-ţi serie temele. (A dresân du -se fetelo r.) Dar
uoi, fetelor! Hai, grăbiţi! să gătăm mai re­
pede eu lucrurile astea... eă, iacă, uine iarna
şi trebuie să le împărţim sărmanilor orfani...
ştiţi bine eă n'are eine se ’ngrijl de ei, săr­
manii 1!...
F etele din dreapta. Noi acuş suntem
gata... doamnă înuăţătoare.
Grupul din stânga. Şi noi... mai auem
doar puţin şi gătăm.
10
învăţătoarea. De-ar ajunge pentru flecare
câte eeua 1... că, Doamne 1... mulţi orfani mai
sunt în satul nostru... şi n’aş urea să ne
scape unul... fără să capete eeDa...
Smărăndiţa (cu du rere.) De-am rămânea
numai eu atâţia. . . dar cine ştie ce ua
mai fii...
Mărioara. Zău!... că bine zici tu, Smă-
răndifo!.. nu se ştie ce ne-o mai aduce ziua
de mâine.
învăţătoarea. Nădejdea e numai la Dum­
nezeu .. fetelor!... că El e Atotputernicul şi
eeeaee ne dă El trebuie să îndurăm eu răb­
dare!... Adueeţi-uă aminte de prin cărţi...
câte n’au suferit străbunii noştri... în decursul
ueaeurilor!...
Irina. Drept are doamna înuăţătoare...
prin câte n'au trecut ei... ea să ne păstreze
graiul şi credinţa.
învăţătoarea. Şi, totuş, le-au păstrat... eu
toate suferinţele îndurate... pentrueă le-a
ajutat Cel de Sus... şi eu ajutorul lui Dum­
nezeu... câte nu poate face omull... (cu m irare.)
Dar ce-o fi de nu mai uine Moş Toader!...
I s’o fi întâmplat eeua?!!...
11
SCENA 11.
(Intră Moş Toader.)
Moş Toader (cu v o ie bună.) Bună seara,
la Dumneauoastră!... Bun lueru 1... nepoatelor!
Grupul fetelor din dreapta. Bună să-ţi
fie inima!...
Grupul din stânga. Bine-ai uenit... Moş
Toadere !...
învăţătoarea. Chiar acuma uorbiam de
D-ta... Bine că ţi-ai mai adus aminte de noi.
Moş Toader. Apoi am uenit să le ’nto-
uărăşese pe fetele astea eătră casă... eă a
ajuns uremea să hie urgie... eând întârzie
eopehilele pe uliţă.
învăţătoarea (dând din cap , în sem n d e a p r o ­
b a re.) Ai dreptate, moşule dragă... ai dreptate;
grele zile am mai ajuns!... (A poi cătră fete.)
Mulţâmiţi-t fetelor... eă, uite, cât e de bun
moşul eu uoi.
Toate ’n eor. Mulţămim!... moş Toadere...
mulţămiml..
Smărăndiţa (eu multă îngrijorare.) O mai ţine
mult răsboiul ăsta?... eă te-apueă jalea de
câţi schilozi şi câţi orfani întâlneşte pe drum.
12
Irina. Drept spui tu... surată Smărăndtţo!...
eâţi feciori de-ai noştri au plecat uoiniei ea
stejarii şi mândri ea floi-ile.. şi câţi din ei
s’au neuoişit în bătae... şi s'au sluţit acolo,
de nici nu-i mai eunoşti.
Moş Toader. Cum le-a fost noroeul, fe­
telor! Dacă are omul sile... scapă chiar din
gura tunului.
Ancufa. Bine zici, moş Toaderel... că
doar nu s ’au sluţit toţi... s’au mai întors şi
teferi destui... Vasile Pietrarul... Niţă Cojo­
carul... Miron al Dafinii... şi Qheorghe Cân­
tăreţul... cum de-au scăpat eu uiaţa şi în­
tregi la trup şi la minte din ploaia gloanţelor?!..
Moş Toader. Puterea lui Dumnezeu... ne­
poată dragă!...
Florin şi llenuţa, ca ri p ân ă acu m a tră se seră
numai cu u rech ea la c e le u orbite, s e a m e s te c ă ş i ei
în uorbă.
Florin. Dumnezeu are să-l apere şi pe
tata... nu-i aşa, mamă?!!...
învăţătoarea. (S cu lân du -se d e p e scau n ş i m er­
g ân d câtră ei.) Da, dragul mamei!
llenuţa. Şi are să-l aducă sănătos acasă!
învăţătoarea. Da, scumpo!... Dar uoi u’aţi
sfârşit lecţiile?!!..
13
Uenuţa. Mai auem numai o leaeă... mamă
dragă.
Florin. Când s’o sfârşi răsboiul... uin
toţi oamenii aeasă... şi atuneea uine şi tata...
aşa este, mamă?!...
învăţătoarea. (M ângâindu-i p e am ân doi.) Ne­
greşit eă da... dragii mamei!... dragii mamei!...
(S e 'n io a r ;e iapă Ia I o c )
Viorica. (A pu când d e m ân ecă p e Irina, c a r e
uitase lucrul şi s te te a p e gânduri.) Auzi, Irino . . .
eă uin feciorii din bătae! Ce stai aşa ’n gân-
durată ?/
Irina. (T resărin d şi cu o a r e c a r e în d oiala .} Cine
ştie când or mai ueni şi eum or mai ueni
de pe acolo!...
Ancuţa (eu îngrijare.) Făr’ de mâini... or
făr’ de picioare... de ţi-o fi mai mare jalea
să te uiţi la e i!..
Viorica. Ori poate... orbi şi sluţi, ea
Doamne-fereşte!
Moş Toader. N’aueţi grijă, fetelor... eă
cei cari nu s’au sluţit până acuma... uor ueni
uoiniei ea stejarii şi frumoşi ea brazii... Eu
âm înţeles eă s’ar fi potolit bătaia... şi să
ştiţi dela mine eă nu mai ţine mult răsboiul!...
14

Toate (fo a rte mirate.) De unde ştii, moşule ?


Învăţătoarea (cu n eră b d a re.) E adeuărat,
moş Toadere? Spune-ne şi nouă de unde
ai aflat uestea asta bună?...
Moş Toader. Am eu semnele mele... cari
nu mă prea păcălesc niciodată.
învăţătoarea. 6 e fel de semne, moşule?!
Moş Toader. la... am uisat un uis mi­
nunat... şi aşa mă bate gândul... că înţelesul
lui e că are să se sfârşească răsboiul şl
uom auea o mare bucurie eu toţii.
Toate. Ce bine ar fii!
Smărăndiţa (foarte n eră b d ă to a re.) Spune,
moş Toadere, spune-ne- şi nouă ee-ai
uisat?
Viorica (cu ton rugător.) Zău, moşule...
spune-ne şi nouă uisull...
Învăţătoarea. S ’auzim pe moş Toader!
Toate. S ’auzim!... s’auzim 1...
Moş Toader. Se părea, că armata ro-
mână, în frunte eu brauul ei comandant,
Ferdinand I ul, stetea faţă ’n faţă eu oştirea
duşmanului, care era câtă frunză şi iarbă.
Apoi s’a început lupta. Iar pe deasupra plutea
arhanghelul Mihail, îmbrăcat în haine stră­
15
lucitoare, de ţi luau ochii. Cu sabia lui de
Joc făcea prăpăd în rândurile duşmanilor.
Duşmanii au fost cuprinşi de groază şi au
luat-o la fugă, împrăştiindu-se ea făina or
bilor. Pe câmpul de luptă a răsărit un copac
frumos, care creştea uăzând eu ochii şi cu­
prindea sub crengile lui toate ţinuturile lo­
cuite de Români.
Şi când bătea uântul prin crengile lui,
par’eă aducea suspinele fraţilor noştri de
pretutindeni.
Atunci părea eă am început a uorbi eu
uântul, aşa, în uis, întocmai cum zice cântecul :
„Vântule de prin copaci,
Mai stâmpără-te şi iacii
Dela fraţi de ce-mi înşiri
Numai negre tânguiri?“
Iar uântul a prins a-mi răspunde şi el,
tot eu uorbele cântecului:
„Cântă mierla ’n uârf de fag
Ce-mi tot spune uersu-i drag?
Spune ’n cântec legănat:
„Taci Române, fii bărbaţi“
„Moina, Prutul, uor seca,
Munţii se uor dărâma,
Fraţii după cari plângi,
Iar la piept o să ţi-i strângi!“...

învăţătoarea (ştergân du -şi lacrăm ile d e m iş­


Minunat uis, moş Toadere... şi să
ca tă c e e.)
ştii eă bine l-ai tălmăcit.
Fetele din dreapta. Ce bine e’o să ’nee-
teze răsboiull
Smărăndiţa (foarte b u cu roasă.) Şi-o să oină
iar feciorii acasă!
Aneuţa. Şi-o să scăpăm de urgie!
Irina (s a r e d ela loe, înspăimântată.) Ascultaţi!
Toţi (speriaţi.) Ce este ? !...
Irina. A seârţăit portiţa!... Ai auzit-o,
Doamnă înuăţătoare! ?...
Smărăndiţa. Ţi s ’o fi părut, Irlno!...
învăţătoarea (încordându ş i atenţia.) Ba nu,
fetelor... are dreptate Irina... Ascultaţi, că
s’aud şi nişte paşi prin ocol... ( s e ridică in pi­
c io a r e ş i m er g e cătră fe r e a s tr ă — cu hotărîre.) Să
ştiţi eă uine eineua.
Moş Toader (eu m irare.) Cine să oină
acuma, în puterea nopţtt?!
17
Un glas de afară. Uite!... eă e lumină...
Poate eă nu s’au euleat.
i(Qlasul s'au de din c a s ă şi toată lumea s e în fricoşează.)
Inuăţăioarea (îngrijorata.) Auziţi eă uorbese
tlaoîaltă!... Se uede eă sunt mai mulţi!
(Tofi eeilalfi s e în fricoşează.)
Qlasul de afară. V’aţi euleat ?... Doamnă
înuăţătoare!
învăţătoarea (speriată.) Mă strigă pe nume l
Cine o fi oare?
Florin. (A propiindu-se d e m am ă-sa, fo a rte înfri­
coşat.) Mamă!... Mie mi-e frieăl (S e ţine d e r o c h ie ).
llenuţa. (S e r e p e d e şi e a la m am ă-sa.) Şi mie.
învăţătoarea. (Cu g la s trem urător, d a r cu g la s
tare.) Gine-i acolo?
Qlasul. Nu uă temeţi... Doamnă înuăţă­
toare. . suntem oameni buni... deschideţi
numai!
învăţătoarea. (C eva m ai cu rag ioasă.) Dar
cine sunteţi dumneauoastră ?!
Qlasul. Neeulai Tălmaeiu şi Ion alFloarei.
Moş Toader (foarte mirat.) Nieulai Tăl­
maeiu!... ăsta era prin Rusia!...
Irina (uimită.) Şi ion al Floarei... tot din
Rusia seria acasă.
2
18
învăţătoarea. (A propiin du -se d e ferea stră .) Ş i
ee doriţi dumneauoastră?...
Glasul. Te rugăm să ne deschizi, că
ţi-aducem ueşti dela domnul înuăţător.
Moş Toader (foa rte nedum erit.) Ce spun ?
Învăţătoarea. Zic că-mi aduc ueşti dela
Radul Trebuie să le deschid!... (M erge cătră
uşă şi-o d esch id e.)

SCENA lll.
Neculai Tălmaeiu şi Ion al Floarei.
(Intră inlăuntru frigu roşi ş i s e bu cu ră că au dat d e
căldură. Sunt îm brăcaţi în haine militare, cu g a lo a n e
d e c a p o r a l şi sergent.)
Nieulai Tălmaeiu. Bună seara!... la dum-
neauoastră!... (cu m irare) Ce de lume aici!..
(Dă m âna eu toţii.)
Ion al Floarei. Bine u’am găsit, sănă­
toşi !... Da ee u’aţi adunat atâta amar de om 1
(Dă ş i e l m âna cu toţi din casă.)
Fetele (cu multă b u n ăv oie .) Bună să uă fie
inima.
învăţătoarea. Bine-aţi uenit, sănătoşi...
noi suntem în şezătoare... dar dumneauoa­
stră, dincotro ueniţi?... Radu unde e?... Când
l-aţi întâlnit ?... ee ştiţi despre dânsul ?
19
Moş Toader [foarte mirat.) De unde pica­
răţi, măi băiefi?
N eculae Tălmaeiu. Venim de departe,
moşule dragă... suntem de 10 zile pe drum.
învăţătoarea (dându-le c â te un scaun .) Aţi fi
osteniţii... Poftiţi şedeţi.. şi spuneţi mai de
grabă ueşti despre Radu... El nu Dine ?
loan al Floarei. Ba uine, dar... cum să
nu uină. Vine şi dânsul.
Florin şi llenuţa (plin ide bucurie). Dine tata!...
D ine tatdl... (N eculai şi Ion s ’a ş e a z ă pe scaune.)
Neculai Tălmaeiu. Ce bine e când poţi
sta în casă, la căldură! Ce zici, Ioane?!
Ion al Floarei. Ai dreptate, Neculae...
Florin (apropiin du-se d e ei.) S ’a sfârşit răs-
boiul, nene Ioane ?
Ion. Sfârşit, da...
llenuţa (n eră b d ătoare.) Şi când D ine tata?
Neculai Tălmaeiu. Mâine... fătuţâ dragă...
mâine o să-l uedeţi.
învăţătoarea (foarte n eră b d ă to a re.) Cum?. .
mâine Dine şi Radu?!.., Dar spuneţi-mi odată,
oam eni buni... unde este a cu m a ? ... şi ce
ştiţi despre el ?
2*
20

Moş Toader (cu bucurie.) Vine domnul în-


uăţător!?...
Smărăndifa (întrebările u rm ează a ş a d e r e ­
p e d e una după alta, că c e i întrebaţi n’au v rem e să
răspundă.) Da frate-meu nu uine?

Viorica. Da Gheorghe-al nostru?


Irina. Pe Vasile nu l-aţi uăzut? Bl
nu uine ?
Ion al F loarei (zăp ăcit d e atâ tea întrebări).
Ba da,., fiţi pe pace... eâ uin toţi.
învăţătoarea (pierzân du -şi r ă b d a r e a ) Hai 1
spuneţi odată!... Unde e Radu?... De ee n’a
uenit eu uoi acuma?...
Neeulai Tălmaeiu. A rămas la Sibiiu.
învăţătoarea (nedum erită.) Şi pentruee-a
rămas acolo?!... De ee n’a uenit acasă?
Neeulai Tălmaeiu. Apoi... uezi că... acolo
e grosul armatei române acuma... şi ofiţerii
noştri sunt toţi ţinuţi sub armă!... Dar... ne-a
spus, domnul înuăţător, că trece mâine la
Arad... şi atunci... s’abate şi pe-acasă pentru
eâteua ceasuri. Ne-a ordonat... să uenim
chiar acuma, noaptea, ea să uă spunem lu­
crul acesta.
21

învăţătoarea. Dă mulţumesc 1... uă mul­


ţumesc!... Dumnezeu să uă ţie e’aţi fost aşa
de bunii
Uiculai Tălmaciu. Ne pare bine că l-am
găsit şi pe moş Toader aci., că trebuia să
mergem şi la dânsul.
Moş Toader (cu n erăb d are.) Aueţi şi pentru
mine ureo ştire?!
Ion al Floarei. Da, moşule... auem un
ordin... ne-a spus domnul înuăţător că pentru
mâine la 11 o r e .. să u’adunaţi laolaltă . toţi
din sat... ea să formaţi garda naţională...
şi să fiţi pregătiţi pentru reuoluţie.
Fetele (foa rte s p eria te. îşi f a e cru ce.) Reuo-
tuţiel... Doamne Dumnezeule!
Invăfătoarea (nedum erită.) Dar ce uorbeşti,
Ioane ? 1... Ce gardă-naţională?... Şi pe unde
e reuoluţia ?
Neeulai Tălmaciu. Nu uă speriaţi, doamnă
dragă (îl întrerupe m o ş T oader.)
Moş Toader. Ce reuoluţie, mă Neeulae,
şi cum e eu gărzile alea naţionale?... Fâ-mă
şi pe mine să pricep.
Neeulai Tălmaciu. Apoi, uite... moş Toa-
dere... duşmanii noştri, uăzând, că şi-au luat
22

nădejdea de biruinţă, şi-au pierdut mintea, nu


mai ascultă de căpeteniile lor şi-au început
a se da la tot felul de jafuri şi neorânduieli...
Moş Toader. Bătaia lui D-zeu, nepoate!
Neeuîai Tălmaciu (continuă.) Şi atunci...
Românii noştri... ea să nu se întâmple jafuri
şi neorânduieli, s’au gândit să facă prin sate
şi oraşe gărzi naţionale, ea să ţină ordinea...
Moş Toader. Şi pe unde e reuoluţia?
Neeulai Tălmaciu. Cum? n’aţi auzit nimic?
Prin nordul Ardealului, şi se întinde ea para
focului.
Ion al Floarei. Da încă ce reuoluţie!...
Că e prăpădul lui Dumnezeu... nu alta.
Fetele (sp eria te ş i cu îngrijopape.) Şi-o s’a-
jungă şi pe aici?
Ion al Floarei. Mai e uorbăl... negreşit
că da!
Fetele (Spepiate, îşi fa c cpu ce cu îngrijorare.)
Doamne!... nu ne lăsa!...
Moş Toadere. Apoi, daeă-i aşa, să facem
şi noi aici gardă naţională.
Neeulai Tălmaciu (bucupos e a prin s gândul.)
Să facem, Moş Toadere, că d’aia am şt
23
uenlt. D-ta să faci bine să strângi oamenii
din sat aici, la şcoală, pe mâne la 11, când
ui ne şi dl înuăţător. (N eculai şi Ion s e p r e g ă te s c
d e p lec a re.)
Moş Toader. Bine nepoate!.... bine î...
mergeţi sănătoşi şi n’aueţi nici o teamă, eâ
mă îngrijesc eu de toate.
Neculai Tălmaeiu. Noi ne grăbim, că
mai auem să mergem în două sate, să uestim
oamenii.
Neculai Ş i Ion (iuându-şi r ă m a s bun). Bun
lucru... şi noapte bunăl...

SCENA IV.
Învăţătoarea (închizând u şa in urma lor).
Noapte bunăl (Jn torcându -se d e la u ş ă , iş ifa c e c ru c e
cu îngrijorare.) Doamne, Dumnezeule... pă-
zeşte-nel
Smărăndiţa (foarte îngrijorată.) Ce-o mai ji
oare... doamnă înuăţătoare?!
învăţătoarea. Ştie Dumnezeu... Smărăn-
diţă dragă 1
Irina. Iar ne bate mânia Domnului, fetelor 1
Celelalte fete (tot m ai îngrijorate.) Ce ne
facem noi?... moş Toaderel... spune şi d-ta 1
Moş Toader (ridicân d m im câtra icoan ă.) Nă­
dejdea ’n Cel de Sus!... rtâpoatelorl Cum
ne-a apărat până acuma.., să ne apere şi
de-aiei înainte!
Florin şi llenuţa (s‘a p r o p ie d e m am a lor, fo a r te
înspăimântaţi.)
Florin. Mie mi-e frică de reuoluţie....
mamă!
llenuţa (cu fo a r t e m are în grijorare.) Când'
uine reuoluţia... iar trebuie să fugim în pă--
dure... mamă dragă?...
Inuăţatoarea (M ăngâindu-i eu du ioşie). Nu,,
seumpilorl... nu fugim nieăterea!... (Apoi fe ­
telor, cu autoritate.) Tăceţi, fe te lo r!... căi
speriaţi copiii!... (Apoi, fă c â n d p e cu rajoasa)!
la mai bine s'aprindem candela şi şă ne’
rugăm lui Dumnezeu.... cum făceam în zilele’
cele grele;... că dinaintea Lui n’auem încotro1
fugi.
Moş Toader. Aşa, doamnă dragă, bine’
te-ai gândit d-ta... nu uezi că fetele astea
se tem mai rău decât eopehili?...
Toate. (Cu o a r e c a r e rec u leg ere.) Da!... da!...
s’aprindem candela!.
învăţătoarea. (Aprinde ca n d ela şi a p o i inghe-
n uche şi s e r o a g ă cu g la s ta r e ; în genu ehe ş i toţi
25
ceilalţi.) Doamne... Dumnezeule!... Fie-ţi milo
de copilaşii neuinouaţi. şi nu-i lăsa orfani pe
Hume.. (Din c e în e e m ai m işcător)... Indură-te,
Doamne... de ţara asta asuprită şi de neamul
mostru obidit şi ajută-ne! — Desleagă, Doamne,
lanţurile robiei şi fă să gustăm şi noi din
iroadele dulci ale libertăţii de neam şi patrie.
(C u fo a r te multă evlavie.) Auzi-ne Doamne şi nu
ne lăsa !..................................................................

(După o clipă d e tă cer e m orm ântală, toţi îşi fa c


cru ce, rostin d cu v in tele):
Doamne!... nu ne lăsa!...
Cortina se lasă încet

ACTUL ll.
S c e n a reprezintă o c la să eu bănei şi eu eâteua
tablouri pe pereţi.
Ţărani, mai în uârstă, şi eâţiua moşnegi, îm bră­
caţi în haine curate, aşteaptă să le s o s e a s c ă înuăţă-
torul. Unul dintre ei ţine un steag mare — tricolor în
mână.
Ceilalţi, toţi, au eoearde tricolore pe piept sau
e ş a r fe de panglică tricoloră.
La ridicarea cortinei le uorbeşte Moş Toader,
stând în picioare, în faţa lor.
26

SCENA 1.
Moş Toader. Oameni buni! Noi trebuie
să ne sfătuim o leaeă. — Uite 1... sunt cea­
surile 10 şi acuma trebuie să pice domnul
înuăţător. Dânsul n a r e ureme de pierdut,
eă uine numai aşa, în treacăt... Când o
sosi... trebuie să ne găsească înţeleşi.
Niţă Cojocarul. Bine... moş Toadere...
cum zici d-ta, aşa să facem 1
Moş Dinu (eu duhul blândeţii.) Aşa, băieţii...
să fie înţelegere... ea să nu râdă duşmanii
de noi.
G heorghe Cântăreţul. Cum credeţi dum-
neauoastră, ăştia mai bătrâni, moş Dinule ..
că dumneauoastră ştiţi socotelile mai bine.
Moş Toader (foarte tacticos.) Eu zic a ş a :
dacă Neeulai Tălmaeiu şi Ion al Floarei...
’or rămânea la uatră... acasă... să-i punem
şi pe ei în garda naţională. Ei sunt oameni
umblaţi acum... au uăzut multe şi au înuăţat
multe... noi ăştielalţi... care am stat acasă...
ce putem şti ?...
llie Vlădoiu. Are dreptate moş Toader.
Omul eu cât umblă, eu atâta uede şi eu
27
atâta înoată mat multe. Da, să-i punem pe
ei conducătorii noştri.
Toţi. Da... da... să-i punem — drept
grăieşte llie 1
Moş Dinu. Bine... bine... să-i punem...
da de unde să-i luăm?... că ei nu-s aici
în sat.
Moş Toader. Trebuie să sosească... că
aşa ne-au spus astă noapte... e’au să oină
de bună seamă pentru a 2i.

SCENA 11
(Intră N eeulai Tălm aeiu ş i Ion al F loarei.)
N eeulae Tălmaeiu. Bună ziual... oameni
buni!... Bine o’am găsit sănătoşi!
Ion al Floarei. Bun găsit!
Toţi. Bun sosit! ( F ie c a r e dintre e i dau m ana
cu iofi ceilalţi.)
Neeulai Tălmaeiu. (Bătându-l p e umăr p e
M oş T oader.) Brauo!... Moş Toadere!... uăd
că te-ai ţinut de jeuuântl...
Ion al Floarei. (S fâ rşin d d e dat m âna cu toţi.)
Soseşte şi domnul înuăţător, minteni! Spunea
că întră pe o clipă acasă, să-şi oază fa­
milia... că n’a mai oăzut-o de patru ani!
28

Moş Dinu. Bietul om 1... Ce bucurie tre­


buie să fie pe doamna dăscăliţă şi pe bieţii
copilaşi.
Moş Toader. Da cum să nu fie, după
atâta amar de uremel...
Niţa Cojocarul, la spuneţi-ne şi nouă...
băiete!... pe unde aţi umblat?... şi ee-aţi uăzut
pe-acolo ? !..
Neeulai Tălmaeiu. Multe... nene Gojoea-
rule,... multe de tot... şi bune şi rele... uorba
ceea.
Vasile Pietrarul. Aţi fost şi prin Rusia ?...
Ge fel de oameni sunt pe-aeolo?
Moş Toader. E adeuărat că Basarabia
şi Bueouina s ’au unit eu România!?...
Ion al Floarei. Adeuărat!... moşule dragă,...
şi acuma, asta o urem şi noi, ardelenii, s'o
facem.
Neeulai Tălmaeiu (cu entuziasm , luându-i
u orba din gură touarăşului său.) Să unim Ar­
dealul eu Patria mamă!... şi să facem o Ro­
mânie Mare 1
Toţi (înflăcăraţi.) Să facem!... să facem!...
Aşa să ne-ajute Dumnezeu 1
29

Neeulai Tălmaeiu (folosin d u -se d e fo c u l Iop.)


Bine... bine... Dumnezeu ne-ajută... dar tre­
buie să luptăm şi noi... alături de cărturarii
noştri... eă altfel nu putem înfrunta toate
greutăţile... şi deci nu ne putem înfăptui
idealul naţional... uisat de ueaeuri.
Toţi (cu hotarire.) Să luptăm l... să luptăm!...
Moş Toader. Să luptăm, nepoate dragă..
de ee nu... doar fără trudă... nimica nu se
poate face.
Toţi (entuziasm aţi.) Aşa să facem!... luptăm
pentru libertate, pentru drepturile noastre!
N eeulai Tălmaeiu. Libertatea noastră e
ea şi câştigată... numai să fim uredniei s’o
păstrăm.
Toţi (cu n eră b d a re.) Cum aşa ?
Neeulai Tălmaeiu. Păi n’aţi citit ee scriu
cărturarii noştri în „Românul“ din 8 Noemurie?
Toţi (foa rte n erăbdători.) Nul... cum serie?...
de unde putem căpăta gazeta?... 0 ai d-ta?
Neeulai Tălmaeiu (sc o a te g azeta din buzunar
şt o d e s fa c e tacticos.) Ascultaţi numai, să ue-
deţi! (în cep e s a c ite a s c ă cu g la s tare ş i r e s p ie a t )
Toţi (într’un glas). S ’auzim!... s’auzim! (S e
fa c e a p o i linişte m orm ăntală.)
30
Neculai Tăîmaciu (citind cu u o c e tare). După
ueaeurt de iobăgie... apăsare... şi umilinţă
naţională... ajuns-a şi neamul românesc...
a dispune singur de soarta şi de uii-
torul său.
Toate popoarele eonştti de demnitatea
şi de rostul lor pe acest pământ... au rupt
lanţurile robiei... Ora libertăţii a sunat...
Să ne unim şi noi Românii, de pretu­
tindeni sub un singur steag 1... Ne închinăm
ţie, măreţule răsăriţi...
Toţi (foa rte entuziasmaţi.) Brauo!!... aşa
să fie 1
Vasile Pietrarul. Aşa este!... să fim li­
beri... să ne putem răsbuna suferinţele!...
llie Vladoiu. Să răsbunăm pe Horea,
Cloşca şi Grişan!
Toţi (cu în flăcărare.) Aşa el... da... să ne
răsbunăm!
Neculai Tălmaeiu (cu ton blajin.) Staţi, oa­
meni buni!... nu uă ’nfierbântaţi!... nu e bine
să ne dăm drumul mâniei... că numai fiarele
fac aşa... la să uedeţi ce şi cum ne pouăţuiese
cărturarii noştri în ţidulile astea, la ceteşte,
frate llie!
31
Toţi (c ev a m ai potolifi.) S ’auzim.. s’auzim 1...
llie Vlădoill (c e te ş te pac ş i pespicat.) Fraţi
Români! Prin oraşele şi prin satele noastre
pierdute 'n umbră... s ’adună Românii eu în­
sufleţire... sub flamura mândrului nostru tri­
color... se fac gărzi naţionale şi se depune
jurământ sărbătoresc în faţa sfintelor altare 1...
Vrem eu toţii să fim liberi pe pământul
nostru strămoşesc...
Toţi (întp’un glas.) Aşa e !... aşa e !
Hie Vlădoiu (continuând m ai pap ş i mai resp icat.)
Dar să ştiţi, fraţilor, eă adevărata libertate
nu e alta decât numai aceea pe care ne-o
spune Sfânta Scriptură, atât de simplu, prin
euuintele: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face.“
Toţi. Drept el... aşa este!...
llie Vlădoiu (continuând .) In aceste zile
m ari.. s’or găsi, poate, şi de aceia... cari
rătăcesc în păreri greşite... şi cari folosesc
darul ceresc al libertăţii ea pe un aeope-
remânt de răutăţi... al poftei de răsbunare
şi al pornirilor păcătoase... Fraţilor 1 Să fim
demni de soarta fericită care ne deschide
un uiitor de aur. S ă auem însufleţirea cu­
rată şi puternică a tinerilor... judecata cum-
32

pătată a bărbaţilor... şi sfatul înţelept al bă­


trânilor... Aşa să ne ajute Dumnezeu 1
Cu toţii. Aşa să ne ajute D-zeul (Itte îm­
p arte fiecăru ia câ te un m anifest.)
Aţi uăzut, dragii
Moş Toader (cu b lân d eţe.)
moşului, eă nu trebuie să ne repezim aşa?...
Cu domolul... eu chibzuiala... eu băgare de'
de seamă... eă asta nu e o treabă pe care;
s’o faci aşa, la repezeală 1...
loan al Floarei. Ai dreptate... moş Toa-
d ere.. treaba bună pe ’neetul se face. O
Românie mare nu se poate face aşa
uşor.
Toţi. Aşa e... aşa el...
Niţă Cojocarul, la lămuriţi-mă şi pe mine...
fraţilor 1 Cum are să se facă România mare?...
eă eu, drept uă spun... n’am prea înţeles.
Ion al Floarei. Îmi luaşi uorba din gură...
neică Niţă! Apoi iaca cum: Cărturarii noştri
au hotărît... ea în ziua de 1 Decembrie...
să cheme pe tot natu’ la Alba-lulia... ueehea
cetate a lui Mihai Viteazul, şi acolo să se
pecetluiască unirea Ardealului, Banatului,
Maramureşului şi Crişanei cu patria mumă.
Moş Dinu. Ş ’apoi de unde să ştie toţi
Românii ea să meagă aeglo?
33

Ion al Floarii. S ’au trimis ştafete în tot


cuprinsul ţării şi stă scris şi prin gazetă...
ascultaţi.
Cu toţii. S ’auzim! S ’auziml...
Ion al Floarei (S c o a te g a z e ta şi în c e p e să c e ­
tească.) Români din toate unghiurile ţării l
Veniţi eu toţii la 1 Dec. la Alba-lulia, în
oraşul istorie al neamului românesc. Acolo
să ne spunem euuântul hotărîtor, că urem
să trăim liberi şi stăpâni pe plaiurile noastre
strămoşeşti; că urem să ne unim pe ueeie
eu fraţii noştri de pretutindeni.
Toţi (cu entuziasm.) Mergem şi noii
Moş Toader. Mergem eu toţii, băieţii
Neculai Tălmaciu. Staţi, oameni buni, că
nu putem pleca eu toţii. Unii trebuie să ră­
mână, să formeze garda naţională, aşa, eum
o hotărî dl înuăţător.
Ion al F loarei (uitându-se p e ferea stp ă .) Iaca,
uine şi domnul înuăţător. ( S e fa c e linişte mop-
mântalâ.)

SGBNA lll.
(Intră inuăţătopul, în haine m ilitare şi cu gradul d e
căpitan.)
învăţătorul (fo a r te voios.) Bun găsit, oa­
meni buni!
3
34

Toţi (cu bucurie.) Bine ax uenit!... domnule


dragă1
învăţătorul (dân d m âna cu fie ca re ). Ce mai
zici... moş Toadere?...
Moş Toader (foarte voios.) Bine, domni-
şorulel... dăm slauă Domnului...
învăţătorul (ajungând la m o ş Dinu.) Da d-ta
moşule?.,, ee mai zici?
Moş Dinu (foa rte bu cu ros.) Bine şi noi...
domnule dragă.
în v ă ţ ă t o r u l (cân d ajunge la c e i d o i uoluntari.)
Brauo! băieţi! Îmi pare bine eă u’aţi ţinut
de euuânt şi aţi uenit!
Ion al Floarei şi Neeulai Tălmaciu. Trăiţi,
dle căpitan: se putea altfel?
învăţătorul. Bine, băieţi 1Mergeţi acum la
primărie, desfaeeţi lăzile şi daţi lucrurile în
sama primarului, iar când terminaţi, uă în­
toarceţi iar pe aici, să primiţi noui ordine
(Ion al F lo a rei ş i N eeulai Tălm aciu ies n eobservaţi).
Vasile Pietrarul (ap ro p iin d u .se d e d ascălu l lor.)
Pe unde aţi umblat, dle înuăţător, şi ee-aţi
uăzut pe acolo ?
Moş Dinu. Spune-ne... dle Radu, cum
aţi petrecut pe unde aţi fost?
35

Moş Toader. 11 poţi întreba eum a pă­


timit... Dinule, eă doar acolo nu s ’a dus pe
petrecere.
Moş Dinu. Uorba uine... mă Toadere...
ştim noi eă dascălul nostru nu s ’a dus pe
petrecere.
Uie Vlădoiu. Ai fost departe... domnule
dragă?... eum erau oamenii prin părţile
acelea ?
Niţă Cojocarul. Prin câte ţări ai umblat
de când te-ai depărtat de noi?
învăţătorul (zăp ăcit d e atâtea în trebări şi ne-
ştiind la c a r e să ră spu n dă m ai întâiu.) Prin multe...
dragii m ei.. şi am uăzut şi am pătimit foarte
multe...
Niţă Cojocarul. Spune-ne şi nouă. dom­
nule dragă, ce anume.
învăţătorul. Vă uoiu pouesti îndată... nu­
mai uă rog să mă lăsaţi eu domolul... eă e
pouestea cam lungă.
Toţi (eu privirile aţintite cătră învăţător.) S ’au­
zim pe domnul înuăţător! S ’auzim! s’auzim!
învăţătorul ( r e z e m ă n d u s e d e un scau n , în cep e
a ă p o v e s te a s c ă ra r ş i r e s p ie a t ) După ee-am ple­
cat de atei... am luptat pe frontul de cătră
3*
36

Italia... pe urmă, ne-au schimbat pe frontul


de eătră Rusia... Intr’o luptă crâncenă... am fost
rănit greu... şl rămânând pe câmpul eu morţii...
m’a ridicat „Crucea Roşie“ rusească şi m’a
dus într’un spital. Acolo... m’a găsit... şi m’a
recunoscut un cărturar de-ai noştri... de-aiei
din Ardeal... şi m’a luat pe lângă el, ea om
de încredere. Mă trimetea adesea eu scri­
sori la un general din la ş i.. şi aşa am auut
prilejul să cunosc toate suferinţele Români­
lor din aşa-zisul „Triunghiu al morţii“ (pauză.
R eîn cep e, eu dupepe ş i am ărăciu ne). Pareeă-mi trec
şi acuma pe dinainte sutele de morţi, că­
zuţi de molima tifosului exantematie.. lipsa
de locuinţe... de hrană şi de îmbrăcăminte...
trenurile încărcate eu răniţi... cari soseau
eu câte 5—6 morţi pe acoperiş .. dar mai
ales suferinţele ostaşilor români din tran­
şee... cari îndurau foamea şi frigul eu atâta
răbdare... încât uimeau chiar şi pe duşmanii
noştri.
Moş Toader (ştepgandu~şi ochii.) Grele zile...
domnule dragă !...
Toţi (îndureraţi). Grele, zău!
învăţătorul (continuând m ai cu inimă.) In ace­
ste zile de restrişte... se ridicau măreţe fi­
gurile Suueranilor Români... cari lepădaseră
toată podoaba regească şi se eoborîseră
lăngă poporul Lor, pentruea să-l cunoască
şi să-l înţeleagă mai bine... Şi în uârtejul
cumplit al răsboiului.. Regele nostru era în
locul cel mai primejduit... la îndeplinirea da­
toriei... Ajuns Român prin cuget, simţemânt şi
acţiune... el împărtăşea toate suferinţele Ro­
mânilor, luptând... mâncând., răbdând... şi
dormind alături de ei.
Tofi (cu entuziasm.) Brauo 1.. trăiască!...
învăţătorul (continuând ). Iar din negura
cumplită a uremurilor.. se desluşea arătarea
albă a unei zâne... care, eu priuirile ei blânde
şi eu uoeea ei dulce.. mângâia pe R eg e..
şi însoţindu-l, ea o touarăşă credincioasă...
prin mijlocul furtunei... reoărsa milă, dra­
goste şi speranţă... în sufletele soldaţilor des-
nădăjduiţl.
Toţi. Trăiască 1
învăţătorul (tace.)
Moş Dinu fşterg ân d u -şi ochii.) S ’a sfârşit
pouestea, domnule dragă?!
învăţătorul (cu sufletul îndurerat.) Nu s’a
sfârşit, moşule,... dar mi-se strânge inima...
când mă gândesc la cele ee urmează....
38 *

Moş Toader (ştergăndu~şi ochii.) Spune,


domnişorule... spune mai departe.... s’o
cunoaştem şi noi.
învăţătorul (s e rec u leg e ş i tn cep e iară.) 6u
toate jertfele lor... Românit nu izbutesc... Pu­
terile li se micşorează... Ruşii îi părăsesc...
şi biata Românie.... ciuntită şi copleşită de
duşmani... a trebuit să încheie pacea... pe
care a iscălit-o cu cuţitul la gât... şi să
rămâie astfel izolată... „ea o Insulă de onoare
într’un ocean de noroiu“. (Pauză.)
Toţi (stau muţi, clătinând u şor din cap.) Mare
durere pe capul lor.
învăţătorul (plin d e am ărăciu ne). Şl la acest
sfârşit dureros... luam parte şi noi, ardelenii...
eu mâinele legate... dar n’aueam nici o pu­
tere...
Toţi (clatină din c a p îndureraţi.)
Moş Dinu (fo a r te mirat.) Şi de ce nu le
puteaţi ajuta... că doar’ am auzit că eraţi
tare mulţi pe acolo ?...
învăţătorul (cu du rere.) Da, moş Dinule,
eram, dar uezi d-ta... noi trăiam aşa răsleţi...
nu-i uenise încă nimănui în minte să ne-adune
laolaltă...
38

Moş Dinu. Dar aliaţii noştri... ee făceau


atunci?... N’au dat Românilor nici o mână
de ajutor?
învăţătorul {rep ed e.) Ba da... au dat... cum
să nu ne dea... Ei ne-au stat ueşnie într’ajutor..
Tot timpul ne-au trimis material de răsboiu
şi tot ee ne trebuia pentru „Crucea Roşie“...
Mai mult decât atât... au uenit la noi cei mai
aleşi ofiţeri, in frunte eu GeneralulBerthelot...
care ne-au instruit armata noastră în refacere.
[pauză.) Dar se uede că şi lui Dumnezeu i
s ’a făcut milă de suferinţele Românilor... că
deodată a întors roata norocului şi pentru
ei... După ee ostaşii români de pe front câşti­
gaseră uietoriile dela Mărâşeşti... Mărâşti
şi Oituz... unde se luptaseră ea nişte lei,...
noi, Corpul Voluntarilor Ardeleni... am trecut
din Basarabia la laşi... acolo am fost primiţi
eu flori şi eu urale nesfârşite... şi am stat
eâteua luni de am făcut instrucţie cu ofiţerii
franeeji...
Toţi. Şi pe urmă?
învăţătorul (din c e în c e mai rar.) Şi pe
când fraţii din România se pregăteau să
treacă eu noi munţii încoace... delegaţiile
40

de-aiei din Ardeal... din oraşele Arad, Cluj,


Braşoo şi Sibiiu... nu mai conteneau să so­
sească şi să ne cheme ea să le uenim într’a-
jutor... şi să ne luăm în stăpânire pământul
nostru strămoşesc.
T o ţifţo a r te entuziasmaţi.) Brauo 1... trăiască 1...
(Ion al F lo a rei şi N. Tălmaciu intră p e n eobser­
v a te)
învăţătorul (m o d elâ n d v o c ea ). Dar uedeţi,
oameni buni... că nimic măreţ nu se poate
înfăptui fără greutate. Ia c ă .. acuma s ’a
născut pârdalniea de reuoluţie, care face
prăpăd pe tot întinsul ţării şi, noi, Românii,
suntem chemaţi să ţinem ordinea.
Toţi (Cu hotărîre ş i eu fo a r t e m are entuziasm.)
S ’o ţinem, domnişorule dragă.
învăţătorul (continuând.) lată pentru ce
suntem adunaţi aci. (A d resân d u -se eă fră Ion ş i
Neeulae). Be-aţi citit apelul cela, băieţi ?1
Neculai Tălmaciu (fă c â n d drepţi.) Trăiţi,
domnule căpitan!... l’am citit şi-am dat la
fiecare câte unul.
Toţi. Citit 1... citit!... şi-l auem fiecare.
învăţătorul (către Neculai Tălm aciu şi Ion al
Floarei...) V o i rămâneţi aici în sat... şi înfiin-
41

taţi garda, aşa, eum aţi căpătat instrueţlt la


Stbiiu... Vedeţi să fiţi eu oehii 'n patru, mai
ales acum, până se termină eu Alba-lulia.
(A d resân du -se eâtrâ mulţime.) De aicea Cine
merge ?
Niţă Cojocaru, Vasile Petrarul, Moş
Toader şi Q heorghe Cântăreţul (paspu n d întrun
glas.) Mergem noi, domnule înuăţător 1
învăţătorul (grăbit d e p leoap e.) Bine, oameni
bunii Vedeţi numai de plecaţi dis-de-dimi-
neaţă, ea s’ajungeţi la ureme acolo. (C ifră
N eeulai ş i Ion) Iar uoi... de azi într’o săptămână,
să strângeţi iară satul aci, la şcoală, ea să
le spunem la toţi ce-am făcut la Alba-
lulia...
Ion ş i Neeulai ( fie ă n d drepţi.) Trăiţi, dorp-
nule căpitan, am înţeles 1
învăţătorul (grăbit.) Rămâneţi eu bine...
oameni buni!
Toţi. Umblă sănătos!... şi să uit sănătos,
domnule dragă 1
Învăţătorul (iese.)

(Cortina cade.)
42

ACTUL m.
SCENA 1.
Scen a reprezintă eurtea şeoalei... Lume multă
adunată, aşteaptă să s o se a sc ă eeî plecaţi la Alba-
lulia. Moş Dinu ţine steagul tricolor, ţetiţele au bu­
cheţele de Jlori în mână... Toţi sunt îmbrăcaţi în haine
de sărbătoare... Fem eile şi fetele în port naţional.
Ion şi Neeulai fae ordine, aşezând copilaşii eu
flori pe două rânduri şi lăsând că ra re la mijloc.
Din fundul scenei apare grupul de ţărani eu în-
uăţătorul în frunte. Vin dela Alba-lulia, cântând imnul:
„Pe-al nostru ste a g “.

Învăţătoarea (uitându-se în zare.) Uite-i eă


uin!... Uite, Radul... (iese, ia copiii d e m ană ş i
m erg e r e p e d e că irâ ei.)
Copiii (fo a r t e bucuroşi.) Vine tătieu ! (alearg ă
toţi trei înaintea lui şi-l îm brăţişează, strigând veseli.)
Tata! Tata!
Radii (s e d esp rin d e d e c o p ii şi-şi îm b ră ţişeaz ă
neuasta, c a r e a so sit in urma c o p iilo r ) Mărgărito !
Învăţătoarea. Radule 1
Ilenuţa (ll adm iră şi-i c e r c e t e a z ă m edaliile d e
p e piept.)
Florin (îl caută prin buzunare. înaintează cu
toţii cătră sătenii, cari s'au grupat s ă -i aştepte.)
Învăţătorul ( v e s e l ş i bucu ros.) Bine u’am
găsit sănătoşi, oameni buni!
43

Toţi [fo a rte bucu roşi.) Bine-aţi uenit să­


nătoşi.
' Moş DitlU (ieşin d din gru p şi d â n d m âna cu
învăţătorul şi-a p o i cu toii ceilalţi.) Spune-ţi-ne şi
nouă ee-aţl făcut pe-aeolo?
Toţi [foarte v e s e li şi bucu roşi.) Bine, moş
Dinule, bine de tot...
Moş Dinu. S ’a terminat eu Alba-lulia?...
Ce-aţi isprăuit p'aeolo?
Toţi [cu bucurie.) Terminat! da!
Învăţătorul. S ’a terminat, moşule.. şi îneă
eât de bine...
Moş Dinu. Au fost mulţi Români?
Moş Toader. Câtă frunză şi iarbă, frate
Dinule.
Moş Dinu. Au uenit şi fraţi de dincolo?
Toţi [intrun glas.) Uenit 1... d a!., eum să
nu uină?!
Învăţătorul [iuându-le v o r b a din gură.) Din
toate unghiurile ţării... moşule dragă... şi toţi
îmbrăcaţi în haine de sărbătoare... şi eu
steaguri tricolore în frunte... Toată floarea
românismului nostru... dela Nistru şi până la
Tisa... şi dela Braşou la Sighetul Maramu­
reşului... a alegat la Alba-lulia...
44

Cei reîntorşi (;într’un glas.) Aşa este ]...


aşa-i 1...
învăţătorul [continuând cu entuziasm.) Preoţii,
înuăţătorii... şi toţi cărturarii noştri... ieşiţi
de curând din temniţe... şi din lagărele de
internare... eu urmele suferinţelor pe frunte..
dar eu bucuria răsplătirii jertfei făcute, în
suflet... Au ţinut să fie părtaşi la această
mare sărbătoare naţională. Sute de mii de
oameni... s’au adunat în acest oraş.., pentru
a fi de faţă la cel mai măreţ act al istoriei
neamului nostru.
Cei reîntorşi (cu entuziasm .) Aşa-i!... Aşa
este.
Toţi ceilalţi (într’un glas.) Ural... trăiască!
Inuăţătorul [patetic.) Ardelenii trecuţi în
ueehiul Regat... s ’au reîntors... Graniţele au
căzut... şi punctele de uamă s’au topit ea
prin farmec.
Moş Dinu [fo a rte mirat.) Cum?... nu mai
e graniţă între noi şi fraţii de dincolo ? ...
Inuăţătorul [ fo a r t e sem nificativ.) Nu mai e...
moş Dinu... s’au desfiinţat.
Mai mulţi săteni (miraţi, a d resâ n d u -se c e lo r
reîntorşi.) Adeuărat să fie, oameni buni!?
fl5

Toţi eei reîntorşi. Adeuărat, fraţilor 1...


aşa este 1
Învăţătorul (continuând răspunsul.) Da, oa­
meni buni, e adeuărat. Acuma puteţi treee
munţii eu mâinele ’n şolduri... că nu uă mai
opreşte nimeni.
Moş Dinu (/ăcând o c ru c e m are.) Slauă ţie,
Doamne 1 (Se ’nclină toţi du pă el.)
Moş Dinu (lot mai cu rios.) Şi spune, dom­
nule dragă, ce-a mai fost şi ce-aţi mai făcut
acolo ?
învăţătorul (eu glas m ai ridicat.) Şi după ce
au ţinut uorbiri, eei mai de seamă oameni
ai noştri... au jurat pe steag şi pe sfânta
cruce... să ne unim eu toţii pentru ueeie...
eu patria mamă... să formăm o ţară mare
şi puternică.
Toţi (entuziasm au .) T răiască!
învăţătorul (tot mai entuziasm ai). Am jurat
credinţă şi supunere neclintită marelui nostru
Rege, căruia i-am trimis această carte.
Cu toţii. (în grăm ădin du -se unul tn altul, ca să
au dă m ai bine) S ’auziml... tăcere!... s'auzim 1
46

Maiestate.
Naţiunea română de pe aceste plaiuri,
scăpată de robie, aleargă astăzi bucuroasă
în braţele scumpei sale mame... Libertatea
ei înseamnă unirea ei pe ueei eu Ţara
Românească!

Toţi (mir un glas, entuziasm aţi.) Aşa-e 1 aşa-el


Trăiască !...
învăţătorul (continuă.) Sire î Patru milioane
de Români.. oţeliţi prin suferinţe... şi tari în
credinţă, ea stânca din munţii dulcelui Ar-
deal, îţi jură astăzi credinţă şi supunere pe
ueei... strigând eu toţii, într’un singur g la s:
„Trăiască M. S. Regele“!
Cu toţii (D escopepin du -şi c a p e t e le . ) Ura 1...
trăiască... ural... ura!...
învăţătorul. Trăiască M. S. Regina!...
Ţăranii. Ura! trăiască! ura! ura!
învăţătorul. Trăiască România Mare, pe
ueei unită 1
Ţăranii (fo a r te entuziasmaţi.) Ura!., ura!...
ura 1...
47

Moş Dinu (eu sa tisfacfie şi în ton r e s p ie a t)


Să trăiască pe ueei unirea tuturor Ro­
mânilor!...
Ţăranii (ridicân d căciu lile in aer.) Trăiască!...
ural... ura!... ura!...
(Cortina.)

— Fine. —

■y ,■
4 /
Pentru cetitori.
Cu numărul de faţă începem d e nou eu
publicarea numerelor atât de bine primite
d e cetitorii noştri români. In anul 1929 vor
ap are z ec e numere şi un calendar, sp re bu-
curia tuturora, cărora le z a c e la inima p ro -
păşirea satelor noastre.
Preţuri miei, hârtie bună, ilustraţii fru­
m oase, material preţios — iată tăria „B iblio­
tecii p oporale a Asociaţiunii“.
Cu cât vor spori abonaţii şi cetitorii —
cu atât vom putea da ţăranului român tot
mai multă şi mai bogată hrană sufletească.
Numărul care urmează va cuprinde neşte
minunate legen de şi povestiri: „Din traista
bunicului“, adunate şi scrise d e dl Sabin
G. Truţia.
Răspândiţi biblioteca la mic şi m arel
H „ECONOMUL“
M institut de credit şi economii, societate anonimă
Capitalul social deplin u ărsat:
Lei 5,000.000- -
CLUJ, C alea Reg. Ferdinand N r. 2 6
Telefon: 415

F iliala: E.UDUŞ, judeţul Turda


Gel m a i ueehiu institu t de c r e d it ro m â n e se tn elu )
Fondat la anul 1886

P rim eşte: Depuneri spre fructificare în eondi-


fiuni fau or abile.
Ineuuiinfează: Tot felul de împrumuturi.
M ijloceşte: Trimiterea de bani din America.

!! AGRICULTORI !!
adresafi-Vă pentru

MAŞINI AGRICOLE de tot felul


PLUGURI >SACK«, MAŞINI de SEMĂNAT etc
BATOZE »MÂVS M O T O A R E »DEUTZ*

SIBIIU — STRADA SĂRII Nr. 22.


BANCA AGRARĂ
S . A., CLUJ
este cea mat mare bancă românească
înfiinţată după răsboiu, spre a'ueni în
ajutorul populaţiei dela sate prin
credite eftine şi de lungă
durată.

Primeşte - d e p u n e r i Are legături în toate


spre fructificare in Jările şt în sp ecial în
eondifiunile ce le mai A m e ric a , de unde
auantajoase; impo­ poate să în easseze
zitul către stat se cecu ri şi orice plăfi
plăteşte de bancă. ar uent în ţară.

îndrepta ţi-Vă cn to ată încrederea


c ă tră BANCA AGRARĂ!

S-ar putea să vă placă și