Sunteți pe pagina 1din 3

Curente manageriale

Istoria teoriei manageriale este un studiu contradictoriu. Pe de o parte societatea


a fost preocupata mii de ani de eficacitatea practicii manageriale iar pe de alta,
studiile stiintifice de management dateaza doar de la inceputul secolului XX. In
aceeasi maniera, sunt multe teorii diferite care se refera la parti ale procesului de
management in timp ce nici o teorie unificatoare, generala nu a fost elaborata.
*
De ce trebuie studiate istoria si teoria?
Acuzatia principala ce se aduce istoriei, de regula, este aceea ca nu are
relevanta in societatea contemporana, iar teoriei – ca este abstracta si fara
valoare practica. Prin definitie, managementul este practicat in lumea reala; asa
incat teoriile valoroase de management trebuie "infipte" bine in realitate. Teoriile
ne ajuta sa organizam informatiile si sa elaboram un cadru sistematic pentru
actiune. O firma poate obtine succese similare aplicand Teoria Z sau teoria
situationala (de contingenta), dar ambele abordari sunt mai bune decat
nefolosirea niciunei teorii. O teorie este o simpla schita sau o harta care
ghideaza managerul spre realizarea scopurilor organizatiei.

Constientizarea si intelegerea importantelor descoperiri istorice sunt de


asemenea importante pentru managerii de azi. Multe cursuri de istorie americana
dedica mult timp prezentarii dezvoltarilor economice si ale afacerilor din aceasta
tara. Contributia substantiala a industriasilor americani ca practicieni ai
managementului a lasat o amprenta profunda in cultura americana
contemporana.

Multe organizatii au recunoscut recent ca pot invata din trecutul propriu, astfel ca
au angajat efectiv istorici care ar trebui sa-i ajute sa elaboreze strategii,
perspective pe termen lung bazate pe "radacini", pe evolutii trecute. Practica
managementului este veche de mii de ani. Egiptenii au aplicat functiile
manageriale de planificare, organizare si control cand au construit marile
piramide. Alexandru cel Mare a angajat personal pentru coordonarea activitatilor
in timpul campaniilor sale militare. Imperiul Roman si-a dezvoltat o structura
organizationala bine definita care a facilitat comunicatiile si controlul.
Sunt numai cateva exemple care sugereaza vechimea practicii manageriale. Cu
toata aceasta recunoastere, managementul a devenit un domeniu distinct de
cercetare si studiu abia spre sfarsitul secolului XIX, inceputul secolului XX. O
explicatie pentru aceasta lipsa de atentie este aceea ca prima disciplina dedicata
comertului a fost economia. Economistii au propus in maniera generala ca
practica manageriala era eficienta si, de aceea, si-au concentrat atentia asupra
politicilor economice nationale, si asupra celorlalte aspecte manageriale ale
afacerilor.

Un alt argument este acela ca au existat putine organizatii mari pana la sfarsitul
anilor 1800. Cand au luat fiinta afacerile familiale, scopul acestora nu era
cresterea sau expansiunea, ci doar supravietuirea; daca familia putea produce si
vinde suficient pentru a se putea sustine, nimic in plus nu era necesar.

Studiile de management dintr-o perspectiva stiintifica au inceput doar la inceputul


secolului XX (sfarsitul secolului XIX). Doi dintre pionierii teoriei manageriale au
fost Robert Owen si Charles Babbage.

Robert Owen (1771-1858), industrias britanic cu viziuni reformatoare, a fost unul


dintre primii manageri care au recunoscut importanta organizarii resurselor
umane. Pana aici muncitorii erau considerati sau pusi in discutie in termeni
similari masinilor sau echipamentelor. Ca patron al unei firme, Owen a
recunoscut ca oamenii merita mai mult respect si demnitate. In consecinta, a
incorporat inovatii "radicale" in sprijinul acestei idei: conditii mai bune de munca,
varsta minima mai mare pentru copiii care aveau nevoie sa munceasca, hrana
pentru angajati si numar redus de ore de munca. Desigur, a fost si adeptul ideii
ca acordand mai multa atentie angajatilor se pot obtine beneficii mai mari. Desi
nimeni nu l-a urmat in aceea perioada, ideile sale au fost dezvoltate mai tarziu in
teoria comportamentala manageriala.

Charles Babbage (1792-1871), matematician englez, si-a concentrat atentia


asupra eficientei productiei. Contributia sa principala este cartea sa "On the
Economy of Machinery and Manufactures". Babbage a acordat mare incredere
diviziunii muncii si a pledat pentru aplicarea metodelor matematice in probleme
de eficienta a utilizarii materialelor si utilitatilor. Din acest punct de vedere munca
sa a fost premergatoare pentru teoriile clasica manageriala si cantitativa. Nu a
neglijat nici elementul uman. A inteles ca o relatie armonioasa intre manager si
muncitor poate fi benefica pentru ambele parti si a dezvoltat instrumente de
genul planurilor de impartire a profitului.

1. Managementul traditional
-managementul stiintific
-managementul birocratic
-managementul administrativ
2. Management comportamental (behaviorist)
3. Management sistemic
4. Management situational (de contingenta)