Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
oleiaginoase
Rotația
Cele mai bune plante premergătoare sunt cele care eliberează terenul timpuriu: cerealele
de toamnă (grâul și orzul), cartofii timpurii, leguminoasele boabe (mazăre), borceagul de
toamnă și trifoiul roșu după prima coasă. Rapița de primăvară se poate semăna și după
culturi recoltate târziu cum ar fi: porumbul, sfecla pentru zahăr, cartofii etc.
După rapiță se pot cultiva majoritatea plantelor, fiind o bună premergătoare pentru grâul
de toamnă sau orz de toamnă precum și înființarea de culturi succesive de porumb în scop
furajer sau varză furajeră.
Pregătirea terenului
Urmează discuirea imediat după arat, cât încă solul este reavăn, și pregătirea patului
germinativ prin lucrări repetate cu grapa cu discuri. Ultima lucrare se face la adâncimea
de semănat și perpendicular pe direcția de executare a semănatului.
Înainte sau după semănat se folosește tăvălugul inelar. Lucrarea este facultativă, dar utilă
îndeosebi în toamnele secetoase și pe soluri argiloase.
Arătura și alte lucrări ale solului generează eroziunea lui, așa că se vorbește tot mai mult
despre sistemele minimum tillage sau no tillage. Acest sistem presupune lucrarea cu
discuri sau cu dinți, sau combinații de discuri și dinți. Desigur, el are și unele dezavantaje
sub forma unor riscuri crescute de a scăpa de sub control populațiile de buruieni și
dăunători. Este un sistem economic, dar care presupune o cunoaștere foarte bună a
culturii de rapiță, astfel încât nu sunt mulți fermierii care apelează la ea.
Pentru 1.000 kg semințe, rapița consumă 50-60 kg N, 30-60 kg P2O5, 40-50 kg K2O, 50-
60 kg calciu, 20-30 kg sulf și importante cantități de microelemente. Pentru o producție
de 2.500-3.000 kg semințe, rapița mai consumă 15-25 kg magneziu și 65-105 kg sulf.
Rapița este o cultură cu nevoi crescute de fosfor, motiv pentru care este bine să se
fertilizeze cu fosfor înainte de semănat. Pe solurile sărace în fosfor se recomandă chiar
aplicarea îngrășămintelor înainte de arătură.
Epoca de semănat este foarte importantă pentru o producție mare și de calitate. Epoca
optimă de semănat a rapiței de toamnă pentru majoritatea zonelor este 1-10 septembrie,
dar semănatul se poate începe mai devreme, la 15 august, pentru a nu se depăși intervalul
1-10 septembrie.
Sămânța și semănatul
Sămânța de rapiță își pierde capacitatea germinativă repede, astfel încât se recomandă
folosirea la semănat a materialului recoltat în același an. Se folosesc numai semințe care
au luciu, culoare și MMB specifice materialului săditor, cu puritatea minimă de 95% și
capacitatea germinativă minimă de 85%.
Există păreri pro și contra acestei lucrări. Tăvălugitul după semănat este util pe terenurile
care au rămas bulgăroase după pregătirea patului germinativ și cu sămânța neîncorporată.
Este util și după semănatul rapiței, dar trebuie urmărit ca solul să fie bine zvântat, altfel
aderă la tăvălug și se tasează excesiv. Se utilizează tăvălugul inelar și, având în vedere
specificul semințelor mici de rapiță, se folosește tăvălugul, dacă la semănat solul este
prea afânat, atât înainte cât și după semănat.
Irigarea rapiței
Se face, în primul rând, o irigare de răsărire, mai ales dacă toamna este secetoasă. Se
aplică imediat după semănat o normă de udare cuprinsă între 300 și 400 m3/ha, cu finețea
ploii cea mai mica și cu nivelul aspersorului cât mai aproape de sol. În cazul în care solul
este nisipos și temperaturile sunt ridicate după două trei zile de la precedenta udare, se
aplică încă o udare de completare cu 100-150 m3/ha.
În zonele cu deficit mare de apă în sol din perioada de creștere intensă și de fructificare a
rapiței se recomandă aplicarea a minim două udări, cu câte 400-500 m3/ha. Prima udare
se aplică în perioada de creștere, alungire și ramificare, iar a doua în momentul umplerii
bobului, pentru a forța creșterea acestuia în volum (MMB peste 4-5 g).
Sulful este și el necesar pentru o cultură sănătoasă de rapiță. Doza optimă de sulf (S) la
rapiță este de 20-30 kg/ha, (semnificativ mai mare decât la cereale, unde ar trebui să fie
de 10-20 kg S/ha). La rapiță, raportul dintre sulf și azot trebuie să fie de 1/7. Întreaga
doza de fosfor și de potasiu și 1/3 din doza de azot se vor aplica sub arătura de bază, iar
restul de 2/3 din doza de azot va fi dată primăvara timpuriu.
.
Folosirea regulatorilor de creștere la rapiță
Pentru limitarea căderii plantelor este nevoie de regulatori de creștere. Rolul lor este
limitarea creșterii, astfel încât plantele să fie cat mai puțin expuse riscului de cădere. De
asemenea, cu ajutorul regulatorilor de creștere se asigură o intrare optimă în iarnă, ca
rapița să reziste la ger.
Agricultorii pot folosi pentru reglarea creșterii produsul CARAMBA TURBO care
combină substanța activă a unui fungicid (metconazol) cu cea a unui regulator de creștere
(mepiquat clorură). Combinația celor două substanțe asigură controlul eficient al bolilor,
oferind în același timp avantajele unui regulator de creștere. Are un efect puternic de
regulator de creștere și îmbunătățește rezistența la iernare prin dezvoltarea optimă a
rădăcinilor și a coletului. Se poate aplica în toamnă, când rapița are 4-6 frunze, maxim 8,
pentru combaterea bolilor, îmbunătățirea rezistenței la iernare și pentru un start mai bun
al plantelor în primăvară sau primăvara devreme, de la începutul alungirii tijei florale
până la faza de buton galben (BBCH 21-59) pentru combaterea bolilor și îmbunătățirea
arhitecturii tufei.
Combaterea lor se face în trei segmente – toamna, primăvara – la ieșirea din iarnă și în
perioada înfloritului. Se aplică produsul CARAMBA TURBO ce combate făinarea și
putregaiul negru și asigură protecția plantelor toamna si primăvara devreme.
Pe cât este posibil, se va evita recoltatul în perioada de arșiță maximă, fiind recomandat
ca recoltarea să se facă dimineața devreme, seara târziu sau chiar noaptea. După recoltare,
semințele se curăță imediat de impurități (restul de tulpini) și se trec la uscător pentru
reducerea umidității la 10%. În cazul în care nu este asigurată uscarea artificială,
semințele se depozitează în magazii, șoproane, la început într-un strat foarte subțire (5-10
cm) și se lopătează de mai multe ori pe zi, până când umiditatea scade la 10 %. Pentru
uscare, semințele se pot ține și în straturi subțiri pe prelate la soare.
Surse: