Sunteți pe pagina 1din 20

CUPRINS

Memoriul justificativ................................................................................pag.2
Capitolul I
1. Bazele teoretice ale prizelor de pământ..............................................pag.4
2. Măsurarea rezistenței de dispersie a prizelor de pământ.................pag.8
Capitolul II
Măsuri de tehnica securității muncii și PSI...........................................pag.15
Bibliografie ..............................................................................................pag.20

1
MEMORIUL JUSTIFICATIV
O priza de pamant (impamantare) este formata din elemente metalice ce
au rolul de a disipa sarcinile electrice rezultate din descarcarea loviturii de
trasnet fara a provoca supratensiuni periculoase de pas.
Prizele de pamant sunt:
1. singulare - formate dintr-un singur electrod ce poate fi vertical sau
orizontal;
2. multiple - alcătuite din mai multi electrozi orizontali sau verticali si
orizontali;
3. orizontale - electrozii sunt amplasati in plan orizontal in apropierea
solului. Prizele provizorii se amplaseaza la 0,5 m de suprafata solului, iar cele
definitive sub adancimea de inghet a zonei dar nu la mai putin de 0,5 m;
4. verticale - electrozii principali de dispersie sunt electrozi verticali
(legati intre ei cu electrozi orizontali). In functie de adancimea la care se
monteaza, prizele verticale pot fi: o de mică adancime, cand partea superioara a
electrozilor verticali se afla la cota de inghet a zonei, dar nu la mai putin de 0,5
m fata de suprafata terenului; o de mare adancime, cand partea superioara a
electrozilor verticali se afla la mai mult de 5 m fata de suprafata terenului, care
de regula este un teren stancos. In astfel de situatii electrozii se monteaza prin
forare, pana se atinge o portiune de teren cu rezistenţă mica;
5. naturale - electrozii sunt naturali, din elemente metalice, in contact cu
pamantul, ale constructiei sau ale instalatiilor acesteia, ori alte structuri metalice
subterane care se afla la cel mult 10 m de constructie. Pot fi utilizate pentru
trecerea curentului electric rezultat din lovitura de trasnet, fara a-si pierde
functionalitatea;
6. artificiale - electrozii sunt special destinati trecerii curentului electric
spre sol.
Proprietatile electrice ale instalatiei de legare la pamant depind in mod esential
de doi parametri:
-rezistenta prizei de pamant;
-configuratia prizei de pamant.
Rezistenta prizei de pamant are doua componente:
2
 rezistenta de dispersie RD, care este rezistenta solului intre priza de
pamant si zona de potential nul
 rezistenta RL a partilor metalice ale prizei de pamant si ale conductorului
de nul de protectie.
 
Rezistenta RL este, in mod uzual, mult mai mica decat rezistenta de dispersie
RD. Ca urmare, rezistenta prizei de pamant este considerata a fi egala cu
rezistenta de dispersie RD. In literatura de specialitate, rezistenta prizei de
pamant este denumita frecvent rezistenta de dispersie

Rezistenta unei prize de pamânt trebuie sa aiba o valoare cât mai mica,
astfel incât caderea de tensiune pe aceasta rezistenta sa fie sub limita periculoasa
pentru electrocutare. Intrucât aceasta rezistenta depinde de elementele
constructive ale prizei, conductibilitatea electrica a solului (prin umiditate si
sarurile continute, temperatura) este necesara masurarea periodica a acestor
rezistente.
Masurarea rezistentei electrice a prizelor de pamânt se face numai in
curent alternativ pentru a evita efectele de polarizare a solului, de corodare si
electroliza care ar avea loc daca s-ar utiliza curent continuu.
Măsurătorile rezistenței instalației de legare la pămînt diferă în mod semnificativ
de alte măsurători efectuate pentru a evalua protecţia împotriva şocurilor
electrice. Ele necesită o cunoaştere aprofundată cu privire la construirea
sistemului de legare la pământ, fenomenele care apar în timpul măsurătorilor şi a
metodelor de gestionare a condiţiile dificile din teren. Persoanele care
efectuează teste şi măsurători de sisteme de sol trebuie să aibă cunoştinţe
adecvate şi echipamentul de măsurare care să poată susţine o astfel de sarcină
complicată.

3
CAPITOLUL I
1. Bazele teoretice prizelor de pământ

Priza de pământ este un conductor metalic sau un ansamblu de conductoare


metalice interconectate sau alte părţi metalice acţionând în aceeaşi manieră,
îngropate în pământ şi aflate în contact electric cu acesta sau introduse în beton,
elementele de beton în care sunt înglobaţi electrozii prizei de pământ trebuind să
aibă o suprafaţă mare de contact cu pământul (de exemplu, aşa cum sunt
fundaţiile clădirilor).
În calculele de dimensionare ale prizelor de pământ şi ale instalaţiilor de
protecţie prin legare la pământ, se operează, în mod frecvent, cu o serie de
mărimi, precum:
 Potenţialul prizei de pământ, Vp, - este diferenţa de potenţial care apare
între priza de pământ şi zona de potenţial nul, la o valoare dată a
intensităţii curentului care circulă prin acea instalaţie de legare la pământ
(tensiunea maximă a prizei de pământ, Up, la o valoare dată a intensităţii
curentului care circulă prin aceasta);
 Rezistivitatea solului (rezistenţa specifică a solului ), ρ, care se măsoară
în Ωּm, este rezistenţa măsurată între două feţe opuse ale unui metru cub
de pământ, aşa cum rezultă din reprezentarea grafică dată în figura 1.
 Potenţialul suprafeţei solului, Vx, este diferenţa de potenţial dintre un
punct x, situat pe suprafaţa solului, şi pământul de referinţă. Proprietăţile
electrice ale prizei de pământ depind de rezistenţa prizei de pământ și
configuraţia acesteia.

4
Fig. 1. Schemă care ilustrează sensul fizic al rezistivităţii solului, ρ

Rezistenţa prizei de pământ determină relaţia dintre potenţialul prizei, Vp,


şi valoarea intensităţii curentului de punere la pământ, iar configuraţia
prizei de pământ determină repartiţia potenţialului la suprafaţa solului,
urmare a trecerii curentului spre pământ. Repartiţia potenţialului la
suprafaţa solului reprezintă, de asemenea, un element important în
evaluarea gradului de protecţie împotriva electrocutării, întrucât ea
determină valoril e tensiunilor accidentale de atingere şi de pas.
Rezistenţa totală a unei prize de pământ poate fi considerată ca fiind egală
cu rezistenţa de dispersie a acesteia, rezistenţa părţilor metalice
constructive ale prizei de pământ fiind mult mai mică, ca urmare aceasta
fiind neglijată. Rezistenţa de dispersie este dată de rezistenţa solului între
priza de pământ şi zona de potenţial nul.

Rezistenţa prizei de pământ şi distribuţia potenţialelor


Pentru frecvenţe mici ale tensiunii aplicate, se poate considera că
impedanţa de legare la pământ Zp este egală cu rezistenţa prizei de
pământ, Rp, care, este practic egală cu rezistenţa de dispersie a acesteia,
RpD:
Z p  Rp  RpD .
Rezistenţa Rp a unei prize de pământ depinde de proprietăţile electrice ale
solului în care este realizată, în principal de rezistivitatea acestuia, precum
şi de configuraţia prizei.
Alții factorii care influențează valoarea rezistenței unei prize de pământ
sunt: structura solului, conținutul de umiditate din sol, structura
electrozilor utilizați, respectiv adâncimea de îngropare a acestora.
5
a. Influența structurii solului
Proprietăţile electrice ale solului sunt caracterizate prin rezistivitatea
acestuia. Determinarea valorii acesteia este dificilă, deoarece solul nu are
o structură omogenă, fiind format din straturi de materiale diferite, iar
rezistivitatea unui anumit sol variază în limite largi, aşa cum se poate
observa din datele prezentate în tabelul 1 fiind puternic dependentă și de
gradul de umiditate. Calcularea rezistenţei solului este o sarcină dificilă
datorită variaţiei în limite largi a rezistivităţii solului. Acesta este motivul
pentru care, în multe situaţii practice, se acceptă o structură omogenă a
solului, cu o valoare medie a rezistivităţii acestuia. Dacă nu se dispune de
informaţii reale asupra valorii rezistivităţii solului, atunci se acceptă
valoarea prezumată de ρ =100 Ωּm. Totuşi, aşa cum se indică în tabelul 1,
valorile reale pot fi foarte diferite, astfel încât trebuie avute în vedere teste
de verificare în instalaţia finală, împreună cu o estimare a variaţiilor
posibile ale rezistenţei de dispersie, determinate de condiţiile climatice şi
de uzura în timp

Tabelul 1. Rezistivitatea solului ρ pentru diferite tipuri de sol şi beton

b. Influența umidității din sol


Determinarea rezistivităţii solului pe cale analitică este dificilă și ca urmare a
influenței pe care o are conţinutul de umiditate din sol. Acesta se poate schimba
în limite largi, depinzând de amplasarea geografică şi de condiţiile atmosferice,
de la o valoare nesemnificativă a umidităţii, aşa cum este cazul regiunilor
deşertice, şi până la valori de circa 80 %, aşa cum este cazul regiunilor
mlăştinoase.
c. Influența structurii electrozilor

6
Pentru a obţine valori scăzute ale rezistenţei prizelor de pământ, densitatea
curentului, care se scurge de la electrozii metalici spre pământ, trebuie să fie
redusă, adică volumul de pământ prin care se scurge acest curent trebuie să fie
cât mai mare posibil. Îndată ce curentul trece de la electrozii metalici ai prizei la
pământ, el se dispersează, reducându-se densitatea de curent. Dacă electrodul
are dimensiuni mici, teoretic este un punct, acest efect este semnificativ dar el se
reduce foarte mult pentru un electrod tip placă, unde disiparea este efectivă
numai pe muchii. Aceasta înseamnă că electrozii realizaţi din tije, ţevi sau
conductoare au o rezistenţă de dispersie mult mai mică decât, de exemplu, o
placă având aceeaşi suprafaţă. În plus, fenomenul de coroziune, determinat de
circulaţia curentului alternativ sau continuu, se intensifică odată cu creşterea
densităţii de curent. În acest fel, densităţi mici de curent fac ca durata de viaţă a
electrozilor prizelor de pământ să fie mai mare.

d.Influența adâncimii de îngropare a electrozilor


Rezistenţa unei prize de pământ depinde, în mod cu totul semnificativ, de
adâncimea de îngropare a electrozilor acesteia. Explicaţia unui astfel de
comportament rezultă din faptul că conţinutul de umiditate din sol este mai mare
şi mai stabil în timp pentru straturile mai adânci decât pentru cele superficiale.
Se pot deosebi mai multe tipuri de prize de pământ, printre care:
o prize simple de suprafaţă (prize simple orizontale) - realizate din benzi
sau conductoare plasate orizontal sub formă de fâşii sau inel;
o priză orizontală - realizată ca o reţea (plasă) amplasată la mică adâncime;
o cabluri cu manta metalică neprotejată sau armături care se comportă ca o
priză simplă orizontală;
o prize naturale - formate din părţile de structură conductoare conţinute în
betonul fundaţiei şi care asigură suprafaţă mare de contact cu solul;
o prize tijă - constând din ţevi, bare etc. şi care sunt instalate sau îngropate
la o adâncime mai mare de un metru, uzual între 3 metri şi 30 metri sau
chiar mai mult. Primele patru configuraţii sunt prize de pământ de
suprafaţă, care sunt realizate, în mod obişnuit, din conductoare neizolate
sau benzi poziţionate într-o configuraţie radială, circulară, de tip reţea sau
o combinaţie a acestora, îngropate la o adâncime mică, de până la un
metru. Un avantaj important al acestei soluţii îl constituie repartiţia
favorabilă a potenţialelor la suprafaţa solului. Prizele tijă aparţin aşa-
numitelor prize de adâncime; avantajul acestora constă în faptul că ele
traversează straturi având rezistivităţi diferite şi sunt deosebit de utile în
locurile unde straturile superficiale au conductivitate scăzută. În acest fel,

7
se poate obţine, cu uşurinţă, o valoare redusă a rezistenţei de dispersie a
prizei. Un alt avantaj al prizelor tijă este acela că ele pot fi realizate în
locuri unde suprafaţa disponibilă pentru amplasarea electrozilor este
redusă.
În concluzie, rezistenţa prizei de pământ determină valoarea maximă a
potenţialului prizei de pământ (căderea totală de tensiune pe priză la scurgerea
prin aceasta unui anumit curent), în timp ce configuraţia prizei are o influenţă
determinantă asupra repartiţiei potenţialului la suprafaţa solului. În aceste
condiţii, rezistenţa şi configuraţia prizelor de pământ trebuie considerate
împreună, în calculele de dimensionare.

2.Măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ


Masurarea dispersiei prizei de pamant capata o noua abordare tinand cont
de o  serie intreaga de factori cum ar fi :
-  tehnicile noi de masurare a prizei de pamant ;
-  noile generatii de echipamente pentru masurarea prizei de pamant ;
-  structura  ariei in care se desfasoara masurarea prizei de pamant ;
-  cerintele noilor generatii de echipamente care trebuiesc legate la priza de
pamant.
         Toti acesti factori de multe ori sunt dublati de situatii particulare, fiind
specifici fiecarei masuratori, din care amintim cativa, fara a avea pretentia de a-i
cuprinde pe  toti :
-  sisteme in care nu sunt indicate deconectare prizei de pamant la masurare ;
-  zone cu suprafata mare betonata sau asfaltata, unde trebuie masurata  priza de
pamant ;
-  zone in care nu se mai cunoaste configuratia prizei de pamant.
 Factori care pot influenta corectitudinea si precizia masuratorilor:
-   zone cu interferente de tensiune de la alte prize de pamant ;
-   combinatii dintre prize de pamant realizate natural si prize de pamant
realizate artificial;
-   sistem de prize de pamant legate in paralel cu valori diferite ale lor;
-   perioada din an cand se efectueaza masuratori.
 Situatii care pot aparea la amplasarea electrozilor intr-o conexiune pentru
masurarea   prizei de pamant si care pot genera erori:

8
-  amplasarea gresita a electrodului de injectie de curent ;
-  rezistenta de contact mare intre electrodul de injectie de curent si sol;
-  amplasarea gresita a electrodului sonda de tensiune .;
-  rezistenta de contact mare intre electrodul de tensiune si sol.
Un alt aspect important il reprezinta analiza si interpretarea datelor tinand cont
de
multitudinea factorilor care concura la masuratori precum si de experienta
personalului care efectueaza masuratoarea .
Noile generatii de aparate pentru masurarea si testarea dispersiei prizei de
pamant
beneficiaza de avantajele noilor tehnologii in electronica cu ajutorul carora s-au
putut obtine :
-   noi tehnici de masurare si testare cu precizie ridicata  a prizei de pamant;
-   informatii suplimentare si atentionari despre structura circuitului realizat
pentru masurarea prizei de pamant;
-   informatii despre tensiunile si frecventele care pot afecta masuratorile;
-   memorarea informatiilor masurate pentru realizarea unei baze de date pentru
urmarirea evolutiei in timp a prizei.
Realizarea unei masuratori de precizie impune trei conditii :
-          un ansamblu de metode de masura ;
-          un echipament performant pentru masurarea prizei de pamant;
-          o experienta in analiza si interpretarea rezultatelor.
Pentru măsurarea rezistenţei unei prize de pământ, aceasta trebuie separată de
restul instalaţiei de legare la pământ.
Procedând în acest fel, se măsoară rezistenţa de dispersie a prizei de pământ.
Pentru a asigura o protecţie corectă împotriva electrocutării prin atingere
indirectă, instalaţia de legare la pământ de protecţie, şi nu numai priza de
pământ, trebuie să aibă o rezistenţă maximă acceptată.
În aceste condiţii valoarea măsurată a rezistenţei de dispersie a prizei de
pământ nu trebuie sa depăşească valorile maxime admise de norme, pentru
rezistenţele instalaţiilor de legare la pământ, astfel:
 4 Ω - pentru prize de pământ utilizate exclusiv în scopul protecţiei
împotriva electrocutării prin atingere indirectă;
 10 Ω - pentru prize de pământ utilizate exclusiv pentru deservirea
instalaţiilor de paratrăsnete;
 1 Ω - pentru prize de pământ utilizate în comun, în scopul asigurării
securităţii electrice şi al descărcării la pământ a curenţilor de trăsnet.
Măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ se efectuează numai
în curent alternativ. Se evită, astfel, alterarea rezultatelor măsurătorilor de
către tensiuni externe, de polarizaţie, care ar putea să apară în cazul în care
măsurătorile ar fi făcute în curent continuu. În aceste condiţii, se măsoară, de
9
fapt, impedanţa prizei de pământ, la frecvenţa tensiunii sursei aparatului de
măsură sau a altei surse externe, utilizate pentru măsurători.
În continuare vor fi prezentate principalele metode de măsurare a rezistenţei
de dispersie a unei prize de pământ.
a. Metoda amper-metrului şi voltmetrului Această metodă mai este
cunoscută și sub numele de metoda celor trei puncte, sau metoda 62%. Pentru
măsurarea rezistenţei de dispersie a unei prize de pământ, R p, sunt necesari
doi electrozi suplimentari, aşa cum rezultă din schema de principiu dată în
figura 2. Electrodul notat cu RA este electrodul auxiliar de curent (numit şi
priză de curent), iar electrodul notat cu R S este electrodul auxiliar de
potenţial (numit şi priză sondă sau priză de potenţial).
În circuitul reprezentat în figura 2.a, valoarea rezistenţei de dispersie a
prizei de pământ rezultă, conform legii lui Ohm:

în care U este tensiunea măsurată de voltmetru, iar I p intensitatea


curentului care se închide prin priza de pământ.

Fig.2. Schema de principiu a măsurării rezistenţei de dispersie a prizelor


de pământ
Eroarea de măsurare poate fi, însă, inacceptabil de mare dacă electrozii
auxiliari, de măsură, mai ales electrodul prizei auxiliare de curent, nu sunt
dispuşi într-o manieră corespunzătoare, în raport cu priza de pământ de măsurat.
În imediata apropiere a electrozilor prizei, respectiv a suprafeţelor electrozilor
prin care trece curentul în sol, rezistenţa electrică a solului are cea mai mare
valoare, deoarece curentul trece printr-un volum mic din solul respectiv. Pe
măsura depărtării de suprafaţa electrozilor prizei, volumul de sol, prin care trece

10
curentul, creşte din ce în ce mai mult. În consecinţă, şi rezistenţa electrică pe
care o manifestă solul, la circulaţia unui curent electric, scade pe măsura
depărtării de electrozii prizei, astfel încât, la o anumită distanţă, această
rezistenţă electrică poate fi considerată neglijabil de mică. În mod cu totul
similar, densitatea de curent este maximă în imediata apropiere a electrozilor
prizei şi scade pe măsura depărtării de aceştia, deoarece secţiunile în sol, prin
care circulă curentul, cresc continuu. La o anumită distanţă de electrozii prizei,
densitatea de curent devine neglijabil de mică, practic egală cu zero, datorită
secţiunii de trecere foarte mari a solului prin care circulă curentul. În aceeaşi
măsură scad şi potenţialele diferitelor puncte de pe sol, acestea fiind
proporţionale cu densitatea de curent. Astfel, la o anumită distanţă de electrozii
prizei, se ajunge într-o zonă în care potenţialul este foarte mic, zonă denumită
zonă de potenţial nul.
Pentru determinarea zonei de potenţial nul, într-o configuraţie dată a
prizei de pământ ce urmează a fi măsurate, se poate proceda astfel:
 se execută un montaj de tipul celui reprezentat în figura 2.a, fără a fi
necesar ampermetru, iar sursa de alimentare putând fi alta decât aceea proprie a
unui aparat de măsură a rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ;
 se citesc tensiunile măsurate de voltmetrul având o bornă legată la
electrodul prizei iar cealaltă la electrodul de potenţial, sondă care se mută la
diferite distanţe faţă de electrodul prizei de măsurat;
 pe măsura depărtării de priza de măsurat, valorile tensiunii măsurate
cresc, această creştere fiind din ce în ce mai mică, pentru o aceeaşi distanţă de
îndepărtare a electrodului sondă, pe aceeaşi direcţie;
 atunci când creşterea devine foarte mică, valorile măsurate de voltmetru
rămânând aproximativ constante, înseamnă că s-a ajuns cu electrodul auxiliar de
potenţial în zona de potenţial nul, iar valoarea măsurată a tensiunii reprezintă
tocmai tensiunea totală a prizei, la valoarea intensităţii curentului care a fost
stabilită prin priză;
 dacă nu se înregistrează această scădere a pantei potenţialului, pe
măsura depărtării de priza de pământ de măsurat, atunci zonele de rezistenţă
efectivă ale prizei de pământ şi electrodului auxiliar de curent se suprapun; cei
doi electrozi fiind prea apropiaţi, nu crează o zonă de potenţial nul între ei
pentru o măsurătoare acceptabilă trebuind să fie mărită distanţa dintre priza de
măsurat şi electrodul auxiliar al prizei de curent.
Fig.3

11
În cazul măsurării prizelor de pământ simple (teoretic punctiforme),
electrozii se dispun coliniar sau în vârfurile unui triunghi isoscel, conform
reprezentării grafice din figura 4.

Fig.4. Dispunerea electrozilor circuitului de măsurare a rezistenţei prizelor


simple
În ceea ce priveşte distanţa dintre electrodul prizei de pământ supuse
măsurării şi electrodul auxiliar de curent, chiar şi în cazul prizelor simple, nu pot
fi date valori foarte sigure, atâta timp cât această distanţă depinde, în mod
implicit, de diametrul electrodului prizei de măsurat, de lungimea sa şi de
omogenitatea solului în care este plasat. Unii autori arată că distanţa dintre
electrodul prizei de pământ supuse măsurării şi elec-trodul auxiliar de curent ar
trebui să fie de ordinul a 35 ÷ 40 m. Unii constructori de aparate dau aceste
distanţe minime în domeniul 10 ÷ 20 m, iar alţii dau distanţele funcţie de
adâncimea de instalare a prizei simple şi de diametrul electrodului acesteia. În
cazul prizelor de pământ complexe, dispunerea electrozilor poate fi mai dificilă,

12
fiind dependentă de dimensiunile grilei formate de către electrozii prizei de
pământ.
b. Metoda compensării
O altă metodă de măsurarea a rezistenţei de dispersie a prizelor de pământ,
bazată, de asemenea, pe utilizarea a trei electrozi în circuitul de măsurare, este
metoda compensării (metoda Behrend). În cazul acestei metode, căderea de
tensiune pe priza de pământ se compensează printr-o tensiune variabilă, obţinută
într-un montaj potenţiometric, aşa cum este cel reprezentat în figura 4.

Fig.4. Principiul metodei de măsurare a rezistenţei de dispersie a prizelor de


pământ prin metoda compensării:
a) – schema de principiu; b) – schema electrică echivalentă.
În componenţa schemei de măsurare intră, pe lângă cei trei electrozi deja
cunoscuţi de la metoda prezentată anterior, o sursă de tensiune alternativă de
mică putere (sursa de tensiune continuă a aparatului şi un oscilator de joasă
frecvenţă), un reostat calibrat şi cu posibilitatea de citire a valorii rezistenţei
introduse în circuitul de măsură, r, un transformator, T, cu raport de
transformare reglabil,
k = 1; 10; 100; ..., un condensator, C, destinat desensibilizării circuitului de
măsură la curenţi continui şi un aparat de măsură a intensităţii curentului.
Modul de dispunere în circuit a transformatorului asigură defazarea cu 180o a
tensiunii din primar, pentru a realiza efectul de compensare a tensiunii.
Potenţiometrul alimentează, cu o tensiune reglabilă, primarul transformatorului
T. În circuitul din secundarul transformatorului, legea a doua a lui Kirchhoff
poate fi scrisă sub forma:

13
în care Z2 reprezintă impedanţa echivalentă a circuitului format din rezistenţa
electrodului auxiliar de potenţial, Rs, capacitatea de filtrare a componentei
continue, C, şi impedanţa proprie a aparatului de măsură curent. Prin deplasarea
cursorului potenţiometrului se modifică tensiunea U2 şi, implicit, intensitatea
curentului din circuitul aparatului de măsură, I2. Atunci când aparatul de
măsură curent indică I2 = 0, circuitul este echilibrat şi, deci, tensiunea din
secundarul transformatorului este egală cu tensiunea totală a prizei de pământ,
iar intensitatea curentului, prin primarul transformatorului, este egală cu aceea a
curentului care circulă prin priza de pământ de măsurat.
c. Metoda celor două puncte
O metodă simplificată de măsurare a rezistenţei de dispersie a prizelor de
pământ simple, prevăzută în normativul ANSI/IEEE 80-1986 ca şi în cărţile
tehnice ale unor aparte destinate măsurării parametrilor prizelor de pământ, este
metoda celor două puncte sau metoda simplificată. Având în vedere relativa
simplitate a schemei de măsurare, această metodă poate fi utilizată ca şi metodă
de monitorizare a rezistenţei unei prize de pământ, însă numai în condiţiile în
care se ştie, deja, că priza de pământ are o rezistenţă de dispersie mică şi este
realizată într-un sol de rezistivitate mică. Această metodă este utilă în zonele în
care densitatea construcţiilor sau instalaţiilor este relativ mare, fiind dificil de
găsit locuri convenabile de instalare a celor doi electrozi auxiliari, necesari în
aplicarea metodei standard. Schema de principiu a metodei simplificate rezultă
din figura 5.

Fig.5.. Schema de principiu a metodei celor două puncte


Metoda nu este la fel de precisă ca şi metoda standard a voltmetrului şi
ampermetrului (metoda celor trei puncte sau metoda 62 %), rezultatele sunt
influenţate de distanţa dintre electrodul prizei de pământ testate şi electrodul
14
auxiliar introdus în pământ sau conectat la o conductă metalică a reţelei de apă.
Rezistenţa proprie a conductoarelor de conexiune la aparatul de măsură trebuie
scăzută din valoarea măsurată de aparat. Metoda nu poate fi considerată metodă
standard, dar poate fi utilizată ca metodă aproximativă, pentru prizele din spaţii
restrânse, cu restricţiile precizate anterior.

CAPITOLUL II
MĂSURI DE TEHNICA SECURIĂȚII MUNCII ȘI PSI

Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesară eliminarea


posibilităţii de trecere a unui curent periculos prin corpul omului.
Măsurile, amenajările şi mijloacele de protecţie trebuie să fie cunoscute de către
tot personalul muncitor din toate domeniile de activitate.
Executia oricarei instalatii de legare la pamnt de statie trebuie sa aiba la baza un
proiect executat de o institutie atestata de organele competente. Executantul,
autorizat la randul sau, trebuie sa respecte prevederile din proiect, urmarand cu
atentie indicatiile acestuia si eventual sa faca observatii privind eventualele
neconcordante cu prevederile normelor tehnice . Se vor analiza minutios traseele
pentru conductoarele principale de legare la pământ (CP), conductoarele de
ramificaŃie (CR) si conductorul de legare la pamint(CL), indicate in proiect,
intersectiile cu conductele de cabluri sau alte utilitati, solutiile de protectie
indicate pentru aceste cazuri propunind si eventuale noi solutii de marcare ale
acestor situatii pentru a asigura preintimpinarea unor avarii pe viitor. In functie
de specializarea si dotarile ce le poseda, executantul stabileste: - posibilitatea
saparii mecanizate sau manuale a santurilor de priza; - solutii de plantare pentru
electrozii verticali (manual, mecanizat), forarea gaurilor acestora; - materialele
principale necesare materializarii proiectului; - eventualitatea prefabricarii unor
elemente ale ILP in ateliere de productie pentru ridicarea productivitatii; -
tehnologiile adoptate pentru executia propriu zisa a prizei din cupru.
Conditiile principale ce se impun instataltiilor de legare la pamant se refera si la
urmatoarele aspecte: Toate imbinarile intre elementele instalatiilor de legare la
pamant ,indiferent de solutiile tennologice adoptate(cu suruburi, prin sudura,
prin presare, etc) trebue sa asigure conditia conf.careia caderea de tensiune pe
elementul de imbinare, la curentul de calcul al acesteia, sa fie max. 0,9 din cea
corespunzatoare lungimii echivalente de conductor, pentru conductorul mai gros
al imbinarii;

15
• Conexiunile elementelor ILP realizate pe santier, trebue sa posede rezistenta
mecanica, stabilitate termica si rezistenta la coroziune, similare imbinarilor
parcurse de curent in regim normal de functionare;
• Imbinarile intre materiale de diferite naturi, implicate in procesul de executie
al prizei, sa fie astfel realizate incat sa asigure o durata de viata corespunzatoare
a imbinarii (curatirea suprafelor, folosirea unor placute de imbinare adecvate si a
unor solutii suplimentare de protejare impotriva coroziunii, etc);
• Trebuie preferata executia in atelierele de productie a tuturor elementelor
constitutive ale prizelor ce pot fi pregatite astfel, si apoi doar montate pe santier.
Conditiile mentionate anterior, trebue confirmate prin declaratii de conformitate
date de executant, prin probe executate de organizatii de specialitate conform
SR-CEI 1283 ce implica si probe de anduranta ori prin atestarea licentiatorului
tehnologiei de executie.

Înainte de a începe aplicarea procedeului de suprimare a tensiunii este


necesar un pas premergător: identificarea zonei şi a elementelor instalaţiei unde
se va realiza lucrul. Această identificare face parte din planificarea muncii. În
instalaţii complexe, pentru finalizarea operaţiilor de suprimare a tensiunii şi
pentru a evita confuziile datorate multitudinii de aparate şi reţele existente, se
recomandă redactarea procedeelor în scris. În continuare, procesul se va
dezvolta în cinci etape prin care se suprimă tensiunea în instalaţia în care se va
realiza «munci fără tensiune», proces care se cunoaşte cu numele de «cele cinci
reguli de aur».
CELE 5 REGULI DE AUR
1ª Se deconectează.
2ª Se previne orice posibilă realimentare.
3ª Se verifică absenţa tensiunii.
4ª Se împământează şi se scurtcircuitează.
5ª Se protejează împotriva elementelor vecine sub tensiune şi se stabileşte o
semnalizare de siguranţă pentru delimitarea zonei de lucru.

Verificarea lipsei tensiunii în vederea legării la pământ şi scurtcircuit trebuie să


se facă la toate fazele instalaţiei, respectiv la toate conductoarele liniei electrice
aeriene existente pe coronament, inclusiv pe nul. în cazul întrerupătoarelor,
verificarea lipsei tensiunii trebuie să se facă la toate cele şase borne aparente ale
acestora.

16
      Verificarea lipsei tensiunii în instalaţiile de joasă tensiune trebuie să se facă cu
ajutorul aparatelor portabile de măsurare a tensiunii sau cu ajutorul detectoarelor
de tensiune. în instalaţiile de înaltă tensiune, verificarea trebuie să se facă cu
ajutorul detectoarelor de tensiune, corespunzătoare tensiunii nominale a
acestora.
      Verificarea lipsei tensiunii cu detectoare de tensiune nu este admisă pe timp
de precipitaţii atmosferice, în instalaţiile de tip exterior, decât în cazul în care
acest lucru este permis prin instrucţiunile de folosire a detectoarelor de tensiune
respective, elaborate de unităţile producătoare.
      Verificarea lipsei tensiunii, în vederea închiderii cuţitelor de legare la pământ
montate pe stâlpii liniilor electrice aeriene, se admite a fi înlocuită prin
verificarea vizuală a poziţiei deschise a separatorului prin care s-a realizat
separarea electrică.
      (l)Inainte de fiecare utilizare a detectorului de tensiune şi imediat după
aceasta, trebuie să se verifice buna funcţionare a acestuia, prin metoda indicată
de producător, în instrucţiunile de funcţionare şi utilizare.
(2)In toate instalaţiile, apropierea de acestea a detectorului de tensiune se face
lent, iar atingerea directă se va face numai după constatarea lipsei avertizării
luminoase şi sonore a detectorului.
      (1)Verificarea lipsei tensiunii trebuie să se efectueze considerând că instalaţia
este sub tensiune.
(2)Persoana care verifică lipsa tensiunii în instalaţiile de înaltă tensiune să
deşină minimum grupa a III- de autorizare.
(3)In cazul în care pentru verificarea lipsei tensiunii este necesară deschiderea
uşilor celulelor, este necesară deschiderea uşilor celulelor, este interzisă
depăşirea cu vreo parte a corpului a planului delimitat de acestea.

Principalele măsuri de prevenire a electrocutării la locurile de munca sunt :


Asigurarea inaccesibilităţii elementelor care fac parte din circuitele
electrice şi care se realizează prin :
- amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum şi a unor echipamente
electrice, la o înălţime inaccesibilă pentru om. Astfel, normele prevăd ca
înălţimea minimă la care se pozează orice fel de conductor electric să fie de 4 m,
la traversarea părţilor carosabile de 6 m, iar acolo unde se manipulează materiale
sau piese cu un gabarit mai mare această înălţime să depăşească cu 2-2,5 m
gabaritele respective ;
- izolarea electrică a conductoarelor ;
- folosirea carcaselor de protecţie legate la pământ ;
- îngrădirea cu plase metalice sau cu tăblii perforate, respectându-se distanţa
impusă până la elementele sub tensiune.
La utilizarea uneltelor şi lămpilor portative alimentate electric, sunt
obligatorii :

17
- verificarea atentă a uneltei, a izolaţiei şi a fixării sculei înainte de începerea
lucrului ;
- evitarea răsucirii sau a încolăcirii cablului de alimentare în timpul lucrului şi a
deplasării muncitorului, pentru menţinerea bunei stări a izolaţiei ;
- menajarea cablului de legătură în timpul mutării uneltei dintr-un loc de muncă
în altul, pentru a nu fi solicitat prin întindere sau răsucire ; unealta nu va fi
purtată ţinându-se de acest cablu ;
- evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces şi în locurile
de depozitare a materialelor (dacă acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi
protejat prin îngropare, acoperire cu scânduri sau suspendare) ;
- interzicerea reparării sau remedierii defectelor în timpul funcţionării motorului
sau lăsarea fără supraveghere a uneltei conectate la reţeaua electrică ;
Folosirea mijloacelor individuale de protecţie şi mijloacelor de avertizare.
Mijloacele de protecţie individuală se întrebuinţează de către electricieni pentru
prevenirea electrocutării prin atingere directă şi pot fi împărţite în două categorii
: principale şi auxiliare.

Mijloacele principale de protecţie constau din : tije electroizolante, cleşti


izolanţi şi scule cu mânere izolante. Izolaţia acestor mijloace suportă tensiunea
de regim a instalaţiei în condiţii sigure ; cu ajutorul lor este permisă atingerea
parţilor conducătoare de curent aflate sub tensiune.

Mijloacele auxiliare de protecţie constau din : echipament de protecţie (mănuşi,


cizme, galoşi electroizolanţi), covoraşe de cauciuc, platforme şi grătare cu
picioruşe electroizolante din porţelan etc. Aceste mijloace nu pot realiza însa
singure securitatea împotriva electrocutărilor. Întotdeauna este necesară
folosirea simultană cel puţin a unui mijloc principal şi a unuia auxiliar.

Mijloacele de avertizare constau din plăci avertizoare, indicatoare de securitate


(stabilite prin standarde şi care conţin indicaţii de atenţionare), îngrădiri
provizorii prevăzute şi cu plăcuţe etc. Acestea nu izolează, ci folosesc numai
pentru avertizarea muncitorilor sau a persoanelor care se apropie de punctele de
lucru periculoase.
Deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere periculoase
sau a unor scurgeri de curent periculoase.
Se aplică mai ales la instalaţiile electrice care funcţionează cu punctul neutru al
sursei de
alimentare izolat faza de pământ. Întrerupătorul automat cu protecţie la curenţi
de defect este destinat prevenirii electrocutării prin atingere indirectă.
Menţionând faptul ca un curent de defect de 300-500 A poate deveni, în anumite
condiţii, un factor provocator de incendii, aparatul prezentat asigură protecţia şi
împotriva acestui pericol.

18
Întrerupătorul este prevăzut cu carcase izolante, şi este echipat cu declanşatoare
termice, electromagnetice şi releu de protecţie la curenţi de defect.
Izolarea suplimentară de protecţie constă în executarea unei izolări
suplimentare faţă de izolarea obişnuită de lucru, dar care nu trebuie să reducă
calităţile mecanice şi electrice impuse izolării de lucru.
Izolarea suplimentară de protecţie se poate realiza prin :
- aplicarea unei izolări suplimentare între izolaţia obişnuită de lucru şi
elementele bune conducătoare de electricitate ale utilajului ;
- aplicarea unei izolaţii exterioare pe carcasa utilajului electric ;
- izolarea amplasamentului muncitorului faţă de pământ.

Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor.

În timpul exploatării maşinilor electrice, pe lângă pericolul electrocutării


curentul electric poate provoca incendii, datorită încălzirii aparatajului electric în
timpul funcţionării, în timpul scurtcircuitului sau suprasarcinilor. Arsurile
electrice produse prin deranjamentele părţii electrice pot provoca arsuri
personalului sau pot determina aprinderea prafului aglomerat sau a amestecului
gazelor din atmosfera încăperii.
Pentru prevenirea pericolului de aprindere din cauza scânteilor şi a
supraîncălzirii, trebuie luate următoarele măsuri:
- La regimul de funcţionare în plină sarcină, părţile motorului electric nu trebuie
să se încălzească până la o temperatură periculoasă (lagărele nu trebuie să
depăşească temperatura de 80ºC).
- Părţile din clădiri şi părţile din utilaje care sunt expuse acţiunii arcului electric
trebuie să fie neinflamabile.
- Siguranţele, întrerupătoarele şi alte aparate asemănătoare, care în timpul
exploatării pot provoca întreruperea curentului electric, trebuie acoperite cu
carcase.
- Părţile reostatelor şi ale celorlalte aparate care se încălzesc în timpul
funcţionării trebuie montate pe socluri izolate termic.
- Utilajul care lucrează în medii de praf sau gaze trebuie să fie acţionat cu
motoare electrice antiexplozive, iar instalaţiile şi aparatajul să fie în execuţie
antiexplozivă.
- Pentru a se putea interveni cu eficacitate în caz de incendiu, se recomandă ca
lângă maşinile-unelte (sau în secţii) să fie amplasate extinctoare cu CO2.
Folosirea apei este interzisă la stingerea incendiilor în instalaţiile electrice,
deoarece prezintă pericol de electrocutare şi determină şi extinderea defecţiunii.

      

19
BIBLIOGRAFIE

Hilohi, S. ş.a., Instalaţii şi echipamente – Tehnologia meseriei. Manual pentru


liceele industriale clasele IX-X – domeniile de activitate electrotehnică şi
electronică, mine, petrol, metalurgie, construcţii-montaj, transporturi,
gospodărirea apelor şi şcoli profesionale anii I şi II. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1993

Stan, A.I., ş.a., Aparate, echipamente şi instalaţii de electronică industrială –


tehnologia meseriei. Manual pentru clasele IX-X, licee industriale şi şcoli
profesionale – meserii din domeniile electrotehnică şi electronică, mine,
metalurgie, energetică, chimie industrială, materiale de construcţii,
transporturi şi industrie alimentară. Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,
Bucureşti, 1999

Dromereschi, R. ş.a., Instalaţii electice. Editura M.A.S.T. Bucureşti, 2008

http://www.rasfoiesc.com/inginerie/electronica/IMPORTANTA-PRECIZIEI-SI-
A-METO31.

20