UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: SIGURANȚĂ ALIMENTARĂ ȘI PROTECȚIA
CONSUMATORULUI

Legislație în industria alimentară

Coordonator științific,
Conf. dr. Diaconu Carmen Mariana

Studenți:
Balan Alexandra
Bilic Dora Gabriela
Bogdan Laura Georgiana
Federovici Ionuț Silviu
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: SIGURANȚĂ ALIMENTARĂ ȘI PROTECȚIA
CONSUMATORULUI

Studiu de caz privind efectul aditivilor alimentari

din produsele de origine animală asupra
organsimului uman

Coordonator științific,
Conf. dr. Diaconu Carmen Mariana

Studenți:
Balan Alexandra
Bilic Dora Gabriela
Bogdan Laura Georgiana
 Federovici Ionuț Silviu

Potrivit REGULAMENTULUI (CE) NR. 1333/2008 AL PARLAMENTULUI

EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI, aditivii alimentari sunt substanțe care nu se consumă de
regulă ca aliment de sine stătător, ci se adaugă în mod deliberat în alimente în scopuri
tehnologice descrise în prezentul regulament, ca de exemplu pentru conservarea acestora. Toți
aditivii alimentari ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament si, prin urmare, lista
categoriilor funcționale ar trebui actualizată conform progresului științific și dezvoltării
tehnologice.
Salamul țărănesc cu șuncă face parte din categoria preparatelor din carne cu structură
fiartă și afumată la cald. Ca și preparat, acest produs este obținut din carne de porc, slănină și
mix-ul de condimente.
Materiile prime folosite:
 Carnea folosită la prepararea salamului este reprezentată de carne porc în lucru,
unde conținutul de grăsime trebuie să fie de maxim 35%. Aceasta provine de la
porci tineri de carne, deoarece ajută la îmbogățirea calității produselor. Carnea de
porc este mai suculentă, având structură fină și culoare mai deschisă. Aceasta ajută
la îmbunătățirea gustului și mărește puterea calorică a produsului obținut.
 Slănina utilizată la fabricarea salamului trebuie să fie de consistență tare, provenită
de pe musculatura dorsală. Aceasta trebuie să îndeplinească condițiile
microbiologice și igienico-sanitare:
- să aibă un grad de prospețime ridicat;
- să aibă punctul de topire cât mai ridicat (28-31°C);
- să nu conțină țesut conjunctiv.
Materiile auxiliare utilizate:
 Adaosuri de origine animală (emulsia de șoric pentru obținerea unei compoziții
omogene, cu structură eterogenă);
 Adaosuri de origine vegetală (proteină vegetală din soia, amidon de cartofi);
 Condimente (piper negru, extract de ardei roșu, usturoi) – au rolul de a îmbunătăți
gustul și mirosul produsului, precum și procesul de digestie, acestea se folosesc în doze mici
sub diferite forme;
 Sarea – ajută la îmbunătățirea gustului și contribuie la conservarea produsului
finit.
 Aceasta poate fi de tip A (extrafină) și de tip B (extrafină, fină, uruială și bulgăre);
 Apa și gheața – folosite pentru a evita ˮtăiereaˮ compoziției datorită creșterii
temperaturii, rezultată în urma cuterizării. Apa trebuie să îndeplinească condițiile STAS
1342/1984 din punct de vedere chimic, iar din punct de vedere microbiologic trebuie nu
trebuie să conțină germeni patogeni și paraziți;
 Coloranți (carminul) – determină culoarea roșiatică a produsului;
 Conservanți (nitritul de sodiu) – prelungește termenul de valabilitate al produsului
finit;
 Antioxidanți (ascorbatul de sodium) – menține culoarea produsului un timp
îndelungat și determină stabilitatea microbiologică;
 Potențiatori de aromă (monoglutamat de sodiu) – îmbunătățesc aroma si sunt
adăugate în procent de 0,2%
 Stabilizatori (difosfat de sodiu, caragenan, gumă guar, gumă xanthan), antioxidanți
(ascorbat de sodium).

Fluxul tehnologic de obținere a salamului țărănesc cu șuncă

Pentru obținerea unui produs finit care să corespundă tuturor caracteristicilor se
impune parcurgerea etapelor de lucru reprezentate în figură.
 Ingrediente: carne de porc (32 - 60%); pulpă de porc (5-10%); apă; sare, proteină
vegetală din soia nemodificată genetic; stabilizatori: difosfați, trifosfați; zaharuri: dextroză,
maltodextrină; potențiator de aromă:glutamate monosodic; antioxidanți: ascorbat de sodium;
condiemente naturale; aroma; agenți de îngroșare: caragen, guma konjac, guma xantan;
emulgatori: esteri glicerici; conservant:nitrit de sodiu; colorant:carmin.
Conține: soia
Poate conține urme de: muștar, țelină, gluten, lactoză, ou.

Am luat în studiu salamul țărănesc cu șuncă de la trei firme concurente și anume:

Primo, Fox și Elit.
Conform S.T. 3W/2011 acesta conține:

1. Salam țărănesc cu șuncă Primo

2. Salam țărănesc cu șuncă Fox
3) Salam țărănesc cu șuncă Elit

Așa cum bine știm, rețetele tradiționale și cele prevăzute în STAS-uri nu se mai
respectă în totalitate, mulţi producători aleg să folosească potenţiatori de gust şi aditivi
alimentari care să ajute la menţinerea aspectului proaspăt, să aibă un aspect mereu fraged şi
un termen de valabilitate cât mai mare.
Din păcate, aditivii sintetici din semipreparatele din carne rămân în organism chiar şi
zece ani, pentru că tubul digestiv nu le poate digera. Adăugarea de condimente şi aditivi
alimentari care au capacitatea de a masca carnea alterată.
Salamurile conţin aditivi alimentari pentru reţinerea apei, printre care se numără guma
caragenan - cunoscută şi sub numele de E 407, coloranţi precum E 120 - cunoscut şi sub
numele de carmin, amidon şi soia. Amidonul este o asociere nerecomandată cu proteinele
animale, deoarece împiedică digestia acestora, stimulând balonarea şi procesele de putrefacţie
colonice care cresc riscul de cancer de colon.

Efectele aditivilor asupra sănătății prezenți în aceste trei tipuri de salam sunt:

Lactatul de sodiu este un aditiv alimentar cunoscut și sub denumirea de E325. Acesta
este sarea de sodiu a acidului lactic (E270).
Acest aditiv nu este bine studiat și nu există foarte multe informații referitoare la
efectele lui asupra adulților.
Totuși, se cunoaște că acesta nu trebuie consumat de copiii mici pentru că aceștia nu
au sistemul enzimatic dezvoltat suficient și astfel nu îl pot metaboliza.
Deși numele ne poate duce cu gândul la lactoză, E325 nu este similar cu aceasta.
Astfel, acesta poate fi consumat de persoanele cu intoleranță la lactoză și de alte persoane ce
nu pot consuma produse lactate.

Caragenanul este o substanţă (carbohidrat) ce se găseşte în mod natural în alge roşii

şi este folosit ca emulsificator, stabilizator şi ca agent de îngroşare (E407).
Caragenanul afecteaza grav sistemul digestiv producând ulcer, cancer de colon şi
inflamarea mucoaselor intestinale. Are acţiune anticoagulantă şi este toxic pentru rinichi şi
ficat. E407 este cunoscut ca fiind un inflamator puternic, cauza multor afecţiuni (boli de
inimă, cancer etc.).
Uniunea Europeană interzice folosirea de caragenan degradat în alimente, acesta fiind
cel mai dăunator, însă E407 nedegradat poate fi degradat de reacţiile normale ce au loc la
nivelul sistemului digestiv.

Difosfat de sodiu
 Conform Codex Alimentarius, difosfatul disodic se regaseste sub denumirea E 450 (i)
si are urmatoarele functii: regulator de aciditate, emulsifiant, umectant, agent de creștere,
stabiliator, agent de îngroșare.
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia
Europeana, acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente
(enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acest
ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar in concentratiile sub denumirea E 450 –
Difosfati.
Consumul de difosfați poate cauza:
 demineralizarea oaselor;
 osteoporoza;
 dezechilibru la nivelul proceselor metabolice;
 probleme la nivel digestiv.
Se recomandă un consum zilnic de până la 70 mg/kg corp pentru toți fosfații.

Tripolifosfatul de sodiu este un aditiv alimentar anorganic. Acesta face parte din
categoria trifosfaților, împreună trifosfatul pentapotasic – E451 (ii), și se mai numește și
trifosfat de sodiu sau tripolifosfat.
Se obține prin încălzirea unui amestec de fosfat disodic și fosfat monosodic.
Acesta este utilizat în industria alimentară ca stabilizator, emulsificator, conservant.
În alimente și în organism se transformă în fosfați mai simpli, similari celor prezenți în
mod natural în alimente.
Totuși, chiar dacă fosfații sunt necesari organismului, o cantitate mare poate avea
efecte negative asupra organismului, în special în cazul persoanelor care suferă de afecțiuni
renale sau cardiovasculare.
Spre deosebire de fosfații ce se găsesc în mod natural în alimente, cei rezultați din
descompunerea tripolifosfatului de sodiu E 451 (i) se absorb mult mai bine și influențează
vizibil cantitatea de fosfați din sânge.
Principalele efecte ale unui nivel crescut de fosfați în sânge sunt disfuncția endotelială,
calcifierea vasculară, alterarea metabolismului fosfatului, accelerarea îmbătrânirii
(îmbătrânirea pielii, atrofierea mușchilor etc.).

Citraţii de sodiu sunt săruri de sodiu ale acidului citric. Aceste substanţe se găsesc în
mod natural în organism, fiind substanţe ce participă la diverse reacţii metabolice.
 Citraţii de sodiu sunt folosiţi şi ca agenţi de reglare a acidităţii produselor alimentare,
ca antioxidanţi, conservanţi sau arome.
Există trei tipuri de citraţi de sodiu:
– E331 i – citrat monosodic;
– E331 ii – citrat disodic;
– E331 iii – citrat trisodic.
Industrial se obţin din melasă, cu ajutorul fungilor din genul Aspergillus.
Au fost raportate efecte secundare ca greaţă, vomă, crampe abdominale şi musculare, reacţii
alergice, amorţirea extremităţilor, oboseală, ritm cardiac anormal, crize, ameţeală, respiraţie
greoaie, etc.
Consumul de citrați de sodiu poate cauza:
 probleme la nivelul mușchilor (spasme și contracții necontrolate și dureroase);
 creșterea nivelului de potasiu;
 probleme la nivel digestiv (diaree).
Consumul de citrați de sodiu nu este în acest moment restricționat, neexistând astfel o
limită zilnică care trebuie respectată. Se recomandă însă consumul cu moderație.

Dextroza
Aceasta este o substanţă cu un index glicemic foarte ridicat, cu zaharuri cu absorbţie
extrem de rapidă. Este interzisă în dieta bolnavilor de diabet, dar este bine să evităm
consumul produselor care conţin această substanţă pentru că riscăm să ne îmbolnăvim de
diabet. Şunca de praga are un conţinut ridicat de dextroză.

Eritorbatul de sodiu (E316) este un aditiv alimentar ce se utilizează în industria

alimentară ca antioxidant sintetic. Mai poate fi găsit și sub denumirile izoascorbat de sodiu
sau erisorbat de sodiu.
Acesta este solid, cristalin, solubil în apă și foarte puțin solubil în etanol.
Se obține printr-un proces în mai multe etape, prima fiind fermentarea hidrolizatului
de amidon. După acest pas au loc mai multe etape ce implică diferiți compuși chimici,
cristalizare, concentrare, filtrare, spălare, uscare etc.
E316 este un izomer sintetic al E300 (vitamina C de sinteză). Acesta are o activitate
biologică mult mai scăzută decât vitamina C.
De asemenea, este și sarea de sodiu a acidului eritorbic (E315).
Acesta este utilizat în alimente și pentru că reduce cantitatea de nitrozamine (substanțe
cancerigene).
În cazul oamenilor doza acceptată este de 6 mg / kg corp / zi.
 Cantitatea maximă de E316 ce poate fi utilizată în produsele din carne variază în
intervalul 500-1500 mg / kg de produs, în fucție de tipul produsului.

Carminul este un colorant roșu strălucitor produs din insecte uscate și zdrobite –
coșenilă sau coșenilă poloneză. Deși în principal este o vopsea roșie, se găsește în multe
alimente care sunt roșii, roz, violet.
Se poate găsi și sub următoarele denumiri: coșenilă, acid carminic, carmin, E120 și
roșu natural 4.
Este considerat un aditiv alimentar natural. Culoarea roșie provine de la acidul
carminic pe care gândacul îl produce pentru a se proteja împotriva altor insecte. Pentru a
obtine produsul final, această soluție de acid carminic este apoi tratată cu substanțe pe bază
de aluminiu.
Carminul nu este recomandat în alimentația copiilor pentru că poate produce
hiperactivitate și deficiențe de concentrare. Poate produce astm, alergii, rinite etc.
În câteva cazuri carminul a fost răspunzător de producerea șocului anafilactic.
Un studiu facut în Spania a arătat că reacțiile alergice pot să apară la contactul cu
pielea, ingestie și prin inhalare.

Monoglutamatul de sodiu
Monoglutamatul de sodiu, sau E621 este cel mai periculos potentiator de aroma pe
care corpul uman il poate ingera.
Exista o serie de efecte adverse ce au fost asociate consumului de monoglutamat de
sodiu printre care se numara ameteala, senzatii de usturime, furnicaturi, senzatie de greata,
amortire, dificultate in respiratie și dureri in piept.

Gluco-delta-lactonă
Glucono-delta-lactonă reprezintă o mixtură de lactonă și acid gluconic, putând fi
obținut și din amidon de porumb.
Conform Codex Alimentarius, aditivul E 575 poate fi folosit pe post de regulator de
aciditate, agent de creștere și agent de chelare.
Consumul de glucono-delta-lactonă poate cauza reacții alergice.
Consumul de glucono-delta-lactona nu este în acest moment restricționat, neexistând
astfel o limită zilnică care trebuie respectată. Se recomanda însă consumul cu moderație.
Descriere:
Corector de aciditate, stabilizator artificial. Se poate obtțne și din plante modificate
genetic (porumb). Este lactona acidului gluconic și se descompune la 153ºC. Se utilizează
pentru acidifierea rapidă a salamurilor și cârnaților cruzi producând gelifierea proteinelor.
Favorizează culoarea salamurilor fierte în prezența azotaților. A nu se depăși un consum de 20
g/zi

Nitrit de sodiu
Conservant împotriva lui Clostridium botulinum (o bacterie care poate cauza
botulismul) din produsele din carne; colorant - intensifică culoarea roz a produselor din
carne; inhibator al oxidării lipidelor, proces ce duce la râncezirea acestora.
E250 este interzis în Norvegia, Suedia, Germania si Canada.
Nitriții se găsesc în alimentele procesate (cârnați, parizer, salam, carne afumată) și în
anumite tipuri de cosmetice, bere și în tutun.
Potrivit legislației europene, nitritul de sodiu poate fi introdus în alimente doar în
amestec cu sarea de bucătărie iar concentrația maximă admisă este de 0.06%.
Poate produce cancer în urma interacțiunii cu proteinele din alimente, reacție ce duce
la formarea nitrozaminelor (substanțe posibil cancerigene). Pentru a diminua cantitatea de
nitrozamine formată, producătorii din industria alimentară adaugă în produse vitamina C (acid
ascorbic) și vitamina E (tocoferol).
In concentrație mare poate reacționa cu hemoglobina.
Nu este permis în produsele destinate alimentației copiilor sub 6 luni.

Maltodextrina este o polizaharidă ce este folosită în industria alimentară ca aditiv

alimentar (agent de îngroșare, îndulcitor etc.). Este obținută din amidon din cereale, cartofi
etc. și se găsește sub formă de pudră albă. Poate fi ușor dulce sau lipsită de gust.
Maltodextrina este un carbohidrat (zahar) şi un gram conţine 4 calorii (la fel ca
zahărul). Are un indice glicemic de 106 – 136, de două ori mai mare decat zahărul (65) şi
poate perturba echilibrul dintre insulina şi glucagon, cei doi hormoni care reglează nivelul de
glucoză din sânge.
Maltodextrina se absoarbe foarte uşor şi creşte rapid nivelul de glucoză din sânge.
Creşterea depinde de cantitatea de maltodextrină prezentă în alimentul respectiv. Cei mai
afectaţi de creşterea glicemiei sunt sportivii care consumă această substanţă în scopul creşterii
nivelului de energie din organism.
Maltodextrina poate creşte cantitatea de colesterol din sânge şi de aceea persoanele
care au un nivel ridicat de colesterol trebuie să consulte un medic specialist înainte să
consume produse ce conţin această polizaharidă.
Din cauza materiei prime folosite (amidon din grau, porumb etc.) şi a purităţii scăzute,
maltodextrina poate uneori produce reacţii alergice grave.
 În general, producători din industria alimentară folosesc varianta convenţională şi nu
pe cea nedigerabilă, mai sănătoasă.
Maltodextrina poate fi gasită în alimente ca: sosuri, fructe conservate, suplimente
alimentare, bere, sucuri, bomboane, ceaiuri instant, prăjituri etc.

Aditivul alimentar E301 – ascorbatul de sodiu – este sarea de sodiu a acidului

ascorbic (vitamina C). În mediu acid, acidul ascorbic se găsește ca atare, însă în mediu bazic
se găsește sub formă de sare, adesea ca ascorbat de sodiu.
La fel ca E300, ascorbatul de sodiu se sintetizează în industrie prin fermentarea
bacteriană a glucozei până la obținerea acidului ascorbic, urmată de neutralizarea acidului cu
bicarbonat de sodiu și precipitarea sării cu alcool izopropilic.
Uz ca aditiv alimentar E301 este antioxidant, regulator de aciditate și ameliorator
pentru pâine. Împiedică înnegrirea fructelor și formarea nitrozaminelor în carne.
Ascorbatul de sodiu nu are efecte secundare cunoscute și nu este stabilită o limită
pentru consumarea sa (nu că ar fi o idee bună să abuzați de orice produs, inclusiv vitaminele).
Nu are restricții de dietă, putând fi consumat de vegetarieni, vegani, anti-gluteniști și orice
minorități dietetice.

Lactatul de sodiu este un aditiv alimentar cunoscut și sub denumirea de E325.

E 325 se utilizează în industria alimentară ca regulator de aciditate, agent de îngroșare,
umectant, conservant etc. Este utilizat și pentru creșterea stabilirii antioxidantilor.
Acesta se obține prin neutralizarea acidului lactic produs prin fermentarea porumbului,
sfeclei de zahăr, cartofilor, melasei, amidonului etc.
Acest aditiv nu este bine studiat și nu există foarte multe informații referitoare la
efectele lui asupra adulților.
Totuși, se cunoaște că acesta nu trebuie consumat de copiii mici pentru că aceștia nu
au sistemul enzimatic dezvoltat suficient și astfel nu îl pot metaboliza.
Având în vedere că nu este recomandat copiilor, este indicat ca produsele ce conțin
lactat de sodiu să nu fie consumate nici de femeile însărcinate sau care alăptează (cel puțin
până se va dovedi că acesta este sigur).
Deși numele ne poate duce cu gândul la lactoză, E325 nu este similar cu aceasta.
Astfel, acesta poate fi consumat de persoanele cu intoleranță la lactoză și de alte persoane ce
nu pot consuma produse lactate.
Lactatul de sodiu se găsește cel mai des în brânzeturi, înghețată, jeleuri, compot,
mezeluri etc.
E 325 mai este utilizat și în șampon și în produse similare precum săpunul lichid.
 Toți acești aditivi prezentați anterior sunt autorizați de către organele compentente
conform REGULAMENTULUI (UE) NR. 1129/2011 AL COMISIEI din 11 noiembrie 2011
de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al
Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari.
Consumatorul este informat cu privire la existența aditivilor alimentari în produsul
analizat, astfel încât el să dispună de toată informația necesară prezentată pe eticheta
produsului. Principiul de bază care s-a folosit la etichetarea aditivilor este acela că informarea
consumatorului să fie adecvată, astfel încât acesta să aleagă în cunoștință de cauză (cu privire
la identitatea, compoziția, proprietățile și a altor caracterisitici ale alimentului).
Primul lucru la care trebuie să ne uităm este eticheta compoziţională. Trebuie să ştim
că pe etichetă, ingredientele sunt trecute în ordinea cantităţilor folosite. Astfel, dacă vedem că
primul e apă, e evident că acesta este ingredientul care primează. Cele mai de proastă calitate
mezeluri conţin, după apă, grăsimea şi carnea MDM, adică dezosată mecanic, care conţine
resturile care au rămas pe carcase.
De asemenea, se urmărește ca sănătatea consumatorului să fie protejată și produsul să
poată fi folosit fărăr riscuri (fie că este vorba de alergeni, durabilitate, condiții de depozitate).
Etichetarea acestor produse s-a realizat conform Art. 23 care se referăla Etichetarea
aditivilor alimentari destinați vânzării către consumatorul final din REGULAMENTUL
1333/2008.

Conform Ordinului 394/290/89/2014 rețeta consacrată românească reprezintă produsul

alimentar fabricat cu respectarea compoziției utilizate cu mai mult de 30 de ani înainte de data
intrării în vigoare a prezentului ordin.
Direcția generală de industrie alimentară întocmește lista rețetelor consacrate
românești, pe baza propunerilor organizațiilor profesionale din domeniu, pentru fiecare
categorie de produs, pe care o publică pe site-ul MADR, însoțită de documentația tehnică.
Lista rețetelor consacrate românești se actualizează periodic, la interval de 6 luni, pe
baza propunerilor organizațiilor profesionale din domeniu, însoțite de documentațiile tehnice,
care se aprobă de Direcția generală industrie alimentară.

Lista ingredientelor de evitat a se folosi la prepararea salamurilor

Un ingredient de bază este apa. Pentru ca apa să poată fi folosită în cantităţi mari în
mezeluri este nevoie de un gelifiant, caragenanul, cunoscut şi sub numele de E407. Este un
extras din alge marine, care reţine apa şi tu cumperi, astfel, apa la preţul cărnii. Există studii
noi care arată că E407 ar putea fi responsabil pentru apariţia cancerului colorectal. Guma de
guar este tot un gelifiant şi este tot nesănătoasă în cantităţi mari şi pe termen lung.

Nitritul şi nitratul de sodiu, E250 şi E251, împiedică dezvoltarea bacilului botulinic

şi dau mezelurilor o culoare rozalie, apetisantă. Pot duce însă la formarea nitrozaminelor care
sunt cancerigene. În cazul sugarilor, urmările sunt tragice, pentru că aceştia blochează
hemoglobina şi copiii mici pot să moară prin asfixiere celulară.

Monoglutamatul de sodiu, E621, are capacitatea de a face mâncarea irezistibilă. Însă

şi toxică, apreciază specialiştii în nutriţie. Creşterea calităţii gustative a alimentelor perturbă
un mecanism extrem de complex, dar vital pentru fiinţa umană - acela al echilibrului dintre
saţietate şi foame. Iar dacă ingerăm cantităţi mari de alimente care conţin glutamat, putem
suferi de ameţeli, dureri de ca şi senzaţii de greaţă.

Propunem următoarea rețetă tradițională de salam țărănesc cu șuncă:

- 5 kg pulpă de porc;
- 1.5 kg slanină;
- 1 kg bacon crud uscat, tocat mărunt;
- 20 g usturoi;
- 160 g sare;
- 30 g piper negru măcinat;
- 300 g boia de ardei dulce (sau 250 g boia de ardei dulce si 50 g iute);
- 100 g chimen (din care 50 g măcinat);
- 50 g zahăr;
- 50 g cimbru;
- 100 ml de supă de oase;
- membrană artificială celulozică.
 Bibliografie

1.http://www.madr.ro/industrie-alimentara/retete-consacrate-romanesti.html
2.http://www.madr.ro/docs/ind-alimentara/produse-traditionale/ordin-privind-atestarea-
produselor-tradi%C8%9Bionale.pdf
3. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32008R1333
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_aditivi_alimentari
5. Banu C., 2008, Tratat de industrie alimentară (Probleme generale), Editura ASAB,
București;
6. Birghilă S., 2013, Controlul calității produselor alimentare, Editura Ovidius University
Press, Constanța;
7. Georgescu Ghe. și Banu C., 2000, Tratat de producerea, procesarea și valorificarea cărnii,
Editura Ceres, București.