Sunteți pe pagina 1din 39

BIBLIOGRAFIE

1. FRANZ KAFKA – Procesul


Castelul
Metamorfoza
Colonia penitenciara
2. HERMANN HESSE- Lupul de stepă
Jocul cu mărgelele de sticlă
Narziss și gură de aur
Peter Camenzihl
3. ALFRED DOBLIN – Berlin Alexanderplatz
4. ROBERT MUSIL – Rătăcirile elevului Torless
5. HEINRICH MANN – Profesor Unrat
Supusul

FRANZ KAFKA -CURS 2

 născut într-un loc special, în Praga, la sfârșitul secolului XIX


 oraș care la data respectivă făcea parte din monarhia habsburgică
 majoritatea populației vorbea lb germană; orașul se afla într-o regiune unde existau
minoritari de lb cehă;
 cei care vorbeau germana erau evrei;
 erau germani etnici, fie de confesiune catolică, fie luterană;
 identitatea individuală era în mod fanatic legată de conceptul de națiune. Național
 familia lui Kafka venea dintr-o zonă rurală a regatului Boemiei, de confesiune evreiască;
 tatăl lui vorbea foarte bine ceha, dar, venind din oraș, au adoptat lb germană:
 întreaga familie a resimțit de la început o presiune identitară în urma acestor contradicții
 famila sa s-a format sub auspiciile contradicției generatoare de angoase, de îndoieli, de
dileme;
 chiar în familie domina o structură tradițională autoritară;
 tatăl era singurul care avea puterea de decizie în privința copiilor: destinul lor.
 Această autoritate paternă i-a influențat angoasele, temerile:
 Un alt element important la jucat cariera: jurist, a lucrat după obținerea licenței ca
consultant juridic;
 A resimțit si modul de autoritate al societatii care se exercita anonim, dar brutal si arbitrar:
 A murit tanar, bolnav de tuberculoza;
 A publicat destul de putin in viata;
 S-au format postum in forma nefinisata datorita prietenului lui Kafka
 Adevarata intrare in patrimoniul literar a fost dupa al 2-lea Razboi Mondial
 Chiar si mijloacele stilistice de care Kafka se foloseste (parabola, actiunea simbolica) au
devenit foarte interesante in relatia cu experienta unora care au trecut prin angoasa;
 Populatia literaturii kaftiene a crescut si atunci cand a inceput sa fie citita prin prisma
masnifestarilor inconstientului uman

1
 S-a citit de catre unii ca o intr-o oglinda a acelor schimbari imperceptibile in mecanismul
omului supus la o presiune insuportabila din partea imprejurarilor istorice:
 Kafka incepe sa scrie in primul deceniu de dupa 1900, dar ezita mult pana sa indrazneasca sa
publice cateva dintre ele
 Prima publicatie sub forma de carte are loc in 1913
 In creatia sa lucreaza la 2 romane; unul ramane neterminat „AMERICA”, și tot acum creează
„PROCESUL”
 Înainte de P.R.M. scrie și „COLONIA PENITENCIAR”
 Al doilea roman, ramas neterminat, „CASTELUL”, apare postum in 1926
 A 1913 a publicat un volum de schite „CONTEMPLATII”, cateva povestiri in 1919-1924, a mai
publicat doua volume cu povestiri;
 1905 – Descrierea unei lumi
 Surprinde din capul locului imaginarul fantastic in care actioneaza personaje cu aparente
realiste
 Eul narator, care nu poarta niciun nume, se intalneste cu un cunoscut
 Eul se dovedeste din capul locului dominat de un sentiment de izolare si instrainare: obiecte,
persoane, relatii si chiar limbajul de care se foloseste
 Toate acestea i se par inaccesibile intr-o comunicare care nu poate sa existe;
 Se simte strain fata de propriul limbaj de care se foloseste
 Acest personaj spune ca i-ar lipsi motivatia, fundamentul intelegerii, capacitatea de a se pune
de acord, de a gasi lungimea de unda pt comunicare, in acelasi timp constient ca doar acest
acord face viata omului viabila
 Daca nu exista acest acord, viata devine o povara
 Fantezia acestuia se dezvolta spre viziuni unde el se contopeste cu obiectele, viziuni in care le
domina si poate sa se foloseasca de ele dupa plac;
 Aceasta lupta a eului se petrece intre teama ca obiectele din jur ii scapa, ca nu le poate
percepe in complexitatea lor, dorinta de a dispune de ele si in toata aceasta lupta,
identitatea sociala a eului se pierde;
 In ultima instanta avem de a face cu o viziune terifianta in care realitatea cotidiana vizibila cu
ochii este una ireala;
 Ceea ce poate reprezenta un mesaj este unul al neputintei de a patrunde taina realitatii
adevarate, iar atmosfera in care acaeasta neputinta este separata a fost ulterior numita ca un
fel de emblema, lume kaftiana, lume al carei labirint nu-l poti patrunde chiar daca incerci;
 de preferat să nu incerci pt ca ceea ce ai putea descoperi acolo se afla dincolo de capacitatea
umana;
 Unul dintre autorii care a refuzat sa-si interpretreze propriile texte;
 Cititorul este prizonierul textului, un text in care este invitat sa contemple alegorii, mesaje
cifrate, care ar putea fi la rigoare explicate, descifrate, traduse intr-un limbaj inteligibil;
 Pe de alta parte, exegetii lui Kafka au pledat in majoritatea lor pt o varianta putin
deconcentrata pt cititorul obisnuit;
 Ar fi recomandat sa se renunte la acest deciferat al descifrarii; esenta lor consta in a expune
insasi taina, incifrarea
 Un tablo al incifrarii nu poate fi descifrat, caci modelul de baza al lumii kaftiene este
paradoxul

2
 O povestire foarte scurta a lui Kafka poate sa be faca sa intelegem, odata mai mult aceasta
opinie cum ca pana la urma, explicatia devine inutila (ÎN FAȚA LEGII)
 Imaginea este foarte simpla. Un barbat ajunge in fata unei porti pazite de un portar. Vrea sa
treaca dincolo, dar portarul nu-l lasa. Asteapta ani de zile in fata acelei porti pana cand
portarul pleaca si afla ca de la el ca odata cu inchiderea definitiva a portii ca ii fusese doar lui
destinata;
 Ramane o atmosfera apasatoare, terifianta, ce sugereaza ca lumea este un labirint al mortii,
ca ceea ce vezi sau ti se pare ca vezi este cu totul altceva decat ceea ce crezi ca vezi in spatele
existentei acestei fiinte singure in fata unei porti unde nu se afla un Dumnezeu, o lege sau un
destin anume concretizabile, ci doar o forta anonima dominanta, organizata dupa legi
inaccesibile care sunt facute sa insufle individului constiinta ca el nu conteaza, ca este livrat
unor forte incontrolabile de catre dansul, si ca, mai devreme sau mai tarziu le va fi victime;
 Individul, intimidat de institutiile pe care poarta in fata careia se afla, este sortit sa ramana in
afara lor, ca este o jucarie manipulabila, ca, desi poarta in fata careia este obligat sa ramana,
sa astepte, care ii era lui destinata, era inchisa deja;
 Lumea din interiorul acestei legi ii este impenetrabila si interzisa, dar si ca acest individ nu va
avea curajul sa zica ceva, va fi tinut mereu pe dinafara si va accepta;
 In ultima instanta, percepem la aceasta lectura si o durerinta inconstienta, dar nesfarsita,
legata de dorinta refuzata de a o cunoaste si de a afla un adevar, de a avea libertatea sa-l
caute si sa-l afle, o suferinta care nu va fi constientizata pana intr-acolo incat prin
constientizare sa i se gaseasca leacul, decizia de a trece dincolo, decizia de a se impune si nu
de a se supune; nu teama ca orice ar face, reteaua dominatiei nevazute va fi mai puternica,
ca orice ar face in fata acestora, individul este vinovat ca exista;

„PROCESUL”

 Romanul incepe cu o scena aparent realista;


 Functionar de banca obisnuit care nu cere nimic, primeste intr-o buna zi o citatie din partea
unui tribunal ciudat;
 Fie sa-l ignore, fie sa-l conteste, nu-i trece prin cap acest lucru, ci, din contra, ii recunoaste
puterea, forta, prin insusi faptul ca i se supune, ca incearca sa se aoere de o vina pe care nu o
cunoaste si nu o afla niciodata
 Acest personaj pare putin mai activ decat povestirea „ÎN FAȚA LEGII”;
 El se agita in coordonate aparent normale sa elucideze propriul sau caz, dar, acest personaj
este supus; el recunoaste implicit puterea tribunalului asupra lui;
 Întreg romanul consta, de fapt, in incercarea personajului de a iesi din labirintul
presupozitiilor, incertitudinilor
 Este o situatie inexplicabila din care nu se degaja decat senzatia neputintei
 Finalul este la fel de neasteptat ca si inceputul
 Doi mesageri ai tribunalului ii comunica lui Joseph K. ca a fost condamnat la maorte si il ucide
 Sentinta a fost aplicata si toata zbaterea personajului s-a dovedit inutila;
 Mai devreme sau mai tarziu acesta este finalul;

3
„CASTELUL”

 Se petrece tot in asemenea circumstante in care se amesteca momente de angoasa,


teama cu episoade inexplicabile
 Aici, personajul principal este arpentor; este angajat de administratia unui castel sa
indeplineasca niste activitati de acest gen
 Ajunge in preajma castelului, dar nu va avea niciodata acces in castel
 Se va stabili intr-un sat, la poalele castelului, pe care-l contempla din departare si va
incerca sa afle ce are de facut
 Nu va afla niciodata
 In schimb, va percepe reteaua unei puteri de nepatruns, concentrata de fapt, , intr-o
tesatura biocratica apasatoare, amenintatoare, inumana, si, de aceea, in ultima
instanta, ucigasa.

FRANZ KAFKA – CURS 3

 Pentru fiinte umane, felitudinea este o realitate cu care traim in fiecare moment; asta se
numeste conditia pamantului, legea gravitatiei,dar omul se teme de constiinta faptului ca
existenta sa evita acest lucru;
 Unii teologi, sunt de parere ca, cea mai mare pedeapsa pe care divinitatea a dat-o cuplului
initial Adam si Eva, nu a fost alungarea din Rai, ci, a fost de fapt constiinta ca la un moment
dat, totul se termina.
 Aceasta perspectiva este prima motivatie a angoasei, mai ales in cazul unui om precum
Kafka, bolnav;
 Acesta se simtea bolnav
 Interesant este aici ca parintii lui Kafka nu au avut aceasta certitudine a bolii
 Aceasta este o perspectiva a angoasei
 Cealalta vine dinspre insertia sociala a lui Kafka
 Jurist fiind, nu a ales calea avocaturii ci a devenit jurist intr-o societate de asigurari de
accidente
 O societate care trebuia sa masoare contestatiile pe care cei masurati le primeau dupa
accidente
 Pe Kafka l-a ingrozit, desi s-a adaptat mecanismului, intregul sistem birocratic pe care il
intruchipa aceasta societate, dar, de aici, el a extins viziunea asupra intregului corpus social;
 O societate umana unde relatia nemijlocita dintre oameni, relatia naturala dintre oameni
este inlocuita tot mai mult de o relatie artificiala, o relatie birocratica, o relatie in care omul,
fiinta umana, devine pt alta fiinta umana o cifra sau doar un simbol, o parte dintr-o statistica
dar in niciun caz o fiinta umana;
 Faptul ca omul si-a pierdut capacitatea de a interactiona nemijlocit cu toate celelalte fiinte
face parte dintre marile motive ale angoasei lui Kafka, ceea ce noi numim dezumanizare, iar
constiinta acestui lucru este una de care gandul omului vrea sa se indeparteze
 Aceasta idee care a avut loc in filosofia romantica, ideea instrainarii omului de natura este de
fapt ceea ce razbate pana la Kafka

4
 La inceputul secolului al XIX-lea, romanticii au avut revelatia ingrozita ca omul, parte a
naturii, nu mai are decat un contact foarte mijlocit cu natura
 Decorul este artificial, cladirile in care oamenii isi duc vieata, strazile, vehiculele, acestea sunt
altceva decat natura
 Copacii, frunzele, adierea vantului sunt de fapt adevaratele componente ale naturii, de aici si
preferintele romanticilot pentru asemenea peisaje destul de idilice; un peisaj al naturii din
care fiinta umana face parte;
 Ori, la sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului XX, atat Kafka cat si altii au exact
acelasi reflex de stupoare; fiinta umana s-a indepartat de natura si traieste intr-un univers
artificial unde contactul, inclusiv cu ceilalti oameni, este unul mijlocit de legi si de statistici;
 Descrierea tipului de naratiune pe care o practica Kafka pare ca inregistreaza elementele
unei experiente normale; se poate intampla oricului sa i se sune la usa si sa primeasca un
plic, un plic in care este anuntat sa vina intr-un loc
 Doar ca, particulele, elementele aceste aparente a normalitatii, sunt deja compinente ale
unui ordin greu perceptibil si greu acceptabil pentru experienta normala
 Poti primi o citatie chiar la un tribunal, dar nu la un tribunal care-si desfasoara activitatea
intr-un loc anonim, intr-un loc unde nimic nu atesta existenta acelei institutii, intr-un loc ferit,
secret, așa cum se întâmplă în romanul „PROCESUL”:
 Elementele acestei experiente aparente a normalitatii se conecteaza intre ele in niste
constructii ciudate care scapa acelei necesitati umane de a motiva actiunile, de a gasi un sens
al actiunilor proprii sau ale altora, de a interpreta lucrurile vizibile, de a le cauta o
semnificatie.
 Și lui Joseph K., eroul din „PROCESUL” ii scapă intelesul acestei plasari ciudate a unui tribunal
intr-o cladire fara identitate ca o institutie fara identintate
 Sa te chemi tribunal si de fapt sa nu rezulte de nicaieri ca esti tribunal, lucrul acesta scapa din
motivatii rationale, ne scapa si noua cititorilor, ii scapa si personajului principal;
 Pe de alta parte, vorbim tot despre Joseph K. din „PROCESUL”. Acesta accepta lipsa de sens
de motivatie a unor actiuni in care el este implicat
 Supunerea de care da dovadaa tradeaza ceea ce a spus, ceea ce a fost numit de catre unii, o
constiinta deposedata de identitate
 Joseph K. simte ca este o particica intr-un sistem caruia ar trebui sa i se supuna
 Nu are o identitate personalizata care sa ii insufle capacitatea de rezistenta, de a-si pune
intrebarea de ce este chemat
 Nu-si pune nicio intrebare, acceapta aceasta implicare intr-un mecanism unde vina este vina
sa, este doar o formula retorica fara un continut cat se poate de clar
 Fara identintate fiind, Joseph K. actioneaza stereotip precum o rotita care este pusa sa se
invarta de care alte mecanisme.
 Se supune, este chemat, se duce
 Se uita pe adresa, chiar daca vede ca pe adresa respectiva nu scrie nimic despre vreun
tribunal
 Asa a fost socializat Joseph K, de aici si angoasa lui Kafka; asa sunt socializati si oamenii intr-o
societate care s-a rupt de esenta naturala a umanului care presupune si instinct de
conservare
 In angoasa, Joseph L incepe sa parcurga un drum, un proces interior orun care incearca sa se
afle, sa se gaseasca pe sine insusi, sa iasa din stereotipiile cotidiene mai sau mai putin
automatizate

5
 Si, dintr-o data se descopera ca insasi viata lui de pana acum, care i se parea cat se poate de
normala, nu are niciun sens, ca este o viata instraina de ceilalti prin lipsa de comunicare, ca
este si el o parte dintr-o structura anonimizata, unde individul nu conteaza, fiind la dispozitia
unor forte necunoscute lui si la care nu poate sa ajunga niciodata;
 El actioneaza prin tribunal, prin tot felul de mecanisme sociale
 Omul singur si pt ca s-a instrainat de ceilalti nu are niciun fel de capacitati, niciun fel de
posibilitate de a ajunge pana la capatul resorturilor care-l apasa incat lectura acestor teste
kafkiene poate sugera inainte de toate ca principiul acesta al dominayiri, care insufla angoasa
individului este unul universal
 Oamenii nu mai comunica intre ei la modul real, ei doar comunica doar prin dominatia pe
care o exercita unii asupra altora pe o piramida a puterii;
 La tribunal, la banca unde Joseph K este functionat, dar chiar si in sfera privata unde inclusiv
relatia dintre cel doi indragosti, dintre un barbat si o femeie, se bazeaza tot pe acelasi
principiu al dominatiei care poate evolua cu brutalitate catre crima
 Finalmente, in constiinta individului insusi, principiul acesta al dominatiei este atotputernic si
face in asa fel incat pe langa faptul ca oamenii, incapabili sa comunice cu ceilalti oameni, ii
trateaza p ceilalti ca si cum ar fi obiecte
 Acesta este un reflex al principiului dominatiei
 Avem impresia ca fiinte ca dominam obiectele din jur
 In centrul universului sau, individul are impresia sa se instraineze de ceilalti, incat ii trateaza
tot ca pe obiecte
 Fiinta umana este tratata de celelalte ca un obiect dominabil
 In, in aceasta configuratie, singurul resort, mecanism pe care individul ajunge sa îț fetișeze, să
facă din el un fetiș este acel mecanism al organizarii sociale pe care nu-l poate patrunde;
 Pentru ca el nu il poate patrunde, i se pare ceva extraordinar incat se supune, incat accepta
sa isi indeplineasca conditia de rotita anonima a sistemului
 Acest principiu se dovedeste a fi unul ucigas, iar ceea ce se intampla in „PROCESUL” este
ilustrarea finalitatii spre care tinde acest principiu al dominatiei
 Joseph K a sperat sa ramana prin adaptabilitatea sa imperceptibil ochiului necrutator al
sistemului, speranta pt că in final, el va ajunge sa fie ucis la modul concret
 Pe dreapta cea mai de jos sau cea mai de sus a institutiei acesteia birocratice a organizarii
sociale, prin organizatie se afla forta, tortura, crima
 Pentru că vorbim de tortură, povestirea „COLONIA PENITENCIARĂ” este și ea ilustrare;
 Kafka ilustreaza foarte concret prin imagini usor perceptibile acestei infelxiuni ale existentei
despre care, in general, omul, datorita angoasei evita sa vorbeasca
 Tortura, in „COLONIA PENITENCIARA”, momentul maxim al jubilatiei personjelor este
inventarea unui aparat foarte sofisticat de tortura
 Cei vinovati vor fi jduecati printr-o procedura sofisticata
 Un aparat care imprima pe trupul condamnatului textul sentintei
 Este o viziune brutala a asa zisei dreptati care vine dinspre asemenea societate organizata pe
principiul dominatiei
 Imaginarea unei lumi inchise unde pedeapsa intrece limitele cruzimii pe care mintea
omeneasca le poate accepta
 în plus,acest lucru il observam atat in „PROCESUL”, cat si in „CASTELUL”
 Exista aici si o componenta grotesca pt ca lumea aceasta sangeroasa devine grotesca atunci
cand personajele o accepta ca si cum ar fi fireasca, de aici vine grotescul, ca nu exista un
impuls de revolta

6
 Grotescul atinge o noua culme in momentul in care stricandu-se aparatul de tortuta, ofiterul
raspunzator, in acelasi timp inventatorul acestei masini se ofera sa incerce aparatul pe sine
insusi
 De aici o inlantuire grotesca care duce intr-o baie de sange, dar, care in acelasi timp are ceva
hilar
 Omul acesta care se sacrifica pt a celebra principiul torturii, al dominatiei;
 In el insusi individul si-a insusit ca fiinta principiul dominatiei
 În romanul „CASTELUL” se va descoperi o ilustrare a principiului dominației, chiar in
personajul principal pe care il cheama tot K.
 In relatia cu celalalt, considerat drept un simplu obiect, dominatia se traduce intr-un tip de
sexualitate sadică
 Fiinta umana instrainata de propria ei natura se incardreaza la modul psihic, social, jurudic,
economic, fizic, intr-un sistem de dependente care ii anihileaza individualitatea, identitatea;
 În „CASTELUL” constatam ca personajul principal chemat acolo ca sa faca niste servicii nu
ajunge niciodata sa intre in contact direct cu cei care l-au angajat
 In satul de la poalele castelului, aceastra constructie simbolica aflata deasupra satului, capata
dimensiuni mitice, devine simbolul acelui sistemorganizat impenetrabil pentru omul obisnuit,
el este un mit
 Este o alegorie a societatii moderne aceasta alaturare a unui castel impenetrabil si a unui sat
plin de persoane supuse lui fara sa-l cunoasca
 Institutii bine organizate, dar anonime se infatiseaza oamenilor obisnuiti, drept foarte mitice
 In mitologia greaca deciziile zerilor erau indiscutabile, ele veneau dinspre forte incontralabile
catre muritori
 La fel, in societatea moderba aceste forte aflate deasupra individului impenetrabile nu pot fi
chestionate, ele sunt considerate precum niste mituri care isi pot manifesta buna sau reaua
vointa la adresa individului lipsit de solidaritatea celorlalti cu oamenii, existand acest lucru si
in „CASTELUL” precum si in „PROCESUL”.
 În „CASTELUL” grotescul insoteste la fiecare pas manifestarile acestea ale dominatiei,
mecanisme oe care personajul principal le descopera in contradictie, in rezistenta lor
permanenta pe care o are a infrunta din partea oamenilor obisnuiti in jurul carora s-a stabilit
in satul de la poalele castelului
 Oamenii se tem, fiecare de fiecare
 Ei nu stiu de ce a venit arpentorul in satm de aceea il privesc cu multa neincredere, i se opun
dintr-un instinct de angoasa, aceasta pt ca ei se tem de fapt de acea birocratie inevitabila de
la castel care-i controleaza, care-i stapaneste si care este o forta irationala. Cu exceptia
Amaliei care pare cea mai umana dintre toti.
 Aici se ilustreaza o regula social psihologica care functioneaza in societatile autoritate si
anume ca supusii au tensinta sa se identifice cu proprii lor agresoeri, sa le preia resorturile
agresive si sa le exercite ei, la randul lor, asupora altora care le fac mai slabi decat dansii.
Asadar, mencanismul acesta al brutalitatii dominante se reproduce din treapta in treapta, de
sus in jos.
 Marginalii, strainii, cei care nu se adapteaza sau care par sa nu se adapteze la niste norme de
convietuire pana ataunci de catre toti acceptate, toti acestia devin victimele predilecte ale
agresivitatii pe care cei dominati, ei insisi dominati, le exercita asupra altora mai slabi decat
ei

7
 Este un mecanism al reproducerii dominatiei pt a se proteja, pt a-si crea iluzia ca se
protejeaza de cei care-i domina, cei lipsiti de putere se grabesc sa devina instumente ale ei,
instrumente ale puterii de care ei insisi vor sa scape
 Pretul este teribil, sacrificarea ratiunii umane.
 Personajul din „CASTELUL” care atunci cand intra in acest angrenaj par eun individ stapan pe
sine, rational, intra si dansul in acest mecanism care odata acceptat il va duce catre esec
 Castelul ramane deasupra ca un ideal negativ la care nu poti ajunge dar la care iti doresti sa
ajungi
 Joseph K, in „PROCESUL”, nu concepe decat ca acel tribunal il va putea absolvi de vina, o vina
pe care nu o cunoaste, dar careia i se supune.
 Exact tribunalul care ar fi trebuit sa il apere, il va distruge si il va ucide
 La fel personajul din „CASTELUL” care asteapta din partea puterii invizibile emanate de la
castel sa-l recunoasca ca individ si accepta pt ca obtine aceasta recunoastere sa i se supuna
 El accepta sa ramana, deci sa se supuna acelei puteri invizibile doar pt ca nu concepe sa fie
recunoscut decat de ea
 Proza lui Kafka face parte din acea forma de naratiunde unde o noua privire asupra locurilor
devine cheia undei poetici a modernitatii
 Kafka pune in scena situatii tipice ale experientei umane precum asteptarea, speranta,
deceptia, sentimentul izolarii, contradictia, dar le pune in scena cu o privire rece, noua, in asa
fel incat orice identificare a cititorului, dimensiunea dramatica a fiecaruia dintre aceste
momente ale experientei umane sa devina imposibil, iar respectiva experienta sa se
infatiseze ca si cum ar fi descrisa cu ochiul unei fiinte dintr-o alta lume
 Asadar, la Kafka, realismul este aparent, el nu practica mimesul in sesnul aristotelic, nu
mizeaza pe verosimilitatea actiunilor pe care le construieste.
 Aparatul de tortura din „COLONIA PENITENCIARA” poate construi o viziune verosimila intr-
un laborator de mecanica, dar nu intr-o viziune a indeplinirii unei hotarari juridice, a unei
sentinte,
 Asadar, ceea ce lipseste aici si lipseste intentionat este motivatia asteptata de cititor,
explicatia sau previzibilitatea episoadelor povestite, ilustrate.
 Unii s-ar astepta sa citeasca textele kafkiene drept parabole, parabolele ca specie literara, au
si ele o structura previzibila, asteptata de cititor, pe care insa Kafka le contrariaza.
 Altfel spus, detaliile pot constitui elemente previzibile, realiste, dar ingemanarea lor conduce
la sentimentul unei lumi cu totul pe dos
 Paradoxul stilistic kafkian ar consta tocmai in faptul ca daca detaliile se potrivesc, unitatea,
reunirea lor, face in asa fel incat fotografia rezultata sa fie „METAMORFOZA”, care incepe cu
un fapt absolut neverosimil

„METAMORFOZA”

 Transformarea personajului principal, Gregor Zanza, într-un gandac


 se trezeste dimineata fara doua maini si doua picioare, ci are foarte multe tentacule
 un gandac imens, dar tot ce urmeaza nu pare sa ii tulbure pe ceilalti
 e ca si cum transformarea cuiva intr-un gandac este acceptata, intra in ordinea
existentiala si ca doar consecintele sociale ale unui asemenea fapt ar putea sa deranjeze;

8
 aceasta minune a transformarii unui om in gandac, reprezinta de fapt, doar un impuls
catre cititor, un impuls de a medita asupra reactiilor pe care ei insisi le-ar putea avea in
fata unei intamplari care sa le rastoarne linistea mediocra a existentei lor;
 personajele lipsite de personalitate care nu stiu cine sunt si care isi consuma viata in
inertia adaptarii la niste gesturi, personajele acestea nu vor avea nici macar sentimentul
tragediei atunci cand o drama sau o tragedie se va produce
 supus, educat sa fie asa, Gregor Zamza nu se revolta ca s-a transformat in gandac, ci o ia
ca pe o decizie venita din afara lui, pe care o accepta, pe care simte ca nu o poate
contrazice
 o tragedie care are cel mult o consecinta in micul univers familial: nu-si va putea intretine
parintii, nu va mai putea merge la serviciu, parintii simt un oarecare disconfort sa
hraneasca un gandac, sa faca curatenie in camera gandacului
 tragedia este de fapt foarte apropiara de cealalta parte a grotescului, existentei
 personajul din „METAMORFOZA” considera ca trebuie sa se supuna, nu sa invinovateasca
catastrofa
 de fapt, acest miracol nu mira pe nimeni, nici acea masinarie infernala din „COLONIA
PENITENCIARA” pare sa nu sugereze celor aflati acolo ca aceasta stare abdominala la
care ajunge fiinta umana cand inventeaza asemenea masinarii terifiante
 oamenii se comporta cu ceilalti precum cu niste obiecte
 ratiunea nu mai functioneaza in aceste imprejurari
 mitul e mai puternic decat ratiunea: mitul controlului absolut asupra fiintei umane, de
aceea Kafka a fost considerat un clarvazator, pt ca de fiecare data, in fiecare text, pare ca
ilustreaza chiar si la modul grotesc mecanismele societatii in care este angrenat omul:
 principiul dominatiei: angoasa continua pe care o traiesc indivizii, si, in plus, orbirea lor
atunci cand accepta mitul, puterea coercitiva a mitului; orbire care echivaleaza cu
renuntarea coluntara la propria autonomie.

CURS 4

 deși limba in care scrie pare a fi una cat se poate de precisa, fara metafore, fara ascunzisuri
care tin de limbajul figurat, acel mister pe care il degaja lectura textelor kafkiene tine in
primul rand de plurisemantismul limbajului obisnuit;
 pe Kafka limbajul nu-i intereseaza ca mijloc de desemnare obiectiva a obiectelor, ci tocmai
prin acest plurisemanstism ca o cale spre evidentierea contradictiilor si asupra acestei alegeri
intre sensuri il lasa Kafka pe cititor sa decida
 este o provocare pe Kafka o adreseaza cititorilor sai;
 el insusi spunea la un moment dat ca merita citite dooar acele carti care musca si impung
 daca acea carte pe care o citim nu ne trezeste ca si cum ne-ar da un pumn in cap, nu merita
lectura
 o carte ar trebui sa fie totuna cu un topor care sparge gheata marii
 prin limbajul pe care il manuieste in sfera pragmatica lui, Kafka are niste teluri foarte precise.

9
HERMANN HESSE

 Un autor foarte popular, mai ales in randul tinerilor, in primele decenii ale secolului XX
 Popularitatea vine dintr-un program explicit, articulat si anume ca redescoperirea cadrului
natural din care omul ca fiinta a iesit si de care s-a indepartat ar putea deveni o alternativa la
epoca in care industralizarea accelerata produce o consecinta implicita, exloatarea fara limita
naturii
 Autor care initial fusese pregatit de parinti sa devina preot luteran

„PETER CAMENZIND”

 Roman aparut in 1903 cu un succes in randul tinerilor


 Romanul se inscrie intr-o miscare spirituala mai larga foarte populara lui 1900, deoarece
canaliza protestul unei generatii tinere pe care lumea parintilor nu o multumea catusi de
putin
 Aceasta miscare condamna o redescoperire a cadrului natural, iar Peter isi dorea sa iasa din
lumea sociala si sa revina la simplitatea vietii naturale
 Este aici un filon neoromantic care reia ideile filosofului francez Jean Jacques Rousseau; reia
chemarea sa catre dreapta masura intre ratiune si sentiment;
 Civilizatia ar fi favorizat ratiunea;
 La 1900, cu un secol in urma, lumea civilizatiei, societatea, ii pareau lui Peter Camenzind ca si
lui J.J. Rousseau prea satula, prea multumita de sine, prea ascultatoare si normala.
 Mitul pe care Peter il opune acestei lumi este cel al peisajului montan al Elvetiei inca
necontaminat de civilizatie, aparent inteligibil;
 Un peisaj in care intregul vietii de la fenomene naturale si pana la travaliul zilnic al taranilor
sugereaza o existenta independenta de cutremurele istoriei, un continuu anistoric.
 Contactul cu o asemenea lume ii confera eroului un sentiment al extazului vital, extaz care il
indemna pe Peter sa-si doreasca a-i invata pe oameni sa gaseasca dragostea in natura,
izvoare de bucurii.
 „imi doream sa predic arta, placerea fata de lcuru imediat, de prezent”
 Personajul lui Hermann Hesse este partizan al acelui cult al vietii afirmat in cultura social
individuala la cumpara sec XIX-XX, cultura care recomanda individului regasirea de sine ca o
negatie a oricarei determinari social-istorice
 Hesse se inscrie intr-o miscare filosofica foarte larga, filosofia tanarului Heisanberg care
conta pe aceeasi anulare a constiintei istorice pt ca individul sa-si poata trai existenta;
 Este o tendinta filosofica foarte pregnanta la inceputul secolului XX care are radacini in
romantism si in filosofia lui Nietzsche, filosof care s-a concretizat in filosofia traitii, traire care
odata cu eliminarea constitutiei istorice atinge limitele irationalului
 Transformata in ideologie aceasta filosofie se va dovedi foarte pernicioasa pt destinul
oamenilor
 La 1900 aceasta miscare a tinerilor avea ceva foarte important, pleda pt dizolvarea
conventiilor constrangatoare ale cotidianului pt eliminarea sentimentului; se mergea pana la
o pledoarie pt eliminarea tabuurilor referitoarela sexualitate
 In asenta, aceasta tendinta la care literatura lui Hesse a aderat era una critica la adresa unui
anumit cadru social, deloc prietenlos pt lumea vietii
 Hesse continua sa-si prelucreze propriile experiente de om tanar si in urmatoarele roman,
1906, „SUB ROATĂ”, omul isi aduce aminte de nefericitele experiente scolare, iar in 1914 –

10
„ROSSHALDE”, unde este propria sa biografie, esecul primei casatorii alimenteaza materia
romanului
 Este vorba de un moment foarte greu pt Hesse care s-a consumat inclusiv prin decizia de a
parasi societatea europeana in care nu-si mai gasea locul si a plecat in India
 Primul Razboi Mondial reprezint apt Hesse un fel de culme a raului pe care societatea
industrializata a ajuns sa-l faca oamenilor, de aceea el intelege ca simpla ancorare in creatia
estetica nu mai este suficienta si ca aceasta explozie disperata a spiritului si sufletului
european , trebuie sa-si gaseasca un raspuns mai clar;
 Devine un pacifist activ si publica mereu articole la adresa proceselor de modernizare sociala
 Critica lui Hesse si a celor din aceeasi sorgine este una conservatoare
 Progresul, modernizarea, sunt vazute ca rau absolut
 Un secol mai tarziu, Hesse ajunge sa creaga ca progresul in sine si modelul patriarhal al
satului istoric ar fi o alternativa p traul social
 Viziunea este alternativa si considera ca doar in asemenea cadru individul se poate regasi,
ceea ce in societate, unde presiunea masei mediilor il anihileaza ar fi fost imposibil
 Nu intamplator Hesse alege sa locuiasca in Elvetia, langa munti, cadru idilic unde identifica
fericirea cotidiana
 Elvetia intruchipeaza pt el tocmai prin izolarea si neutralitatea unei lumi ce refuza sa se
integreze in lumea conflictuala a Europei, o ilustrare concreta a iesirii de pe scena istoriei pe
care si-ar dori-o pt sine si pt ceilalti
 Razboiul devastator ii stimuleaza imaginatia in scrierea unui nou roman
 1919- „DEMIAN”, aici sintetizeaza mai mult imensa dezamagire a tinerilor , opera nefericita a
parintilor lor.
 Identitate vazuta de Hesse ca oferta de refugiu emotional si ideologic in fantezie, in peisaje,
fara istorie si fara tentatia contidiana a vietii sociale, a strazii, a automobilului, a telefonului, a
reclamelor.
 Drumul personajului principal care este si naratorul romanului, Emil Sinclair, catre sine insusi
inseamna o cautare permanenta de sensuri noi pt imaginile si lucrurile vechi
 Lume atrebuie reintepretata iar aceste reintepretari ar trebui sa depaseasca tiparele
aparentelor si sa coboare in ceea ce psihanaliza numea psihologia adancurilor
 Karl Jung s-a ocupat de fenomenul colectival unei psihologii a acestor adancimi sufletesti care
pot descoperi mijloace alternative de a percepe lumea vie, naturala
 Retetele sunt in acest roman foarte diverse; ele vin din mistica orientala, din exercitii de
meditatie ce deschid trairile inconstiente la marginea visului ca adevarata traire inseamna
trairea rationala perceputa de diafan.
 Detasandu-te de ceea ce iti pare in centrul vietii, politia, marfurile, industriasi, impingandu-le
spre marginea propriei existente individuale poti reconstrui viata in meditatie.
 Aceasta ar fi reteta calificarii uneiculturi esentiale in interiorul individualitatii
 Hesse viseaza la constituirea de mici comunitati de indivizi care in comun pot trece mai usor
dincolo de aceste aparente ale socialului
 In aceste mici comunitati subculturale ar fi dupa el posibila reconstituire catre natura a
individului
 S-ar reluat multe dintre aceste idei despre iesirea comuna din societate si constituirea unor
subculturi care ar fi putut ajunge mult mai usor
 Literatura lui Hesse reprezinta o variatie continua a acestor motive plasate in cadre
exterioare

11
 „SIDDHARTA”- 1902, se petrece in India, altele se ptrec in cadre contemporane, „DEMIAN”,
„LUPUL DE STEPA”, altele in Evul Mediu, „NARCIS” in 1930;
 Conflictele care dau sens actiunii povestite unui roman au loc intr-un decot estetizat, lipsit de
o fizare clara sociala si istorica, ceea ce in intereseaza pe autor este marcarea unor polaritati
anistorice si supraistorice care dupa el s-ar gasi mereu in existenta
 „JOCUL CU MĂRGELE DE STICLĂ”, avem intalnirea acelorasi contradictii, demonstrand prin
existenta lor ca omul traieste in afara istoriei

CURS 5 – HERMANN HESSE

 Peisaje foarte diferite in care isi plaseaza reflexiile asupra mersului lumii si a ceea ce pt
dansul inseamna de fapt repetabilitatea umanului
 Pentru Hesse, istoria conteaza mult mai putin decat esenta; lumea progreseaza, natura este
cea care prezinta dovada, garantia acestui progres uman;
 Hesse nu crede in acest progres si nu crede nici in faptul ca fiinta si esenta umana tine de
istorie; el crede ca exista o repetabilitate a reactiilor, a reflexelor umane si acest motiv revine
mereu in textele lui,
 De ex, romanul sau „SIDDHARTHA”, roman care se petrece in India pe care el o cunoscute
datorita faptului ca parintii sai locuisera ca misionari acolo.
 In India, in epoca lui Budha era inca un tip de om si traia in lumea reala;
 Siddhartha este un fiu de nobil si traieste succesiv mai multe existente deoarece fiecare
dintre ele ii produce sentimentul ca nu poate atinge desavarsirea, secretul vietii, adica
motivatia pt care oamenii exista.
 Mereu in diferite faze are iluzia revelatiei in diferite faze are iluzica ca in fine a reusit sa
atinga un punct culminant al cunoasterii, acela al unitatii reunirii omului cu divinitatea, cu
vointa suprema
 Personajul principal se afla in cautarea unui eu supraindividual de care a vorbit Karl Gustav
Jung, marele cercetator al psihologiei visurilor
 Acest personaj se afla in cautarea unui eu supraindividual prin care s-ar putea depasi
antagonismul resimtit de el in fiecare moment dintre viata si spirit
 De fiecare data, imediat dupa ce i se pare ca ar fi ajuns la acest moment suprem urmeaza
deziluzia, dezamagirea ca acest tel este pentru un muritor de neatins
 Doar Budha, cel care devine zeu si care prin aura divinitatii atinge nemurirea ar putea da
masura acestei reuniri dintre viata limitata a muritorului cu spiritul, iesirea din starea de
muritor si trecerea in nemurire. Nici dragostea, nici succesul, nici puterea, nu ii confera lui
Siddhartha certitudinea implinirii adevarate:
 Poate doar intr-un singur moment, aflat in mijlocul naturii, crede ca prin meditatie si prin
izolare ar putea atinge acea esenta a intelepciunii catre care tinde
 Siddhartha este de fapt incarcarea multiplelor fete ale omului care prin multiple cai incearca
sa gaseasca secrete ale intelepciunii supreme
 Intr-un roman mai cunoscut decat Siddhartha, de data aceasta plasat in contemporaneitate,
„LUPUL DE STEPĂ”, Hesse ajunge sa vorbeasca inclusiv despre el insusi, despre dilmele si
cautarila sale despre esenta meditatiei asupra vietii pe care incearca sa o exprime in
literatura sa

12
 Decorul este unul contemporan, cel al societatii tot mai industrializate si tot mai
neprietenoase fata de individ prin presiunea masei care renunta la individualitate si prefera
sa actioneze ca o coarda decelebrata.
 Hary Haller, eroul acestui roman este un nefericit care nemultumit de normalitatea vietii sale
mici burgheze, se izoleaza amarat in micul sau apartament si ca Siddhartha cauta reteta unei
iluzorii fericiri
 Se simte ca un lup de stepa, insingurat si vanat din toate partile si tocmai de aceeam crede la
un moment dat ca solutia este revenirea la regnul animal, revenirea la instinctualitate, la
reflexele primare pt ca civilizatia, ratiunea, l-au indepartat pe om de la adevarata sa natura
ca parte a intregului naturii
 Este o disperare pe care Hari Haller incearca sa o depaseasca prin droguri, prin bautura,
printr-o sexualitate extrema, prin fantezie bolnavicioasa, toate acestea exprimand pana la
urma nevroza propriei generatii sau maladia epocii sale
 Haller isi pierde, poate voit, simtul realitatii si aceasta pana la urma reprezinta un simbol al
dezorientarii totale pe care o traieste individul crescul in cultul ratiunii, limpezimii spiritului,
peste care vine spiritul anihilant al unei instinctualitati a masei de oameni care nu mai
gandeste, care se lasa purtata de stari emotionale unde gandul conteaza mai putin
 De aceea si experimentul pe care rationalul Haller il face cu halucinatia produsa de droguri si
tipul de bestialitate pe care o cultiva in relatiile cu ceilalti, ca un lup flamand si de dat doar
instinctelor imediate
 Haller experimenteaza de fapt, acel fond agresiv, animalic al naturii umane peste care
suprafata civilizatiei il poate ascunde dar in niciun caz elimina
 El se manifesta in vis, in lumea interioara a fiecaruia, in dispozitia individului de a se lasa dus
de curentele de masa unde individul renunta sa mai gandeasca cu propriul cap
 Romanul „LUPUL DE STEPĂ” este un diagnostic al momentului acesra cand se produce
ruptura istorica dintre spirit si natura, dintre izolare si integrare sociala
 Ca si SIDDHARTHA, Hary Haller nu gaseste o solutie
 Tot asa, aceeasi dilema existentiala se reia in romanul „NARZISS SI GURA DE AUR”
 De data aceasta se petrece in Evul Mediu
 Sunt doua personaje, Narziss, cel care intruchipeaza spiritul si Gura de aur, cel care este dat
trairii neintrerupte a unei forte vitale greu controlabile
 Ca si Siddhartha, Hari Haller, Gură de aur rătăceste prin lume, prin tot felul de medii; incearca
sa acumuleze experiente, sa sa se gaseasca in dragoste, in arta si tot nu reuseste
 Reperul spiritualitatii ramane undeva in urma, in manastirea de unde plecase si unde
continua sa vegheze Narziss
 El este un antimodel in raport cu Gura de Aur, el este un apropiat al timpului tarziu, dar
Narziss insusi, acest om care a crezut ca se poate identifica cu spiritul ramane un nefericit,
caci, in fond, el intretine o admiratie secreta fata de Gura de aur, cel care a cunoscut lumea,
cel care a trait fara sa pune atata pret pe spirit, dar, a avut parte de o extraordinara plinatate
a senzatiilor si sentimentelor.
 Nici Narziss si nici Gura de Aurd nu ating fiecare desavarsire pe care si-ar dori-o
 Fiecare il invidiaza pe celalalt pt experienta lui, pt tipul de traire practicat
 Este infuzia acestei reflectii noi despre lume, care, in cele doua personaje intruchipeaza
polaritatea sufletului omenesc, glisarea acestuia dintr-o extrema in cealalta, de la viata
intensa la reflectia intensa fara ca sa poata atinge un dorit echilibru la care fiecare din cele
doua ipostaze tinde totusi; un fel de culme a acestei mereu reluate reflectii o atinge Hesse in
romanul sau publicat in 1943 intitulat „JOCUL CU MĂRGELE DE STICLĂ”

13
 Este o culme pt ca in acest roman, atat circularitatea experientei umane atat din epoca in
epoca totul se repeta, pe de alta parte, dilema continua a polaritatii viata-spirit se
intrepatrund;
 Romanul incepe cu marcarea momentului, cand un cronicar al unui ordin elitar al comunitatii
alesilor aflati intr-o enclavă a spiritului denumita Castalia, incearca sa recapituleze istoria
acelui reper spiritual in jurul caruia s-a restitui ordinul si anume jocul cu margelele de sticla, o
comunitate a jocului
 Ideea de joc este una care a strabatut intreaga cultura romaneasca din vechea China prin
antichitatea greco-romana, prin umanismul renasterii, iluminism si romantism
 Jocul intruchipeaza vesnica idee cum ca spiritul tinde a se manifesta unitar ca expresia vitala
a existentei
 In joc se traduce de fapt intregul efort spiritual al umanitatii
 Cartea este joc, cautarea stiintei cu matematica si toate acestea presupun pe de o parte o
adanca experienta a tuturor aspectelor existentei, pe de alta parte, asceza, iesirea din
aceasta existenta care ar putea avea imaginea completa a ei
 Pt a acces la existenta
 Muzica, aceasta iesire din limbajul obisnuit al comunicarii umane este si ea ca si matematica,
o culminatie a jocului, iar cel care la anul 2200 incearca sa reconstituie istoria ordinului
Castaliei gaseste radacinile acestei comunitati de alesi tocmai in epoca in care vietuieste
autorul romanului, Hermann Hesse, intr-o epoca a risipirii, a ratacirii tuturor drumurilor, a
fragmentarismului, a scufundarii in irationalitate si imposibilitatea meditatiei umanitatii
 Si in aceasta epoca ar fi hotarat cativa alesi, cativaoameni deosebiti de aceasta multime a
risipirii sa se retraga si sa constituie o societate in care doar indeletnicirea cu spiritualitatea
aceasta inalta a jocului ii poate apropia de esenta
 Aceasta comunitate s-ar fi perpetuat in aceasta izolare a ei selectand mereu, generatie de
generatie, alti tineri care sunt integrati in enclava indepartata de lumea obisnuita si care
ajung tot mai mult la desavarsirea combinatorie a jocului
 Abia aici intra romanul in actiunea propriu-zisa legata de istoria personajului principal,
Joseph
 Un tanar care evidentiat prin insusirile sale iesite din comun, muzicale ii este selectat deja de
la 12 ani si incet-incet integrat in toate secretele ordinului castalian
 Prin meditatie, prin exercitiul jocului, jocul care foloseste niste margele de sticla pt
combinatiile simbolice pe care jucatorii le fac intre tot felul de ramuri ale spiritului
 Asadar, Joseph K parcurge toate etapele initietii si desavarsirii a acestei elite a spiritului
 Acesta repeta in existenta sa lumeasca existente care l-au precedat sau desfasurat aidoma
 Pe culmea carieri sale din Castalia, cand este ales sa devina mare maestru al ordinului, Joseph
K are o revelatie, aceea ca desavarsirea spiritului inseamna si pierderea totala a contactului
cu lumea reala pt care insasi natura umana tinde deopotriva
 Finalul romanului este unul simptomatic, la fel ca „NARZISS SI GURA DE AUR”, Joseph K
paraseste ordinul Castaliei, se lasa povatuit de parintele Iacobus, cel care umanizeaza prin
evidenta in Dumnezeu aceasta spiritualitate foarte uscata a ascezei jucatorilor
 Stiinta pura pe care o practica jucatorii din Castalia este dezumanizata, iar umanizarea se
poate produce tocmai prin revenirea la acel gand al regiziolitatii initiale, al intruchiparii
spiritului intr-un om, al existentei spiritului in natura
 Paraseste Castalia si reintra in viata reala care inseamna contactul direct cu natura si cu o
umanitate proaspata de aceasta data care incearca sa atinga desavarsirea in bucuria de a trai
pur si simplu

14
 Romanul gliseaza la randul sau intre cele doua solutii: viata contemplativa si viata activa
 Alternativa aceasta dintre viata si spirit strabate asadar intreaga opera a lui Hesse fara ca
solutia pe care Goethe in „Wilhelm Meister” a conturat-o sa i se para convenabila
 In „WILHLEM MEISTER” acea societate a turnului in care eroul isi desavarseste educatia,
formatia, constituie o punte catre viata activa
 Contemplatia este o etapa in desavarsirea omului pt a putea trai printre ceilalti oameni in
societate
 La Hesse, lucrurile acestea devin problematice pt ca o suta de ani dupa Goethe societatea
umana a evoluat intr-o directie in care convietuirea linistita si senina intre semeni a devenit
tot mai problematica pt ca natura s-a indepartat de ei, sau ei s-au indepartat de natura, iar
idealul desavarsirii unirii spirituluicu viata s-a indepartat la randului lui tot mai mult , o
perspectiva pe care omul crede ca o poate atinge
 Hesse nu va fi afectat de marile seisme si catastrofe ale lumii hermane
 Catastrofa razboiului nu face decat sa confirme ca sentimentul de neputinta cu care eroii lui
Hesse il auin fata ideii ca idealul reunirii spiritului cu viata este de nepatruns
 Viata devine ucigasa, trece in negare
 Viata este de fapt provocarea mortii celorlalti, culme a irationalului, iar spiritul nu poate fi
implicat cu o asemenea evolutie
 Joseph nu are parte de foarte multa fericire, chiar si retras din Castalia, credinta sa ca in
contactul cu oamenii ar putea sa recupereze ceea ce a pierdut in asceza jocului cu margelele
de sticla nu se implineste
 Va muri pe neasteptate incercand sa salveze viata unui copil, dar va muri fara a fi atins acel
prag al certitudinilor pe care le-a cautat toata viata

ALFRED DOBLIN

 Contemporan cu Hesse, nascut in 1878


 Vine dintr-o familie burgheza, oraseaneasca saracita foarte devreme prin desfacerea
casatoriei parintilor si prin imposibilul belsug in lumea berlineza la sfarsitul secolului al
XIX-lea
 Doblin se va simti toata viata din cauza acestor antecedente ca apartinator clasei celor
saraci si pretutindeni, acasa, la scoala, va resimti efectele ierarhiei sociale care l0a situat
undeva la baza societatii
 Va avea resentimente din cauza acestei nedreptati si odata cu aceasta perceptie va
cultiva mereu un fel de protest antiautoritat, insotit, dublat de cautarea unor valori
fundamentale mai importante pt fiinta umanat decat o structurare sociala nedreapta si
rezultata din imprejurari istorice pe care omul nu le poate influenta
 In cautarea acestei valori, Doblin va tinde si el ca si Hesse sa recupereze niste certitudini
pecare crede a le fi gasit in filosofia naturii
 Mai mult decat Hesse, va avea impresia ca religia ii poate restitui niste incertitudini
pierdute din cauza presiunii sociale a devenit practicant
 Pe de alta parte, antiautotarismul cu care s-a identificat in toata fiinta lui il va predispune
pe Doblin la activism politic, la un tp de critica acerba a societatii in care traieste
 Un anumit tip de antinomie manifestat la Hesse se insinueaza si in opera lui Doblin

15
 Nu intamplator se realizeaza in primele sale texte litere pe care le scrie curentului
expresionist care traduce cumva revolta generatiei dinaintea PRM, revolta impotriva
cliseelor dominante ale unei societati dedicate consumului
 Doblin a studiat medicina si a devenit medic psihiatru si nu intamplator proiecteza in
primele sale texte literare studii de caz, mai ales dedicate acelei schizofrenii generalizare
care crede el ca o constata in comportamentul asa-zisului om obisnuit
 Acest tip de om traieste o existenta de fatada si una inconstienta in care se amesteca
dorinte nemarturisite, agresivitate, un continuu sentiment al vinei, fantezii sexuale
brutale, halucinatii, totul traducand o patologie sociala izvorata din instrainarea fiintei
umane de ceea ce omul reprezinta o parte a naturii
 Tot ca individ catre aceasta instalare in boala, in patologie o continua boala mentala care
poarta un nume: schizofrenia

CURS 6 – HEINRICH MANN

 S-a nascut in 1871 intr-o familie de negustori foarte bogati


 Orasul Lubeck facea parte dintr-un grup de metropole marine care au avut statut de orase
libere
 S-au putut dezvolta in ceea ce numim astazi civilizatia urbana, adica o structura sociala in
care lipseste acel echilibru pe care se baza societatea medievala (acela dintre nobil si taran),
civilizatie rurala, in schimb este locul in care apare si se dezvolta o categorie sociala aparte,
cea a locuitorilor oraselor (burghezia) care sunt si care isi castiga existenta fie ca mestesugari,
fie ca negustori
 Sigur ca orasul depinde de ansamblul rural din restul teritoriului pt ca l alimenteaza restul cu
prodise artizanale (produse mestesugaresti), el cumpara produsele (orasul, oamenii) care vin
din zona rurala, de ex granele, le vinde, le transporta si aduce din alte parti alte produse pe
care le pune de asemenea in circuit
 Heinrich Mann vine dintr-o familie care intr-un fel este produsul progresului social, familie
care castiga din negustorie, din cumpararea si vanzarea produselor, in speta granele
 Familie care a facut avere prin aceasta ocupatie burgheza
 Orasele acelea libere de la Marea Nordului si Marea Baltica si-au conservat libertatea in fata
diferitelor puteri care ar fi dorit sa le supuna in primul rand beneficiarii de o flota inarmata,
puternica si printr-un sistem de alianta
 Toate aceste orase de la Marea Nordului si Marea Baltica, incepand de la coasta olandeza sau
Roterdam, Brimen, Hamburg, Lubeck, toate aceste orase au incheiat o alianta care s-a numit
Hanza, de aceea li se spune orase hanzeatice
 Aceasta alianta civila, comerciala, care presupunea in primul rand circulatia marfurilor intre
aceste orase dar si intre alte centre portuare din Europa, inclusiv din Mediterana
 Aceasta face ca si deschiderea populatiei catre alte tipuri de cultura, de civilizatie, sa fie mai
mare, aceasta si datorita faptului ca marinarii circula
 Aceasta face ca si populatia sa fie mai putin amestecata, mai putin omogena din punct de
vedere cultural
 Si in familia Mann, familie de negustori foarte bogati, amestecul sa aiba un rol foarte
important
 Mama celor doi frati era din America de Suc, deci venea dintr-o cu totul alta cultura decat
familia din partea tatalui

16
 Ceea ce a avut din capul locului un loc foarte important in educatie, formatia copiilor
 In cazul nostru, a celor doi frati care au veneit mari scriitori
 Cei doi frati nu au avut foarte multe lucruri in comun, in afara de aceasta origine, extractie
culturala si educationala purtand pecetea unui tip de comportament caracteristic marii
burghezii
 Amandoi au fost cumva marcati prin inceputurile lor la un anumit tip de conservatorism care
insemna in acelasi timp si nationalism si tot amandoi au crescut cu lecturile din filosofie lui
Nietsche, ceea ce i-a impregnat si cu un anume crez estetist, un anumit gust pt decadenta, pt
experimentul estetizant
 Dupa 1900, drumurile celor doi frati se departe; in primul rand, dpdv ideologic
 Heinrich Mann este tot mai marcat de un anumit tip de revolta sociala, care, de fapt, tinteste
ceea ce numim noi astazi iliberalism, adica, antinomia fata de liberalism, absenta
liberalismului in societatea germana a vremii, tipul autotarist de conducere, de decizie,
militarismul foarte apasat din societatea timpului
 H.M. se evidentiaza de aici inainte mai curand printr-o atitudine republicana de contestare a
acelui stil autoritar monarhic care a dominat sistemul politico-social german pana la PRM
 I s-a parut lui H.M. in acel moment ca mai importanta decat o literatura a experimentului
artistic, o literatura construita pe principiul autonomiei esteticului;
 Mai importanta decat o asemenea literatura este una foarte implicata in realitatile imediate
 Chiar si in romanele sale care ar putea sa para inca influentate de acest decandentism
nietzschean venit din filosofia lui Nietzsche, chiar si in aceste romane, scrise in aceasta
perioada, 1900, H.M. se pronunta pt o foarte limpede pozitionare vis-avis de societate si
realitatile ei
 Trilogia lui H.M. aparută în 1902 intitulata „ZEITELE” sau „CELE TREI ROMANE ALE DUCESEI
DE ASSY”, in care aceasta eroina feminina apartine in trei ipostaze mitice incadrand succesiv
reflexele a trei zeite din mitologia greco-romana Artemis la greci, Diana la romani, Atena la
greci,Minerva la romani, Afrodita la greci si Venus la romani
 O femei care incarneaza virtutile caracteristice mitologice ale celor trei zeite; mai intai
libertatea totata a zeitei Diana, in sensul de a se reprezenta pe sine in societate
(personalitate care isi stapanea destul de greu toate instinctele fizice dominante in relatie cu
acest mit al zeitei Artemis; mit al amazoanelor acel regat in care nu exista decat femei
luptatoare)
 A doua ipostaza este aceea a femeii intelectuale
 Palas-Atena s-a nascut din capul lui Zeus si a intruchipat intelepciunea, creierul Olimpului
 Venus simbolizeaza satisfactia deplina erotica; este un fel de incercare de a explora
modalitatea prin care un personaj marginal prin ceea ce numim astazi gena, prin gen, femeia
fiind intotdeauna situata la marginea societatii si nu in centrul ei poate sa capete o
importanta sociala esentiala
 E un fel de experiment al legitimarii sociale a unei categorii care in sine face parte dintre
categoriile marginale
 Dupa acest ciclu foarte interesant , H.M. se indreapta tot mai mult catre problematica sociala
nemijlocita
 Romanul de critica sociala directa se numeste „SCHLARAFFENLAND”, greu traductibil, acest
titlu pt ca schlaraffen ieste un termen care nu are in lb romana un corespondent, ar putea
insemna trantori sau altceva, ceva care sa duca la somnolenta (In tara trantorilor)

17
 Un roman in care pt prima oara H.M. incearca sa delecteze cumva centrul de dominatie in
societatea burgheza din care venea si el si identifica acest centru de putere in puterea
banului
 Banul ar fi o adevarata concentratie a dominatiei si de aici ar emana procesele sociale,
evolutii culturale, artistice, manipulabile, tocmai prin puterea foarte insidiosa a finanței;
 Este de fapt si o marturisite implicita pe care H.M. o face vis-a-vis de iluzia ca arta ar putea
subzista prin ea insasi
 Cultul acesta al esteticului pe care el insusi initial l-a cultivat, este acum demascat si el ca o
manipulare ce vine din aceeasi directie a puterii banului
 Acestia sunt anii 1900-1906 care reprezinta cotitura esentiala in opera lui H.M.
 Cotitura sa catre convingeri decisiv-republicane si intr-un fel revolutionare, in sensul ca, li se
pare ca revolutiile burgheze care au determinat democratizarea si liberalizarea societatii
occidentale, modelele fiind Marea Britanie si Franta nu s-ar fi desavarsit inca in Germania,
unde inca era un sistem de carte mai puternic decat vointa exprimata prin vor, unde o patura
cu radacini feudale isi poate impune vointa in fata unui parlament ales si unde vointa
dispretionara a unui monarh poate decide soarta unei intregi natiuni
 In 1906 publica un roman care va fi asociat cu acest republicanism usor naiv al lui H.M. din
acea perioada
 Romanul pe care el insusi il subintituleaza roman contemporan social se numeste
„PROFESOR UNRAT” sau „SFARSITUL UNUI TARAN”
 Romanul a fost si atunci important citit ca o satira la adresa bazei de putere, fundamentului
de putere, societatii imperiale tarzii, societatile germane in care izvorul relatiilor sociale este
autoritatea transformata foarte usor in manifestari tiranice, arbitrare, voluntariste
 Personajul principal este un profesor de liceu, Rat, care are o porecla destul de neplacuta in
lb romana, scărnăvie pt că singura sa ratiune de a fi a ajuns in acest moment al vietii lui sa fie
manifestarea puterii dispretionare pe care o are fata de cei care dpdv social ii sunt
subordonate, adica elevi
 Este si o trimitere la aceasta structura invechita a scolii, dar lucrul acesta conteaza mai putin
in comparatie cu incercarea lui H.M. de a oglindi de fapt relatia profesorului Rat cu cei din
jurul sau, structurile de putere din societatea timpului
 Singura satisfactie a acestui profesor este sa-si chinuie elevii, mai ales pe cei pe care ii banuie
de prea mare independenta, detasare, se chinuie pe toate planurile in sensul ca nu doar sa le
demonstreze ca nu au cunostintele care sa-i califice pt a trece clasa, ci si dpdv moral, scoala
fiind o institutie
 Asadar, banuind ca elevii sai, si, mai ales cei mai nesupusi nu doar ca nu invata suficient, ci au
si o viata mai libertina dincolo de peretii scolii, profesorul ajunge la acest stagiu de nevroza
paranoica si ajunge sa-i urmareasca. Sa vada ce fac, unde se duc si desigur ca ii urmareste pe
drumul pierzaniei
 Se duc la cabaret, acolo unde elevii nu au voie sa mearga
 Ii urmareste, se duce si el acolo si de aici intriga ia o cotitura cu totul neasteptata si
profesorul Rat este intr-un fel sau altul fermecat de talenetele unei tinere proragoniste a
cabaretului, careia i se spune ingerele albastru si ajunge si el in paralel cu elevii sai sa
frecventeze acest cabaret pana cand, va trebui sa dea la randul sau socoteala cenzorilor
morali ai corpului social, va fi exclus din invatamant si se va casatori cu ingerul albastru,
devenind el insusi cel care intretine cabaretul respectiv, locul de pierzanie din oraselul in care
pe de o parte morala dominanta este cea care pare a fi preferata lumii burgheze, dar unde
imoralitatea aceleiasi lumi se manifesta intre peretii aparent netransparenti ai localuluio

18
 Profesorul Rat intruchipeaza autotarismul care merge pana la absurd, pana la brutalitate,
pana la o rautate absolut iesita din comun vis-avis de semenii sai
 In acelasi timp, aceasta brutalitate intretine in ea complementar un tip anarhic de
manifestare a puterii, ceea ce s-ar numi ura generalizata asupra semenior, o anarhie a
brutalitatii fara nici o justificare, pt ca prof Rut devine la randul sau exclus fiind, un rebel care
are o satisfactie morbida in a-i prinde pe toti propagatorii moralei oficiale din micul orasel, in
plasa minciunii proprii a-i atrage in rocanta respectiva pt a-i santaja si pt a-i supune aceleiasi
presiuni moralizatoare care i-a cazut el insusi victima
 Este de fapt un studiu social psihologic al functionarii puterii si al complexitatii relatiei dintre
dominant si dominat
 Prof Rat este o rotita de fapt intr-un sistem suprapus de putere, in care fiecare strat
reactioneaza atat fata de stratul suprapus cat si fata de stratul care este supus
 Obedienta absoluta, minciuna, iluzie a unei moraitati fara repros, pe de alta parte, brutalitate
netarmuita arbitrar si instinct represiv la adresa celor mai putin ancorati in sistemul puterii
 Supusul pe care il intruchipeaza prof Rat este in acelasi timp dominant si dominat, el
imprumuta toate instinctele celor care il domina pt a le exercita asupra celor pe care el ii
domina
 De aici o societate construita pe un esacodaj putred din capul locului in care oamenii nu se
tradeaza unii pe altii ca oameni ci doar ca dominanti si supusi
 Utopia republicana a lui H.M. se va manifesta intr-un alt roman, un fel de replica la
„PROFESORUL UNRAT” intitulat „ORASELUL”
 Decorul este plasat in Italia si acolo, in acest cadru mediteranean, H.M. incearca sa imagineze
o functionalitate ideala a democratiei, model al unei comunitati de coabitare, dar solidara si
vitala tocmai prin faptul ca oamenii se trateaza reciproc ca fiinte umane pt ca credinta in
divinitate este una nu mimata, ci autentica si unde inclusiv cotidianul, viata obisnuita se
petrece sub o cura a frumosului
 Aici, H.M. incearca sa imagineze o comunitate sociala in care adevarul este egal cu binele si
binele este egal cu frumosul
 Aceasta triada adevar-bine-frumos functioneza pt ca aici oamenii sunt deplini, nu sunt niste
rorite intr-un mecanism de putere unde raportul dintre oameni se petrec pe orizontala si nu
pe verticala presiunii, de sus in jos a dominatiei
 Este o misiune idealista asupra lumii, este pe de alta parte si un fel de imagine a
republicanismului pe care H.M. si-l doreste functional in lumea in care el insusi traieste
 Explorarea asuora structurilor societatii merge mai departe intr-o trilogie pe care H.M. o va
desavarsi dupa P.R.M.; atunci vor aparea si romanele finale
 Scris intre 1906-1914, romanul va aparea insa in 1918, la sfarsitul P.R.M.
 Titlul, „SUPUSUL”
 Va urma un al doilea roman publicat chiar inaintea acestuia, 1917, „SĂRACII” si un al treilea
care va aparea in perioada interbelica in 1926, „CAPUL” , un roman al conducatorului
 Este un tip foarte complex de roman social pe care il abordeaza autorul, un roman care isi
doreste in sensul cel mai lung al realismului, sa povesteasca societatea, sa o povesteasca in
asa fel incat dupa lectura unei asemenea povestiri, omul sa inteleaga mai bine unde traieste,
cum traieste, de ce traieste, cum ar trebui sa traiasca cum traieste, de ce traieste, cum ar
trebui sa traiasca pentru a putea fi mai fericit decat este
 In primul roman, eroul este unul negativ, o alta ipostaza a supusului, asa cum l-am vazut in
„PROFESORUL UNRAT”

19
 De data aceasta este vorba despre un tanar care intr-un oras de provincie numit Niezich, face
cariera politica, sociala, economica in reteaua oorasului de provincie, mizand pe trasaturile
de caracter cele mai joase, cele mai nedemne, cele mai putin umane
 El este supusul perfect vis-avis de cei aflati deasupra lui
 Le imita la perfectiune atitudinile, miscarile, se adapteaza cu repeziciune tuturor cerintelor,
pretentiilor, celor pe care-i simte mai puternici si reversul este ca transmite celor mai putin
puternici decat el toate comenzile care pretind supunerea totala fata de el insasi, reproduce
toate mecanismele prin care isi arogă incetul cu incetul puterea totala in aceasta retea a
orasului
 Oglinda pt societatea germana, H.M. vorbeste despre personajul principal ca un tip
respingator, este tipul respingator de interesant al supusului impresial
 Toate manevrele pe care Hesling le face pt a obtine puterea absoluta sunt descrise in
amanunt
 Sigur ca lucrurile merg mult mai departe daca este sa luam in considerare si sistemul
educational care formeaza asemenea caractere personaje lipsite de caracter
 Un sistem bazat pe autoritate, pe frica, pe arbitrar unde fiecare element al socializarii,
familia, scoala, armata, universitatea sunt alemente ale sistemului autoritar care il determina
pe supus sa se supuna, sa nu opuna rezistenta si la randul sau sa reproduca dominatia vis-
avis de cei mai putin puternici
 Supunerea lui Hesling fata de putere este un mod de a participa la ea, de a deveni o parte a
puterii astfel supunerea devine un stimul al tiraniei
 A asculta de ordine devine un mijloc de a putea da la randul sau ordine
 Ceea ce implica dramatism real al acestui roman dincolo de accentele sale satirice, este
faptul ca psihicul oamenilor este descris ca fiind adaptat la tot acest sistem procedural al
relatiilor interumane
 Ceea ce si-a dorit H.M a fost sa proiecteze la acest nivel al oraselului de provincie, intregul
sistem politic si social al celui de-al doilea Reich
 Sistemul in care democratia este unanimitate in care putinele voci ale spiritului civic sunt
inabusite, sub greutatea retelei de relatii de interese, de rele intentii
 Exista si un moment simbolic grotesc ilustrand cumva si viziunea lui H.M. asupra destinului
viitor al acestei societati
 Scena se petrece in centrul oraselului unde se inaugureaza statuia imparatului; toti domnii si
doamnele in tinute foarte solemne, iar Hesling are onoarea sa tina discursul inaugural peste
care insa intervine o furtuna neasteptata, cu tunete, fulgere, care ii alunga, ii matura pe toti
cei din jurul statuii imparatului
 Imparatul de bronz ramane pe loc si alaturi de el Hesling care continua sa-si spuna discursul
catre statuie, de data aceasta, el supusul catre imparat, restul lumii maturata de furtuna,
ceea ce de fapt arata continuitatea spiritului acesta al supunerii
 Chiar daca o revolutie cum a fost aceasta mica furtuna a maturat intreg eșapodajul social,
psihicul oamenilor, supunerea acestora, iluzia ca statuia de bronza asculta si tu ii prezinti
omagii reprezinta simbolul cel mai dramatic al decaderii speciei umane din cauza unui sistem
social construit pe asemenea baze
 Carl Zuckmayer-Kipenik este foarte hazlie; un fost puscarias doreste sa-si redobandeasca
onorabilitatea si ca sa fie onorabil trebuia sa aiba un act de identitate (cu care sa te poti
misca, altfel esti nimeni)
 Vazand ca in lupta cu birocratia care si ea este destul de circumspecta la faptul ca respectivul
fusese in inchisoare, lupta aceasta cu birocratia nu ajunge foarte departe;

20
 Eroul recurge la un gest extrem; isi cumpara uniforma de capitan, se imbraca in uniforma
militara, se duce catre cazarma orasului unde deturneaza doua plutoane de soldati, el era
dintr-o data capitan
 Preia comanda, pleaca cu trenul in oraselul Kipenick unde se duce cu soldatii primariei, il
aresteaza pe primar, aresteaza intregul consiliu municipal, preia intreaga suma aflata in casa
primariei
 Peste 3 zile se prezinta la politie, declara ca el a fost capitanul, ca intre timp toate ziarele
urlau, preda suma de bani ca dovada ca el a fost capitan cu conditia sa i se dea acel act de
identitate
 Satira este foarte evidenta la adresa unei societati unde o uniforma sau un act este mai
importanta decat realitatile
 Nimeni in primaria respectiva nu i-a cerut personajului vreo legitimare, nimeni nu l-a intrebat
 Nu i-au cerut un ordin scris in urma in care il aresteaza pe primar si isi insuseste banii din casa
 Simpla aparenta a uniformei a fost mai importanta decat orice altceva
 Orice care avea nevoie de o identitate a putut sa si-o obtina doar intrand in mecanismul
acestei societati aruncandu-si o uniforma si actionand in spiritul respectiv autoritat, represiv,
voluntarist, arbitrar
 Faptul ca asa zisul capitan din Kipenick poate face orice nefiind capitan arata ca puterea este
foarte daunoasa, ea se bazeaza pe insemne exterioare, dar in interiorul ei este foarte
putreda iar relatiile umane lipsesc cu desavarsire.

Curs 7

 Pentru Heinrich Mann, paralela dintre intamplarile secolului al XV-lea este foarte importanta.
 Pe acesta il preocupa mecanismul prin care figure odioase precum ducele de Guis sau figure
luminoase precum Henri de Navarra pot sa constituie pentru mase o atractie atat de puternica
incat sa se lase practic in voia acestor conducatori.
 Si in sens negativ si in sens pozitiv, pe H. Mann il preocupa aceasta dependenta: care este
secretul carismei unui conducator, cum a putut sa-I vrajeasca ducele de Guis pe catolici ca sa
devina fanatici, cum a putut sa-I vrajeasca Hitler pe germanii care s-au alaturat pentru a devein
fanatici. Intrebari pe care incearca sa le desluseasca nu prin raspunsuri directe, ci prin
povestire.
 Multimea, apare in general ca un tot manipulabil care se lasa dusa de aparente, se lasa usor
redusa de promisiune, de satisfactie imediata si care pune ori gaseste aceste satisfactii
imediate si in crima, in raul pe care il poate face aceasta multime unei multimi opuse.
 In aceeasi masura, multimea se lasa redusa si de eroii pozitivi, doar ca prin valorile pe care
acestia le promoveaza, aceeasi multimer poate devein un factor al binelui si al progresului.
 Viziunea lui Henri de Navarra asupra lumii din jurul sau este una legata de cee ace
protestantismul in general, valorile protestante puteau sa constituie un factor de progress in
raport cu lumea feudala in care catolicismul reprezenta unui dintre pilonii principali ai
vechiului, perpetuarii unei relatii de servitate, de vasalitate, mai mult sau mai putin.
 Multimea care il adora pe Henri de Navarra invata treptat sa aprecieze virtutile tolerante ale
dreptatii sim ai ales dragostea de libertate pe care, in general, oamenii legati de preocuparile
burgheze, orasenesti, stau sa le exploateze, sa se bucure de ele.

21
 Dependenta de seniori era respinsa de oamenii oraselor care trebuiau sa se miste in spatiu,
aveau nevoie de aceasta libertate de miscare pentru a-si putea exersa meseriile comerciale,
mestesugaresti, meseriile tipice pentru locuitorii orasului.
 De aceea, multimea care il aclama pe Henri de Navarra devine una purtatoare a progresului,
o multimer care poarta razboaie in numele credintei, dar in spatele acestor razboaie, in special
in spatele razboiului religios, este defapt o lupta pentru propria libertate, libertatea de a fi lasat
in pace.
 Forma ritualului pe care o promoveaza protestantii este semnificativa pentru ca, dintr-o data,
pastorul apare ca unul dintre ceilalti, nu se afla deasupra celorlalti si eliminarea liturghiei ca
element essential al slujbei. In spatele acestei incaierari sangeroase, in jurul adevaratei religii,
adevaratei credinte in Dumnezeu, se afla o revolta sociala a acestei clase orasenesti care isi
doreste libertatea de a dispune de sine insasi si de a avea si drepturi politice.
 Adevaratul conducator, asa cum il imagineaza H. Mann pe regale Navarrei, este cel care se
straduie sa educe multimea in sensul progresului, in sensul misiunilor sale etice, unei morale
umaniste.
 Conditia umana, in barbat caruia ii place sa se bucure de viata, care iubeste mai multe femei,
insa nu este un fals moralist, el nu predica ceea ce nu face, din contra, el promite prin aceasta
eliberare a personalitatii umane concordanta dintre vorba si fapta.
 Oamenii sa fie oameni pe deplin: acesta este sensul credintei care, dincolo de natura
pacatoasa a umanitatii, credinta nu interzice oamenilor sa se bucure de intreaga apletitudine
a umanitatilor, ori aceste lucru il promite personajul lui Heinrich Mann.
 E deosebirea fundamentala dintre acest tip de lider si adversarii sai care pretind a fi buni
catolici, dar in numele religiei, ucid si jefuiesc.
 Viziunea lui Heinrich Mann despre mecanismele istoriei: istoria reprezinta pentru Heinrich
Mann terenul unei permanente concurente dintre ratiune si irationalitate, dintre umanitate si
barbarie, dintre bine si rau.
 Istoria este o sona pe care se desfasoara concurenta dintre moralitate si imoralitate.
 Heinrich Mann a intentionat prin acest roman un discurs didactic tocmai prin confruntarea
etica pe care o pune in scena.
 Este din punct de vedere al povestirii o mare reusita pentru ca fiecare unitate narativa, fiecare
element al povestii mari care se compune din povestioare mai mici, contine si un comentariu,
un fel de sentinta, dar acest comentariu usor didactic nu are un effect desfigurant al intregului
naratiunii.
 Interventia aceasta pedagogica nu are in cazul romanului lui Mann un asemenea effect. H.
Mann incearca sa-ti educe cititorii care se vad agresati tot mai mult de personaje sangeroase,
ca si cum ducele de Guis ar fi mutat din secolul al XVI-lea in secolul XX, incearca sa-si educe
cititorii in directia cautarii, si poate si a gasirii, unui model de conducator care sa imprastie
bunatate si virtute in loc de razboi, ura si moarte.
 Romanul lui H. Mann a avut un oarecare effect in Franta, unde era exilat, s-a produs o
traducere franceza care s-a vandut si pentru ca subiectul tinea de istoria Frantei, insa H. Mann
nu a beneficiat de laurii cu care se obisnuise in Germania, iar evenimentele istorice s-au
precipitat;
 Franta a fost nevoita in 1940 sa incheie un armistitiu cu Germania lui Hitler, armata franceza
nu a facut fata razboiului inceout in 1939, nici aliatii britanici nu au reusit sa mentina fronturile,
drept care si situatia exilatilor germani din Franta a devenit una precara, cu mai multi dintre ei
incercand in ultima instanta sa mearga mai departe.

22
 H. Mann a obtinut o viza Americana, mai ales interventiilor fratelui sau, Thomas, care era deja
in S.U.A. Ajuns in America, in 1941, s-a instalat initial in New York, apoi tot prin interventia lui
Thomas, a plecat in California, unde a primit o slujba formala la Hollywood ca sa scrie scenariu
de film.
 Nu a scris niciun scenariu, a trait destul de precar, si in 1948 a primit invitatia din partea noului
govern al Republicii Democratice Germane sa devina presedintele Academiei de Arte a
republicii, instalat cu ajutorul armatei sovietice.
 A acceptat, a inceput sa se pregateasca de revenirea in Europa si atunci a murit.

Problematica literaturii germane din exil

 Pentru intaia oara in intreaga istorie a literaturii universal, un ansamblu literar se divide.
 Autori de literatura, literati, artisti, nu au fost pe placul guvernelor, al regilor si imparatilor, si
atunci au trebuit sa se exileze.
 Un caz classic este Victor Hugo, care a fost adversarul jurat al imparatului Napoleon al III-lea,
a trait pe o insula britanica in apropierea Coastelor Frantei, pana cand cel de-al doilea imperiu
s-a prabusit in 1872.
 Pentru cultura romana, se pot da multe exemple, autori care dupa 1948 au scris in exil.
 Aici este vorba insa de un fenomen de masa. La 30 ianuarie 1933, Hitler a fost numit cancelar
al Reich-ului, cateva sute de scriitori de la cei de rangul lui Heinrich Mann si pana la scriitori
care nu faceau parte din aceasta categorie a celor cunoscuti in public, au stiut ca integrarea lor
in noul regim va fi foarte dificila.
 Unii au plecat cu primele trenuri de dupa 30 ianuarie, alti autori au intarziat aceasta plecare
si daca cumva se pronuntasera pana atunci cumva impotriva partidului lui Hitler au ajuns in
lagarele de concentrare.
 Unii dintre ei au spus ca, data fiind problematica aceasta a limbii si a publicului, nu pot pleca.
Au ramas cu toate riscurile.
 Acesta a trebuit sa renunte sa mai publice, a scris insa doar pentru sertar, putea fi si el
periculos.
 Ca Erik Testher, au mai fost unii, unii au incercat sa faca si concesii, dar un numar de cateva
sute de autori, angajati politic impotriva hitlerismului, ai parasite in mai multe valuri Germania
de dupa 30 ianuarie 1933. Se poate pune intrebarea, ce au facut ei in exil? In primul rand, cine
a scris, daca a scris, marea majoritate au scris in continuare.
 Au existat doua edituri cu sediul la Amsterdam in care o parte din acesti autori au putut sa
publice.
 s-a mizat pe traducatori in anii 30, insa piata literara nu era foarte favorabila traducerilor.
 Publicul prefera, in general, literatura scrisa in original.
 Putini autori exilati au avut parte de success, au avut parte de publicitate, de agenti literari
care sa-i promoveze.
 Dintre exilati, cel care a avut un success proeminent a fost Thomas Mann. Avea premiul Nobel;
 el a plecat in exil inca de dinainte de instalarea lui Hitler, nu s-a mai intors acasa niciodata.

23
 Cu toate acestea, Thomas Mann a declarat official ruptura sa cu Germania lui Hitler abia in
1936, si aceasta din considerente tactice pentru ca incepuse sa publice romanele dintr-o vasta
tetralogie: Iosif si fratii sai.
 Interesul sau direct era ca aceasta carte sa apara in Germania si sa ajunga la cititorul german.
 Aceasta s-a intamplat cu primele trei volume, al patrulea a aparut si mai tarziua in SUA.
 Din punct de vedere tactic, Thomas Mann si-a amanat orasul? de drept abia in 1936, iar in
1938 a plecat in America, unde a avut parte de toate onorurile si o imensa popularitate datorita
traducerilor cartilor sale.
 Thomas Mann a fost o exceptie.
 Heinrich Mann, care in Germania avea o reputatie cel putin egala cu a fratelui sau, a fost si in
Franta, dar mai ales in SUA, un necunoscut si pentru editori.
 Formele de comunicare ale autorilor exilati cu publicul, pe de alta parte ce teme au putut fi
interesante pentru autor pentru ca acestia sa incerce prin ele sa ajunga la cititor.
 Prima constatare tine de genurile literare. Exista o imensa preferinta pentru proza si mai ales
pentru roman.
 Lirica se vinde foarte greu ca traducere, gustul pentru lirica este unul limitat doar cititorilor de
elita care sunt interesati de lirica.
 Teatrul este dramaturgia foarte dificila pentru a fi promovata intr-un mediu literar strain, ai
nevoie de teatre, de actori care sa joace in limba respective, cheltuielile pentru un spectacol
de teatru sunt ridicate.
 Autorii exilului prefera sa scrie romane si putinele edituri din exil prefera sa le publice.
 A existat o singura exceptie, la autorii uniunii sovietice unde, inainte de 1941, exista o
republica pe Volga in care germanii din Rusia, adusi in timpul tarilor, au capatat dreptul sa se
autoguverneze, dreptul la o republica autonoma.
 In aceasta repbulica, in capitala Engels, s-a ridicat un teatru in care s-au putut juca, in fata unui
public care intelegea textul, mai multe piese ale unir autori, dramaturgi germani in exil.
 Este symptomatic faptul ca foarte multe texte scrise de autori exilati, in perioada exilului 33-
45, au putut sa apara abia dupa razboi in edituri, fie din Germania de Est, fie din Germania de
Vest.
 Autorii exilati au considerat ca este datoria lor, in primul rand, sa deschida ochii oamenilor in
mijlocul carora trebuiau sa traiasca, asupra realitatilor din Germania, sa le vorbeasca acestor
oameni prin intermediul literaturii despre experienta lor dramatica si despre ceea ce
considerau ei ca reprezinta eperienta dramatica a oamenilor care traiesc, care au ramas sa
traiasca in Germania.
 Contau pe interesul unor cititori dispusi in Germania sa le citeasca textele aduse illegal peste
granita, conta ca sutele de mii de oameni care votasera impotriva lui Hitler la toate alegerile
de pana in 1938 vor continua rezistenta, chiar si pasiva, fata de regim.
 Pe acesti respectivo autori incercau sa-I mentina sa fie la fel de dornici sa faca opozitie cum
fusesera si inainte de 1932.
 Granitele erau foarte bine pazite, trecerea literaturii ilegale in Germania se pedepsea, incat
nu se poate vorbi de efect real al literaturii de acest tip asupra unor cititori din Germania.
 Iluziile mergeau foarte departe, iluziile autorilor care scriau in acest sens, iluzia ca oamenii vor
reactiona negativ la practica exercitarii de catre partidul nazist, iluzia ca din exterior, ei ii mai
pot lamuri pe acesti oameni sau pe altii asupra caracterului criminal al regimului, ca poti
stimula luciditatea oamenilor, ca puterea de judecata a acestora poate fi mentinuta la nivelul
care ar fi condus la construirea unei opozitii.

24
 Principalul lucru care lipsea acestor autori exilati era informatia directa asupra realitatilor din
Germania, ei nu stiau foarte bine ce se intampla acolo, lipsea raportul direct al autorului cu
realitatea.
 Speciile literare utilizate in acest gen de literature erau mai ales cele aflate la marginea
jurnalismului, roman documentar, reportaj, marturii directe sau indirecte asupra tuturor
relelor vietii sociale de la lagarele de concentrare pana la primele semen ale eliberarii unei
categorii intregi de oameni in viata sociala si economica din Germania.
 Miza era tocmai orientarea publicului de la indiferenta, de la 1932atitudinea de critica fata de
regim, catre o mai clara viziune a naturii acestei guvernari.
 In primii ani de dupa 1933, asemenea texte au mai putut avea un anume efect si au mai putut
fi luate in considerare.
 Ele ies in evidenta printr-o retorica anume, prin acuzatia directa, prin tonul foarte angajat care
mizeaza pe puterea de convingere a celui care a vazut crima cu ochii lui sau a stat de vorba cu
martorii.
 Inclusiv beletristica a devenit un termen pentru asemenea lucrari de pozitii direct orientate
impotriva regimului de la Berlin.
 Diferite istorii despre oameni care aleg sa plece in exil, diferite istorii despre oameni care initial
simpatizase cu hitlerismul si care pe parcurs s-au lamurit asupra naturii acestuia, istorii despre
modul cinic un care regimul a pretins ca rezolva problemele sociale favorizandu-I in ultima
instanta tot pe cei bogati si pe cei puternici.
 Se poate vorbi despre o anumita continuitate in proza exilului in relatie cu tipul de criptica
politica si sociala practicat inainte de 1932.
 Inca o modalitate de confruntare cu ideologia nazista si cu efectele dictaturii hitleriste nu
numai asupra germanilor, ci si asupra altora a fost intruchipata de incercarile unor autori de a
scrie despre modul in care atat Germania nazista, cat si Italia fascista, au incercat sa isi
organizeze expansiunea in Europa si in lume.
 Razboiul civil din Spania, under Germania si Italia au intervenit direct impotriva republiciii
spaniole, sprijinind lovitura de stat a armatei si fortele militare fasciste intr-un razboi care a
durat trei ani. In acest razboi civil din Spania, nu putini germani exilati care au luptat de partea
guvernului republicii spaniole, impotriva Germaniei. D
 espre acest episod al rezistentei impotriva aceluiasi primejdiu fascist au scris o serie intreaga
de autori germani.

CURS 8 – ALFRED DOBLIN

 În „Die ermordung einer butterblume” a schitat tabloul lui de scriitor


 Aceasta patologie a schizofreniei cotidiene pe car eun psihiatru incearca sa o trateze potrivit
unei metodologii specifice
 Aceasta metodologie este reluata in scrierea sa
 Asa trebuie sa faca autorul care observa patologia, el trebuie sa-si noteze toate miscarile
pacientului si indeamna autorului de literatura sa procedeze precum medicul psihiatru, sa-si
stabileasca obiective

25
 Ceea ce observa fara sa adauge comentarii sau reflectii care ar izvori din propria constiinta
 Fantezia nu trebuie exclusa, ea trebuie bazata pe lapte si doar asa scriitorul precum mediul ar
putea traduce totalitatea vie a lumii
 Stilul este limba in care prozatorul ar trebui sa scrie, ar trebui ea insasi sa emita printr-un
anume dinamism mobilitatea realului, ceea ce ar putea coincide cu stilul cinematografic;
asadar, autorul ar trebui sa reproduca in stilul sau, tehnicile autobiografice (de montaj, de
concentrare a timpului), tehnica simultaneitatii in orientarea aparatului de filmat, ceea ce ar
putea da concomitent imaginea detaliului dar si a totalitatii
 Toate aceste reflectii cu privire la tehnica scriitoriceasca au fost aplicate mai mult sau mai
putin de Doblin in urmatoarele romane
 In timpul razboiului publica un roman plasat in decorul exotic al Chinei
 Titlul este „CELE 3 SARITURI ALE LUI WANG LUNG”
 Este un roman istoric al carui personaj este Walensthein
 A fost in prima parte a razboiului comandant al trupelor catolice, dar de la un moment dat in
colo a incercat el insusi sa devina un factor de putere, desi a condus la o serie de victorii
 A fost asasinat chiar din ordinul imparatului
 Schiller pune accent in drama pe aspectul individual al personajului, pe dilema sa care
insemna alegerea de a ramane credincios imparatului si de a se emancipa, a putea exercita
autonom propria autoritate
 Pt Doblin, Walensthein, dupa PRM pare sa intruchipeze altceva
 In primul rand, ororile razboiului de 20 de ani devine un fel de oglindire a PRM; masinaria
aceasta a razboiului, odata pusa in miscare pare sa fie mai puternica decat vointa oamenilor
care au crezut ca o pot stapani
 Walensthein este o victima a acestei masinarii; a crezut ca o controleaza, dar, precum
militarul din „COLONIA PENITENCIARA” a lui Kafka, ajunge el insusi victima acestei masinarii
 Acea fantezie a faptelor despre care vorbea in „Die ermordung einer butterblume” pare in
acest roman aplicata cu strasnicie, adica intr-un stil rece cu o orbietivitate aproape cinica
 Doblin reuseste sa ilustreze miscari uriase de oameni si sa reprezinte evenimente, personaje,
timp si spatiu intr-o imagine de dimensiuni uriase unde elementele se misca haotic, iar cel
care le descrie o face pe un ton rece de diagnostic ce are in vedere si finalul tragic care
urmeaza, asa cum un doctor stie ca in clipa in care diagnosticheaza o boala grava, pacientul
va muri
 Tot asa si Doblin isi justifica atitudinea vizionare; stie ce s-a ales din lumea europeana dupa
razboi si tot asa stie ce se va alege din ea dupa razboi
 Stilul acesta a fost numit pietros, dur, dar el rezulta din acel sentiment de oroare pe care
autorul tine sa-l exprime cumva in fata lipsei de perspectiva pe care i-o inspira teroarea
catastrofei
 Catastrofa PRM a fost si un rezultat al ansambulului tehnologic; pt prima oara avioanele au
fost folosite in scopuri militare, pt prima data s-a introdus arma chimica, tocmai de aceea,
Doblin mediteaza in urmatorul roman din 1924 – „MUNTI, MĂRI ȘI GIGANȚI” tocmai asupra
riscurilor pe care le comporta inventivitatea ucigasa a mintii omenesti
 Romanul este utopic, proiecteaza actiunea la cateva sute de ani mai tarziu si intrevede faptul
ca evolutia societatii industriale va produce o catastrofa in urma careia doar natura va
supravietui
 Ilustrarea cea mai fidela a nevrozei care impinge imaginatia tehnoogica spre o dusmanie
funciara fata de umanitate se asociaza la Doblin cu imaginea marilor centre urbane

26
industrializate unde masele de oameni se antreneaza intr-un razboi continuu de
supravietuire
 Desi este un roman utopic, s-a spus despre acesta ca ar fi inradacinat cu realitatea ca acest
roman nu ar fi o reflectare a realitatii, ci o sublimare a acesteia pana la nivelul situatiilor
elementare ale existentei umane
 Doblin crede ca prin acest reactionism este elementar prin eliminarea unui anumit tip de
ornamente ale complexitatii
 Adevarul despre existenta poate iesi mai curand la lumina prin literatura
 Acesta este drumul parcurs de Doblin catre ceea ce astazi este considerata capodopera sa,
romanul „BERLIN ALEXANDERPLATZ” -1929
 Romanul este concomitent unui oras, o ilustrare a modulu in care un oras poate deveni
centrul de greutate al unui roman
 De pe alta parte, este romanul omului simplu, obisnuit, in care eroul nu are aura istorica a
unui Walensthein si face parte chiar din cei pe care istoria ii considera simpli figuranti, buni
de mutat colo-colo, oameni care aparent nu lasa urme, ceea ce inseamna cursul istoric
 Este si un roman in care acest om marunt, batut de toate vanturile, se lumineaza in sensul ca
ajunge sa priceapa nu de unde bin impulsurile si valurile care ii impun miscarile si care le
rastoarna, ci intelege macar faptul ca este o victima a aunor forte aflate deasupra sa carora
nu ma intelege sa li se supun afara a le opune o minima rezistenta
 Aglomeratia urbana pe care o intalnim si in „MUNTI, MĂRI ȘI GIGANȚI” reprezinta infatisarea
exterioara a acelor forte haotice, a acelei masinarii care e mai puternica decat oamenii,
masinarie care pt oamenii marunti devine ucigasa
 Cum imaginea ametitoare a marelui oras cu care, cu blocuri, cu multe etale construite fara
unplan anume in care isi traiesc viata mii de oameni, strada zgomotoasa cu strigatele
vanzatorilor de ziare, cu reclame luminoase plina de o unda de criminalitate greu
controlabila, cu mirosuri fedite de abatoare, cu acorduri de jazz care se aud prin tot felul de
baruri, prostituate, vanzatori de droguri, toate intr-o stralucire de lumini orbitoare
 Tot acest complex monstruos se prabuseste peste individul obisnuit, o rotita in mecanismul
sau, individ pe care in acest roman in intruchipeaza Franz Biberkopf, un fost puscarias ajuns
acolo tocmai pt că servise tuturor marinatilor acestei lumi putrede, dar care odata intors si-ar
dori sa-si recapte autonomia, sa iasa din sistem;
 Ajunge in acelasi cartier de unde please si incearca sa fie cinstit, devine un vanzator ambulant
sau de ziare.
 Serile si le petrece in aceeasi lume, in carciumile si barurile din cartier si fara sa-si dea seama
va fi din nou pierdut. Blestemul propriului trecut il urmareste in sensul ca cei cu care avusese
de-a face inainte de a ajunge la inchisoare, il implica din nou in intreprinderile lor criminale si
il expun unei forte demonice careia nu-I poate rezista.
 Biberkopf are iluzia ca asocierea cu ceilalti il va proteja si ajunge sa se livreze unui asa-zis
prieten, Runhold, care este nu doar seful unei bande criminale, ci si un fel de protector al
unei armate de prostituate si devine prin forta lucrurilor o victima a demonilor acestei lupte
pentru existenta pura in scena a decorului marelui oras, isi va pierde iubita, vor sa-l lichideze
pentru ca stie prea multe, il arunca in fata unei masini, nu-l omoara, insa in accident, isi
pierde o mana. Dupa moartea iubitei, ucisa de asa-zisul prieten, ajunge din nou la inchisoare,
banuit ca el ar fi fost ucigasul. Ajunge la ospiciu, trece printr-un process unde adevarul va iesi
la iveala si epuizat de tot ceea ce a trait, se reintoarce acasa decis pentru a doua oara sa
devine un om cumsecade. Se poate presupune ca lucrurile se vor petrece intr-o circularitate
care-l va ucide pe Biberkopf. Putem considera ca pe o parodie a acelui bildungsroman al lui

27
Goethe, care afirma capacitatea omului de a se forma ca o sinteza de umanitate prin
impulsurile societatii si de a devein un individ stapan pe el insusi.
 Si Biberkopf crede ca a invatat ceva din experienta, si tocmai aceasta ii da puterea sa reziste,
insa este doar o iluzie deoarece societatea este mai puternica prin acest principiul al fortei
brutale;
 Pentru ansamblul acesta al masei de oameni marunti, marele oras constituie decorul unei
rame apocaliptice deoarece constiinta acestor oameni a fost de fapt furata, anulata si intra
mereu intr-un circuit pe care nu-l pot stapani intr-un circuit al luptei care se poate
transforma in crima
 Omul este neputincios in fata manipularii fortei careia nu-i poate rezista
 Tehnica romanului este in peisajul literaturii germane o noutate prin monologurile care se
succed fara interventia subiectiva a autorului
 Autorul noteaza obiectivitatea reprezentarii si imaginii, cum ceea ce vede omul se afla intr-o
miscare continua; aceeasi mobilitate tradusa se manifesta in textul romanului
 Acelasi principiu stilistic al montajului este pus in opera de Doblin, precum a facut-o
Dospasos; diferite fire ale actiunii se intrepatrund, iar semnul acestei coleziuni il constituie
permanenta schimbare a registrelor de limbaj; de la jargonul berlinez se trece la cel biblic, la
texte de reclame, de articole, de ziare si doar din cand in cand mici interventii, mai curand
cinice, ale autorului
 Motivele biblice nu sunt intamplatoare pt ca romanul care se petrece in contemporaneinatea
lui Doblin este si el unu utopic; anunta apocalipsa;
 Berlinul i-a chinul Sodomei in care prostituata suprema colinda strazile si lumea depravata de
acolo precum in cartile IEREMIA si IOV; ingeri pedepsitori par a cutreiera orasul deasupra
unei multimi care pare prinsa intr-o hora a mortilor;
 Franz Biberkopg si-a gasit mantuirea? Este o intrebare pe care Doblin o lasa deschisa pt ca nu
exista niciun fel de indiciu ca vindecarea sa poate fi definitiva;
 El ramane in continuare un om simplu, o victima a irationalitatii
 Luciditatea unui indiciu nu este garantia ca va putea fi salvat;

CURS 9 – ROBERT MUSIL

Robert Musil

 Face parte din acea generatie de austrieci care, la sfarsitul sec al 19-lea – prima parte a sec
20, au adancit acel specific austriac deosebit de ceea ce inseamna complexul mai larg al
literaturii germane
 Musil a ilustrat acea criza de identitate a individului pe care modernitatea vieneza, ca
fenomen artistic general,manifestat nu numai in literature, a incercat sa descrie in textile
sale, disolutia subiectivitatii individului burghez, faptul ca la intrebarea simpla “cine sunt
eu?”. Daca la mijlocul sec 19, raspunsul era dat cu certitudine, la sfarsitul aceluiasi secol,
devenea ambiguu.
 O identitate devenita lingvistica in Europa central in timpul imperiului Habsburgic, acestea
erau determinate istoric.

28
 Pierderea unei identitati culturale care se extinde si in alte sfere, sfera sociala. Dileme
identitare, psihologia pentru ca odata cu interpretarile asupra inconstientului, certitudinile in
aceasta sfera nu mai sunt clare. Chestiuni legate de identitate se oun si in sfera esteticului,
nemaifiind bine definite (de ex: opera sau muzica simfonica).
 Musil este cel care abordeaza aceasta problema si incearca sa dea solutii.
 Musil, la fel ca ceilalti autori, fixeaza niste repere antagonice intre care situeaza conditia
umana in epoca aceasta a industrializarii, a urbanizarii.
 O polaritate este cea dintre individualitatea accentuate si imperativul socializarii.
 O alta contradictie este cea dintre emotionalitatea care emana din obiectivitatea stiintei.
 O alta contradictie se contstruieste intre dogmatica pastrarii unei contradictii si critica
istorica la adresa aceteia.
 Musil resimte criza identitara, constatand ca individualitatea rezista cu greu asaltului la care
o supune societatea prin imperativul socializarii si tehnologia care inlocuieste factorul
emotional cu o judecata obiectivata.
 Aici intuieste Musil un pericol, acela ca, pentru a incerca sa reziste acestor riscuri cu efecte
asupra identitatii sale, individual poate recurge la solutii care merg in cealalta extrema, o
incercare in irationalitate, printr-un anumit tip de individualism neoromantic.
 Toate aceste obsesii ies la iveala in micul sau roman autobiographic in 1906 (“Ratacirile
elevului Torless”).
 El alege un personaj la varsta pubertatii pentru a ilustra tocmai starea tulbure a unei
identitati greu de gasit/definit.
 Starea aceasta de nesiguranta cu privire la prorpiul sine, unde mereu rasuna intrebarea “cine
sunt eu?”.
 Cadrul romanului este un fel de liceu militar, o institutie care ii forma pe tineri, care puteau
fi direct inrolati in armata, ca ofiteri de ranguri inferioare.
 Torless, fiu de familie foarte buna, este trimis din diferite motive de catre partinti la un astfel
de stabiliment.
 Pe langa trauma puternica a rupturii de familie, se intrevede din capul locului criza pe care
tanarul, aflat la inceputul adolescentei,o resimte prin contradictia dintre natura sa (inclinata
spre esthetic, spre reflectia intelectuala) si realitatea unei institutii unde tocmai
individualitatea este cea care nu conteaza; unde individual este educat sa execute ordine
fara a medita daca aceastea sunt justificate, rationale ori daca I se potrivesc.
 De aici incolo, incep ratacirile. Pe de o parte, natura intelectuala il indeamna la reflective, pe
de alta parte, varsta.
 Acest inceput de pubertate, aceasta sexualitate care se trezeste, apasa asupra individului in
mod intim, individual, si declanseaza o stare conflictuala.
 Tanarul este departe de protectia parintilor, expus unei realitati de care nu se poate apara,
oricat de mult ar incerca s-o faca.
 Singura modalitate prin care Torless incearca sa se protejeze, este aderenta la un grup de
colegi. Asa ajunge in compania altor doua personaje, care probabil, la randul lor, aflate intr-o
criza identitare, se adapteaza in felul lor.
 Cu alte cuvinte, ei accepta dominatia fortelor exterioare, dar o reproduc la randul lor asupra
unora pe care ii considera mai slabi decat ei.

29
 Aceasta victima pe care si-o alege este tot un coleg, Bazini, pe care, in momentul in care simt
ca il poate santaja, il transforma intr-un obiect asupra caruia isi declanseaza toate pronirile
de brutalitate (mai mult decat violenta fizica + transformarea celuilalt intr-un sclav,
instrument deposedat de individualitate).
 Pentru a nu fi demascat, Bazini este dispus sa faca toate aceste compromisuri.
 Torless asista la acest spectacol, apparent participa, si in acelasi timp, are o reactive de
respingere care vine din structura reflexiva.
 Este un amestec de sadomasochism, masochism din partea lui Bazini si sadism din partea
celorlalti, de pedepsire continua a lui Bazini, de dominatie.
 Inclusiv Torless se lasa prins in acest joc al puterii.
 In timp ce Beinerberb il chinuie fizic, torless intra si el in joc, insa incearca sa il chinuie din
punct de vedere psihic, punandu-l mereu sa povesteasca toate umilintele la care este supus.
Incearca sa inteleaga toate dedesubturile sufletesti ale individului care se supune, isi pierde
identitatea si devine un instrument al vointei altora.
 Aici are loc momentul in care incercarea individului de a-si pastra identitatea se
transformain irationalitate, caderea sub puterea emotionalitatii si a instinctualitatii.
 Bazini devine mai puternic decat Torless; pentru el, sentimental devine umilitor, se detesta
pentru ca nu si-a putut controla eu.
 Pentru intreaga dezbatere a vremii, Torless devine o intruchipare a nelimitarii pe care
emotionalitatea si instinctualitatea o cunosc in structura lor.
 Pasiunea e mai puternica decat stapanirea de sine a individului.
 Finalul este unul abrupt. Beinerberg si ceilalti ajung sa-l denunte pe Bazini celorlalti colegi si
actioneaza intr-un mod brutal, gata sa-l linseze.
 In urma scandalului, Torless va fi dat afara din internat si se va intoarce la parinti.
 In momentul acesta, Torless, fata-n fata cu anchetatorii, parca isi gaseste un echilibru, adica
isi intelege disponibilitatea de a ceda usor acelei practici inumane ale dominatiei.
 Dupa Torless, Musil publica un sir de nuvele, 1911, 1924, in care variaza aceeasi tema, a starii
de intrainare si dezorientare in fata descoperirii propriei identitati.
 Ceea ce evidentiaza literatura lui Musil este tocmai faptul ca incearca sa gaseasca un limbaj
literar pentru a descrie acele spatii ale inconstientului pe care le exploreaza psihanaliza:
incercarea de a trata bolile printr-o metoda analitica.
 Musil gliseaza intre aceasta psihanaliza si o modalitate de experienta exstatica. Aceasta
problematica a explorarii va ajunge in tema a doua piese de teatru pe care le scrie in 1920;
de data aceasta cu o mai clara/apasata tenta sociala, cu directa referire la lumea banului, la
kitschul conventional, cel al lumii bune si la stereotipiile cotidianului burghez.
 Cateva decenii va lucra la un roman “Omul fara insusiri”.
 Il preocupa din capul locului, incercarea de a descrie o lume aflata in dezintegrare sociala,
culturala a lumii dinainte si dupa primul razboi mondial.
 Ca majoritatea romanelor scrise de altii, Musil incearca sa inteleaga un sens acestei evolutii,
catre o realitate de care individul se simte instrainat, pe care o percepe ca actionand
deasupra sa, omnipotenta si indiferenta la destinele individuale.
 Romanul isi doreste sa fie o sinteza, o contructie completa, care sa reproduca o lume
exterioara, pentru a gasi acolo cauzele care au dus la pierderea orientarii oamenilr dupa
catastrofa primului razboi mondial.

30
 Este un fel de roman al prezentului crescut din trecut.
 Solutia catra care tinde Musil a o contura pentru ca societatea sa-si gaseasca o actiune de a
fi, este cea a innoirii etice/morale.
 O innoire etica a desprinderii de conventionalismul unei morale de fatada care ascunde
instinctualitatea bestialica si edificarea unei morale a sinceritatii.
 Urich reflecteaza si la modul in care povestirea, ordinea narativa, poate sa ramana in
conventiile traditionale, caci pentru a reconstrui lumea din jur, ele se dovedesc a fi
insuficiente si de aceea Urich incearca sa reproduca un model al trairii, care poate fi tradusa
in povestire (ea se supune aceluiasi imperativ moral ca si trairea).
 Musil distruge cronologia intamplarilor si incearca sa propuna forme narative dincolo de
naratiune, care abstractizeaza asa cum si infatisarea vietii ar trebui sa fie abstractizata. In
descrierea acestui esafodaj social si ideologic al vechii Austrii, Musil incearca sa surprinda, in
primul rand, mobilitatea.
 Figurile din roman sunt masti tipuri, fiecare ilustrand o ideologie.
 Unul este reprezentantul tipic al unui neoromantism cu radacini feudale, altul, reprezentant
al birocratiei nationalismului germanic, conservatorismului cultural.
 Personajul principal, Ulrich, fost ofiter, inginer si matematician, incearca sa revizuiasca in el
insusi morala in care crescuse si anume, o morala masurata dupa performanta sociala,
pentru ca el constata ca aceasta morala a dominatiei impusa de cei ce domina, celor
dominati.
 Si atunci, iesind din realitatea unei morale false, Urich prefera sa se dedea utopiei, fanteziei,
visului, el spune ca isi ia concediu de la viata, ceea ce inseamna distantare radicala de viata
corecta.
 Ca si Faust, Urich al lui Musil, incearca sa examineze eficienta mai multor utopii, ajunge si la o
utopie a dragostei absolute a vietii reusite, dar care nu se poate consuma decat in afara lumii
sociale, la polul ei opus.
 Utopia isi propune sa impace rationaltatea cu emotionalitatea, se constituie intr-o enclava a
existentei, departe de lume, impreuna cu sora sa, Agate, intr-un colt al propriei gradini sau
pe o insula in mijlocul Marii Mediterane, dar si incercarea de a-si gasi o identitate dincolo de
societate.
 Aici se intrerupe romanul, dar dupa toate insemnarile, esueaza.
 Concluzia este ca in enclave de libertate, intr-o lume lipsita de libertate, sunt tot mai greu de
conceput, dar resemnarea, acea constiinta a neputintei si lipsei de sens, il napadesc atat pe
Ulrich, cat si pe autor, care nu stie daca nu cumva el ar fi renuntat sa-si duca la capat
romanul.

31
CURS 10

 Totalitarism = acceptare a mecanismului


 Proletarii erau foarte multi
 Opera Partidului Social a devenit actual, in o masura a revolutiei care inseamna brutalitate
 Poate fi impacata cu idealurile de educatie si umanitate
 Ceea ce ramane insa este instrainarea reala a intelectualului de realitatea vietii,
muncitorilor,proletarilor
 Intelectualul gandeste in categoriile polare a ceea ce este drept si ceea ce nu este drept
 In timp ce ratiunea revolutiei proletare este restabilirea echilibrului dintre puterea capitalului
si produsul muncii
 Munca proletarilor, revolutia lor pare justificata
 Revolutia nu se poate desfasura fara nedreptati
 Conflictul din roman nu este plasat in aceasta sfera a contradictiei dintre paturile sociale, ci in
sfera dreptului privat
 Acelasi Hedlich dispune de averi care au fost smulse pe nedrept altora, iar ceea ce nazuieste
intelectualul, eroul acestui roman, nu depaseste obiectivul restabilirii unui ordin de drept
 Eroul principal se numeste Balsich si ajunge sa studieze dreptul; devine aparatorul celor
nedreptatiti
 Proletarii par complet lipsiti de perspectiva; actiunile lor au un aer spontan, brutal, fara o
viziune asupra a ceea ce li se cuvine de fapt cu detinatorii de capitaluri
 Aceasta lipsa de perspectiva este canalizata finalmente in entuziasmul cu care intamplina
poporul
 Finalul acestui roman este unul resemnat: Heinrich Mann intelege ca intre dominatia clasei
detinatoare de capital si idealurile umaniste prapastia este una de netrecut, dar solutia i se
pare imposibila
 In al treilea roman, „DER KOPF”, critica la adresa intelectualitatii germane a vremii devine si
mai radicala;
 I se reproseaza lipsa de rezintenta in fata absentei de masura a capitalismului care se extinde
ca pondere si influenta prin exploatarea muncii proletarilor
 Baza existentiala a umanitatii (plasata intre dragoste si viata) pare desfigurata de o morala a
succesului cu orice pret, care domina epoca de dupa PRM
 Utopia demnitatii umane, care dpdv istoric, ar fi una legitima, nu are rezonanta sociala si
ramane redusa la sfera idealismului subiectiv
 Singura varianta de iesire pt intelectual, pt a nu se lasa corupt de aceasta morala a
succesului, ar fi implinirea datoriei de a scrie, se a descrie ceea ce vede
 Heinrich Mann a fost un scriitor politic si de succes
 in anii 20 a publicat in fiecare an cate un roman cu personaje care functioneaza in aceleasi
coordonate pe care le-am vazut, intelectuali lipsiti de scrupule, oameni simpli dezorientati,
iar singura solutie recomandata de desfasurarile din aceste romane ar fi conservarea
integritatii morale
 aceasta pledoarie pt moralitate si integritate a facut din Heimich un fel de simbol al unei
intelectualitati ce nu se lasa corupta de tentatiile politicianisme, de brutalitatea
confruntarilor stradale dintre stanga si dreapta
 mai mult decat orice ii repugna lui Heinrisch avansul electoral si social al partiduluilui Hitler

32
 faptul ca tot mai multi oameni se regimenteaza, ii aduce aminte de momentul din 1914, in
care masele s-au lasat antrenante in tumultul dezlantuirii razboiului
 aici, orbirea este imperdonabila si masurata cu unelte a ratiunii de neinteles
 numele partidului reprezinta o componenta sociala unica; o va restabili prin impunerea unei
conditii rationale vis-a-vis de detinatorii de capital
 de aici pana la antisemitism;
 ca ura impotriva a tot ce iesea din canonul extremismului nationalist, era greu sesizabil pt
marea masa
 1930-1932 multi au crezut ca Heinrich Mann ar putea salva fragila republica instaurata de
PRM
 Alegerile din 1932 l-au adus din nou pe maresalul I. si pe Hindeburg; l-au votat chiar si social
democratii care au crezut ca unul din conducatorii militari ar putea reprezenta ultimul
Bastion impotriva lui Hitler
 Unul dintre primii intelectuali vizati de dictatura a stiut asta si a fost unul dintre primii
scriitori care au ales calea exilului
 Cartile sale din biblioteci au fost arse in pietele publice, ceea ce arata ca structura morala
reprezenta un potential politic pt regimul care abia se instaura
 In exil scriitorul isi pierde publicul
 Scriitor de mare succes in Germania, Heirich Mann era putin cunoscut in Franta
 Atunci cand traiesti din scris, situatia existentei devine tot mai precara
 A continuat sa scrie si a incercat printr-un roman istoric sa dea raspuns intrebarilor propriii
epocii respective;
 Roman istoric pt ca departarea de Germania i-a facut nesiguri in tentativa de a scrie subiecte
cu tema romantica
 Istoria oferea un teren stabil
 In Franta a ales drept erou un personaj istoric francez
 Pt Heinrich important era sa gaseasca o figura istorica luminoasa inspirata de puterea binelui
pe care a putut-o impune intr-o epoca a intunecimii obscurantiste
 Acest personaj era regele Heinrich al XIV-lea, asasinat in 1904 de un calugar fanatic
 Acest personaj era interesant datorita faptului ca personajul alesese la religie
protestantismul
 Era un dezident, atat el cat si familia sa inrudita cu familia regala si toti cei din jurul lui
 Protestantismul s-a impus in Franta ca o religie a oraselor, care ii putea inspira pe burghezi
 Hemich era si el rege in sudul Frantei;
 Deoarece succesul protestantismului devine tot mai infricosator pt nobilime, s-a incercat o
aparare istorica intre catolici si protestanti printr-o casatorie intre rege si Margo; o casatorie
din interes, nimeni nu era incantat;
 Crima s-a petrecut dupa cununie;
 Noaptea au fost asasinati toti conducatorii huzenoți si in ultima clipa Henri a fost salvat de
Margo care din umanitate si datorie nu a dorit saparticipe la crima
 Hneri a fost arestat, dar, a reusit sa scape si a inceput razboiul
 Dupa moartea regelui al VIII-lea a urmat fratele sau care a fost si el asasinat de un fanatic
 Partea catolica nu accepta un protestant ca rege
 Razboiul a continuat pana la compromisul de a se converti la catolicism
 Acest personaj trebuie sa reprezinte alternativa umanista la tipul de conducator brutal,
fanatic;

33
 Cultul acestei imagini brutale trebuie contracarat intr-un alt tip de model
 Heinrich Mann a conturat virtutile centrale ale unei personalitati desavarsite in umanitatea
lui
 O personalitate rationala , plina de bunatate si nu in ultimul rand, plina de viata in sensul
vietii sentimentale
 In plus, acest personaj nu este un fanatic religios dogmatic
 Septicismul este mai important decat dogma si iarasi nu intamplator Heinrich il aduce pe
regele Henri in apropierea filosofului Montaism cel care a fost intrebat care este religia
adevarata
 Ratiunea actionista a regelui Henri nu se poate implini decat cu o relatie a oamenilor simpli, a
celor care i se alatura, nu pt ca cred in el ci pt ca impartasesc aceleasi credinte si valori pe
care religia bughenotă le sugera atunci ca alternativa la crestinismul catolic.

CURS 11

 Ca un intreg peisaj literar incepe sa se rupa in doua


 Autorii nefiind pe placul unora au inceput sa emigreze, de ex, V. Hugo
 A fost un adrversar al imparatului Napoleon al lll-lea, a plecat si a revenit in Franta abia dupa
ce in 1970 imparatul a abdicat si s-a dovedit ca puterea literelor este mai dolida decat
puterea vremelnica, politica
 Au fost cazuri individuale, cazuri izolate, ocazionale
 Nu s-a intamplat ca dintr-o data un nr mare de autori care faceau ei insisi intreaga atmosfera
literara sa emigreze
 Cei care au emigrat au luat asupra lor un risc imens, acela de a se rupe de publicul lor,un
public in lb caruia scriau
 Temandu-se pt viata lor, au preferat exilul cu celalalt risc al lipsei publicului si riscul saraciei
 Tematica textelor pe care autorii exilati au continuat sa o scrie cu diferite sperante ca vor
putea fi cititi, ca volumele pe care le publica vor ajunge in Germania
 Finalmente, primul domeniu pe care acesti autori au incercat sa scrie ceva a fost ceea ce se
cheama ROMANUL DESPRE GERMANIA, toman cu tematica directa, contemporana, cuprins
la intreaga capacitate a lumii din care tocmai iesisera acesti autori
 Roman al lui Lion Feuchtwanger, „FRATII OPPENHEIM”; foarte important pt ca la inceputul
anilor 80 s-a facut in SUA un serial de televiziune care s-a chemat HOLOCAUST
 Serial care dpdv al efectului asupra oamenilor, asupra fiintelor, a reusit sa provoace mai mult
interes si empatie, participare emotionala la care s-au intamplat
 Impact direct asupra lumii de astazi
 Ceea ce ii preocupa pe autori deja in exil este intrebarea asupra pazei de masa a
hitlerismului, de ce atatia oameni care inainte fusesera mai mult sau mai putin atasati de
partide traditionale sua social-democratice, de ce atatia oameni au ajuns sa devina partizanii
hitlerismului, de ce s-a petrecut o asemenea schimbare morala
 Toata aceasta problematica ii preocupa insa doar cateva nume; sunt nume care astazi au fost
mai mult sau mai putin uitate;

34
 Un autor, Jan Peterzen scrie un roman in care isi aminteste ca au ramas destui germani
adversari ai hitlerismului si care actioneaza in ilegalitate impotriva regimului
 Roman intitulat „STRADA NOASTRĂ”-1936, si marcheaza unui din tipurile implicate pt aceste
romane despre Germania, acolo unde isi face loc iluzia ca hitlerismul ar putea fi inca
subminat si rasturnat printr-o miscare interna
 De obicei, asemenea romane au scris mai cu seama scriitorii apropiati partidului comunist
 Wili Predel, iar un roman care s-a publicat si raspublicat in Republica Democratica germana
cu o tema relativ apropiata pt ca autorul pune accentul pe teroarea care s-a instaurat in
Germania
 Romanul se numeste „EXAMENUL”-1934, intr-o efitura de exil din uniunea sovietica unde
Predel s-a exilat
 Este interesant ca aceasta tendinta literara de a scrie romane de tip documentar sunt de fapt
rodul fanteziei, mai ales dupa un moment istoric din 1934 cand din ordinul lui Hitler a fost
asasinat unul dintre apropiatii sai, comandantul asa numitelor trupe de asalt „CĂMĂȘILE
BRUNE”
 Cei care in 1933 organizau toate luptele de strada si toata agitatia stradala a partidului lui
Hitler
 Aceasta s-a petrecut pt ca in randul acestor batalioane ramasese din promisiunile sociale
facute de partidul national socialist si al muncitorilor
 Aceste promisiuni spciale nu au fost respectate iar faptul ca lumea nu a mai trait in mizerie se
datora nu atat bunei guvernari cat conjuncturii politice
 Criza economica fusese depasita si in consecinta, oamenii traiau mai bine, somajul scazuse
 Romanele din exterior au incercat sa brodeze cumva pe aceasta tema, sa-si inchipue cum in
randul unor partizani ai regimului se strecoara indoiala, nemultumirea
 Acestia incep in adanca ilegalitate sa lucreze impotriva regimului
 Imaginatia lucreaza,se scriu romane care ajung la marginea genului politist, confruntarile cu
politia secreta
 Ceea ce acesti autori observa este ca le lipsesc informatiile si ca totul are un aer fantezist, iar
ideea ca se poate miza pe deziluzia unor personaje pentru a broda actiuni de roman, aceasta
idee este neverosimila
 In fazele mai tarzii ale exilului, aceste romane despre Germania ajung sa brodeze pe
marginea unor fenomene cat de cat cunoscute inclusiv in tarile unde respectivii se exilasera
 Roman foarte bun dpdv estetic
 Ana Seghers – „A SAPTEA CRUCE” – 1942, in Mexic
 Dintr-un lagar de detinuti politici, ajung sa evadeze 7 detinuti; sefii lagarului sunt convinsi ca
ii vor prinde si pun sa se ridice 7 spanzuratori in care fiecare dintre cei prinsi vor atarna la un
moment dat
 Ca avertisment si pt cei arestati si cei din afara
 Trimirea la patimile lui Iisus este f clara spanzuratorile seamana cumva cu niste cruci
 Acesti martiri vor patimi pt binele celorlalti, o reluare a istoriei biblice
 Simbolic este ca 6 din 7 sunt prinsi si vor atarna in spanzuratoare; a 7-a spanzuratoare va
ramane nefolosita pt ca doar unul scapa, iar mesajul este f clar, exista o speranta
 Nu regimul va avea victoria, chiar daca cei 6 vor fi prinsi
 Exista un al 7-lea care nu va fi prins din diferite motive
 Speranta ca acest regim de criminali nu este de neinvins
 Fiul lui Thomas Mann, Klaus Mann – „MEFISTO”

35
 Roman cu cheie despre intelectualii care au acceptat sa colaboreze cu regimul hitlerist
 Modelul personajului principal ii f bine cunoscut
 Modelul fostului sa cumnat
 Grund Geins fusese casatorit cu Erika, sora lui Thomas; aceasta casatorie a fost desfacuta
dupa ce Grund Geins a acceptat favorurile regimului si a devenit directorul celui mai mare
teatru berlinez
 Subtilitatea este ca rolul care l-a consemnat pe Grund Geins ca actor a fost rolul lui Mefisto,
al diavolului lui Goethe din Faust
 Trimiterea la identificarea dintre personajele romanelor lui Goethe si al lui Thomas Mann
este foarte clara
 Omul este un diavol
 Personajul pe care l-a reprezentat pe scena a acapat personajul real
 Hendrich Heulgeng care a devenit tot una cu diavolul care nu are scupule, care ii risipeste si
pe altii, care este lipsit de orice morala
 Klaus Mann pune pe banda acuzarii pe toti cei care acceptand favorurile regimului hitlerist
din lumea intelectuala n-au facut decat sa-l intareasca, sa-i dea o legirimitate culturala
 Familia Oppenheim – autorul a scris foarte repede dupa plecarea in exil, l-a scris in lunile
aprilie-octombrie 1928
 Subiectul este unul destul de simplu
 Foihvang s-a priceput sa scrie romane cu priza la public, intr-o limba foarte directa
 Destinul unei familii germane de origine evreiasca, in acel moment de cumpara dinaintea
instalarii lui Hitler la putere si in lunile care au urmat
 Actiunea se petrece intre noiembrie 1932 si pana in august 1933
 Personajul principal este un scriitor, Gustav Oppenheim. Cunoscut ca adversat al hitleristilor
si care in martie 1922, in clipa in care guvernul lui Hitler proclama starea de asediu paraseste
Germania
 Simte ca in exil nu putea sa scrie, este rupt de realitate si se reintoarce in Germania
 Putin timp mai tarziu este arestat; ajunge in unul din primele lagare de concentrare unde si
moare putin timp inainte de a fi eliberat cum i s-ar fi promis
 Are mai multi frati care si ei se risipesc in mai multe centre din Europa
 Incearca sa-si construiasca noi existente
 Romanul lui Foistvenger a jalonat cumva cu o anumita specie tematica tipica pt literatura
exilatilor
 Multi autori au reluat lui Foistvenger din 2 puncte de vedere:
 A) prin delimitarea temporala a actiunii – un fel de fals roman documentar
 B) incercarea ca personajul sa constituie prin configuratia lor, un fel de reprezentanta a
societatii fermane
 Familia Oppenheim, personajul principal este scriitor, dar fratii sai acopera prin profesiunile
lor, prin relatiilor lor si alte domenii decat arta si literatua
 Unui este medic, altul este bancher (Acopera zona econimiei), incat analiza sociala pe care
romanul incearca sa o livreze devine mult mai complexa si reprezentativa pt realitatea
reluata de literatura
 Nu mai este vorba de reactia unui individ, romanul isi poate pretinde o dimensiune sociala
colectiva mai larga tocmai pt ca mediile care intra in joc sunt diferite si acoperitoare
 Timpul trecand, autorii din exil au avut tot mai mult revelatia care s-a transformat ulterior in
certitudinea ca verosimilitatea incercarilor lor de a scrie despre Germania a ajuns la o limita

36
deoarece ei netraind acolo, hranindu-se doar cu stiri din ziare sau din realitari ale unor
autori, nu mai puteau da si reda cursul adevarat al vietii cotidiene
 De aceea, literatura ecilului se directioneaza pe un alt teren unde documentatia este mai
curand la indemana, fictiunea istorica
 La Heinrich Mann acest recurs la fictiune care se bazeaza pe multe istorice dar ramasese
fictiune pt personajul sau Henri, regele Navariei si al Frantei, nu poate fi considerat tot una
cu cel real din istorie
 De fiecare data tema aleasa trebuie sa aiba o anumita semnificatie in raport cu realitatea
contemporana
 La H.M. toata barbaria adversarilor care s-a dezlantuit in noapte Sf Bartolomeu sugereaza
toata barbaria care s-a instalat in Germania lui Hitler
 Thomas Mann scria in aceasta perioada tetralogia despre „IOSIF SI FRATII SAI”, roman cu un
impact mental in realitate
 Personajul Iosif, preluat din Biblie, este intruchiparea omului care se desavarseste cu ajutorul
ratiunii, opusul irationalitatii acelei credinte irationale in niste mituri care ar limita destinul,
instaurate ca atmosfera intelectuala
 Paralela istorica pe care majoritatea autorilor din exil care aleg asemenea teme, are de multe
ori caracterul unui pamflet la adresa actualitatii unui echivalent care sa lase loc de meditatie
asupra faptului ca istoria se repeta si arata ca toate aceste perioade negre sunt finalmente
depasite prin efortul oamenilor, prin efortul rationalitatii lor
 Au ca scop de a avertiza ca raul nu poate merge pana la capat si ca nu poate sainvinga
definitiv
 Sunt romane care incearca sa-si polimizeze cu romane istorice produse in Germania de autori
apropiati regimului
 Sa corecteze falsuri istorice, sa corecteze mai ales tipul de evazare absurda care merge pana
la cultul sacrificului si al mortii practicat in romanele istorice produse in Germania
 Mai mult decat atat, ideea principala este ca romanele istorice rind sa sugereze ca istoria
este in miscare, ca nimic nu sta pe loc si daca cineva in Germania, Hitler insusi poate spune ca
statul sau va dura o mie de ani, acea persoana se insala
 In aceste pseudoexplorari istorice se ciocnesc de obicei valorile contradictorii
 Bruno Frank scrie un roman – CERVANTES
 Marele scriitor spaniol care a trait la trecerea dintre Evul Mediu si Renastere, Stefan Zweit
scrie un roman eseu numit „TRIUMFUL SI CONDITIA TRAGICA A LUI ERASMUS DIN
ROTERDAM”
 Ganditorul umanist care pe de o parte a indraznit sa nu fie de acord cu dogmele bisericii
catolice, dar pe de alta parte a refuzat sa se alature miscarii de reforma a lui Martin Luther pe
care a considerat-o excesiva si extremista in consecintele ei
 Stefan Zweit infatisaza pana la urma tragedia unui intelectual pt care ratiunea e mai
importanta decat sansa oportunista de a fi cu unii sau cu altii
 Este triumful ratiunii pe de o parte si pe de alta parte si tragedia de a ramane singur, de a nu
fi acceptat nici de unii, nici de altii
 Majoritatea acestor romane incearca sa sugereze ca in miscarea ei, in faptul ca nu sta pe loc,
istoria va determina si in Germania o schimbare
 Unii dintre ei provesc chiar si istoria recenta pe care au trait-o
 PRM, perioada republicii de la Weimar, deja intr-o perspectiva istorica ca una care a orientat
lumea in care traisera intr-o directie gresita
 Romanele lui Arnold Zweit despre PRM este un intreg ciclu

37
 In 1935, un roman „SCOALA WERDANULUI”, care scoate in evidenta faptul ca aceasta
nebunie razboinica a intunecat mintile oamenilor dupa razboi si le-a intunecat in asemenea
masura incat au consimtit la instalarea dictaturii
 Un alt roman al lui Arnold este „INSTALAREA UNUI REGE”;
 Continua aceasta meditatie asupra unui razboi care a fost devastator, nu doar atunci cand s-
au petrecut ci si ulterior prin urmarile sale, in destinele si mintile oamenilor
 Romane despre perioada imediat urmatoare razboiului, deja au o perspectiva istorica pt ca
acum incep sa inteleaga autorii si incearca sa inteleaga pe cititori ca soc germana de dupa
PRM a fost incapabila sa se identifice cu regimul democratic al republicii instaurate in 1918,
ca acele reflexe din „SUPUSUL” sau in „NOTA COMICA” au fost mai puternice in soc germana
decat chemarea la democratie a republicii, ca structurile sociale ale vechiului au fost mai
persistente decat forta de inovare a noului.
 Finalmente, rezulta ca asa zisa cucerire a puterii d catre nazisti n-ar fi fost decat o predare a
puterii de la cei care o detinusera de fapt si in timpul republicii de la Weimar si inaintea PRM;

Texte despre exil:

 Autorii scriu despre ceea ce stiu ei mai bine; Germania era tot mai departe, istoria trebuia
reconstituita prin documente, dar experienta exilului era una nemijlocita
 Romanul exilului devine un fel de fata alternativa a medaliei fata de tematica
Deutschlandroman
 Lion Toichvenger va scrie un roman in exil, „KLAUS MANN”, un roman „FUGA SPRE NORD”
+„VULCANUL”
 Bruno Frank – „PAȘAPORTUL”
 A depins f mult si de posibilitatile autorilor de a gasi edituri care sa publice, iar editurile la
randul lor putine au functionat pt lb germana; erau in cautareaunor cititori carora sa le poata
vinde romanul
 Dintr-un anumit punct de vedere scriitorii refugiati in uniunea sovietica erau mai la adapost
decat refugiatii politici de aceste fluctuatii ale pietei literare, dar nu se poate spune ca ar fi
fost avantajati din alt punct de vedere, pt ca cenzura caruia trebuiau sa i se supuna textele,
functiona destul de sever
 In dramaturgia exilului,problemele vor fi si mai acute pt ca teatre care sa functioneze in lb
germana nu existau decat in Elvetia si in Austria (pana in 1938), in afara de Berlold Brecht;
 Dramaturgii nu au avut un destin fericit
 In Uniunea Sovietica se scrie si se traduce in ruseste Friderich Wolf – „PROF. MAMLOCK” ,
apropait ca tematica cu romanul lui Fochvanger
 In SUA, un dramaturg, Ferdinand Bruhter, nu va ajunge decat sa vada reprezentate una sau
doua piese de teatru si ele in traducere engleza
 Reintoarcerea dupa 1945 va fi dificilapt ca Germania devastata de razboi si cu o populatie
devastata dpdv ideologic devenise f straina
 Reintegrarea intr-un mediu cultural, in care pe de o parte aveau a se intalni cu cei care
ramasesera in Germania, sau chiar colaborasera cu regimul hitlerist, dar, pe de alta parte,
aveau sa se intalneasca si cu o generatie f noua si tanara de autori fara experienta perioadei
dinaintea lui 1933

38
 Din acest punct de vedere cel mai facil a fost destinul autorilor care au ales sa traiasca in
Republica Democratica Germana ; cei mai multi membri ai partidului comunist au revenit si
au fost publicati, au avut parte de onoruri, dar au trebuit sa se supuna unor rigori ideologice
 In Germania de Vest, autori importanti precum Alfred Doblin, care s-au intors, vor fi ignorati
de noua lume literara instaurata.

39