Diana-Mihaela Stoicescu

Master AT-TAS, anul I, UNATC

Magic people

Cursul de magie pentru mine a fost pentru mine o incurajare inspre asumarea cu
mai mult curaj a ceea ce contine fiinta mea, inspre asumarea ciudatului si neobisnuitului,
pe care de obicei il camuflez si il ascund, pentru a nu face nota discordanta fata de
normalitatea general acceptata. Desi imi dau seama de posibila eroarea a rationamentului,
am tendinta sa judec ceea ce invat prin prisma omului care impartaseste. Se intampla asa,
pentru ca in ordinea valorilor mele, intalnirea in sine este informatia, pentru ca prin
intalnire preiei modelul si tiparul mental al omului care te indruma,si cu atat mai mult in
profesia de terapeut, unde mergem constant pe nisipuri miscatoare.

La primul curs am fost intimidata si fascinata de puterea si prezenta pe care le

emani. Apoi pe masura ce s-a creat familiaritate, mi-am dat seama ca incerci sa ne inveti
fix acest lucru: cum sa ne asumam puterea si controlul asupra propiilor vieti si decizii, si
ca incerci sa faci lucrul acesta prin modul tau de a fi si de a actiona, nu doar povestind
despre ele. Informatiile pe care le-am primit de la tine au depasit bariera teoretica si au
intrat in sfera lucrurilor de exersat si de observat in fiecare zi. In primul rand, cum e
starea de transa pentru mine si cat ma costa sa nu o constientizez. Apoi cum se poate
genera aceasta stare de transa pentru altii, metode de distragere a atentiei, de disimulare,
folosirea metaforelor, ingrijirea atitudinii si a atentiei, importanta disciplinei si restul
lucrurilor pe care le-ai impartasit, sunt acum in buzunarul cu unelte pretioase si
folositoare.
 De asemenea, ai oferit oportunitatea sa ne intalnim cu realitatea meseriei de
terapeut, si cu realitatea propriilor limitari. Experienta avuta in cadrul Asociatiei
Alternativa 2003 a avut un impact profund asupra mea. In primul rand a fost prima data
cand am avut ocazia sa lucrez cu copii cu autism si in al doilea rand, intalnirea cu ei, m-a
facut sa reevaluez ce inseamna suferinta si a minimizat asa-zisele probleme pe care le
consideram motiv de suferinta. In trecut am facut voluntariat in cadrul UNICEF, unde am
jucat spectacole pentru copiii abandonati si in cadrul Asociatiei Inocentii, asociatie
infiintata in IOMC, unde mergeam sa tin bebelusi abandonati in brate. Dar niciuna dintre
aceste experiente nu a avut impact asa puternic, pentru ca in experientele anterioare
simteam ca am uneltele pentru a ajuta si copii raspundeau doar la prezenta cuiva acolo.
Lucru care nu se aplica si in cazul copiilor cu autism, care traiesc intr-un univers personal
si intim, in care nu ai acces. Pe langa alternativele oferite in cadrul masterului:
psihodrama, art-terapie prin desen, art-terapie cu marionete, fiecare potrivita pentru o
anume tipologie de pacient, gasesc ca art-terapia prin magie este cea mai potrivita pentru
lucrul cu copii cu autism. Imprevizibilul, inselarea asteptarilor, distragerea atentiei si
surprizele constante au puterea de a-i atrage pe acesti copii din lumea lor, deconectata de
realitate, si de a-i aduce in prezent cu atentia si de a-i angaja in altfel de interactiuni decat
cele cotidiene. Rezultatul spectacolului "Magicienii" pe care l-ai realizat cu acesti copii la
Teatrul Excelsior este dovada vie a acestui fapt. Pentru mine, aflata in scaunul
spectatorului, s-au daramat niste credinte limitative referitoare la putiintele si
posibilitatile mele si ale acestor copii. Singurul lucru pe care il puteam repeta in mintea
mea, in timpul spectacolului si dupa, era: "nu ai voie sa plangi, nu ai voie sa suferi, nu ai
voie decat sa incerci sa ajuti cat poti si unde poti ".

Pentru mine, terapeutul este omul care a descoperit in sinea sa suficient spatiu,
iubire, acceptare si discernere pentru a putea sustine si incuraja descoperirea interioara a
altui om si redescoperirea starii de integritate si a starii naturale de sanatate. Un cineva
care cauta cuvinte potrivite pentru zilele ploiase ale ochilor, cand lumina pare ca s-a stins
sub nori. Un cineva care s-a calit prin expunerea la realitati dure precum cea a copiilor cu
autism, a copiilor abandonati, a psihozelor si a traumelor si isi poate lasa propriile trairi
deoparte pentru a oferi ajutorul potrivit, acolo unde acesta este necesar. Si art-terapia este
modalitatea prin care acesta poate oferi acest ajutor, pentru ca arta, in ciuda parerilor
elitiste, are menirea de a scoate la iveala continuturi personale suprimate. Lucru care s-a
intamplat si pe parcurcul cursului de magie pentru ca s-a creat un cadru intim, in care sa
putem scoate la iveala anumite aspecte inca nerezolvate. Dar, pe acoluri, cred ca am ajuns
sa ne hranim cu energia ta de infaptuitor si sa credem ca e suficienta pentru schimbare,
fara sa luam in calcul munca si disciplina proprii care sunt necesare pentru orice
schimbare radicala a mentalitatii. Asa as explica rezultatul mai putin glorios de la
examen. Dar, in ciudat acestui asa zis rezultat final, cerut de cadrul fix al facultatii, pentru
mine au fost multe rotite ruginite, care au inceput sa se miste din nou ca urmare a
intalnirii cu tine si cu ceilalti profesori. Din pacate, schimbarile interioare si subtile se vad
la drum lung si nu sunt atat de spectaculoase precum trucurile, dar pentru mine,
producerea acestor schimbari este reala magie. Factorul care a cantarit foarte mult pentru
mine, a fost faptul ca am simtit din partea ta o reala dorinta de a ma ajuta si a ma sustine,
si nu doar pe mine, ci pe fiecare in parte. Metoda insa, ramane de negociat. Pentru ca
uneori graba duce la concluzii partiale si eronate, si fara ascultarea reala a celuilalt, riscul
de a opera cu niste concluziile eronate, ca si cum ar avea valoare de adevar, creste
exponential. Cand dorinta de impartasi e mai mare decat puterea de absorbtie, ajungi sa
versi paharul si celalat sa nu apuce decat trei picaturi, din apa care, in tihna, i-ar fi saturat
setea. Sunt de acord ca nu este timp si ca trebuie sa facem la maximul abilitatiilor proprii,
dar intre foarte repede si foarte incet exista si viteza potrivita. Oricum, impreuna e mai
simplu de gasit linia de mijloc, si ne aflam in procesul de a invata acest "potrivit". Si
poate uneori ai nevoie "sa fii dat jos de pe cal", sa fii bruscat din vechile tipare pentru a
redobandii increderea si pentru a putea vedea celelalte optiuni, dar alteori nu. Cand e
cazul pentru una si cand e cazul pentru cealalta, e subiectul negocierii. Oricum, la
tragerea liniei, e mai multa multumire si apreciere pentru munca ta si a noastra, decat
orice altceva si sper sa nu te indoiesti de faptul ca pentru fiecare din noi ai facut ceva
magic, si daca nu pentru fiecare, atunci cu siguranta pentru mine.

Multumesc.