Sunteți pe pagina 1din 8

GENERALITĂŢI DESPRE IGIENĂ

IGIENA CORPORALĂ

Igiena corporală sau individuală are drept scop curăţenia şi îngrijirea


pileii şi producţiunilor sale (unghii, păr), a gurii şi dinţilor, ochilor, nasului,
urechilor precum şi igiena diferitelor sisteme (digestiv, repirator,
cardiovascular, renal, reproducător).

Igiena pielii

Igiena deficitară poate determina, prin dezvoltarea unui proces


infecţios local, formarea unor elemente de foliculită sau de piodermită (mici
colecţii purulente pe tegument, situate mai ales la rădăcina firului de păr) sau
chiar a unor leziuni mai întinse, adevărate furuncule, simple sau multiple .

Curăţenia pielii se asigură cu uşurinţă prin spălarea ei cu apă


preferabil caldă

(35-38 °) şi săpun. În afara efectului său de curăţenie locală, spălarea


asigură tegumentelor şi o intensificare a circulaţiei sângelui; are în plus şi
acţiune calmantă asupra sistemului nervos, creând o stare de bună dispoziţie.

Curăţenia corporală prin băi generale, se efectuează cu apă caldă la


temperaturi variabile: 30 -38, la nu mai mult de 6-7 zile.

Se recomandă utilizarea băii generale sub formă de duş: sub această


formă, baia este mult mai igienică şi mai sănătoasă, datorită efectului
binefăcător al proiectării cu presiune a jetului de apă asupra terminaţiilor

1
nervoase din piele. Baia parţială se adresează numai anumitor părţi ale
corpului, cele mai expuse la murdărie şi se practică zilnic sau chiar de mai
multe ori în cursul aceleiaşi zile .

Igiena mâinilor şi picioarelor

Trebuie acordată atenţie mâinilor, curăţeniei mâinilor: tăierea scurtă a


unghiilor, spălarea lor cu apă caldă, săpun şi perie înainte de masă, după
folosirea closetului şi ori de câte ori s-au murdărit; preîntâmpină apariţia
diferitelor boli cu poartă de intrare digestivă

(bolile “mâinilor murdare ”, cum ar fi : dizenteria, hepatita virală acută tip


A, parazitozele intestinale). Picioarele se spală în fiecare seară, unghiile se
taie de la 1-2 săptămâni pentru a preveni acumularea de murdării şi
încarnarea lor, fapt pentru care unghiile de la degetele picioarelor se taie
drept, spre deosebire de cele ale mâinilor, care trebuie rotunjite.

2
Igiena părului

Se asigură prin pieptănatul şi periatul zilnic şi spălarea o dată pe


săptămână sau de câte ori este nevoie de apă caldă şi şampon adaptat tipului
de păr (uscat, normal, gras). Pielea capului produce mult sebum, transpiră
mult, reţine uşor pulberi (praf, funingine) din atmosferă şi, din acest motiv,
baia cu săpun sau cu şampon de păr se impune cel puţin la 2-3 zile sau chiar
zilnic. Datorită faptului că în păr se pot aduna păduchii, iar la rădăcina
firului de păr se cuibăresc numeroase ciuperci care determină apariţia unor
micoze (tricofiţe, microsporie, favus) nu se recomandă împrumutarea
şepcilor sau căciulilor.

3
IGIENA ÎMBRĂCĂMINTEI
O bună îmbrăcăminte permite păstrarea unei treimi din cantitatea
totală de căldură pe care organismul o pierde continuu prin fenomene fizice
de conducţie sau de radiaţie. Hainele trebuie croite astfel încât să nu
incomodeze dezvoltarea sau mişcările copilului; de asemenea, hainele nu
trebuie să fie nici prea strâmte (caz în care favorizează pierderea de căldură)
şi nici prea largi (caz în care permit pătrunderea frigului în spaţiul dintre ele
şi piele).

Iarna este de preferat o îmbrăcăminte din mai multe straturi de


veştminte decât una formată dintr-un singur veşmânt, dar foarte gros; este
cazul hainelor groase din blană, care încălzesc excesiv unele zone ale
corpului, stânjenindu-i în mare măsură mişcările.

Vara este de preferat ca îmbrăcămintea să fie din materiale subţiri:


mătase, in, cânepă, fibre artificiale, care să fie lejeră pe corp şi în culori
deschise: bej, alb, galben, roz.

4
IGIENA ÎNCĂLŢĂMINTEI
Încălţămintea trebuie să respecte configuraţia anatomică a piciorului
şi să fie lejeră; să permită mişcarea degetelor şi să fie cât mai strânsă în
spate, pentru a fixa bine piciorul în mers.

 Încălţămintea prea stâmtă, pe lângă faptul că produce mari


neplăceri la mers, duce cu timpul la apariţia de leziuni cutanate
(rosături), degerături, şchiopătat, îngroşarea gleznei sau chiar la
deformarea degetelor.

 Încălţămintea prea largă detemină apariţia de inflamaţii şi apoi


leziuni datorate frecării piciorului în timpul mersului, iar în cazul
sezonului rece piciorul nu va niciodată cald, din cauza pătrunderii
cu uşurinţă a aerului rece, eventual şi a zăpezii, prin spaţiul larg
dintre pielea piciorului şi pantof sau gheată.

La copii, datorită faptului că procesul osificării nu este încheiat,


încălţămintea nepotrivită duce la deformări ale plantei sau ale degetelor şi,
cu timpul, la tulburarea circulaţiei periferice, cu transpiraţie abundentă şi
urât mirositoare sau chiar la apariţia unor procese infecţioase interdigitale,
de etiologie în special micotică (cauzate de ciuperci parazite).

De multe ori există o contradicţie între utilitatea încăţămintei şi


modă. Adesea moda nu ţine cont că poate afecta nu numai piciorul dar şi
coloana vertebrală. Este recomandabil pentru adolescente să poarte pantof cu
tocuri joase şi late şi numai la ocazii deosebite să poarte pantof înalt,
deoarece un astfel de toc purtat intempestiv duce la deformarea piciorului, a
bazinului şi chiar a coloanei vertebrale.

5
IGIENA SCRISULUI ŞI CITITULUI

Din cauza oboselii care apare copii adoptă poziţii incorecte, cu


influenţe nocive asupra organismului. Pe lângă obosirea acelor muşchi care
participă direct la procesul scrisului, obosesc şi grupele învecinate de
muşchi. În timpul scrisului de lungă durată, elevii se sprijină cu pieptul de
marginea mesei sau îşi caută sprijin pentru cap. Această poziţie atrage după
sine comprimarea cutiei toaracice şi perturbarea respirţiei şi circulaţiei.
Scrisul nu trebuie să ocupe decât o jumătate din durata unei lecţii obişnuite.
O mare importanţă în dezvoltarea armonioasă o prezintă poziţia corpului în
timpul scrisului (există riscul de a dobândi cifoze, scolioze, lordoză,
deformări de bazin).

Pentru a asigura condiţii igienice pentru citit, editarea textului trebuie


să ţină cont de următorii parametri: mărimea literelor, apropierea lor, lumina
trebuie să cadă din partea stângă spre locul de lucru şi intesnistatea ei să fie
suficientă. Se interzice citirea la lumină crepusculară sau la lumină artificială
insuficientă, care contribuie la dezvoltarea miopiei.

Pentru elevii mici, lecţiile de citit trebuie să fie cât mai scurte,
deoarece la ei muşchii cefei sunt mai slabi în comparaţie cu greutatea
capului pe care trebuie să o suporte în timpul cititului şă obosesc repede.
Cititul în poziţie culcată se efectuează de obicei când elevii sunt obosiţi şi
simt nevoia de odihnă. În asemenea împrejurări este mai bine să nu se
continue cititul ci să se întrerupă activitatea.

6
IGIENA LOCUINŢEI

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a stabilit trei condiţii pe care


trebuie să le îndeplinească o locuinţă pentru a fi considerată salubră şi
anume:

1.să satisfacă nevoile fiziologice şi psihologice ale organismului uman;

2.să nu aducă nocivităţi ca infecţii, infestaţii, intoxicaţii, accidente;

3.să asigure confortul necesar individului şi familiei sale.

Pentru a corespunde acestor condiţii orice locuinţă trebuie să respecte


anumite recomandări sanitare şi anume:

 Solul pe care se construieşte o locuinţă trebuie să fie salubru cu apă


subterană la 1m sub fundaţie;

 Orientarea locuinţei cea mai bună pentru zona noastră climatică este
cea sudică, sud-estică, sud-vestică. Orientarea nordică nu permite
pătrunderea radiaţiei solare directe în locuinţă;

 Materialele de construcţie pot fi naturale şi artificiale, dar trebuie să


îndeplinească următoarele condiţii: să fie termoizolante,
hidroizolante, fonoizolante, ignifugă, uşor de întreţinut şi curăţat.

 Planificarea interioară: numărul de încăperi să fie egal cu numărul


de persoane, însă psihologii consideră ca trebuie să fie o cameră în
plus numită cameră de relaţii, de întâlnire cu persoane din afara
7
familiei. Suprafaţa locuinţei trebuie să asigure 10-16 m², iar
înălţimea medie să fie de 2,70-2,80 m.

 Anexele locuinţei trebuie să fie următoarele: bucătăria care trebuie


să fie bine ventilată în exterior, baia cu W.C .