Sunteți pe pagina 1din 9

STRATEGII DE SECURITATE CIBERNETICĂ ALE UNOR ACTORI

GEOPOLITICI

CYBERSECURITY STRATEGIES OF SOME GEOPOLITICAL


ACTORS

Drd. VIRGIL TOŞA


IEM, Academia Română
Universitatea Națională de Apărare “CAROL I”
șos. Panduri nr. 68-72, sector 5, București
ROMÂNIA
virgil.tosa@gmail.com

Rezumat: Tehnologia informației și comunicațiilor a devenit coloana vertebrală a creșterii


economice și reprezintă o resursă esențială pe care toate sectoarele economice se bazează pe.
Evoluția și dezvoltarea tehnologiilor din domeniul comunicațiilor și informației și în
particular, a Internetului precum și impactul acestora asupra vieții cotidiene a oamenilor din
societatea modernă, au adus atât oportunități cât și noi provocări la adresa securității, fapt
care a impus guvernelor din aproape întreaga lume civilizată să își construiască propriile lor
strategii de securitate cibernetică.
Această comunicare oferă o analiză teoretică a strategiilor de securitate cibernetică în
vigoare în unele țări din Europa dar și din afara bătrânului continent. Ca instrument de
cercetare am folosit analiza de conţinut şi analiza comparativă în scopul identificării
principalelor elemente care stau la baza strategiilor de securitate cibernetică.

Cuvinte-cheie: - strategii securitate cibernetică, infrastructuri critice, atacuri cibernetice,

Abstract: Information and communications technology has become the backbone of our
economic growth and is a critical resource which all economic sectors rely on. The evolution
and development of Information and Communications Technologies (ICTs), in particular the
Internet, and their impact on daily basis activities of modern societies has brought many
benefits but also major threats with serious cyber attacks, impose to governments in almost
whole world to design their policy for securing cyberspace.
This paper provides a theoretically informed understanding and critical assessment of the
current EU cyber strategies and besides. As a research tool, I used content analysis and
comparative analysis to identify the main elements underlying the cyber security strategies.

Key-Words: - cyber strategies, critical infrastructures, cyber attacks.

203
1. Introducere
Tehnologia informaţiilor a devenit unul din elementele integrante ale societăţii
contemporane. Fie în viaţa personală, fie în cea profesională, lumea cibernetică a devenit un
factor dominant în viaţa de zi cu zi. Cei mai mulţi experţi sunt de acord că revoluţia
informaţională reprezintă cea mai importantă transformare globală de la revoluţia industrială
începută la mijlocul sec. XVIII (Gershwin, 2001).
Creşterea dependenţei societăţii actuale de tehnologia informaţiilor a atras după sine
transformarea sistemelor informatice în ţinte deosebit de importante pentru teroriştii
cibernetici fapt care reprezintă o ameninţare importantă la adresa securităţii militare,
economice şi în final a celei naţionale (DCSINT Handbook, 2005).
Iar această revoluţie informaţională se va amplifica în continuare dacă nu exponenţial,
măcar conform legii lui Moore potrivit căreia puterea de procesare cu ajutorul calculatoarelor
pentru nişte costuri date se dublează la fiecare 18 luni (Frunzeti, 2009).
Există voci care afirmă (Rattray, 2001) că tranziţia către cel de-al treilea val al
societăţii bazate pe informaţie va avea implicaţii cruciale atât pentru conceptul de pace cât şi
asupra celui de război. Ministerele apărării din statele cu potenţial militar deosebit au introdus
în doctrinele şi în organizaţiile militare atributele erei informaţionale.
Drumul pe care omenirea s-a înscris către societatea informaţională este ireversibil.
Avantajele dar mai ales riscurile la care sunt expuse societăţile moderne, le impune acestora
să ia măsuri ferme pentru protejarea spațiului cibernetic.
În acest sens, tot mai multe țări atât din Europa dar nu numai, au pus la punct propriile
strategii de securitate cibernetică.

2. Strategii de securitate cibernetică


La începuturile sale, Internetul nu a fost creat să răspundă unor provocări de securitate,
întrucât se adresa unui public restrâns – cu precădere din mediul academic, dar răspândirea sa
şi dependenţa pe care a generat-o, a impus specialiştilor o regândire „din mers” a
funcţionalităţilor dar şi a ameninţărilor la care reţeaua globală trebuie să facă faţă.
Lumea nu a ignorat importanţa securizării adecvate a spaţiului virtual pe măsură ce a
realizat cât de important este acest spaţiu pentru bunăstarea şi dezvoltarea durabilă a ţărilor
lumii. Statele au creat primele instrumente care să permită o abordare unitară şi coerentă a
problematicii securizării spaţiului cibernetic cu mai multă sau mai puţină eficienţă.
În continuare vom prezenta, pe scurt, câteva dintre strategiile de securitate cibernetică
adoptate de unele ţări europene dar şi din America sau Asia, iar în final, vom prezenta
strategiile de securitate cibernetică ale UE şi ale României.
Estonia a lansat prima Strategie de Securitate Cibernetică (Ministry of Defense
Estonia, 2008) în anul 2008, la scurtă vreme după atacul suferit de acestă țară, în primăvara
anului 2007, considerat ca fiind primul atac cibernetic desfășurat la scară largă, împotriva unei
întregi țări. Estonia a fost practic a blocată timp de mai multe zile. Semnificativ de remarcat
este faptul că această primă strategie de securitate cibernetică a fost elaborată de către

204
ministerul apărării din acestă țară, ceea ce dovedește că securitatea cibernetică a fost
considerată o chestiune de securitate națională. Ca obiective strategice, au fost identificate:
- stabilirea unui set de măsuri în domeniul securității;
- dezvoltarea gradului de conștientizare în domeniul securității informațiilor și de
creștere a gradului de expertiză profesională în acest domeniu;
- consolidarea poziției Estoniei ca una dintre țările lider în eforturile internaționale
de cooperare pentru a asigura securitatea cibernetică.
Cea de-a doua strategie a Estoniei (Ministry of Economic Affairs and Communication
Estonia, 2014), intitulată Strategia de Securitate Cibernetică 2014-2017, spre deosebire de
prima, a fost elaborată de către Ministerul Economiei și Comunicațiilor și a fost publicată în
2014. Aceasta subliniază progresul semnificativ obținut de Estonia în domeniul securității
cibernetice în perioada 2008-2013. Printre inițiativele avute de Estonia remarcăm:
- Crearea Estonian Defence League’s Cyber Unit, organizație compusă din voluntari
care are drept scop declarat, protecția spațiului cibernetic al Estoniei;
- Înființarea la Tallin, capitala Estoniei a Centrului de excelență al NATO în
domeniul Apărării Cibernetice;
- Nu în ultimul rând, inițiativele din domeniul educației.
Obiectivul fundamental al acestei strategii, pentru cei 4 ani pe care îi acoperă, este
acela de a dezvolta capabilitățile în domeniul securității cibernetice și a sensibiliza populația
cu privire la amenințările informatice, asigurând astfel încrederea deplină în spațiul cibernetic.
Este demn de observat că Estonia, alături de SUA, este una din puținele țări care
afirmă ca obiectiv al strategiei de securitate cibernetică, dezvoltarea de capabilități militare de
apărare cibernetică.
Franța a publicat propria sa Strategie de Securitate Cibernetică (République
Française. Premier ministre, 2011) în anul 2011 având ca obiective strategice:
- Stabilirea ca nivel de ambiție, accederea Franței în rândul puterilor mondiale în
domeniul apărării cibernetice;
- Garantarea libertății de decizie a Franței prin protejarea sistemelor informaționale;
- Întărirea securității cibernetice a infrastructurilor naționale vitale;
- Asigurarea securității în spațiul cibernetic.
Germania, a elaborat (Federal Ministry of the Interior, 2011) The Cyber Security
Strategy for Germany în februarie 2011 cu scopul de a menține și de a promova prosperitatea
economică și socială bazate pe înțelegerea că disponibilitatea spațiului cibernetic, integritatea
și confidențialitatea datelor vehiculate și stocate în spațiul virtual sunt printre cele mai critice
probleme ale secolului XXI și că menținerea securității cibernetice este atât în plan intern și
cât și internațional, o problemă comună care trebuie să fie gestionată în comun de către stat,
mediul de afaceri și societate.
Marea Britanie (Minister for the Cabinet Office, 2011) a propus o Strategie de
Securitate Cibernetică în noiembrie 2011 având patru obiective:
- combaterea criminalității cibernetice în scopul asigurării unui spațiu cibernetic
sigur pentru buna desfășurare a afacerilor;
- creșterea rezistenței la atacurile cibernetice pentru a fi în măsură să protejeze
205
interesele britanice în spațiul cibernetic;
- Marea Britanie trebuie să sprijine existența unui spațiu cibernetic deschis, stabil și
vibrant pe care publicul din această țară să-l poată utiliza în condiții de siguranță;
- dezvoltarea cunoștințelor transversale, a aptitudinile și abilităților de care este
nevoie pentru asigurarea securitatății cibernetice.
Și în strategia britanică se stabilește un rol important sectorului apărării în domeniul
securității cibernetice. Astfel în cadrul primului obiectiv al strategiei se prevede crearea unei
capabilități integrate civil-militar, în cadrul ministerului apărării. Această capabilitate -
Defence Cyber Operations Group – a devenit complet operațional în aprilie 2014.
Republica Cehă are în vigoare o Strategie de securitate Cibernetică pentru perioada
2011-2015 (Czech Republic). Cehia a lansat această primă strategie având în vedere
interesele acestei țări de a construi o societate informațională credibilă cu un solid fundament
legal, afirmând cu această ocazie hotărârea de a securiza procesarea și transmiterea
informațiilor în toate domeniile vieții umane asigurând în același timp utilizarea liberă și
sigură a acestor informații.
Obiectivele strategice pe care această strategie le identifică sunt:
- elaborarea unui cadru legislativ specific spațiului cibernetic;
- întărirea securității cibernetice în domeniul administrației publice;
- înființarea agenției naționale de răspuns la incidente cibernetice (CERT);
- cooperarea internațională;
- cooperarea internă între autoritățile naționale, mediul privat și cel academic;
- creșterea gradului de conștientizare a populației asupra securității cibernetice.
Canada a lansat Strategia de Securitate Cibernetică (Government of Canada, 2010),
în 2010, având ca obiective:
- securizarea sistemelor cibernetice guvernamentale;
- parteneriate pentru a asigura sistemele vitale cibernetice care nu aparțin guvernului
federal;
- asigurarea sprijinului pentru cetățenii canadieni în scopul securizării în mediul
online.
Primul obiectiv stabilește roluri și responsabilități clare în scopul creșterii securității
sistemelor cibernetice guvernamentale și pentru a spori gradul de conștientizare a necesității
securității cibernetice în cadrul sistemului public.
Cel de-al doilea obiectiv, acoperă un număr de parteneriate în cadrul provinciilor și
teritoriilor și implică sectorul privat precum și infrastructurile critice.
În final, al treilea obiectiv strategic acoperă infracționalitatea cibernetică și protejarea
cetățenilor canadieni în mediul virtual. Confidențialitatea datelor personale sunt, de asemenea
sub incidența acestui obiectiv strategic.
Statele Unite, afectate fiind de teribilul atentat de la 11 septembrie 2001, au lansat în
cadrul primei Stategii Naționale pentru Securitate Internă (Office of Homeland Security,
2002), care a fost publicată în iulie 2002 în timpul administrației Bush. O componentă
importantă a acestei strategii a constituit-o Strategia Națională pentru Securitate Cibernetică,
care a fost însă publicată câteva luni mai târziu, în februarie 2003.
206
Conform acestei strategii, au fost identificate trei obiective strategice (The White
House, 2003):
- prevenirea atacurilor cibernetice împotriva infrastructurilor critice ale SUA;
- reducerea vulnerabilităților naționale în fața atacurilor cibernetice;
- minimizarea pagubelor și recuperarea rapidă în urma potențialelor atacuri.
Liderii americani au realizat că problematica securității spațiului cibernetic nu poate să
rămână o chestiune strict națională și că, datorită lipsei barierelor în ceea ce privește spațiul
cibernetic, zonele vulnerabile ale acestuia, oriunde s-ar afla, pot crea grave disfuncţionalităţi
unei societăți umane care se bazează tot mai intens pe un suport informațional dezvoltat.
Motiv pentru care, în mai 2011, au dat publicității International Strategy for Cyberspace (The
White House, 2011). Această strategie subliniază faptul că securitatea cibernetică nu poate fi
asigurată de către o singură țară și de aceea este necesară o largă cooperare internațională.
Strategia afirmă hotărâre SUA de a se implica activ în proiectele bilaterale şi multilaterale dar
în egală măsură în cele internaţionale care vor genera un grad mai mare de securitate în
mediul virtual.
Strategia mai sus menţionată reprezintă prima viziune integrată la nivel global,
referitoare la reglementarea şi securizarea spaţiului cibernetic, ceea ce va duce, probabil la o
analiză mai profundă a ei din partea factorilor responsabili la nivel naţional.
Japonia (Information Security Policy Council, 2013) a adoptat în 2013 Strategia de
Securitate Cibernetică care are 3 piloni pe care se sprijină:
- Construcția unui spațiu cibernetic elastic;
- Construcția unui spațiu cibernetic puternic;
- Construcție unui spațiu cibernetic mondial.
Primul pilon se referă la măsurile defensive și capacitatea de recuperare în urma unor
atacuri cibernetice.
Cel de-al doilea pilon vizează dezvoltarea capacităților industriale care joacă un rol
important în răspunsul la atacuri cibernetice, prin dezvoltarea de tehnologii avansate,
stimularea cercetării și a dezvoltării resursei umane precum și alte măsuri care să dezvolte
creativitatea, pentru a putea face față riscurilor ce pot apare în spațiul cibernetic.
Cel din urmă pilon se adresează colaborării internaționale în domeniul securității
cibernetice.
Uniunea Europeană (Joint Communication to the European Parliament, 2013) a
lansat Strategia de Securitate Cibernetică a UE în februarie 2013 sub patronajul Înaltului
Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate. Acestă strategie oferă
cele trei direcții clare pentru politicile UE referitoare la spațiul cibernetic:
1. Libertate și deschidere: Strategia prezintă viziunea și principiile UE privind
aplicarea valorilor sale fundamentale în spațiul cibernetic. Drepturile omului ar
trebui să se aplice în egală măsură și în spațiul cibernetic, acesta din urmă fiind
privit ca o zonă a libertăților și a drepturile fundamentale. Extinderea accesului la
Internet ar trebui să promoveze reformele democratice în întreaga lume. UE
consideră că gradul de conectivitate la nivel global a crescut iar accesul la Internet
nu ar trebui să fie însoțit de cenzură sau de supraveghere în masă.
207
2. Legile, normele și valorile fundamentale ale UE se aplică în egală măsură în
spațiul virtual cât și în spațiul fizic: Responsabilitatea privind un spațiu cibernetic
mai sigur revine tuturor actorilor din cadrul societății informaționale din întreaga
lume, de la cetățeni până la guverne. Prin dezvoltarea și consolidarea capacităților
privind securitatea cibernetică, UE se angajează să sprijine consolidarea
capacităților la nivel mondial în țările terțe. Acesta include îmbunătățirea accesului
la informații și a unui Internet deschis și luarea măsurilor pentru prevenirea
amenințărilor cibernetice.
3. Promovarea cooperării internaționale în problematica spațiului cibernetic:
Păstrarea spațiului cibernetic deschis, liber și sigur este o provocare globală, pe
care UE o abordează împreună cu partenerii săi, din cadrul organizaților
internaționale, din sectorul privat și cu societatea civilă.
România a adoptat Strategia de securitate cibernetică a României şi Planul de
acţiune la nivel naţional privind implementarea Sistemului naţional de securitate cibernetică
în baza Hotărârii de Guvern nr.271 / 2013 care își propune următoarele obiective strategice:
a) adaptarea cadrului normativ şi instituţional la dinamica ameninţărilor specifice
spaţiului cibernetic;
b) stabilirea şi aplicarea unor profile şi cerinţe minime de securitate pentru
infrastructurile cibernetice naţionale, relevante din punct de vedere al funcţionării
corecte a infrastructurilor critice;
c) asigurarea rezilienţei infrastructurilor cibernetice;
d) asigurarea stării de securitate prin cunoaşterea, prevenirea şi contracararea
vulnerabilităţilor, riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii cibernetice a
României; valorificarea oportunităţilor spaţiului cibernetic pentru promovarea
intereselor, valorilor şi obiectivelor naţionale în spaţiul cibernetic;
e) promovarea şi dezvoltarea cooperării între sectorul public şi cel privat în plan
naţional, precum şi a cooperării internaţionale în domeniul securităţii cibernetice;
f) dezvoltarea culturii de securitate a populaţiei prin conştientizarea faţă de
vulnerabilităţile, riscurile şi ameninţările provenite din spaţiul cibernetic şi
necesitatea asigurării protecţiei sistemelor informatice proprii;
g) participarea activă la iniţiativele organizaţiilor internaţionale din care România
face parte în domeniul definirii şi stabilirii unui set de măsuri destinate creşterii
încrederii la nivel internaţional privind utilizarea spaţiului cibernetic.
Această strategie introduce câteva principii, printre care protejarea valorilor – care
stabilește că politicile de securitate cibernetică vor asigura echilibrul între nevoia de creştere
a securităţii în spaţiul cibernetic şi prezervarea dreptului la intimitate şi alte valori şi libertăţi
fundamentale ale cetăţeanului. Ori tocmai ca sarcină reieșită din această strategie, Guvernul
României trebuie să elaboreze proiectul legii securității cibernetice. La data elaborării acestei
lucrări, acest proiect de lege a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională a
României.
Un alt principiu, pe care noi îl considerăm foarte valoros și care nu apare în alte
strategii analizate, (cu excepția SUA) este acela al separării reţelelor în virtutea căruia se
208
poate asigura reducerea probabilităţii de manifestare a atacurilor cibernetice, specifice reţelei
internet, asupra infrastructurilor cibernetice care asigură funcţiile vitale ale statului, prin
utilizarea unor reţele dedicate, separate de internet. Respectarea acestui principiu însă
necesită alocare de resurse financiare importante care să permită construirea de rețele
dedicate, independente de canalele de comunicații existente, elaborarea de protocoale de
comunicație diferite care în final ar genera și mai multe probleme în exploatarea acestora.

3. Concluzii
Dependența economiilor moderne și a societăților contemporane de inter-conectivitate
precum și lipsa frontierelor fizice ale spațiului cibernetic impune luarea unor măsuri unitare,
coerente la nivel internațional, de securizare a spațiului cibernetic. „Colaborarea regională,
dar și implicarea sectorului privat în asigurarea securității cibernetice” sunt, în viziunea
premierului Victor Ponta, afirmată în cadrul Summitului Regional de Securitate cibernetică
desfăşurat în luna mai 2015 la Bucureşti, căile necesare de urmat pentru asigurarea unei
„societăţi sigure și democratice, un mediu sigur și democratic pentru ceea ce nu mai este
industria viitorului, ci industria zilei de astăzi”.
Desigur multe ţări au adoptat în acest sens strategii proprii de securitate cibernetică.
Putem remarca atât similitudini între strategiile alese dar şi multe diferenţe generate atât de
importanţa diferită acordată acestui subiect cât şi probabil, de efectele în plan economic pe
care funcţionarea elementelor infrastructurii cibernetice le au în cazul fiecărei ţări în parte.
Cert este că în cele mai multe dintre strategiile analizate, cooperarea internaţională în
acest domeniu reprezintă un deziderat al multor ţări. Dorinţa de cooperare poate sta la baza
unei mai bune colaborări la nivel internaţional, fapt care prezintă potenţialul de lărgire a
colaborării în domenii conexe, care în final nu poate decât să confere o mai mare stabilitatea
în relaţiile internaţionale şi evitarea conflictelor.
În plan intern, dezvoltarea cooperării internaționale în materie de securitate cibernetică
trebuie să fie în continuare o constantă la nivelul atât al factorilor de decizie politică, cât și al
actorilor economici și al sistemului educațional. Participarea României la exerciții în
domeniul securității cibernetice precum și aderarea la Centrul de Excelență al NATO pentru
Apărarea Cibernetică ar putea să sprijine România la o mai rapidă implementare a politicilor
din domeniul securității cibernetice. Sectorul privat și cel public trebuie să lucreze împreună
pentru implementarea strategiei de securitate cibernetică. Acest lucru se poate face prin
schimbul reciproc de informații din domeniul vizat, implementarea unui cod de bune practici
în ceea ce privește gestionarea incidentele cibernetice, organizarea și participarea la exerciții
de securitate cibernetică, etc.
Faptul că din ce în ce mai multe țări au adoptat propria strategie de securitate
cibernetică, reprezintă un semnal pozitiv care ne permite să considerăm că responsabilii
politici au conștientizat importanța acestui domeniu și că ceea ce s-a petrecut în Estonia în
2007 nu se va mai repeta în țările membre NATO și ale Uniunii Europene.

209
Bibliografie

1. Gershwin Lawrence K., (2001), Cyber Threat Trends and U.S. Network Security, Declaraţie
pentru Joint Economic Committee, (Washington, D.C., 21 June 2001), disponibil pe
https://www.cia.gov/news-information/speeches-
testimony/2001/gershwin_speech_06222001.html accesat la 21.03.2014
2. DCSINT Handbook 1.02, (2005), Cyber Operations and Cyber Terrorism, Fort Leavenworth-
Kansas, p. 1
3. Frunzeti Teodor, Zodian Vladimir, (2009), Lumea 2009 – enciclopedie politică şi militară,
Bucureşti, Editura CTEA, p.117
4. Rattray Gregory J., (2001), Strategic Warfare in Cyberspace, Massachusetts Institute of
Technology, p.23
5. Office of Homeland Security, (2002), National strategy for homeland security, disponibil la
http://www.dhs.gov/sites/default/files/publications/nat-strat-hls-2002.pdf accesat la
05.01.2015
6. The White House, (2003), The national strategy to secure cyberspace, disponibil pe
http://energy.gov/sites/prod/files/National%20Strategy%20to%20Secure%20Cyberspace.pdf
accesat la 11.11.2014
7. The White House, (2011), International strategy for cyberspace, disponibil pe
http://www.whitehouse.gov/sites/default/files/rss_viewer/international_strategy_for_cyberspa
ce.pdf , accesat la 15.01.2015
8. Government of Canada, (2010), Canada’s cyber security strategy, disponibil pe
http://www.publicsafety.gc.ca/cnt/rsrcs/pblctns/cbr-scrt-strtgy/cbr-scrt-strtgy-eng.pdf accesat
la 16.07.2014
9. Czech Republic, Cyber security strategy of the Czech Republic for the 2011 – 2015 period
disponibil pe http://www.enisa.europa.eu/media/news-
items/CZ_Cyber_Security_Strategy_20112015.PDF accesat la 11.11.2014
 Ministry of Defense Estonia, 2008. Cyber Security Strategy , disponibil pe
http://www.kmin.ee/files/kmin/img/files/Kuberjulgeoleku_strateegia_2008-2013_ENG.pdf
accesat la 10.11.2014
 Ministry of Economic Affairs and Communication Estonia, 2014. 2014-2017. Cyber security
strategy, disponibil pe https://www.enisa.europa.eu/activities/Resilience-and-CIIP/national-
cyber-security-strategies-ncsss/Estonia_Cyber_security_Strategy.pdf accesat la 14.01.2015
 République Française. Premier ministre, 2011 . Défense et sécurité des systèmes
d’information -Stratégie de la France, disponibil pe http://www.ssi.gouv.fr/IMG/pdf/2011-
02-15_Defense_et_securite_des_systemes_d_information_strategie_de_la_France.pdf accesat
la 7.11.2014
 Federal Ministry of the Interior, 2011. Cyber Security Strategy for Germany, disponibil pe
https://www.bsi.bund.de/SharedDocs/Downloads/EN/BSI/Publications/CyberSecurity/Cyber_
Security_Strategy_for_Germany.pdf?__blob=publicationFile accesat la 14.11.2014
 Information Security Policy Council, 2013. Cybersecurity Strategy. Toward a world-leading,
resilient and vigorous cyberspace, disponibil pe
http://www.nisc.go.jp/active/kihon/pdf/cybersecuritystrategy-en.pdf accesat la 14.01.2015
 Minister for the Cabinet Office, 2011. The UK Cyber Security Strategy Protecting and
promoting the UK in a digital world, disponibil pe
https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/60961/uk-
cyber-security-strategy-final.pdf accesat la 16.07.2014
 Joint Communication to the European Parliament, the Council, the European Economic and
Social Committee and the Committee of the Regions, 2013. Cybersecurity Strategy of the
European Union: An Open, Safe and Secure Cyberspace, Bruxelles, disponibil pe
http://ec.europa.eu/information_society/newsroom/cf/dae/document.cfm?doc_id=1667
accesat la 14.12.2014

210
Acknowledgements
Această lucrare a fost realizată cu sprijinul finanţării obţinute în cadrul proiectului de
studii doctorale şi postdoctorale: ,,Studii doctorale şi postdoctorale Orizont 2020:
promovarea interesului naţional prin excelenţă, competitivitate şi responsabilitate în
cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicată românească” Contract
POSDRU/159/1.5/S/140106.

211