Doar patru bănci din Republica

Moldova au cea mai înaltă

transparență și calitate a acționarilor
Ratingul transparenței și calității acționarilor băncilor comerciale din Republica Moldova,
publicat de către Expert-Grup, arată că doar patru bănci din cele 11 analizate au depășit
plafonul de risc. Astfel, băncile cu cea mai înaltă transparență și calitate a acționarilor sunt:
Mobiasbanca – Groupe Société Générale, ProCredit Bank, BCR Chisinau și Eximbank –
Gruppo Veneto Banca. Acestea sunt singurele instituții bancare cu capital majoritar străin, fiind
fondate de bănci-mamă sau grupuri financiare din UE.

Potrivit Expert-Grup, celelalte șapte bănci se confruntă cu probleme mari legate de

transparența și calitatea beneficiarilor finali ai acționarilor săi, iar cele mai grave
probleme în acest sens se atestă la EuroCreditBank, Energbank, Moldindconbank și
Moldova Agroindbank, care acumulat un punctaj mai mic de 4. Iată clasamentul deplin:

Prin urmare, în vederea soluționării crizei bancare actuale din Republica Moldova, este absolut
necesară sporirea transparenței și calității acționarilor bancari.

1. În viziunea FMI, care sunt principalele probleme din sectorul bancar?

Una dintre cele mai importante probleme rezultă din lipsa clarității privind proprietarii beneficiari
finali ai băncilor, ceea ce de fapt înseamnă, că nu sunt cunoscute, în definitiv, persoanele care
controlează băncile. Acest lucru le permite unor persoane sau grupuri să obțină controlul asupra
băncilor mari din Republica Moldova, evitând controlul adecvat din partea organului de
supraveghere. Riscul – care s-a materializat în cazul Băncii de Economii, Băncii Sociale și
Unibank – constă în faptul, că aceste bănci pot fi ulterior gestionate în interesul personal al
 acționarilor, fără a fi asigurat un sistem adecvat de control, punând în pericol finanțele clienților și
banii publici.
O altă problemă importantă constă în ingerința politicului și justiției în supravegherea și
reglementarea băncilor. De exemplu, acțiunile întreprinse de Banca Națională a Moldovei (BNM)
pentru blocarea acționarilor care au acționat în mod concertat într-un șir de bănci au fost ulterior
contestate în instanțele de judecată și apoi suspendate. Mai mult ca atât, decizia BNM de a limita
expunerile la creditele interbancare transfrontaliere, care urma să prevină frauda din Banca de
Economii, Banca Socială și Unibank a fost contestată și suspendată de către instanțele de
judecată de câteva ori doar în anul 2014.
Ingerința în procesul de supraveghere adesea rezultă în așa numita toleranță a regulatorului –o
situație în care a fost necesară o acțiune de supraveghere, dar ea nu a fost întreprinsă sau s-a
efectuat cu o întârziere semnificativă. Spre exemplu, în pofida numărului mare de tranzacții
suspecte realizate în ultimii doi ani, Comisia Națională a Pieței Financiare (CNPF), responsabilă
de supravegherea înregistrării și transferurilor de acțiuni în băncile cotate la bursă, nu a inițiat
investigații și nu și-a exprimat îngrijorarea. La fel, BNM și Serviciul prevenire și combatere a
spălării banilor al Centrului Național Anticorupție nu au întreprins nici o acțiune serioasă împotriva
acționarilor și conducerii băncilor, care au încălcat reglementările ce țin de combaterea spălării
banilor.

Guvernarea slabă din sectorul bancar

Guvernarea slabă din sectorul bancar este o reflectare a unui set complex de probleme, inclusiv a
deficiențelor mecanismelor de gestionare a riscurilor din băncile comerciale, a deficiențelor procesului
judiciar și cadrului legal și a lipsei independenței operaționale a instituțiilor de reglementare bancară.
Lipsa transparenței proprietarilor beneficiari finali ai băncilor împiedică autoritatea de reglementare să
asigure o precondiție cheie pentru un sistem bancar solid si bine guvernat, și anume să se asigure, că
proprietarii și managerii băncilor îndeplinesc cerințele de competență și onorabilitate (fit and proper).
Lipsa transparenței proprietarilor băncilor, de rând cu mecanismele slabe de control intern, creează
spațiu pentru abuzuri, permițând efectuarea unor tranzacții care periclitează stabilitatea întregului sistem
bancar.
Costurile guvernării proaste sunt mari. O privire în ansamblu denotă, că în Moldova sectorul bancar ca un
tot întreg nu a fost capabil să își îndeplinească rolul său de bază – intermedierea financiară, prin
canalizarea economiilor spre investiții productive, contribuind la creșterea economică. În special, costul
pentru societate al fraudei care deja a avut loc a fost unul foarte mare și a dus la creșterea semnificativă
a ratelor de dobândă, irosirea rezervelor valutare, majorarea datoriei publice și a cheltuielilor pentru
deservirea ei, precum și pierderea încrederii creditorilor externi.

Hazardul moral este un termen utilizat pentru descrierea modului în care se schimbă comportamentul
oamenilor atunci când sunt asigurați împotriva pierderilor posibile. Atunci când oamenii știu din timp, că
prejudiciul cauzat proprietății lor va fi compensat integral, ei tind să-și asume riscuri suplimentare, uneori
excesive. Referindu-ne la sectorul financiar, dacă guvernul întotdeauna salvează băncile de faliment,
atunci atât deponenții, cât și bancherii beneficiază, de fapt, din partea guvernului de un fel de asigurare
totala a pierderilor. Aceasta îi provoacă să-și asume mai multe riscuri, sporind probabilitatea unei crize
financiare. În timp ce deponenții au o capacitate limitată de a analiza ce bănci să aleagă, bancherii
trebuie să fie capabili să ia decizii corecte referitor la investirea banilor altora. Mai mult ca atât, bancherii
trebuie să suporte consecințele corespunzătoare, în cazul în care iau decizii investiționale proaste,
cauzând prejudicii clienților lor.
Salvarea implicită a bancherilor nechibzuiți presupune costuri macroeconomice mari, creșterea datoriei
publice și reducerea capacității guvernului de a utiliza banii contribuabililor pentru cheltuielile de bază
necesare.
4. . În ceea ce privește transparența acționarilor băncilor comerciale - de ce ea este atât de
importantă? Care sunt principalii factori care stau în calea consolidării transparenței
acționariatului?
, În primul rând, să clarificăm de ce este atât de importantă transparența acționarilor băncilor.
Transparența acționariatului este o componentă critică în edificarea unui sistem bancar sigur și robust. În
comparație cu situația de la întreprinderile industriale, transparența acționarilor băncilor este mult mai
importantă, deoarece banca face profit nu din bunurile pe care le produce, ci din împrumutarea banilor de
la alții la o rată joasă a dobânzii și oferirea banilor respectivi cu împrumut la o rată mai înaltă a dobânzii.
Prin urmare, băncile maximizează valoarea investițiilor acționarilor prin alocarea optimă a acestora, dar și
prin filtrarea deciziilor de finanțare prin prisma mecanismelor de control al riscului, astfel încât să nu fie
puși în pericol banii deponenților. Prin urmare, cei care doresc să devină acționari ai băncilor ar trebui să
poată demonstra organului de supraveghere bancară, că ei sunt potriviți pentru această poziție. Atunci
când nu este dezvăluită informația privind proprietarii beneficiari finali, organul de supraveghere nu poate
estima volumul împrumuturilor acordate persoanelor afiliate și nu poate stabili acțiunile concertate ale
acționarilor. În consecință, deponenții și publicul larg nu au capacitatea de a discerne, cine sunt
proprietarii băncii și deci nu au nici capacitatea de a evalua gradul de risc al tranzacțiilor realizate de
acționarii băncilor.
În Moldova, incapacitatea de a demonstra definitiv, cine se află în spatele drepturilor de proprietate,
prezintă o problemă majoră.
5. Ce impact asupra economiei și asupra sectorului privat au avut lichidarea celor trei bănci,
creșterea semnificativă a ratei de bază, și majorarea rezervelor obligatorii? Mai este ceva, ce a
avut loc, și noi, cetățenii Republicii Moldova, nu vedem sau nu observăm la moment?
A avut loc o injectare masivă de lichidități în sistemul bancar prin băncile insolvabile, sprijinul acordat sub
formă de lichidități pentru aceste bănci urcând de la zero în septembrie 2014 până la circa 14 miliarde de
lei în martie 2015. Pentru a contracara impactul și a limita efectele asupra monedei naționale și asupra
inflației, BNM a înăsprit în mod agresiv politica monetară. Astfel, în mai puțin de un an, BNM a majorat
rata de politică monetară în mai multe etape, de la 3,5 la sută până la 19,5 la sută, iar rata rezervelor
obligatorii in lei de la 14 la suta până la 35 la suta. Sectorul privat a avut de suportat acest cost foarte
evident al crizei, confruntându-se cu rate înalte de creditare și disponibilitatea limitată a creditelor.
Cu toate acestea, fără o politică monetară agresivă, costurile pentru economie și pentru societate ar fi
fost mult mai mari. Crizele bancare anterioare, cu un nivel de monetizare înalt (din Ecuador, Venezuela,
Paraguay la mijlocul anilor 90), au generat episoade de inflație galopantă, deseori însoțită de deprecierea
bruscă a monedei naționale.
Un alt cost evident ar fi creșterea datoriei publice pe care vor trebui s-o ramburseze contribuabilii și
generațiile viitoare.
Este important de remarcat, că garanțiile guvernamentale asociate cu planul de salvare a băncilor și, în
consecință, valorile mobiliare emise pentru înlocuirea acestor garanții, sunt parte a datoriei publice, care
s-a majorat de la 37 la sută din PIB în 2014 până la peste 50 la sută în prezent.
6. Autoritățile fac referință la o evaluare a performanței BNM, ce trebuie să fie realizată cu
asistență din partea FMI. Ați putea oferi mai multe detalii la acest capitol? Este aceasta un fel de
asistență tehnică?
Autoritățile (președintele Parlamentului Republicii Moldova) și-au exprimat interesul față de desfășurarea
unei evaluări independente de către experți în domeniu a procesului de supraveghere exercitat de BNM
vis-a-vis de tranzacțiile frauduloase, care au avut loc pe parcursul anilor 2012-2014. Această evaluare își
va propune să examineze toate aspectele procesului de supraveghere, inclusiv acțiunile întreprinse de
banca centrală în calitate de organ de supraveghere, legile și reglementările în vigoare, precum și gradul
de libertate/independență pe care l-a avut banca centrală. Rezultatul acestui exercițiu va juca un rol
important în înțelegerea, ce nu a mers bine și care au fost lacunele fundamentale din sistem. În timp ce
FMI susține realizarea unei astfel de evaluări, FMI nu va acorda asistență tehnică la acest capitol,
deoarece nu dispune de expertiză pentru realizarea activităților de acest gen. Cu toate acestea, sperăm
ca acest proces să progreseze conform planului, cu ajutorul experților internaționali competenți.