Sunteți pe pagina 1din 6

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

Universitatea de Stat Tiraspol


(cu sediul la Chișinău)

REFERAT

Activitatea endocrină a testiculelor.


Disfuncții și maladii.

Beschieru Vadim, student masterand


Grupa Mba – I

Chișinău 2019
Cuprins
ANATOMIE. .................................................................................................................................................2
FIZIOLOGIE – ROL, FUNCȚII. ...................................................................................................................2
HORMONII SECRETAȚI DE TESTICULE. ...............................................................................................3
PATOLOGIE ASOCIATA TESTICOLELOR. .............................................................................................6
CONCLUZII ..................................................................................................................................................6
BIBLIOGRAFIE: ...........................................................................................................................................6

ANATOMIE.
Greutatea unui testicol este de aproximativ 40 grame, iar lungimea de 4-5 cm. Testicolul
prezintă la exterior o capsulă groasă de țesut conjunctiv dens numită tunica albuginee. Aceasta
formează mediastinul testicular la nivelul feței posterioare, care trimite septuri fibroase delimitând
aproximativ 250 de lobuli testiculari. Printre aceste septuri sunt unele incomplete, lobuli teticulari
comunicând astfel între ei. Fiecare lobul conține 1-4 tubi seminiferi înserați într-o rețea de fibre
conjunctive laxe, celule interstițiale numite celule Leydig, celule Sertoli. În total un testicul conține
aproximativ 900 tubi seminiferi sinuoși.1
Glandele sexuale masculine (testiculele) – conţin pe lângă elemente germinative, ce produc
celule sexuale, şi formaţiuni glandulare endocrine, ce elimină în sânge o serie de hormoni. Celulele
endocrine ale testiculului, numite celule interstiţiale Leydig, se află în ţesutul conjunctiv lax ce
completează spaţiul dintre ansele tubilor seminiferi contorţi, alături de capilarele sangvine şi
limfatice. Ele secretă hormonii sexuali masculini – androgeni.2

FIZIOLOGIE – ROL, FUNCȚII.


Celulele Sertoli au următaorele roluri:
- rol endocrin prin secreția și sinteza inhibinei care are rol în reglarea secreției de androgeni
și inhibiția secreției de FSH.
- rol paracrin prin sinteza unei ABP (androgen binding protein) care leagă testosteronul,
dihidrosteronul și astradiolul.3
Celulele Leydig au rol în producerea testosteronului în prezența hormonului luteinizant (LH).4

1
Biologie. Manual pentru clasa a XI – a, Editura Corint
2
Anatomia Umană, Ștefăneț Mihai Vol_2, Chișinău 2009, (pagina 488)
3
https://anatomie.romedic.ro/testiculele (Autor: Drăgulin Oana);
4
https://ro.wikipedia.org/wiki/Celul%C4%83_Leydig;
HORMONII SECRETAȚI DE TESTICULE.
1)Hormoni androgeni
a) Testosteronul
Este secretat de celulele Leydig în principal și este considerat cel mai important hormon testicular
în ciuda faptului că o mare parte din el este transformată în dihidrotestosteron.
La bărbatul adult, testosteronul se sintetizează zilnic, aproximativ 4-9 mg. Nivelul maxim este
dimineața iar cel minim noaptea, in jurul miezului nopții. Cea mai mare parte a testosteronului
(98%) este sub forma legată (de SSBG:sex-steroid-binding globuline și de albumine).
Concentrația plasmatică a testosteronului este, la bărbatul adult, de 650 nanograme/dl. Acesta
actionează majoritar dupa ce e transformat în dihidrotestosteron de catre 5-alfa-reductaza.
b) Dihidrotestosteron
- puterea sa virilizantă este mai mare decât cea a testosteronului;
- 80% provine din conversia periferică a testosteronului;
- 20% este sintetizat de către celulele Leydig.
c) Dehidroepiandrosteron și androstendionul
DHEA e produs doar de corticosuprarenală pe când androstendionul are origine mixtă. Acești doi
hormoni reprezintă sub 10% din androgenii circulanți.
2. Hormoni estrogeni
Sunt proveniți predominant din aromatizarea testosteronului și androstendionului, dar sunt și
secretați de testicul și o mică cantitate este produsă de corticosuprarenală.
Peptide secretate de testicule:
1. Angiotensina II (Ang II) este un peptid activ, vasoconstrictor puternic, dar labil. Este produs din
angiotensina I (Ang I) sub acțiunea angiotensin convertazei (ACE), prin îndepărtarea a doi
aminoacizi de la capătul N-terminal. Eliberarea sa este controlată de renină, presiunea și volumul
sanguin, balanța sodiului și nivelul de aldosteron.5
, oxitocina, corticoliberina, beta- endorfine, factori de crestere: cu rol în reglarea locală a funcțiilor
testiculare. (toate sunt secretate de celulele Leydig)
2. Inhbibinele sunt hormoni polipeptidici heterodimerici care suprimă selectiv secreţia hipofizară
de hormon foliculo-stimulant (FSH) şi exercită acţiuni paracrine locale asupra gonadelor.
Inhibina B este produsă de celulele Sertoli testiculare la bărbaţi şi de către celulele granuloasei
foliculului ovarian la femei. Principala funcţie a acestui hormon constă în reglarea gametogenezei

5
Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog.Angiotensin II. www.mayomedicallaboratories.com/test-
catalog, 2017. Ref Type: Catalog.
printr-un mecanism de feed-back negativ exercitat asupra producţiei de FSH. Numeroase studii
atestă utilitatea determinării de inhibina B ca marker endocrin pentru monitorizarea funcţiei
gonadale la ambele sexe.6
La copiii mici de sex masculin nivelurile de inhibină B sunt relativ crescute, după care
diminuă treptat la grupa de vârstă 6-10 ani. În perioada copilăriei, concentraţiile serice bazale de
inhibină B constituie un indicator direct al prezenţei si funcţionalităţii ţesutului testicular şi pot fi
aplicate în diagnosticul pacienţilor cu criptorhidrie şi ambiguitate genitală.
La bărbaţi, inhibina B constituie un marker direct al funcţiei celulelor Sertoli şi al spermatogenezei.
S-a constatat că nivelurile serice de inhibină B se corelează cu volumul testicular şi densitatea
spermei. Astfel, bărbaţii cu o producţie de spermă absentă sau neglijabilă prezintă valori foarte
scăzute de inhibină B. Determinarea combinată de FSH şi inhibină B reprezintă un indicator mai
bun al spermatogenezei decât testarea izolată a acestora.7
3. Activina este un hormon / factor de creștere inițial crezut a fi un hormon de reproducere. După
descoperirea sa, s-au descris multe activități suplimentare ale proteinei și s-a găsit într-o varietate
de tipuri de celule în toate etapele dezvoltării celulare și umane. Unele dintre aceste funcții includ
stimularea hormonului stimulator al foliculului (un hormon care provoacă ovulația), dezvoltarea
foliculului, legarea cu follistatin, reglarea spermatogenezei, luteoliza, proliferarea ß-celulelor,
diferențierea în diferite tipuri de celule și homeostazia).
4.Transferina reprezintă proteina de legare plasmatică a fierului; este o glicoproteină generată, în
principal, de celulele parenchimatoase hepatice, dar cantităţi mai mici sunt sintetizate şi în sistemul
nervos central, ovar, testicul, celule T helper; rata de sinteză este invers proporţională cu depozitele
de fier. Transferina are două situsuri de legare a fierului, fiecare dintre acestea legând un ion feric
(Fe3+), iar în sânge există atât transferină monoferică, cât şi diferică. 1g de transferină poate lega
25.1 µmol sau 1.4 mg de fier. În mod normal, numai o treime din situsurile de legare ale transferinei
sunt ocupate.
5. Factor de inhibitie mullerian (AMH) membru al familiei factorului de transformare a creşterii β
(TGF-β), denumit şi substanţa inhibitorie mülleriană – a fost studiat în principal pentru rolul său
de reglare a diferenţierii sexului masculin în perioada embrionară. Astfel, hormonul produs de către
celulele Sertoli ale testiculului fetal induce regresia ductelor műlleriene, elementele primordiale

6
Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog
7
Laboratory Corporation of America. Inhibin B. Directory of Services and Interpretive Guide. www.labcorp.com
2010. Ref Type: Internet Communication.
ale tractului reproductiv feminin, şi prin aceasta contribuie la dezvoltarea normală a organelor
genitale masculine.
Rolul masculinizant al testosteronului se manifestă diferit în funcție de perioadă:
1. Perioada dezvoltării fetale: Testosteronul se secretă în viața intrauterină începând cu a 7-a
săptămână, imediat după formarea celulelor Leydig, sub actiunea HCG (Gonadotropina Corionică
Umană). Testosteronul fetal e cel care induce formarea penisului și a scrotului, testiculului si
anexelor sistemului reproducător masculin.
În ultimele 2-3 luni de sarcină, secreția de testosteron se intensifică ceea ce duce la coborârea
testiculelor în scrot.
2. Perioada extrauterină.
Pe perioada copilariei nivelul testosteronului e foarte scăzut. La 11 ani, GnRH (Gonadotropin-
Releasing Hormone) nu mai este inhibat așa cum a fost până acum, iar nivelul plasmatic al
testosteronului începe să crească. La pubertate și în adolescență încep să se manifeste efectele
fiziologice ale hormonilor testiculari:
- stimulează creșterea taliei;
- dezvoltă fenotipul masculin;
- determină apariția caracterelor secundare masculine (laringe dezvoltat, voce cu tonalități groase,
pilozitate pubiană de tip masculin, pilozitate facială).
Efecte anabolice ale hormonilor testiculari:
- stimulează sinteza proteică;
- stimulează hematopoeza;
- produc retenție Na+, K+, Ca2+ și apa la nivel renal.
Efectele hormonilor testiculari asupra celulelor reglatoare:
1. Testosteronul reduce GnRH, inhibă LH;
2. Inhibinele: inhiba secretia de GnRH și FSH;
3. Activinele stimuleaza secretia de FSH.
Reglarea funcțiilor testiculare în funcție de vârsta:
- în timpul vieții fetale funcția testiculară e controlata de HCG (gonadotropina corionica umana)
secretată de placenta în timpul sarcinii.
- în copilarie există niște circuite hipotalamice inhibitoare care determină existența unei cantități
nesemnificative de GnRH.
- pubertatea este perioada în care debuteaza viața sexuală a adultului.
- climacteriul: apare ca urmare a diminuării progresive a capacității testiculelor de a secreta
hormoni androgeni, ca urmare a modificărilor apărute în testicul odată cu vârsta.

PATOLOGIE ASOCIATA TESTICULELOR.


1. Deficitul secreției hormonilor androgeni:
- aparut ca urmare a lezarii unei verigi a lanțului hipotalamo-hipofizo-testicular.
Cauze:
- incapacitatea genetică a hipotalamusului de a secreta GnRH;
- modificări ale receptorilor androgenici celulari;
- deficite enzimatice.
În funcție de perioada în care apare aspectul clinic diferă:
- dacă apare în viața intrauterină tabloul clinic este de pseudohermafroditism masculin (apariția
unui tract genital feminin la fătul cu sex cromozomial XY).
- dacă deficitul apare în copilarie: sindrom eunucoidal (sterilitate, caractere sexuală feminine, umeri
inguști)
- dacă apare la adult: semne somatocomportamentale specifice cu regresia lentă a caracterelor
sexuale masculine.
2. Hipersecreția hormonilor androgeni.
Se diferențiază în funcție de perioada în care apar:
- în copilarie: duce la apariția pubertății și pseudopubertății precoce;
- dupa pubertate: e greu de diagnosticat, efectele suprapunându-se cu cele fiziologice ale
testosteronului.8

CONCLUZII
Activitatea endocrină a testiculelor este una esențială pentru activitatea sexuală. Hipo- sau
hiperfuncția testiculilor determină disfuncții esențiale în activitatea sexuală și a caracterelor sexuale
secundare.

BIBLIOGRAFIE:
1. Anatomia Umană, Ștefăneț Mihai Vol_2, Chișinău 2009;
2. Anatomia și Fiziologia umană, Moşanu-Şupac Lora, Coşcodan Diana, Chișinău 2014;
3. Biologie. Manual pentru clasa a XI- a, Editura Corint;
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Celul%C4%83_Leydig
5. https://anatomie.romedic.ro/testiculele (Autor: Drăgulin Oana).

8
https://anatomie.romedic.ro/testiculele (Autor: Drăgulin Oana);