Întrebări examen TCPF

1) Notiuni de proteze dentare, aparate dentare si aparate-proteze

Proteza reprezintă un dispozitiv ce are ca scop înlocuirea sau îmbunătățirea funcției unei părți a corpului.
Proteze dentare- un dispozitiv medical unic,personalizat cu scopul de a restaura arcadele dentare,
anatomia dento-facială a pacientului. Protezele dentare pot restaura integritatea unui dinte sau toată
arcada prin diverse construcții protetice.

Clasificarea dupa Rumpel, Betelman, Oxman

Betelman și Rumpel afirmau ca nici o proteză dentară nu poate fi numită fiziologică deoarece materialul din
care este confecționat nu are proprietățile fiziologice ale țesuturilor înlocuite

Clasificarea dupa Betelman

1) Supradentare;
2)Supragingivale;
3)Dentogingivale.

Oxman clasifica protezele dentare dupa tipul de afectare a sistemului stomatognat:

a)Proteze de restaurare a coroanei dentare;
b)Proteze pentru restaurarea defectelor arcadelor dentare;
c)Proteze pentru restaurarea completă a defectelor arcadelor dentare;
d)Proteze pentru restaurări maxilo-faciale.

2) Clasificarea protezelor dentare după material, metoda de realizare, metoda de fixare, după
aspectul fizionomic
După materiale:
a)metalice
b)acrilice
c)porțelan
d)ceramică
e)mixt

După modul de fixare:

a)fixe
b)mobile

După metoda de realizare

a) Restaurare directă (exemplu obturații coronare)
b) Restaurare indirectă: inlay, onlay, fațete si coroanele protetice

După marimea breșei:

a) Parțiale
b) Totale

Dupa principiul de transmitere a presiunii mastiatorii:

a) Fiziologice – dentoparodontale
b) Nefiziologice – gingivale
c) Semifiziologice – dentoparodontale, mucoase
3) Proteze cu sprijin Dento-Parodontal/ Fiziologice
Sunt construcțiile protetice care transmit presiunea masticatoare pe cale fiziologică, adică asupra
parodontului dinților stâlpi. De exemplu: incrustațiile, coroanele de înveliș, coroanele de substituție,
dispozitive corono-radiculare, punți dentare; acestea sunt fixate prin cimentare de pereții șlefuiți ai
dintelui.

4) Proteze cu sprijin Muco – Osos / Semifiziologice

Sunt construcțiile protetice care transmit presiunea masticatoare pe cale nefiziologică, adică asupra
fibromucoasei și substratului osos al cîmpului protetic. De exemplu: protezele totale și parțiale
mobilizabile; acestea sunt fixate pe cîmpul protetic prin fenomenul de adeziune (datorită salivei) și presiunii
negative dintre baza protezei și mucoasă (succiune).

5) Proteze cu suport mixt/ gingivale

Aceste proteze au ca sprijin țesuturile dento-paradontale cît și muco-osoase. Sunt construcțiile protetice
care transmit o parte a presiunii masticatorii pe cale fiziologică, asupra parodontului dinților stîlpi
(elemente de agregare ale punților, sistemele de menținere, sprijin și stabilizare ale protezelor scheletate)
iar cealaltă parte pe cale nefiziologică, pe fibromucoasă și substratul osos (șaua protezei mobilizabile)

6) Metoda de tratament protetic

Primul pas in efectuarea unui tratament este examinarea minuțioasă a pacientului si stabilirea
diagnosticului.
Examenul subiectiv ce include acuza;
Examenul maladiei actuale;
Examenul obiectiv: exobucal, endobucal

Leziunile odonto coronare pot fi tratate prin 3 metode:

1. Reconstruire (ex. Incrustații, fațete)
2. Acoperire ( ex. Coroana)
3. Substituire

Realizarea tratamentului e posibil prin tehnici conservative ca obturația, daca e ineficientă se utilizează
microprotezele.
Microprotezele – piese artificiale de mica dimensione, care refac morfologia unui dinte și se agregă prin
cimentare la coroana sau radacina dintelui. Ele se mai numesc: proteze unidentare, lucrări conjuncte
unidentare.
7) Caracteristica afecțiunilor odontale
Prin leziuni coronare subînțelegem modificările morfologice coronare a unui dinte sau a relațiilor
sale cu dinții vecini sau (si) antagoniștii, privind integritatea, forma, volumul, poziția, numărul,
structura sau culoarea.
Aceste modificări morfologice coronare afectează una sau mai multe funcții la care participă dintele
dat: fizionomia, fonația, masticația, incizie, funcția ocluzală.

Clasificarea afecțiunilor odontale coronare după Black

Clasa I
 Cu debut la nivelul defectelor structurale ale dinților cum sunt fosetele si fisurile
De obicei au 3 localizări:
 Suprafețele ocluzale ale molarilor si premolarilor
 Doua treimi ocluzale ale fețelor vestibulare si orale ale molarilor
 Fețele palatinale ale dinților frontali

Clasa II
 Leziuni care evoluiaza la nivelul fețelor aproximale ale premolarilor și molarilor

Clasa III
 Leziuni care evoluiază la nivelul fețelor aproximale ale dinților anteriori fără a afecta sau a
necesita indepartarea unghiului incizal.

Clasa IV
 Leziuni ce evoluiază la nivelul fețelor aproximale ale dinților anteriori care afectează sau
necesită îndepărtarea si restaurarea unghiului incizal
Clasa V
 Leziuni ce evoluiază in treimea cervicală pe fețele vestibulare și orale ale tuturor dinților

Clasa VI
 Leziuni care ințial nu au fost incluse in clasificarea lui Black,
 Se întîlnesc la nivelul marginilor incizale și vîrfurile cuspidiene sau orice suprafață expusă la
maxim curățirii și autocurățirii,
 De obicei debutează la nivelul unui defect de formare sau de origine traumatică.

8) Tehnicile de restaurare a coroanelor dentare

 Prin ștanțare;
 Prin turnare;
 Prin polimerizare;
 Prin ardere;
 Mixt.
 9) Metodele non invasive de tratament protetic al afectiunilor odontale coronare
 Metoda de reconstituire coronară este aplicată în leziuni odontale nu prea întinse in
suprafață și profunzime, în scopul asigurării rezistenței, retenției, stabilității microprotezelor
realizate sub formă de inlay, onlay, pinlay, inlay-onlay.
Fiind executate din materiale de duritate mare, microprotezele păstrindu-și forma și
conservînd închiderea marginală, asigură eficiența tratamentului de reconstituire coronară.
De menționat că terapia de reconstituire coronară necesită o tehnica precisă clinica si de
laborator.
 Metoda acoperirii coronare constă in aplicarea microprotezelor dentare de acoperire,
individualizate, ce refac morfologia și funcția coroanelor naturale. Această metodă este
recomandată cînd leziunile odontale coronare sunt profunde, întinse ca suprafață, iar terapia
de reconstituire este ineficientă. Indicațiile terapiei de acoperire sunt de o frecvență
considerabilă, datorită realizării unei morfologii coronare corecte și refacerii funcționale.
 Metoda substituirii constă în aplicarea microprotezelor ce substituie în întregime coroana
naturală a dintelui. Această metodă este indicată în cazul distrugerii în intregime a coroanei
dentare. Mijloacele protetice folosite în realizarea metodei respective sunt reprezentate de
coroanele de substituiție (dinți cu pivot).

Materialele de restaurare dentara ------

- Platina, Titan;
- Aliaje Crom-Cobalt, Crom-Nichel;
- Aliajele metalelor nobile;
- Aliajele metalelor seminobile;
- Acrilate (composite )
- Ceramica.

10) Clasificarea incrustațiilor: după scopul urmărit, după material, după metoda de realizare
1. Conform functiei sau scopului urmărit:
a) Coroana de restituire;
b) Coroane ca element de agregare a diferitor lucrări protetice;
c) Coroane cu funcție mixtă (restituire si agregare);
d) Coroane provizorii;

2. După material:
a) Metalice ( aliajele aurului, argint-paladiu: Paliag, Palidor; aliajele crom-nichel, crom-cobalt;
aliajele de nichel, cupru si aluminiu);
b) Acrilice;
c) Din composite;
d) Din portelan;
e) Mixte ( metaloacrilice, metaloceramice);
 3. După metoda de realizare:
a) Coroane realizate prin ștanțare;
b) Coroane realizate prin turnare;
c) Coroane realizate din două bucăți;
d) Coroane realizate prin polimerizare( acrilice, composite);
e) Coroane realizate prin ardere;
f) Mixte ;

Etapele clinico-tehnice de realizare a incrustațiilor prin metoda directă, indirectă,mixtă.

11) Metoda directă:
 Preparararea cavității;
 Modelarea incrustațiilor direct în cavitatea bucala;
 Turnarea;
 Proba de înserție;
 Finisarea, lucidarea si cementarea
Această metodă se realizează în cabinetul dentar și sunt montate in cadrul unei singure vizite
stomatologice.

12) Metoda Indirecta:

 Prepararea cavității;
 Se amprentează cîmpul protetic;
 Se trimite in laborator;
 Obținerea modelului și modelarea machetei;
 Transformarea machetei în materialul indicat;
 Expedierea în clinică a machetei și verificarea în cavitatea bucală a pacientului
 Se trimite macheta în laborator pentru finisarea si lucidarea machetei.
Prin această metodă incrustațiile sunt confecționate în laboratorul de tehnică dentară și necesită, cel
puțin două vizite, pentru a încheia restaurarea.

13) Metoda mixtă

14) Tehnica de realizare a incrustațiilor ceramice
Prima vizita:
 Prepararea cavității;
 Se amprenteaza cîmpul protetic , care este expediată în laborator. Împreună cu tehnicianul
dentar se va alege culoarea potrivită a incrustației;
 Se va efectua o obturație coronară provizorie, ce va fi indepărtată la urmatoarea ședință de
tratament
În laborator:
 Obținerea modelului de lucru (în material refractar) și un alt model duplicat din gips extradur, pe
care se va face adaptarea ocluzală, marginală si proximală a viitoare incrustații;
 Modelarea incrustației în ceramică, prin tehnica de ardere, utilizîndu-se porțelanuri feldspatice;
Masele ceramice se aplică stratificat, primul strat – stratul opac, al doilea – dentina, al treilea –
smalțul, și masele transparente. După fiecare strat aplicat se va introduce macheta în cuptor la o
anumită temperatură, specifică pentru fiecare strat, conform regimului termic indicat de
producatorul maselor ceramice.
 Glazurarea – aplicarea unui strat de sticle cu scopul de a asigura impermeabilizarea față de
lichide și gaze și de a conferi restaurării un aspect estetic cît mai asemănător cu dintele natural.
 Se finisează macheta și se lucidează.
A doua vizită:
 Prepararea cavității;
 Se verifică incrustația în cavitatea bucală a pacientului (ocluzia);
 Fixarea incrustației cu cement, ce îi va asigura rezistența și durabilitatea;

15. Tehnici de realizare a incrustațiilor din rășini acrilice

După tehnica clasică macheta din ceară a incrustației este ambalată într-o chiuvetă pentru proteze fixe,
se realizează tiparul (copia negativă fidelă a machetei) prin topirea și eliminarea cerii, se izolează și se
introduce materialul acrilic, urmat de polimerizare
conform indicațiilor producătorului. Ulterior are loc dezambalarea, prelucrarea și adaptarea pe model a
microprotezei. Aceasta trebuie să culiseze ușor în axul de inserție în cavitate. Tehnicile au fost
modernizate și a devenit posibilă introducerea acrilatului în tipar prin injectare, depunerea acestuia prin
pensulare apoi fotopolimerizare.

16) Cerintele catre cavitatea preparata sub incrustatie

 Cavitatea trebuie sa fie preparata nu numai in limitele smaltului, dar numaideict si in limitele
dentinei;
 Peretii verticali ai cavitatii sa fie paraleli intre ei sau usor sa divieze, pentru a putea fi detasata
usor din cavitatea bucala macheta din ceara si a introduce incrustatia;
 Planseul cavitatii trebuie sa fie paralel camerei pulpare avind o directie strict orizontala. Acest
perete trebuie sa aiba o grosime satisfacatoare contrapunindu-se cu succes presiunilor
masticatoare din directia incrustatiei;
 Pentru profilaxia recidivei cariei este necessari de a largi cavitatea in limitele tesuturilor
sanatoase;
 Este obbligatorie crearea punctelor retentive pentru a asigura o buna fixare a incrustatiei;
  Marginile cavitatii trebuiesa fie bizotate pentru a asigura o inchidere perfecta a cavitatii de
incrustatie si pentru o protectie a prismelor de smalt subminate;
 Toate suprafetele cavitatii trebuie sa fie bine finisate.

17) Particularitatile constructive a coroanelor partiale: ¾, 4/5, 7/8. Particularitatile retentive

a coroanelor partiale cu si fara pivoturi de agregare
Coroanele partiale sunt varietati de proteze fixe metalice, indicate pe dintii frontali si laterali cind
suprafata vestibulara a dintelui nu este lezata. Ea va acoperi suprafetele proximale, orala si marginea
incisivala a dintilor frontali sau suprafetele ocluzala, orala, si cele proximale ale dintilor laterali.
O conditie necesara la confectionarea acestor tipuri de coroane este prezenta dintilor cu coroane
naturale naturale masive si fara lezari ale suprafetelor de contact cu dintii vecini. Ele sunt utilizate ca
elemnte de agregarea puntilor dentare, a sinelor si mai rar ca microproteze unitare.
1. Coroanele parţiale 3/4: acoperă in totalitate suprafeţele proximale ale dinţilor laterali, suprafaţa
orală şi suprafaţa ocluzală până la nivelul cuspizilor vestibulari. Suprafaţa vestibulară integră rămâne
complet vizibilă;
2. Coroanele parţiale 4/5: sunt specifice pentru dinţii laterali acoperind in plus faţă de coroana parţială 3/4
şi marginea ocluzală a suprafeţei vestibulare. Au un pronunţat caracter retentiv;
3. Coroanele parţiale 7/8: sunt indicate la molarii superiori, acoperind toate suprafeţele, în afară de
jumătatea mezială a suprafeţei vestibulare care constituie porţiunea fizionomică a restaurării.

Suprafeţele şlefuite sunt acoperite de restaurarea care formează un semicilindru şi se sprijină pe un prag
semicircular.
Ca mijloace de retenţie sunt menţionate şanţurile şi puţurile parapulpare în care pătrund nervurile,
respectiv pinurile coroanei parţiale.
Ideea utilizării coroanelor parţiale este aceea de a păstra „placajul natural" al dintelui. Pornind de la
această idee nu este incorectă includerea in cadrul coroanelor parţiale a demodatelor coroane fenestrate
(Belkin sau Basket crown).

18) Avantajele si indicatiile coroanelor partiale. Contraindicatiile coroanelor partiale.

Indicaţiile şi avantajele care pledează pentru o astfel de restaurare protetică parţială se pot sistematiza
după cum urmează:
- prin menţinerea suprafeţei vestibulare se obţine un efect fizionomic deosebit, dublat de păstrarea
vitalităţii pulpare;
- sacrificiul de tesut dur dentar este mai redus comparativ cu o coroana de invelis sau cu o
incrustatie tip MOD, care presupune o adincime ocluzala considerabila.
- creşterea rezistenţei la fractură a dintelui prin protejarea metalică a ţesuturilor dentare restante
(foarte important în cazul unor distmcţii coronare);

- cu ajutorul coroanelor parţiale se pot uşor reconstitui (ca şi in cazul coroanelor de înveliş)
contactele ocluzale şi proximale;
- inserarea se face uşor şi clar in poziţia corectă datorită nervurilor, a pinurilor şi a pragurilor
cervicale;
- datorită retenţiei optime şi a poziţiei de inserare foarte bine definită, indicaţiile coroanei partiale se
extind ca element de agregare în edentaţii reduse sau ca ancoră in protezarea mobilizabilă.
- coroana parţială se află în contact limitat cu marginea gingivală, micşorându-se prin aceasta riscul
iritaţiei parodontale;
- prin solidarizarea mai multor coroane parţiale se realizează sisteme de contenţie pentru imobilizarea
dinţilor în boala parodontală;
Contraindicaţiile se referă la următoarele situaţii:
- dacă există un indice de carie mare şi/sau igienă necorespunzătoare;
- coroane cu dimensiuni cervico-ocluzale reduse, care periclitează retentivitatea coroanei, distrucţii
coronare importante; nu pe canini maxilari cu pante incizale lungi, cu feţe meziale şi distale scurte, care nu
oferă suprafaţă suficientă pentru crearea şanţurilor;
- dinţi devitalizaţi, cu modifîcarea cromaticii, dinţi cu distrofii, displazii de smalţ, modificări de culoare sau
cu alte defecte vizibile pe faţa vestibulară;
- element de ancorare in zona cu solicitare ocluzală importantă sau în cadrul unor punţi extinse;
- condiţii tehnico-materiale necorespunzătoare;
- în toate situaţiile când prevalează factorul fizionomic, având în vedere că vizibilitatea marginilor metalice
ale coroanei parţiale nu poate fi evitată în totalitate;
- când nu se poate realiza un paralelism între axul de inserţie al coroanei parţiale şi ceilalţi stâlpi ai unei
proteze parţiale fixe;
- volumul mai mare al camerei pulpare, în special la tineri, contraindică utilizarea coroanei parţiale,
deoarece crearea in adâncime a şanţurilor poate să pericliteze vitalitatea pulpară;
- tipul ocluziei reprezintă un factor important, putând să ducă, în cazuri nefavorabile, la descimentarea
coroanei parţiale. In astfel de situaţii este indicat să se mărească adâncimea şanţurilor şi să se reacopere

19) Etapele clinico-tehnice de confectionare a coroanelor intreg turnate

1) in clinica: prepararea dintilor-stilpi, amprentarea si protectia plagii dentinare;
2)in laborator: realizarea modelului de lucru si auxiliar, modelarea machetei coroanei din ceara,
turnarea;
3)in clinica:proba coroanei turnate;
4)in laborator: prelucrarea mecanica, slefuirea si lustruirea lucrarii;
5)in clinica: proba si fixarea coroanei.

20) Tehnica de modelare a machetei din ceară a coroanei întreg turnate cu grosimea nedirijata.
Pentru modelarea machetei acestui tip de coroane sunt cunoscute mai multe tehnici, insa indiferent de
tehnica utilizata incipient, bontul mobilizabil al modelului se acopera cu lac pentru compensarea contractiei
aliajului la trecerea lui din stare fluida in stare solida. Totodata stratul de lac ofera si un spatiu intre
suprafetele interne ale coroanei si dintelui preparat, spatiu necesare pentru stratul de cement folosit la
fixarea coroanelor finale in cavitatea bucala. De mentionat ca pelicula de lac aplicata pe suprafetele
bontului nu permite ca ceara sa adere la materialul din care este confectionat modelul, confera bontului
duritate satisfacatoare, inlatura unele retentivitati ale bontului preparat. LAcul de acoperire este aplicat cu
pensula la inceput intr-un strat uniform subtire pe toate suprafetele bontului si mai jos de limita pragului
cervical cu 2-3 mmm.Peste 20-30 min, este aplicat al doilea strat numai pe bontul preparat, neajungind cu
1-2 mm pina la pragul cervical sau colet. Pelicula prinsa in pensa speciala este plastificata deasupra flacarii
sursei de caldura si cu extremitatea coronara a bontului se inglobeaza intr-un material plastic siliconic pina
mai jos de pragul cervical sau colet cu 3-5mm. Materialul siliconic este introdus intr-o chiuveta, presind
polietilena pe suprafetele bontului dentar in asa mod ca sa contacteze si sa reia forma lui. Astfel obtinem o
capa din polietilena plasata pe suprafetele bontului preparat, cu grosimea uniforma de 0,03-0,05 mm, apta
pentru realizarea scopului urmarit.
Modelarea machetei viitoarei coroane in prezent e realizata prin 3 tehnici care prevad initial executarea
capei din ceara sau material termoplastic pe bontul dentar si apoi modelarea formei si aspectului
morfofunctional al viitoarei coroane prin tehnica aditiei de ceara.
-Tehnica modelarii machetei cu utilizarea foliei de ceara calibrata
-Tehnica modelarii machetei cu utilizarea foliei de material termoplastic
21) Tehnica de modelare a machetei coroanei intreg turnate cu grosimea dirijata.
Pentru confectionarea acestup tip de coroane sunt aplicate mai multe tehnici, insa toate prevad crearea pe
bontul dentar a unui spatiu dirijat pentru obtinerea grosimii corespunzatoare componentei metalice. In
prezent sunt folosite in practica 3 tehnici:
-Tehnica confectionarii coroanelor cu utilizarea modelului duplicat
-Tehnica confectionarii coroanelor cu utilizarea pastelor, lacurilor hidrofile
-Tehnica utilizarii elementelor fabricate

22) Abrazive pentru șlefuirea si lustruirea coroanelor metalice intreg turnate.

freze diamantate de forme cilindrice si cilindro-conice
discuri abrazive
discuri speciale abrazive concave

Prelucrarea mecanică – care realizează reduceri ale volumului, schimbări de formă prin consum de
material, metal. Cu cât prelucrarea este redusă, pierderea de material este mai mică. Prelucrarea metalului
este obţinută cu ajutorul micromotoarelor pentru prelucrări mecanice care îndepărtează gradat o parte din
plusul existent pe feţele protezei. Motorul orizontal la care se fixează un disc este utilizat pentru prelucrări
mari şi pentru secţionarea tijelor la aliaje extradure. Secţionarea tijelor care au rezultat din canalele de
turnare, la toate aliajele nobile se face cu un cleşte care secţionează fără rumeguş.
Materiale abrazive – gorund, pietrele care conţin bioxid de siliciu şi trioxid de aluminiu. Sunt utilizate şi la
sablator. Toate prelucrările debutează prin sablare.
Sablarea utilizează jetul de nisip format de aurul comprimat şi particulele de materiale sub formă de
granule cu dimensiuni variabile în funcţie de scop.
Sablarea se realizează în vederea următoarelor scopuri:
Îndepărtarea feţelor de ambalat
Îndepărtarea oxizilor (în timpul răcirii piesei aliajul se oxidează).
Instrumentele de prelucrare: cilindrice şi roată, ele acţionează circular. Aceste pietre sunt fie fixate, fie
mobile; au culori diferite (alb, brun, gri închis), culoarea arată duritatea. În prezent sunt comercializate –
freze tunstor carbid – aliaj dur pentru lucrări care au ca scop îndepărtarea unei cantităţi minime –
prelucrare pentru netezirea feţelor. Aceste freze au forme şi dimensiuni diferite.
.
23) Metodele de turnare a metalelor. Caracteristica.
Metoda clasică – se utilizează tije cu un diametru de 1,7 – 3 mm și cu o lungime de aproximativ 3-
5 cm. La fiecare tijă metalică se solidarizează cîte o tijă metalică. Aceste tije se încrucișează la o
îndepărtare de cel puțin 2-3 cm de machetă, realizînd în locul de joncțiune pîlnia de turnare atunci
cînd utilizăm tijele de metal.
Metoda modernă – sunt utilizate tije din ceară sau materiale plastice. La fiecare element al
machetei punții dentare se fixează cîte o tijă verticală cu o lungime de 3-4 mm și diametrul de 2,5
– 3 mm.
La extremitățile libere ale acestor tije se fixează o altă tijă orizontală cu diametrul de 4-5 mm, ce
repetă forma machetei punții dentare.

24) Etapele procesului de turnare

25) Erori posibile la etapa de turnare
- Macheta nu a fost degresată;
- Prezența incluzionilor de aer în masa de ambalat;
- La ambalarea machetei materialul de ambalat nu a fost supus vibrării;
- Masa de ambalat nu a fost omogenă;
- Tiparul a fost încălzit brusc;
- Ridicarea bruscă a temperaturii în cuptor.
- Microcavitatile, porii;
- Subdimensionarea canalului principal, a machetei rezervorului de aliaj fluid si plasarea
rezervorului excentric ;
- Supraincalzirea aliajului ;

Defecte de turnare volumetrice :

1. Supradimesionarea :
- restaurarea fixa nu se insera pe bont :
- datorita detensionarii incorecte a machetei ;
- neconcordanta coeficientului de dilatare al masei de ambalat, mai mare decat coeficientul
de contractie al aliajului la racire.

2. Subdimesionarea :
- restaurarea se insera lejer ;
- coroanele nu se insera pe bont deoarece :
- s-a racit repetat macheta in etapa de modelare; s-a contractat macheta si a rezultat o
incrustatie mai mica;
- izolare excesiva cu vehicul gras a cavitatilor;
- masa de ambalat nespecifica.

26) Indicații la confecționarea coroanelor fizionomice.

- restaurarea aspectului coloristic al dinţilor devitalizaţi;
- restaurarea integrităţii morfologiei dinţilor frontali fracturaţi, ce nu beneficiază de tratament conservativ
(obturaţii);
- restaurarea aspectului estetic al dinţilor frontali cu procese carioase profunde;
- restaurarea estetică a dinţilor cu anomalii de formă, volum şi poziţie;
- restaurarea estetică a dinţilor ce prezintă displazii ale smalţului la nivelul feţelor vestibulare;
- restaurarea volumului şi formei dinţilor abrazaţi când relaţia ocluzală este favorabilă (confecţionate pe o
preparaţie echilibrată).
27) Etapele clinico-tehnice de confecționare a coroanelor fizionomice acrilice, compozite. Rășini
autopolimerizabile și termopolimerizabile.
 Clinic: prepararea dintelui, amprentarea câmpului protetic, determinarea ocluziei centrice;
 Laborator: realizarea modelelor, poziționarea acestora în relație centrică și fixarea în
simulator, modelarea machetei din ceară a viitoarei coroane acrilice. Ulterior, tehnica
diferă în funcție de modalitatea de polimerizare a acrilatului:
Pentru acrilatele autopolimerizabile: pe porțiunea modelului unde a fost modelată macheta
este realizată o amprentă din material amprentar de consistență dură, apoi este înlăturată
macheta din ceară (prin topire și spălare cu apă fierbinte). După ce modelul a fost bine spălat și
uscat, se aplică un lac de izolare (pentru ca acrilatul să nu adere la suprafața bontului). Ulterior
este preparată masa acrilică și introdusă în amprentă care este presată pe model și fixată cu un
elastic sau ceară lipicioasă. Pentru polimerizare este introdusă în cratița cu presiune.
Pentru acrilatele termopolimerizabile: dacă modelul este realizat cu bonturi mobilizabile,
atunci macheta este detașată și ambalată (ceea ce nu este de dorit, pentru că poate fi accidental
deformată); dacă modelul este cu bonturi fixe, atunci este secționată doar partea modelului cu
macheta coroanei, se deretentivizează (sunt înlăturate toate suprafețele care vor împiedica
deschiderea tiparului) și se ambalează (se ambalează vertical). După priza masei de ambalat tiparul
este ținut 3-5 minute în cratița cu apă fierbinte, apoi se deschide, ceara se înlăturată, se spală bine
și se izolează (Izocol). Urmează prepararea pastei acrilice care, în stadiul de aluat, este introdus în
cavitatea tiparului, tiparul se închide și se presează, se introduce în ring (un dispozitiv care previne
deschiderea tiparului în timpul polimerizării) și se introduce în vasul de polimerizare. Polimerizarea
se face conform indicațiilor producătorului. După răcire coroana este dezambalată. Pentru
acrilate fotopolimerizabile: nu se modelează macheta, se aplică un lac de izolare și se modelează
direct pe bont. Se elimină surplusurile și se verifică prezența contactelor dento-dentare
funcționale.
 Clinic: proba în cavitatea bucală;
 Laborator: prelucrare și finisare a coroanelor cu instrumentele și materialele respective;
 Clinic: fixarea coroanelor pe bontul dintelui natural preparat.

Acrilatul se polimerizeaza in aparate specifice (numite cuptoare de polimerizare), la temperaturi

mult mai scazute decat ceramica. Aplicarea se face cu pensule speciale, numarul de straturi fiind
mai redus decat in cazul ceramicii sau a compozitului (2 sau maxim 3 starturi).

 Primul strat este un lac opac care mascheaza vizibilitatea metalului de sub el.
 Urmeaza stratul principal care, de obicei, este si ultimul. Si aici se pot aplica nuante diferite
in functie de zona dintelui dar efectul estetic este mult mai scazut.
 Luciul final se obtine prin lustruiri cu gume speciale.

28) Avantajele coroanelor din acrilat confecționate prin metoda modernă față de cea clasică

Tehnica clasica:
-modelarea machetei viitoarei coroane din ceara
-ambalarea mahetei coroanei in chiuveta pentru realizarea tiparului
-pregatirea acrilatului si introducerea lui prin presare in tipar
-polimerizarea acrilatului si dezambalarea coroanei din chiuveta
-prelucrarea, finisarea si lustruirea coroanei

Tehnica moderna:
-nu prevede modelarea machetei coroanei din ceara si nici realizarea tiparului
-consta in modelarea directa a coroanei din acrilat prin depunerea succesiva a straturilor pe bontul
dentar
-prevede depunerea straturilor: bazal, de dentina, de smalt, de colet si incizal, urmate de
polimerizarea lor conform indicatiilor din prospectul anexat la produsul respectiv
-coroanele confectionate dupa tehnica moderna au luciul si nuantele coloristice identice dintelui
natural.

29) Condițiile și etapele de polimerizare a coroanelor din acrilat.

Acrilatele sunt comercializate sub formă de praf și lichid (polimer și monomer) care se amestecă
și se polimerizează.
Polimerizarea este procesul de formare a legăturilor moleculare și polimerice între monomer și
polimer. La amestecarea acestor două componente se formează o masă
gomoasă care, prin polimerizare, se solidifică, formând monomolecule care se unesc încrucișat
între ele și formează macromolecule. Polimerizarea depinde de tipul de acrilat folosit:
termopolimerizabil – reacția chimică de polimerizare necesită un anumit regim termic indicat de
producător (căldură uscată, umedă, raze UV, infraroșii (Gh. Bârsa)); autopolimerizabil – conține
catalizator care declanșează reacția chimică de polimerizare fără a avea nevoie de un regim
termic; pentru accelerarea polimerizării poate fi plasat în cratița cu presiune. fotopolimerizabil –
are catalizator care se activează în prezența razelor de lumină.

30) Etapele realizării coroanelor din rășini compozite

Rășinile compozite sunt comercializate în seringi și se depun direct pe bont strat cu strat până la
modelarea coroanei. Sunt fotopolimerizabile.
Realizarea modelului, evidențierea marginii preparației, izolarea bontului, modelarea coroanei,
prelucrarea și finisarea.

31) Succesiunea depunerii straturilor de compozit și polimerizarea straturilor

Se modelează cu dentină până se atinge volumul inițial al dintelui natural. Apoi se taie marginea
incizală sub unghi de 160-170º și se fac adâncituri corespunzătoare șanțurilor din această regiune.
În aceste adâncituri se depune stratul incizal apoi se adaugă stratul de smalț care înlocuiește ca
volum dentina înlăturată. În zona cervicală se înlătură dentina și se realizează o adâncitură
concavă în care se depune stratul cervical, apoi se acoperă cu stratul dentină.

32) Metodele de realizare a restaurărilor dentare integral-ceramice

Metode de obtinere :
- Clasic :
Arderea masei ceramice pe folie/ cape metalice din platina sau aur platinat (sinterizare) ;
- Modern :
Aplicarea directa pe bont ;
Turnare-presare;
Frezare mecanica;
Frezare computerizzata

CERAMICA PRESATĂ
Faze de lucru:
 Realizarea modelului de lucru din rășină epoxi specială și aplicarea lacului de distanțare
 Modelarea miezului coroanei din ceară
 Ambalarea modelului împreună cu macheta din ceară
  Eliminarea cerii și preîncălzirea tiparului la 180 °C
 Presarea unei tablete plastice din ceramică, ce conține rășini siliconice
 Arderea scheletului dezambalat la 1320 °C, timp de 8 ore
 Arderea ceramicii pentru dentină si smalt

CERAMICA TURNATĂ
Tehnologie actuală de vârf ce cuprinde următoarele faze:
 Realizarea modelului de lucru și aplicarea stratului de distanțare
 Modelarea coroanei din ceară (macheta)
 Ambalarea machetei
 Eliminarea cerii și preîncălzirea tiparului la 900 °C
 Turnarea sticlei DICOR prin intermediul unei centrifugi speciale la 1360 °C
 Dezambalarea coroanei sticlă și ambalarea î ntr-o altă masă de ambalat
 Ceramizarea sticlei în cuptoare speciale, la temperatura de 1075 °C, timp de 10 ore
 Colorare prin amestec de culoare în masa de glazură, acre se arde în final

TEHNICA HI- CERAM

Comportă o tehnologie simplă de realizat după cum urmează:
 Realizarea modelului de lucru și aplicarea stratului distanțator
 Duplicarea modelului cu mase duplicatoare din clasa hidrocoloizilor reversibili (agar- agar)
 Realizarea modelului bontului din material refractar
 Aplicarea și arderea masei ceramice pentru miez în trei straturi, la 1170 °C, timp de 20 min
 Arderea maselor ceramice pentru stratul de dentină și smalț

TEHNICA IN- CERAM

Este cea mai utilizată tehnică în prezent pentru realizarea restaurărilor protetice integral ceramice
ce comportă următoarele etape:
 Realizarea modelului de lucru și aplicarea lacului de distanțare
 Duplicarea modelului
 Confecționarea modelului duplicat din gips special
 Amestecarea și aplicarea suspensiei de Al2O3 (oxid de aluminiu)
 Arderea de sinterizare, pe bontul din gips la temperatura de 1120 °C, timp de 2 ore
 Arderea pulberii de sticlă pe capa sinterizată
 Arderea de infiltrare cu pulbere de sticlă, la 1100°C, timp de 4 ore
 Arderea maselor de dentină si smalt
33) Particularitățile realizării coroanelor din ceramică prin tehnica Dicor (turnare centrifugata)
Preparatia pentru o coroana trebuie sa prezinte un spatiu uniform de 1 mm pentru ceramica, un
prag circular si unghiurile externe si interne rotunjite.
 Modelul se realizeaza prin galvanoplastie sau din rasini epoxidice.
 Pe bonturi se aplica doua straturi de lac distantator cu exceptia unei zone de 1 mm situata
la limita preparatiei.
 Macheta modelata din ceara trebuie sa reproduca toate detaliile anatomice necesare.
 Se monteaza tije prefabricate cu un diametru de 2,5 – 3 mm.
 Dupa ambalare conformatorul este plasat intr-un cuptor si adus la temperatura de 900 –
950°C.
 Lingourile de sticla se depun intr-un creuzet din oxid de zirconiu apoi sunt topite la 1300°C
si mentinute la aceasta temperatura timp de 6 minute.
 Turnarea se realizeaza prin centrifugare.
 Transformarea sticlei amorfe intr-o structura cristalina se face prin incalzirea coroanei
acoperita cu masa de ambalat la 1075°C timp de 6 minute intr-un cuptor special.
 Dupa racirea lenta a restaurarii se indeparteaza masa de ambalat prin sablare cu alumina.
 Dupa ceramizare se prelucreaza zonele corespunzatoare tijelor cu freze diamantate si se
verifica adaptarea pe model.
 Urmeaza aplicarea straturilor de suprafata: fiecare strat este sinterizat la 940°C.
 Indicatiile cuprind coroane jacket pentru zona frontala si laterala, inlay-uri si onlay-uri.

34) Caracteristica realizării coroanelor din ceramică prin tehnica:

 Cerestore - utilizează ceramica aluminoasă, realizând o ceramică lipsită de contractie
volumetrică. Cerestore rezida in sintetizarea ceramicii pe un miez alumino-ceramic. Miezul
este realizat subforma unei machete din ceara, care se asambleaza, obtinandu-se un tipar.
O tableta termoplasticadin material alumino-ceramic este incalzita si introdusa prin
injectare in interiorul tiparului. Capaformata reprezinta substructura pe care este aplicata
ceramica
In Ceram – este caracterizată prin prezenta în structura sa a unei matrici sticloase, se bazeaza pe
miezuri aluminoase care sunt infiltrate cu o sticla pentru obtinereade substructuri cu rezistenta
ridicata.
 Faza I Split casting →Nucleu ceramic cu 90% alumină , poros (ardere, 4 ore, pe model
refractar la 1150 grade C)
 Faza a-II-a Infuzia de sticlă → nucleu vitroceramic cu rezistenţă crescută
 Faza a-III-a Aplicarea porţelanului de faţetare(ceramică aluminoasă) în straturi şi arderi
succesive (sinterizare)
 CAD – CAM
Tehnicile de frezare computerizata se bazeaza pe sistemul CAD/CAM, care consta din 3
dispozitive. Dispozitivul de achizitionare a datelor consta dintr-o camera intraorala, cu ajutorul
careia se realizeaza amprenta optica tridimensionala a campului protetic. Dispozitivul de
prelucrare a datelor si de concepere a designului restaurarii este reprezentat de un computer
dotat cu programele necesare prelucrarii imaginii obtinute prin amprentarea optica si
elaborarii designului restaurarii. Dispozitivul de frezare asistata pe calculator consta in 1-2
micromotoare care frezeaza dintr-un bloc de ceramica feldspatica forma finala a
restaurariirealizata de operator
Tehnica CAD / CAM utilizează tehnologii sofisticate, iar miezul poate fi fabricat din blocuri
ceramice dens sinterizate sau parțial sinterizate. Un scaner digitalizează dintele care necesita
 frezat, apoi coroana de ceramica este fabricată conform proiectului stabilit anterior. În plus,
sistemele CAD / CAM au fost dezvoltate pentru a elimina sau a minimiza sursele potențiale de
erori prezente în tehnicile clasice de realizare.

35) Avantajele și dezavantajele confecționării

Avantajele:
 Aspect estetic exclent;
 Biocompatibilitate;
 Coroane realizate prin sistemul Cerec sunt disponibile într-o singură vizită la medicul
stomatolog.
Dezavantaje:
- Rezistența mecanică la torsiune este scăzută;
- Fragilitatea ceramicii contraindică aceste coroane pentru dinții laterali;
- Coroanele integral ceramice sunt mai puțin resistente decît coroanele de ceramică pe
suport metalic;
- Nu toate materialele ceramice se prestează la tehnica de cementare clasică, unele
necesitănd aplicare bonding-ului; o tehnica mai pretențioasă și mai puțin studiată – se
realizează cu ajutorul izolării cu digă și sub microscop;
- Transluciditatea ceramicii poate fi și un dezavantaj, culoarea coroanei va fi influențată de
culoarea bontului și din acest motiv medical trebuie să prepare bontul cu mare pricepere;
- Materialele ceramice foarte rezistente pot avea un efect abraziv pentru pentru dintele
antagonist; ceramica Empress este cunoscută ca avînd efectul cel mai puțin nociv pentru
dintele dintele opus;
- Prețul coroanelor integral ceramice se situează undeva între prețul coroanelor metalo-
ceramice pe suport de aur și pe suport de zirconiu (cele mai scumpe).

36) Glazurarea coroanei din ceramică

GLAZURILE sunt sticle semifluide (mase sticloase) întărite cu o compoziție anorganică (predominant
oxidică), realizatăprin topire sau fritare (topire incompletă). Sunt utilizate pentru a da ceramicii o
suprafată netedă. Compozitia glazurilor depinde de tipul de lucrare protetică si este secret de fabricatie.
Stratul de finisare asigura luciul final al ceramicii. Este extrem de subtire si va asigura lucrarii o suprafata
fina si neteda precum si transluciditatea caracteristica care imita smaltul. Stratul de glanz nu va influenta in
nici un fel forma sau marimea restaurarii. In schimb, acest ultim strat poate realiza mici modificari de
nuanta.

37) Etapele clinico-tehnice de confecționare a coroanelor metalo-ceramice

Etapele clinice
- Prepararea structurii organice, a bontului dentar pentru coroana metalo-ceramica;
- Amprentarea cimpului protetic;
- Protecția provizorie a bontului preparat;
Etapele de laborator
- Confecționarea modelului;
- Realizarea machetei componenței metalice;
- Ambalarea. Tiparul si turnarea componentei metalice;
- Dezamblarea, prelucrarea componentei metalice și condiționarea ei în vederea aplicării
straturilor de ceramică;
- Aplicarea și arderea succesivă a straturilor ceramice;
- Verificarea protezei pe model;
- Prelucrarea finală
Etapele clinice
- Verificarea adaptarii protezei pe cîmpul protetic;
- Cimentarea provizorie (dacă este cazul) și cimentarea definitivă.
38) Particularitățile realizării modelului pentru confecționarea coroanei mixte metalo-ceramice
Amprenta este utilizata in laborator pentru obtinerea modelului, copia fidela a campului protetic.
Acesta se poate realiza fie prin turnare in amprenta a unor materiale cu timp de plasticitate limitat
(gipsuri, rasini diacrilice compozite), fie prin tehnicimoderne de pulverizare si electrodepunere
galvanica. Modelele se recomanda a prezenta bonturi detasabile fie prin sisteme de pinuri
metalice, fie prin tije.
Cel mai frecvent utilizat si indicat din punct de vedere al raportului cost eficienta este modelul de
arcada din gips cu bonturi sectionate(fig.1), turnat in doi timpi, primul timp arcada din gips ctradur
clasa a IV-a, iar cel de-al doilea timp soclul din gips dur clasa a III-a.
Dupa dozarea pulberii si a lichidului conform indicatiilor producatorului, prepararea gipsului in
vederea turnarii modelului se poate realiza si manual, dar se indica a se face electromecanic, cu
malaxoare speciale(fig.2), datorita avantajelor pe care le prezinta: 1. Elimina incluziunile de aer; 2.
Favorizeaza obtinerea unor structuri dense cu grad de rezistenta mecanica crescut; 3. Permit
dozarea precisa a componentelor.
Turnarea dupa preparare se recomanda a se realiza sub vibrarea mecanica a unei masute
vibratorii.

39) Particularitățile de preparare a bonturilor pentru coroanele mixte

Pentru coroana metaloceramica total fisionomică bontul va fi pregătit cu prag circular ca și pentru
o coroană tip Jacket.
În caz de confecționare a unei coroane semifizionomice pragul va fi format numai pe suprafața
vestibulară și pe jumătate din suprafețele proximale cervicale. În cazul utilizării acestor coroane
este indicat pragul cu unghi rotunjit.
Bontul mobilizabil poate fi realizat dm diferite materiale: gipsuri dure, cimenturi (FOZ, silicat,
silicofosfat), polimeri (răşini acrilice autopolimerizabile, materiale compozite) şi amalgame (de
cupru sau argint).
•Prag circular de 1,3-1,5 mm lăţime, care circumscrie bontul dentar. Este
preparaţia uzuală care permite o placare totală a scheletului metalic. Sacrificiul deţesuturi dure
este mare şi de obicei se impune devitalizarea, ceea ce reduce
valoarea mecanicâ a bontului
• Prag în zona vestibulară şi terminaţie în muchie de cuţit în zona orală,
Sacrificiile de ţesuturi- oral - sunt minime, dar apar dezavantajele preparaţiilortangenţiale.

40) Tehnici de modelare a machetei din ceară a componentei metalice, a coroanei

metaloceramice
Se modeleaza o capa neteda de 0,3-0,4 mm grosime care va fi usor distantata ( la aprox. 1 - 1.5 mm ) de
dinții vecini și dinții antagoniști pentru a ramane suficient spatiu pentru ceramica care va acoperi scheletul
metalic pe toate partile. Capa se modeleaza la o distanta minima de bontul dentar.
Macheta componentei metalice se modelează prin înmuierea bontului în băița de ceară, apoi prin
depuneri succesive de ceară se modelează marginile ocluzale și marginea cervicală.
Tehnica Inzoma presupune modelarea formei retentive a componentei: zona cervicală concavă iar
marginea incizală și ocluzale în formă de guleraș.
Pentru aliajele nobile poate fi folosită o folie în formă de plasă care se plastifică și se adaptează pe
bont.
41) Aliajele utilizate pentru componenta metalică a coroanelor mixte metaloceramice
Scheletul metalic al CMMC se realiza prm turnare din aliaje nobile„ nenobile şi, mai recent, din
titan. Altemative „nobile" de realizare a scheletelor metalice a CMMC sunt reprezentate de
galvanizare, sinterizare, ambutisare şi tehnici de frezare CAD/CAM.

A) Din aliaje nobile

Pe bază de:
 Au cu conținut: crescut Au-Pt-Pd; redus Au-Pg-Ag;
 Pd-Ag
 Ag
La aceste sisteme metalo-ceramice turnate, scheletul metalic are o grosime de cel puţin 0,3 mm.
Deoarece metalele nobile nu oxidează, toate aceste aliaje trebuie sâ conţină elemente cu potenţial
oxidant, pentru a permite obţinerea unei legâturi stabile de masele ceramice care vor fi arse pe
acest schelet. Aliajele nobile conţin o serie de componente de bazâ: aur, platină, paladiu etc. Lor
11 s adaugă alte elemente (staniu, fier, iridiu, crom) care asigură formarea stratului dc oxizi necesa
legării ceramicii.

B) Din aliaje nenobile

Pe bază de:

 Ti și aliaje de Ti
 Co-Cr
 Ni-Cr-Be
în cazul aliajelor nenobile este necesarâ utilizarea unei mase de ambalat cu coeficient crescut de
expansiune. Pe aceste schelete metalice vor fi arse mase ceramice convenţionale (temperatură de
ardere 900-980°C). Deoarece aliajele nenobile au un coeficient de dilatare termică mai crescut,
trebuie respectate anumite particularităţi în fazele de depunere şi ardere a masei ceramice,
pentru a evita apariţia fisurilor datorate tensiunilor interne ale scheletului metalic. Aceste fisuri
pot apare şi la câteva ore sau zile de la arderea masei ceramice.

C) din Titan
Datorită biocompatibilitâţii sale crescute şi a preţului de cost scâzut, în ultimii ani, titanul a
câştigat tot mai mult teren în tehnologia coroanelor şi protezelor parţiale fixe mixte .în general,
titanul poate fi prelucrat prin turnare, frezare şi electroeroziune. Datoritâ reactivitâţii sale crescute
cu oxigenul şi â intervalului de topire ridicat, pentru tumarea titanului sunt necesare instalaţii
speciale, cu mediu protejat. Masele ceramice care vor fi arse pe un schelet metalic din titan au o
temperatură de sintetizare scâzutâ şi un coeficient de dilatare termică adaptat celui al titanului,
pcntru a nu apare fisuri la nivelul placajului ceramic.

42) Posibilități de legare a maselor ceramice de componenta metalică.

Legătura între componenta metalică și placajul cerami ceste de tip fizico-chimic, prin intermediul
forțelor Van der Waals intermolecolare sau forțe de asociație care apar între moleculele diferitelor
faze, precum și legăturile covalente, ionice și metalice care se formează între stratul de oxizi
metalici de pe suprafața aliajului și oxizii prezenți în compoziția maselor ceramice.
Lansarea unor agenți de cuplare – ceramic bonding agents duce la îmbunătățirea acestei legături
metalo-ceramice. Oimportanță deosebită o reprezintă zona de interfață dintre cele 2 componente
ale coroanei mixte, de rezistența acestei legături depinzînd succesul pe teremn lung cu acest tip de
proteze unidentare.
43) Etapele clinico-tehnice de confecționare a coroanelor metaloacrilice cu componenta
metalică turnată.
Clinic:
 prepararea dintelui şi obţinerea amprentei;
Laborator:
 confecţionarea modelului cu bont mobilizabii şi fixarea modelelor în simulator;
 acoperirea bontului mobilizabii cu lac de izolare şi modelarea machetei viitoarei coroane;
 obţinerea componentei metalice prin turnare;
Clinic:
 proba componentei metalice în cavitatea bucală şi determinarea culorii materialului
fizionomic;
Laborator:
 aplicarea materialului fizionomie pe componenta metalică;
Clinic:
fixarea coroanei în cavitatea bucală.

44) Particularitatile de preparare a bontului pentru coroanele mixte metalo-acrilice

Fazele clinice ale prepararii bontului (fig.1) reprezinta slefuirea reductionala a suprafetelor
coronare intr-o succesiune precisa conform principiilor biologice si biomecanice. Stratul
ţesuturilor dentare şlefuite, de pe suprafeţele pe care se va aplica materialul fizionomic, constituie
1,5-2,0 mm (0,3 mmpentru componenta metalică şi cel puţin 0,8 mm pentru cea fizionomică), cu
realizarea pragului cervical. In cazul suprafetelordentare pe care nu se va aplica material
fizionomic, se va inlatura din tesuturile dentare un strat de 0.5-0.6 mm. Suprafetele bpntului
preparat nu trebuie sa prezinte retentivitati pe nici o suprafata .

Etapele de preparare ale unui dinte pentru o coroana turnata sunt urmatoarele:
1. Slefuirea reductionala a suprafetei ocluzale.
2. Slefuirea fetelor vestibulara si orala.
3. Slefuirea reductionala a fetelor proximale.
4. Rotunjirea muchiilor.
5. Slefuirea la nivelul zonei terminale.
6. Finisarea.

45) Realizarea prin turnare a componentei metalice a coroanei mixte metaloacrilice.

La modelarea machetei coroanelor mixte tehnica cea mai frecvent aplicată prevede realizarea
iniţială a capei pe bontul dintelui –stâlp din ceară sau material termoplastic. Ulterior, în cazul
coroanelor parţial fizionomice, prin depunerea succesivă a cerii, se modelează suprafeţele care nu
vor fi acoperite cu material fizionomie, redând cu exactitate dimensiunea, forma şi morfologia
respective.
Suprafaţa sau suprafeţele care vor fi acoperite cu acrilat nu se modelează şi formează cu marginile
suprafeţe lor modelate unghiuri ascuţite, care prin extinderea lor conturează diverse forme de
casete.
46) Tehnica clasica si moderna de confectionare a componentei fizionomice la coroane
metaloacrilice
După proba coroanei în cavitatea bucală, suprafeţele metalice, pe care nu se va aplica acrilatul,
sunt finisate şi lustruite. În caz de necesitate zonele retentive sunt accentuate cu discul din
carborund sau diamantat sau cu ajutorul diferitelor freze din aliaje dure, apoi urmează prelucrarea
în aparatul de sablat după ce se trece la
realizarea componentei fizionomice din acrilat.
Acrilatul poate fi aplicat pe componenta metalică ca şi în cazul confecţionării coroanelor din acrilat
(Jacket) prin tehnica clasică sau cea modernă. Dacă acrilatul va fi aplicat prin tehnica clasică este
necesară o pregătire prealabilă a componentei metalice care constă în aplicarea pe
suprafeţele metalice a unui
strat de lac izolator cuscopul evitării transparenţei metalului. In acest scop pot fi utilizate lacurile
comercializate sau pregătite în condiţii de laborator.
Aplicarea acrilatului după tehnica modernă nu prevede acoperirea componentei metalice cu lac
izolator deoarece se aplică stratul bazal(opac) care nu este transparent.
Tehnica clasică de confecţionare a coroanelor din acrilat prevede realizarea următoarelor operaţiuni: modelarea
machetei viitoarei coroane din ceară; ambalarea machetei coroanei în chiuvetă pentru realizarea tiparului:
pregatirea acrilatului şi introducerea lui prin presare în tipar: polimerizarea acrilatului şi dezambalarea
coroanei din chiuvetă;
prelucrarea, finisarea şi lustruirea coroanei.
Tehnica modernă de confecţionare a coroanelor din acrilat nu prevede modelarea machetei
coroanei din ceară şi nici realizarea tiparului.
Această tehnică constă în modelarea directă a coroanei din acrilat prin depunerea succesivă a
straturilor pe bontul dentar, fiind asemănătoarecu tehnica utilizată la confecţionarea coroanelor
din porţelan. Tehnica modelării coroanei prevede depunerea aceloraşi straturi (bazal, de dentină, de
smalţ, de colet şi incizal), urmate de polimerizarea lor conform indicaţiilor din prospectul anexat la
produsul respectiv. Coroanele confecţionate după tehnica modernă au luciul şi nuanţele coloristice
identice dintelui natural.

47) Principii clasice si moderne de conditionare a suprafetelor metalice la coroanele

metaloacrilice.
Componenta metalica se conditioneaza prin sablare, degresare, lustruire, curatire in bai galvanice
(electrochimic) rezultand suprafete foarte curate.
Pentru asigurarea retentiei componentei estetice a rasinilor acrilice pe fata vestibulara a machetei
se vor realiza o serie de MACRORETENTII, care pot fi:
• perlate = cele mai folosite la protezele unitare
•anse (corpul de punte)
•butoni, solzi de peste, retentii negative
•In afara de macroretentiile amintite, polimeri pot fi retentionati si prin forma scheletului metalic
(aceasta se modeleaza in zona vestibulara sub forma de caseta cu margini retentive in care
se plaseaza fateta).
48) Proprietatile aliajelor utilizate la confectionarea coroanelor metalo-acrilice.
Aliajele utilizate la confectionarea coroanelor metalo-acrilice trebuie sa aibă următoarele
proprietăţi:

 Rezistenţă la temperaturi înalte (să nu se deformeze la temperaturile de ardere a maselor

acrilice)
 Variaţii volumetrice bine determinate: dilatarea termică, respectiv contracţia la răcire
trebuie să fie 1,6% pentru a fi compensată de către masele de ambalat. Dacă această valoare
nu este atinsă, pot surveni inexactităţi ce duc la inadaptarea pe bontul protetic, acumularea de
tensiuni internecu apariţia fisurilor sau chiar a desprinderii masei ceramice.
 Coeficientul de dilatare termică să fie aproximativ egal cu cel al maselor acrilice: ideal ar fi
ca acesta să fie chiar mai mare, în intervalul de transformări ale acestora (500-6000C) pentru a
împiedica apariţia forţelor de forfecare sau tangenţiale.
 Modul de elasticitate crescut: acesta trebuie să fie apropiat de cel al maselor acrilice
pentru a nu se deforma.
 Rezistenţa la coroziune: este mai bună la aliajele cu conţinut crescut de aur-platină, dar
acestea au o duritate mai mică. Aliajele ce conţin beriliu sunt puţin indicate datorită toxicităţii,
iar cele nenobile cu Ni-Cr-Co-Mo.

49) Etapele clinico – tehnice de confecţionare a coroanei de substituţie simple din acrilat.
- Prepararea suprafeței de secțiune radiculară și crearea casetei pentru incrustație;
- Se adaptează pivotul standart sau confecționat din sîrmă de oțel inoxidabil;
- Se ia o porțiune de ceară care după încălzire se întroduce în caseta creată, presînd-
o. Surplusurile se înlătură cu spatula.
- Pivotul fiind ținut cu clește-crampon se încălzește ușor la flacără și se introduce prin
incrustația modelată din ceară în canalul radicolare;
- Se îndepărtează pivotul cu cleștele sau pensa după răcire;
- Se introduce din nou la loc și se obțin amprente;
- După realizarea modello și ghipsarea lor în ocluzor,se modelează din ceară macheta
dispozitivului coronar, dupa care va fi înlocuită cu acrilat de culoare necesară;
- Se efectuează proba și cementarea coroanei de substituție
50) Particularităţile confecţionării modelului pentru coroana de substituţie (metoda
indirectă).
 Modelul reprezinta copia pozitiva a câmpului protetic redat cu cea mai mare exactitate. Este
realizat prin turnarea pastei de ghips în amprentă sau prin electroplacare.

Recomandari tehnologice pentru obtinerea caracteristicilor

 pasta de ghips este turnată şi amprenta se vibrează permanent, dar temperat;

 dimensiunea particulelor, timpul de priză, expansiunea şi rezistenţa mecanică sunt factori fizici
importanţi pe care unii producători îi menţionează pe eticheta ambalajului;
 deformarea amprentei se poate produce dacă se rastoarnă după ce a fost umplută cu ghips şi
presată cu putere peste o altă cantitate de ghips de pe masa de lucru;
 impregnarea amprentei cu apă, glicerină sau ulei s-a constatat că reduce rezistenţa la rupere
(zdrobire) a modelului de ghips care a fost turnat.
 51) Metoda realizării coroanei de substituţie din elemente prefabricate.

in practica moderna se folosesc machete prefabricate (INZOMA- Ivoclar si PROBOND- Renefert).

INZOMA are sisteme retentive prelate sau butoni pentru metalo- compozite.
Avantaje: reduc cantitea de metal nobil, este o metoda de lucru ergonomica, rapida, destul de
exacta
-principiul lui SHORE: machete va prezenta suprafate concave; gulerasul ocluzal concave asigura
mentinerea masei ceramic
-sistemul INZOMA este recomandat/indicat in tehnologia metalo- ceramica
-sistemul RENEFERT foloseste retentii sub forma de plasa
Pivoții pot fi prefabricaţi – fibră de sticlă, quartz sau fibră de carbon. Prezintă dezavantajul că nu
se realizează o închidere etanşă şi se pot descimenta sau fractura. Avantajul este scurtarea
numărului şedintelor de tratament.

Particularitățile de preparare a dinților.

Pentru o construcție simplă din porțelan sau acrilat:
- suprafața de secțiune se prepară cu două versantul de pe porțiunea orală a bontului să
se plaseze deasupra gingiei cu 1-2 mm, iar cel vestibular în zona coletului să fie șlefuit la
nivelul gingiei. După asemenea pregătire suprafața de secțiune radiculară va fi formată
din două versante cu aspect de acoperiș de casă. Pentru asemenea construcții de
coroane de substituție suprafeței de secțiune radiculară i se mai poate reda o formă
strist oblică, cînd porțiunea vestibulară a bontului se va găsi la nivelul gingiei, iar cea
orală se va deplasa deasupra gingiei cu 1 – 2 mm. Pentru a asigura o grosime suficientă a
materialului se recomandă de a înfunda versantul vestibular sub festonul gingival cu
0,25 – 0,5 mm creînd în această zonă o nișă de formă concavă.
Pentru confecționarea coroanelor de substituție de tip Richmond
- bontul se va plasa deasupra gingiei cu 2mm, iar suprafeței secțiunii radicolare e indicat
să i se confere o formă orizontală. Dacă situația clinică va permite, se poate crea și o
suprafață cu două versante în formă de acoperiș de casă înfundînd versantul sub
festonul gingival cu 0,25 – 0,5 mm.
Pentru confecționarea coroanelor de substituție cu pivot și incrustație sau confecționarea
construcțiilor cu pivot simplu și dispozitiv coronar din acrilat
- la nivelul suprafeței secțiunii radicolare, creează o cavitate în formă de cub, păstrînd
grosimea pereților de cel puțin 2 mm. Aceste cionstrucții asigură nu numai o închidere
perfectă a canalului radicolare, dar și o rezistență necesară contra forțelor de rotație.
52) Cerinţele către dispozitivul radicular.
Dispozitivul radicular poate fi :
 simplu = reprezentat de un pivot metalic ce patrunde in loja radiculara pregatita;
 compus = prezinta la nivelul pivotului unele intarituri de tipul :placuta metalica; placuta si inel
pericervical; inlay.
CERINTE PENTRU PIVOTUL RADICULAR:
 sa masoare 2/3 din lungimea radacinii-
 sa aibe o grosime de 1-1,2 mm pentru o buna rezistenta
 sa aibe o buna legatura cu coroana artificiala
 sa nu slabeasca rezistenta radacinii
 sa fie realizat dintr-un material inoxidabil,cu o buna elasticitate

53) Tehnici de realizare a restaurarilor corono-radiculare

 turnare (incrustația metalică);
 polimerizare (componenta fizionomică din acrilat);
 ardere (componenta fizionomică din ceramică);
 frezare (dispozitivul radicular din oxid de zirconiu);

54) Cerinţele către coroanele de substituţie

Orice coroana de substituţie, indiferent de particularitaţile sale de construcţie, de materialul din care
va fi confecţionată şi procesele tehnologice, este alcătuită din două dispozitive: coroana şi pivot.
Din punct de vedere clinic si tehnic deosebim cerinţe generale faţă de coroana de substituţie şi
particulare faţa de pivot.
Coroanele de substituţie trebuie să corespundă urmatoarelor cerinţe:
1. să nu traumeze ţesuturile în zona coletului bontului radicular;
2. să închidă ermetic canalul radicular;
3. să aibă o retenţie corespunzatoare;
4. să nu marească dimensiunea verticală de ocluzie;
5. să corespundă parametrilor fizionomici.

56) Definiţie “edentaţie parţială”. Varietăţi după dimensiuni.

Edentaţia parţială este o stare patologică a aparatului dento-maxilar ce apare în
urma pierderii uneia până la 15 unităţi dento parodontale de pe o arcadă dentară. În urma instalăr
iiedentaţiei pe arcadă apar una ori mai multe breşe sau spaţii edentate.
57) Etiologia edentaţiei parţiale.
În funcţie de etiologie, edentaţia parţială este congenitală sau dobândită.

A. Edentaţia congenitală
este determinată de lipsa mugurilor dentari şi poate fi:
- anodonţie totală – lipsa mugurilor dentari în totalitate.-
- hipodonţie – lipsesc mai puţin de 5 muguri dentari.
- oligodonţie – lipsesc mai mult de 5 muguri dentari.

B.Edentaţia parţială dobândită

poate fi determinată de mai mulţi factori:
a)Caria şi complicaţiile ei
b) Parodontopatiile cronice marginale degenerative, inflamatorii sau mixte în formele avansate,
deoarece viciază implantarea dinţilor.
c) Traumatismele brutaled)
Supuraţiile perimaxilare (abcese, flegmoane, adenite, osteomielite) impun extracţia dinţilor
care au generat aceste complicaţii infecţioase.
e) Factorii iatrogeni
– tratamentele odontale incorecte, tratamentele protetice prin care dinţiistâlpi sunt
suprasolicitaţi, tratamentele ortodontice care nu sunt urmate de o echilibrare ocluzală.
Diagnosticul diferenţial al edentaţiilor congenitale şi dobândite se face cu edentaţiiletranzitorii din
dreptul dinţilor pe cale de erupţie şi cu edentaţiile aparente din dreptul dinţilorincluşi, al dinţilor
ectopici şi al resturilor radiculare incluse sau cu spaţiile care apar pe arcadăconsecutiv migrărilor
dentare orizontale determinate de dizarmonii ocluzale instalate dupăedentaţii vechi neprotezate.
Anamneza, examenul clinic cu apelul dinţilor şi examenul radiologic ne ajută să punemun
diagnostic corect de edentaţie

58) Simptomele exo și endobucale a pacientului edentat parțial

A. Simptome exobucale

 dacă lipsesc 1-2 dinți, chiar și din regiunea frontală, simptomele exobucale lipsesc;
 prăbușirea buzei superioare spre oral → breșă întinsă în zona frontală superioară
(incisivi, canini); prăbușirea obrajilor spre oral (obraji supți) → breșă întinsă în zonele
laterale (premolari, molari);
 asimetria feței (prăbușirea unui obraz) → breșă întinsă unilaterală (numai pe o
hemiarcadă);
 micșorarea treimii inferioare a feței → pierderea dimensiunii verticale de ocluzie (DVO);
 pronunțarea plicilor nazolabiale și mentonieră → pierderea DVO;
 coborârea comisurilor gurii → pierderea DVO.

B. Simptome endobucale

 poate fi afectată o arcadă sau ambele (superior, inferior);

 la pierderea integrității arcadei (apariția breșei) se formează grupul de dinți care
funcționează (are antagoniști) și grupul de dinți care nu funcționează (nu are
antagoniști);
  dinții care funcționează participă la actul de masticație, preiau funcția dinților absenți
(de ex: dacă lipsesc molarii, incisivii combină funcția de incizie și triturare, dacă lipsesc
incisivii, premolarii și molarii combină funcția de triturare și incizie), ceea ce va duce la
suprasolicitare funcțională;
 abraziune și mobilitate patologică (din cauza suprasolicitării funcționale);
 migrarea dinților limitrofi breșei (care mărginesc breșa);
 dereglări funcționale (incizie, masticație, deglutiție, fonație);
 dereglări ale ATM; dereglări funcționale musculare;
 dereglări fizionomice, psihice.

59) Clasificarea edentaţiei parţiale Kennedy. Componentele cîmpului protetic edentat parţial.
Eduard Kennedy (1923, New York) a elaborat
o clasificare ce ţine cont de topografia breşelor edentate şi care a rezistat în timp datorită
simplităţii şi caracterului ei practic. Autorul aredus numărul mare de forme clinice la numai
4 grupe pe care le-a denumit clase:-
 clasa I
– cuprinde edentaţiile biterminale, spaţiile edentate se află pe ambelehemiarcade fiind situate
posterior în raport cu dinţii restanţi;
 clasa a II-a
– cuprinde edentaţiile uniterminale la care breşa este situată pe o singurăhemiarcadă şi delimitată
numai anterior de dinţii restanţi;
 clasa a III-a
– cuprinde edentaţiile din regiunile laterale ale arcadei mărginite atâtanterior cât şi posterior de
dinţii restanţi;
 clasa a IV-a
– breşa edentată este situată în regiunea anterioară de o parte şi de alta a
liniei mediane.

La aceste 4 clase Kennedy a adăugat ulterior şi alte subclase

pe care le-a denumit“modificări”, determinate de numărul breşelor secundare. Primele trei clase
pot prezenta până la4 modificări.
Applegate a introdus opt reguli de aplicare a clasificării.
1.Includerea într-o clasă urmează şi nu precede o extracţie.
2. Absenţa molarului 3 nu se consideră edentaţie.
3. Prezenţa molarului 3 pe arcadă şi posibilitatea ca acesta să fie folosit ca dinte stâlpmodifică
clasa de edentaţie.
4. Spaţiul edentat prin lipsa molarului 2 şi a molarului 3 nu este luat în consideraţie dacă
di
nţii nu vor fi înlocuiţi şi dacă la nivelul arcadei antagoniste lipsesc aceiaşi dinţi.
5. Spaţiul edentat cel mai posterior determină clasa de edentaţie.
6. Spaţiile edentate altele decât cele care determină clasa, sunt considerate modificări
sausubclase şi se consemnează prin numărul lor (clasa III mod 1, clasa II mod 2).
7. Întinderea spaţiilor edentate nu se ia în consideraţie, ci numai numărul lor.
8. Clasa a IV-a nu are modificări.
60) Clasificarea punţilor dentare.
- După relația cu dinții-stîlpi:
a) puntea intercalată, la care elementele de agregare sun situate pe dinții-stîlpi limfotrofi breșei
(care mărginesc breșa din ambele părți);
b) puntea cu extensie – elementele de agregare de agregare sunt situate de o singură parte a
spațiului breșei, iar corpul punții se află în consolă în acest spațiu;
c) puntea continuă, care se întinde peste mai multe breșe situate în ambele hemiarcade, unind
prin intermediul elementelor de agregare dinții-stîlpi între ei, cuprinzînd totalmente arcada
dentară, constituind așa numita punte totală.
- După localizare, în raport cu zona din arcadă:
a) puntea frontală înlocuiește dinții lipsă în zona frontală;
b) puntea laterală înlocuiește dinții lipsă din zonele laterale;
c) puntea maxilară sau mandibulară utilizată pentru restaurarea integrității arcadei dentare
inferioare sau superioare;
- După relația cu dinții stîlpi și zonele topografice:
a) punte intercalată unilaterală;
b) punți intercalate bilateral;
c) punte intercalată frontal;
d) punte intercalată latero-frontală;
e) punte continuă latero-fronto-laterală;
f) punți intercalate latero-fronto-laterale;
g) punte mobilizabilă latero-fronto-laterală combinată cu o șa liberă extinsă spre distal;
h) punte continuă totală, cu includerea tuturor dinților stîlpi.
- După modelul de fixare:
a) punți cementate;
b) punți mobilizabile;
c) punți demontabile;

- După aspectul fizionomic:

a) punți total fizionomice;
b) punți parțial fizionomice;
c) punți nefizionomice;
- După elementele de agregare utilizate:
a) cu coroane de înveliș total metalice;
b) cu coroane de înveliș mixte;
c) cu coroane parțiale ¾, 4/5 (onlay-uri);
d) cu coroane Jacket;
e) cu unele incrustații intratisulare de tip inlay sau pinlay;
f) cu coroane telescopice;
g) cu coroane de substituție;
- După raportul corpului de punte cu creasta edentată:
a) punți cu atingerea crestei;
b) punți suspendate;
- După modalitatea construcției scheletuiu:
a) punte masivă;
b) punte scheletată și armată;
62) Indicații către terapia edentației parțiale cu punți dentare
 înlocuirea a 1,2 dinți absenți în zona laterală
 înlocuirea a 1-4 dinți absenți în zona frontală
 există pericolul migrării dinților limitrofi breșei
 edentații multiple, intercalate parodontul dinților stâlpi este sănătos
 dinți cu mobilitate de gr. I și II dar nedureroși la presiune verticală sau la mobilitate
vestibulo-orală
*se ia în considerație gradul de întindere a breșei, topografia, valoarea funcțională a dinților stâlpi
(starea parodontului, morfologia radiculară, gradul și direcția de implantare, mobilitatea),
profesie, vârstă, sex, psihic.

63) Puntea dentară întreg turnată, caracteristica.

Puntea întreg turnată este o proteză fixă nefizionomică la care elementele de agregare și corpul
de punte sunt turnate concomitent astfel încît se obține un corp integru. Datorită culorii sale
metalice este nefizionomică, prezintă calități mecanice bune, are duritate necesară care-i permite
restabilirea funcției masticatorii, nu se abraziază dar poate șlefui dinții antagoniști, este indicată în
zona laterală, datorită caracterului monolit, elementele de agregare nu se desprind de la corpul de
punte.

64) Etapele clinico-tehnice de confecţionare a punţilor dentare întreg turnate.

Clinic: prepararea dinților-stâlpi, amprentarea și determinarea ocluziei centrice, protecția dinților
cu pulpa vie;
Laborator: confecționarea modelelor din gips dur cu bonturi mobilizabile ale dinților preparați,
montarea modelelor în simulator și modelarea machetei din ceară a elementelor de agregare, apoi
a corpului de punte și solidarizarea lor (modelarea machetei din ceară a punții), ambalarea
machetei și turnarea, dezambalarea și prelucrarea, adaptarea pe model;
Clinic: proba punții în cavitatea bucală;
Laborator: punțile nefizionomice se finisează și se lustruiesc;
Clinic: proda definitivă și cimentarea punții dentare.

65) Varietăţile de ceară utilizate la modelarea machetei punţii dentare întreg turnate.
Pentru tehnica modelării prin adiție se folosește ceara ambalată sub formă de bastonașe de
culoare roșie, albastră și verde. Ceara roșie este destinată adaptării machetelor coroanelor în
regiunea cervicală, din ceara albastră se modelează corpul de punte iar din ceara verde - fețele
coroanei. Mai nou, este ceară de modelare universală de o culoare sau set de culori comercializată
sub formă de blocuri sau turnată în ambalaje metalice.
Pentru tehnica modelării prin turnare este folosită ceară de modelare albastră.
Pentru tehnica de frezare sunt comercializate blocuri de ceară specială pentru frezare.
Ceara utilizată la modelarea machetei canalului de turnare este de culoare verde sau albastră,
ambalată în buclă și are formă de cilindru cu diametru de 2, 3, 4 mm.
66) Utilajul, instrumente şi materiale necesare pentru prepararea dinţilor stâlpi în punţile
dentare întreg turnate.
Piesa de mână: turbina cu răcire.
Instrumente: freze diamantate: cilindro-conică cu vârf rotunjit și granulatie medie (0,8 mm), formă
de flacără, subțire și scurtă, în chanfrein, cilindro-conică cu vârf rotunjit (granulație fină) (1-2 mm),
freză de finisare, freză în formă de roată, daltă și conformator de unghiuri.
Materiale: o placă de ceară de bază (roz).

67) Varietăţi de praguri cervicale, necesitatea şi tehnica realizării.

Pragul cu bizou este terminaţia cervicală care asigură cea mai bună închidere marginală.
Infundarea subgingivală a pragului se face după lărgirea temporară a şanţului gingival, iar bizoul se
crează cu vârful unei freze de chanfrein. Pentru definitivarea pragului şi a bizoului se folosesc
instrumente diamantate cu granulaţie fină. Pragul înclinat: Prepararea bontului cu prag înclinat
urmăreşte suprimarea coleretei metalice inestetice, dar menţine o margine metalică cu ajutorul
căreia să se prevină contracţia porţelanului în cursul sinterizării. Se reproşează acestei tehnici că se
întâlnesc prea multe straturi heterogene: dinte, ciment, metal, porţelan opac şi gingival, ceea ce
favorizează acumularea de placă bacteriană. Prepararea pragului se face cu instrumente de mânâ.
Prag drept de 90°: Se indică la restaurări unitare sau proteze fixe în edentaţii unidentare în zona
frontală când linia surâsului este înaltâ şi se vede gingia. Se realizează cu freza cilindrică,
instrumente de mânâ. Chanfreinul. Indicaţiile acestei terminaţii se vor limita la dinţi cu coroana
clinică lungă şi în zona furcaţiilor pentru a preveni pulpectomizarea lor. Se face cu freza chanfrein
(cilindrică cu vîrf ascuțit).

68) Tehnici de modelare a machetei din ceară a punţii dentare întreg turnate.

Tehnici de modelare: adiție, turnare, răzuire, frezare.

Modelarea machetei din ceară a punții dentare întreg turnate se face în două etape: modelarea
machetei elementelor de agregare și modelarea machetei corpului de punte. Ulterior aceste două
componente se solidarizează și se obține o machetă din ceară monolită a punții.
Macheta din ceară a elementului de agregare se modelează prin adiție, apoi, la necesitate, prin
răzuire, redând contactele ocluzale și individualizarea morfologiei coronare.
Macheta din ceară a corpului de punte poate fi modelat prin turnare într-o amprentă (pentru
coroane metalice) sau într-un conformator special (pentru coroane mixte) sau poate fi adaptat un
dinte standart din acrilat.
Solidarizarea se face prin picurare de ceară între machete.
69) Etapele clinico-tehnice de confecţionarea a punţilor dentare fizionomice acrilice metoda
clasică și modernă.

Clinic: prepararea dinților-stâlpi, amprentarea, determinarea ocluziei, determinarea culorii dinților naturali
și a acrilatului, protecția dinților preparați.
Laborator: realizarea modelelor, fixarea lor în ocluzie centrică și montarea lor în simulator, modelarea
machetei din ceară a elementelor de agregare, apoi a corpului de punte, ambalarea machetei, schimbul
cerii în acrilat, dezambalarea punții acrilice, prelucrarea, finisarea și lustruirea acesteia.
Clinic: proba punții, șlefuirea punctelor de contact primare și cementarea punții pe dinții stâlpi.

70) Particularităţile preparării dinţilor stîlpi la confecţionarea punţilor dentare fizionomice

acrilice.
 şlefuirea marginii incizale - 2 mm, freză diamantată cilindro-conică cu vârf plat; planul de şlefuire
are o înclinare de 45° palatinal la superiori și vestibular la inferiori, în caz de ocluzie cap la cap
planul va fi drept.
  şlefuirea feţei vestibulare – 1,5 mm, freză diamantată cilindro-conică cu vârf plat; se șlefuiește în
două planuri: incizal și cervical (se asigură astfel grosimea uniformă a pereţilor coroanei şi un efect
estetic mai bun, fară a prejudicia vitalitatea dintelui).
  şlefuirea feţei orale – 1,5 mm, freză diamantată cilindro-conică, pietre în formă de roată de
moară sau freză diamantată în formă de minge de rugby; grupul incisiv se prepară în două planuri:
supra și subcingular.
  rotunjirea muchiilor – freze diamantate cilindro-conice cu granulaţie fină; marginile se netezesc
dar nu dispar complet.
  definitivarea pragului gingival – pragul poate fi făcut sau nu, deoarece marginile coroanei acrilice
pot fi bizotate (ascuțite); dacă se face prag, se face unul în unghi drept gu lățimea de 0,8-1,2 mm.

71) Particularităţile amprentării cîmpului protetic la confecţionarea punţilor dentare fizionomice

acrilice.
Pentru amprentare se folosesc materiale elastice siliconice care oferă cea mai mare precizie. Este important
ca amprenta să redea fidel nu numai suprafețele bontului dar și zona coletului. Se ia o amprentă în doi
timpi: în primul timp pe lingură se pune masa vâscoasă și se presează pe câmpul protetic, apoi în al doilea
timp se aplică masa chitoasă și se presează repetat pe cîmpul protetic. Masa chitoasă poate fi aplicată pe
dinți cu o seringă specială iar masa vâscoasă presată cu lingura.

72) Tehnici de modelare a machetei din ceară a punţilor dentare fizionomice acrilice.
 Aditivă – cu un instrument fierbinte se depune ceară picătură cu picătură până la modelarea formei
anatomice a dintelui
 Substractivă – Cu un instrument de modelare se răzuiește surplusul de ceară până la atingerea formei
anatomice corecte a dintelui
 Turnare – ceara se topește și se toarnă într-un conformator (o copie negativă fidelă a unui model de
dinți); macheta obținută se adaptează la bonturile dinților și în breșă.
 73) Tehnici de realizare a tiparului pentru transformarea machetei din ceară a punţilor dentare
fizionomice acrilice în materialul solicitat
Tehnica clasică
Tiparul pentru proteze fixe este compus din două jumătăți: superioară și inferioară. Chiuveta are două
jumătăți: superioară și inferioară. Macheta punții dentare acrilice este detașată (de model) împreună cu
porțiunea modelului cu care contactează, acest complex se deretentivizează (sunt înlăturate toate
elementele modelului care vor putea îngreuna deschiderea tiparului) și se ambalează în jumătatea
inferioară a chiuvetei astfel încât ghipsul să ajungă până la marginea machetei, nu mai sus (va apărea o linie
întunecată). După priza ghipsului, se aplică celălalt inel al chiuvetei și se cufundă în apă cu săpun pentru
izolare (5-7 min). Chiuveta se umple cu ghips iar după priză, se introduce într-un vas cu apă fierbândă
pentru 2-3 minute pentru a se topi ceara, după care se scoate, se deschide și cu un jet de apă fierbinte se
spală toată ceara. După ce se usucă, suprafețele tiparului sunt acoperite cu un material de izolare și se lasă
să se răcească. Tiparul este pregătit pentru introducerea și polimerizarea acrilatului.
Tehnica modernă
Ambalarea se face similar ca la tehnica clasică, cu diferența că la macheta punții se solidarizează macheta
canalului de turnare iar acrilatul este introdus prin injectare.

74) Instrumente utilizate la confecţionarea punţilor dentare fizionomice acrilice

Clinic: piesa de mînă, freze: diamantată cilidro-conică cu vârf rotunjit (0,8 mm), granulaţie medie şi fină,
diamantată efilată, diamantată cilindro-conică cu vârf plat (1mm), granulaţie medie, diamantată de formă
lenticulară sau con invers, diamantată în formă de minge de rugby, freze de finisare; lingură de amprentare.
Laborator: simulator, spatulă de modelare, spatulă electrică/sursă de căldură, bisturiu, chiuvetă pentru
proteze fixe, cratiță de polimerizare, cuțit de gips, vas pentru prepararea acrilatului, fierestrău de gips/disc
pentru secționare.

75) Caracteristica punţilor dentare fizionomice ceramice.

Sunt construcții protetice fizionomice care au elementele de agregare și corpul de punte confecționați din
mase ceramice. Porțelanul conferă punții aspectul natural prin varietățile de culori și nuanțele
translucidității, oferă posibilitatea de a imita defectele de smalț, pete ș.a. Porțelanul își păstrează nealterat
culorile în timp, este biocompatibil, este rezistent la acțiunea chimică, este un bun izolator termic, are
duritate suficientă pentru a rezista la uzură însă poate abrazia dinții antagoniști și se poate fractura în
condiții nefavorabile. Prezintă calități fizionomice superioare punților acrilice și chiar metalo-ceramice.

76) Indicaţii la confecţionarea punţilor dentare fizionomice ceramice.

 Fracturi ale marginilor incizale când fizionomia şi funcţia nu mai pot fi refăcute cu materiale plastice
de restaurare coronară.
 Leziuni carioase proximale de amploare care în decursul anilor au fost restaurate de repetate ori cu
obturaţii.
 Discromii ale frontalilor indiferent de etiologie.
 Discromii post tratamente endodontale care nu pot fi rezolvate prin tratamente de albire.
 Anomalii de formă şi poziţie care nu pot fi rezolvate prin tratament ortodontic.
 Îmbunătăţirea aspectului fizionomic în special la o serie de profesii (artişti, profesori, avocaţi), unde
metalo-ceramica nu satisfăcătoare.
77) Etapele clinico-tehnice de confecţionare a punţilor dentare fizionomice ceramice metoda
clasică.
Clinic: prepararea dinților, amprentarea și determinarea ocluziei centrice
Laborator: Confecționarea modelelor din gips dur cu bonturi mobilizabile, poziționarea lor în relație
centrică și fixarea în simulator; pe dinții stâlpi se realizează matricea din platină, pe care se depune masa de
opac și se arde conform tehnicilor utilizate la realizarea coroanelor Jacket ceramice (metoda clasică).
Ulterior între matricele de platină (în breșă) se adaptează o bară din porțelan prefabricată astfel încât să
prezinte contact cu opacul dar să fie distanțat cu cel puțin 1 mm de dinții antagoniști. Bara se solidarizează
cu ceară incoloră apoi se face un suport din material termorezistent pe care se poziționează complexul
bară-matrice. Urmează prelucrarea termică a suportului (materialul termo-rezistent face priza iar ceara se
topește lăsând spațiu între matrice și bară), după care între bară și matrice se depune un nou strat de opac
și se arde. După răcire, elementele solidarizate se aplică pe model și se modelează din opac corpul de punte
subdimensionat cu 1-1,5mm, apoi se arde. Urmează depunerea succesivă a straturilor de dentină, colet,
incizal, smalț, separarea spațiilor interdentare până la opac și arderea. După asta se prelucrează cu abrazive
și se depune un strat în spațiul interdentar urmat de ardere.
Clinic: proba punții integral-ceramice pe câmpul protetic.
Laborator: glazurarea și înlăturarea matricei de platină.
Clinic: cimentarea definitivă a punții.

78) Particularităţile preparării dinţilor stîlpi la confecţionarea punţilor dentare fizionomice

ceramice.
 obținerea unei forme corecte a bontului, specifică pentru coroana integral ceramică (tema 13 p2)
 obținerea paralelismului între axele coronare ale dinților-stâlpi Coroana Jacket de porţelan ars pe folie de
platină pretinde o preparaţie terminală sub formă de prag circular care formează cu pereţii axiali un unghi
de 90°. Lăţimea pragului este de 1 mm, el fiind paralel cu vârful crestei gingiei libere.
79) Tehnici contemporane de confecţionare a punţilor dentare fizionomice ceramice.
 Tehnici aditive:
1. Depunere de straturi succesive de ceramică. Sisteme: Optec HSP Jeneric/Pentron, SUA), Vitadur (Vita,
Geramnia), Duceram LFC (Ducera, Germania)
2. Turnare. Sisteme: Cerapearl (Kyocera Bioceram), Dicor (DeTrey/Dentsply, Germania/SUA)
3. Infiltrare şi sinterizare: Sistem: InCeram (Vita, Germania)
4. Injectare (presare) la temperatură scăzută sau înaltă.
Sisteme: IPS Empress (Ivoclar, Liechtenstein), Cerestore (Coors Biomedical, SUA), Optec OPC
(Jeneric/Pentron, SUA), Cerapress (Schmidseder, Germania).
 Tehnici substractive:
1. strunjire (frezaj); Sisteme: Cerec (Sirona, Cermania), Celay (Mikrona Technologie, Elveţia),
2. electroeroziune.

80) Caracteristica componentelor punţilor dentare mixte metaloceramice.

Puntea metalo-ceramică este compusă din componenta metalică (carcas/schelet metalic) și din
componenta fizionomică (porțelanul).
Carcasul metalic este realizat din aliaje nobile sau inobile prin turnare sau frezare și constituie un
suport rigid pentru porțelan – conferindu-i rezistență la fracturare; are grosimea de 0,3-0,4mm. În
dependență de restaurarea fizionomică poate fi sau nu vizibil în cavitatea bucală (semifizionomică). În
acest caz, porțiunea vizibilă restabilește morfologia porțiunii coronare date a dintelui. Aliajul din care
se confecționează are o temperatură de topire mai mare decât cea de ardere a ceramicii, pentru a
preveni topirea suportului în timpul arderii. Aliajul trebuie să fie compatibil cu ceramica: să aibă
coeficient apropiat de dilatare și contracție termică. Nu se fac retenții, marginile carcasului sunt
rotunjite. Componenta fizionomică este depusă strat cu strat prin pensulare apoi arsă în cuptorul de
ceramică. Ea are grosimea de 0,6-1mm pe fața vestibulară și de 1,5-2mm pe marginea
incizală/suprafața ocluzală.

81) Particularităţile preparării dinţilor stîlpi şi amprentării la confecţionarea punţilor

dentare mixte metalo-ceramice.
 obținerea unei forme corecte a bontului, specifică pentru coroana mixtă metaloceramică (tema 8)
 obținerea paralelismului între axele coronare ale dinților-stâlpi.
Amprentarea se face cu mase de amprentare siliconice în două straturi.
 82) Materiale şi tehnica realizării modelului pentru confecţionarea punţilor dentare mixte
metaloceramice.
Pentru realizarea modelului compus cu bonturi mobilizabile este nevoie de gips dur de clasa IV, gips de
clasa III, tije de ghidaj.
Se prepară pasta de gips de clasa IV și se introduce în amprentă sub control vizual, pe măsuța
vibratorie, controlând ca gipsul să pătrundă în toate imprimările. După priza gipsului aceasta va fi
partea lucrătoare. Aceasta se scoate din amprentă, se elimină surplusurile cu ajutorul trimerului și a
soclatorului, apoi soclului i se redă o suprafață netedă. Cu ajutorul aparatului Laser pin se fac găuri în
partea bazală a soclului în punctele de proiecție ale dinților stâlpi. În aceste găuri sunt poziționate tijele
de ghidaj. Partea lucrătoare se introduce în apă cu săpun pentru 4-5 min pentru a se izola. Se prepară
pasta de gips de clasa III și se umple conformatorul pentru soclu apoi în aceasta se introduce partea
lucrătoare împreună cu tijele. După priza gipsului soclul se fasonează și se elimină partea lucrătoare.
bonturile sunt secționate și pregătite pentru modelarea machetei.

83) Fazele clinico-tenhice de confecţionare a punţilor dentare mixte metalo-ceramice

 Clinic: Prepararea dinților, amprentarea, determinarea ocluziei centrice

 Laborator: confecționarea modelului din gips dur cu bonturi mobilizabile, fixarea modelelor în
simulator, modelarea machetei din ceară a carcasului metalic, schimbul cerii în aliaj,
(ambalarea, formarea tiparului, turnarea, dezambalarea), prelucrarea piesei turnate,
adaptarea pe model.
 Clinic: proba carcasului în cavitatea bucală, determinarea culorii ceramicii.
 Laborator: condiționarea carcasului pentru placare (degazare, sablare, degrasare), aplicarea
maselor ceramice și arderea lor, prelucrarea punții ceramice.
 Clinic: proba punții pe dinții stâlpi
 Laborator: glazurarea/ lustruirea mecanică
 Clinic: fixarea punții pe dinții stâlpi prin cimentare definitivă.
84) Etapele clinico-tehnice la confecţionare a punţilor dentare metaloacrilice.
 Clinic: prepararea dinților, amprentarea, determinarea ocluziei centrice.
Laborator: confecționarea modelului din gips dur cu bonturi mobilizabile și modelul cu dinți antagoniști,
fixarea lor în ocluzie centrică și gipsarea în simulator, modelarea machetei din ceară a carcasului metalic,
aplicarea retențiilor sub formă de sfere/bare/ciupercuțe, schimbul cerei în aliaj (ambalarea, turnarea,
dezambalarea), prelucrarea carcasului metalic, ajustarea lui pe model.
 Clinic: proba carcasului în cavitatea bucală, determinarea culorii acrilatului.
 Laborator: mascarea carcasului (cu Conalor), modelarea machetei din ceară a componentei
fizionomice, schimbul cerei în acrilat (ambalarea, topirea cerei, izolarea, introducerea acrilatului,
polimerizarea, dezambalarea), prelucrarea compoentei fizionomice.
 Clinic: proba punții metalo-ceramice în cavitatea bucală.
 Laborator: lustruirea punții.
 Clinic: fixarea prin cimentare definitivă a punții pe dinții stâlpi.

85) Particularităţile preparării dinţilor stîlpi în puntea dentară metaloacrilică.

Faţa vestibulară trebuie şlefuită în două planuri, „biofuncţional". Trebuie să se asigure un spaţiu uniform
de 2 mm; pentru metal 0,3-0,4 mm, pentru acrilat 1,5 mm. În zona de colet trebuie să se asigure un prag
vestibular care să aibă o lăţime minimă de 0,8 mm, preferabil 1-1,5 mm. Pragul gingival va forma cu
peretele axial un unghi exprimat şi va fî înfundat subgingival 0,25-0,5 mm. Pragul vestibular se continuă
pe jumătăţile vestibulare ale feţelor proximale de unde continuă sub formă de chanfrein.
Este necesară redarea paralelismului între dinții stâlpi.

86) Materialele şi tehnica amprentării cîmpului protetic la confecţionarea punţilor dentare

metaloacrilice.
Amprentarea se face cu material siliconic în doi timpi. Mai întâi se face amestecul primului strat și se
depune pe lingură, apoi se presează pe arcada dentară. Câmpul protetic trebuie să fie uscat, fără secreții
sau sânge, șanțul gingival trebuie temporar îndepărtat, pentru a se evidenția limita preparației. După priza
materialului de amprentare, lingura se înlătură din cavitatea bucală și se depune pasta de corecție apoi se
presează repetat pe arcada dentară. După priză, amprenta este eliminată atent din cavitatea bucală.

87) Tehnica modelării machetei din ceară a componentei metalice a punţii dentare metaloacrilice.

 aditivă – prin adiția cerei picătură cu picătură se redă forma și grosimea corectă a carcasului
metalic;
 substractivă – frezarea sau răzuirea cerei;
 adaptarea elementelor prefabricate.

Modelarea începe cu crearea unor cape de ceară pe bonturile dinților stâlpi (prin metoda răcirii
progresive sau adaptarea foliei de ceară prefabricată sau termoplastică), după care în zona cervicală se
depune ceară de colet (pentru o adaptare mai bună la prag), în zona edentată se adaptează un bloc de
ceară albastră sau elemente prefabricate și apoi prin tehnica adiției și răzuirii se modelează macheta
carcasului metalic. Pe suprafața machetei se aplică un lac adeziv peste care se presoară retențiile.
89) Cerinţele către componenta metalică a punţii dentare metaloacrilică.

 să asigure rezistența materialului fizionomic

 să fie integru, să nu prezinte lipsuri, fisuri sau surplus uri
 să asigure retenția acrilatului
 să nu fie vizibil prin componenta fizionomică (se maschează)
 să aibă o bună închidere marginală la nivelul pragului dentar
 să se însere cu ușurință pe dinții stâlpi
 pe suprafețele ce vor fi placate să asigure un spațiu suficient necesar pentru acrilat de 1,5 mm. A
se lua în considerație și grosimea retențiilor.

90) Utilajul necesar la prelucrarea şi finisarea punţilor dentare .

 Micromotor (pune în funcție frezele, pietrele, discurile, polipanții cu care se prelucrează suprafețele
protezei)
 Motor (pune în funcție discul, piatra, polipantul, peria, puful cu care se lustruiesc suprafețele protezei)
 Baia galvanică (pentru lustruirea punților metalice).
 Generator de aburi (pentru eliminarea particulelor de material abraziv care rămân pe suprafețele protezei
după lustruire).

Instrumentarul necesar la prelucrarea şi finisarea punţilor dentare.

 freze de diferită granulație și formă atât metalice cât și din carborund (toate tipurile de proteze)
 discuri din carborund sau diamantate (metalice)
 discuri de separație (toate tipurile)
 pietre de carborund (metalice, acrilice)
 hârtie abrazivă (acrilice)
 polipanți (netezirea protezelor metalice și ceramice, uneori acrilice)
 perii (metalice, acrilice)
 filțuri (metalice, acrilice)
 puf (metalice, acrilice)

Materialele necesare la prelucrarea şi finisarea punţilor dentare .

 abrazive pentru șlefuire (pietre, discuri, freze):
1. de proveniență naturală: diamant, corund, cuarț, piatra ponce, oxid de aluminiu, oxizi de fier,
magnetita ș.a.
2. de proveniență artificială:carborund, electrocorund ș.a.
 abrazive pentru lustruire
1. prelucrare mecanică: pulbere fină de piatră ponce, cuarț, feldspat și cretă în amestec cu apa sau lichid
special; paste care conțin pulberi extrafine ale oxizilor metalici înglobați în grăsimi liante (sunt de diferite
culori în dependență de oxizii din componență)
2. prelucrare electrochimică: lichid electrolitic

Sablarea pieselor turnate.

Sablarea reprezintă un procedeu de împroșcare cu un jet de pulbere fin de corund pe baza oxidului de
aluminiu sau nisip de cuarț. Astfel, particulele sunt eliminate cu viteză foarte mare și, lovindu-se de
componenta metalică, fragmentează resturile de masă de ambalare de pe suprafața punții. Componenta
metalică se ține în așa fel încăt jetul de nisip să cadă pe suprafața ei sub un unghi de 45 de grade. Jetul nu
trebuie să cadă timp îndelungat pe componenta metalică, pentru că poate face o gaură.
Tehnica prelucrării mecanice a punţilor dentare.
Prelucrarea mecanică se face în doi timpi; planarea și netezirea suprafeței, apoi lustruirea acesteia.
Prelucrarea mecanică începe cu alegerea instrumentului potrivit (freză, disc sau piatră) care se montează cu
mandrenului în micromotor. Micromotorul face ca instrumentul să se rotească, iar la apropierea protezei,
când se realizează contactul suprafeței acesteia cu materialul abraziv, particulele celui din urmă, fiind mai
dure, produc o pierdere de material, adică șlefuiește suprafața. Astfel, sunt eliminate toate surplusurile,
canalele de turnare. Ulterior se face netezirea cu ajutorul polipantului. La o menținere îndelungată sub
acțiunea polipantului, proteza se încălzește și poate produce senzații neplăcute pentru practician dar și o
deteriorare a structurii suprafeței protezei, posibil chiar găurirea acesteia.

Lustruirea se face mai întâi cu peria, care este poziționată pe mandrenul motorului sau la micromotor, apoi
cu puful, care dă un aspect lucios.

Pe perie se depune pastă de lustruit și se apropie proteza. Este important ca proteza să nu fie menținută
timp îndelungat în contact cu peria, pentru a preveni complicațiile sus-numite dar și pentru a nu apărea
zgârieturi nedorite. Dacă acest defect totuși apare, prelucrarea se face în direcție transversală în raport cu
acesta. O prelucrare în direcție longitudinală o va adânci mai tare. Puful necesită aceeași abordare.

Şlefuirea şi lustruirea punţilor dentare

Șlefuirea se face cu freze și discuri de granulație fină, aplanând neregularitățile și netezind suprafețele
punții. O atenție deosebită se acordă zonei de separare dintre elemente. Mișcările se fac în aceeași direcție.
Urmează netezirea cu polipantul care conferă o suprafață și mai netedă. Lustruirea se face cu peria și puful
în combinație cu prafuri și paste de lustruit.