Plan de activitati al proiectului cultural

Pe lângă aspectul artistic oferit de teatru, acest concept poate livra câteva informații de ordin
pedagogic care, odată stabilite, acestea au capacitatea de a dezvolta anumite abilități psihologice,
indiferent de vârsta pe care participantul o are.

I. Date generale:
 Obiectul de studiu: Arta Actorului
 Coordonator: Bianca Oprea
 Vârsta participanților: 4-6 ani
 Durata unui curs: 1 ora

Competențe generale:

 Capacitatea de a gestiona emoțiile, precum și depistarea unor anumite stări emoționale

 Dezvoltarea unui număr larg de abilități, prin joc: imaginația, memoria, spontaneitatea,
organicitatea, intuiția, etc.
 Dezvoltarea personalității.
 Eliminarea fricii și a gândurilor parazitare.
 Interacțiunea și funcționarea în grupuri, precum și munca în echipă.

Competențe specifice:

 Redarea într-un mod cât mai personal și normal al unor texte literare sau dramatice
 Formarea unui limbaj artistic specific: cunoașterea, precum și conținerea unor elemente
de tehnică vocală, corporală și teatrală.
 Formarea unui mod corect și clar de emitere a sunetelor, precum și formarea dicției.
 Formarea unei discipline proprii, precum și învățarea organizării și planificării timpului.
 Valori și atitudini:

 Cultivarea plăcerii de a citi, a gustului estetic în literatură, pictură, teatru, muzică, etc
 Stimularea gândirii autonome, reflexive și critice
 Cultivarea sensibilității

Scop:

Formarea unui comportament liber, dezinvolt, bazat pe reacții organice, precum și a unui
mod de acceptare a propriului mod de a fi, dar și încurajarea adoptării unui mod de gândire liber,
care să nu fie influențat de elemente negative cum ar fi: ”nu vreau”, ”nu pot”.

Aceste cursuri ajută la formarea unui mod de a depăși temerile, timiditatea sau a
emoțiilor, precum și gestionarea situațiilor de criză. Totodată, ele oferă încredere în sine și
modelează un mod creativ de a gândi, precum și capacitatea de a susține idei și discursuri în
public.

II. Desfășurarea cursului.

De-a lungul vârstelor, copiii îşi însuşesc un număr de strategii de învăţare - metode
specifice de a învăţa informaţia, cum sunt: repetarea, organizarea și elaborarea informaţiei. De
aceea, organizarea modulelor este făcută în funcție de dezvoltarea, precum și nevoilor lor, din
punct de vedere psihologic.

Durata cursurilor se întinde pe toata durata anului școlar, așadar dorim organizarea lor în
trei module egale ca măsură. Așadar, Modului I este destinat cunoașterii participanților, precum
și legarea unui grup compact.

Acest prim modul este definitoriu, pentru că reprezintă cursul de inițiere. Practic, prin
intermediul jocului, copiii vor alterna elementele teatrale cu cele muzicale pentru a-și dezvolta
abilitățile pe mai multe paliere. Odată dezvoltată urechea muzicală, notiunea de ritm este mult
mai ușor de perceput, ea influentând modul în care se mișcă o persoană, dar și modul de
organizare al stilului de viață.
 Cursul va începe mai întâi cu o încălzire fizica, urmată de una vocala, ce au ca scop
pregătirea cursanților pentru antrenamentul ce urmează. Durata comulată a acestora va fi de 25
de minute. Restul timpului va fi completat de jocurile teatrale. Acestea variază în funcție de
abilitatea ce o dezvoltă și sunt alese în funcție de starea grupului. De exemplu, dacă grupul este
oboist și energia lui este joasă, se va opta pentru începerea unui exercițiu de energizare care are
ca scop redresarea energiei participanților în ziua respective.

În pedagogia teatrală se stabilesc încă de la început scopuri și obiective clare menite să

faciliteze procesul de învățare. De aceea, se urmărește structura și tematica jocurilor, pentru
îndeplinirea obiectivelor propuse pentru acel atelier Jocurile de impuls (ex ”Hep”, ”Dârli Da”)
sunt folosite pentru a antrena simultan imaginația celor mici, dar mai ales pentru dezvoltarea
atenției și a concentrării. Jocurile de relaxare și de conștientizare accentuează capacitatea de a
observa și conștientiza mediul înconjurător.

Cei cu vârsta cuprinsă în intervalul 4-6 ani sunt atrași în de jocurile de explorare, însă
mulți au tendința de a capta atenția. Vor să-și afirme eu-l, de aceea există o tendință ușor
violentă, de aceea gases plăcere îna strica și dezmembra jucării, în a rupe foi de hârtie, cea mai
bună soluție pentru a-i ajuta este de a le oferi mai multe variante de jocuri de construcție. Acest
fapt necesită o capacitate de alternare rapidă a jocurilor de către trainer, care trebuie să mențină
atât atenția participanților asupra jocurilor, dar să urmărească și dezvoltarea capacităților prin joc
în același timp.

Aceste jocuri sunt selcționate în funcție de grupa de vârstă a grupului. O caracteristică a

celor de 4-6 ani este că cei mici sunt plini de energie. Din acest motiv, trainer-ul este nevoit să
ofere o cantitate cel puțin egală cu energia oferită de grup pentru a reuși să le păstreze atenția.
Ultimele 5 minute din curs sunt destinate unui feedback cerut de coordonator din partea celor
care participă la acest curs, în care li se cere să-și exprime ideii și impresiile depsre cursul
respective. Scopul acestui feedback este de a-l ajuta pe trainer să verificie canalul de comunicare
pe care îl creează între el și participant, în vederea păstrării confortului participanților.

Modulul II este o continuare a primului modul și se axează pe continuarea explorării

tipurilor de jocuri, dar și pe partea muzicală. Dacă în primul modul exercițiile teatrale sunt
însoțite de exerciții muzicale, în cea de-a doua parte a cursului acestea se mulează pe exercițiile
teatrale, punând astfel accent pe dezvoltarea ritmică și corporală a cursului..

Copilul, la varsta preșcolară, începe să-și formeze gandirea logica. Intre timp, se foloseste
de gandirea simbolica si de limbaj pentru a cunoaste lumea inconjuratoare. Gandirea lui este
egocentrica, cunoasterea fiind facuta din perspectiva proprie.
Întrucât limbajul interior încă nu este pe deplin constituit, copilul îşi “construieşte”
simboluri după dorinţă, personale, numai de el înţelese, ce înlocuiesc (ca orice simbol), lucrurile,
pe care nu poate să le exprime încă prin simboluri verbale.
Simbolul este mai simplu decât semnul verbal. Practic, el este un semnificant individual,
în vreme ce semnul lingvistic are o valoare colectivă, este convenţional şi trebuie primit din
afară, nefiind construit
de individul singur. Într-un joc simbolic, în care, de pildă, copilul este “o biserică” (stă nemişcat
şi drept şi imită sunetul clopotelor), acţiunile pe care le întreprinde sunt semnificantele obiectelor
reale, în sensul că ţin locul acestora. Sunt un simbol al lor, dar un simbol construit de copilul
însuşi, pe baza unei oarecare asemănări cu ceea ce ele semnifică pentru el, dar sunt independente
de limbaj, ca sistem de semne lingvististice. În acest caz, copilul utilizează, un alt sistem de
semnificante, paralel cu limbajul, şi anume simbolurile.
Așadar, în această etapă se pune accent pe jocurile simbolice, de construcție și de creație,
jocuri specific tipului de vârstă a participanților. În psihologie se speculează că fenomenul
jocului simbolic a constituit principalul factor ce determină dezvoltarea psihologică a celor mici
prin simpla ipoteză: „dezvoltarea gândirii precede dezvoltarea limbajului, în sensul că limbajul
nu este condiţia indispensabilă a accesului la gândirea logică”. Practic, în momentul în care un
copil va fi martor al unei scene care l-a marcat în vreun fel, el va reda prin joc aceeasi scena în
jocul cu păpușile (ex. Copilul pune la culcare ursulețul pentru că știe că cei mici trebuie să
doarmă de la o anumită ora). Aici, trainerul trebuie să fie capabil să alcătuiască un set de jocuri
care să nu plictisească parpicipanții, dar și prin ajutorul cărora să poată contribui la dezvoltarea
limbajului celor mici. Un exemplu pentru acest acest segment de workshop este observarea de
către trainer a comportamentului celor mici și integrarea acestuia în jocuri. (Ex. Dacă înainte
cursului cei mici își imaginează că sunt mașinuțe și vor să se joace de-a cursa, trainerul poate
interveni, împărțind numere de mașini participanților și în funție de comanda pe care trainerul o
dă, tot grupul urmărește mișcarea propusă de o anumită mașinuță.)
 Jocurile de construcţii sunt considerate o prelungire a jocului simbolic, dar care, mai
târziu, se subordonează rezolvării de probleme şi creaţiei inteligente. Deseori, jocul de
construcţie pregăteşte cadrul pentru un joc de creaţie. (ex: copiii îşi construiesc mai întâi garajul
şi apoi se joacă de-a şoferii). Totuși aceste jocuri de creație sunt cele în care copilul își
demonstrează imaginația, iar rolul trainerului este de a-l ajuta pe cel mic să potențeze acest mod
de folosire a imaginației prin joc. Dacă cei mici au o propunere, trainerul nu va face altceva decat
să o susțină și să aducă propuneri care să întărească ideea principală.

Modulul III, ultimul, reprezintă o etapă finală a acestui curs, finalizat printr-un spectacol
de teatru, adaptat bineînțeles la vârsta participanților. În cadrul acestui capitol se aplică toate
notțiunile dobândite prin jocuri, luând forma de act artistic. Bineînțeles, trainer ul va încerca să
pună în evidență cât mai mult aptitudinile copiilor, nelimtând specacolul doar la o reprezentație
clasică unde există numai act teatral, ci va îmbina mai multe elemente (muzică, dans, mimă,
pantomimă, etc.)

Micuțul începe să aibă propriile lui idei despre modul în care ar trebui să desfăşoare
diferite activităţi care-l atrag. Părinţii care încurajează şi susţin eforturile sale de a plănui şi de a
îndeplini propriile sale activităţi, şi în acelaşi timp îl vor ajuta să facă alegeri realiste, vor induce
copilului un spirit de iniţiativă în a planifica şi a realiza propriile activităţi.
Psihologic vorbind, aceasta este vârsta în care se instaurează jocul cu reguli. Cei mici
încep să fixeze anumite criterii după care se joacă, deci doresc organizarea modului de joc.
Totodata, simt nevoia de responsabilizare, așadar trainerul va alege împreună cu participanții
tema spectacolului și va atribui rolurile în așa fel încât fiecare să aibă ceva de spus prin rolul său.

Toate aceste decizii vor fi luate sub formă de discuție între participanți și trainer, iar în
momentul în care există neplăceri, trainerul va încerca să împace pe toată lumea.

Rolul lui este acela de a-i ajuta pe participanți să ajungă la o concepţie pozitivă despre
sine, dar realistă şi să dobândească încredere în ei înşişi, prin influenţarea tuturor acestor factori.
Așadar, se asigură că fiecare copil dispune de toate informaţiile şi abilităţile necesare obţinerii
succesului, înainte de a încredinţa noua sarcină. Apoi, va oferi micuțțului structura acţională
(modul general de a proceda) şi suportul necesar reuşitei în noua sarcină. Se vor evita în spațiul
de lucru situaţiile competitive care i-ar putea pune pe cei mici să constate că performanţele lor
sunt cu mult inferioare, în comparaţie cu cele obţinute de alţii.

Trainerul îi va trata cu respect pe toţi participanții, cerându-le tuturor părerea, solicitând

fiecăruia să-şi exprime punctul de vedere personal şi opinia în legătură cu problemele
întâmpinate în timpul atelierului, arătând interes pentru problemele lor personale.