Sunteți pe pagina 1din 30

Calendarul ebraic în timpurile Vechiului Testament

I. Originea calendarului ebraic

Aceia care au vecini iudei ºtiu cã ei sãrbãtoresc Anul Nou în ziua pe care ei o numesc
Roº Haºana, toamna. Dacã întrebãm pe un rabi care este data lui Roº Hasana, el va încerca
sã ne explice faptul cã e ziua întâi din luna iudaicã Tishri, dar cã ea cade la diferite date în
luna noastrã septembrie sau octombrie în ani succesivi, întrucât vine aproximativ la luna
nouã. Motivul pentru aceasta este cã iudeii au un calendar lunar, acum modificat în formã,
dar original calculat dupã lunã. În vechime, apariþia lunii noi dupã apusul soarelui, venind
dupã câteva nopþi fãrã lunã, marca începutul primei zile a fiecãrei luni noi. Rabi poate
explica mai departe cã sezonul anului nou þine pânã la Yom Kippur (Ziua Ispãºirii), în
ziua a 10-a a lunii, ziua cea mai solemnã a întregului an, când toþi iudeii vin la sinagogã.

Dacã cercetãm Biblia în privinþa acestor chestiuni, gãsim cã ziua de Anul Nou (numitã
Sunarea Trâmbiþelor) ºi Ziua Ispãºirii sunt ziua întâi ºi ziua a zecea ale lunii a ºaptea (Lev
23,24-32), nu ale lunii întâi; ºi cã Paºtele, care totdeauna vine primãvara, este în luna întâi
(Lev 23,5). Gãsim rãspunsul la situaþia aceasta dificilã ºi la alte probleme, printr-un studiu
al originii ºi naturii calendarului iudaic, aºa cum e prezentat în Biblie ºi în alte relatãri
antice.

Calendarul ebraic timpuriu, aºa cum e dat în Biblie, a fost admirabil adaptat la nevoile
unui popor antic, care nu avea ceasornice ºi nici calendare tipãrite ºi dupã cum ºtim, nici
astronomie. Era bazat pe principii simple: ziua începând cu apus de soare; sãptãmâna,
calculatã continuu pe grupe de 7 zile; luna începând cu luna nouã; anul, reglementat dupã
sezonul strângerii recoltei.

Natural, un astfel de calendar trebuie sã fie ajustat pentru a þine anul în pas cu
sezoanele, dar tot aºa trebuie sã se procedeze ºi cu calendarul nostru solar, folosit în cea
mai mare parte a lumii, astãzi. Diferenþa este cã anul nostru este numai cu aproape un
sfert de zi mai scurt decât adevãratul an al sezoanelor determinat de soare, în timp ce anul
lunar obiºnuit, de 12 luni "lunare", este cu 10 sau 11 zile mai scurt decât adevãratul an
solar. Noi ajustãm calendarul nostru solar lãsând ca eroarea sã continue 4 ani, pânã e
acumulatã o zi întreagã, pe care o adãugãm ca 29 februarie. În calendarul lunar eroarea
mai mare, de 10 sau 11 zile, fiind îngãduitã sã continue pânã se acumuleazã o lunã;
adãugând o a 13-a lunã la fiecare 2 sau 3 ani (de 7 ori în 19 ani) ºi se compenseazã asfel
diferenþa aceasta.

Israeliþii nu posedau cunoºtinþele astronomice avansate cerute pentru dezvoltarea


calendarului modern solar, cu ajustãrile lui de an bisect, dar Dumnezeu a instituit la Exod
o metodã simplã, dar eficientã de a pãstra anul calendaristic sã nu iasã permanent din
concordanþa cu sezoanele anului natural.

Evreii au moºtenit elementele calendarului de la strãmoºii lui semiþi, care din timpuri
strãvechi, îºi socotiserã lunile dupã lunã. Pentru Abraam, probabil, ca ºi pentru vecinii sãi
mesopotamieni din Ur, fiecare lunã nouã, ºi prin urmare ziua întâi a lunii, începea cu seara
lunii noi vizibile, iar descendenþii lui nu ar fi avut motiv sã schimbe practica. Chiar ºi când
erau în Egipt nu a fost nevoie sã pãrãseascã ziua lor, din searã pânã în searã, ºi luna lor
lunarã pentru a adopta anul solar egiptean de 365 de zile, deoarece aceºti pãstori bãrboºi
semiþi, care erau o urâciune pentru egipteni, trãiau separat în Gosen ºi þineau propriile
obiceiuri.

Deºi în mare mãsurã neglijaserã Sabatul (PP 258), fãrã îndoialã au pãstrat cunoºtinþa
acestei zile sãptãmânale sfinte a lunii lunare - deoarece chiar ºi un cãrãmidar sclav poate
numãra ºapte zile ºi poate urmãrii revenirea lunii noi. Dar este foarte posibil ca ei sã fi
devenit confuzi cu privire la care lunã nouã urma sã marcheze începutul anului
calendaristic. Nu avem nici o relatare dacã ei au pãstrat sau nu metoda de a adãuga
periodic o lunã, aºa cum se fãcea în Mesopotamia de cãtre babilonieni ºi asirieni. Într-
adevãr, nu este menþionat în Biblie cu privire la practica aceasta, deºi este evident,
calendar mozaic implicã aceasta.

Fie pentru cã pierduserã ºirul anului sau pentru cã Dumnezeu dorea sã-i desprindã de
cultul pãgânesc asociat cu anul canaanit care începea toamna, Dumnezeu le-a arãtat în
mod clar luna de primãvarã de la care urma sã socoteascã anul. La scurt timp dupã Exod,
El l-a instruit pe Moise cã "luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lunã; ea va fi pentru voi
cea dintâi lunã a anului" (Ex 12,2). Nu a fost nici un cod sistematic de reguli calendaristice,
dar legile civile ºi ceremoniale date prin Moise conþin referinþe incidentale la elementele
calendarului.

II. Elementele calendarului ebraic

Ziua, din searã pânã în searã - Ziua începea pentru evrei seara, dupã cum ºtim cã ziua a
10-a a lunii a ºaptea urma sã înceapã în seara zilei a 9-a (Lev 23,32), adicã, atunci când
soarele apunea la sfârºitul zilei a 9-a. Faptul cã ziua se termina la apus e arãtat în
îndrumãrile pentru curãþire: cineva care era necurat ceremonial 7 zile, trecea prin anumite
ceremonii curãþitoare în ziua a 7-a ºi era din nou curat "seara" (Num 19,16.19); ºi cineva
care era necurat pânã seara se spunea cã devenea curat "dupã asfinþitul soarelui" (Lev
22,6.7). Deci este evident cã, dacã ziua a 7-a a unei perioade se terminã la apusul soarelui,
atunci toate zilele acelei perioade trebuie sã se sfârºeascã la apusul soarelui.

Sãptãmâna demarcatã de Sabat - Sãptãmâna a fost delimitatã de Dumnezeu chiar


înainte de darea Legii, prin mãsura îndoitã de manã din ziua a 6-a ºi pãstrarea ei în ziua a
7-a (Ex 16). Ea a fost unicul element al calendarului înglobat în Decalog, deoarece Sabatul
are un aspect moral care nu e legat de simple date ºi calendare. El este un semn al
ascultãrii de Creator ºi a fost revelat lui Israel ca parte din Legea moralã ºi ca un simbol al
sfinþirii (Ex 31,13), nu numai al puterii lui Dumnezeu de a crea, dar ºi al puterii Lui de a re-
crea. De aceea, sãptãmâna este independentã de toate calendarele. Scopul ei nu e de a
calcula date. Într-adevãr ea este de nemãsurat cu nici o lunã calendaristicã a anului.

Luna reglementatã de Lunã - Cele douã cuvinte pentru "lunã" sunt 1) yerach, înrudit cu
yareach, "lunã"; 2) chodesh, literal "cea nouã", referindu-se la "luna nouã", "ziua lunii noi"
ºi astfel o "lunã" lunarã, de la rãdãcina chadash, a "reînnoi". Yareach e rar folosit, cuvântul
obiºnuit fiind chadesh. Luna în care israeliþii au pãrãsit Egiptul a fost fixatã ca luna întâi a
anului. Aceasta a fost numitã Abib, "luna spicelor" de cereale. Ea era luna de primãvarã a
deshiderii recoltei palestiniene, numitã mai târziu Nisan, aºa cum e cunoscutã pânã în
timpul de faþã (vezi Ex 23,15; 34,18; Deut 16,1; Estera 3,7). Aceasta era, evident, o lunã
lunarã cu care evreii erau deja obiºnuiþi, deoarece nimic nu se spune de instituirea unui
nou fel de lunã. Dacã schimbarea ar fi fost de la un tip solar la unul lunar, ar fi fost necesar
vreun fel de instrucþiuni cu privire la felul cum sã se calculeze luna nouã. Inovaþia a fost,
pur ºi simplu, cã "luna aceasta" urma sã fie întâia, aºa cum probabil nu fusese mai înainte.

Ziua întâi a lunii era consideratã o zi specialã, fiind celebratã prin sunarea trâmbiþelor ºi
prin sacrificii mai multe decât de obicei (Num 10,10; 28,11-14). Lunile noi sunt adesea
amintite împreunã cu Sabate ºi sãrbãtori (2 Împ 4,23; Is 1,13.14; Is 66,23 etc.)

Faptul cã luna începea cu lunã nouã este arãtat de o întâmplare de pe timpul lui David.
Dupã ce Saul cãutase sã-i ia viaþa, David a pus la încercare atitudinea lui Saul faþã de el,
lipsind de la masa regalã la sãrbãtoarea unei luni noi. Saul n-a spus nimic în timpul
sãrbãtoarei de lunã nouã, dar mânia lui a izbucnit când locul lui David a fost din nou gol
"a doua zi, ziua a doua a lunii noi" (1 Sam 20,24-27). Evident, deci ziua întâi a lunii, aºa
cum ar fi de aºteptat într-un calendar lunar, a fost luna nouã (luna nouã vizibilã, nu luna
nouã astronomicã; diferenþa este explicatã la p. 115-116).

Nume pre-exilice ale lunilor - Avem prea puþine informaþii cu privire la lunile iudaice
înainte de exilul babilonian. Erau 12 luni (1 Împ 4,7), dar nici mãcar nu le cunoaºtem
numele, cu excepþia lunii întâi, Abib (Ex 13,4; 23,15; 34,18; Deut 16,1), luna a douã Zif (1
Împ 6,1), luna a 7-a Etanim (1 Împ 8,2) ºi luna a 8-a Bul (1 Împ 6,38). Acestea erau într-
adevãr nume canaanite; s-au gãsit inscripþii feniciene care menþioneazã Etanim ºi Bul.
Lucrul acesta nu e surprinzãtor, întrucât limbile ebraicã ºi canaanitã erau înrudite de
aproape. Mai frecvent Biblia se referã la luni prin numãr, înainte de exil, decât prin nume
(Ex 12,2; 16,1; 19,1; 1 Împ 12,32; Ier 28,1; 39,2).

Lungimea lunii - Nu se spune nimic cu privire la numãrul zilelor dintr-o lunã. În


timpuri ulterioare, lungimea lunilor ºi intervalele dintre anii cu 13 luni a fost calculatã
dupã reguli astronomice ºi fixatã într-un calendar sistematizat. Dar la început, lunile
trebuie sã fi fost determinate prin observarea directã a lunii. Întrucât fazele lunii se repetã
la fiecare 29 1/2 zile, aproximativ, luna nouã ar reapare în seara de la sfârºitul zilei a 29 sau
a 30 a lunii. De obicei, lunile ar avea pe rând 30 ºi 29 de zile, dar lucrul nu era totdeauna
exact aºa. Nu numai variaþii minore în miºcarea lunii afecteazã uniformitatea intervalelor,
dar ºi condiþiile atmosferice împiedicã uneori vizibilitatea lunii noi la sfârºitul zilei a 29-a.
Dacã era vizibilã pe cerul de searã dupã apusul soarelui, ziua care începea atunci era
calculatã ca ziua întâi a lunii noi; însã dacã nu era vizibilã sau era acoperitã de nori, ziua
aceea era încã a 30-a. Cu ziua care urma dupã ziua a 30-a, întotdeauna se începea luna
noua, chiar dacã luna era încã întunecatã de nori. În felul acesta puteau sã fie în succesiune
2 sau chiar ºi trei luni de câte 30 de zile, deºi lucrul acesta nu era obiºnuit.

Musulmanii de azi îºi socotesc lunile dupã luna observatã (cu excepþia faptului cã ei
folosesc ºi calendarul Gregorian în contactele lor cu lumea apuseanã ºi astfel, în districte
izolate, data lunarã poate fi cu o zi în urmã sau înainte de data dintr-un sat vecin. Dar
iudeii, trãind pe o suprafaþã relativ micã, par sã fi avut un sistem centralizat, controlat de
preoþii de la Ierusalim. Existã relatãri tradiþionale ale martorilor care vorbesc despre
apariþia ultimului pãtrar al lunii ºi despre semnale de foc vestind începutul lunii noi de pe
vârfuri de deal de pe toatã þara, aºa cã tot Israelul putea începe luna împreunã.

În vremurile ulterioare, cu siguranþã în forma revizuitã a calendarului instituit la câteva


secole dupã vremea lui Hristos, cele 6 luni de la Nisan pânã la Elul aveau alternativ câte 30
ºi 29 de zile ºi orice ajustãri cerute de variaþii a lunii erau fãcute în cealaltã parte a anului,
aºa ca sã lase intervalele dintre sãrbãtori totdeauna aceleaºi. Astfel de ajustãri nu ar fi fost
fãcute câtã vreme începutul fiecãrei luni mai depindea de observarea lunii noi. Observaþia
lui David cã mâine este lunã nouã (1 Sam 20,5) nu aratã în mod necesar cã lunile erau
fixate mai dinainte prin calcul. David ar fi putut sã aprecieze lucrul acesta din luna
precedentã fãrã sã greºeascã mai mult decât cu o zi ºi s-ar putea sã fi vorbit în ziua a 30-a
care în mod necesar ar fi fost ultima zi din lunã. Nu putem cunoaºte când s-a introdus un
sistem oarecare de calculare regulatã, dar probabil a fost o târziu. Datele de pe tãbliþele de
lut din Babilonia, scrise la multe secole dupã David, nu prezintã nici o succesiune fixã de
luni, de 30 ºi de 29 de zile, ºi babilonieni au fost astronomii cei mai avansaþi pânã la
perioada greacã clasicã.

Anul Lunisolar - Numãrul lunilor dintr-un an nu era menþionat în mod specific în Lege
(pentru o perioadã mai târzie, vezi 1Împ 4,7), deºi lucrul acesta era considerat ca de la sine
înþeles de la început, deoarece atât Egiptul, cât ºi Mesopotamia aveau 12 luni. Luna lunarã
a 13-a era dor una dintre cele 12 dublatã. Dar 12 luni lunare se terminã aproximativ cu 11
zile mai devreme, deci un an solar complet calculat de la acelaºi punct de plecare. Deci ar
fi devenit foarte de timpuriu vizibil cã, într-o serie de ani lunari necorectaþi (aºa cum
folosesc musulmanii pânã astãzi), calendarul s-ar fi mutat treptat tot mai timpuriu în
raport cu anul periodic, în proporþie de aproape 11 zile anual. Cu timpul, el ar fi fãcut un
întreg circuit al sezoanelor ºi ar fi calculat un an în plus cam dupã 33 de ani solari, sau cam
trei ani în plus într-un secol. Efectul asupra cronologiei este evident. Dar nici un calendar
semitic cunoscut al vremurilor vechi nu era lãsat sã decurgã necorectat. Ajustarea era
fãcutã în Babilon, prin intercalarea periodicã sau inserarea unei luni intercalate la fiecare
câþiva ani - adicã, repetând sau a 6-a, sau a 12-a lunã, la început într-un fel oarecum
neregulat, mai târziu într-un ciclu de 19 ani.

Un astfel de calendar lunar de 12 sau de 13 luni, ajustat în felul acesta la anul solar, e
uneori numit un an lunisolar. De aceea, Paºtele creºtin, datat originar dupã Paºtele ebraic
ºi calculat încã dupã un calendar lunar, se mutã la diferite date în calendarul nostru, în
interval de aproape o lunã. Totuºi calendarul lunisolar, ca acela al mesopotamienilor ºi al
iudeilor, era de aproape mai corect într-o lungã serie de ani, decât calendarul solar
egiptean, care era calculat ca 365 de zile continuu, fãrã un an bisect (vezi vol I p.176). E
adevãrat, un singur an egiptean de 365 de zile era mai aproape de anul adevãrat decât un
an iudeu sau babilonian de 354 sau poate 384 de zile, dar calendarul egiptean nu-ºi corecta
niciodatã eroarea lui mai micã ºi de aceea se deplasa cu o zi la fiecare al 4-lea an ºi
acumula diferenþa aceasta. Pe de altã parte, calendarul lunisolar, cu o variaþie mai mare în
fiecare an, se corecta periodic, aºa cã un anumit numãr de ani iudaici egala numãrul anilor
solari adevãraþi în aceeaºi perioadã. Nu putea sã fie un an suplimentar ebraic dupã 33 de
ani sezonieri, deoarece fiecare an iudaic avea un Paºte, þinut în legãturã cu seceriºul ºi nu
putea sã fie decât 33 de sezoane de seceriº în 33 de ani.

Anul reglat de sãrbãtori - Evreii nu aveau nevoie de cicluri astronomice pentru a-ºi
corecta calendarul atâta vreme cât þineau Paºtele aºa cum era prescris în Lege. Întrucât
dorea sã le dea israeliþilor un sistem de sãrbãtori anuale pentru a le da învãþãturi religioase
în legãturã cu evenimentele sezoniere, Dumnezeu a aranjat un sistem calendaristic care sã-
i facã în stare sã cunoascã mai dinainte timpurile regulate pentru aceste adevãruri ºi sã
þinã aceste sãrbãtori în sezonul corespunzãtor. Acest sistem lunar, asemãnãtor cu acela
folosit de multã vreme în Mesopotamia, era destul de uºor de þinut prin observarea lunii.
Chiar ºi corectarea periodicã necesarã putea fi determinatã într-un fel simplu. Pãrãsind
Egiptul, israeliþii nu acumulaserã o colecþie de cunoºtinþe astronomice pe care sã bazeze un
sistem de datare ºi Dumnezeu nu i-a dat lui Moise instrucþiuni tehnice elaborate pentru
reglementarea calendarului. El a indicat "luna spicelor" ca luna întâi (Abib sau Nisan), ºi
de la ea îndrumãrile simple pentru festivalurile de primãvarã procurau o regulã pentru un
calendar exact.

Cheia pentru corectarea anului lunar cu scopul de a se armoniza cu anul sezonier urma
sã fie gãsitã în regulile care legau Paºtele ºi Sãrbãtoarea Azimilor cu Abib, "luna spicelor"
(Deut 16,1; Exod 23,15; 34,18), ºi cu începutul seceriºului. Un snop de cereale coapte era
adus ca roadele dintâi în timpul Sãrbãtorii Azimilor (Lev 23,10-14), dupã care putea sã se
mãnânce din noua recoltã de orz. Astfel, jumãtatea lui Abib nu trebuia sã fie prea devreme
pentru începutul seceriºului orzului, cereala cea mai timpurie care se cocea în Palestina. ªi
mai mult, nu trebuia sã fie nici prea târziu pentru Sãrbãtoarea Sãptãmânilor, pentru cã
aceasta trebuia sã cadã în cursul seceratului grâului, ºapte sãptãmâni mai târziu, pentru cã
sãrbãtoarea de pe urmã era numitã "cele dintâi roade din seceriºul grâului" (Ex 34,22; Lev
23,15-17; Deut 16,9.10). Mai puþin specifice sunt referirile la timpul Sãrbãtorii Seceriºului
(nu a Corturilor), în luna a 7-a ca venind la sfârºitul seceriºului dupã culesul viilor (vezi Ex
23,16; Vel 23,34.39). Dar accentul e pus în mod sigur asupra fixãrii exacte a lunii Abib în
primãvarã, luna de la care sunt numãrate toate celelalte.

Seceriºul orzului, cheia - Pentru a þine luna Abib în aliniere cu seceriºul orzului, era
necesar ca ocazional sã se insereze a 13-a lunã, ori de câte ori eroarea se acumula (în
decurs de 2 sau 3 ani) îndeajuns pentru a muta luna întâi prea timpuriu ca cerealele sã fie
coapte în sezonul Paºtelui. Un exemplu ipotetic va ilustra aceasta. Israeliþii au trecut
Iordanul ºi au þinut primul lor Paºte în Canaan pe timpul seceriºului (Iosua 4,19; 5,10-12).
Anul urmãtor, sãrbãtoarea s-ar fi mutat cam cu 11 zile mai devreme raportat la timpul
coacerii ºi în al treilea an, cam cu 22 de zile mai devreme. La al treilea (cu siguranþã la al 4-
lea) an, 16 Abib s-ar fi mutat cu totul din timpul seceriºului orzului, aºa cã nu s-ar fi putut
oferi un snop de cereale coapte. Astfel în anul acela, luna cu care s-ar fi început anul nou
ar fi fost în schimb o lunã a 13-a, ulterior numitã Veadar (ebraic wa'adar, literal, al doilea
"ºi Adar"), un al doilea Adar; ( Întrucât numele Veadar a fost introdus aici pentru luna a
13-a, termenul Nisan poate fi folosit ºi el mai apoi pentru luna întâia, cum ºi alte nume
care au fost împrumutate de la babilonieni dupã reîntoarcerea din captivitate. Deci Biblia
uneori desemneazã lunile numai prin numãr ºi nu menþioneazã decât trei nume pre-
exilice. De aceea e bine sã se evite împovãrarea capitolului cu mai mult de un nume pentru
o singurã lunã ºi de a folosi de aici mai înainte numele mai bine cunoscute (vezi p. 108)
care a fost în uz în iudeime de la exil, pânã în ziua de faþã. Trebuie sã se reþinã, totuºi, cã
aceste nume din urmã nu au fost de fapt folosite în perioada cuprinsã de acest volum.). Nu
e dovadã de folosirea lunii a 13-a pe vremea lui Iosua, dar ceva de felul acesta trebuie sã fi
avut loc, dacã Israeliþii se þineau literal de regula snopului de legãnat.

Tradiþia târzie israelitã ne spune cã preoþii rãspunzãtori pentru decizie cercetau recolta
în luna a 12-a ºi ori de câte ori pãrea cã recolta nu va fi coaptã la 16 a lunii urmãtoare,
anunþau cã luna urmãtoare urma sã fie numitã Veadar ºi cã luna dupã al doilea Adar
urma sã fie Nisan, luna întâi.

Mulþi autori susþin cã, în toatã perioada biblicã, luna iudaicã era bazatã pe observarea
directã a lunii ºi cã inserarea unui al doilea Adar era determinatã de recolta iudaicã a
orzului.

Alþii gãsesc dovezi în perioada post exilicã pentru metoda calculãrii arbitrare, de
exemplu o schemã regulatã de luni de 30 ºi de 29 de zile ºi ciclul de 19 ani. Indiferent când
s-ar fi introdus calculul, el a fost probabil controlat ºi reglementat prin observaþie multã
vreme dupã aceea.

În felul acesta, anii instituiþi la Exod au început cu Abib sau Nisan, care evident trebuia
sã se þinã în pas cu recolta de orz prin inserarea unei luni a 13-a la fiecare doi sau trei ani
(vezi tabelul p. 108).
III. Sãrbãtori religioase

Paºtele - Seria de sãrbãtori religioase (Lev 23) de la baza calendarului ebraic


începea în luna întâi cu Paºtele (vezi Ex 12,1.11; Lev 23,5; Deut 16,1.7). În ziua
a 10-a a lunii era ales un miel pentru fiecare familie sau grup ºi închis pânã la
junghierea lui în ziua a 14-a. Înainte de ziua a 14-a erau îndepãrtate toate
urmele de aluat din case, în vederea pregãtirii pentru sãrbãtoarea Azimilor.
Apoi în dupã amiaza zilei a 14-a, literal "între cele douã seri" (Deut 16,6), miei
de Paºte erau junghiaþi. O datã cu înfiinþarea Templului, toate jertfele,
inclusiv mielul pascal, se cerea sã fie aduse acolo (Deut 16,5-6). Fiecare iudeu
de parte bãrbãteascã, trecut de vârsta de 12 ani, era obligat sã participe. Multe
femei ºi mulþi copii veneau voluntar. Mii de peregrini se adunau la Ierusalim
anual pentru Paºte ºi pentru Sãrbãtoarea de 7 zile a Azimilor care urma.
Termenul "Paºte" era adesea folosit pentru întreaga perioadã (vezi ºi vol. I
p.705,709).

Sãrbãtoarea Azimilor - Ziua a 15-a a lunii întâi, era cea dintâi din cele 7 zile
ale azimilor (Ex 23,15; 34,18; Lev 23,6-14; Deut 16,3-8), uneori numitã ziua
întâi a Paºtelor (Ex 45,21). Era un Sabat de sãrbãtoare, în care trebuia sã nu se
facã nici o lucrare (Lev 23,6.7; pentru termenul "Sabat", cf. v. 24-32). Acesta nu
era un Sabat sãptãmânal, care sã cadã în ziua a ºaptea a sãptãmânii, ci cãdea
într-o anumitã zi a lunii, 15 Nisan, prin urmare într-o zi diferitã a sãptãmânii
în fiecare an. Era cel dintâi din 7 sabate ceremoniale legate cu ºirul anual de
sãrbãtori (vezi datele cu litere cursive din tabelul de la pagina 108), care erau
distinct specificate ca fiind "afarã de Sabatele Domnului" ["afarã din Sabatele
lui Iehova" - trad. Niþulescu] (Lev 23,38). Aceste zile de odihnã fãceau parte
din legea ceremonialã; deci, spre deosebire, memorialul creaþiei din ziua a 7-
a, erau "umbra lucrurilor viitoare" (Col 2,17), tipuri care aveau sã fie împlinite
în Hristos.

"A doua zi dupã Sabat - Sabatul de sãrbãtoare dupã Paºti - adicã la 16


Nisan, venea ceremonia snopului de legãnat, roadele cele dintâi ale recoltei
de orz. Pânã nu se fãcea ceremonia aceasta era ilegal de a mânca din cerealele
noi. Sãrbãtoarea Azimilor se termina la 21 cu un alt Sabat de sãrbãtoare (Lev
23,8, vezi vol I p.709).

Cincizecimea sau Sãrbãtoarea Sãptãmânilor - La ºapte sãptãmâni de la ziua


snopului de legãnat la începutul lunii a treia (numitã mai târziu Sivan), venea
Sãrbãtoarea Sãptãmânilor, celebrând recolta de grâu prin prezentarea
pâinilor la templu (vezi Lev 23,15-21; Deut 16,9-12). Aceasta a fost numitã mai
târziu Cincizecimea, deoarece venea la 50 de zile (inclusiv) dupã aducerea
snopului de legãnat (Lev 23,16). Acesta era un alt Sabat ceremonial ºi o
sãrbãtoare care cerea participarea fiecãrui evreu de parte bãrbãteascã (Deut
16,16). El e în general calculat ca având loc în ziua a ºasea a lunii a treia
(Sivan), deoarece aceasta era ziua a 50-a (inclusiv), de la 16 Nisan ori de câte
ori primele luni aveau respectiv 30 sau 29 de zile, aºa cum era probabil mai
totdeauna cazul ºi totdeauna dupã ce numãrul de zile din fiecare lunã a ajuns
sã fie fixat. (Vezi ºi vol. I p. 709 ºi Exod 23,16; Lev 23,16).

Sunarea Trâmbiþelor: Anul Nou (Rosh Hashana modern) - La 6 luni dupã


Paºte începea seria sãrbãtorilor de toamnã cu Sunarea Trâmbiþelor în ziua
întâi a lunii a 7-a (Tishri). Ziua, numitã mai târziu Rosh Hashana, "începutul
anului", era un Sabat de sãrbãtoare (Lev 23,24.15; Num 29,1). El celebra
începutul anului civil. Aceastã Zi de Anul Nou era marcatã nu numai prin
sunarea trâmbiþelor, dar ºi prin sacrificii speciale, aproape duble la numãr în
comparaþie cu sacrificiile obiºnuite de lunã nouã (Num 29,1-6 cf. cap. 28,11-
15; ex 23,16).

Cu toate acestea lunile au continuat mereu sã fie numãrate de la Nisan în


acord cu porunca lui Dumnezeu la Exod, deoarece alinierea anului cu
sezoanele depindea de luna nouã a lui Nisan aºa cum era amplasat în
legãturã cu recolta orzului. Dar anul civil ºi agricol, ca ºi anii sabatici ºi
jubiliari (vezi p. 111), începeau dupã socoteala mai veche, cu Tishri, luna a 7-
a.
Dacã pare straniu cã anul e considerat în vreun fel oarecare ca începând cu
luna a 7-a, ar trebui sã se reþinã cã ºi în timpuri moderne avem obiceiul de a
începe anul fiscal în vreo altã lunã decât ianuarie, adesea cu iulie, luna
noastrã a 7-a, ºi noi datãm un astfel de an ca începând, de exemplu, la "7/ I/
1954". Tot aºa iudeii pânã astãzi celebreazã Ziua Anului Nou la 1 Tishri, la
începutul lunii a 7-a (vezi vol. I p.709).

Ziua Ispãºirii - Ziua a 10-a a lunii a 7-a, Ziua Ispãºirii (Yom Kippur), a fost
ºi încã este ziua cea mai solemnã a anului. Ea nu este numai un sabat
ceremonial, dar ºi o zi de post strict (Lev 23,27-32). Potrivit cu Talmudul
Babilonian( Talmudul este o colecþie de tradiþii iudaice, compilatã între
secolele al 2-lea ºi al 5-lea dupã Hristos. El constã din douã pãrþi: 1) Miºna, o
codificare a legii iudaice orale, împãrþitã pe subiecte în tratate, completatã pe
la sfârºitul secolului al 2-lea; 2) Gemara, un comentariu, o expunere ºi o
discuþie asupra diferitelor pãrþi din Miºna. Lucrarea la Talmud a fost fãcutã
atât la Ierusalim, cât ºi la Babilon. Talmudul din Ierusalim a fost terminat în
secolul al IV-lea ºi Talmudul Babilonian, cel mai complet din amândouã, cam
la un secol mai târziu. ),1 Tishri (Ziua Anului Nou) simbolizeazã judecata:

"Mishna. În patru anotimpuri se face judecata [Divinã] asupra lumii: La


Paºte cu privire la producþie; la Cincizecime cu privire la roade; la Anul Nou
toate fãpturile trec pe dinaintea lui [Dumnezeu], ca ºi copiii lui Maron...

"Gemara... S-a dat învãþãtura: Toþi sunt judecaþi la Anul Nou ºi soarta lor
este pecetluitã la Ziua Ispãºirii...

"R. Kruspedai spunea în numele lui R. Johanan: Trei cãrþi sunt deosebite [în
cer] la Anul Nou, una pentru cei cu totul nelegiuiþi, una pentru cei cu totul
drepþi ºi una pentru cei intermediari. Cei cu totul drepþi sunt de îndatã
înscriºi definitiv în cartea vieþii; cei cu totul nelegiuiþi sunt de îndatã scriºi în
cartea morþii; soarta celor intermediari e suspendatã de la Ziua de Anul Nou
pânã la Ziua Ispãºirii; dacã meritã bine, sunt înscriºi în Cartea viaþii, dacã nu
meritã bine, sunt scriºi în cartea morþii" (The Babylonian Talmud Soncino -
trd. engl.,16a, p. 57,58, parantezele drepte în original).
Iudeii considerã încã primele zece zile ale anului, terminând cu Ziua
Ispãºirii, cumva o continuare a þinerii Anului Nou, o perioadã suplimentarã
de har, în care pãcatele anului precedent pot fi înca iertate, un fel de
extensiune a termenului pentru încheierea contului din cer. Chiar ºi în timpul
nostru, Ziua Ispãºirii e consideratã Ziua Judecãþii, întrucât oferã ocazia finalã
de pocãinþã. La vechea ceremonie a zilei a 10-a, Sanctuarul era curãþit de toate
pãcatele anului precedent, care în felul acesta erau îndepãrtate în simbol
pentru totdeauna de la adunare (Lev 16) ºi în ziua aceasta se dãdea ultima
ocazie pentru pocãinþã. Oricine nu era bine înaintea lui Dumnezeu în ziua
aceea era nimicit pentru totdeauna (vezi vol. I, p. 705,710; Exod 30,10; Lev. 16;
23,27-29).

În Ziua Ispãºirii, trâmbiþele sunau pentru a introduce al 50-lea an, sau


Jubileul (Lev 25,9.10), ºi dupã câte s-ar putea presupune ºi anul Sabatic (vezi
p. 111).

Sãrbãtoarea Strângerii Roadelor sau Sãrbãtoarea Corturilor - Apoi venea


vesela sãrbãtoare a Strângerii Roadelor celebrând completarea ciclului agricol
cu recoltarea mãslinelor ºi culesul viilor. În timpul sãrbãtorii acesteia,
oamenii locuiau în "corturi", sau colibe, din ramuri verzi, ca amintire a
peregrinãrilor lor timpurii ca locuitori în corturi, nomazi (Lev 23,34-43; Deut
16,13-15). Aceastã sãrbãtoare începea cu un sabat ceremonial la 15 Tishri ºi
dura 7 zile, era urmatã de încã un sabat ca acesta, o "adunare sfântã" la 22 (ar
putea fi numitã Octava Corturilor). Sãrbãtoarea Strângerii Roadelor era a
treia dintre sãrbãtorile anuale la care toþi cei de parte bãrbãteascã ai lui Israel
erau solicitaþi sã se adune la Ierusalim (Ex 23,16.17; 34,2-23).

Tabelul de pe pagina urmãtoare dã pentru fiecare lunã timpul începutului


ei, data sãrbãtorilor ºi principalele evenimente sezoniere. De exemplu, luna
întâi, Abib (Nisan post exilic), începe la luna nouã din martie sau aprilie: pe
1,10,14 etc., a acelei luni lunare, respectiv, au loc luna nouã, alegerea mielului,
Paºtele, etc, ºi luna aceea marcheazã aproximativ sezonul ploii târzii,
recoltarea orzului.
Luni, sãrbãtori ºi sezoane ebraice
IV. Calcularea anului

Începuturi de primãvarã ºi de toamnã ale anului - Calendarul Canaanit începea


toamna, ca ºi anul civil iudaic, de aceea putem presupune sau cã patriarhi l-au folosit pe
când erau în Canaan, înainte ca Iacob ºi familia lui sã se ducã în Egipt, sau cã israeliþii l-au
adoptat de la vecinii lor dupã Exod. Prima alternativã pare mai verosimilã, întrucât Moise
însuºi se referã la un calcul din toamnã în cartea Exodul, aºa cum se va vedea. Evreii
combinau numãrarea lunilor din primãvarã, aºa cum a fost instituitã la Exod, cu începutul
anului toamna, ºi astfel aveau o dublã calculare, "anul sacru" începând cu luna întâi ºi anul
civil începând cu luna a 7-a.

Iosif spune cã vechea calculare era din toamnã, dar "Moise însã a rânduit pe Nisan,
adicã Xanticus [numele lunii corespunzãtoare macedonene], ca luna întâi pentru sãrbãtori,
deoarece, în luna aceasta, el i-a scos pe evrei din Egipt; el a mai calculat luna aceasta ca
începutul anului pentru tot ce era în legãturã cu cultul divin, dar pentru vânzare ºi
cumpãrare ºi pentru alte afaceri obiºnuite a pãstrat ordinea veche" (Antichitãþi, I.3.3. Loeb
ed.).

"Sfârºitul anului" toamna - Chiar ºi în cartea Exodului, care desemneazã luna de


primãvarã Abib, ca luna întâi a anului ("sacru"), existã dovezi pentru începutul anului mai
vechi ºi mai familiar în toamnã. Acestea sunt referirile la "sfârºitul lui" în sezonul acela.
Însã deosebirea nu este mare, întrucât orice an începe la acelaºi punct la care se sfârºeºte
cel precedent. Sãrbãtoarea Strângerii Roadelor, sau Corturilor, din luna a 7-a (Tishri) se
spune cã vine la "sfârºitul anului" (Ex 34,22). Iarãºi se face referire la ea ca "sãrbãtoarea
strângerii roadelor, la sfârºitul anului când vei strânge de pe câmp rodul muncii tale" (Ex
23,16) ( Cele 2 cuvinte folosite pentru "sfârºit" în aceste douã versete sunt teqpha,
însemnând un "cerc", "rotaþie", "completare" ºi se'th, însemnând "plecarea" anului nou
civil. În contrast cu "plecarea" anului toamna, primãvara e numitã "revenirea" (teshubah,
de la shub, "a se înapoia") anului (1 Împ 20,22.26). Dacã începutul anului este calculat ca
plecarea lui în circuitul lunilor, atunci punctul de întoarcere la care începe sã se reîntoarcã
la punctul lui de plecare este natural la jumãtatea drumului de înconjur al circuitului 6
luni mai târziu primãvara. Cã punctul acesta de întoarcere urmãreºte sã arate primãvara, e
arãtat de un alt exemplu cuvântului teshubah (2 Sam 11,1). Aici, expresia "dupã ce anul a
expirat" (ed. Engl) e o traducere mai puþin literalã a expresiei ebraice "la reîntoarcerea
anului" ºi e definitã ca "timpul când porneau împãraþii la rãzboi". E bine cunoscut cã
campaniile militare în Orientul Apropiat antic, porneau aproape exclusiv primãvara ºi
erau fãcute toamna, în sezonul uscat, când dificultãþile de transport erau cele mai mici.
Gãsim relatãri antice ale campaniilor anuale ale cârmuitorilor Egiptului, Asiriei ºi
Babilonului. Astfel atât "plecarea" (toamna), cât ºi "revenirea" (primãvara) anului erau
logice în referirea la toamnã ca punct de pornire.). Întrucât celebra belºugul anului agricol
care tocmai se încheiase, era identificat ca venind aproape de sfârºitul anului, deºi el
începea la 15 zile dupã sfârºit în primele zile ale anului civil, care începea la 1 Tishri.
Anul agricol - În Palestina ºi în þãrile învecinate, anul agricol totdeauna începea toamna.
Dupã ce iarba de primãvarã se uscase ºi solul se prãjise de lunga ºi neploioasa varã, ploile
de toamnã umezeau solul pentru semãnat. Aceasta este ploaia timpurie, începând poate în
octombrie ºi sporind în noiembrie. Sezonul umed þine în timpul iernii, terminându-se cu
"ploaia târzie" a primãverii care coace cerealele (Deut 11,14; Ier 5,24; Osea 6,3; Ioel 2,23).
Recoltatul orzului începe în Palestina pe la mijlocul sau sfârºitul lui aprilie, iar acela al
grâului vine o lunã mai târziu, urmat de acela al roadelor de varã, apoi al strugurilor ºi
mãslinelor târziu vara ºi toamna. Notaþi cã din aprilie-mai pânã în octombrie este vreme
uscatã pentru recoltele urmãtoare, aºa cum aratã ºi tabelul din Ellsworth huntington,
Palestine and Its Transformation (London: Constable and Company, Ltd.,1911), pagina 34.

Fracþiuni detaliate ale unei mici cantitãþi de precipitaþii înscrise între mai ºi octombrie
aratã cã ploile slabe reprezentate în felul acesta de aceste medii vin atât de rar încât aceste
luni pot fi considerate, de fapt, ca secetoase.

Cantitate medie de precipitaþii la Ierusalim, în Inch

Singurul document calendaristic actual care vine din perioada preexilicã a lui Israel e o
placã de piatrã din secolul în care Solomon a trãit. A fost gãsitã la Ghezer, o cetate pe care
Egiptul a luat-o de la canaaniþi ºi a dat-o ca dar fiicei sale, soþia lui Solomon. Pe aceastã
bucatã de calcar e scris un rezumat al calendarului agricol care începea toamna. Acest
"calendar din Ghezer" nu dã numele lunilor, dar înºirã activitãþile principale ale anului
agricultorului lunã dupã lunã.

Anul civil calculat de la Tishri - Deoarece întregul ciclu sezonier al naturii a fost privit ca
începând din nou din toamnã o datã cu revenirea ploilor dãtãtoare de viaþã, ideea de bazã
a anului nou pare sã se fi concentrat în toamnã. Lucrul acesta fãcea inevitabil cã anul civil
sã fie considerat ca începând cu Tishri, chiar dacã lunile erau totdeauna numãrate de la
Nisan. Însemnãtatea lui Nisan porneºte de la faptul cã întreaga aliniere a anului
calendaristic cu sezoanele era determinatã de plasarea primei luni la vremea seceratului
orzului. Era logic sã se numere ca prima, luna care vena dupã luna a 13-a, introdusã
deoarece în felul acesta succesiunea numerelor nu ar fi fost niciodatã întreruptã. Dar
accentul pus asupra lui 1 Tishri ca început principal al anului este evidenþiat prin sunarea
trâmbiþelor, prin sacrificii speciale, întrecându-le pe acelea de la 1 Nisan ºi prin legarea
zilei aceleia cu Ziua Judecãþii.

Anii de domnie ai regilor, socotiþi ca începând toamna - Pe vremea regilor ebraici,


metoda obiºnuitã de denumire a anilor pentru scopuri de punere de date era de a-i
numãra în serie în cursul domniei fiecãrui rege. Formula pentru o linie a datei era: "la
.........a lunii.......al anului ..........al Regelui.........". Existã dovezi cã aceºti ani de domnie erau
socotiþi din toamnã, probabil 1 Tishri, în regatul ebraic unit (în timpul domniei lui
Solomon) ºi dupã aceea în regatul de sud al lui Iuda, pe timpul lui Iosia; pe de altã parte,
anul de primãvarã pare sã fi fost folosit în regatul de nord al lui Israel (vezi pag 134,146).
Folosirea lui Israel nu e indicatã direct în naraþiunea biblicã, dar se pare cã este o deducþie
logicã din sincronismele dintre domniile succesive ale celor 2 regate în cãrþile Regilor.

Imediat dupã captivitate, existã dovezi oarecum neconcludente pentru o calculare din
primãvarã a anilor de domnie dupã modelul babilonian, dar în timpul restaurãrii statului
iudeu ºi redeºteptarea spiritului naþional sub Ezra ºi Neemia, gãsim dovezi directe de
începere a anilor de domnie din toamnã (vezi articolul despre cronologie în Vol. III). Anii
de domnie folosiþi la datare erau socotiþi aºa cum fuseserã sub regatul lui Iuda, dar în
numele regilor persani, ai cãror supuºi erau acum iudeii. Pentru o explicaþie a metodelor
de numãrare diferitã a anilor calendaristici dupã domniile regilor, vezi p. 138. 139.

Ani sabatici ºi jubiliari - Una dintre caracteristicile distinctive ale legilor ebraice era
prevederea de a lãsa pãmântul sã se odihneascã, adicã sã rãmânã necultivat în fiecare al 7-
lea an. La fel cum ziua a 7-a era Sabatul sãptãmânal pentru om, anul al 7-lea, la sfârºitul
"sãptãmânii de ani", era un sabat de odihnã pentru pãmânt, când urma sã nu fie semãnat
sau secerat (Lev 25,2-7. 20-22). Anul al 7-lea urma, de asemenea, sã fie "anul iertãrii",
pentru anularea datoriilor (Deut 15,1-15). Apoi, dupã 7 "sãptãmâni de ani", anul al 50-lea
urma sã fie Jubileul, când nu numai toþi sclavii israeliþi urmau sã fie eliberaþi, dar ºi toate
terenurile erau vândute. În acea perioada (cu anumite excepþii) avea sã revinã la
proprietarii originari sau la moºtenitorii lor (Lev 25,8-17. 23-34. 47-55). Scopul acestui lucru
era de a þine moºtenirile familiilor neatinse, aºa ca bogaþii sã nu poatã cumpãra pãmântul
ºi sã lase o categorie lipsitã de pãmânt. Autoritãþile au pãreri diferite despre faptul cã anul
al 50-lea era adãugat la cei 49 sau era, prin calcul inclusiv, ºi anul 1 al ciclului urmãtor.

Anul al 50-lea era în mod special menþionat ca începând toamna. Anul al 7-lea, deºi nu e
specificat aºa, era evident similar, nu numai pentru cã era în aceeaºi serie cu al 50-lea, ci
pentru cã un an în care nu era semãnat sau secerat, trebuie în mod necesar necesar sã
coincidã cu anul agricol. Trâmbiþele erau sunate ca sã anunþe jubileul în Ziua Ispãºirii, ziua
a 10-a a lunii a 7-a (Lev 25,9). Întrucât nu existã legãturã logicã între anul jubiliar ºi ritualul
Zilei Ispãºirii, e probabil cã rabinii de mai târziu au avut dreptate când spuneau cã anii
aceºtia coincideau cu anul calendaristic civil, începând cu 1 Tishri. Prevederile Jubileului,
cuprinzând redarea proprietãþilor ºi eliberarea sclavilor, intrau în vigoare la sfârºitul zilei
de 10 Tishri nu la 1 Tishri, deoarece primele 10 zile ale anului erau consacrate sãrbãtoriri
Anului Nou. Adicã jubileul începea când se începeau afacerile obiºnuite ale anului civil, în
ziua care începea cu seara de la sfârºitul Zilei Ispãºirii, 10 Tishri.

Lungimi variabile ale anilor lunari - E de notat cã, în toate aceste diferite metode de
calculare a anului, unitatea de mãsurã fundamentalã era, evident, anul calendaristic lunar
de 12 luni, corectat periodic dupã anul solar sau sezonier, prin luna a 13-a. Anul obiºnuit
de 12 luni consta din 254 de zile, dar ajustarea dupã lunã cerea uneori un an de 355 de zile;
ºi corectarea periodicã dupã anul solar cerea adãugarea unei luni ºi lungirea anumitor ani
pânã la 383 sau 384 zile. Corectarea aceasta, dacã era aplicatã complet, aºa cum era indicat
de seceriºul orzului, nu permitea niciodatã ca anul sã se mute cu mai mult de o lunã de la
alinierea lui sezonierã. Pentru motivul acesta, numãrul anilor calendaristici iudaici pe o
perioadã lungã, aºa cum a fost arãtat p. 68 (104 - original), totdeauna era egal cu numãrul
anilor sezonieri sau solari.

Anul de 360 de zile nu e literal, ci simbolic - Trebuie sã se explice, deoarece se poate


înþelege greºit, faptul cã Biblia nu prezintã dovezi cã anul profetic de 360 de zile, de 12 luni
a câte 30 de zile, are vreo legãturã cu anul calendaristic ebraic. Sunt câteva vechi tradiþii cã
anul, mai demult, conþinea 360 de zile. Nu e clar dacã acestea sunt doar reflectãri ale
anului solar egiptean, lãsând separat cele 5 zile suplimentare de la sfârºit, sau dacã se
referã la un adevãrat an de 360 de zile, care ar fi rãmas tot anul în dezacord atât cu luna,
cât ºi cu sezoanele. Dar nu existã date solide pe care sã se bazeze o astfel de metodã de
calculare ºi cu siguranþã nimic de pus în legãturã cu evreii care, se pare, au legat totdeauna
luna cu ultimul pãtrar al lunii. Vezi p. 65 (102 - original)

Menþionarea unei perioade de 150 de zile în cursul Potopului, care pare sã fie egalizatã
cu 5 luni, nu înseamnã în mod necesar cã acest calendar antediluvian, cunoscut de Noe,
avea luni uniforme de câte 30 de zile fiecare. Perioada a fost interpretatã ºi ca indicând un
an lunar neobiºnuit sau un an solar de 365 de zile (vezi vol. I p. 183 - original). Indiferent
ce ar fi fost, ea nu are nici o legãturã cu calendarul lunar folosit la multã vreme dupã aceea
de cãtre evrei. E imposibil sã se armoniza un an de 360 de zile format din luni a câte 30 de
zile cu luni mãsurate dupã lunã. În însãºi natura cazului, luna sau anul profetic în care e
cuprins principiul zi-an trebuie sã conþinã un numãr fix de zile simbolice, dacã lungimea
perioadei urmeazã sã fie cunoscutã în mod sigur. O astfel de perioadã profeticã nu poate fi
bazatã pe un calendar lunar ale cãrei luni ºi ani sunt variabili. O calculare prin luni
teoretice de 30 de zile fiecare ar fi de înþeles ºi destul de logicã, deoarece ideea cã o lunã ar
trebui sã aibã 30 de zile era implicatã în expresiile iudaice mai târzii, folosite cu privire la
cele douã tipuri de luni, o lunã de 30 de zile era o lunã "plinã" ºi o lunã de 29 de zile era
"goalã", sau insuficientã. Este posibil, deºi nu existã dovezi, ca evreii sã fi folosit o lunã de
30 de zile teoreticã pentru chestiuni de afaceri, aºa cum fãceau babilonienii. Chiar ºi astãzi
se calculeazã dobânda pe o lunã de 30 de zile, deºi oricine ºtie cã lunile nu sunt uniform de
30 de zile în lungime.
Lungimea lunii ºi a anului profetic nu sunt date direct în Biblie, dar pot fi deduse din
diferite perioade profetice care sunt evident echivalente. Întrucât, în aceste profeþii, 3 1/2
"timpuri" sunt 1260 de zile (Apocalips 12,6.14) ºi 42 de luni sunt 1260 de zile (Apoc 11,2.3),
ele trebuie sã fie egale. Deoarece 42 de luni sunt 3 1/2 timpuri, atunci, 3 1/2 timpuri trebuie
sã fie 3 1/2 ani. Mai departe, întrucât 3 1/2 ºi 42 de luni sunt egale cu 1260 de zile, un an de
tipul acesta este, evident, de 360 de zile ºi o lunã de 30 de zile. Un secol ºi jumãtate mai
înainte, mulþi scriitori despre profeþii considerau cã anul profetic de 360 de zile era anul
calendaristic iudeu, dar ei nu înþelegeau natura calendarului lunar folosit de evrei. Astfel
de autori depãºiþi nu ar trebui sã fie citaþi; luna ºi anul profetic pot fi bazate chiar pe Biblie.

V. Noi probleme calendaristice dupã Exil

Iudeii ºi Calendarul Babilonian - Când iudeii s-au întors în Palestina, dupã exilul
babilonian, ei au adus cu ei numele de luni babiloniene în formã modificatã, de exemplu,
Abib a devenit Nisan, de la babilonianul Nisanu. Unii autori sunt de pãrere cã, pânã dupã
exil, evreii nu introduceau un al doilea Adar - o a 13-a lunã - pentru a corecta calendarul.
Dar Paºtele trebuia sã fie sincronizat cu seceratul orzului; de aceea iudeii din cele mai
vechi timpuri trebuie sã fi avut o a 13-a lunã sau echivalentul ei. E clar cã israeliþii nu erau
credincioºi în þinerea legii levitice, dar nu e motiv de a presupune cã ei nu au þinut
niciodatã Paºtele în decursul veacurilor.

Unii gândesc cã exilaþii evrei care s-au reîntors au adoptat pe de-a-ntregul calendarul
babilonian, inclusiv ciclul de 19 ani ºi sistemul lor exact de introducere de luni
suplimentare. Existã dovezi documentare cã iudeii dupã captivitate au folosit echivalentul
ciclului de 19 ani, adicã, introducerea de 7 luni suplimentare în curs de 19 ani, dar nu
existã dovadã cã ei au adoptat obiceiul babilonian de a introduce un al doilea Elul (luna a
6-a) uneori în loc de un al doilea Adar. Autorii iudei au susþinut întotdeauna cã numai al
doilea Adar a fost folosit ºi alþi autori sunt de acord cã în aceasta se deosebeau de
babilonieni. Motivul pentru lucrul acesta era probabil faptul cã dublarea lunii a 6-a (Elul),
în loc de a celei a 12-a, Adar, ar fi introdus un interval neregulat între sãrbãtorile de
primãvarã ºi de toamnã, ºi asfel ar fi cauzat confuzie în participarea iudeilor la sãrbãtorile
lor de toamnã.

Biblia nu dã dovezi directe asupra problemei, dar porunca de a þine Paºtele în luna întâi,
"luna spicelor", ºi de a þine trei sãrbãtori în luna a 7-a presupune cu hotãrâre cã sãrbãtorile
de toamnã erau fãcute anume sã vinã la 6 luni dupã luna spicelor ºi cã deci nu era nici o
iregularitate în intervalul de la Nisan la Tishri.

De fapt, un al doilea Elul nu ar avea nici o însemnãtate în calendarul ebraic, deoarece


necesitatea de a introduce a 13-a lunã apãrea numai din cauza nevoii de a þine luna Nisan
în rând cu seceriºul orzului. Lucrul acesta putea cel mai bine sã fie realizat adãugând un al
doilea Adar chiar înainte de Nisan. Plasând luna suplimentarã cu 6 luni mai devreme -
dacã nevoia pentru ea putea sã fie prevãzutã cu atâta timp mai înainte - n-ar fi fost de nici
un folos ºi ar fi cuprins în sine dezavantajul de a întrerupe cursul normal al lunilor de
sãrbãtori.

Ciclul de 19 ani - Adaptarea unui ciclu de 19 ani ar fi fost foarte folositor la fixarea de
mai înainte a timpului Paºtelui. Atâta vreme cât introducerea lunii a 13-a nu putea fi
anunþatã pânã când nu putea fi cercetatã în Adar recolta de orz, luna Paºtelui nu putea
totdeauna fi cunoscutã destul de devreme pentru a se evita inconvenientele pentru aceia
care ar fi trebuit sã îºi facã planurile de participare. Dar un ciclu anual de 19 ani le-ar fi
înlesnit sã aºeze 6 luni suplimentare în fiecare grupã de 19 ani într-o succesiune regulatã
de intervale de câte doi ºi trei ani ºi de a þine data Paºtelui în cuprinsul sezonului cunoscut
al orzului în coacere. Calendarul ar fi adaptat sistematic ºi luna a 13-a, apãrând la intervale
predeterminate în fiecare ciclu, ar fi totdeauna cunoscutã mai dinainte.

Acest ciclu de 19 ani poate fi explicat ca o expresie a legãturilor dintre anii solari ºi
lunari, ºi anume 235 de luni lunare ar fi (cu diferenþe de o orã sau douã) egale cu 19 ani
solari. Doar 19 ani lunari de câte 12 luni ar totaliza nu 235, ci 228 de luni; de aceea, dacã o
lunã lunarã suplimentarã ar fi introdusã de 7 ori la fiecare 19 ani, anul al 19-lea lunar ºi
solar s-ar terminã împreunã. Dacã, de exemplu, echinocþiul de primãvarã ar cãdea la 1
Nisan în oricare an dat, ar cãdea din nou la 1 Nisan peste 19 ani.

Babilonienii au dezvoltat un astfel de ciclu printr-o îndelungatã experimentare. Se crede


cã, pe la începutul secolului al IV-lea î.Hr., ei inserau luna suplimentarã în anul al 3-lea, al
6-lea, al 8-lea, al 11-lea, al 14-lea, al 17-lea ºi al 19-lea din ciclu. Pe baza schemei acesteia,
luna suplimentarã din anul al 17-lea era un al doilea Ululu (Elul), iar în ceilalþi ºase ani, un
al doilea Addaru (Adar). Însã Iudeii se pare cã nu au folosit un al doilea Elul, ci numai un
al doilea Adar. Întrebarea: "Când au adoptat iudeii ciclul de 19 ani?" nu e rezolvatã.
Întrucât ciclul acela era cunoscut în Babilon cu multã vreme înainte de era creºtinã ºi mulþi
iudei au locuit acolo din secolul al VI-lea î.Hr., ar fi greu, probabil, ca rabinii iudei care
aveau rãspunderea calendarului sã rãmânã ignoranþi în ce priveºte principiile calculãri
calendaristice pânã când a fost introdus calendarul fix cu mult timp dupã vremea lui
Hristos. Este probabil cã astfel de principii sã fi fost cunoscute cu mult timp înainte ca
metodele tradiþionale sã fi fost abandonate. Pânã la data distrugerii templului, seceratul
orzului era factorul major, dar dupã aceea, mai ales dupã ce iudeii au fost izgoniþi din
Ierusalim, era mai puþin relevant în problemã decât convenienþa calculãrii uniforme în
regiuni foarte întinse.

Deºi Biblia nicãieri nu dã vreun indiciu de vreun ciclu de 19 ani, regula recoltei de orz ar
rezulta automat într-o medie de 7 luni suplimentare în curs de 19 ani. În felul acesta, legile
sãrbãtorilor, fãrã sã se specifice reguli calendaristice ca acestea, serveau la reglementarea
calendarului palestinian în mod natural ºi simplu.
Calcularea lunilor versus observaþia - Chestiunea celei de-a 13-a lunã apãrea numai o
datã la 2 sau 3 ani, dar chestiunea începerii luni a fost totdeauna prezentã. Mai ales dupã
captivitate, când majoritatea iudeilor au rãmas în Babilon, a fost o problemã realã de a
determina pe toþi credincioºii sã þinã lunilor noi ºi sãrbãtorilor împreunã. Simpla deosebire
în datarea documentelor era ceva de mai micã însemnãtate, dar perspectiva ca unii iudei
sã calce zilele sacre în timp ce alþii le þineau era ceva respingãtor pentru cei evlavioºi.

Sfinþenia templului ºi prestigiul preoþiei îi fãceau pe iudeii babilonieni sã priveascã spre


Palestina pentru autoritate în aceastã chestiunea. În felul acesta, calendarul post exilic,
chiar aºa cum era folosit de acei iudei care au rãmas timp de secole în Babilonia - era
reglementat în Ierusalim. Ziua întâi a lunii - cel puþin dupã fiecare lunã de 29 de zile - era
vestitã prin semnale de foc, repetatã dupã vârf de munte pe vârf de munte pânã la
districtele mãrginaºe ale Palestinei ºi chiar pânã în Babilon. Însã câteodatã semnale
luminoase false, date cu o zi mai înainte de cãtre samariteni, îi induceau pe iudeii din
depãrtare sã înceapã o lunã nouã dupã 29 de zile, când luna ce se termina trebuia sã aibã
30 zile. În consecinþã, semnalele de foc au fost înlocuite de solii trimise prin alergãtori.

În Egipt, unde nu se puteau folosi semnale de foc, apoi în toate þãrile, în afarã de
Palestina, iudeii au ajuns sã þinã lunile noi ºi sãrbãtorile în douã zile succesive, pentru a fi
siguri cã au þinut adevãrata zi. Chiar ºi o lunã care urma unei luni de 29 de zile nu se putea
presupune cã are 30 de zile; îndoiala aceasta cu privire la ziua întâi a lunii noi ducea la
þinerea atât a zilei a 30-a, cât ºi a zilei care urma. Obiceiul acesta era binecunoscut la Roma.
Horaþiu se referea în Satirele sale (I.9. 67-70) la "tricesima sabbata", "sabatul zilei treizecia":

"Horaþiu: 'Fãrã îndoialã nu ºtiu de ce doreºti sã vorbeºti în tainã cu mine, ziceai'"

"Fuscuc: 'Îmi aduc bine aminte, dar într-un timp mai bun dã-mi voie sã vorbesc: astãzi
este tricesima sabbata: vrei sã-i ofensãm pe evreii circumciºi?'"

Dupã ce au devenit o chestiune de calcul, lungimile lunilor puteau fi cunoscute mai


dinainte, fãrã a depinde de observaþie directã. Din nefericire nu ºtim când a avut loc
schimbarea de la observaþie la o succesiune regulatã de luni de 30 de zile ºi de 29 de zile.
Avem dovadã directã considerabilã cu privire la practica calendaristicã post-exilicã din
documente iudaice datate, gãsite în Egipt, dar dovada din aceste surse a dat prilej la
diferenþe de opinie asupra chestiunii calculãrii faþã de observaþie.

Probabil cã persoanele oficiale care se ocupau de calendar foloseau metode de calcul în


timp ce pãstrau practica de a invita martori pentru a raporta despre apariþia lunii noi în
fiecare lunã sau cel puþin pentru luna Nisan. Urma în mod natural ca aceste proceduri
tradiþionale sã fie pãstrate încã multã vreme dupã ce deveniserã nenecesare.

În perioada când luna depindea de observarea lunii noi sau de confirmarea de cãtre
martori, era incertitudine în locuri depãrtate cu privire la ziua corectã a lunii, deoarece,
din cauza anumitor factori variabili, apariþia fapticã a lunii noi nu putea fi prevãzutã.
Imposibilitatea de a vedea luna nouã în seara de dupã 29 ale lunii ar fi putut sã însemne,
pe de o parte, cã luna trebuie sã aibã 30 de zile, dar, pe de altã parte, cã condiþiile
atmosferice nefavorabile vizibilitãþii ar fi putut sã întârzie, pentru ca sã fie vãzutã în unele
locuri mai târziu decât la Ierusalim, iar diferenþa în longitudine între Palestina ºi Babilonia
putea uneori sã însemne cã luna nouã ajungea sã fie vizibilã la Ierusalim dupã ce deja
apusese pentru Babilonia (vezi secþiunea urmãtoare). Elementele acestea de incertitudine
au continuat chiar ºi dupã ce luna nouã astronomicã, numitã "luna în conjuncþie", putea fi
calculatã.

Luna ºi luna lunarã observatã - Intervalul dintre Luna nouã astronomicã ºi Luna nouã
vizibilã (sau luna nouã), cu care vechii semiþi îºi începeau fiecare lunã a calendarului lor
lunar observat, e variabil. În timp ce Pãmântul se miºcã într-un an în jurul Soarelui; Luna
înconjoarã Pãmântul de 12 ori ºi o fracþiune. În cursul fiecãrei revoluþii a Lunii (care
marcheazã o lunã lunarã), corpul acela ceresc trece printre Pãmânt ºi Soare ºi; de
asemenea, trece prin dreptul punctului de pe partea opusã a Pãmântului faþã de Soare.
Când o vedem opusã Soarelui cu faþa ei complet luminatã de lumina Soarelui, zicem cã
Luna e "plinã". Când trece între noi ºi Soare, n-o vedem deloc, deoarece partea ei dinspre
noi e neluminatã. Când apare dintre Pãmânt ºi Soare ºi devine vizibilã pentru noi ca lunã
nouã - adicã vedem marginea pãrþii ei luminate - spunem cã e nouã".

Pentru a înþelege lucrul acesta mai bine, sã ne înmoduim o linie imaginarã care leagã
centrul Pãmântului cu centrul Soarelui. Când Luna înconjoarã globul nostru, drumul ei se
gãseºte într-un plan variabil înclinat dupã un anumit unghi în raport cu acela al
Pãmântului; de aceea e uneori deasupra ºi alteori dedesubtul planului orbitei pãmântului,
când în fiecare lunã trece printre noi ºi Soare ºi trece de linia Pãmânt-Soare. Dacã, aºa cum
se întâmplã ocazional, Luna intersecteazã linia aceasta, aºa încât umbra ei cade direct pe
glob, observatorii din cuprinsul umbrei aceleia vãd discul ei negru întunecând parte din
Soare sau tot Soarele într-o eclipsã de Soare. De cele mai multe ori, când trece mai sus sau
mai jos de linia imaginarã, nu întunecã Soarele, ci rãmâne invizibilã, ºi de aceea timpul
exact al trecerii (pe care astronomii o numesc conjuncþie) nu poate sã fie observat. Timpul
conjuncþiei (Luna nouã astronomicã) e dat în almanahuri ºi în unele calendare, fiind
simbolizat printr-un disc negru solid.

Dar nu adesea luna nouã devine vizibilã pe cerul de searã în ziua marcatã ca "lunã
nouã" în almanah. Când trece în conjuncþie în cursul zilei, Luna e prea aproape în linie cu
Soarele pentru a fi vãzutã în seara aceea dupã apusul soarelui. Numai dupã un interval -
în medie cam o zi ºi jumãtate - se miºcã destul de departe dincolo de Soare pentru a aduce
partea ei luminatã cãtre Pãmânt, îndeajuns ca sã aparã ca o lunã nouã. Când devine
vizibilã, luna nouã poate fi vãzutã pe o parte a Pãmântului chiar dupã apusul soarelui, dar
observatori pe alte pãrþi ale globului, mai spre est, pentru care Luna deja a ajuns, nu pot
vedea luna nouã decât în seara urmãtoare. De aceea luna lunarã, începând cu observarea
lunii noi, ar putea uneori sã înceapã cu o zi mai devreme în Egipt sau la Ierusalim, de
exemplu, decât ar începe în Babilon.
Intervalul dintre conjuncþie ºi luna nouã vizibilã variazã nu numai cu ora conjuncþiei ºi
localitatea, dar ºi cu viteza ºi unghiul cursului lunii, care sunt variabile. Când e mai
redusã, Luna ia mai mult timp - poate 2 sau 3 zile - pentru ca sã se miºte destul de departe
de Soare pentru a fi vãzutã. Mai departe, condiþiile atmosferice afecteazã vizibilitatea ºi în
anumite sezoane, luna nouã poate fi cu totul acoperitã de nori în prima searã, ºi aºa unei
luni solare de 29 de zile i s-ar putea da 30 de zile, iar luna nouã este amânatã cu o zi.

Numele lunilor post-exilice - Dupã întoarcerea din exil, numele lunilor babiloniene au
fost adoptate, cu ortografie uºor schimbatã, aºa cum s-a menþionat. Cât priveºte începutul
anului, atât calcularea de toamnã, cât ºi cea de primãvarã, se pare cã a fost folositã în
cãrþile post-exilice ale Bibliei. E de reþinut cã indiferent dacã anul e calculat din toamnã sau
din primãvarã, Nisan e întotdeauna calculat ca luna întâi, Tishri a 7-a ºi Adar a 12-a.
Astfel, anul civil începe cu luna a 7-a ºi se încheie cu a 6-a. Aceastã aliniere a lunilor ºi
echivalentele aproximative din calendarul nostru e clarificat în tabelul urmãtor:

Calendarul Iudaic

Calendarul Iudaic

(Cu numele post-exilice ale lunilor derivate din Babilonia)

*Nume de luni care nu sunt menþionate în Biblie

** În anii bisecþi un al doilea Adar vine dupã Adar, precedându-l pe Nisan


Anul post-exilic în Biblie - Ezechiel nu clarificã în Biblie dacã anii erei sale, începând cu
exilul lui Ioiachin, erau calculaþi de la Nisan sau de la Tishri, sau erau calculaþi prin
aniversãri de la data captivitãþii regelui. Dar dacã Ezechiel aºa dupã cum se susþine în
general, socotea anii din primãvarã, el ar fi putut face lucrul acesta pentru cã trãia cã trãia
în Babilonia ºi folosea calendarul oficial babilonia, care începea anul cu Nisanu (Nisan). În
felul acesta uzul lui nu ar fi avut influenþã asupra practicii calendaristice iudaice. Hagai ºi
probabil contemporanul ºi colegul sãu, Zaharia (deºi ultimul e inconcludent), sunt în
general consideraþi cã au folosit anul din primãvarã, deoarece dacã evenimentele din
Hagai 1,1 ºi 2,1.10 sunt legate în ordine cronologicã, lunile a 7-a ºi a 9-a urmau dupã a 6-a
în anul al 2-lea al lui Dariu, cum nu ar fi putut urma dacã cu luna a 7-a începuse anul nou.
Cartea Esterei, care identificã Nisan ca luna întâia, Sivana 3-a ºi Adar a 12-a nu revarsã
luminã asupra faptului cum socoteau iudeii începutul anului, întrucât datele din cartea
aceasta sunt date în legãturã cu acte oficiale ale conducãtorilor din cârmuirea persanã.
Evenimentele ar fi probabil datate dupã calendarul babilonian pe care conducãtorii
persani l-au adoptat din timpul când Ciru cucerise Babilonia.
Pe vremea lui Ezra ºi Neemia (Ezra-Neemia la origine fusese o singurã carte), existã
dovada cã iudeii reîntorºi calculau anii regelui din toamnã, probabil dupã anul civil care
începea cu Tishri (vezi articolul asupra Cronologiei din Vol. III). Neemia menþioneazã
Chiºleu (Kislev luna a9-a) ca precedând Nisan (luna întâi) în anul al 20-lea al lui Artaxerxe
(Neemia 1,1; 2,1). Evident, el gândea în termenii vechiului an de domnie al lui Iuda ºi
calculând de la luna a7-a Tishri ºi nu de la anul nou persan din Nisan. Deºi evenimentele
menþionate în aceste douã luni au avut loc în palatul regelui persan, cartea nu a fost scrisã
decât dupã ce Neemia mersese la Ierusalim ºi se angajase la reconstruirea comunitãþii
iudaice de acolo. Într-o astfel de situaþie, sub restatornicirea administraþiei iudaice în
vechea capitalã a Iudeii, era natural ca sã aibã loc o reînviere a patriotismului ºi o
reîntoarcere la vechiul calendar ºi la anul de domnie al lui Iuda. Mai departe, un
document de la o colonie iudaicã din Egipt, scris în acelaºi secol cu Ezra ºi Neemia, aratã
cã aceºti iudei din Egipt foloseau, de asemenea, un an calendaristic iudaic începând din
toamnã.

VI. Arheologia ºi calendarul post-exilic

Document iudaic din Egipt - Acest din urmã document menþionat e unul de peste 100,
scrise în aramaicã pe papirus, care au fost gãsite pe insula Elefantina pe râul Nil, în ruinele
unui oraº garnizoanã de graniþã, colonizat de mercenari iudei ºi familiile lor. Aceºti
papiruºi aramaici din Elefantina (uneori numiþi necorespunzãtor "Papiruºi Asuani")
alcãtuiesc una dintre cele mai interesante colecþii de documente antice. Ele sunt
testamente, acte juridice, împotrivacte, scrisori ºi alte documente Proverbeenind din
secolul al V-lea î.Hr., secolul lui Ezra ºi al lui Neemia. În hârtiile acestea gãsim nu numai
referiri la afacerile publice ºi particulare ale iudeilor locali, dar menþioneazã ºi chestiuni
interesante ca: iudei în Palestina, Paºtele, un slujbaº oficial, menþionat în Biblie ºi un
templu iudeu pe Elefantina, construit de coloniºti. Aceºti papiruºi, dintre care unii au fost
gãsiþi încã înfãºuraþi ºi sigilaþi, ne aratã forma exactã a limbii folositã de iudei dupã exil -
aramaica, o limbã de aproape înruditã cu limba ebraicã, folositã internaþional în Babilonia
ºi în tot cuprinsul Imperiului Persan. De asemenea, ele ne aratã însãºi ortografia ºi
caligrafia, cerneala ºi "hârtia", felul folosit pe vremea exilaþilor ºi frazeologia legalã a unui
decret regal de un fel similar cu acelea citate din arhivele persane din cartea lui Ezra -
pasaje aramaice care erau privite de critici ca dovedind caracterul neistoric al cãrþii.

Într-adevãr aceºti papiruºi vechi din Elefantina au trezit multe controverse ºi au fost
chiar priviþi ca falsuri în unele locuri din cauza formei liniilor datelor pe care mulþi dintre
ei le purtau - date duble în douã calendare cu numere de ani de domnie, aparent în
conflict uneori. Dar aceste date duble s-au dovedit a fi probe excelente ale autenticitãþii lor,
deoarece ei sincronizeazã datele calendaristice egiptene ºi iudaice într-un fel care ne fac în
stare sã calculãm chiar zilele în care au fost scrise. Aceste date coroboreazã cronologia
domniilor acelei perioade aºa cum sunt calculate în Canonul lui Ptolemeu.

Coloniºtii iudei fuseserã în Egipt dinainte ca succesorul lui Cirus, Cambyses, sã fi cucerit
þara ºi sã fi fãcut din ea o partea a Imperiului Persan. Dacã de prima datã sosiserã ca exilaþi
dupã distrugerea Ierusalimului de cãtre Nebucadneþar, cum a fãcut grupul care l-a dus cu
el pe profetul Ieremia, nu ºtim; dar referirile la religie din aceste hârtii descoperã aceleaºi
condiþii pe care le deplângea Ieremia - amestecul de pãgânism cu cultul lui Iehova. În
templul iudaic din Elefantina se aducea închinare lui Iehova la un loc cu alte zeitãþi
pãgâne.

Nu numai cã datele ºi conþinutul acestor documente iudaice sunt interesante, linia lor de
date furnizeazã informaþii cu privire la calendarul iudaic al perioadei.

Calendare locale, pãstrate sub domnia persanã - Când a cucerit Babilonul, Cirus
Persanul nu a încorporat Babilonia în Persia sub o cârmuire Proverbeincialã, ci a anexat
regatul la domeniul lui anterior ºi a luat titlul de rege al Babilonului pe lângã titlul de rege
al Mediei ºi Persiei. În Babilonia, perºii au adoptat limba ºi cultura þãrii ºi au preluat
calendarul babilonian. De fapt, preoþii babilonieni, custozii ºtiinþei astronomice acumulate
de secole ºi ai sistemului calendaristic, au dus-o bine sub protecþia persanã ºi au fãcut noi
progrese în ce priveºte reglementarea calendarului.

La fel, când a adãugat Egiptul la Imperiul Persan, fiul lui Cirus, Cambyses, a continuat
maºinãria conducerii de stat egiptene, dar s-a încoronat ca rege al Egiptului. Apoi a
cârmuit þara printr-un guvernator care nominal era viceregele "Faraonului" persan,
pãstrând sistemul legal local ºi calendarul egiptean. În vremuri de mai târziu, romanii
aveau sã urmeze politica asemãnãtoare de a permite folosirea diferitelor calendare locale
în Proverbeinciile rãsãritene, deºi, cu timpul, în tot cuprinsul imperiului, calendarele
acestea au fost ajustate la anul Iulian de 365/4 de zile, adicã erau pãstrate numele locale ale
lunilor, dar lungimile erau ajustate la 30 ºi 31 de zile etc., ca lunile romane.

Sub conducerea persanã în Egipt, se pare cã actele legale erau alcãtuite în acord cu legile
locale ºi datate dupã calendarul indigen; aceipapirãºi din Elefantina, ca ºi câteva excepþii,
purtau linii ale datelor care prezentau ziua ºi luna egipteanã ºi anul de domnie al regelui
persan, calculat dupã calendarul solar egiptean (începând cu luna Toth). Aceasta era o
procedurã logicã, deoarece de la 2 cetãþeni obiºnuiþi care semnau un împotrivact în Egipt
nu s-ar fi putut aºtepta sã ºtie când urmau sã aibã loc plãþile obligatorii sau expirarea
împotrivactului, dacã data era scrisã în termenii unui calendar strãin.

Dar aceste documente aparte erau alcãtuite de iudeii care locuiau într-o comunitate
iudaicã, folosind propriul calendar, care se deosebea de acela al Egiptului. De aceea, mulþi
dintre papiriuºii aceºtia purtau date duble, nu numai dupã calendarul oficial egiptean, ci
ºi dupã calendarul iudaic. De exemplu, unul era datat "la 18 Elul, adicã a 28-a zi a lui
Pachons, anul 15 al regelui Xerxes". Aceasta însemneazã cã documentul era semnat într-o
zi care era a 18-a a lunii lunare iudaice Elul ºi era a 28-a a lunii egiptene Pachons în anul al
15-lea al domniei regelui persan Xerxes. Un altul zice: "la 24 a lui Shebat, anul 13, adicã
ziua a 9-a a lui Athyr, anul 14 a lui Darius [II] regele". Acesta dã douã numere de ani. Data
era în anul al 13-lea dupã calendarul iudaic, dar în calendarul egiptean deja începuse un
alt an; de unde aceeaºi datã era în anul iudaic 13 ºi anul egiptean 14 al lui Darius II.

Datele acestea duble aratã cã diferitele popoare ale Imperiului Persan foloseau propriile
calendare. Deºi sub conducere persanã, egiptenii au pãstrat calendarul lor solar (de fapt, ei
l-au pãstrat totdeauna ºi au transmis Romei anul de 365 de zile ºi, prin Roma, la noi). Mai
departe, iudeii, ca minoritate în Egipt erau liberi sã foloseascã propriul calendar, deºi se
deosebea de acela al Egiptului. Datarea legalã pentru aceste documente se pare cã o fost
forma egipteanã, deoarece, dacã se dãdea numai o datã, ea era în general în formulã
egipteanã, cu anul regelui calculat dupã calendarul egiptean. Însã multe dintre ele purtau
datã dublã, egipteanã ºi iudaicã.

Problema reconstruirii unui calendar antic - Întrucât calendarul egiptean pentru


perioada aceasta e cunoscut, echivalent Iulian al datei egiptene poate fi fixat. Chiar dacã
anul este necunoscut, el poate fi dedus din sincronismul datei lunare cu cea solarã,
deoarece data lunarã, mutându-se cel puþin cu 10 zile într-un an, poate corespunde cu data
din anul solar egiptean numai o datã la aprox. 25 de ani. Astfel, aceºti papiruºii cu datã
dublã pot fi dataþi în ºcoala iulianã î.Hr. Prin folosirea acestor date stabilite ca puncte de
control, un tabel al calendarului iudeu, aºa cum era folosit în Egipt, poate fi reconstruit
pentru o mare parte a secolului al V-lea cu o mai mare mãsurã de exactitate de cum poate
fi fãcut pentru acela al Babilonului, deºi calendarul babilonian poate fi schiþat,
aproximativ., pentru o perioadã mult mai lungã. Pentru calendarul egiptean ºi cel iulian,
vezi Vol. I, p. 176. 177.

Întrucât datele multora dintre papiriuºii aceºtia pot fi determinate pânã la o diferenþã de
o zi, în fiecare caz, datele acelei luni întregi sunt cunoscute cu aceeaºi precizie. Existã
posibilitatea diferenþei de o zi, uneori douã, în datarea exactã a altor luni ale anului
aceluia, dacã începutul lunii încã depindea de observarea lunii. Timpul lunii noi
astronomice, adicã timpul conjuncþiei ei, poate fi calculat pentru fiecare dintre lunile
acestea din tabele lunare moderne, dar intervalul dintre conjuncþia invizibilã ºi luna nouã
vizibilã e variabil. Dacã dorim sã stabilim datele unei luni noi iudaice antice, putem
calcula din tabele astronomice timpul exact al conjuncþiei pentru acel an din antichitate ºi
pentru a aprecia ziua întâi a lunii noi luând în considerare ora conjuncþiei dupã timpul
local de la Ierusalim, cum ºi viteza ºi înclinaþia lunii. Dar nu putem fi siguri de exactitatea
deplinã în reconstruirea acelui an calendaristic vechi, aºa cum a funcþionat în realitate,
deoarece nu putem fi siguri cã ºtim toþi factorii variabili din observarea lunii noi (vezi p.
115.116) ºi nici nu ºtim dacã anul era calculat prin calculare sau prin observare în cursul
perioadei cuprinse de papiruºii aramaici elefantini.

R.A. Parker ºi W.H. Dubberstein au reconstruit o schemã a cronologiei babiloniene,


începând din anul 626 î.Hr. În monografia aceasta, ei au publicat tabele calendaristice
babiloniene cuprinzând un numãr de secole, bazat pe anumite date fixe ºi pe oarecare lunã
a 13-a raportate din relatãri antice ºi completate cu date calculate. Tabelele acestea sunt
foarte folositoare ca o aproximare. Autorii au luat în considerare ºi o incertitudine în multe
cazuri, ca: unde erau înserate lunile, ºi permit o eroare de plus sau minus o zi în câteva
dintre luni. ªi aceasta este o exactitate rezonabilã pentru reconstruirea unui calendar lunar
antic. Întrucât atât de multe elemente variabile sunt cuprinse în determinarea locului zilei
întâi a lunii, determinarea locului restului zilelor din fiecare lunã e la fel de incertã; de
aceea, luna plinã (ce poate fi fixatã exact prin calcul astronomic) nu vine întotdeauna în
aceeaºi zi a lunii lunare. În perioada acestor papiri ea varia de la a 13-a la a 15-a.

Chiar în puncte unde un raport antic fixeazã fãrã semnede întrebare o datã sau o serie
de date lunare, calendarul nu poate fi reconstruit dincolo de acel an anumit fãrã
posibilitatea de a avea o diferenþã de o lunã, în afarã de cazul când e cunoscut locul lunii a
13-a inserate. Numai din secolul al IV-lea î.Hr., babilonienii au fost preciºi în inserarea a 7
luni suplimentare la fiecare 19 ani ºi nu cunoaºtem dacã iudeii întotdeauna le inserau la
intervale regulate.

Totuºi, când existã documente-sursã antice, putem fi destul de siguri. Dacã avem tãbliþe
babiloniene indicând cã un an anumit avea 13 luni, lunile calendaristice ale acelui an
babilonian pot fi identificate cu o certitudine rezonabilã; ºi, dacã avem un sincronism care
identificã o zi a unei anumite luni lunare cu o zi a unui calendar cunoscut, ca în papiruºii
iudei cu dublã datare din Egipt, chiar ºi zilele acelei luni pot fi cunoscute. Din motivul
acesta, pentru o perioadã în secolul al V-lea î.Hr., calendarul iudeu, aºa cum era folosit de
scriitorii acestor papiruºi, poate fi reconstruit cu exactitate aproximativã. Un astfel de
calendar, lucrat de probã de Lynn H. Wood ºi Siegfried H. Horn, a fost tabelizat,
prezentând ziua întâi a fiecãrei luni iudaice de la 470 la 400 î.Hr. (vezi articolul despre
cronologie din Vol. III al acestui comentariu).

Calendarul iudaic în Egipt - Un studiu al acestei tabelizãri ºi al celor 14 papiruºi cu


datare dublã pe care e bazatã clarificã urmãtoarele 12 caracteristici ale calendarului iudaic
post-exilic:

1. Iudeii aceºtia datau prin propriul calendar iudaic, diferind uºor de sistemul
babilonian.

2. Spre deosebire de persani, dar la fel cu repatriaþii iudei de la Ierusalim (Neemia 1,1;
2,1; vezi p. 117), ei calculau anii domniei regale din toamnã ºi nu din primãvarã.

3. Spre deosebire de egipteni, dar potrivit cu vechea deprindere a Iudeii, ei considerau


intervalul de la urcarea la tron a regelui pânã la urmãtoarea zi de anul nou ca "an de
urcare la tron" (vezi p. 138), dupã care începea "primul an" al domniei.

4. Ei adoptaserã, în ortografia aramaicã, numele babilonian al lunilor, toate cele 12


apãrând în aceºti papiruºi.
5. Deºi nu se menþioneazã un al doilea Adar, intervalele dintre datele anumitor papiruºi
aratã folosirea unei a 13-a luni la diferite timpuri.

6. Dacã nu cunoºteau un ciclu fix de 19 ani ca atare, evident foloseau echivalentul lui
prin aceea cã intervalele dintre aceºti papiruºi cu datã dublã implicã o medie de 7 lunii a
13-a la fiecare 19 ani.

7. Aceºti ani de 13 luni erau, probabil, aliniaþi cu anii de 13 luni din calendarul
babilonian, cu excepþia variaþiunilor dintre anul al 16-lea ºi al 17-lea ai ciclului babilonian.
Lucrul acesta nu poate fi verificat în prezent în puncte îndestulãtoare pentru a fi
concludent, deoarece sunt mai puþine relatãri despre 13 luni babiloniene în decursul
perioadei decât pentru una mai timpurie sau mai târzie. Obiceiul babilonian predominant
(ulterior o regulã fixatã) era de a insera un al doilea Elul ºi nu un al doilea Adar, în fiecare
al 17-lea an al ciclului lor.

8. Aceºti iudei par sã nu fi folosit un al doilea Elul. Dintre trei papiruºi dataþi în al 17-lea
an, unde ar fi trebuit sã-l aºteptãm, doi nu dovedesc practica, ºi unul dovedeºte precis cã ei
nu au calculat un al doilea Elul în anul acela.

9. Dovezile nu sunt în prezent destul de concludente cã acest calendar era bazat pe


calcul ºi nu pe observarea lunii, deoarece legãtura datelor calendaristice cu luna au fost
interpretate în ambele feluri din cauza factorilor variabili. Dar sunt indicaþii cã era calculat.

10. Deºi nu sunt dovezi concludente de calculare a lungimii lunilor în perioada acea (nr
9), e interesant de notat cã o posibilã succesiune de luni de 29 de zile ºi de 30 de zile de la
Nisan la Tishri, care ar fi permis acelaºi numãr de zile între Paºte ºi Corturi, e compatibilã
cu datele de pe aceºti papiruºi. Un calendar reconstruit, bazat pe aceastã secvenþã, e în
mod just consecvent cu miºcãrile actuale ale lunii.

11 Nisan pare sã fi fost ferit, în mãsura în care e vorba de anii reprezentaþi de aceºti
papiruºi, de a se muta mai devreme de echinocþiul vernal( Afarã de cazul cã divergenþa
menþionatã în nota 5 trebuie sã fie acceptatã). Adicã, dacã luna care urmeazã dupã Adar
începea înainte de echinocþiu, era fãcut al doilea Adar, iar Nisan era amânat pânã în luna
urmãtoare. (Aceasta împotrivazice opinia ulterioarã a rabinilor cã, în perioada post-exilicã,
Paºtele venea în întâia lunã plinã dupã echinocþiul vernal.)

12. Nu existã indicaþie cu privire la practica de ajustare a lungimii anului pentru a


preveni Paºtele ºi alte sãrbãtori sã cadã în anumite zile ale sãptãmânii, aºa cum era fãcut în
revizuirea mai târzie a calendarului la mult timp dupã vremea lui Hristos.

Coloniºtii iudei din Egipt care au scris aceºti papiruºi erau în corespondenþã cu fraþii lor
reîntorºi în Palestina, dar nu ºtim dacã erau în contact destul de strâns pentru a-i face în
stare sã pãstreze intercalarea celei de-a 13-a lunã în sincronism exact cu socoteala urmatã
la Ierusalim (Anumite dovezi, neconcludente au dus pe unii cãrturari sã creadã cã aceºti
coloniºti au uitat la o anumitã perioadã sã facã bine ajustarea; cã intercalând prea puþine
luni a 13-a au permis calendarului lor sã se abatã de la ciclul normal de 19 ani, anul
începând prea devreme ºi apoi, prin contact mai strâns cu iudaismul reînviat din
Palestina, au corectat eroarea intercalând luna extra mai des. Lucrul acesta uºor s-ar fi
putu întâmpla, dar dovezile sunt bazate pe date duble care sunt neconcludente sau
disputate. Dacã lucrul acesta a avut loc, ar fi interesant de a cunoaºte cauza posibil faptul
cã recolta de orz din Egiptul de sud, venind mai timpuriu decât în Palestina, nu ar fi putut
fi de încredere ca ºi ghid.).

E lucru remarcabil cã aceºti papiruºi cu datare dublã, care nu ar fi putut supravieþui la


Ierusalim, dar care au fost pãstraþi în climatul mai uscat al unui avanpost iudaic din Egipt,
au ieºit acum la ivealã pentru a ne da o licãrire despre calendarul post-exilic în funcþie.
Documentele acestea îi aratã pe iudei (1) þinând la propriul fel de a calcula, care era
independent de acela al vecinilor lor egipteni; (2) deosebindu-se de sistemul babilonian al
stãpânitorilor lor persani, pe care mulþi învãþaþi au susþinut cã l-au adoptat ca niºte sclavi.
De asemenea, nu pare cã aceºti iudei sã ºtie ceva cu privire la anumite reguli atribuite lor
de cãtre tradiþiile mult mai târzii ale Miºnei ºi Ghemarei (vezi p. 107, nota 2), din primele
secole ale Erei Creºtine.

VII. Diferit de calendarul rabinic ulterior

Calendarul iudaic ºi variantele sectare în perioadele intertestamentale ºi ale Noului


Testament sw întind dincolo de hotarele acestui articol. Dar în Miºna ºi apoi în Ghemara,
scrise în primele secole creºtine, gãsim câteva crâmpeie de informaþii cu privire la
calendarul iudaic la sfârºitul celui de al II-lea secol î.Hr. ºi mai târziu, cea mai mare parte
dintre ele în formã de tradiþii ale practicilor mai timpurii. În Miºna gãsim dãri de seamã
despre examinarea martorilor înaintea Sinedriului cu privire la apariþia lunii noi ºi vestirea
lunii noi la regiuni depãrtate cu ajutorul semnalelor de foc. Întrebãrile puse cu privire la
forma lunii noi ar pãrea sã indice cã prima lunã nouã vizibilã cu ochiul liber, probabil, nu
era luatã în considerare, ci numai faza de "corn", indicând cã un interval mai lung putea fi
calculat de la conjuncþie la lunã nouã. Alte întrebãri par sã arate cã examinatorii erau mai
puþin interesaþi în cãutarea informaþiei decât în obþinerea confirmãrii cunoºtinþei pe care ei
deja o aveau prin calculare. Cu siguranþã, rabinii aratãu cã procedura formalã a notãrii
vizibile a lunii noi era urmatã mai departe din precedenþã multã vreme dupã ce principiile
calculãrii erau cunoscute.

În argumentele talmudice, unele fãrã îndoialã datând nu mai departe de secolul al V-lea
d.Hr., concepþii mai târzii sunt uneori aplicate în mod eronat la vremuri mai timpurii; deci
aceste autoritãþi tradiþionale împotrivadictorii trebuie sã fie folosite cu prudenþã. De
exemplu, convingerea cã 16 Nisan s-ar fi putut muta înapoi pânã aproape de echinocþiul
de primãvarã este în opoziþie cu faptele seceriºului orzului ºi cu dovada documentelor-
sursã din perioada post-exilicã. Referiri tradiþionale la luna plinã la Paºte pot sã arate
eforturi de a stabiliza luna în raport cu luna plinã, cel puþin în Nisan, deºi papiruºii din
secolul al V-lea nu dau nici o sugestie cu privire la aceasta. E foarte probabil cã, în
perioada celui de al doilea Templu, lunile erau cel puþin în parte regulate prin ceva mai
mult decât simpla observaþie din lunã în lunã, dar nu putem ºti siguri din sursele
disponibile cât de timpuriu ºi în ce mãsurã era folositã calcularea.

Cu timpul, dupã distrugerea Ierusalimului de cãtre romani ºi dispersarea ºi


persecutarea iudeilor de cãtre împãraþi mai târzii, practica reglementãrii calendarului de la
Ierusalim a fost abandonatã în mod inevitabil ºi a fost pusã în schimb o schemã arbitrarã,
aºa încât iudeii din toate þãrile sã poatã socoti data sfintelor sãrbãtori într-un mod
armonios. De aici înainte, iudeii din Babilonia sau de oriunde puteau sã-ºi adapteze
calendarul prin mijloace artificiale indiferent de seceriºul orzului în Iudeea sau apariþia
lunii la Ierusalim.

S-a calculat cândva cã aºa revizuit, dupã cum se presupune în secolul al IV-lea,
calendarul a fost transmis într-un mod neschimbat pânã în timpul de faþã, dar cei mai
mulþi autori gândesc acum cã reforma a fost o creºtere treptatã, luând mai multe secole,
încorporând tradiþii mai timpurii ºi dezvoltãri ulterioare. Unele dintre disputele medievale
între apãrãtorii rabinici ai calendarului fix ºi karaiþii, care încercau sã pãstreze regula
observãrii ºi a seceriºului orzului, aratã cã problema calendarului era încã vie. Actuala
succesiune de 7 a lunii a 13-a în fiecare ciclu de 19 ani ºi numãrarea anilor consecutiv de la
o presupusã erã a creaþiei( Anii al 3-lea, al 6-lea, al 8-lea, al 11-lea, al 14-lea ºi al 19-lea ai
fiecãrui ciclu calculat de la un început teoretic în 3761 î.Hr. Aceasta înseamnã cã 1975/76 e
calculat al 17-lea an al unui ciclu, cu un al doilea Adar în primãvara lui 1976) n-au fost
adoptate de cãtre iudei decât în evul mediu.

Bibliografie

Cele mai multe tratate asupra calendarului sunt ca un tot, nesatisfãcãtoare, fiind sau
demodate, sau preocupate mai ales cu forma post-biblicã a calendarului ºi nu cu aceea a
timpurilor biblice, sau bazate pe teorii ale unei date târzii a legii mozaice sau a caracterului
pur babilonian al calendarului post-exilic. Însã cititorul netehnic nu doreºte sã fie
îndreptat cãtre fãrâme de material-sursã. De aceea, lista aceasta este scurtã.

Talmudul Babilonian [Traducerea englezã Soncino]. Redactat de I. Epstein. 34 de


volume: The Soncino Press, 1935-48. Talmudul cuprinde Legea oralã, sau Miºna, alternând
secþiune dupã secþiune cu Ghemara, sau expunerea extinsã a Miºnei prin comentarii,
adãugiri ºi diferite interpretãri ale rabinilor din Babilonia din secolul al 3-lea pânã în
secolul al 5-lea. Tractatul Rosh Hashanah (în volumul Seder Mo'ed VII) se ocupã cu
sãrbãtoarea de Anul Nou ºi cu anumite aspecte ale calendarului. Reprezentând tradiþii
ulterioare, nu se ocupã direct cu calendarul Vechiului Testament.

BURNABY, SHERRARD BEAUMONT. Elements of the Jewish and Muhamadan


Calendars. Londra: George Bell & Sons, 1901. p. 554. O tratare extinsã (p.1-364), demodatã,
dar conþinând ici ºi colo informaþii ajutãtoare, deºi mare parte din ea aparþine calendarului
iudaic rabinic ºi modern.

HORN, SIEGFRIED H. ºi WOOD, LYNN H. The Chronology of Ezra 7. Washington:


"Review and Herald",1953. p. 160. Lucrarea aceasta fãcutã de doi dintre colaboratorii la
aceste comentariu, care se ocupã mai ales cu un alt subiect, conþine capitole despre
"Calendare civile antice", "Calendarul ebraic pre-exilic" ºi "Calendarul iudeu post-exilic"
cum ºi o explicaþie detailatã a datelor papiruºilor elefantini. Deºi se ocupã indirect cu
calendarul iudaic, dã surse documentare ºi se referã la autori asupra multor puncte
specifice care au legãturã cu acest subiect.

PARKER, RICHARD A. ºi DUBBER STEIN, WALDO H. Babylonian Chronology, 626


B.C. - A.D. 45. Ed a 2-a Chicago: The University of Chicago Press, 1994. p. 46

Conþine o tabelizare a zilei întâi a fiecãrei luni a calendarului babilonian pentru perioada
aceasta, aºa cum e apreciatã din tabele de lunã nouã, indicând cunoscuta lunã a 13-a, aºa
cum e atestat de dovezi-surse antice. O aproximare folositore cu date calendaristice lunare
pentru Babilon, deºi autorii permit o eroare de o zi în 30% din cauza elementelor de
incertitudine; ºi pentru date în Palestina trebuie sã fie permisã o margine mai largã, din
cauza diferenþelor în longitudine.

S-ar putea să vă placă și