Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat
Tema:”Catastrofa de la Cernobâl”
Chişinău, 2018
Catastrofa de la Cernobîl
Centrala Atomoelectrică
CAE Cernobîl (51°23′14″N 30°06′41″E) se află în apropiere de orașul Pripiat, Ucraina, la 18 km
nord-vest de orașul Cernobîl, la 16 km - sud de frontiera ucraino-belarusă și aproximativ 110 km
nord de Kiev. Centrala a fost compusă din patru reactoare de tip RBMK-1000, fiecare capabil de
producere a 1 GW de putere electrică. Construirea centralei a început în anii '70 ai secolului XX, cu
reactoarele #1 (care a fost închis în anul 1977), #2 în 1978, #3 în 1981 și #4 în 1983. Două alte
reactoare - #5 și #6 - erau în timpul construcției când a avut loc accidentul.
Accidentul
Sâmbătă, 26 aprilie 1986, la 01:23:58 am, reactorul #4 a suferit o explozie catastrofală a cazanelor
sub presiune de abur din componența acestuia, care a declanșat un incendiu, o serie de explozii
adiționale și fluidizare nucleară. Accidentul poate fi gândit ca o versiune extremă a accidentului SL-
1 în Statele Unite din 1961, unde centrul reactorului a fost distrus (omorând trei oameni),
radioactivitatea răspândindu-se direct în interiorul clădirii unde se afla SL-1. În timpul accidentului
de la Cernobîl însă, aceasta a fost dusă prin vânt spre frontierele internaționale.
Accidentul de la Cernobîl a degajat între cinci și zece ori mai mult material radioactiv decât cel de
la Fukushima (Japonia), de mai multe ori cantitatea de radiații emise de bombele de la Hiroshima și
Nagasaki, dar mai puțin de 1 % decât au aruncat în atmosferă testele nucleare de suprafață ale
armelor nucleare, până la interzicerea efectuării acestora în atmosferă.
Planuri
La data de 25 aprilie 1986, pe lumină, reactorul #4 a fost programat pentru a fi închis pentru
întreținere. S-a decis folosirea acelei ocazii ca o oportunitate pentru controlarea capacității
generatorului turbinei de a produce putere electrică suficientă pentru alimentarea sistemelor de
siguranță ale reactorului (mai ales pompele de apă) după pierderea puterii externe. Tipul RMBK al
reactorului are nevoie de apă care să circule continuu prin centru, atâta vreme cât combustibilul
nuclear este prezent. Reactoarele Cernobîlului au avut o pereche de generatori diesel, disponibilă,
dar aceasta nu se activează imediat – reactorul a fost, deci, pregătit pentru a reduce turatia turbinei,
punct la care ea ar fi fost deconectată și ar fi permis rotirea in inertie, scopul testului fiind
verificarea ipotezei ca turbinele în faza extenuată pot genera putere pentru pompe. Testul a fost
făcut cu succes la altă unitate (cu toate sistemele de siguranță active), având, însă, rezultate negative
– turbinele nu au generat puterea suficientă, dar au fost făcute îmbunătățiri adiționale, ceea ce a
determinat efectuarea altui test.
Înainte de accident
Condițiile pentru începerea acestui test au fost pregătite pe lumină la data de 25 aprilie și producția
de energie a reactorului a fost redusă spre 50%. O stațiune locală de putere a fost închisă neașteptat.
Coordonatorul retelei electrice a Kievului a cerut amânare scaderii aportului energetic al centralei în
rețea, pentru acoperirea vârfului de consum al serii. Directorul centralei a consimțit și a amânat
testul pentru mai târziu. Testul de siguranță a fost amânat până la schimbul de noapte, o echipă
neexperimentată care ar fi trebuit să lucreze la reactorul #4 noaptea aceea și următoarea[9]
La 11:00 noaptea, 25 aprilie, se permite închiderea reactorului pentru continuarea testului. S-a
prevăzut ca din nominalul său de 3,2 GW energie, aducerea reactorului spre 0,7-1,0 GW, cu scopul
de a efectua testul la cel mai jos nivel de putere recomandat.[10] Oricum, noua echipă a fost
surprinsă de amânarea anterioară a încetinirii reactorului și a urmat protocolul original al testului.
Urmarea a fost reducerea prea rapidă a nivelului de putere. În acea situație, reactorul a produs
mult xenon-135, care a scăzut și mai mult puterea (spre 30 MW - aproximativ 5% de valoare
presupusă). Operatorii au crezut că scăderea rapidă a fost din cauza unui defect la unul dintre
regulatorii de putere, scăpând din vedere contaminarea reactorului. Cu scopul de a spori
reactivitatea (neștiind că scăderea drastică a puterii este cauzată de absorbția în exces a neutronilor
de xenon-135), au fost scoase celulele de control din reactor în ciuda faptului că acest lucru este
permis cu respectarea unor reguli stricte de siguranță. Cu toate acestea, puterea reactorului nu a
crescut decât în jur de 200 MW putere ce reprezenta mai puțin de o treime din minimul necesar
pentru efectuarea experimentului. Mai mult, șeful echipei alege continuarea experimentului. Ca
parte din experiment, la 1:05 a.m., pe 26 aprilie au fost pornite pompele de apă care erau acționate
de turbina generatorului crescând fluxul de apă peste specificațiile regulilor de siguranță. Fluxul de
apă crește spre ora 1:19 a.m. (în tot acest timp apa absorbind neutroni) și nivelul tot mai mare
necesitând scoaterea manuală a celulelor de control. Acest aspect produce o funcționare foarte
instabilă unde lichidul de răcire și xenon-135 au substituit rolul celulelor de control din reactor.