Oameni si zei

Proiect

realizat de elevii:

Dobra Laura Sinca Malina

Dobre Valentin Matache Iulian

 Mitologia greaca

Mitologia greacă este una dintre mitologiile cele mai temeinic prelucrate poetic,
astfel că nu dispunem numai de izvoare literare și filozofice
( Homer, Hesiod, Pindar, Platon), speculații anecdotice (Ailianos), antimitografii
(Euhemeros, Xenophanes), eseuri teologice (Plutarh) și rareori de informații ale
istoricilor, capturate direct din tradiție (Herodot, Pausanias); totuși deși chiar
acestea din urmă au pus în circulație informații intermediare, preluate de alții
anterior, mitologia greacă este o mitologie pragmatică, adesea anecdotică,
reflectând fie cruzimile sălbăticiei precivilizației arcadice, fie conflictele între
ionieni și dorieni, fie chiar lipsa de scrupul în lupta de organizare a vieții primelor
grupuri sociale statornice și a spațiului comercial maritim.

Mitologia greacă și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral,

sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și
fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea).

Miturile apar în societățile primitive când nu au nici un scop artistic în sine, fiind
absorbite de cultură, ca o materie primă a ei, în etapele istorice ulterioare, de
consolidare a civilizației. Ramura indoeuropeană, venind în sudul Europei, și-a adus
propiile mituri arice (în primul rând cultul lui Dyaus Pitar, devenit Zeus) și a
absorbit mitologiile locale, ca și miturile dispersate ale unor populații mărunte,
despre care nu mai știm decât ce oferă tot miturile grecești, de ex. frecvența
pomenirii traiului troglodit al arcadienilor.
Genealogia aheilor din mitologia greacă
 Zeii Olimpului

Mitologia greaca este una dintre cele mai bogate din lume, plasmuind zeitati
nenumarate, eroi cu calitati extraordinare, monstri infioratori si multe alte
creaturi fantastice (nimfe, naiade, driade, centauri, ciclopi, giganti). Dintre toti
acestia, cea mai mare importanta au avut-o insa cei doisprezece zei olimpieni.

1. Astfel, Zeus, divinitatea suprema, era considerat stapanul Universului si

personifica cerul, fiind de asemenea si protectorul intregii naturi, al
bunastarii oamenilor si al vietii sociale. Chiar si numele lui (insemnand "cel
plin de raze, stralucitorul") ii atesta calitatea de zeitate celesta. Atributul
lui era fulgerul. Era sotul Herei si tata a numerosi zei si semizei. Statuia lui
sculptata de Fidias pentru templul din Olimp a fost una din cele sapte
minuni ale lumii antice. Romanii il numeau Iuppiter.

2. Hera (Iunona la romani) era regina zeilor, personificare feminina a cerului,

dar si a pamantului si protectoare a ogoarelor. Extrem de geloasa, ea se
razbuna adesea pe cuceririle sotului sau Zeus.

3. Poseidon era zeul marii, responsabil de producerea cutremurelor, a

furtunilor de pe mare si a eruptilor vulcanice, dar si protector al
marinarilor, al pescarilor si al acelora ce doreau sa cunoasca marea. In
mitologia romana apare sub numele de Neptun.

4. Despre Hestia nu se cunosc multe legende. Tot ce se stie despre ea este ca

i-a refuzat pe Poseidon si, mai tarziu, pe Apollo si a cerut fratelui sau
dreptul de a ramane fecioara pentru totdeauna. Ea simboliza puritatea
focului din vetre, a focului care ardea jertfele muritorilor.
5. Demetra, zeita recoltei, agriculturii si fertilitatii, i-a daruit lui Zeus o
fiica, pe Persefona, rapita de Hades si dusa in Infern. Stapanul zeilor a
hotarat mai apoi ca aceasta sa stea noua luni cu mama sa si trei cu Hades.

6. Atena era zeita intelepciunii, a razboiului dar si, in acelasi timp,

protectoare a artelor, mestesugurilor si pacii. Nici ea nu a acceptat sa se
marite, lucru care i-a adus denumirea de Pallas ("fata tanara, curata"). Ei i
s-a dedicat magnificul templu Parthenon din orasul ce ii poarta numele si a
carei protectoare era. Minerva este numele ei roman.

7. Ares, fiul lui Zeus si al Herei, era zeul razboiului nedrept si sangeros. L-a
avut impreuna cu zeita Afrodita pe Eros (Cupidon). Traditia ii atribuie
paternitatea lui Romulus si Remus.

8. Celalalt fiu al Herei era Hefaistos, divinitate a focului si a metalelor, care

avea ateliere in fundul vulcanilor, unde faurea arme pentru cei mai mari eroi
legendari. Mama sa, vazand cat era de urat, a vrut sa-l inece si l-a aruncat
in ocean. Salvat, zeul a ramas insa schiop, defect accentuat de o lovitura
primita de la Zeus. Ca sa se revanseze, tatal sau i-a oferit-o de sotie pe
frumoasa Afrodita.

9. Hermes era fiul lui Zeus si al nimfei Maia si detinea functia de mesager al
zeilor. De asemenea, e considerat protector al comertului, al actiunilor
indraznete si chiar al hotilor.

10. Apollo, alt fiu al lui Zeus, s-a nascut la Delos, in Grecia. Mama sa, Leto,
a fost urmarita de razbunarea Herei si si-a putut naste fii doar pe aceasta
insula care, spune legenda, nu era ancorata de fundul marii. Zeu al luminii si
al Soarelui, al muzicii si al poeziei era maestru al Muzelor si ideal de
frumusete masculina. Grecii il considerau si zeu al Binelui si al Frumusetii,
cel ce face pe oameni sa se supuna legilor, aducator de fericire, zeu al
sanatatii si tata al lui Asclepios (zeul medicinei).
 11. Sora lui Apollo era zeita Artemis, divinitate a luninii selenare, dar si a
castitatii si fidelitatii conjugale, iar ca zeitate terestra, a vanatorii si a
padurilor. Sunt cunoscute mai multe legende in care se arata cruda si
necrutatoare atunci cand este maniata: il transforma in cerb pe vanatorul
Acteon, care o surprinsese la baie, iar tanarul este ucis de proprii lui caini;
de asemenea, ucide cele sapte fete ale Niobeei, care se lauda ca avea cei
mai frumosi copii (iar Apollo ii omoara pe baieti).

12. Ultima, dar cu siguranta nu cea din urma, zeita olimpiana

este Afrodita. La Homer, ea este fiica lui Zeus si a Dianei, dar o alta
legenda spune ca ea s-a nascut din spuma marii, in locul in care cursesera
picaturi din sangele lui Uranus cand acesta fusese lovit de Cronos. Venus la
romani, ea era stapana dragostei, a frumusetii, voluptatii si fecunditatii. Cu
numele de Anadiomene ("iesita din mare") este si zeitate marina,
protectoarea marinarilor si a porturilor.

Homer

Homer a fost un poet și rapsod grec legendar, căruia i se atribuie

scrierea Iliadei și Odiseei. În antichitate, i-a fost atribuit uneori întregul Ciclu
Epic, care includea alte poeme despre războiul troian, precum și
poeme tebane despre Oedipus și fiii săi. Alte opere, precum corpul ântecelor
religioase homerice și epopeea Margites i-au fost atribuite, însă în prezent aceste
fapte sunt privite cu incertitudine.
Tradiția spune că Homer ar fi fost orb, iar diferite orașe ioniene își revendicau
locul de naștere al poetului, însă mai departe biografia sa este aproape
necunoscută. Există o dezbatere intelectuală considerabilă în privința existenței lui
Homer ca persoană reală, unii considerând că acesta ar fi fost un nume dat unuia
sau mai multor poeți orali ce cântau materiale de epopee tradiționale. În mod
repetat s-a dezbătut dacă același poet era autorul atât al Iliadei, cât și al Odiseei;
cam toți istoricii au căzut de acord, însă, în privința Cântecelor religioase
homerice și a epopeilor ciclice, acestea fiind scrise ulterior
capodoperelor Iliada și Odiseea.

 Iliada

Iliada este o epopee atribuită lui Homer, care pare a fi fost un aed din
Ionia, din a doua jumătate a secolului VIII î.Hr., și care a preluat în epopeele
sale, Iliada și Odiseea, tradiții, fragmente și motive din mituri vechi și
cântece populare.

Iliada este compusă din 15 337 de hexametri dactilici și, din epoca
elenistica, divizată în 24 de cânturi. Textul a fost probabil compus între 850
și 750 I.C. (date deja menționate de către Herodot), deci cu patru secole
după perioada în care istoricii înscriu războiul mitic pe care acesta îl
relatează.
 Tema epopeii o reprezintă războiul Troiei, în care se confruntă aheii veniți
din Grecia cu troienii și aliații acestora, fiecare tabără fiind susținută de
diverse divinități, cum ar fi Atena, Poseidon sau Apollo. După zece ani de
război, soarta acestuia nu continuă prin numeroase lupte colective sau
individuale care ilustreaza figuri ca Ajax, Hector sau Patrocle. În final, aheii
înving grație victoriei lui Ahile care îl ucide pe conducătorul troian în luptă
directă.
În cele 24 de cânturi, însumând circa 15 000 de versuri, Iliada relatează
fapte de vitejie excepțională făcute de eroi neînfricați, dintre care se
detașează Ahile. Acesta nu cunoaște teama și preferă o moarte glorioasă
unei vieți tihnite, însă este neîndurător, refuzând familiei dușmanului său
până și consolarea de a-i preda corpul acestuia. Îl umanizează însă prietenia
pentru Patrocle.

 Odiseea

Odiseea alcătuiește, împreună cu Iliada, un grup de două epopei

grecești atribuite rapsodului popular orb Homer. Scrisă ulterior,
în a doua jumătate a secolului VIII î.Hr., Odiseea este una dintre
cele mai vechi și renumite opere literare din mitologia antică. Ea
prezintă peripețiile regelui Odiseu (Ulise) și ale însoțitorilor lui
din Itaca pe drumul de întoarcere acasă, după războiul troian. În
multe limbi termenul de „odisee“, inspirat de această epopee,
desemnează o rătăcire plină de peripeții.
 Opera este alcătuită din 12.200 de versuri împărțite în 24 de cânturi,
descriind rătăcirile regelui după zece ani de război și încă alți zece ani de
peripeții în drumul său de reîntoarcere pe mica insulă Itaca. După multe
aventuri, acesta ajunge acasă îmbrăcat ca un cerșetor, nefiind recunoscut de
pețitorii soției lui credincioase, Penelopa. Aceasta primise veste de la oaspeți
despre moartea lui Ulise, fiind asaltată de pețitori. Penelopa opune
rezistență pețitorilor, refuzând să se recăsătorească, fiind sprijinită în
aceasta de Telemah, fiul lui Ulise. Pentru a crea o atmosferă încordată,
Homer recurge la un complex de istorisiri paralele, cu privire în trecut și
aspecte de perspectivă, cu povestiri și descrieri alternative. Acțiunea nu
este prezentată cronologic, începând cu chemarea muzelor de către Homer și
sosirea lui Odiseus în Itaca.