CE ESTE DEZVOLTAREA DURABILĂ?

Scurtă introducere
Relația om-natură este reprezentată în mai multe ipostaze: în viața de zi cu zi, culturală,
industrială, etc. Omul, prin intervenția sa, a modificat considerabil mediul înconjurător. Astfel a
apărut necesitatea unei noi abordări a triadei: om-mediu-economie. Ameliorarea tehnicilor de
producție și dematerializarea economiei mu permit decât economisiri relative de resurse, sunt
insuficiente în contextul creșterii absolute a populației, deci a nevoii de creștere a producției. Nevoile
societății, prezente și viitoare, și capacitățile naturale existente trebuie să fie în echilibru. ”Societatea
de consum” are un caracter de prădător tot mai vehement denunțat. Evaluarea tendințelor de evoluție
pe termen lung și mediu și a stării capitolului uman este de o importanță fundamentală pentru
proiectarea realistă a perspectivelor unui model sustenabil de dezvoltare în toate componentele sale
esențiale: economic, socio-cultural și de mediu.
Știința și tehnica au un progres neîntrerupt, astfel, omul și-a manifestat tendința – de multe ori
nerațională – de dominare și exploatare a naturii. Modificările pe care le-a provocat în ultimii 200 de
ani depășesc cu mult transformările produse pe cale naturală în milioane de ani. Progresul tehnologic
și economic a dus, in ultimul secol, la neglijarea deteriorării resurselor naturale. Economia globală se
bazează pe resurse neregenerabile și cu un impact mare asupra mediului, depășind puterea de
regenerare a diferitelor ecosisteme. Micșorarea resurselor de apă potabilă, decimarea suprafețelor de
pădure, reducerea suprafeței de teren agricol pe persoană, dispariția unor specii de animale, topirea
ghețarilor, sunt doar câteva exemple de ecosisteme impactate.
Inițial, dezvoltarea durabilă, a fost o soluție împotriva crizei ecologice determinată de
exploatarea industrială intensă a resurselor și degradarea continuă a mediului. Caută în primul rând
conservarea mediului înconjurător. Conceptul s-a extins, în prezent, asupra calității vieții, atât sub
aspect economic cât și sub aspect social. Dezvoltarea durabilă are în ziua de azi, ca obiectiv, și
preocuparea pentru dreptate și egalitate între state, nu doar între generații.
Esența dezvoltării durabile a societății umane este dată de modul de gestionare, actuală și
viitoare, a resurselor sale naturale, energetice, materiale și informaționale, în raport cu obiectivele
creșterii economice și asigurarea unei calității din ce în ce mai bune a vieții și a mediului. Cele mai
multe entități umane aspiră la realizarea dezvoltării economice pentru a securiza creșterea
standardelor de viață și pentru a proteja și îmbunătăți mediul înconjurător, atât pentru ele însele cât și
pentru generațiile viitoare.
Lumea a devenit cu adevărat conștientă de fenomenul poluării abia la jumătatea secolului al
XX-lea, când au început să se arate, tot mai alarmante, consecințele: smogul urban, ploile acide,
efectul de seră mărit, subțierea stratului de ozon, deteriorarea gravă a calității apelor și a solului, toate
afectând, în mod dramatic, însăși viața. Oamenii devenind victime ale propriilor acțiuni, au început
să-și asume responsabilități fată de mediul în care trăiesc.

Definirea dezvoltării durabile

Dezvoltarea durabilă este forma de creștere economică care satisface nevoile societății în
termeni de bunăstare pe termen scurt, mediu și lung, ea trebuind să vină în întâmpinarea nevoilor
prezente, fără, însă, a pune în pericol pe cele ale generațiilor viitoare.
Definiția dată de Raportul Brundtland, în raportul din 1987: „Dezvoltarea durabilă reprezintă
acel mod de dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor generațiilor prezente, fără a compromite
posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi" a fost concepută în sensul
concilierii dintre economie și mediul înconjurător printr-o nouă cale de dezvoltare, care să susțină
progresul uman, nu numai în câteva locuri și pentru câțiva ani, ci pentru întreaga planetă și pentru un
viitor îndelungat.
Dezvoltarea globală are ca scop general îmbunătățirea vieții omenești și asigurarea condițiilor
necesare pentru ca oamenii să se poată realiza la întregul lor potențial. Atingerea acestui scop global
necesită îndeplinirea următoarelor obiective:
 analiza prezentului prin prisma viitorului, prin introducerea securității ecologice în locul
maximizării profitului, acesta reprezentând adevăratul scop al dezvoltării durabile;
 modificarea tendințelor de consum și producție;
 stabilirea creșterii demografice;
 distribuirea la nivelul întregii populații a beneficiilor dezvoltării economice;
 realizarea unei guvernări eficiente, adică dezvoltarea unui sistem politic care să asigure
respectarea drepturilor și libertăților oamenilor;
 compatibilitatea permanentă și sigură a mediului creat de om cu mediul natural.
Transformarea structurală este procesul de deplasare a alocării resurselor către sistemele cu
productivitate ridicată astfel încât economia să poată susține un standard de viață mai ridicat pentru
întreaga populație.
Activitatea administrativă competentă, garantarea respectării legilor și asigurarea accesului
cetățenilor la informațiile de interes public reprezintă aspecte legate de guvernarea eficientă.

Obiective
Dezvoltare Durabilă intenționează să direcționeze intervențiile statelor semnatare în 5 domenii
de importanță critică pentru omenire și planetă:

2
  Populație, eradicarea sărăciei și a foamei, în toate formele și dimensiunile lor, asigurarea
pentru fiecare ființă umană a unui cadru favorabil de realizare a propriului potențial în
condiții de demnitate, egalitate și într-un mediu sănătos;
 Planetă, protejarea planetei de degradare, inclusiv prin consum și producție durabile,
gestionare durabilă a resurselor naturale, întreprinderea măsurilor urgente în privința
schimbărilor climatice, astfel încât să fie asigurate atât nevoile generațiilor prezente, cât
și a celor viitoare;
 Prosperitate, asigurarea că toate ființele umane se pot bucura de viață prosperă și
satisfăcătoare și că progresul economic, social și tehnologic are loc în armonie cu natura;
 Pace, încurajarea societăților pașnice și incluzive, lipsite de frică și violență, întrucât nu
poate fi percepută o dezvoltare durabilă fără pace și pace fără dezvoltare durabilă;
 Parteneriat – mobilizarea mijloacelor și constituirea unui parteneriat global în
implementarea Agendei, bazat pe un spirit de solidaritate la nivel mondial și
responsabilitate comună, focusat, în special, pe nevoile celor mai sărace și mai vulnerabile
state și cu implicarea tuturor țărilor, stakeholderilor și oamenilor interesați.

ELEMENTELE STRATEGIEI DE DEZVOLTARE

DURABILĂ

O strategie de dezvoltare durabilă este un ansamblu coordonat de procese participative care

permit progresul permanent în domeniul analizei, dezbaterii, consolidării capacităților, a planificării
și a mobilizării resurselor existente, conciliind obiective economice, sociale și de mediu ale societății,
pe termen scurt și lung, datorită punerii în aplicare a unor strategii care se susțin una pe alta când
aceasta este posibil, iar în caz contrar procedând la arbitraje.
Ea se constituie într-un instrument care servește la transpunerea în acțiuni concrete a alegerilor
făcute, după modalități realiste, eficace și durabile.
Substanța strategiei de dezvoltare durabilă este dată de principiile care guvernează materia,
acestea conducând, pe de-o parte, la identificarea realistă a rezultatelor scontate, iar pe de alta, la
crearea instrumentelor necesare implementării efective a acesteia.
Aceste principii pun accentul pe însușirea proceselor strategice de către partenerii locali, pe
participarea efectivă a acestora la toate nivelele și pe existența unei voințe politice la nivel înalt.

3
 Strategia dezvoltării durabile reprezintă cadrul de referință pentru facilitarea luării unei decizii
când anumite alegeri sunt incompatibile.
Strategiile care au reușit sunt cele care:
 au definit clar prioritățile;
 se înscriu într-o optică de termen lung;
 vizează promovarea coerenței între diferitele cadre de planificare existente deja;
 favorizează apropierea la nivel local;
 traduc un angajament la nivel național;
 induc participarea actorilor vizați.
Strategiile care au eșuat sunt cele care:
 au focalizat acțiunile pe un aspect particular;
 s-au limitat la inițiative punctuale și izolate;
 sunt rezultatul unor demersuri descendente.

Strategia dezvoltării durabile este în fapt un sistem care trebuie să cuprindă următoarele
elemente:
 un cadru al organizării întâlnirilor regulate dintre partenerii implicați și un instrument de
negociere la nivel național și descentralizat permițând stabilirea unor punți între aceste
diferite nivele;
 viziune comună a dezvoltării durabile și un ansamblu de obiective strategice;
 un ansamblu de mecanisme flexibile destinate atingerii obiectivelor fixate (sistem de
informare, mijloace de comunicare și analiză, angajare la nivel internațional, dispozitive
coordonate pentru integrarea diferitelor politici, bugetarea, mecanisme de evaluare);
 principii și norme susceptibile a fi adoptate de către actorii implicați și sectoarele vizate;
 activități experimentale destinate favorizării învățării și însușirii obiectivelor strategiei la
nivel local;
 un secretariat sau alt tip de structură competentă pentru coordonarea acestor mecanisme.
Strategia trebuie să includă, de asemenea, mecanisme de evaluare a punerii în practică a
strategiei. Acest proces trebuie să acompanieze de la bun început procesul de formulare a strategiei
și trebuie, bineînțeles, continuat în timp.
Supravegherea proceselor și a indicatorilor de rezultat trebuie să facă obiectul unei
supravegheri continue în raport cu examenul finalităților și a obiectivelor strategiei.

4
 CONCLUZII

Viitorul fericit al vieților noastre este guvernat de două imperative puternic contrastante:
 Primul este un imperativ biologic absolut: învață să trăiești durabil pe această planetă!
Acesta nu este negociabil și depinde de legile naturii;
 Al doilea imperativ este politic: îmbunătățește-ți modul de viață! Acesta este relativ și
ușor interpretabil, datorită semnificațiilor economice. Politica dezvoltării durabile face ca
schimbarea să fie absolut necesară. Nu ne rămân alte opțiuni, dacă ne interesează că lumea
să nu se prăbușească sub prosperității face ca schimbarea să fie dorită: avem în vedere
modalități mai bune de îmbunătățire a nivelului de trai, diferite de cele pe care le folosim.
Economia, prin prisma realităților zguduitoare, traduse prin criză mediului și incertitudinea
viitorului omenirii pe Terra, este chemată să împace omul cu natura printr-o altă abordare, ce
depășește cadrul limitat al economiilor concurențiale monetare bazate, în principal, pe principiile
maximizării profitului și al interesului individual egoist, o ordine socială bazată pe principiile
subsidiarității și solidarității.

BIBLIOGRAFIE

1. Bălan, G., Dezvoltare durabilă. Concept. Evoluție. Strategii. Editura Burg a Universității
Româno-Germane din Sibiu, Sibiu, 2011;
2. Bari, I., Globalizare și probleme globale, Editura Economică, București, 2001;
3. http://www.insse.ro;
4. http://www.presidency.ro;