Pacient GRECU Florin (cod 3947) – PT2

Introducere

In timpul fazei de crestere, parul este expus la un mediu influentat de factorii metabolici, cum
ar fi sangele, limfa si fluidele extracelulare care-l scalda. Pe masura ce parul continua sa creasca si
depaseste epiderma, straturile sale externe se intaresc, ingloband inauntru produsii metabolici
acumulati in timpul perioadei de formare. Acest proces biologic isi pune amprenta asupra activitatii
metabolice din aceasta perioada.

Explicarea graficelor

Elemente nutritive
Aceasta sectiune prezinta grafic nivelurile absolute ale principalelor minerale nutritive,
comparativ cu valorile ideale (banda alba) si cu intervalul de normalitate (zona bleu) stabilite la
populatia de referinta (indivizi aparent sanatosi). Valorile care depasesc sau se situeaza sub acest
interval de normalitate, indica o deviere de la “normal”. Cu cat deviatia este mai semnificativa, cu atat
este mai mare excesul sau deficitul mineralului respectiv.
Elemente aditionale
Aceasta sectiune arata rezultatele mineralelor aditionale, mai putin documentate. Aceste
minerale pot fi necesare sau pot afecta negativ functiile biochimice. Sunt necesare studii aprofundate
pentru determinarea functiilor lor, interrelatiilor dintre ele si aplicatiilor terapeutice optime.
Raporturi semnificative
Raporturile semnificative furnizeaza informatii asupra celor mai importante interrelatii dintre
mineralele nutritive. Aceasta sectiune consta in afisarea grafica a valorilor calculate pentru raporturile
acestor minerale. Balanta mineralelor este chiar mai importanta decat nivelurile lor individuale,
deoarece reflecta echilibrul sensibil care trebuie mentinut constant in tesuturile organismului.
Mineralele toxice
Sectiunea mineralelor toxice prezinta nivelurile principalelor metale grele. Este de preferat ca
toate valorile sa fie cat mai scazute posibil si in aria zonei albe de la baza graficului. Orice rezultat
care se inscrie in zona rosie de deasupra trebuie considerat statistic semnificativ, insa nu neaparat si
clinic semnificativ. Sunt necesare investigatii suplimentare pentru a determina posibilitatrea unei
semnificatii clinice.

Tipul metabolic

Aceasta sectiune a raportului discuta profilul metabolic. Fiecare clasificare este realizata prin
evaluarea rezultatelor AMT si determinarea gradului in care aceste minerale sunt asociate cu un efect
stimulator sau inhibitor asupra principalelor glande endocrine “producatoare de energie”, care
regleaza absorbtia, excretia, utilizarea metabolica si incorporarea in tesuturi (tegument, organe
interne, oase, par, unghii) a nutrientilor. Eficienta utilizarii acestor nutrienti depinde de functionarea
corespunzatoare a glandelor endocrine. Sistemul nervos vegetativ (S.N.V.), parte a sistemului nervos,
este alcătuit din două componente diferite una de alta şi adeseori antagoniste: parasimpaticul şi
simpaticul.
În termeni fiziologici, parasimpaticul este destinat conservării şi refacerii rezervelor
energetice şi ca atare determină o reducere a frecvenţei cardiace şi a presiunii arteriale, facilitează
digestia şi absorbţia substanţelor nutritive şi, în consecinţă, excreţia substanţelor reziduale.
Simpaticul, în schimb, este o componentă care intervine mai ales în situaţiile urgente şi
periculoase, producând un raspuns de tip “flight or fight” adică “fugi sau luptă”. De fapt, creşte
frecvenţa cardiacă şi presiunea arterială, redistribuie fluxul sanguin din regiunea cutanată şi splahnică
(viscerală) către vasele care irigă muşchii, inima şi creierul, dilată pupila, şi de asemenea produce
bronhodilataţie, determină contracţia sfincterelor, provoacă importante modificări metabolice, cu
mobilizarea din depozite a substanţelor energetice ca lipidele şi glicogenul.
1
Pacient GRECU Florin (cod 3947) – PT2
Prin urmare, tipologia metabolică individuală este determinată de corelaţiile dintre reglarea
neuroendocrină modulată de SNV şi viteza de oxidare a substanţelor nutritive la nivel celular.

Tipul metabolic individual – parasimpaticotonic tip II

- Raport Ca/P crescut– denota dominanta parasimpatica
- raport Ca/K crescut - indica la nivel tisular o utilizare scazuta a hormonilor tiroidieni
- raport Na/Mg crescut - arata la nivel tisular o utilizare crescuta a hormonilor suprarenalieni

Prelucrarea statistică a mii de Analize Minerale Tisulare (AMT) a evidenţiat legătura între
valoarea raportului calciu/fosfor (Ca/P) şi comportamentul S.N.V. Valoarea ideală a unui asemenea
raport este considerată a fi de 2,6:1. Când nivelurile sunt superioare raportului de 2,6:1 (ca urmare a
unei preponderenţe procentuale a calciului), această situaţie este interpretata ca o manifestare a
predominanţei ramurii parasimpatice a S.N.V.
În cazul AMT examinată aici, parasimpaticotonia rezultată din analiză ar putea constitui
expresia stimularii extreme a mecanismelor de raspuns la stres si incadrarea in faza de rezistenta din
cadrul sindromului de adaptare generală la stres (descris de Hans Seyle). Acest tip de răspuns al SNV
determină, în consecinţă, producerea unor modificari metabolice importante în organism.
Cercetând în continuare această AMT, observăm că predominanţa parasimpatică este însoţită
de o viteza de oxidare celulară mixta ( crescuta in unele reactii metabolice si scazuta in altele), aşa
cum arată valoarea raporturilor Ca/K şi Na/Mg care sunt indicatorii funcţionalităţii celor două glande
importante care reglează producţia de energie, tiroida şi suprarenala.
Raportul Calciu/Potasiu (Ca/K) este un bun indicator al activităţii periferice a hormonului
tiroidian. Calciul exercită o importantă acţiune inhibitorie asupra activităţii tiroidiene, în timp ce
potasiul este considerat indispensabil pentru pătrunderea T3 în celula ţintă.
Un raport crescut faţă de cel ideal, cu predominanţa valorii procentuale a calciului faţă de cea
a potasiului, este un indicator al unei scaderi a activităţii hormonilor tiroidieni.
Raportul sodiu/magneziu (Na/Mg) permite evaluarea funcţiei glandei suprarenale, fiind
expresia vitezei de oxidare tisulară deteminată de hormonii acestei glande.
Cantitatea de sodiu a firului de păr nu are legătură directa cu sodiul ingerat, fiind de fapt
expresia acţiunii aldosteronului.
Un raport Na/Mg crescut faţă de valoarea ideală este considerat a fi expresia accentuării
activităţii glandelor suprarenale.

Nivelurile mineralelor nutritive

Aceasta sectiune a raportului discuta mineralele ale caror niveluri sunt moderat sau
semnificativ crescute sau scazute fata de normal. Aceasta sectiune se bazeaza pe date clinice, de aceea
un element care depaseste moderat intervalul de referinta nu va fi comentat decat daca se dovedeste
clinic semnificativ.
Nota: pentru elementele ale caror niveluri se situeaza in intervalul de referinta (de
“normalitate”), trebuie avut in vedere ca statusul nutritional este dependent si de balanta altor
nutrienti. Discutia privind implicarea acestora in metabolism se va face in sectiunea “raporturi
minerale”.

Ca – nivelul calciului tisular crescut fata de valoarea ideala, ceea ce se explica prin alterarea
biodisponibilitatii acestui mineral (o “gospodarire” ne-judicioasa). Consecinta este eliminarea
calciului din oase (ducand la osteopenie, chiar osteoporoza) si depunerea acestuia in tesuturi unde nu
ar trebui sa se afle in mod normal, ducand la litiaza, calcificari, boala artrozica, formarea de osteofite
(spondiloza).
In plus, reflecta o susceptibilitate crescuta la infectiile virale. Excesul de calciu este asociat cu
constipatie si flatulenta, precum si cu o stare de hipercontractibilitate musculara, ce predispune la
crampe musculare.

2
Pacient GRECU Florin (cod 3947) – PT2
Calciul, fiind un mineral sedativ, incetineste rata metabolica. Invers, o rata metabolica
incetinita favorizeaza acumularea tisulara a calciului. Excesul de calciu mai este asociat cu
hipotensiune si oboseala cronica, depresie, anxietate, cefalee si insomnie.

Mg – nivelul magneziului este mult scazut. Tiroida, paratiroidele şi suprarenalele

influenţează semnificativ nivelurile magneziului din organism. Valorile acestuia scad mai ales în
stresul prelungit, fiind “combustibilul” care se consumă de preferinţă. Când indivizii sunt supuşi
stresului fizic si psihic, organismul creşte excreţia de magneziu. Acesta poate exacerba problema,
deoarece magneziul este un sedativ natural. În momentul când organismul necesită mai mult
magneziu pentru a face faţă furtunii, forţele fiziologice elimină magneziul pe care acesta îl mai deţine.
Deoarece magneziul are acţiune de tip sedativ, cu cât este mai sever deficitul de
magneziu, cu atât individul devine mai iritabil, mai anxios şi mai greu de temperat.
Hiperiritabilitatea este aproape întotdeauna rezultatul unei pierderi masive de magneziu. Adulţii mai
pot prezenta tremor muscular, pierderi de memorie, incapacitate de concentrare, apatie şi depresie;
copiii devin hiperactivi. În cazul deficitului de magneziu, muşchii mâinilor şi ai picioarelor sunt în
mod special susceptibili la crampe nocturne.
Investigaţii recente au demonstrat că deficitul de magneziu este asociat cu
hipertrigliceridemie şi hipercolesterolemie.

Na, K – nivelurile sodiului şi potasiului sunt crescute. S-a dovedit că valorile sodiului şi
potasiului sunt corelate cu nivelurile de aldosteron şi respectiv cortizol (hormoni secretaţi de glandele
suprarenale, care intervin în stres). Ambele crescute, împreună cu un raport Na/K normal, arată
înscrierea în faza de rezistenţă din cadrul răspunsului adaptativ la stres.

Cu – nivelul cuprului este net scăzut. Cel mai frecvent valorile scazute ale cuprului sunt
cauzate de dereglarea mtabolismului cuprului definita ca non biodisponibilitate. Cuprul are o
importanta vitala pentru mai multe functii ale organismului (hematopoieza, troficitatea vaselor
sanguine, imunitate, sistem osteo-articular). Femeile dar si barbatii sunt afectati de dezechilibrul de
cupru, care poate provoca candidoze, migrene, cefalee, acnee la persoane mature, depresii.

Fe – valori scazute, care traduc riscul de anemie.

Mn – nivelul manganului este scazut. Acest mineral este implicat în sistemul de neutralizare a
radicalilor liberi ai oxigenului si este un important cofactor al enzimelor cheie din metabolismul
carbohidraţilor.

Cr – nivelul cromului este scăzut. Cromul intră în structura factorului de toleranţă la glucoză.
O valoare scăzută a lui predispune la alterarea metabolismului glucidic.

Ge – are valori scăzute; puteţi consuma cantităţi mai mari de ceapă, usturoi, aloe vera,
ginseng, alimente care conţin o cantitate crescută din acest mineral. Consecinţele deficitului acestui
mineral sunt mai puţin cunoscute, însă se pare că ar putea apărea un deficit în lupta împotriva
radicalilor liberi (Ge având proprietăţi antioxidante) şi a toxinelor.

S – valori usor scăzute; fiind element constitutiv al aminoacizilor sulfuraţi, o scădere a sa

indică o funcţie de detoxifiere hepatică deficitară.

Nivelurile metalelor toxice

In mineralograma de fata nivelul arsenului (As) atinge limita superioara a intervalului de

referinta (de “normalitate”).

Surse de intoxicatie cuAs organic (larg intalnit in mediu) :

3
Pacient GRECU Florin (cod 3947) – PT2
anumite alimente, dar in special peste, fructe de mare
(ca si in cazul Hg, acest fapt se datoreaza poluarii marine cauzate de activitatea industriala umana)
Surse de intoxicatie cu As anorganic (trioxid de As, pentaoxid de As, arsenit de Na si K) :
insecticide
pesticide
fungicide
otravuri pentru soareci (rodendicide)
conservanti pentru lemn
compusi utilizati in industria sticlei
bere,
ape contaminate
cosmetice,
pigmenti

 Expunerea la metale grele isi poate avea originea cu ani inaintea depistarii pe AMT. Metalul
toxic are un pasaj sanguin foarte scurt, de ordinul secundelor, dupa care se fixeaza in tesuturi.
Mineralele toxice pot fi regasite in organism dupa un interval de cativa ani de la momentul
expunerii si vor persista in tesuturi pana cand va fi initiata indepartarea lor.
 Prezenta metalelor grele in tesuturi nu este neaparat consecinta unei expuneri prelungite la
cantitati mari din metalul respectiv; un factor determinant la fel de important este si functia
detoxifianta a ficatului ; in cazul unei detoxifieri defectuoase (asa cum se intimpla in
afectiunile hepatice, la cei cu tratamente medicamentoase prelungite, la fumatori) pot aparea
acumulari de metale toxice si la expuneri mici/moderate la metale grele.

Raporturile minerale

Aceasta sectiune a raportului va discuta cele mai importante raporturi dintre mineralele
nutritive, analizand deviatiile moderate sau semnificative de la normal. Cercetarile indica faptul ca
disfunctiile metabolice apar nu neaparat ca o consecinta a deficitului sau excesului unui anumit
mineral, ci mai ales datorita unei imbalante intre minerale. Odata ce acest dezechilibru a fost
identificat, terapia corectiva poate restabili balanta biochimica normala.

Ca/Mg crescut – indică un dezechilibru al metabolismului calciului, cu predispoziţie către

calcificări, după cum am spus şi la secţiunea “Niveluri minerale anormale”. Valoarea de 48.9 a acestui
raport poate sugera existenta unei alterări a metabolismului glucidic (alături de valorile absolute
scăzute ale Mg, Zn, Cr si V).

Ca/P crescut– denota existenta parasimpaticotoniei.

Ca/K crescut– asociat cu o scadere a utilizarii tisulare a hormonilor tiroidieni.

Zn/Cu crescut, alături de valori absolute scăzute ale Cu – indică un răspuns imun
deficitar, cu predominenţa infecţiilor bacteriene. Poate fi corelat cu creşterea incidenţei
hipercolesterolemiei.

Na/Mg crescut– asociat cu o crestere a utilizarii tisulare a hormonilor suprarenalei.

Indicatii dietetice generale

Dominanţa parasimpaticotonică este de regulă asociată unei atitudini de economisire a

resurselor energetice ale organismului, menită să refacă rezervele energetice consumate într-o fază
anterioară de predominanţă simpaticotonică sau pentru a face faţă unor eventuale “stări de

4
Pacient GRECU Florin (cod 3947) – PT2
necesitate”. În condiţiile unei parasimpaticotonii pronunţate, nivelul energetic global tinde să scadă
rapid.
În cadrul acestei tipologii metabolice aparte, comportamentul S.N.V. destinat recuperării şi
încetinirii funcţionale este însoţit de un comportament reactiv al sistemului de reglare a vitezei de
oxidare, caracterizat de hiperfuncţionalitatea tiroidiană şi suprarenală.
Tratamentul dietetic pe care îl sugerăm are în vedere optimizarea necesarului de principii
nutritive anabolice corespunzător unor astfel de condiţii, caracterizate de creşterea proceselor
catabolice, şi redefinirea vitezei de oxidare prin intermediul unor alimente care încetinesc procesele
metabolice, mai ales grăsimile.
Se recomandă :
- asigurarea în cadrul dietei unei prezenţe moderate a grăsimilor (30% din aportul caloric
zilnic), în mică parte fiind permise chiar grăsimile saturate întâlnite în carne, iar în proporţie mai mare
grăsimi nesaturate (ulei de măsline). Alte surse bune de grăsimi sunt: nuci, alune, migdale, arahide ;
-furnizarea unor cantităţi adecvate (dar nu excesive ) de proteine la fiecare masă, pe cât
posibil proteine provenite din carne săracă în grăsimi, precum carnea de mânzat, peşte şi pui slab
(circa 30% din conţinutul caloric cotidian). Sunt considerate optime şi proteinele conţinute de
legume, cereale şi ouă.
-reducerea aportului de carbohidraţi, limitându-l la cei complecşi şi nerafinaţi (mai ales
legume şi fructe, cereale integrale) şi eliminând zaharurile rafinate (dulciurile, produsele de
cofetărie, pâinea albă, zaharul de orice fel). Aportul caloric total de carbohidraţi nu ar trebui sa
depăşească 40%, deoarece fiind vorba de surse de energie disponibile imediat, există tendinţa de a
creşte ulterior viteza de oxidare.

Recomandari de tratament

Urmatorii suplimenti nutritivi trebuie administrati doar in timpul meselor (pentru a creste
absorbtia lor si a evita disconfortul gastric), timp de 6 luni de zile; la 6 luni se efectueaza o noua
analiza minerala tisulara, pentru a vedea in ce masura s-au corectat dezechilibrele si cum trebuie
modificata schema de tratament si se indica schema pentru urmatoarele 6 luni.

mic dejun pranz cina

SINIX PLUS cpr 1 1 -
RHODIOL PLUS cpr 2 2 -
ROIDAP cpr 1 1 -
GASTRO MIX cpr - - 2

Dr. Stanislao ALOISI