Sindroamele corticale

Lobul frontal: Cel mai mare dintre toţi lobii emisferelor cerebrale, reprezentând
aprox. 1/3 din emisfer.
Prezintă :
Faţă externă (convexială), cuprinsă între şanţul central şi scizura lui
Sylvius
Faţă internă (medială), cu limite mai puţin precise posterior
Faţă inferioară (orbitală)
Pe faţa externă a lobului frontal se află şanţul prerolandic (precentral), între acesta şi
şanţul central aflându-se circumvoluţiunea frontală ascendentă, şi două şanţuri
transversale: frontal superior şi frontal inferior, ce delimitează 3 circumvoluţiuni:
frontală I, frontală II şi frontală III. Frontala III are 3 porţiuni: anterioară (pars
orbitalis), mijlocie (pars triangularis) şi posteriară (pars opercularis).
Pe faţa internă se află circumvoluţiunea frontală internă, lobul paracentral şi
circumvoluţiunea corpului calos.
Pe faţa inferioară se află circumvoluţiile orbitară medială, orbitară mijlocie şi orbitară
laterală, separate prin şanţurile orbital medial, orbital lateral şi şanţurile în H.
Ariile funcţionale ale lobului frontal:
CORTEX MOTOR
Cortex motor primar, girusul precentral, aria 4, cu rol în mişcările voluntare
discrete.
La nivelul ariei 4 Brodmann, regiunile corpului sunt reprezentate topografic -
homunculus motor – mărimea reprezentarii fiecărui segment fiind proporţională
cu precizia şi complexitatea actelor motorii efectuate.
Cortex premotor, aria 6, situată în partea anterioară a girusului precentral, cu rol
în elaborarea programelor motorii.
Cîmpul ocular frontal ce intervine în mişcările conjugate ale globilor oculari,
aria 8, situat imediat anterior de aria 6, în principal în girusul frontal mijlociu.
Cortex motor suplimentar, părţi ale ariilor 6 şi 8 situate în partea medială a
lobului frontal, cu rol în programarea mişcărilor complexe, ce implică mai multe
părţi ale corpului
Aria Broca a limbajului, ariile 44, 45 din girusul frontal inferior, cu rol în
producerea vorbirii.
CORTEX PREFRONTAL este situat pe suprafeţele laterlă, medială şi inferioară
ale lobului frontal, anterior de ariile 6, 8 şi 45 şi este divizat în cortex prefrontal:
Dorsolateral - rol în activităţi intelectuale ca planificarea, judecarea, rezolvarea
problemelor
Medial – rol în motivarea, iniţierea activităţii
Orbitofrontal - cu rol în activităţile viscerale şi emoţionale
La nivelul cortexului prefrontal se află ariile 9, 10, 11, 12, 32, 46 şi 47.

LEZIUNILE LOBULUI FRONTAL

A. Anomalii motorii
 Leziuni ale cortexului motor
  Leziunea ariei 4 (cortex motor primar)
 Distructivă: pareze sau plegii spastice la nivelul hemifeţei şi
membrelor de partea opusă leziunii
 Iritativă: crize motorii jacksoniene la nivelul hemicorpului
contalateral leziunii
 Leziunea cortexului premotor: este însoţită mai mult de
spasticitate şi apariţia reflexelor patologice de supt şi apucare
forţată şi mai puţin de deficite motori.
 Leziunea ariei 8:
 Distructivă: devierea capului şi globilor oculari spre leziune
 Iritativă: devierea capului şi globilor oculari de partea opusă
leziunii
 Leziunea ariei Broca (44, 45 Brodmann): afazie motorie, agrafie,
apraxie a feţei, buzelor şi limbii.

 Leziuni ale cortexului prefrontal determină ataxie frontală (Burns), de fapt o

pseudoataxie frontală, care cuprinde elemente cerebeloase, vestibulare, gnozice
şi praxice
 Leziunile părţilor posterioare ale girusului frontal superior determină
incontinenţă pentru urină şi materii fecale
B. Tulburări psihice – reprezintă simptomatologia cea mai bogată a sindromului de
lob frontal, apar în leziunile cortexului prefrontal
 Tulburări de afectivitate (moria):
 Excitaţie psihomotorie
 Euforie
 Puerilism
 Tendinţa de a face glume, calambururi
 Tulburări de activitate:
 Pierdere a iniţiativei şi lipsă de interes, sunt apatici.
 Tulburări intelectuale:
 Sunt neatenţi, cu tulburări de memorie (amnezie de
fixare, cu uitarea datelor recente)
 Pierdere a simţului autocritic
 Tulburări confuzionale:
 De la uşoară dezorientare temporo-spaţială până la
sindr. Korsakov.

LOBUL PARIETAL

Este situat între lobul frontal şi lobul occipital, delimitat pe faţa externă de scizura
Rolando, scizura lui Sylvius şi şantul parieto-occipital (scizura perpendiculară
externă).
Pe faşa externă prezintă două şanţuri: şanţul postcentral, între acesta şi şanţul central
aflându-se circumvoluţiunea parietală ascendentă, şi şanţul interparietal ce separă
circumvolţiunea parietală superioară (parietala I) de circumvoluţiunea parietală
inferioară (parietala II). Parietala ascendentă se une;te cu circumvoluţiunea frontală
ascendentă, ocolind extremitatea inferioară a scizurii lui Rolando şi formează
operculul rolandic. Porţiunea anterioară a parietalei II se uneşte cu circumvoluţiunea
temporală I la marginea posterioară a scizurii sylviene şi formează girusul
supramarginal. Porţiunea posterioară a parietalei II se uneşte cu circumvoluţiunea
temporală II la extremitatea posterioară a şanţului temporal superior şi formează
girusul angular.
Pe faţa medială se află partea posterioară a lobului paracentral şi a circumvoluţiunii
corpului calos.
Ariile funcţionale ale lobului parietal:
Aria primară somatosenzorială, aflată în girusul postcentral (parietala ascendentă),
ariile 3,1,2, cu rol în percepţia senzaţiilor somestezice discriminative, localizarea
stimulului şi a intensităţii acestuia, a poziţiei membrelor.
Aria gustativă primară, aria43, aflată în partea anterioară a operculumului parietal,
aflat în porţiune anterioară a parietalei inferioare, de-a lungul fisurii laterale către
insulă, cu rol în percepţia gustativă.
Aria somatosenzorială asociativă aflată în girusurile parietal superior şi inferior. La
nivelul circumvoluţiei parietale superioare se află ariile 5 şi 7 iar la nivelul parietalei
inferioare se află ariile 40 (girusul supramarginal) şi 39 (angular).
Ariile de asociaţie parietale procesează informaţiile tactile şi vizuale şi sunt intim
legate cu funcţia cognitivă asupra propriului corp şi a obiectelor înconjurătoare.
Aria somatosenzorială secundară se întinde de la operculumul parietal până la
porţiunea posterioară a insulei, cu localizare somatotopică puţin definită şi bilaterală.
Se pare că aici sunt percepute senzaţiile dureroase.

Leziunile lobului parietal:

Leziuni ale ariei somatosenzoriale primare:

 Iritativă: crize jacksoniene senzitive
 Distructivă: pierderea localizării contralaterale a stimulului şi intensităţii
acestuia, afectarea discriminării tactile între două puncte, afectarea simţului
poziţiei membrelor.
Leziuni ale ariei gustative primare: afectarea sensibilităţii gustative de partea opusă
a limbii
Leziuni ale ariilor somatosenzoriale de asociaţie: agnozie vizuală şi tactilă,
dezorientare vizuală, negarea existenţei jumătăţii contralaterale a corpului şi a
mediului înconjurător.
 Astereognozie: incapacitatea de a recunoaşte obiectele prin atingere
 Asomatognozie: pierderea înţelegerii spaţiale a schemei corporale proprii
o Hemiasomatognozia: ignorarea hemicorpului contralateral leziunii
o Anosognozia: negarea deficitului motor
 o Anozodiaforie: indiferenţă faţă de deficitul motor.
o Senzaţii de membru fantomă
o Autotopognozia: pierderea localizării părţilor corpului, sau
imposibilitatea de a descrie diferite părţi ale corpului-mai ales în
leziunile lobului dominant.
o Asimbolie pentru durere: indiferenţa pentru durere deşi bolnavul o simte.
Leziunile emisferului drept (nedominant): sindrom Anton-Babinski: neglijare a
hemispaţiului contralateral, asomatognozie, tulburări trofice şi vegetative.
Leziunile emisferului stâng (dominant): însoţite de tulburări bilaterale, manifestate
prin:
Sindrom Gerstmann leziune la nivelul girusului angular:
Agnozie digitală-imposibilitatea de a recunoaşte şi
a alege un deget
Acalculie
Agrafie
Confuzie dreapta-stânga.
Autotopognozie
Leziuni bilaterale: sindrom Balint prin lezarea bilaterală a cortexului parietal
posterior, manifestat prin
Simultagnozie: incapacitatea de a percepe mai mult de un stimul o dată
Apraxie oculară: îşi poate mişca ochii dar nu poate fixa ţinta.
Ataxie optică: deficite în atingerea ţintei fără ghidare vizuală.
 Apraxie ideomotorie, ideatorie sau de construcţie: tulburări ale activităţii
gestuale la persoane ce nu prezintă tulburări motorii, ataxice sau mişcări
involuntare. Apare prin leziuni parietale posterioare şi ale ariilor învecinate
situate în emisfera dominantă.
 Apraxia de îmbrăcare, formă parţială, specializată de apraxie, apare prin leziuni
ale părţilor posterioare ale lobului parietal nedominant.
În leziunile lobului parietal mai există:
 Tulburări trofice: atrofii musculare contralaterale, mai frecvent localizate la
nivelul membrului superior şi distal, realizând un sindrom Aran-Duchenne.
 Tulburări de echilibru şi vestibulare: ataxie de tip tabetic sau cerebelos,
explicate prin lezarea căilor sensibilităţii profunde sau afectarea căilor
corticopontocerebeloase sau cerebelotalamocorticale.
 Tulburări vizuale şi oculomotorii: hemianopsie homonimă laterală (în
cadranul inferior) şi limitarea sau imposibilitatea mişcărilor voluntare ale
globilor oculari spre stânga-prin leziuni parietale drepte.

LOBUL TEMPORAL

Se află sub şanţul lateral (Sylvius), anterior de lobul occipital. Pe faţa externă prezintă
două şanţuri transversale (temporal superior şi inferior), care delimitează
circumvoluţiile: temporală superioară (temporala I), temporală medie (temporala II)
şi temporală inferioară (temporala III). La nivelul marginii superioare a temporalei I,
în adincimean scizurii lui Sylvius se află circumvoluţiunile temporale transversale
Heschl.
Pe faţa inferioară, lobul temporal este delimitat anterior de scizura lui Sylvius, iar
posterior se continuă cu lobul occipital. Pe această faţă se află două şanţuri antero-
posterioare: şanţul temporo-occipital lateral care delimitează lobul fusiform (girusul
temporo-occipital lateral) de circumvotuţia temporală inferioară, şi şanţul temporo-
occipital medial ce desparte lobul fusiform de girusul temporo-occipital medial.
Girusul temporo-occipital medial prezintă în porţiunea anterioară girusul
parahipocampic continuat anterior cu uncusul.
Lobul limbic este reprezentat de lobul situat pe suprafaţa medială a emisferelor
cerebrale ce mărgineşte corpul calos şi trunchiul cerebral rostral. El include girusul
cingulat şi extensia anterioară a acestuia alături de regiunea septală. Acest lob
împreună cu conexiunile lui anatomice şi funcţionale cu alte structuri formează
sistemul limbic.
Ariile funcţionale ale lobului temporal:
Cortexul auditiv primar: ariile 41, 42, situate în girusul temporal transvers al lui
Heschl. Acelaşi rol este atribuit şi ariei 52.
Aria Wernicke, aria 22, aflată adiacent ariei 42 în emisferul dominant, cu rol în
înţelegerea limbajulu.
Cortexul limbic: ariile 20,21,27,28,29,30,34,36,38, având rol în emoţii,
comportamentul complex, memorie. Lezarea lor determină amnezie, demenţă
Alzheimer, prosopagnozie (ariile 20, 21).
Leziunile lobului temporal:
Tulburări auditive
 Leziune iritativă: sunete percepute ca un murmur continuu, zumzet, clinchet.
 Leziune distructivă nu produce pierderea semnificativă a auzului datorită
bilateralităţii căilor auditive centrale.
 În leziunile lobului temporal stâng, rar este întâlnită agnozia auditivă pură
(imposibilitatea de a recunoaşte semnificaţia zgomotelor auzite).
Tulburări de limbaj:
 Leziunile localizate la nivelul celor 2/3 posteriare ale circumvoluţiilor
temporale I şi II stângi (emisfer dominant), inclusiv circumvoluţiile lui Heschl,
determină: tulburări de vorbire de tipul afaziei Wernicke. Caracteristic lobului
temporal: surditatea verbală şi afazia amnestică (anomie).
Tulburări de echilibru:
În partea posteriară a cortexului auditiv primar există o arie ce răspunde la stimulare
vestibulară prin alterarea simţului verticalităţii în relaţie cu spaţiul înconjurător.
Distrugerea acestei zone într-o emisferă determină, clinic, o uşoară modificare a
mişcărilor globilor oculari la stimulare optokinetică.
Tulburări vegetative:
Excitarea polului temporal (aria 38) este urmată de fenomene vegetative: modificări
ale respiaţiei şi ale tensiunii arteriale (asemănător cu cele ale ariei 13 din lobul
frontal).
Tulburări olfactive:
Poate apare hipo sau anosmie prin distrugerea uncusului. De asemenea pot apare
halucinaţii olfactive- singure sau care constituie aura unei crize uncinate.
Tulburări vizuale:
Leziunile substanţei albe a părţilor centrale şi posterioare a lobului temporal implică
lezarea cailor geniculo-calcarine, detrminând astfel cadrananopsie homonimă
superioară, de obicei inegală.
Epilepsia temporală: se manifestă ca un complex de crize paroxistice psiho-
senzoriale, motorii şi vegetative, predominând tulburările psihice. Apar: halucinaţii
auditive, vestibulare, vizuale elementare sau complexe, olfactive, gustative,
modificări ale stării de conştienţă (stare de vis) în cadrul unor crize paroxistice cu
durată de câteva secunde, cu senzaţie de „deja-vu” sau „jamais-vu”. Pierderea
tranzitorie a conştienţei apare în cadrul absenţei temporale, are durată de 2-3 minute
şi este însoţită de tulburări psihomotorii sub forma automatismelor. De asemenea,
în epilepsia temporală apar: tulburări paroxistice de euforie şi anxietate, crize
vegetative (dureri epigastrice şi abdominale, modificarea ritmului respirator, tulburări
vasomotorii).
Tulburări ale memoriei, emoţiilor şi comportamentului:
Lobul temporal are rol central, în special prin părţile hipocampică şi limbică, în
memorie şi învăţare şi în viaţa emoţională a individului. Leziunile acestor zone
determină tulburări ale învăţării şi memoriei, tulburări ale comportamentului şi
emoţiilor.

LOBUL OCCIPITAL

Este delimitat, pe faţa externă, anterior de scizura perpendiculară externă, fiind

prevăzut cu două şanţuri transversale care separă 3 circumvoluţiuni occipitale:I, II,
III. Pe faţa internă este delimitat anterior de scizura perpendiculară internă (şanţ
parieto-occipital), care, împreună cu scizura calcarină delimitează cuneusul. Pe faţa
inferioară are două şanţuri: lateral şi medial care delimitează circumvoluţiile
occipitale laterale şi mediale.
Ariile funcţionale ale lobului occipital:
Aria vizuală primară: aria 17, numită şi aria striată, primeşte radiaţiile optice, fiind
situată în pereţii ce formează girusurile fisurii calcarine. Cuneusul este situat în
peretele superior al fisurii calcarine, aici fiind reprezentată jumătatea inferioară a
câmpului vizual controlateral. Jumătatea inferioară a câmpului vizual controlateral
este reprezentată în girusul lingual, care formează peretele inferior al fisurii calcarine
Cortexul parastriat: aria 18, ce mărgineşte aria 17
Cortexul peristriat: aria 19, ce formează ce mai mare parte a suprafeţei laterale a
lobului occipital.
Ariile 18 şi 19 primesc informaţii vizuale de la ambele arii striate, având rol în
percepţia vizuală complexă a culorilor, mişcărilor, direcţiei obiectelor.
Leziunile lobului occipital:
Tulburări de câmp vizual: prin leziuni la nivelul celulelor scoarţei occipitale şi ale
fibrelor radiaţiilor lui Gratiolet, apare hemianopsie homonimă laterală de partea
opusă leziunii.
Cecitatea corticală: apare ca urmare a leziunilor bilaterale ale scoarţei occipitale.
Poate fi însoţită de halucinaţii vizuale, dezorientare spaţială, anosognozie (negarea
pierderii vederii).
Agnozia vizuală: reprezintă pierderea posibilităţii de recunoaştere a obiectelor cu
ajutorul văzului, în absenţa vreunei afectări senzitivo-senzoriale. Apare, în general,
în leziuni ale emisferului dominant (cu excepţia agnoziei vizuale spaţiale), prin
afectarea ariilor de asociaţie vizuale şi părţilor adiacente ale lobului temporal. Poate
fi:
 Agnozie vizuală pentru obiecte: incapacitatea de a identifica obiectele din jur,
fie ele simple sau complexe, deşi câmpul vizual al pacientului este intact,
psihicul este normal, iar pacientul nu este afazic.
 Agnozia vizuală spaţială:prin leziune la nivelul emisferului nedominant, constă
în rătăcirea bolnavului în locuri necunoscute, imposibilitatea de a descrie un
itinerar, nu poate localiza obiectele pe hartă
 Agnozia vizuală pentru cuvântul scris, reprezintă de fapt alexia sau cecitatea
verbală.
 Prosopagnozia: nu poate identifica o faţă familiară.
 Agnozia culorilor: este o tulburare în discriminarea culorilor.
Halucinaţiile vizuale: sunt mai frecvent elementare: puncte luminoase sau colorate.
Rar apar halucinaţii vizuale complexe, bolnavul fiind convins de realitatea lor.
Metamorfopsiile: apar prin leziuni ale scoarţei temporo-parieto-occipitale, şi constau
în modificarea vederii contururilor, formei, distanţei, mărimii obiectelor sau
persoanelor.
Tulburările oculo-motorii:tulburări de fixare reflexă a privirii, paralizia psihică a
privirii (aderare a privirii pe un anumit punct, cititul sau număratul optic al obiectelor
făcându-se cu dificultate).
Epilepsia occipitală