VIATA MORALA A PREOTULUI - FACTOR DETERMINANT IN

ACTIVITATEA SA PASTORALA

Preotia este taina prin care cei anume pregatiti primesc, prin punerea miinilor si prin
rugaciunea arhiereului, puterea de a propovadui cuvantul lui Dumnezeu, de a sfinti prin
Sfintele Taine, si de a conduce pe credinciosi la mantuire. Preotia deci se exprima prin cele
trei puteri sau misiuni: invatatoreasca, sfintitoare si conducatoare sau jurisdictionala.
Acesta este cadrul intreitei activitati in care preotul isi desfasoara misiunea sa in parohie.

Puterea invatatoreasca a fost data de Mintuitorul odata cu cea sfintitoare, prin cuvintele:
<<Mergind invatati toate neamurile, botezindu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului
Duh>> (Matei 28, 19).

Puterea sfintitoare a fost data, in chip deosebit, la Cina cea de taina, prin cuvintele:
<<Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea>> (Luca 22, 14).

Despre puterea sfintitoare, Sfintul Apostol Pavel zice: <<Asa sa ne socoteasca pe noi, ca pe
niste slugi ale lui Hristos si iconomi ai tainelor lui Dumnezeu>> (I Cor. 4, 1).

Puterea conducatoare a fost data prin cuvintele: <<Cei ce va asculta pe voi, pe Mine ma
asculta si cei ce se leapada de voi, de Mine se leapada>> (Luca 19, 16). Despre aceasta putere
de conducere Sf. Grigore Teologul spune ca este <<iscusit iscusintelor>>.

Prin cele trei misiuni, slujitorii Bisericii ii aduc pe credinciosi nu doar la poarta <<tainelor lui
Dumnezeu>>, ci ii pune direct in legatura cu harul lui Dumnezeu, prin lucrarea Sfintului Duh.
Calitatea de conducator spiritual al crediciosilor il situeaza pe preot in viata social-
obsteasca in fruntea vietii morale, ca un traitor real si exponent real al moralitatii, ca unul
care ar trebui si trebuie sa fie virful piramidei morale.

Motivele care-l angajeaza pe preot in viata morala a societatii sint multiple.

In primul rind, marea raspundere care i-a fost incredintata prin hirotonie. Acest lucru se
evidentiaza atit de elocvent prin juramintul depus in fata Sfintului Altar. <<Se cade ca
preotul sa fie fara de prihana, barbat al unei femei, treaz, intreg la minte, cuviincios...
nebetiv...>> etc. Lumea si in special credinciosii il tin pe preot sub o permanenta si atenta
privire.

Preotul este <<omul lui Dumnezeu>> si a fost mereu in centrul atentiei credinciosilor, cercetat
in bucuriile si suferintele sale, asa cum Sfinta Scriptura ne da marturie despre profetul si
preotul Samuil, despre care se spune: <<Iata in cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu,
om cinstit de toti si tot ce spune el se plineste. Sa mergem si noi acolo poate ne va arata
calea pe care sa apucam>> (I Regi 9, 6).

Preotul are darul de la Dumnezeu si chemarea sa arate calea care duce la Dumnezeu, calea
vietii morale: fiind o personalitate bine conturata din punct de vedere moral preotul are
darul de a fi ascultat, exemplul sau personal, ca si intreaga sa activitate devin roditoare in
bine in rindul credinciosilor. <<Iconom al tainelor lui Dumnezeu fiind si lucrator impreuna cu
Hristos>> (II Cor. 6, 1), el va raspunde in fata lui Dumnezeu pentru orice suflet pierdut sau
cistigat.

Preotul trebuie sa se ridice la o inalta traire morala, asa cum spune Sfintul Apostol Pavel:
<<Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine>> (Gal. 2, 20). Abaterea de la moralitate, de
la credinta strabuna, poate prejudicia lucrarea de mintuire a credinciosilor. Inrobirea in
pacate devine daunatoare vietii sufletesti nu numai a preotului, ci si a credinciosilor, si in
acelasi timp, un lucru daunator societatii. Ceea ce-i spune sfintul Apostol Pavel lui Timotei
este foarte important pentru fiecare preot: <<Caci iubirea de argint este radacina tuturor
relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta si s-au strapuns de mult
dureri>>. <<Dar tu, omule al lui Dumnezeu, fugi de aceasta, si urmeza dreptatea, evlavia,
credinta, dragostea, rabdarea...>> (I Tim. 6, 10-11).

Personalitatea religios-morala a preotului si a intregii lui famili este un factor esential intr-o
buna pastoratie. Familia preotului trebuie sa fie un exemplu de traire morala a
crestinismului, o adevarata oaza de pace, liniste si armonie. Dar ce calitati trebuie sa aiba
preotul pentru a fi un bun educator si al familiei sale si al credinciosilor?

1. In primul rind sa aiba constiinta preoteasca de a lucra cu Dumnezeu pentru mantuirea

oamenilor;
2. Convingerea deplina in adevarurile religioase, care nasc placerea de a sluji cu toata inima
pe Dumnezeu;
3. Preotul sa fie hotarit, cu intentie curata in propovaduire;
4. Din conduita preotului face parte si administrarea cinstita a bunurilor parohiale.

Tinuta morala a slujitorului bisericesc este rezultatul rugaciunii, postului si trairii cu

adevarat pentru Dumnezeu. Sfintul Simion al Tesalonicului spune despre preot: <<Sintem
mintuitori si ziditori de suflete si propovaduitori catre cer, si lumina si viata, si parinti si
pastori si pazitori>>.

Cel ce vrea sa slujeasca lui Dumnezeu trebuie sa fie permanent preocupat, atit in anii de
pregatire ca elev sau student, cit si ca preot, de contiuna sa pregatire ca elev sau student,
cit si ca preot, de continua sa pregatire morala, caci in viata launtrica a spiritului se afla
<<Imparatia lui Dumnezeu>> (Luca 17, 21), in care se gasesc surse si reazemul energiei de a
sluji prin prisma vesniciei si a inaltei misiuni preotesti.

Alcoolismul, desfriul, furtul, vorbirea triviala sint nu numai practici potrivnice invataturii
morale si dogmatice, a Bisericii Ortodoxe, dar sint practici care-i scot pe cei in cauza din
demnitatea preoteasca.

Preotul trebuie sa fie egal cu sine, acasa, in biserica, pe strada, in familie, in cuvint, in
rugaciune. Preotul ori este suta la suta preot, ori nu e prot deloc. Nu merge cu jumatati de
masura. El e insusi masura daca e o masura stricata, cum mai poate judeca? Ce fel de masura
poate fi pentru credinciosi? Ce sfat poate de el? Iata citeva intrebari la care trebuie sa
meditam.

Dupa invatatura sfintei noastre Biserici, familia este un asezamint dumnezeiesc. Familia a
fost, este si va fi pentru toate timpurile si in toate imprejurarile vietii realitatea cea mai
sigura, temelia cea mai de nezdruncinat, institutia cea mai desavirsita care asigura
dezvoltarea atit a vietii fizice, cit si a celei sufletesti. Ea asigura prosperitatea si fericirea
societatii si a individului. Ea trebuie mereu aparata, indrumata si de slujitorii altarelor.
Mijloacele care-i stau la indemina preotului pentru indrumarea vietii morale si sociale ale
familiei sint multiple. In primul rind vizitele pastorale mai ales in familiile dezechilibrate,
tulburate, in care sint conflicte intre parinti sau intre parinti si copii, unde si-au facut loc
pacate grele, prin care se sapa la temelia familiei. Prin toata priceperea si stiinta lui, preotul
va lupta pentru salvarea integritatii familiei si punerea ei pe temelia sigura a virtutilor.

Prin predici, cateheze, ori cuvintari ocazionale, prin indrumari particulare, prin toate ocaziile
care i se ofera, preotul trebuie sa fie activ in a dezvolta si cultiva in sinul familiei crestine si
al tuturor credinciosilor deprinderi sanatoase de dragoste, de munca, de ascultare fata de
autoritati, respectarea semenilor etc.

Sfinta Liturghie, Sfintele Taine si ierurgiile sint valori inegalabile prin ele insele, cele mai
eficiente mijloace de care se poate folosi preotul in activitatea sa misionara.

Cu ajutorul lor preotul este dator sa slujeasca atit oamenilor, cit si lui Dumnezeu, cunoscind
ca prin sfintele slujbe se lumineaza mintile credinciosilor si se insufla harul divin, acea
putere data lor spre a putea intelege binele suprem si de a propasi in noua viata religios-
morala, acea viata <<in Hristos>>.

Prin tot ceea ce face si mai ales prin predici tematice, preotul trebuie sa urmareasca
intarirea si educarea membrilor familiei spre aceleasi valori din totdeauna ale poporului
roman, cum ar fi: cinstea, spiritul de dreptate, corectitudinea, dragostea de limba, de munca,
de glia stramoseasca.

Dar nu va uita, de asemenea, sa combata, prin predici si mai ales in scaunul sfintei spovedanii,
pacatele si viciile care destrama familia, aratind ca un parinte bun, dar si aspru in acelasi
timp, gravitatea si urmarile pacatelor grele, cum ar fi: avortul, desfriul, divortul, lipsa
educatiei copiilor.

O alta latura importanta pe care preotul ca factor activ in indrumarea vietii morale a
credinciosilor trebuie sa o ia in considerare este infatisarea in fata credinciosilor a
conceptiei crestine despre munca si valoare.

Prin cuvint si fapta, preotul va arata ca munca foloseste omului, deoarece prin ea isi cistiga
in chip cinstit cele ale traiului si pentru ca munca ii dezvolta atit puterile trupesti cit si cele
sufletesti.
Munca este apoi izvor de virtuti. Ea lumineaza mintea, intareste vointa, aduce rabdare,
barbatie, stapinire de sine, potoleste patimile si inlatura ispitele.

Se cuvine pretuire atit muncii cu bratele, cit si muncii intelectuale, caci amindoua inalta viata
omului, in timp ce parazitismul si vagabondajul aduc paguba si saracie trupeasca si
sufleteasca.

Bunurile obstesti, fie ele materiale sau spirituale, sint bunuri ale intregului popor, ele
constituind hrana lui spirituala si materiala. De aceste bunuri nu se poate folosi nimeni decit
prin munca cinstita.

Preotul va arata prin predici si cateheze credinciosilor ca sint pacate inaintea lui Dumnezeu:
furtul, jaful, inselaciunea, mita, specula etc.

Sfintul Apostol Pavel este elocvent cind vorbeste despre munca sociala: <<Cine nu vrea sa
lucreze, acela sa nu manince>> (II Tes. 3, 10).

De asemenea trebuie sa fie o preocupare permanenta a preotului si combaterea altor pacate

care afecteaza societatea si raporturile dintre oameni, cum ar fi: betia, lenea, invidia, birfa,
necuviinta, practicile antisociale etc. Aceste pacate sint aducatoare de moarte pentru
suflet, iar pentru societate, dezordine in ordinea moral-sociala. De aceea ne cheama Biserica
si societatea sa cultivam in rindul credinciosilor virtutile cele mai frumoase in locul
pacatelor, sa cultivam, de asemenea, dragostea fata de patria strabuna, cu toata istoria ei
multimilenara, sa indemnam la respectarea legii, a grijii deosebite fata de valorile spirituale
si materiale ale neamului.

Preotul, avind familia lui in societate, trebuie sa devina exemplu, model de urmat. Exemplul
vietii sale si al familiei sale, devine cel mai eficient mijloc de formare religios-morala a
credinciosilor.

Numai atunci se va realiza intr-adevar o moralitate adevarata in sinul credinciosilor, cind

preotul va propovadui nu numai cu cuvintul, ci mai ales cu fapta asa cum spune Sfintul Apostol
Pavel: <<Te fa pilda credinciosilor cu cuvintul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu
credinta, cu curatia>> (I Tim. 4, 12).

Sfintul Ioan Gura de Aur spune: <<nu ar fi nevoie de multe cuvinte, daca viata noastra ar
lumina, asa dupa cum se cuvine>>.

Traind Sfinta Evanghelie, preotul dovedeste ca el insusi crede si vrea sa se mintuiasca, ca el

insusi traieste intr-o societate care-l vrea in virful piramidei morale, ca el insusi vrea sa fie
model intru toate pentru pastoritii sai.

Preotul trebuie sa aiba mereu in fata deviza Sfintului Grigore de Nazianz: <<Nu pot suferi sa
se sminteasca intru mine cineva, din cei care cerceteaza cu atentie faptele mele...>> si atunci
de buna seama se vor odihni asupra lui darurile si binecuvintarea lui Dumnezeu, iar din partea
credinciosilor se va bucura de pretuirea si respectul ce i se cuvine.
Protosinghel Olivian Bindiu,