<titlu> Istoria Românilor

MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI

MIHAI MANEA

BOGDAN TEODORESCU

De la 1821 până în 1989

Manual pentru clasa a XII-a
EDITURA DIDACTICĂ SI PEDAGOGICĂ, R.A. - BUCUREŞTI 1996

Au colaborat la realizarea manualului: Adrian Pascu, profesor, gr.l, Alina loana-

Şerbu, cercetător ştiinţific, Dumitra Teodorescu, profesor, gr. I
Referenţi:
Prof. univ. dr. loan Scurtu
Prof univ Nichita Adăniloaie
Prof. Radu Homer
Prof. Minai Oproiu
Redactor, Prof. GabrielStan Tehnoredactor, Ancuţa Peţa Coperta, Dumitru Şmalenic
I.S B.N. 973-30-4690-6
Culegere şipaginare computerizată Secţia Jotocukgere - %!A.I. - Imprimeria
Coresi
Tipărit sub comanda nr. 60077/42240
Regia Autonomă a Imprimeriilor
Imprimeria CORESI Bucureşti
Piaţa Presei Libere Nr.1
ROMÂNIA

INTRODUCERE
SECOLELE AL XIX-LEA ŞI AL XX-LEA ÎN DEVENIREA ISTORIEI ROMÂNILOR

Manualul de faţă îl continuă pe cel pentru clasa a XI-a, elaborat în 1991 şi editat
un an mai târziu. Aşadar, după cunoaşterea preistoriei, protoistoriei,
antichităţii, evului mediu şi a tranziţiei spre modernizare a societăţii din
spaţiul carpato-danubiano-pontic, ne vom ocupa de modernitatea precum şi de
contemporaneitatea devenirii istorice pe aceste meleaguri. Trimitem, astfel, la
introducerea manualului precedent, care cuprinde, între altele, definirea
cronologică a structurilor (epoci, perioade, etape) corespunzătoare. Atragem
atenţia însă că această "definire" are un caracter orientativ; reprezintă o
variantă - încă discutabilă- a periodizării istoriei românilor. De altfel, acelaşi
lucru se întâmplă şi în privinţa studierii istoriei românilor.
In introducerea de faţă, ne vom opri numai asupra semnificaţiilor pe care
secolele al XIX-lea şi al XX-lea le au în devenirea istorică a românilor.
începutul secolului al XIX-lea coincide cu noi incursiuni ale trupelor otomane
la nord de Dunăre. Trece numai o jumătate de deceniu şi urmează o lungă ocupaţie
militară ţaristă (1806-1812). Ea se încheia cu o nouă pierdere teritorială.
Pământul românesc dintre Nistru şi Prut este anexat Imperiului Romanovilor.
în anul 1821, pentru "Dreptate" şi "Slobozenie" "cămaşa mort/Teste îmbrăcată de
Tudor Vladimirescu care piere însă asasinat de eterişti. Programul său naţional şi
social este împlinit de cei care suferă privaţiunile pricinuite de ocupaţia otomană
în anii 1821-1822. Sunt reinstaurate domniile pământene. Din nefericire, sunt
întrerupte de o nouă ocupaţie militară ţaristă (1824-1834), în timpul căreia Rusia
anexează Delta Dunării şi Insula Şerpilor, demonstrând, totodată, la Săbăoani, unde
sunt ucişi sute de săteni, ce înseamnă "protectoratul" ei.
împotriva acestei noi forme de dominaţie străină, protectoratul rusesc, care
se adăugase exercitării suzeranităţii otomane, acţionează revoluţionarii de la
1848. Bucureştenii ucişi la 19 iunie şi 13 septembrie 1848 constituie, în această
privinţă, o eternă mărturie. După cum, la miazănoapte de Carpaţii Meridionali,
contra absolutismului habsburgic şi obtuzităţii nemeşeşti, vor avea aceeaşi soartă
conaţionalii lor Ion Buteanu şi Petru Dobra, precum şi înţeleptul teolog sas
Stephan Ludwig Roth. De cealaltă parte a baricadei, dar tot în numele unui ideal
romantic, îşi găseşte un prea timpuriu sfârşit poetul ungur Petofi Sândor. întru
dreaptă judecată, să reţinem numărul victimelor revoluţiei de la 1848-1849 în
Transilvania, aşja cum este el publicat de periodicul "Kronstădter Zeitung": 5411
români, 304 maghiari, 310 saşi, 93 de alte naţionalităţi.
Din toamna anului 1848 până în primăvara anului 1851, trupele otomane şi
ţariste nu părăsesc teritoriile de la est şi sud de Carpaţi. în interiorul arcului
carpatic, armatele habsburgice impun regimul politic neoabsolutist. Ostile Rusiei
revin în 1853-1854, când ocupă, ca "zălog", Moldova şi Ţara Românească. Din august
1854 şi până în martie 1857, întreg spaţiul românesc este ocupat de

armatele Austriei. Exponenţii naţiunii române - poeţii Vasile Alecsandri şi

Dimitrie Bolintineanu, scriitorii Ion Ghica şi Costache Negri, sprijiniţi de
istoricul Eudoxiu Hurmuzaki ori de marele industriaş şi bancher Gheorghe Simeon
Şina - reuşesc ca, printr-o amplă activitate diplomatică (Viena - 1855,
Constantinopol şi Paris 1856), să facă din propria cauză o problemă de însemnătate
europeană.
Unirea Moldovei cu Ţara Românească, la 24 ianuarie 1859, amplă operă
reformatoare din timpul domniei lui Alexandru loan Cuza şi al guvernării lui Mihail
Kogălniceanu, contribuie, în mod hotărâtor, la edificarea României moderne. Forme
de viaţă socială şi de cultură, moştenite de secole, sunt transformate din temelii.
Apar noi instituţii administrative, artistice, bisericeşti, juridice, militare,
politice, de învăţământ, sănătate ş.a.m.d.
Schimburi de atitudine şi de mentalitate, explicabile în contextul continental
complex şi contradictoriu, duc la întronarea dinastiei străine. Urmare proximă a
înscăunării principelui Carol I, la 10 Mai 1886, Constituţia din acelaşi an încheie
practic "deceniul restructurării naţionale" şi îl deschide pe cel care pregăteşte
"epopeea Independenţei". Ţara este înzestrată cu cel mai înalt for ştiinţific,
Societatea Academică Română (1867) cuprinzând membri din toate teritoriile locuite
de români. Zece ani mai târziu, guvernul condus de I.C. Brătianu îşi asumă
răspunderea confirmării, pe câmpul de luptă, a votului Camerei de la 9 Mai 1877.
George Şonţu, Nicolae Valter Mărăcineanu, Dimitrie Giurescu, Constantin Ene şi alţi
zece mii de eroi (peste 4 000 de morţi şi aproape 6 000 de răniţi) plătesc
"tributul de sânge" la Griviţa, Rahova, Smârdan. Prin tratatele internaţionale (San
Stefano şi Berlin, 1878), României moderne îi sunt recunoscute deplina neatârnare
ca stat şi suveranitatea sa asupra Dobrogei, asupra teritoriului fostului sangeac
al Tulcei, asupra Deltei Dunării şi Insulei Şerpilor.
Ulterior este proclamat Regatul (1881). Legea fundamentală a ţării, modificată
în 1879 şi 1884, confirmă pluralismul politic. Afirmate deja prin cele două partide
(Naţional-Liberal şi, respectiv, Conservator) care asigură alternativa
guvernamentală după instaurarea regimului monarhiei constituţional-parla-mentare,
liberalismul şi conservatorismul/junimismul se consolidează ca doctrine politice.
Triumfă concepţiile privind protecţionismul economic şi încurajarea industriei
naţionale. Pe acest fundal,opera lui Mihai Eminescudobândeşte durată infinită. Din
ea se naşte curentul naţionalist-democrat. Concomitent, din alte izvoare, fireşte,
se conturează ţărănismul, iar social-democraţia se pronunţă pentru reformarea
societăţii româneşti din interiorul acesteia, pe temeiul justiţiei sociale şi al
solidarităţii naţionale.
Totodată, românii din afara graniţelor statului naţional modern continuă lupta
pentru emancipare politică şi spirituală. La cunoscutele tactici - "activismul" şi
"pasivismul de protestare"- - ei adaugă noi forme de acţiune. Acestea se desfăşoară
sub egida partidelor naţionale ale românilor din Basarabia, Bucovina, Transilvania
şi din celelalte teritorii aflate, încă, sub dominaţie străină. Are loc mişcarea
memorandistă (1892-1894). în 1898, cu prilejul aniversării unei jumătăţi de veac de
la Revoluţia de la 1848, sunt readuse în prim-plan faptele şi ideile tribunilor de
pe "Câmpul Libertăţii" (Blaj-Filaret).

a Privit chiar strict cronologic, secolul al XIX-lea rămâne aşa cum îl

caracterizează i. Ghica: "cel mai mare şi mai luminos dintre toate" veacurile
istoriei milenare a românilor.
Prin evenimentele cruciale de la 1821-1822 şi 1848-1849, din 1859, 1866 sau
1877-1878, acest veac întruneşte, şi la români, trăsăturile afirmate de istoricul
german Leopold von Ranke sub sintagma "secolul naţiunilor". Din acest punct de
vedere însă, în istoria noastră naţională, secolul amintit depăşeşte cunoscuta
limită cronologică finală (1900); el continuă până în 1918.
Desigur, pe plan universal, există şi alte definiri ale veacului al XIX-lea:
pentru spiritul său dominant, este denumit "secolul romantic"; din punct de vedere
psiho-social, frecvente sunt sintagmele "secolul raselor" şi "secolul
individualismului"; rar se vorbeşte despre "secolul economiei politice"; cât
priveşte infrastructura, este folosită adesea expresia "secolul roţii".
SecolulXX. Aidoma veacului care îl precede, ultimul secol din mileniul doi al
erei noastre cunoaşte, în lume, mai multe denumiri. între altele, este considerat
"secolul artei noi". în această privinţă, poporul român îl are ca ilustru
reprezentant pe Constantin Brâncuşi, stabilit la Paris chiar la începutul veacului.
Tot în capitala Franţei, în 1906, Traian Vuia realizează primul zbor cu mijloace
proprii de bord, înscriindu-se definitiv în ceea ce avea să fie numit "secolul
aviaţiei", mai ales după ce, lângă Paris, Henri Coandă va realiza cel dintâi zbor
experimental al unui avion cu reacţie inventat de el.
între timp, în ţară se înregistrează primul "semn de sânge" al veacului.
Ţărani răsculaţi la 1907 sunt ucişi sau răniţi de armată, din ordinul autorităţilor
presate şi de un factor extrem de periculos (armatele Austro-Ungariei ocupă poziţii
de atac pe linia Carpaţilor, iar cele ale Rusiei, la Prut). "Dumnezeu să-i ierte",
scrie N. lorga în ziarul "Neamul Românesc", îndemnând la o reconciliere din care
rezultă prezenţa eroică a fiilor satelor în Războiul pentru Reîntregirea Naţională
(1916-1919). Mobilizaţi de un guvern condus de Ion I.C. Brătianu şi comandaţi,
între alţi generali, de Alexandru Averescu, peste 800 000 de ostaşi participă la
cele trei campanii de pe frontul românesc, 300 000 dintre ei jertfindu-şi viaţa
pentru supremul ideal naţional.
Marea Unire din 1918, sub sceptrul regelui Ferdinand, este rodul unei
generaţii de excepţie. Din ea fac parte medicul Daniel Ciugureanu, profesorul de
matematică Ion Inculeţ, "misteriosul şi plinul de omenie" Pantelimon Halippa, toţi
ceilalţi deputaţi din Sfatul Ţării de la Chişinău, care la 27 Martie (st.v.) voteaz
Unirea Basarabiei cu România; Mitropolitul Vladimir Repta, Dionisie Bejan, Cavaler
lancu Flondor, istoricul Ion Nistorşi alţi participanţi la Congresul Generai de la
Cernăuţi, prin votul cărora Bucovina se uneşte cu România la 15/18 noiembrie;
militantul octogenar Gheorghe Pop de Băseşti, profesorul de istorie şi publicistul
Vasile Goldiş, /uliu Maniu, dr. losif Jumanca, precum şi toţi cei care, Prin
opţiunea plebiscitară de la Alba-lulia, la 1 decembrie (st.n.) "decretează Unirea
tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească" cu Patria-Mamă,
România.
1 Decembrie 1918 marchează, astfel, în istoria românilor, trecerea de la ePoca
modernă la contemporaneitate (epoca de actualitate, epoca zilelor noastre).

c Desăvârşirea' unităţii de'- stat, recunoscută (în cele din. urmă) şi de

comunitatea internaţională, la capătul unei energice acţiuni diplomatice, oferea
naţiunii române, pentru prima oară reunită în întregimea ei în margini teritoriale
fireşti, cel mai propice cadru af propăşirii sale.
Peste dificultăţile inerente începutului, reforma politică (acordarea votului
universal şi Constituţia din 1923) şi reforma socială (cu deosebire legea
definitivă de înfăptuire a reformei agrare din 1921) statuau o monarhie
constituţională cu deplina separare a puterilor în stat, al cărei izvor era
sufragiul universal egal, direct şi secret. Conştientizarea sa era strâns legată de
dreptul la proprietate acordat celui mai numeros electorat - ţărănimea.
O creştere economică, întreruptă doar de catastrofala criză din anii 1929-
1933, a oferit României cei mai înalţi indici de dezvoltare. în anul 1938 ţara
noastră era cu totul independentă din punct de vedere energetic, se număra printre
marile producătoare de cereale şi petrol din Europa şi din lume şi dezvolta o
industrie prelucrătoare şi de maşini (aviaţie şi locomotive Diesel) în plin avânt.
Realizărilor deosebite în plan politic, social şi economic li se adaugă cele
culturale, nu mai puţin prestigioase. Marile generaţii spirituale ale înfăptuirii
Unirii se aflau într-o emulaţie fericită cu mai tinerii lor confraţi născuţi la
începutul secolului XX, din această competiţie ivindu-se valori perene ale culturii
universale, precum istoricul Nicolae /orga, filosoful şi literatul Lucian Blaga,
muzicianul George Enescu, sculptorul Constantin Brâncuşi. Acum se formează în
România mari personalităţi ale ştiinţei şi culturii postbelice, biologul Gheorghe
Palade - încă singurul român deţinător al Premiului Nobel, reputatul istoric al
religiilor Mircea E/iade, filosoful şi eseistul Emil Cioran sau dramaturgul de
anvergură mondială Eugen lonesco.
Din păcate, sub o puternică presiune internaţională care va acţiona vreme de
aproape 50 de ani, constant, împotriva intereselor româneşti, dar şi drept
consecinţă a unei nefaste politici care a căutat, mereu, compromisul avantajos,
realizând mai mereu contrariul, România va aluneca pe panta unor regimuri
autoritare şi dictatoriale.
Primul dintre ele, cel instalat în februarie 1938, s-a încheiat cu amputările
teritoriale din vara 1940, expresie a politicii de forţă şi dictat promovate de
Germania şi Uniunea Sovietică în Europa centrală şi sud-estică.
Cedarea Basarabiei, apoi a Transilvaniei nord-estice şi, în cele din urmă, a
celor două judeţe din sudul Dobrogei a antrenat prăbuşirea lui Carol al II şi a
deschis perspectiva dictaturii antonesciene. Animat de cele mai bune intenţii
(între care refacerea unităţii de stat era cea mai importantă), regimul politic al
mareşalului Antonescu a fost confruntat cu consecinţele raporturilor de forţă
dintre Marile Puteri în timpul războiului mondial, precum şi cu complicaţiile
intervenite între Uniunea Sovietică şi Germania. Actul de la 23 August 1944, născut
din dorinţa de a asigura ţării o situaţie cât mai bună în perspectiva unei victorii
aliate, a condus însă, la lichidarea grabnică a democraţiei abia înfiripate, la
abolirea monarhiei şi instaurarea unei noi dictaturi, - de stânga, prin
sovietizarea societăţii româneşti.
încălcarea brutală a celor mai elementare drepturi şi libertăţi cetăţeneşti s-
a însoţit cu marginalizarea valorilor naţionale şi preluarea unui model străin. în

virtutea sa trebuiau create noi instituţii şi construită o economie întemeiată pe

Un centralism excesiv, în care rolul priontar revenea unei industrii mare,
consumatoare de .materii prime, dar necompetitivă, ceea ce a adâncit, în timp,
contradicţii şi a determinat conflicte practic imposibil de soluţionat.
Când, la jumătatea deceniului şapte al acestui secol, a devenit vizibilă
nevoia unei deschideri şi când România a adoptat o politică externă mai puţin
obedientă faţă de fosta U.R.S.S., din care n-au lipsit chiar manifestări
independente, de noua situaţie a beneficiat exclusiv un clan care,-sub ochii uimiţi
ai unui popor întreg, reitera practicile absolutismului monarhic, alăturându-le
celui mai rigid neostalinism în construcţia "noii societăţi".
Uriaşa putere de cumpătare şi de toleranţă a românilor a atins limita în
dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Un regim politic impus prin forţa unor
înţelegeri, din care fusesem cu ostentaţie excluşi, s-a prăbuşit ca un castel de
cărti de joc, o dată cu ieşirea din scenă a marionetelor, care se străduiau să-i
dea consistenţă.
Nu fără convulsii şi tragice sfâşieri, evenimentele de acum aproape trei ani
au deschis perspectiva unor transformări structurale, în speranţa unei fireşti
continuităţi şi reveniri româneşti pe marile itinerarU ale istoriei, în direcţia
democraţiei şi progresului.

V, -

■n-1

flb,.
1,

■'-. \,i

<V, . t r -

va

rţf

•îl'

-3Î

HABITAT SI POPULAŢIE, STRUCTURI, EXISTENŢA COTIDIANĂ, IMIGRĂRI

- ŢĂRILE ROMÂNE ÎN PRIMII ANI Al SECOLULUI AL XIX-LEA.
- HABITATUL SI POPULAŢIA.
- CARACTERUL PREVALENT RURAL AL HABITATULUI.
- AŞEZĂRI CU CARACTER URBAN SI SEMIURBAN.
- STRUCTURA ETNICĂ A POPULAŢIEI.
- DATE PRIVIND STRUCTURA CONFESIONALĂ A LOCUITORILOR SPAŢIULUI,
CARPATO-OANUBIANO-PONTIC.
- STRUCTURA SOCIALĂ A POPULApEI ROMÂNEŞTI.
Ţările Române în primii ani ai secolului al XIX-lea. în primele decenii ale
secolului al XIX-lea, istoria oamenilor pământului de la Dunăre, Pont şi Carpaţi
marchează, în dezvoltarea sa, o însemnată etapă a habitatului uman, îndeosebi a
celui urban. Acesta este, de altfel, rezultatul principal al creşterii demografice
din secolul al XVII-lea-al XVIII-lea, al progresului economic şi al mobilităţii
sociale, al cursului politic promovat de regimul austriac şi de cel otomano-
fanariot, prin reformele administrative, fiscale, sociale, culturale şi religioase
specifice "despotismului luminat". La începutul secolului al XIX-lea însă,
progresul general al societăţii româneşti resimte şi influenţele negative ale unor
factori externi. Ne gândim, în primul rând, la invaziile repetate ale armatelor
străine.
în iarna 1801/1802, trupele paşei de Vidin, Pasvan Oglu, pradă Oltenia.
Craiova este arsă, Mănaf Ibrahim, aghiotantul paşei amintite, distruge Tg. Jiu.
Panica provocată în rândurile populaţiei locale este cvasigenerală. însuşi M/hai
Şuţu, aflat la a treia domnie în Ţara Românească, ultima în anii 1801-1802,
părăseşte tronul. Ca urmare, timp de câteva luni, domnul Moldovei, Alexandru Şuţu
(1801-1802), îndeplineşte şi funcţia de caimacam pentru principatul de la sud de
Milcov. în această perioadă, numeroase familii de mari boieri, de la miazăzi de
Carpaţi - Brâncoveanu, Câmpineanu, Dudescu, Ghica, Obedeanu, Ştirbei ş.a. -
trecuseră munţii, refugiindu-se la Sibiu şi Braşov. Din ultimul centru urban
menţionat, reprezentanţii lor se adresează lui Napoleon Bonaparte, solicitând
protecţie "împotriva tâlhăriilor turceşti".
Demersurile ulterioare ale diplomaţilor francezi aduc numai o scurtă perioadă
de linişte,relativă,în Câmpia Dunării. Prin hatişeriful de la Gulhanei i septembrie
1802), Poarta reconfirmă "privilegiile" cuprinse în firmanele din 1774,
1783 şi 1791- Este stabilit regimul obligaţiilor materiale ale "Valahiei" şi
Moldovei fată de Imperiul Otoman, fiind exclusă orice altă cerere de bani din
partea curţii suzerane. Totodată, este recunoscută autonomia celor două ţări
carpato-dună-ne, imixtiunile otomane în treburile lor interne fiind, de asemenea,
interzise. Durata domniei este fixată la şapte ani. Anterior expirării acestui
termen, mazilirea domnilor este condiţionată de acordul comun al Rusiei şi Porţii.
în acest context, nu mai surprinde faptul că, imediat, noii domni de la Bucureşti -
Constantin Ipsilanti (1802-1806, 1807) - şi laşi - Alexandru Moruzi (1802-1806,
1807) - adoptă o politică filo-rusă. Ei nemulţumesc, astfel, pe primul împărat al
francezilor, care îl convinge pe sultan să-i îndepărteze din scaun (12 august
1806). Ţarul Alexandru I (1801-1825) invocă încălcarea hatişerifului sus-menţionat
şi ordonă trupelor ruse să invadeze Moldova, apoi Tara Românească.
Războiul ruso-otoman (1806-1812) desfăşurat pe teritoriul locuit de români,
provoacă acestora mari pierderi umane şi materiale. Mai mult, deşi la început
anunţase că acţionează pentru apărarea religiei şi drepturilor românilor, Curtea de
la Sankt-Petersburg pretinde, totuşi, anexarea Principatelor invadate. Presaţi de
Napoleon I, care declanşează campania din Rusia, diplomaţii lui Alexandru I încheie
pace cu otomanii (Bucureşti, 16 mai 1812) mulţumindu-se numai cu încorporarea unei
părţi din Moldova. Este vorba despre regiunea dintre Nistru şi Prut (Basarabia),
pământ românesc pe care B.P. Hasdeu îl defineşte a fi "cu picioarele muiate în
Marea Neagră şi cu fruntea umbrită de codrii Bucovinei".
Noul rapt teritorial este urmat de schimbări demografice. Pe lângă mişcările
tradiţionale ale populaţiei autohtone, respectiv emigrări în zone mai puţin expuse
asupririi sociale şi naţionale, au loc imigrări repetate, colonizări iniţiate de
către autorităţile de ocupaţie. Alogenii şi cele câteva sute de aşezări întemeiate
de aceştia nu pot schimba însă ponderea evidentă a românilor în ansamblul
locuitorilor spaţiului carpato-danubiano-pontic. Băştinaşii îşi păstrează
obiceiurile, continuitatea caracterizându-le întreaga lor existenţă cotidiană. Este
rezultatul firesc al adaptării la complexitatea condiţiilor de viaţă oferite de
teritoriul locuit (habitatul). în consecinţă, se impune să cunoaştem structurile
acestui habitat şi pe cele ale populaţiei.
n- -• * ; Pentru primele două decenii ale secolului
al XIX-lea există mai multe izvoare de demografie istorică: inventare (catagrafii)
eparhiale, recensăminte (conscripţii) fiscale, schiţe statistice ş.a. Multe dintre
acestea însă au un caracter regional şi se referă, adesea, numai •a familiile
contribuabile. Datele conţinute sunt, aşadar, incomplete. Totuşi, Pe temeiul lor,
putem cunoaşte cu aproximaţie structura etnică, confesională Şi socială a
locuitorilor, repartizarea acestora pe oraşe, târguri, sate. Cu rezervele de
rigoare trebuie privit şi următorul tablou sinoptic privind Şezările rurale,
semiurbane şi urbane din- spaţiul carpato-danubiano-pontic, până la 1821:
"
11

ENTITATEA * ISTORIC6-GEOGBAF(CA>STRUCTURA HABITATULUI

TOTAL AŞEZĂRIdin care.

târguri şi oraşe _, aşezări rurale s

număr%număr%* BANAT BASARABIA BUCOVINA CRIŞANA DOBROGEA MARAMUREŞ MOLDOVA
TRANSILVANIA ŢARA ROMÂNEASCĂ729 707 316 460 453 403 1455 2 182 2 77956 22
7 5 7 24 * 25 63 347,68 3,11 2,21 1,09 4,55 5,95 1,72 2,89 1,22673 685 309 455
446 379 1,430 2119 2 74592,32 96,89 97,79 98,91 98,45 94,05 98,28 97,11 98,78TOTAL
GENERAL9 4842432,569 24197,44,: Din cele aproape 9 500 aşezări
atestate documentar în perioada care ne interesează, peste 97% reprezintă sate.
Acest procent denotă caracterul prevalent rural al habitatului din spaţiul carpato-
danubiano-pontic. O asemenea trăsătură se explică prin făptui că economia însăşi
are un pronunţat caracter agrar.
Procentul aşezărilor rurale diferă însă de la o entitate istorico-geografică
la alta. Astfel, media pe întreg spaţiul amintit este depăşită de procentul
înregistrat în cele cinci cercuri administrative din comitatul Bihor, cele două
sangeacuri dobrogene (Silistra şi Tulcea), în cele 17 judeţe din Muntenia, unde
numărul aşezărilor rurale fireşte între anii 1815-1821, în cele 16 ţinuturi din
Moldova •dintre Prut şi Carpaţi şi în Bucovina. Spre 1826, numărul aşezărilor
rurale scade în Transilvania.
Datele aceluiaşi tablou sinoptic
confirmă şi creşterea diferenţiată a numărului târgurilor. Procentele cele mai
semnificative sunt, în această privinţă, cele din Banat şi Maramureş. Diferenţieri
există însă chiar între subdiviziunile administrative ale acestor două entităţi
istorico-geografice.
Astfel, în comitatul Arad documentele confirmă existenţa unui singur "oraş
liber regesc", dar şi un număr de târguri mai mare cu zece, decât cel al aşezărilor
cu caracter semiurban din comitatele Timiş şi Torontal, luate la un loc, unde sunt
atestate trei oraşe. De asemenea, în comitatul Şătmar, integrat Maramureşului încă
din timpul Drăgoşeştilor, există - la începutul secolului al XIX-lea "două oraşe
libere regeşti" şi un "oraş liber minier". în schimb, comitatul care poartă numele
amintitei entităţi istorico-geografice nordice, Maramureş, are numai "cinci oraşe-
târguri".
în comitatul Alba de Jos sunt atestate patru oraşe şi zece târguri, dar în
comitatur Alba de Sus lipsesc asemenea structuri ale habitatului. Numai târguri,
fără oraşe, figurează în izvoare demografice referitoare la comitatele Caraş<
Chioar, Crasna, Hunedoara şi Zarand, la scaunul Arieş, în judeţul Ialomiţa ori la
cazatele Ostrovşi Mangalia-. în Basarabia, un izvor cartografic din 1817 confirm3
existenţa a 17 târguri şi 5 cetăţi.

Numărul cşl mai mare de oraşe (11, dintre care şise "regeşti şi cinci oraşe-
municipii)- se înregistrează, pe "Pământul Crăiesc" respectiv scaunele jOrăştie,
Sebeş, Miercurea Sibiu, Nocrich, Mediaş, Cincu, Sighişoara, Rupea, districtele
Braşov şi Bistriţa. împreună cu târgurile, centrele urbane reprezintă, în zona
respectivă, puţin peste 8% din numărul total al aşezărilor (276, din care 253
"sate). Procente peste media continentală, de la acea dată, întâlnim însă numai în
districtul Braşov (16,66%) şi în scaunul Mediaş (25,9%).
Se constată că numărul târgurilor este mai mare decât cel al oraşelor. Ambele
tipuri de habitat sunt depăşite numeric, copleşite chiar, de habitatul rural.
Gradul redus de urbanizare, ca fenomen demografic petrecut pe aceste meleaguri -
anterior anului 1821 - permite desprinderea clară a funcţiilor oraşului. Fără
îndoială, acesta reflectă dezvoltarea meşteşugurilor şi comerţului. Există,
totodată, elemente care denotă o intensă activitate agricolă, îndeosebi horticolă
(floricolă, legumicolă, pomicolă) şi viticolă, precum şi una pastorală.
Printre vii şi "frumoase grădini", admirate de un conte francez în toate
'oraşele străbătute, de la Timişoara şi până la Bucureşti, adăposturi pentru vite,
pentru oi, au în preajmă ateliere metalurgice, manufacturi de postav, hârtie,
sticlă, salpetru, potasă,- piele, bere, var, ceară etc; sedii ale breslelor şi
companiilor comerciale sunt situate în preajma pieţelor centrale, printre edificii
ecleziastice sau laice, de tradiţie medievală ori baroc, şi case ţărăneşti (una
chiar în centrul capitalei Ţării Româneşti, lângă Mănăstirea Sf. Sava). La laşi,
din
cele şase mii de case, despre care scrie un călător străin, numai trei sute sunt
construite din piatră; printre ele, numai treî băi publice.
Pe măsură ce va fi promovată o viaţă intelectuală tot mai bogată şi o estetică
arhitecturală proprie, se va ajunge la o structurare valorică a spaţiului urban.
Deocamdată, oraşele - şi unele târguri - dobândesc numai un statut administrativ
(reşedinţe de cazale, comitate, districte, judeţe, sangeacuri, scaune, ţinuturi
ş.a.m.d.). Din punct de vedere juridic, unele oraşe şi târguri au statut de aşezări
libere; altele, cum vom vedea, luptă însă pentru emancipare de sub stăpânirea
marilor proprietari funciari. De asemenea.oraşele şi târgurile se deosebesc între
ele şi prin numărul de locuitori. Majoritatea lor covârşitoare, inclusiv Cernăuţi
(5 743 locuitori în 1810), Satu Mare (8 370) şi Timişoara (8 480), au sub zece mii
de locuitori (cifră tipică pentru Europa Apuseană). Peste această cifră, între
10.000 şi 20.000 de locuitori au oraşele Cluj (circa 13.000), Sibiu şi Braşov
(ultimul depăşind 18.000 de locuitori, la 1820). O populaţie mai mare de 20.000 de
locuitori avea oraşul laşi, în timp ce oraşul Bucureşti depăşise deja 30.000 de
locuitori.
Creşterea numărului locuitorilor oraşelor redă mai convingător procesul de
urbanizare. Faţă de procentul aşezărilor neagricole din Moldova (1,72%),
unaoară, indicele concentrării populaţiei în oraşele şi târgurile Principatului
respectiv este superior (9,11% în 1803).'
" . Există statistici care redau numărul
siht- ri' r conform structurii etnice a locuitorilor, lată, spre exemplu, o
asemenea ! statistică pentru Banat, la cumpăna dintre veacurile al XVIII-lea şi
e
13

m-
Aşezările după structurile etniceRomâneştiRomâno-sârbeştiSârbeştiSârbo-germane
Româno-sârbo-germaneProcentul din totalul aşezărilor bănăţene73,35%3,56%19,91%1,31%
1,87% Din cele arătate rezultă că, în Banat, circa 3/4 din localităţi
cuprindeau populaţie românească.
Semnificativă este, în aceeaşi ordine de idei, şi structura gospodăriilor din
Basarabia, în anul 1817, potrivit căreia, din totalul de 96 528 gospodării
basarabene, luate în calcul, cele româneşti reprezentau, aşadar, peste 94%.

Gospodăriile după structura etnică a membrilor lor"Moldoveneşti" (româneşti)

EvreieştiGreceştiArmeneştiBulgăreşti Şi găgăuzeNumărul91.0483.826640530482 Să
reţinem că, anterior, în Bucovina existau următoarele procente privind numărul
familiilor după structura lor etnică: familii de români - 77,3%; ruteni şi alţi
ucrainieni, din Imperiul Habsburgic-15,8%; evrei-3,7%; ţigani-2%; armeni - 0,4%;
alte naţionalităţi - 0,8%.
în cele 16 ţinuturi din Moldova sunt atestaţi, în 1820, aproximativ 700 000 de
locuitori români. Pentru anul următor, populaţia din Ţara Românească este estimată
la aproape 1 800 000 de locuitori.
Pentru Dobrogea, datele sunt incomplete. Cele referitoare la români, de
exemplu, provin numai din câteva cazale (Tulcea, Isaccea, Macin, Babadag, Hârşova
şi Mangalia), unde sunt atestaţi în număr de aproape 18 000. Alături de români
trăiesc turco-tătari (în număr aproximativ egal cu cel al românilor), bulgari,
cazaci şi greci (câteva mii fiecare grup etnic), ţigani, evrei, şi armeni (între
800 şi 400 de suflete, fiecare). Să reţinem însă faptul că, în Dobrogea, datorită
păstoritului transhumant, locuiesc anual între 2 900 şi 5 000 de mocani, veniţi cu
oile din Moldova, Transilvania şi Ţara Românească.
împreună cu locuitorii de acelaşi neam din Banat, românii din Transilvania,
Crişana şi Maramureş, totalizează, la începutul secolului al XIX-lea, peste 2 200
000 de locuitori. Astfel, ponderea românilor, în ansamblul populaţiei spaţiului
carpato-danubiano-pontic, este următoarea:

TERITORIILETOTAL LOCUITORIDIN CARE ROMÂNIMoldova şi Ţara Românească Banat,

Transilvania, Crişana şi Maramureş Bucovina, Basarabia şi Dobrogea2.695.130
2.807.075 759.9552.575.020
2.202.542"
639.438 .TOTAL GENERAL6.262.1605.417.000Cifră atestată în perioada
istorică imediat următoare.
14

Un număr însemnat de locuitori români este atestat, totodată, în Mace-

nia Pe văile Timocului şi Măritei sau la est de Nistru; de asemenea, în Galiţia
Slovacia, de unde, printr-un proces asemănător de emigrare, locuitori de alte
5' .. se vor îndrepta spre spaţiul istorico-geografic românesc. împreună cu cei
6 ste 5.4 milioane de locuitori autohtoni, alogenii se vor integra unei vieţi
P ijtjco-naţionale complexe, dar nu lipsită de contradicţii generate de dominaţia
? rtial, cnjar ocupaţia) imperiilor absolute vecine.
 Date privind structura confesională a locuitorilor spaţiului carpato-da-ubian"
i-pontic. Majoritatea covârşitoare a populaţiei de la Dunărea de Jos, Pont şi
Carpaţi aparţine, în continuare, confesiunii tradiţionale, respectiv cea a
credincioşilor creştini ortodocşi. Aceştia sunt îndeosebi români, a- căror viaţă
religioasă este coordonată de Mitropolia Ungro-Vlahiei şi de Mitropolia Moldovei,
în 1821, este întemeiată Mitropolia Basarabiei, în frunte cu Gavriil Bănu-lescu-
Bodoni (1746-1821). De sub autoritatea Mitropolitului Moldovei au fost scoşi,
anterior, şi românii ortodocşi din Bucovina. Episcopia acestora, cu reşedinţa la
Cernăuţi, împreună cu cele şase protopopiate ale sale (între care cele ale
Ceremuşului, Nistrului, Sucevei), împreună cu ortodocşi din Banat (români şi
sârbi), Crişana, Maramureş şi Transilvania (români, în majoritatea lor, şi greci)
sunt trecuţi în subordinea Scaunului mitropolitan de la Karlowitz. La Sibiu se
menţine numai o Episcopie Ortodoxă. Mitropolia Ortodoxă care funcţiona la Alba-
lulia fusese desfiinţată cu prilejul Uniaţiei, când o parte dintre românii
ardeleni, pentru a obţine egala îndreptăţire în faţa legilor, deveniseră greco-
catolici.
într-un izvor demografic publicat la Sibiu, referitor la anii 1786-1833, se
arată că: "mai numeroşi sunt adepţii religiei greco-neunite", respectiv ai
Bisericii Ortodoxe "căreia îi aparţine aproape trei cincimi dintre români şi ţigani
şi apoi toţi grecii. Numărul acestora poate, desigur, să se ridice la 800 000 de
suflete, dacă nu şi mai mult". Celelalte 2/5 ale populaţiei româneşti şi locuitori
aparţinând diferitelor grupuri etnice creştine din Transilvania alcătuiesc adepţii
confesiunii greco-catolice (uniţi cu Biserica Romei), care înregistrează "sporul
numărului (...) cel mai important (...) datorită trecerii unor comune întregi" la
această religie.
După numărul adepţilor, în Transilvania urmează religia evanghelico-lu-
therană, de care "ţin, cu puţine excepţii, saşii (..) circa 250 000 de suflete", la
care se adaugă "şi câteva comunităţi ungare de această religie". Cât priveşte
religia romano-catolică, aceasta are, în interiorul arcului carpatic, la începutul
secolului al XIX-lea, 18 081 de adepţi, cu deosebire maghiari şi secui. Tot în
scaunele secuieşti, dar şi în comitatele Alba de Jos, Cluj etc, îşi au credincioşii
celelalte două religii reformate: calvină şi unitariană (sunt atestaţi 140 043
unitarieni). Potrivit aceluiaşi izvor, religia mozaică are aproximativ 3 000 de
prozeliţi dintre "evreii ce trăiesc risipiţi prin Transilvania".
Comunităţi de catolici şi mozaici sunt prezente, totodată, în Moldova şi în c
vina; armenii îşi organizează temeinic instituţiile religioase în Basarabia.
Majoritatea confesiunilor amintite există şi în Dobrogea primelor două decenii
e Veacului al XIX-lea. în plus, remarcăm coreligionarii ortodocşi de rit vechi,
Prezentaţi de cazacii crosoviţi sau lipovenii colonizaţi între Dunăre şi Marea
agrâ. De asemenea, câteva mii de musulmani, îndeosebi "bosniaci şi arnăuţi de
9lr|e slavă, renegaţi", vin să întregească acest tablou al vieţii religioase.

Structura socială a populaţiei româf Izvoarele de demografie istorica oferă

date semnificative şi în legătură cu structura socială a populaţiei româneşti din
primele două decenii ale secolului ai XIX-lea. Spre exemplu, redăm în tabelul de
mai jos procentele care revin principalelor grupuri sociale în cadrul celor peste
două milioane de români din Transilvania, Banat, Crişana şi Marafnureş.

Ţărani dependent'Ţărani liberiOrăşeniMica nobilimeIntelectuali81,3%10,5%5,2%2,8%

0,2% în diferite regiuni însă, procentele oscilează, mai puţin ori mai mult,
faţă de cifrele medii mai sus-menţionate. Spre exemplu, pe Pământul Crăiesc, ele se
reprezintă astfel:
- ţărani liberi 59%
- ţărani dependenţi 24%
-orăşeni 17%
în Ţara Românească şi Moldova, ţăranii clăcaşi reprezintă cu puţin peste
70%, iar cei biberi (moşnenii, răzeşii) aproape 30%. Ultima cifră este confirmată
de repartiţia proprietăţii funciare dintre Carpaţi şi Nistru, mai precis de
structura satelor menţionate în recensământul fiscal din 1803 (impropiu denumit
Condica liuzilor):

Sate domneştiSate mănăstireştiSate boiereştiSate răzăşeşti25215927546 Pentru

cunoaşterea locului în viaţa socială a diferitelor categorii de locuitori,
semnificativă este şi următoarea structură a familiilor româneşti din Bucovina:
4"

BoieriMaziliRăzeştiFeţe bisericeştiSlujbaşi publiciMeşteşugari şi negustoriŢărani

iobagi0,13%1%0,9%2,9%1,64,5%87,9% HISTORISCHE BESCHREIBUND (1780) despre
locuitorii Bucovinei, religia şi limba obştească a regiunii.
...locuitorii cei mai vechi ai Bucovinei sunt deopotrivă cu locuitorii din
Moldova turcească, descendenţi din coloniile valahe sau vechi romane. în timpurile
precedente ei primiră o puternică sporire de coreligionari greceşti, refugiaţi din
Transilvania. Către sus-numiţii vechi locuitori s-au mai ataşat mulţi din ţările
vecine, care, refugiindu-se ici-colo, s-au aşezat aici. De aceea întâlneşti în ţară
multe familii ungureşti, transilvănene, armeneşti, dar mai cu seamă evreieşti.
Limba obştească a ţării este limba moldovenească ce se compune dintr-o latinească
stricată.
J.A DEMJAN, statistic/an austriac, despre structura etnică a populaţiei
Transilvaniei la începutul secolului al XIX-lea (1804).

între naţiunile mai vechi, românii ocupă necontestat în privinţa numărului, locul
cel dintâi. ". .or se poate aprecia pe drept la 4/7 din întreaga populaţie.
înmulţirea populaţiei româneşti e TlailJdsproporţinat de mare faţă de cea
secuiască, maghiară şi săsească, încât oriunde trăieşte atât de aceia' |e ja locul
îndată. Ei sunt răspândiţi în întreaga tară, pe de o parte în grupuri românu
întregjme satele sau jumătate din populaţia acestora, pe de altă parte la marginea
aşezărilor ungureşti, secuieşti şt săseşti.(...)"
CHEORGHE MAIOR despre situaţia iobagilor.
Când răsărea soarele îi puneau în lucru şi după ei stătea un pârcălab cu băţul
în mână şi de se întâmpla ca unul să nu lucreze ca celălalt sau să rămână ceva mai
îndepărtat, îl bătea Când bagii făceau greşeli nu tocmai mari, de pildă lipseau
vreo zi de la lucru fără voia domnului, atunci îi ' uneau jos pe scaun şi le dădeau
10-20 beţe, şi apoi îi puneau iarăşi la lucru".
TEMĂ:
în ce constă semnificaţia cunoaşterii structurii confesionale a
locuitorilor din spaţiul carpatc-danubiano-pontic?

V
Nădlac <ikinda Jimbolia
BELGRAD
LEGENDA
îentre ale revoluţiei din 1821 tinerarii ale pandurilor şi arnăuţilor
de sub comanda lui Tudor Retragerea lui Tudor din Bucureşti
■ Moghilev 'V K
Culisăuţi y
Soroca V <1V
Dorohoi Ripiceni Dumbrăvenii? y-
Şiret - l "IU Botoşani Vasilâu*
Satu
Debrecen ' Valea lui Mihai
Măgura
Moldovenese Rodna
Vatra Do'rnei
VO.
2.11.1821
culenii Vechi
l
Baia Mare ~ Cavnic Tăşnad Cehu Silvaniei Marghita Şimleul Silvaniei
Oradea zalău Dep
\ Chişii*
, TolăDusnei -STiraspol imuJg.UapuşneiTjghina
Bistriţa M-rea Secuo 1 Tophţa
RĂSCOALA HOLEREI
Deda ' ' Bicaz
Reghin Gheorghieni ■ Nea
SILVANIA / ) BR
.. . Nucet Vaşcau Băit£
1843-46 :
Sântana
Arad """' \Ş! : "Abryd (Ai
Brad "'Albalulia Mediaş Rupea
Deva Orăstie Sebes " >Sf. Gheorghe
Timişoara "unedoara, cuair Sibiu ' FăgărasN
BU 18402-L459OJ HateT nS"*"*- '
CiacovEaFTIMIEBoMcSM ană P l,& \ i Predeal Râ(tm)lc*
Dognecea Reşiţa 23/25.5 sO;:i| o ff "Coz'a Curtea Slăpic
"'" UM Horezu de Argeş câmpina -" -
LCI-r.Târgu Jiu Râm(tm)Y_ eaJ>loiest -<;TBuZaU
Târgu Mureş / ' Bi 'Miercurea Ciu
Lipova
Tarnăveni
Bolgrad
Galaţi Brăila(c) 1841-43 Isacce
Chilia'- Ismail
Sulina heorghe
9-1856 'usla Tul ~
Mehadia Baia\lp Arama Moldova Veche Orşova
' Turnu Severin
v Ţînţăreni 4JH.182 slatina
Principalele itinerarii "\ " ) 4/28.11.1821 *
ale detaşamentelor eteriste~\ " Craiova
Lupte cu turcii I Vidifv
■ $ Babadag
SloboijaX Q Feteşti ■> Cernavodă
v -
Caracal/o Y. elev/ RUSII de Vec
1 Băileşti Segarcea
Intrarea turcilor în Ţările Române Agitaţii ţărăneşti în Transilvania
sub influenţa mişcăm conduse def Ţuclor' ) Centre 6e agitate între 1822-1847
îa mo\\Vov susvnută de Ecaterina Varga (1843-1846)'
83a-40 *" Călăraşi J Medgidia
"" ţ6a Olteniţa'. Adamclisi Constanţa
,X" Silistra ostrov Cobadin
Alexandria'Gjuraju Turtucaia
Corabia Turnu Măgurele s y • Mangalia
-bO
Nicopole Zimnicea AlkI Bazargic
IMPERI U L OTOMAN

NAŢIUNE SI ACŢIUNE LA 1821. PROGRAM, OAMENI, FAPTE, URMĂRI IMEDIATE SI DE

PERSPECTIVĂ
- CONTEXT INTERNAŢIONAL SI CAUZE ROMÂNEŞTI.
_ TUDOR VLADIMIRESCU - VIAŢA SI PERSONALITATEA. -TUDORŞIETERIA.
- PROGRAMUL REVOLUŢIEI OE LA 1821.
 Context internaţional şi cauze româneşti. începutul secolului al XIX-lea s-a
desfăşurat sub semnul activizării excepţionale a mişcării pentru libertate socială,
restructurări politice interne şi afirmare naţională.
Ideile generoase ale marii revoluţii franceze, care propovăduiau dreptatea şi
egalitatea socială, precum şi dreptul la autodeterminare a popoarelor oprimate, s-
au răspândit în întreaga Europă. Terenul pe care se mişcau era de mult pregătit
într-alume a cărei ordine (cea veche, medievală) se destrăma progresiv, iar
imperiile absolutiste, lovite de forţa geniului napoleonian, păreau a fi aproape de
prăbuşire. Dar, înfrângerea de la Waterloo, lungul şi sinuosul Congres de la Viena
au impus, din nou, popoarelor abia ridicate din letargie, vechile rânduieli, în
spatele acestor reglementări se afla forţa, acum reunită, a celor mai influente
puteri politice ale continentului.
Legitimismul şi conservatorismul aveau să avertizeze naţiunile oprimate că
marele ceas al dezrobirii lor nu sosise. Dar, din sudul iberic şi până în cel
italian, din îndepărtatele colonii ale Spaniei şi Portugaliei, din America.de Sud
şi până în Rusia şi, cu deosebire, în tumultoasa Peninsulă Balcanică, voinţa de
libertate, unitate şi afirmare naţională se arăta din ce în ce mai greu de
stăvilit.
Erodate de numeroase cauze interne şi externe, structurile de putere ale
Imperiului Otoman cedaseră marilor Imperii creştine, Habsburgic şi Rus, vaste
teritorii în Europa centrală şi de est. Declinul evident al marii împărăţii a
sultanilor, atâta vreme puternică, se traducea, în anii de la răscrucea veacurilor
XVIII-lea Şi al XIX-lea, printr-o exploatare crescândă a teritoriilor şi popoarelor
aflate încă sub, stăpânirea sa. Speranţa de "grabnică eliberare a acestora era
s rans legată de presiunea diplomatică, dar şi de acţiunea militară a Imperiului
Us. care se erija, deja, în protectorul slavilor din Balcani, aşa cum, mai târziu,
erh'Ua asupra sa Pe toî' creŞtin'' subjugaţi de Poartă. Unitară în aspiraţia ei
spre
erare naţională sau autonomie, acţiunea politică a popoarelor oprimate din
-estul Europei se arată însă intens particularizată în funcţie atât
de
ezvoltarea lor istorică, cât şi de statutul lor politico-juridic foarte
diversificat.
p _ .a capătul secolului de domnii fanariote, societatea românească, deşi
9atită să progreseze, era permanent împiedicată de instituţii şi o clasă politică
1Q

dominată de venalitate şi corupţie, de risipa neîngrădită a resurselor în folosul

unui opresor pe cât de lacom, pe atât de imprevizibil în cupiditatea sa, de o stare
permanentă de insecuritate şi instabilitate. S-a afirmat că fanariotismul a
reprezentat "o structură socială, politică şi de cultură întemeiată pe un sistem de
valori din care n-au lipsit .ortodoxismul conservator, tradiţionalismul anti-occi-
dental şi legătura de credinţă faţă de Poartă". între cei care s-au aliniat sub
stindardul său s-au numărat grecii dar şi alţi balcanici, şi, nu în ultimul rând,
chiar românii.
"Grecizarea" domniei, a marii proprietăţi funciare şi a Bisericii se vor
produce, cu deosebire, după 1780. La ea acasă, boierimea autohtonă se vede
sistematic împiedicată să se exprime politic. Din nefericire, diminuarea puterii
vechii clase politice se petrecea concomitent cu aceea a ţării. Nu ajungea că
Poarta răpise treptat Principatelor dreptul de a promova o politică externă
proprie! După jafurile, distrugerile şi ocupaţiile armatelor austriece şi ruseşti,
cu întregul lor cortegiu de suferinţe, părţi importante din pământul strămoşesc au
devenit moneda de schimb a precautului echilibru de forţe între cele trei imperii.
Pentru o scurtă vreme, Oltenia (1718-1739), pentru mai bine de un secol Bucovina
(1775-1918) şi Basarabia (1812-1918) - nordul şi, respectiv răsăritul Moldovei
istorice - au fost desprinse din trupul patriei.
Puternicul conflict de interese între boierimea pământeană şi domnia străină,
a cărui miză a fost puterea în stat, avea să explodeze, între altele, în lunga
serie de memorii adresate de clasa politică autohtonă marilor imperii vecine. Jocul
complicat de interese al acestora, concesiile pe care Poarta, mai mereu înfrântă, a
fost silită să le facă Rusiei ţariste, precum şi lungile perioade în care, în vreme
de război, administrarea ţării, în absenţa domnilor, era încredinţată unor Divane
boiereşti au condus, treptat, la elaborarea unor reglementări care asigurau,
teoretic, cadrul unei minime stabilităţi economice şi politice.
Astfel, tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774) diminua monopolul comercial al
Porţii şi asigura, potenţial, dezvoltarea forţelor productive, iar hatişeriful din
1802 stabilea durata domniilor precum şi obligaţiile materiale ale celor două ţări
faţă de puterea suzerană.
în acelaşi timp, adoptarea Codului Calimah (1817), în Moldova, şi a Legiuirii
Caragea, în Ţara Românească (1818), după numele penultimilor domni fanarioţi,
inspirate din Codul civil austriac, din 1811, şi Codul napoleonian, înscriau în
modernitate legislaţia românească.
Erau, toate acestea, încercări de a aşeza în drepturile ei legea şi ordinea,
într-o societate puternic perturbată, chiar dacă, în fond, avem de-a face fie cu
gesturi de bunăvoinţă, interesate, ale unor puteri imperiale, fie cu acte de
guvernare ale unor despoţi luminaţi de sorginte fanariotă.
Din păcate, treptele inferioare ale scării sociale continuau să suporte
presiunea excesivă a unor factori de destructurare, cel mai teribil venind din
partea Porţii, care, prin menţinerea domniilor fanariote, păstra neatinse bazele
unui sistem de extorcare fără egal în întreaga noastră istorie.
Sursele acestuia, de regulă repede trecătoare, sunt legate de natura însăşi a
domniei, negociată de Imperiul Otoman cu un număr în creştere de solicitanţi-Abia
spre 1821 se va ajunge la situaţia ca doar patru familii din Fanar să se
20

ronstituie în ceea ce s-a numit "un cartel pentru exploatarea Ţărilor Române"
împărţind, doar între ele, dreptul de a concura pentru cele două tronuri.
Cumpărarea lor costa sume enorme; 3 milioane de piaştri va da M/ha// Şuţu, în bună
măsură împrumutaţi, ceea ce sporea numărul potenţial al familiarilor domnului
(creditori şi rude) - nu mai puţin de 820 de persoane la înscăunarea lui Alexandru
Şuţu în 1819.
Cum se obţineau aceşti bani? Mai întâi prin venalitatea funcţiilor. Orice
slujbă, de la dregătorii divanului până la ultimul funcţionar, îşi are preţul ei.
Marele vistiernic oferă pentru locul său 300 000 piaştri, dar câştigă cu 200 000
mai mult; spătarul şi aga, o treaptă mai jos decât şeful finanţelor, fac însă o
afacere şi mai bună; pentru 200 000 piaştri câştigă mai bine de dublu. Ispravnicii,
reprezentanţii domnului în cele 17 judeţe, dau lui Al. Şuţu 300.000 piaştri; peste
cinci luni sunt înlocuiţi, succesorii plătesc aceeaşi sumă. Recordul pare a fi
deţinut de loan Caragea care a vândut 4 762 titluri de boierie, pentru care a
obţinut 20 milioane de piaştri.
Impozitele indirecte (vămile şi ocnele), oieritul, vinăritul şi dijmăritul (pe
stupi şi ramatori), precum şi văcăritul (plătit de două ori şi chiar trei ori pe
an, inclusiv de boieri) intrau, de asemenea, în cămara domnului.
Visteria statului se alimenta, în schimb, din bir, un impozit personal achitat
de întreaga populaţie masculină a ţării, în vârstă de peste 16 ani. Absolut
revoltător era nu atât cuantumul total al acestor dări, cât mai cu seamă modul cum
erau repartizate. Mai mult de jumătate din populaţia ţării (boierii, neamurile,
clerul, mazilii, precum şi scutelnicii şi posluşnicii, exceptaţi pentru că prestau
servicii boierilor) nu intrau în categoria contribuabililor.
Din 1783, unitatea fiscală era ludea care cuprindea, de regulă, în medie, 6
familii de birnici solidari, la plată. După unele aprecieri, impozabilii erau egali
la număr cu scutiţii, ceea ce explică sumele mari de bani aruncate pe capul
acestora şi creşterea lor constantă. Se ştie că în 1818 erau 18.000 lude care
plăteau câte 600 de piaştri fiecare, ceea ce conduce la suma de 10 800 000 lei, şi
că în 74 de ani birul a crescut, în medie, cu 8,78% pe an, deci, în total, cu 638,
72%. Cea mai mare parte a acestor venituri, obţinute frecvent prin mijloace de
constrângere, mergea la Constantinopol.
Deşi tributul era stabilit la o sumă fixă, Ţările Române erau silite să
satisfacă, practic, toate solicitările puterii suzerane. în preajma revoluţiei
condusă de Tudor se acopereau cereri de aproape 6 milioane de lei, pe când haraciul
nu reprezintă, între acestea, decât circa 65 000 lei.
Toate comentariile, inclusiv cele din epocă, sunt în sensul că aceste atât de
apăsătoare şi nedrepte obligaţii datorate statului, devenit agent fiscal al
opresorului străin, erau mult mai mari decât cele datorate de ţărănimea clăcaşă sau
de celelalte forţe productive în cadrul atât de puternic contestat al vechilor
raporturi sociale.
Deşi marile reforme de la jumătatea secolului al XVIII-lea au eliberat pe
gram din serbie, relaţiile agrare tradiţionale au perpetuat până la Regulamentele
rganice. In ansamblu, boierii au continuat să exploateze marile moşii prin
Ta ia68 de loturi în folosintă Pentru clăcaşi, obligaţiile acestora, cel puţin
în
,ara Românească şi Moldova, rămânând suportabile atâta vreme cât marea
21

proprietate funciară nu s-a specializat în exportul de cereale. Cele 12 zile de

clacă, statuate încă din vremea lui Constantin Mavrocordat, au fost mai mereu
înlocuite cu un volum de muncă reciproc convenabil, prin bună învoială, de multe
ori convertit în bani (în Moldova de la 1 leu la 2 lei; în Ţara Românească
creşterea a urcat până la 1 leu, spre 1818).
O situaţie oarecum similară înregistrează şi oraşul. Locuitorii săi
înfăţişează, într-o devălmăşie deplină, întreaga structură socială a lumii
româneşti de la începutul epocii moderne. Se întâlnesc, aici, categorii intens
productive precum meşteşugarii, negustorii şi ţăranii de la margine, ultimii
preocupaţi mai mult de agricultură, slujbaşi de stat, clerici şi chiar mari boieri.
încătuşată de o societate încă patriarhală, burghezia se exprimă economic şi
politic timid. Totuşi, la 1811, dintr-un total de 4 180 negustori cu prăvălii în
Ţara Românească,marea majoritate erau români şi aveau un volum de afaceri care,
deşi modest, se arăta în sensibilă creştere. După Imperiul Otoman, beneficiarul
monopolului comercial, Austria este al doilea mare partener, chiar dacă
autorizaţiile se obţineau greu. Produse de lux ajungeau în Principate de la
Constantinopol, Viena, Lipsea, din Rusia şi chiar din Anglia, prin filieră
turcească.
Dar oprimarea oraşului, ai cărui locuitori ţărani erau trataţi de domnie ca
simpli birnici, a produs mişcări frecvente al căror caracter social se îmbină cu
cel antifanariot. Astfel, între pandurii răzvrătiţi la 1814 pentru că li se
suspendaseră, pe nedrept, imunităţile, tătărăşenii din laşi (1819) sau
târgoviştenii, a căror moşie a fost abuziv expropiată în folosul său de ultimul
fanariot de la Bucureşti, Al. Şuţu, există o strânsă apropiere.
Aceste constatări dovedesc starea de tumult premergătoare marelui eveniment
din 1821, în care toate componentele structurii sociale a societăţii româneşti îşi
arată nemulţumirea. Boierimea română, divizată în funcţie de avere şi poziţia în
stat, doreşte să-şi recapete vechile privilegii, să fie stăpână la ea acasă iar
ţara reîntregită să-i aparţină.
Forţele productive din lumea satului şi oraşului au propriile lor revendicări:
pământul pe nedrept stăpânit de boieri să revină ţăranilor, iar afacerile,
stânjenite de risipa resurselor, să îmbogăţească investitorii şi ţara. Soluţia, în
virtutea căreia atâtea aspiraţii particulare puteau da o rezultantă, comună, firesc
naţională, era recâştigarea vechii autonomii şi, implicit, desfinţarea sistemului
domniilor fanariote, pricipalul obstacol aşezat în calea progresului general de
dominaţia otomană.
Tudor Vladimirescu - Viaţa şi personalitatea. Chiar dacă viaţa lui Tudor
Vladimirescu nu este cunoscută în toate încheierile ei, suficiente documente
îngăduie, totuşi, o reconstituire. S-a născut într-o familie de moşneni, probabil,
în jurul anului 1780, în satul gorjan Vladimiri, al cărui nume îi va deveni
patronimic. Instrucţia de început a primit-o în satul său, unde va deprinde scrisul
şi cititul. Mai târziu, în casa boierului Glogoveanu, va învăţa "cartea şi limba
greceasă". împrejurări ulterioare arată a fi cunoscut şi germana, desigur, necesară
afacerilor sale, care-l duceau mereu peste munţi. Indiferent de categoria socială
din care provenea şi de nivelul pregătirii sale, Tudor a fost omul unor timpuri în
schimbare şi întreaga sa viaţă arată o mare voinţă de a-şi
22

. u mijloacele de care dispune, un cr l' a strânge o avere şi a dobândi o r

7itie de prestigiu.
p pentru aceasta, în scurtul răstimp i vieţii sale, de numai 40 de ani, şi nu A
nutine ori înfruntând umilinţa, va -erca să iasă din condiţia sa iniţială 'lin
practicarea unor profesii şi însuşirea unor slujbe, care, toate, îl propulsau
printre cei direct interesaţi în transformarea lumii în care trăia. Vătaf de plai
la Cloşani, după 1806 până spre 1821 în mai multe rânduri, a cunoscut viaţa
obişnuită a oricărui funcţionar fanariot, într-o luptă inegală cu hoţii şi
trecătorii clandestini ai frontierei apropiate.
t, f
Tudor Vladimirescu
Soldat şi ofiţer în armata rusă, comandant de panduri în războiul ruso-oto-man
din 1806-1812, a luptat dincolo de Dunăre, la Rahova, Negotin şi Cladova, a deprins
- autodidact de excepţie - cunoştinţe militare cu care îşi va uimi apropiaţii în
1821. La capătul ostilităţilor era înaintat în grad, obţinea o importantă decoraţie
şi devenea sudit rus, unul din apropiaţii consulului Pini la Bucureşti.
în viaţa civilă, fie împreună cu boierul Costache Glogoveanu, fie pe cont
propriu, însoţit de câţiva asociaţi, va intra în lumea afacerilor. Ştim că exporta
vite, cereale şi seu în Ardeal (1808), peşte sărat şi cereale şi că rotunjise, cum
arată diata sa din 1812, din slujbe, militărie şi comerţ, o avere frumoasă pe care
era interesat s-o sporească.
Biografia sa ar fi incompletă dacă am lipsi-o de episodul mal lungii sale
şederi la Viena (iunie-decembrie 1814), urmat, la scurtă vreme, de cele câteva
săptămâni petrecute la Mehadia, în preajma popei Stoica (viitorul cronicar bănăţean
- Nicolae Stoica de Haţeg), prilej de a citi istorie românească.
Timpul cât s-a aflat în capitala Imperiului Habsburgic a fost folosit,în primul
rând, pentru a clarifica succesiunea soţiei lui C. Glogoveanu, Elenco, decedată
acolo la 7 mai 1814, misiune încununată de succes la capătul mai multor luni de
aprigă înfruntare cu justiţia austriacă. Dacă spiritul său de dreptate, îndelung
exersat în ţară, în lungi şi complicate procese, îşi găseşte aici o nouă
confirmare,
c or Vtedimirescu se arăta, în mod egal, interesat de pregătirea marelui
ongres european de după prima cădere a lui Napoleon Bonaparte. într-o
eiebră scrisoare, trimisă în ţară la 28 iulie 1814, el încheie: "Se sună că atunci
cur eVa Ş' pentru locurile acelea, ci mult a fost puţin a rămas". Să fi fost la
renţ omul de casă al Glogovenilor cu proiectele de dezmembrare ale
ase ' Otomar1) vehiculate la Congresul european, şi să se fi gândit că,
într-o
menea împrejurare, ar fi trebuit discutată şi chestiunea românească?

Fără a insista prea mult asupra trăsăturilor sale fizice şi psihice, mai cu
seamă ultimele - relativ contradictorii - este cert că Tudora întruchipat
calităţile şi limitele unui om al timpului său, căruia împrejurările ulterioare
aveau s'ă-i rezerve un destin de excepţie.
uaor şi Eteria. La începutul secolului al XIX-lea, devenise clar că
redobândirea autonomiei ţării era strâns legată de mişcările popoarelor oprimate
din Balcani şi că succesul unei asemenea acţiuni era condiţionat de sprijinul
militar al unei mari puteri, evident antiotomane, Rusia ţaristă. De altfel,
evenimentele anului 1821 se îndreptau spre un asemenea deznodământ şi un plan de
război antiotoman, ce se va dovedi ulterior absolut fantezist - elaborat la
Bucureşti, în septembrie 1820 - prevedea ca ridicarea grecilor să fie precedată de
o răscoală a sârbilor şi de o alta a bulgarilor.
Sufletul acestei acţiuni era societatea secretă Eter/a, (Frăţia sau Societatea
prietenilor), înfiinţată în 1814, la Odessa, de trei negustori greci. Unirea
tuturor balcanicilor în lupta împotriva Porţii era scopul declarat al organizaţiei,
imposibil de realizat altfel decât printr-o propagandă eficace în rândul popoarelor
oprimate de Semilună. De la început s-a afirmat că în spatele întregii acţiuni se
află Rusia, cu atât mai mult cu cât principalul sfetnic al ţarului era grecul
Capodistria (Capo d'lstria). Acesta neputând fi adus în fruntea Eteriei datorită
poziţiei sale în conducerea Imperiului Rus, a fost ales, în cele din urmă,
Alexandru Ipsi/anti, fiul fostului domnitor fanariot Constantin Ipsilanti.
El era proclamat Epitrop general la 20 aprilie 1820 şi tot ce va întreprinde
din acest ceas pare a confirma ajutorul ţarului. Iniţial, planul său prevedea o
răscoală în Pelopones la care însă a trebuit să renunţe când a aflat de efectivele
otomane staţionate acolo, mulţumindu-se cu o diversiune la nord de Dunăre, în
Ţările Române. După ce la 1 octombrie 1820 Alexandru Ipsilanti era gata să dea
semnalul acţiunii conaţionalilor săi, trei săptămâni mai târziu el se răzgâdise şi
era dispus să înceapă la nord de Dunăre, unde fanarioţii, nu neapărat toţi
eterişti, dispuneau de importante mijloace utile succesului mişcării.
Planul general, acum elaborat, a devenit cunoscut la 19 ianuarie 1821. Tudor
Vladimirescu ar fi dat semnalul unei insurecţii generale care s-ar fi întins în
toată lumea greacă. Milos Obrenovici, căpetenia sârbilor, era chemat să li se
alăture.
Contextul istoric în care s-au desfăşurat evenimentele din 1821 a aşezat faţă
în faţă "partida naţională", alcătuită din boieri care doreau să înlăture domniile
fanariote, Eteria, interesată într-o mişcare generală antiotomană, şi Tudor,
recunoscut în epocă drept comandant al unei forţe armate a ţării, pandurii. Este
imposibil de crezut că între aceste trei forţe nu au existat contacte, nu s-au
negociat înţelegeri, nu a avut loc o coordonare a planurilor de luptă pe poziţii
riguros egale.
Fără a face parte din rândurile organizaţiei secrete greceşti, Tudora fost
parţial iniţiat în acţiunea militară pregătită de Eterie. Acordul încheiat de
acesta cu căpitanii lordache şi Farmache prevedea colaborarea "cu scopul de a ne
elibera de jugul apăsător al barbarilor". Pe de altă parte, înţelegerea sa din 18
ianuarie 1821, puţin timp după moartea suspectă a ultimului domn fanariot,
Alexandru Şuţu, cu trei dintre membrii marcanţi ai Comitetului de Oblăduire
(însărcinat cu guvernarea provizorie a ţării până la numirea unui nou domn), toţi
trei membri ai "partidei naţionale", îl însărcina, la cererea lui, "să ridice
norodul la arme".

încă din acest ceas, "îmbrăcat cu cămaşa morţii", Tudor îşi asumă derea unei
acţiuni militare care să faciliteze trecerea Dunării de către răspun eterjste şj
să' atragă sprijinul .Rusiei; dar, în acelaşi timp, pentru că trUPe (jg 0 armată
proprie, urma să afirme şi obiectivele specifice ale unei 'S U"ri naţionale
româneşti. Spre a-şi acoperi mişcările, pentru a scăpa neatinşi r sca . boierii
participanţi se adresau Porţii negând orice participare S evenimentele care se
pregăteau. '
Prooramui revoluţiei de la 1321. Conţinutul acţiunii politice româneşti de
1821 este cuprins în programul revoluţiei alcătuit din textele cancelariei lui
r /-(proclamaţii, documente oficiale sau scrisori personale) şi intervenţiile sale
bale îndeobşte păstrate în memoria, uneori infidelă, a contemporanilor şi
apropiaţilor săi.
Proclamaţia de la Padeş (Tismana, 23 ianuarie 1821) adresată locuitorilor Tării
Româneşti "veri de ce neam veţi fi" justifică ridicarea la luptă prin dreptul de
rezistentă la opresiune" care decurge din principiul suveranităţii poporului.
Acţiunea este legitimată prin voinţa lui Dumnezeu şi dorinţa prea puternicului
împărat" (desigur sultanul) ca supuşii lui să trăiască bine. Tudor chema pe toţi
cei ce vor "a lucra binele" să se adauge cu arme, cu furci de fier şi cu lănci
Adunării orânduite pentru binele şi folosul a toată ţara". în concepţia
conducătorilor revoluţiei, mulţimile strânse sub stindardul ridicat în Oltenia
urmau a constitui o armată, dar şi un corp reprezentativ care să conducă şi să
legifereze .în interesul general.
Partea finală a textului cerea ţăranilor să "jertfească binele şi averile cele
rău agonisite ale tiranilor boieri" dar să cruţe bunurile tuturor celorlalţi,
inclusiv ale rrjarilor proprietari "făgăduiţi" - participanţi la marea acţiune.
Proclamaţia exprimă gândirea politică a mişcării naţionale la începutul
revoluţiei, un apel înflăcărat pentru o ridicare generală împotriva nedreptăţii şi
asupririi, menit să atragă atenţia asupra stărilor de lucruri din Principate.
Prudenţa domină însă mişcările răzvrătiţilor. Tendinţa spre o răscoală
generală împotriva boierilor este greu stăvilită de Tudor, iar eventuala reacţie a
puterii suzerane, mereu dornică să intervină la orice tulburare în ţinuturile de la
Dunăre, e potolită printr-un arz trimis Porţii, din care se desprinde, exclusiv, o
incriminare la adresa boierilor greci şi români: "ridicarea noastră nu este pentru
altceva... decât numai asupra boierilor, care ne-au mâncat dreptăţile noastre".
ocul politic stabilit la Bucureşti, din care fac parte şi textele mai sus amintite,
continua cu schimbul de scrisori dintre Tudor şi "Comitetul de Oblăduire"numit şi
n (3-4 februarie 1821). Conducătorul revoluţiei le cere boierilor "să se facă
noţi adevăraţi, iar nu vrăjmaşi ai patriei precum aţi fost până acum". în acelaşi
Cln pare sa fi 'ntrat şi misiunea atribuită vornicului Nicolae Văcărescu, însăr-
Sp _ r sa risipească trupa lui Tudor, dar rechemat la Bucureşti imediat ce acesta
se Pregătea de acţiune.
celebra JCrisoarea adresată acestuia, la 11 februarie 1821, este formulată afirmaţi
j?'*ie a Patr/e/- Drept replică la acuzaţia că ar fi răzvrătit ţara el face nu tanL
' ar cum nu socotiţi dumneavoastră că Patrie se cheamă poporul, iar Ulagţma
jefuitorilor?"
0 a ta foarte cunoscută apreciere, când a justificat asprimea cu care i-a pe
vinovaţii jafurilor de la Beneşti, Tudor afirma că "mişcarea sa nu

este îndreptată împotriva boierilor", ci împotriva otomanilor, "din

porunc împăratului Alexandru". Urma ca ruşii să ne ajute să redobândim cetăţile "<w
care ne vor lăsa liberi să ne conducem după legile noastre".
Cel mai important document programatic al revoluţiei, elaborat probai
anterior, dar devenit cunoscut în februarie 1821, este "Cererile norodului
romanesc" care, fără a fi supraevaluat, cuprinde totuşi principiile de bază ale
unei n " ordini sociale.
Astfel, este recunoscută suveranitatea poporului, singura în măsură să acorde
puterea şi să impună legea. Tot ce nu s-a orânduit prin "alegerea s' voinţa a tot
norodul" urmează a se îndepărta. "Adunarea norodului" reprezintă voinţa suverană în
stat.
Se cerea desfiinţarea privilegiilor boierimii şi obligaţia domnului numit de
Poartă de a respecta voinţa tuturor celor pe care-i conduce. Accesul la dregătorii
urma să se întemeieze pe merit: "caftane cu bani să înceteze cu totul a se mai
face". Cum astfel era aşezat pe baze noi atât statul, cât şi relaţia dintre
cetăţeni şi putere, urma a se continua cu o largă reformă, extinsă de la justiţie
la administraţie, la domeniul şcolar (instituţiile didactice sporeau pe seama
episcopilor) şi la armată (se prevedea instituirea unei oştiri permanente cu 4 000
de panduri şi 200 arnăuţi, cu "leafă uşoară", pe socoteala mănăstirilor"). Fără a
desfiinţa birul, "Cererile..." făceau, oricum, suportabilă fiscalitatea stabilind
un impozit fix, în patru rate. Posluşnicii şi scutelnicii erau desfiinţaţi: mărirea
numărului contribuabililor ar fi trebuit - cel puţin teoretic - să diminueze dările
individuale. Desfiinţarea vămilor interne era considerată o necesitate, căci "ţara
alta tarapana nu are, numai cu neguţătoria trăieşte".
în sensul creşterii autonomiei merg şi acele reglementări care limitează la
patru numărul dregătorilor greci, însoţitori ai domnului, sau"naţionalizarea"
scaunelor arhiereşti, din care să fie îndepărtaţi grecii. Firesc, spre a nu tulbura
unitatea, acum atât de necesară împotriva opresorului străin, revoluţia de la 1821
nu a pus, în nici o formă, problema agrară, în sensul ei modern, bine ştiut-de
împroprietărire a ţăranilor şi desfiinţarea definitivă a clăcii.
în acelaşi timp, Alexandru Ipsilanti trecea Prutul şi prezenta, la laşi, o
Proclamaţie (28 februarie 1821) în care afirma obiectivele revoluţiei greceşti,
garanta pacea şi securitatea Moldovei şi, într-o formulare înţeleasă repede de
toţi, anunţa că, în eventualitatea unei intervenţii otomane, "o forţă teribilă le
va pedepsi îndrăzneala" (adică Rusia).
Uşurinţa cu care epitropul Eteriei a trădat participarea Imperiului Rus in
evenimentele de la nord de Dunăre şi din Balcani a atras, aproape imediat, atât
dezavuarea acţiunii conduse de Alexandru Ipsilanti, cât şi a aceleia care îl avea m
frunte pe Tudor, mai întâi prin ambasadorul Stroganof la Constantinopol apoi de ţar
însuşi, aflat la un Congres al Sfintei Alianţe, la Laybach (Liubliana, Slovenia).
Refuzul declarat al Rusiei de a urma Eter/a în planurile ei aventuriste va
modifica înţelegerile anterioare. în deplasarea de la laşi spre Bucureşti, împreuna
cu cei 2 000 de ostaşi recrutaţi în Moldova, Al. Ipsilanti primejduia şi acţiunea
românească.
La vestea că aliaţii săi coborâră spre Dunăre, Tudor părăseşte tabăra de la
Ţânţăreni şi se îndreaptă, la rândul său, spre capitala Ţării Tomâneşti aban-

Jurământul lui Tudor Vladimirescu în faţa boierilor care susţineau cauza naţională.
donată de boierii în panică, disperaţi de gestul Rusiei, de excesele trupei lui Al.
Ipsilanti, de mânia vindicativă a "Adunăriinorodului".
Spre a preîntâmpina ocuparea capitalei de către eterişti, Tudor ajunge, la 16
martie, în preajma Bucureştilor, de unde adresează o Proclamaţie (din Bolintin)
locuitorilor oraşului spre a le anunţa intenţiile sale. Va rămâne la margine de
unde va aştepta trimişii Porţii spre a cerceta "jalnica stare" a ţării spre a face
dreptate şi orânduială bună. Poporul s-a ridicat pentru "dreptăţile folositoare la
toată obştea" stricate în ultima vreme. Se remarcă grija cu care sunt menajate
susceptibilităţile Imperiului Otoman şi o anumită indecizie în ce priveşte direcţia
ulterioară a mişcării.
A doua Proclamaţie, datată 20 martie 1821, este comunicată de la Cotro-ceni,
unde se afla tabăra sa. Din nou, conducătorul revoluţiei insistă asupra cauzelor
care au determinat ridicarea sub arme: "pierderea privilegiilor" noastre §!
jafurile nesuferite. Mai mult ca oricând se cere unirea, "lucrarea tuturora
rnpreună după destoinicie'spre a câştiga din nou dreptăţile pierdute". Caracterul P
onunţat social exprimat în Proclamaţia de la Padeş şi în "Cereri..." lăsa loc,
aic|. unităţii naţionale.
câşti f'ne' acordul cu "boierii patrioţi" (23 martie), în virtutea căruia Tudor
rjoaija dreptul d8 a exercita "vremelnica stăpânire", întăreşte concluzia ante-
Politic"- atea acţ'un" întreprinse de Tudor era recunoscută şi de clasa
revolut' Pe teme' naţi nal, toate forţele interesate în realizarea programului ?
e" se uneau în faţa unei situaţii imprevizibile.
51'6-1 ă obiectivele Eteriei făceau iminent un atac otoman, tran-' ca în atâtea
rânduri, pământul ţării într-un spaţiu al jafului şi al pustiirii,
27

Tudor va tranşa, în discuţiile cu Alexandru Ipsilanti, problema raporturilor rjjm

cele două mişcări. După unele surse, Tudorar fi întrebat doar unde este spjiJ6
Rusiei. Răspunsul echivoc al epitropului l-ar fi înfuriat, rostind cuvinte de câjn!
J'
pentru că a fost înşelat. După altele, el s-ar fi exprimat clar: "Scopul d
neavoastră este contrar celui urmărit de mine", invitându-l să treacă Dunăr
spre a evita o nenorocire. a>
în acelaşi timp, insistentele tratative cu otomanii erau menite să întârz
invazia, cel puţin până când, retras în zona fortificată a Olteniei, i-ar fi puy
rezista cu şanse de succes.
încă învăluită în mister şi supusă unor interpretări contradictorii, revoluţi
de la 1821 relevă complexitatea unei lumi în schimbare, a cărei reaşezare comporta
un proces îndelungat sub beneficiul unor condiţii favorizante
determinate de jocul de interese al Marilor Puteri.
Supus unei morţi de martir, Tudor este - asemeni marilor figuri legendare ale
istoriei noastre - jertfa primordială pe care acele timpuri au aşezat-o |a temelia
noii societăţi.
A. OŢETEA despre personalitatea lui T. Vladimirescu.
"lată însuşirile pe care Tudor le putea pune în serviciul misiunii ce avea
să-i fie încredinţat
un spirit natural, care-l ridica mult peste gradul său de cultură, o adâncă
cunoaştere a oamenilor şi o
experienţă bogată în afaceri militare, o voinţă dârză şi o ambiţie puternică...
care nu-l putea face sâ
uite interesul de a izbuti cu orice preţ şi de a cuceri pentru sine şi pentru clasa
căreia îi aparţinea
puterea supremă". *
La întoarcerea de la Viena, Tudor Vladimirescu semnalează, într-o scrisoare,
pagubele ce i-au fost pricinuite de tulburările din Oltenia.
"Hoţomanii de la Ada-Kaleh au prăpădit lumea de pe la noi şi de la mine şi de
la dumneavoastră au luat toate bucatele şi tot ce au găsit. Apoi din
nechivernisirea stăpânitonlor ţări noastre vezi câtă prăpădenie ni se
pricinuieşte!... O stăpânire cu aşa ţară mare în mână şi un lucru de nimic n-au
putut opri, ci ne lăsară de ne prăpădirăm şi ne stinserăm de tot!"
TEMĂ:
1. Prezentaţi personalitatea lui Tudor Vladimirescu în contextul tendinţelor de
restructurare
în sens modern, a societăţii româneşti
2. Care au fost raporturile dintre Tudor şi Eterie?
3. Comentaţi principalele prevederi ale documentelor programatice ale revoluţiei de
la 1821Ş
stabiliţi semnificaţia lor.
1.
DESFĂŞURAREA REVOLUŢIEI DE LA 1821
RĂZVRĂTIREA OLTENIE!.
- TUDOR LA ŢÂNŢĂREN!, ÎPSILAfc * SAŞI.
- "SOMNIA" LUI TUDOR.
- SFÂRŞITUL REVOLUŢIEI; MOAR . DE MARTIR A LUI
în contextul creat de implicarea mişcării eteriste
într-o insurecţie care îşi avea baza de plecare în Principatele Române, trei dintre
cei mai de seamă boieri ai ţării au desemnat, printr-un înscris, pe Tudor
Vladimirescu, să ridice norodul la arme pentru "obştescul folos", în vederea
obţinerii vechilor dreptăţi ale ţării: autonomie şi domniile pământene.
în consecinţă, în noaptea de 18 ianuarie 1821 Tudor a părăsit Bucureştiul, şi,
după ce a întărit Mănăstirea Tismana, s-a instalat la Padeş, unde oamenii săi de
încredere pregătiseră /ra/ea" De aici, la 23 ianuarie el a făcut cunoscută
Proclamaţia prin care chema pe toţi locuitorii ţării pentru a înlătura nedreptăţile
şi "răul ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre" iar dintre aceştia "să se
aleagă... cei care pot să fie buni şi cu care noi dimpreună vom lucra binele, ca să
le fie şi lor bine, precum ne sunt făgăduiţi".
Tot de aici, Tudor ş\ Adunarea norodului constituită la Padeş au întreprins
demersuri diplomatice la Poartă, Austria şi Rusia, cărora le solicită sprijinul,
arătându-le că nu s-au ridicat împotriva autorităţii legitime a Porţii, ci
împotriva stăpânirii interne, fanariote. Prin asigurările date Imperiului Otoman,
Tudor urmărea să împiedice o invazie armată şi orice suspiciune cu privire la
intenţia de răzvrătire împotriva ordinii legale.
în drumul său spre Craiova, Tudor
'rece prin Baia de Aramă, Broşteni şi Strehaia, unde i s-au alăturat numeroşi
ţărani. Chemarea sa a avut efectul unei declaraţii de război adresate boierilor.
Coborând pe Motru el îşi stabileşte tabăra la Ţânţăreni, nu departe de Craiova,
Ur>de Adunarea norodului a rămas toată luna februarie şi unde, păstrând o
Permanentă legătură cu boierii "partidei naţionale"din administraţia centrală, va "
măsuri de fortificare a mănăstirilor din Oltenia în vederea unei rezistenţe |
ndelungate. Organizarea armatei, al cărei nucleu îl formau pandurii, precum şi
rea disciplinei şi a capacităţii combative a trupelor sale l-au preocupat în m
a deosebit pe Tudor.
s" Pentru el, acţiunea abia începută nu trebuia să fie o simplă diversiune care
a lnlesnească trecerea eteriştilor în sudul Dunării sau intervenţia Rusiei într-un
flit cu Poarta Otomană.

11 &• -T;
Trecerea Oltului de către pandurii lui Tudor
Dar acţiunile eteriste din Moldova au schimbat planul iniţial, complicând
situaţia. în seara de 22 februarie 1821, Alexandru Ipsilanti a intrat în laşi şi l-
a asigurat pe domnitorul Mihai Şuţu de sprijinul pe care Rusia îl acorda mişcăm
sale şi -de iminenţa trecerii Prutului de către trupele ţariste. în "Proclamaţia
şdresată locuitorilor Moldovei", pe 28 septembrie, cărora le garanta persoana'şi
averea, îi asigura că, în cazul intrării otomanilor în ţară, aceştia vor avea de
înfruntat o "straşnică putere". Aceste declaraţii au compromis mişcarea în fruntea
căreia se afla Alexandru Ipsilanti. Deconspirată, Rusia a dezavuat imediat Etena şi
mişcarea pornită de Tudor.
Sub presiunea acestor evenimente, îngrijoraţi şi de amploarea socială
extraordinară a mişcării conduse de Tudor, căpeteniile "partidei naţionale" au luat
drumul Braşovului (2Q februarie 1821). în acelaşi timp, lordache Olimpiotula avut o
întrevedere cu Tudor, în tabăra de la Tântăreni, spre a-l atrage de partea Eteriei;
discuţiile purtate pe baza "Cererilor norodului românesc" au reflectat clar
divergenţele dintre cele două mişcări.
Atent la tot ce se întâmplă în ţară, conştient însă şi de consecinţele externe
ale unei acţiuni pripite, Tudor a căutat soluţiile cele mai bune, în situaţia în
care, la 5 martie 1821, armata grecească aflată în Moldova şi'a început marşul spre
Dunăre. în interesul acţiunii româneşti, era absolut necesar ca forţele armate de
sub comanda lui Tudor să ajungă la Bucureşti, înainte de a sosi aici Ipsilanti
împreună cu susţinătorii săi.
"Domnia" lui Tudor. Plecat din Tântăreni, prin Slatina, spre Capitală, el va
ajunge aici la 21 martie 1821. După ce şi-a stabilit tabăra el a iniţiat tratative
atât cu Comitetul de Oblăduire din Bucureşti, cât şi cu otomanii, pentru a da o
aparenţă de legalitate acţiunilor sale şi a pune la adăpost ţara, în cazul
eventuale intervenţii de peste Dunăre.
30

în acest sens, Tudor şi boierii rămaşi în Bucureşti, reciproc, şi-au jurat

A- tă Acordul încheiat între părţi şi-a găsit expresia în Proclamaţia din 23
c 1- 1821, în virtutea căreia comandantul armatei revoluţionare recunoaştea
elnica stăpânire" a ţării, alcătuită din boieri "patrioţi". Tudor acceptă să
'Vr6Hucă împreună cu ei, iar aceştia declarară că "pornirea slugerului Tudor nu
eSte r(r)?ontjnutu| acestui compromis politic îşi găsea expresia într-un document
■ tat Porţii şi într-un memoriu adresat ţarului. Scopul general al revoluţiei
"mânea împlinirea "dreptăţilor ţării" şi hotărârea de a le obţine chiar cu "vărsare
!f sânge", ceea ce marchează etapa nouă în care se intrase după dezavuarea
emisă de ţarul Alexandru.
La 28 martie, trupele lui Alexandru Ipsi/antis-au oprit la marginea Capitalei,
*n Colentina. Aflându-se cu "sabia în ţara sa" Tudor se opunea intrării armatelor
eteriste în oraş, •exprimându-şi hotărârea de a-şi păstra independenţa şi
libertatea de mişcare. întâlnirea din 30 martie 1821 cu conducătorul Eteriei a scos
în evidenţă lipsa de concordanţă dintre mijloacele şi căile folosite de către cele
două mişcări. Tudor1-a atras atenţia lui Al. Ipsilanti că fără sprijinul Rusiei nu
va putea ridica steagul luptei antiotomane, iar dacă doreşte să o facă să treacă
Dunărea şi să-i înfrunte acolo.
în ciuda unor grave divergenţe, cei doi ajung la un acord, în urma căruia
judeţele din nord trec sub autoritatea lui Alexandru Ipsilanti, iar Oltenia şi
judeţele de câmpie sub cea a lui Tudor. în consecinţă, primul îşi stabileşte
cartierul general la Târgovişte, iar celălalt la Cotroceni. Tudor îşi deplasează
forţele principale, întreprinde unele lucrări de apărare a Capitalei, sporeşte
efectivul trupelor, cărora le măreşte capacitatea combativă şi disciplina, şi duce
tratative cu paşalele de la Dunăre pentru a evita intervenţia acestora. în acelaşi
timp, recomandă stabilirea de legături cu boierii din laşi, ca "la un gând şi o
unire cu Moldova să putem câştiga deopotrivă drepturile acestor principate". Şi
peste munţi, în Transilvania, era aşteptat "craiul Tudoruţ", autorităţile habsbur-
gice temându-se ca duhul răzvrătirii să nu-i cuprindă şi pe românii de acolo.
în scurtul timp ai guvernării sale, preocuparea de căpetenie a lui Tudor a fost
întărirea capacităţii de apărare a ţării, sporirea numărului oamenilor sub arme şi
buna lor aprovizionare, în eventualitatea unui conflict militar îndelungat. Boierii
reţinuţi să-l slujească la Bucureşti au primit, de la început, însărcinarea să
asigure ordinea în ţară, să strângă bani şi să asigure mijloacele de transport şi
alimente pentru nevoile oştirii. Deşi Capitala ţării era aşezată într-o zonă '
proprie apărării şi nu dispunea de ziduri şi fortificaţii el a ocupat Mănăstirile
Kadu-Vodă, Mihai-Vodăş\ Mitropolia şi a întărit tabăra de la Cotroceni.
In concordanţă cu programul revoluţiei, ori de câte ori a fost sesizat, Tudor
acţionat ferm atât împotriva actelor de indisciplină ale trupei, cât şi a
abuzurilor varşite de diverşi proprietari funciari, în raporturile lor nemijlocite
cu ţăranii. Dla" i ' aPri'ie 1821 marele vistier era chemat să uşureze claca
satelor din ', Dâmbovitei, iar 5 zile mai târziu a ordonat să fie înjumătăţită
darea impusă Olului CreţeştMIfov.
lUa*'a concretă a Principatelor, unde autoritatea puterii suzerane fusese Cata.
a determinat însă intervenţia armată a Porţii, la începutut lunii mai
încurajată şi de expectativa rusă.

Sfârşitul revoluţiei; moarte?*, de martir a lui Tudor. La apropierea

otomanilor de Bucureşti, Tudor Vladimirescu, după îndelungate ezitări, a părăsit
Capitala considerând că rezistenţa ar primejdui oraşul. într-un cuvânt către
oştenii săi, la 15 mai 1821 el anunţă hotărârea de a se uni "cu ceilaţi fratj
creştini" pentru "a descărca împreună puştile în carne de turc".
Deşi la 18 mai, la Goleşti, s-a ajuns la o înţelegere între Tudor şi lordache
Olimpiotul, conducătorit eterişti au hotărât să-l îndepărteze de la conducerea
armatei pandurilor cu sprijinul căpitanilor D. Macedonsky şi Hagi Prodan.
Severitatea excesivă cu care a pedepsit actele de indisciplină prin execuţia unuia
din tinerii săi căpitani, loan Urdăreanu, i-a îndepărtat pe ceilalţi şi a uşurat
misiunea complotiştilor. în dimineaţa zilei de 21 mai 1821, după înmormântarea lui
loan Urdăreanu, mai mulţi eterişti, în frunte pu lordache Olimpiotul, au pătruns la
Tudorcare a refuzat orice discuţie. Izolat de ai săi, Tudora fost scos repede din
tabără, înainte ca "lagărul pandurilor să se trezească bine şi să afle despre ce
este vorba", şi înconjurat de arnăuţi a fost pornit spre Piteşti, iar de aici la
Târgovişte.
înfruntând moartea cu dârzenie şi demnitate, Tudora fost ucis în noaptea de
26-27 mai 1821, la marginea Târgoviştei, iar trupul său spintecat şi azvârlit într-
o fântână. Singurul său mare păcat a fost acela că "voise ca în ţara lui să aibă
parte de fericire şi de putere săracii neamului românesc". Rămasă fără comandant,
oastea lui Tudor s-a dezmembrat, nu înainte de a-şi demonstra, în luptele cu
otomanii de la Drăgăşani, o înaltă capacitate de luptă. în schimb, armata eteristă,
lipsită de pregătirea şi instrucţia militară corespunzătoare, a fost înfrântă,
ultima rezistentă consemnându-se la Mănăstirea Secu.
Arestarea lui Tudor de către eterişti

în Oltenia, luptele de hărţuire au mai continuat o vreme, chiar dacă tia fusese
înfrântă o dată cu dispariţia conducătorului acesteia, iar ţara din reV cupată
de trupe otomane. Sumele enorme solicitate de întreţinerea n u , r
represaliile exercitate împotriva participanţilor la evenimentele anului trU? au
dus la o nemulţumire generală care a generat puternice frământări şi
"uscări sociale.
Unul din obiectivele "partidei naţionale" a fost astfel atins. Problema
-nească a devenit subiect de discuţie între Marile Puteri Sub presiunea lor
rorTI rta a f0St obligată să numească primii domni pământeni, loniţă Sandu Sturza -
Moldova) şi Grigore Dimitrie Ghica (în Ţara Românească). Sosirea lor în p pate,
fn toamna anului 1822, concidea cu retragerea trupelor otomane de
atie care (ăsau în urmă amintirea a nenumărate jafuri, distrugeri şi a mii de
victime omeneşti.
 * *
NICOLAE BĂL CESCU despre evenimentele de la 1821
.Revoluţia de ia 1821 a strigat dreptate şi a vrut ca tot românul să fie
liber şi egal, ca statul să se facă românesc Ea fu o revoluţie democratică."
NICOLAE /ORGA despre Tudor Vladimirescu
"Nu se poate zice că Tudor a căzut orbeşte în prăpastie El a înţeles şi
slăbiciunea sa faţă de turci şi încurcătura în care trebuia să se zbată faţă de
etenşti şi puţinul temei ce trebuia pus pe boieri, A făcut tot ce se putea face de
un om necunoscut, fără mijloace, fără adevăraţi sfătuitori şi fără sprijinitori
trainici A chibzuit, a socotit, a potrivit - nu fără izbândă de multe ori Fără a se
lăuda şi a minţi, ca duşmanii săi el s-a păstrat multă vreme teafăr nevătămat,
sigur de el şi oastea sa, deopotrivă. Dar o putere mai mare decât viaţa lui îl ţâra
spre pieire"
TEMĂ . Ilustraţi politica internă a lui Tudor Vladimirescu şi stabiliţi
semnificaţia acesteia.

ROMÂNII ÎNTRE OCUPAŢIA, SUZERANITATEA

Şl "PROTECTORATUL" IMPERIILOR VECINE.
DE LA REGULAMENTELE ORGANICE
LA REVOLUŢIA PAŞOPTISTĂ
-CONTEXTUL POLITIC INTERNAŢIONAL; AKKERMAN (1826) SI ADRIANOPOLE (1829).
- DEZVOLTAREA SOCIAL-ECONOMICĂ; DEMOGRAFIE.
- SOCIETATE.
- AGRICULTURA.
- INDUSTRIA.
- COMERŢUL, TRANSPORTURILE SI COMUNICAŢIILE.
- URBANIZAREA.
Contextul politic internaţional. Akkerman (1826) şi Adrianopole (1829).
Anul revoluţionar 1821 şi ceea ce a urmat - reprimarea mişcăm de eliberare
greceşti, dar şi a acţiunii politice şi militare întreprinse de Tudor, ororile
ocupaţiei otomane şi intervenţia diplomatică a Marilor Puteri în favoarea Ţărilor
Române - au creat condiţii propice pentru formularea explicită a programului
naţional. Abia schiţat în vremea lui Tudor, eludat în punctele sale principale
dintr-o firească prudenţă la 1821, acesta îşi găseşte cuprinderea aşteptată-cu
deosebire - în memoriile înaintate de către marea boierime Austriei, Rusiei şi
Imperiului Otoman. Revin în aceste texte revendicări esenţiale: instaurarea
domniilor pământene şi a puterii politice a oligarhiei boiereşti, desfiinţarea
raialelor, libertatea comerţului şi a celorlalte activităţi economice, expulzarea
străinilor din conducerea statului şi a Bisericii.
Paralel, se desfăşoară o luptă de poziţii între boierimea mare şi boierimea
mijlocie şi mică, dornice să participe la împărţirea beneficiilor exercitării
puterii şi pentru care înfăptuirea progresului social-economic şi politic se
asociază cu un sistem de privilegii exclusive.
Implicarea nu se opreşte însă aici. Conflictului intern pentru putere i se
adaugă şi o participare internaţională. Marea boierime învinge cu sprijinul Rusiei,
care a acceptat înfăptuirea programului politic naţional cu condiţia instalării m
Principate a "protectoratului" său, înţeles iniţial corect, ca un sprijin pentru
modernizare.
Instaurarea domniilor pământene va asigura cadrul înăuntrul căruia urma a se
realiza importante transformări. La 7 octombrie 1826, printr-o Convenţi semnată la
Akkerman, complementară tratatului de la Bucureşti (1812), s reinstituia pentru
Poartă obligaţia de a respecta drepturile Principatelor. Intr-u _ act
separat,referitor la Ţara Românească şi Moldova, erau puse bazele unei n
34

■ ări interne, în sensul căreia domnia pământeană se limita pe o durată de

organiz atea comerţu|uj se fixa cu rezerva asigurării celor necesare Porţii, se 7
3n'\ cOmisii care să ia măsuri cu privire la întocmirea unor regulamente instituia
Ţrjbutu( şj celelalte obligaţii rămâneau în limitele hatişerifului din 1802. genera
■ sfârşit lungul exil al boierilor pământeni - alungaţi de revoluţia din ţn
fine, .nutj departe de ţară, de conflictul ruso-otoman. f qeneral,
favorabilă intereselor româneşti convenţia marca, totuşi, în-
rile protectoratului" ţarist. încălcarea ei de către Poartă va declanşa un nou
*Phd între cele două Mari Puteri. La 26 aprilie 1828, trupele ţariste trec Prutul
nă Tara Românească şi Moldova, situaţie care se va menţine până în
a'Driliei834.
în absenta domnilor, care se retrag din faţa armatei ruse, conducerea p
ncipatelor este încredinţată contelui Pahlen (1828-1829) şi ulterior generalilor
jeltuhin(februarie-octombrie 1829) şi Kiseleff{\829-1834), cu titlu de preşedinţi
ai Divanelor celor două ţări.
Victoria Rusiei, consfiinţită de Tratatul de la Adrianopol, garanta Ţărilor
Române vechile lor privilegii cuprinse în capitulaţii sau în înţelegerile dintre
cele două puteri. în acelaşi spirit era elaborat un nou act separat pentru cele
două Principate. Reglementările lui, în spiritul înţelegerilor mai vechi dintre
marea boierime şi Rusia, aveau un caracter contradictoriu. Domnia pe viaţă întărea
stabilitatea principalei instituţii în stat; libertatea comerţului, însoţită de
retrocedarea teritoriilor fostelor raiale şi stabilirea graniţei pe talvegul
Dunării - primul pas pe calea unificării de stat în epoca modernă - au avut
consecinţe favorabile în afirmarea societăţii, moderne. Poarta şi Rusia se obligau
să confirme viitoarele regulamente administrative ale Principatelor. însă, în
planul statutului lor politico-juridic Ţările Române ieşeau de sub dominaţia
singulară a Porţii spre a cunoaşte, vreme de aproape 50 de ani, suzeranitatea
Imperiului Otoman şi, timp de 30 de ani, protectoratul concomitent al Rusiei.
l>ti vo' s- - Paralel cu creşterea nume-
rică a satelor, oraşelor şi târgurilor, se înregistrează şi o diversificare a
populaţiei, care îşi schimbă structura şi omogenitatea. La oraşe apar noi meserii
Şi comerţul se diversifică, în vreme ce în lumea rurală se adânceşte stratificarea
socială. Societatea românească intră într-un curs racordat la ritmurile unei vieţi
ln Plină schimbare şi transformare.
. __ In perioada anterioară revoluţiei de la 1848, în Moldova existau 1 933 sate
rar în Ţara Românească, la 1838,'3 584. în Transilvania, la 1857 se semnalau 2
localităţi, înregistrându-se şi un proces de comasare a acestora.
In ansamblu, sporul demografic este mai mare la oraşe decât la sate iar xul de
locuitori din mediul rural determină apariţia unor noi aşezări urbane, mai ales
după 1829.
Ia 1 qLa începutul secolului al XIX-lea, în Ţara Românească, populaţia se ridica în
Mi"932 locuitori' iar la jumătatea secolului la 2.500.000 locuitori, în timp ce
Moldova, la aceeaşi dată, se înregistrau 1 462.105 locuitori. l0C(Jj ln
Tl"ansilvania, recensământul din anii 1784-1787 consemna 2.500.000 3QO/O ?ri|
Pentru ca în 1847 populaţia să numere 3.500.000, într-o creştere de
n anul 1844, românii reprezentau 60,28% din populaţia provinciei, maghiarii
35

LEGENDA
Extracţii de cărbuni
Extracţii de fier
Metale neferoase
Păcură
Sare
Ape minerale
Metalurgie,
unelte agricole
Construcţii de vaseJ
Maşini cu abur
Potasă
Lumânări, săpun Hârtie Pielărie
,Râbniţa
IMPERIUL
Debrecen
Valea lui Minai
A (c)• Oradea
nD.Cavnic Borşa
RUSIEI
e"
Chisinău ' T "tg.Lăpuşnei
Baia Mare BaiaSpne
Tiraspol lina
*>Borsec Piatra Neamţ
Salonta
. . l Bacău v , :
doineşti ., vaslui
Tg.Ocna '* ' 5 ..Grozeşti (Oituz) [
Tecuci
lin" Gpeorghieni i--" - * *■-*-/
" , - . Târgu/wlure
?Leova - -%,
aComrat Cetatea Albă.C\
Tatarbunar
Nucet e*a e .Turda ■ - a--
Sântana Abrud Jţţeş Aj, Ocna Mureş "' Corund
• Arad Roşia Montană n Z|aţna j Dumbrăveni
BăiţaD " • e -Ocna- Rupea A Bixad ,
Săvârşm Sacărfmbp Alba lulia Sibiului gja o < Malnaş Chl
7 Jimbolia Timişoara
G>?eva •CU9'r* Sebe|Slbiu C V lceOf. Gheorghe FocşTa UCI . Cahlţ
'
w ţ Olt'&dr A Teliuc Arpaşu "" □ [ /
e J ]fBolgrad
l &-Găvoidia • Nădrag DCălan Sadu*p r *ac"zărn1ftilX ' Galaţi
Reni 4 Chilia Nouă--
i " \, •Ferdinandsberg \3r"-? fag \ e Ismail ~z
\ * ib (Oţelu Roşu )■ Petroşani Câmpu}und Ceoea/ sâpu" (c) D -i
1829-1856 I.Şerpilor
w Dognecea "Reşiţa' ■ uricani Cjga ~ ( mSfe"
JI \ nd£Bafta A/bT T Prpa'a Rusia Sulina
rea\{ Vrsac nA "Anina Baia de Aramă ae Ar?eş Bpiteni-
Camfrna b uzau-' _ "Va Tulcea
BELGRAD Oraviţa Ciclova D - Târgu JiuRamnicu Vâlcea % Pioasa VC,C JS /
Sf.Gheorghe
A Orşova ■ Zăgujani Piteş* Dragomiresti Ploieşti ' ţ> a S
Hârsova
Moldova Veche/**xTurnu Severin ■ -.\.
v o _. . n£
■' _!>_... Filiasi Drăaăsani VoHtu * oSlobOZia
Sticlării, ceramică, faianţă, cărămidărn\
Textile Zahăr Berării
Distilerii de spirt f Mori
Pvtte vnuepnnderv alimentare (.came, u\e\ e\c
Craiova
n . Caracal r Ruşii de Vede Sj|(stra
j Calafat Segarcea andr'a Giurgiu Turtucaia
îorabia Turnu Măgurele Rusciuc
Videle -
9 Constanţa Adamclisi
Mangalia
Bazargic ' J _ ?&-,
Olteniţa
Vidirî-.
Zimnicea
Fet" Călăraşi

97% iar saS" 9'99%- Creşterii populaţiei şi numărului aşezărilor le cores- He

o puternică adaptare, înnoire, diversificare în raport cu cerinţele societăţii
fl10 ţn perioada anterioară anului 1848, în Principate, ţăranii clăcaşi alcătuiau ,
jp populaţia Moldovei şi 74% din cea a Ţării Româneşti. Stratificarea - - imii
vizibilă încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, este în strânsă *ara~tură cu
transformările economice. Astfel, locul scutelnicilor, posluşnicilor, 'e slaşilor
şi slugilor, categorii- sociale care, în schimbul scutirilor fiscale, ",ep|jneau
anumite îndatoriri faţă de boieri sau mănăstiri, desfiinţaţi prin Regulamentele
organice, este luat de categoria căpătăierilor, locuitori fără domiciliu stabil,
care reprezentau o importantă sursă de muncă salariată, a beienarilor, oameni
veniţi de peste hotare, precum şi a ruptaşilor, utilizaţi în administraţie şi care
plăteau doar o dajdie.
în Transilvania, marea majoritate a populaţiei o alcătuia ţărănimea iobagă
care, în 1831, reprezenta 39,17%, jelerii 18,33%, iar ţăranii liberi 27,21%.
Rigiditatea' structurilor sociale a împiedicat o dinamică similară aceleia din
Principate.
şOc!<'atate Schimbările profunde din viaţa economică şi socială se observă si
în transformările survenite în structura boierimii din cele două Principate
Procesul de îmburghezire a acesteia se desfăşoară în ambele sensuri "de jos", prin
intrarea în rândurile ei a negustorilor, arendaşilor, funcţionarilor din
administraţia de stat, intelectualilor şi "de sus" prin încadrarea activă a unei
părţi din boierimea veche în activităţi cu conţinut burghez.
Structura populaţiei orăşeneşti reflectă mai bine dinamismul vieţii noi. Aici
stratificarea este puternică. Negustorii şi meseriaşii reprezentau principalele
categorii de locuitori; prezenţi în număr apreciabil, ei alcătuiau un important
contingent al burgheziei care se prezenta divizată - confesional şi etnic - în •
Moldova, fiind mult mai omogenă în Ţara Românească, cu implicaţii reliefate cu
prilejul revoluţiei de la 1848.
în Transilvania, deşi populaţia oraşelor a crescut, ea era încă legată de
agricultură. Burghezia română, slabă sub raport numeric datorită păstrării
regimului stărilor şi a naţiunilor privilegiate, îşi găsea un teren de afirmare mai
prielnic în mediul intelectual.
In concluzie, marea masă a populaţiei o alcătuiau ţăranii, în vreme ce
caracterul predominant agrar al economiei făcea ca interesele burgheziei să
coincidă cu cele ale boierimii, agricultura (pământul şi ţăranul) fiind o cale
Profitabilă de câştig. în acest fel, putem înţelege apropierea între burghezie şi
Proprietarii funciari, obiectivele şi limitele alianţei dintre ele,
particularităţile luptei Politice şi sociale desfăşurate în timpul revoluţiei de la
1848.
Agricultura Nevoia unei producţii sporite de bunuri agrare"(legată de
rgirea pieţei interne, de cererile otomanilor, în Ţările Române, şi de cele
ustriece, în Transilvania, de nevoile armatelor de ocupaţie, de începutul
9ajării produselor româneşti pe piaţa externă şi de nevoia de bani a tuturor
a e9oriilor sociale) a avut drept consecinţă extinderea suprafeţelor cultivabile,
enarea în circuitul pieţei a moşiilor nobiliare, boiereşti şi mănăstireşti, ca şi a
lot "■.Pro':)r'et ţ' ţărăneşti. în fapt, s-a extins rezerva moşierească în
detrimentul
ale " C'ate n f 'os'nţă ţăranilor dependenţi, s-au înmulţit obligaţiile în
muncă
acestora, s-au accentuat tendinţele de acaparare a pământurilor ţăranilor
37

liberi. în acelaşi timp, s-a extins munca salariată, s-a generalizat arendarea
pământului, au sporit preocupările pentru modernizarea producţiei, în conditii|e în
care agricultura reprezintă sursa esenţială de câştig.
Alături de transformările cantitative se înregistrează şi transformări
calitative, prin introducerea unor procedee tehnice noi, a muncii salariate, şi, nu
în ultimul rând, a cunoştinţelor ştiinţifice din literatura de specialitate. în
acest scop, se înfiinţează, în 1834, Societatea de agricultură, înŢara Românească,
se organizează învăţământul agronomic şi economic în cadrul şcolii de la Sfântul
Sava şi a Academiei Mihăilene, se constituie Asociaţia economică ardeleană având
drept obiectiv organizarea şi dirijarea economiei în acord cu nevoile societăţii,
se experimentează maşini agricole de import la ferme model, ca cea de la
Pantelimon, se pun bazele Şcolii de meserii din Bucureşti ş\ a alteia de arte şi
meserii la laşi (1843). La toate acestea se vor adăuga înfiinţarea fabricilor de
maşini agricole de la Cluj şi laşi, experimentele lui Ion lonescu de la Brad, unul
din cei mai de seamă agronomi şi oameni de ştiinţă ai vremii, trimiterea de
bursieri în străinătate, fapte care vin să ilustreze nevoia de a depăşi stadiul
rutinier al agriculturii, de a o moderniza şi înnoi.
în 1821-1848, agricultura stă sub semnul revoluţiei agrare declanşate în
Ţările Române încă din secolul al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-
lea. Deşi are un ritm inegal, ea este legată de activizarea elementelor din
sistemul de valori corespunzător societăţii moderne.
Toate aceste căutări nu-şi puteau găsi plenitudinea într-o societate încă
aflată sub dominaţie străină. De aceea, asistăm la adaptarea, la noile realităţi, a
metodelor vechi, cum ar fi folosirea muncii de clacă în serviciul producţiei de
marfă. Mărirea rezervei, prevăzută în Regulamentul Organic, a fost însoţită de
sporirea numărului zilelor de muncă, prin intermediul nartului (volum de muncă
zilnic al ţăranului clăcaş, imposibil de îndeplinit în timpul afectat), de
îngrădirea dreptului de folosinţă şi de strămutare a clăcaşilor, situaţii ce vor
provoca numeroase conflicte de proprietate.
în Transilvania, evoluţia a fost asemănătoare. Şi aici necesitatea unei
producţii sporite de cereale a dus la creşterea rezervei senioriale, la formarea de
mari latifundii prin acapararea pământurilor ţăranilor liberi, prin reducerea
sesiilor iobăgeşti, prin înmulţirea numărului zilelor de clacă. Aceasta a
determinat atât pauperizarea unei însemnate părţi a ţărănimii, cât şi formarea unei
categorii subţiri de ţărani înstăriţi. Elementele noului se răspândesc, şj aici,
prin activitatea desfăşurată, în Transilvania, de Societatea Agricolă, înfiinţată
la Sibiu încă în 1769, cu scopul de a populariza cele mai avansate rezultate
agrotehnice.
în acelaşi timp, numeroase date dovedesc orientarea stăpânului de moşie spre
producţia de piaţă, prin comercializarea tuturor produselor obţinute Pe domeniu,
precum şi prin înfiinţarea unor întreprinderi de prelucrare Ş> industrializare a
acestora. Dar, aceste elemente de modernizare, acceptate m Transilvania şi în
Principate, îşi fac loc în condiţiile în care principalul mijloc de exploatare a
pământului îl reprezintă munca silită, în regimul clăcii, care frânează progresul
agriculturii şi al societăţii,în general.
Cum agricultura reprezenta sectorul dominant al economiei, nicăieri ca a|CI nu
s-a manifestat, cu atâta vigoare, lupta dintre nou şi vechi. De aceea

ea provocată de transformările din lumea agrară, de care era legat ns

noire a societăţii româneşti, va impune această problemă drept Proc!ldamentală în
revoluţia de la 1848.
una a Comparativ cu sectorul demografic şi agrar, industria cunoaşte o
'[ mai puţin spectaculoasă. îi lipseau iniţiativa, capitalul, materia primă,
creşede muncă liberă, garanţiile, sprijinul economic şi stabilitatea politică. a
naţia otomană în Principate şi stăpânirea habsburgică în Transilvania creau OrT1
erioase obstacole. De aceea, cel puţin până la 1829, în Principate mai ales,
o înreDuturilor industriei este istoria unor eşecuri repetate în absenta
istoria IMV K .
condiţiilor indispensabile.
Cu toate acestea, se remarcă dezvoltarea deosebită pe care au luat-o teşugurile
Săteşti, prin introducerea în circuitul comerţului intern a unei game "artete de
produse şi sporirea numărului de meşteri din marile oraşe.
Numărul manufacturilor a crescut, mai cu seamă în Transilvania şi Banat, în
ramura metalurgică, în cuprinsul căreia includem şi atelierele de fabricat unelte
şi maşini agricole, în cele ale zahărului ş\ textilelor. în Moldova şi în Ţara
Românească, aceste întreprinderi aparţin mai cu seamă boierilor şi negustorilor si
produc postav sau ţesături diverse (laşi), paste făinoase, sticlă (Comăneşti),
lumânări. Din păcate, dimensiunile activităţii manufacturiere s-au dovedit modeste,
departe de a alcătui baza unei industrii maşiniste.
Comerţul accelerează procesul de dezvoltare în sens modern a societăţii
româneşti, imprimând acesteia un dinamism cu totul deosebit. Alături de ţărani
liberi sau dependenţi, de proprietari, în rândul cărora intrau şi boierii ce-şi
cumpăraseră rangul (aparţinând unor categorii diverse -arendaşi, funcţionari de
stat), îşi află locul şi o categorie de negustori profesionişti, care conferă
comerţului un caracter uniform şi organizat. în continuă creştere numerică în
perioada regulamentară, negustorii români îşi sporesc activitatea, în special cei
din Braşov (casa fraţilor Orghidan) şi din Sibiu (casa Hagi Pop Constantin) care
şi-au impus supremaţia absolută în relaţia cu Principatele.
Dezvoltarea comerţului dincolo de Carpaţi a fost stimulată mai cu seamă de
desfiinţarea monopolului economic otoman, care a dus la antrenarea Ţărilor Române
în circuitul european. Numărul vaselor comerciale sub Pavilion străin care descarcă
în porturile dunărene Brăila şi Galaţi - acest d|n urmă oraş beneficiar de regimul
de porto-franco din 1838- era în continuă creştere.
Un corolar al dezvoltării schimbului intern şi extern l-au reprezentat
Porturile şi comunicaţiile. După 1829 s-a construit podul de peste Olt, de la
atina, s-a votat legea drumuri/or, în 1845, în Ţara Românească, iar în 1847 se
nstituig o Direcţie a lucrărilor publiceîn cadrul căreia va activa secţia podurilor
a a.drumurilor. Prin preocupările constante de modernizare a transporturilor,
mistraţia regulamentară a contribuit la accelerarea schimbului, la consoli-
6a Pieţei rnterne, la strângerea legăturilor cu piaţa externă.
acti ■ţ!r*3an'zarea- Oraşele erau centre de producţie şi de schimb, precum şi ale
IVl<aţii administrative şi culturale.
în c* Moldova, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, numărul lor este
re§tere: în 1832 se înregistrau 22 oraşe şi 18 târguri, pentru ca în 1845
39

Staţie de poştă, în prima jumătate a secolului al XIX-lea

ul târgurilor să sporească la 50; populaţia oraşului laşi ajungea la 5 locuntori.
n Ţara Românească, în 1831 sunt consemnate 37 oraşe şi târguri, între tuc'ureştii
numărau 50.370 locuitori, Ploieştii 15.895 iar Craiova 11.885. în Ivania, de la 3
oraşe (Cluj, Sibiu, Braşov) care numărau peste 10 000 >ri în 1786, se ajunge, în
1846, la 6 oraşe, cu o populaţie de aproximativ D locuitori (se adaugă Oradea,
Timişoara, Arad).
în perioada regulamentară se realizează o mai /■/(, -oisă sistematizare, imenajate
locuri de agrement (Copoum laşi şi Cişmigium Bucureşti), se dează la pavarea şi la
iluminatul străzilor, la extinderea reţelei de cana-sunt regularizate cursurile
Dâmbovitei şi Bahiuiului, ape care străbăteau louă capitale ale Principatelor.
Porturile Galaţi şi Brăila îşi modernizează instalaţiile Din 1831 începe ruirea
noilor oraşe Brăila şi Giurgiu (foste raiale); de asemenea, se edifică \ndria
(1834) şi Turnu-Măgurele (1836). Perioada istorică cuprinsă între -1848 este bogată
în transformări. Dezvoltarea îşi accelerează ritmul, ul spre modernizare devine
ireversibil. Progresul nu mai poate fi oprit, chiar pentru triumful său va fi
necesară o nouă revoluţie.
Dintr-o veche monografie sanitară a Munteniei datorată doctorului Constantin
Caracas
"Oricum s-ar privi clasificarea locuitorilor Valahiei fie din punctul de vedere
politic, fie din
de vedere fizic al ocupaţiunilor lor (aceştia) se împart în două clase boieri,
adică nobilii -.şi
Comercianţii şi meseriaşii, dintre care cei mai mulţi sunt de alte neamuri se
socotesc în

orwna clasă, fiindcă din punct de vedere al traiului aflu putină diferenţă între
cei dintâi şi cei din jrmă, căci toţi comercianţii şi toţi câţi dobândesc o
pozitiune bănească mai bună se silesc în toate bhipunle şi cu toată întinderea
luxului să imite viata boierilor"
Dl NI CU GOLESCU în "însemnare a călătoriei mele" despre nevoia de
modernizare a economiei româneşti
"Această mulţime de fabrice sunt în toate ţinuturile europeneşti, căci cu
aceste fabrici fieşcare stăpânire îşi fericeşte norodul, de aceia fac şi felurime
de ajutoare acelora ce întemeiază fabrice, iar nu împotrivă să le ia domnii bani,
pentru că ei au fabrici Marea pagubă este la o tară de a-şi scoate tot materialul
nefabnearisit vânzându-l în alte tari cu un prost preţ şi apoi să-l cumpere iarăşi
cu preţ de 30 ori mai mult,,

TEMĂ
1 Care a fost semnificaţia politică a tratatului de pace de la Adrianopol (1829)
pentru evoluţia
politică a Principatelor Române?
2 Caracterizaţi nivelul de dezvoltare social-economică a Principatelor în prima
jumătate a
secolului al XIX-lea
1
PRINCIPATELE ROMÂNE SI PROVINCIILE ISTORICE ROMÂNEŞTI ÎNTRE 1822-1848
- DOMNIILE PĂMÂNTENE (1822-1828). -
- REGULAMENTELE ORGANICE (1831-1832).
- DOMNIILE REGULAMENTARE.
- ROMÂNII DIN TRANSILVANIA, BUCOVINA, BASARABIA SI DOBROGEA ÎN
PERIOADA PREPAŞOPTISTĂ.
- MIŞCAREA POLITICĂ PREPAŞOPTISTĂ.
Domniile pământene (1822-1828). în succesiunea aproape imediată a )lutiei de la
1821 şi în contextul unor puternice contradicţii între Rusia şi eriul Otoman,
memoriile adresate Marilor Puteri, atât de interesate de viitorul ilor Române, şi-
au atins ţelul.
La 23 iulie 1822, Poarta hotărăşte numirea a doi domni pământeni, care fi
instalaţi însă abia în toamnă. Secolul fanariot lua sfârşit şi se împlinea fel
principalul deziderat al revoluţiei de la 1821.
Spre deosebire de predecesorii lor, loniţă Sandu Sturdza (în Moldova) şi gore D.
Ghica (în Ţara Românească) s-au aflat, de la început, într-o situaţie jă. Ei au
fost nevoiţi să se supună suflului înnoitor inaugurat de revoluţia de la 21 şi
să.guverneze în spiritul acestuia. Pe de altă parte, bunele lor intenţii şi /oia
acută de schimbare s-au lovit de obstacole de tot felul, multe insur-mtabile,
precum rivalitatea ruso-otomană sau conflictul politic şi ideologic între ierimea
mare şi cea de rang inferior, acum declanşat şi acutizat.
Nu au dat,deci, rezultatele aşteptate, nici măsurile fiscale care urmăreau o ii
corectă aşezare a birului, inclusiv asupra privilegiaţilor, nici încercările de
a ;e ordine în administraţie (lupta împotriva venalităţii şi corupţiei a
înregistrat un ec) şi nici cele care urmăreau o nouă împărţire administrativ-
teritorialâ, ;lusiv o evidenţă exactă a supuşilor străini sau a scutelnicilor şi
posluşnicilor.
Contemporanii au reţinut doar că, în timpul acestor domnii, birul a depăşit
oporţiile avute în vremea lui Caragea Vodă, rezerva moşierească a sporit şi,
irespunzător, şi unele obligaţii ale clăcaşilor.
în politica externă a Ţării Româneşti reţine, totuşi, atenţia corespon-înţa
activă a domnului cu cavalerul von Gentz, secretarul lui Metternich; prin termediul
acesteia Austria a câştigat o posibilitate nouă de a influenţa poli-:a Porţii în
Principate căci informaţiile epistolare erau, firesc, transmise la onstantinopol.
 Războiul ruso-otoman încheiat cu pacea de la Adrianopol a impus "pro-sctoratul"
Imperiului Rus asupra Principatelor, inaugurat cu o ocupaţie militară are se va
prelungi până în 1834.

TRATATUL DCLA ADRIANOPOL

ÎNCHEIAT INTKC RKSIâ SI TBRCTl1.3 2'14 StPTCMBRK "29
PR£V6D€RI IN fATORH TARILOR RO(1Î"6
fluTONOMtt ADMINISTRA, HM PtNTKii TARIlt ROfllSe.
ItttPOKRSl CCLOR TREI fHWLe (BfHILâ OttlKfiW tSKNU "SGHReLe ) D€UMITÎNtM!-S£
PR£CJS HOTARa TARII Pt TrtL" VEOKL DKWAmi
PENTRU TARILE MOMÎMC KASIORGAWIW LA
DE teraşt mnim maKraTi
LlKRT4T€S C0MERT8I.BI TARILOR BOMÎH€ C8 CCIMTE TARI.
ÎBRCIi NU M3I 4H ORCPTBL S3 CfiU" MIA TARILE RO-MCMe APROVIZIONĂRI POtTRM aKHJTA
SAM P6HTRU COH-SFANTINOPOl. Sf NICI SaUHORI
TaHCia ReCUNOAŞTE V,lL3BIIJTaTea K£GULSf1€"T£LOR
ce se VOR Face IN TIMPBL awwiSTKWiei KMSC PEHTRH 0KGa"Z4Rea TARILOR ROMINC
Boemii VOR fi cONSTiTuncwaLt si PAMINTEM. RecaNoasTesea PAVILIOMVUU ROM ÎN D€ CSTRE
T03TC STATeLE C"RO"Ne.
Regulamentele Organice (1831-1832). în anii 1829-1831, o mai veche iniţiativă,
impusă încă la Akkerman, încercată şi de Grigore Chica, avea, în cele din urmă, să
izbândească: elaborarea Regulamentului Organic.
"Tratatul de la Adrianopol"
Geneza lor, pentru ambele Principate, relativ îndelungată şi complexă, este
cunoscută: o anchetă rusă după ocuparea Principatelor, care a format obiectul unui
raport general, sintezele consulilor imperiali de la Bucureşti şi laşi, propunerile
şi memoriile boiereşti şi, desigur, instrucţiunile speciale ale curţii de la
Petersburg, toate la dispoziţia celor două comisii speciale de redactare, care au
funcţionat la Bucureşti şi la laşi sub preşedinţia consulului general rus Minciaki.
în mod esenţial, în elaborarea Regulamentului s-a dorit ca reformele să nu modifice
radical structurile so-cial-politice interne, dar să susţină unitatea celor două
provincii româneşti.
Acest principiu, precum şi cele mai multe dintre revendicările cuprinse în
memoriile boiereşti, dovedesc că Tratatul de la Adrianopol şi Regulamentele
Organice nu reprezintă începutul unei noi societăţi, cât, mai ales, împlinirea unor
deziderate pe care jocul de interese ale Marilor Puteri abia acum le recunoşteau.
Proiecte/e de Regulament, amendate de Curtea protectoare, erau adoptate de
Adunări/e obşteşti extraordinare din Bucureşti şi laşi, în mai şi octombrie 1831.
La acea dată, multe din dispoziţiile lor fuseseră deja puse în practică de
generalul Kiseleff, oficial însă doar de la 1/13 iulie 1831, pentru Ţara Românească
şi, respectiv, 1/13 ianuarie, pentru Moldova.
Astfel, separarea puterilor în stat, solicitată în "Cererile norodului
românesc", şi-a găsit o expresie mai apropiată de necesităţi. Domnul, care deţinea
puterea executivă, era ales pe viaţă de Adunarea obştească extraordinară. Contrar
acestor reglementări, primii domni regulamentari au fost desemnaţi de Rusia ţaristă
şi de Imperiul Otoman, doar târziu, în 1842, Gheorghe Bibescu fiind instalat,
conform procedurii stabilite.
Puterea legislativă aparţinea unei Adunări obşteşti care, alcătuită din boieri
favorabili domniei, era departe de a putea limita excesele acesteia. între
Prerogativele ei erau şi acelea de a elabora legile şi de a prezenta domnului
rapoarte despre starea ţării. Spre deosebire de Ţara Românească, unde în forul
le9islativ s-a manifestat o puternică opoziţie faţă de puterea protectoare, în
Moldova, Adunarea nu a luat atitudine împotriva lui Mihail Sturdza, a cărui
Politică filo-ţaristă era cunoscută.
43

Sistemul judecătoresc s-a reorganizat: tribunalele judeţene şi instanţele de au

fost pentru prima oară constituite. Practicile moderne încep să înlo-că arbitrariul
justiţiei medievale prin înfiinţarea corpului de avocaţi şi a iraturii. înaltul
Divan Domnesc, instanţa superioară, conferă autoritatea lu-ijudecat, ceea ce
împiedică reluarea infinită a unei cauze o dată cu schim-i domnului.
în domeniul administraţiei s-au creat departamentele, a fost modernizat mul fiscal
prin instituirea unei dări unice pe cap de familie, categoriile pos-cilor şi
scutelnicilor fiind desfiinţate; a fost instituit bugetul şi lichidate vămi/e ne.
Totuşi, boierii şi clerul continuau a fi exceptaţi de la impozite, iar vechiul m al
solidarităţii la bir s-a păstrat.
Armata a fost reinstituită, şcolile organizate pe o bază naţională, arhivele i
câştigat dreptul la existenţă. "Nedespărţita unire", acum pentru prima oară arată,
se instituie ca preambulul fericit al adevăratei uniri, nu prea părtate.
Caracterizarea de ansamblu a acestei prime legi fundamentale a celor
a ţări evidenţiază două elemente: pe de o parte, se îngăduia modernizarea
'etăţii româneşti, sub incidenţa unei situaţii care nu mai aştepta tergiversări,
ie alta, se consolida puterea politică şi economică a marii boierimi, vechiul ei
3m de privilegii, şi apăsătorul "protectorat" al Rusiei. înlăturarea vechilor
Drturi sociale şi a unor instituţii se desfăşura în condiţiile în care, în sectorul
nomiccel mai important, în agricultură, marii proprietari devin stăpâni asupra
i treimi din moşie, iar claca este constant majorată. Acesta este motivul
itru care, peste avantajele pe care le ofereau, Regulamentele Organice au
at noi obstacole în calea progresului general. Puterea oligarhică a boierimii şi
imul clăcii au ridicat împotrivă, în marea mişcare politică de la 1848, toate
ele dinamice ale societăţii româneşti.
Donc-vU rcg-jij- .".--.to<- Numiţi de puterea protectoare şi suzerană în ilie
1834, Alexandru Ghica şi h/lihail Sturdza, au devenit efectiv domni în ie, după
obişnuita călătorie de învestitură la Constantinopol.
Dintr-un bun început, noile căpetenii ale Principatelor s-au confruntat cu iri
dificultăţi. Preluau conducerea ţărilor lor după lungi ani de ocupaţie străină, re
le afectaseră grav resursele, şi suportau consecinţele sociale ale aplicăm
igulamentelor Organice: o activă rezistenţă a ţărănimii şi nemulţumirea cres-ndă a
boierimii, mijlocii şi mici, faţă de marea putere a aristocraţiei funciare, i
adaugă permanenta imixtiune a puterii protectoare şi atitudinea cel mai Ieşea
rigidă, cu deosebire în chestiuni de reformă socială şi economică, a lunarilor
obşteşti, în fond, bastioane ale privilegiaţilor.
în pofida acestei situaţii, domnii regulamentari au acţionat constant în insul
modernizării instituţiilor şi societăţii, s-au arătat interesaţi de îmbunătă-ea
raporturilor dintre ţărani şi proprietari, precum şi de consolidarea autonomiei
rii. Astfel, de numele lui Alexandru Ghica (1834-1842) se leagă o activitate
imarcabilă în domeniul judiciar (lichidarea proceselor restante, revizuirea sndicii
civile, şi adoptarea celei comerciale de inspiraţie franceză), în vreme ce rmaşul
său, Gheorghe Bibescu (1842-1848), a luat decizii importante în plan nanciar şi
judecătoresc, s-a preocupat de dezvoltarea învăţământului şi a efec-lat un control
eficace în problema veniturilor eclesiastice. Spre deosebire de Al

Recepţie la curtea domnitorului Gheorghe Bibescu

Ghica, recunoscut pentru relaţiile sale dificile cu Adunarea obştească, Gheorghe
Bibescu a suspendat-o (1844), inaugurând o guvernare prin decrete domneşti.
Personalitatea cea mai interesantă a epocii regulamentare rămâne însă domnul
moldovean Mihail Sturdza (1834-1849). Contradictoriu, ca timpurile în care a trăit
şi a guvernat, a fost apreciat pentru spiritul său gospodăresc, pentru calităţile
intelectuale şi simţul politic, după cum, în egală măsură, a fost condamnat pentru
felul în care a înţeles să-şi sporească averea, pentru modul în care a încurajat
corupţia şi venalitatea, pentru atitudinea sa de extremă duritate faţă de acţiunile
opoziţioniste, ori de unde ar fi provenit ele.
Peste meritele şi limitele lor, domnii celor două ţări române şi-au concertat
acţiunile, în multe situaţii măsurile adoptate fiind identice. încoronarea unor
asemenea iniţiative - desfiinţarea vămii dintre Moldova şi Ţara Românească,
hotărâtă în 1847 dar aplicată în chiar anul revoluţiei de la 1848, deschidea
Perspectiva pieţei unice între cele două Principate, condiţie esenţială pentru
unirea politică de mai târziu.
 în politica externă a perioadei prepaşoptiste merită insistat asupra a două
Momente semnificative: respingerea de către Adunarea obştească din Ţara Românească
a articolului adiţional la Regulamentul Organic şi iniţiativa "partidei naţionale"
muntene, care a oferit domnia acestei ţări lui Mihail Sturdza, foarte a9reat de
puterea protectoare, în speranţa înfăptuirii, o clipă mai devreme, a unirii.
Este astfel cunoscut că legile fundamentale, puse în aplicare în anii 1831-
1832, după ce fuseseră semnate de către Adunările obşteşti extraordinare, au
45

nfirmate de puterea suzerană abia în 1833, într-un moment în care Rusia socotea
oportun să le completeze potrivit intereselor sale în Principate. \şa a apărut
articolul adiţional, astfel formulat: "în viitor orice modificaţie ar facă Domnul
la Regulamentul Organic nu se vor putea înfiinţa şi a se n lucrare decât după o
într-adins deslegare a înaltei Porţi şi cu primirea Rusiei." Devenit consul al
puterii protectoare la Bucureşti, în 1835, baronul nann a insistat să se supună
spre aprobare forului legislativ al ţării noul Regulamentului, cu toate adăugirile.
actorii autohtoni de decizie se pun însă greu în mişcare. La 27 iunie 1836, torul
cere Adunării să numească o comisie care să adauge textului vechi gulamentului
legile noi, în vederea unei redactări cuprinzătoare. Varianta ;e pregăteşte
întâmpină, de la început, o puternică opoziţie, din rândurile , va lua naştere o
"Partidă naţională" condusă, energic, de Ion Câmpi-i, mare boier prahovean. Toate
presiunile exercitate asupra acestuia şi a care i se alăturaseră s-au dovedit
neputincioase. După ce la 15 iulie 1837 area a respins "articolul adiţional", la 21
iulie 1837 lucrările forului legislativ iuspendate, iar consulul rus, ofensat,
pleacă la Constantinopol spre a cere i suzerane să cheme la ordine pe opozanţi. La
9 mai 1838, cu prilejul chiderii Adunării, era citit un "înalt împărătesc firman",
care condamna lea din anul anterior, ameninţând cu represalii pe nesupuşi. Se
impunea, , din afară şi "de sus", cu acordul puterii suzerane, "articol adiţional";
'da naţională" era învinsă iar dreptul de intervenţie al Rusiei ţariste rat.
Adunarea, dominată de marea boierime, atât de puţin receptivă la iniţia-de reformă
ale domnului, se arătase însă disponibilă pentru a afirma ui la autonomie politică.
A doua iniţiativă a "Partidei naţionale" muntene, explicit prezentată într-o raţie
de principii, ■ era, semnificativ initulată, "Actul de unire şi inde-'enţă".
în a doua jumătate a anului 1838, Alexandru Ghica a plecat din ţară, tenţia
declarată de a-şi îngriji sănătatea în străinătate. în absenţa sa, din se anunţa,
la 20 ianuarie 1839, că o parte dintre boieri sunt hotărâţi să-l jă domn pe Ion
Câmpineanu, candidatură însă repede abandonată în lipsa imitaţii.
Atunci s-a născut ideea de a oferi tronul celor două Principate, reunite, lui '//
Sturdza. Deşi domnul Moldovei nu avea renumele unui liberal, şi nici nu îmarcase în
apărarea autonomiei ţării, se spera, astfel, să se pună capăt ilor boiereşti şi să
fie anihilată preponderenţa ţaristă. Ion Ghica, emisarul 'idei naţionale", a fost
trimis la laşi cu mandat precis. /. Câmpineanu renunţa litiv la tron în schimbul
angajamentului lui Mihail Sturdza că va obţine, de ia rea suzerană, Unirea
Principatelor şi desfiinţarea protectoratului rus. Domnul moldovean s-a arătat
interesat de propunere; în ce priveşte unirea, a convins că nu se putea realiza
fără sprijinul Franţei şi Angliei. în relaţii mai ise decât Al. Ghica cu puterile
occidentale, M. Sturdza înţelegea că ersul unionist nu poate avea succes decât
însoţit de o puternică presiune naţională asupra puterii protectoare şi a celei
suzerane. Misiunile diplo-

matice întreprinse la Constantinopol şi mai apoi la Londra şi la Paris, de Ion

Câmpineanu(în cursul anului 1839), nu au reuşit.
Românii din Transilvania, Bucovina, Basarabia şi Dobroge J în perioada
prepaşoptistă. |n imperiul Habsburgic, sub domniile împăraţilor Franc/se II (1792-
1806; din 6 aug. 1806 Francisc //renunţă la coroana "Sfântului Imperiu Roman de
naţiune germană, rămânând doar împărat al Austriei sub numele de Francisc I.) şi
Ferdinand V (1835-1848), dar cu deosebire în vremea cancelarului Metternich (1809-
1848) revenirea la absolutism se produce în forţă. Centralizarea, germanizarea şi
catolicizarea devin armele principale ale guvernării sprijinite pe autoputernicia
poliţiei secrete şi cenzurii. Confruntat cu extinderea valului de acţiuni sociale
şi naţionale, guvernul habsburgic se vede obligat să intensifice apăsarea economică
şi fiscală.
Este şi situaţia Transilvaniei, subminată atât prin subordonarea ei politică
(Dieta nu a mai fost convocată până în 1834, conducerea revenind unui guvernator şi
înalţilor funcţionari, coordonaţi de cancelaria aulică de la Viena), cât şi printr-
o consistentă exploatare a resurselor ei materiale şi umane.
Clasa politică rămâne nobilimea maghiară, de certă orientare conservatoare,
deşi vehement antihasburgică.
în aceste condiţii, viaţa politică a Transilvaniei s-a desfăşurat în Dieta
redeschisă în 1834 (evident, fără participare românească) şi prin raporturile
acesteia cu "Guberniul" şi cu Curtea de la Viena. Cele mai importante decizii, aici
adoptate, au survenit în anii 1841-1843 şi mai apoi în 1847, când s-a încercat,
fără succes, să se oficializeze limba maghiară şi o legiuire urbarială care
nesocotea complet dreptul la pământ al ţărănimii iobage. Şi într-un caz şi în
celălalt opoziţia românească a fost deosebit de puternică. în 1842, într-un celebru
memoriu, "O tocmeală de ruşine şi o lege nedreaptă", Simion Bărnuţiu protesta
împotriva înlocuirii limbii române cu limba maghiară în Biserica Greco-Catolică din
Transilvania. I s-a alăturat învăţatul sas din Mediaş, Ştefan Ludwig Roth, care
scria: "nu văd nevoia de a impune o limbă oficială ţării, căci noi avem deja o
limbă a ţării. Nu este nici limbă germană, nici cea maghiară, ci este limba
română".
în cea ce priveşte legea urbarială, G. Bariţiu a caracterizat-o drept "o
sterpitură născută dintr-un egoism orb lipsit de sentimente umanitare ca şi
neţinând cont de adevăratele interese ale ţării". Prezent la dezbateri, Avram
lancu, exasperat de orbirea cercurilor reacţionare care conduceau Transilvania, ar
fi exclamat: "Nu cu argumente filosofice şi umanitare se pot convinge tiranii ci cu
lancea ca Horea."
Absolutismul habsburgic şi poziţia reacţionară a nemeşimii maghiare au ascuţit
constant conflictele sociale şi naţionale din Transilvania.
Bucovina, vechi pământ românesc, care alăturat Moldovei cuprindea ţinutul
Cernăuţilor şi o parte din cel al Sucevei, a fost "răpit" de Imperiul Habsburgic în
1775!
După 10 ani de ocupaţie militară, în 1786 a fost înglobată Galiţiei devenind
51 19-lea ei cerc administrativ. Cu toate eforturile clasei politice autohtone şi "
potriva patentei imperiale din 29 septembrie 1790, care hotăra separarea Bucovinei,
această situaţie se va menţine până la 4 martie 1849 când, prin constituţia
austriacă, teritoriul din Norduf Moldovei a fost declarat provincie' autonomă a
Casei de Austria.
47

pirea la Galiţia a avut importante consecinţe social-pohtice, etnice şi

,e Cancelaria aulică de la Viena a preluat prerogativele Consiliului aulic
oi iar autoritatea guberniului de la Liov s-a extins şi asupra provinciei în
căreia a fost aşezat un căpitan districtual, cu reşedinţa la Cernăuţi
Dndenţa între autorităţi se purta în limba germană
jtontătile habsburgice au urmărit să asimileze boierimea moldoveana din
ia celei poloneze din Galiţia în consecinţă, o mare parte a proprietarilor
s-a retras la laşi Intre cei rămaşi, la ioc de frunte se aşază familia
zaki, cu un rol eminent în lupta pentru afirmare naţională a românilor
leni în întreg secolul al XIX-lea Casa şi moşia lor de la Cernauca au
;ntat un loc de refugiu pentru moldovenii izgoniţi din ţară pentru
genle lor democratice, dar şi un model de viaţă, de multe ori elogiat de
iporani
Raporturile sociale au fost reglementate prin Ordonanţa imperială din 22 1787, care
a instituit proprietatea mică ţărănească (rusticală), prin împro-ma cu loturile
aflate în folosinţă, şi cea mare boierească (domimcală) e supuse impozitului
funciar Vechile obligaţii de dijmă şi robotă se vor ie însă până la 1848
Jnirea forţată cu Galiţia a înlesnit slavizarea progresivă a Bucovinei o dată
runderea masivă în regiune a huţu/ilorş\ ucraimenilor Imperiul Habsburgic a
recunoscut Biserica Ortodoxă şi credincioşii ei s-au bucura de exerciţiul liber al
acestei religii Prin patenta imperială din 5 iulie Episcopia Bucovinei, asemenea
aceleia a Transilvaniei, era aşezată în dinea Mitropoliei Ortodoxe sârbeşti de la
Carlowitz (Karlowitz) Pnntr-un lament din 1786, menţinut vreme de 7 ani, era
afirmată obligativitatea amantului primar, înfiinţarea, întreţinerea şi, implicit,
subordonarea lui ui ortodox român
După 1815, catolicizarea şcolii a avut grave repercusiuni asupra învă-
ntului în limba naţională, restaurat pnntr-o recunoaştere parţială abia la
La 26 septembrie 1826 a fost înfiinţat, la Cernăuţi, un Institut Teologic şi
eminar clerical, cu limbile de predare latină, greacă şi germană
Basarabia fusese încorporată de Rusia ţaristă la capătul războiului ruso-oto-
din 1806-1812, măsura 45 629,9 km p şi, după o statistică din 1817, care
niază caracterul preponderent românesc al provinciei, număra 83 848 de
iu, ceea ce reprezenta 419 240 locuitori (urmează în procente, incomparabil
loare rutenii, evreu, lipovenii, grecii, armenii, bulgarii şi găgăuzii)
Iniţial, imperiul Rus a păstrat în Basarabia vechea împărţire românească în
nuturi, în cuprinsul cărora se aflau cinci cetăţi, 17 târguri şi 685 de sate De
nenea, sunt menţinute administraţia moldovenească şi întreaga legislaţie
■noară In fruntea regiunii a fost numit un boier moldovean, dublat de un
landant militar rus, ţinuturile sunt, de asemenea, încredinţate,
spre
ducere unor boieri autohtoni Din 1816, funcţia de guvernator civil este
'ordonată unui locţiitor al ţarului
După 1818, tendinţele de suprimare a autonomiei Basarabiei de către enul Rus au
devenit tot mai evidente, la 29 februarie 1828 a intrat în vi-ire noua organizare
administrativă şi conducere a provinciei Basarabia încorporată Guberniei
Novorosnsk, firesc, organele de conducere auto

nome erau suspendate, limba rusă fund singura admisă în administraţie şi justiţie
în pofida unei ocupaţii militare, întinse pe durata a 6 ani, şi a "protecţiei"
exercitate asupra celor două Principate, practic, până în 1856, Imperiul Rus nu s-a
putut extinde până la Carpaţi şi la Dunăre Astfel, doar românii din Basarabia au
fost expuşi deznaţionalizării şi pierderii treptate a identităţii şi asimilăm în
marea masă a populaţiilor supuse slavismului
Până la 1877, Dobrogea s-a aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman După
desfiinţarea raialelor (1829) ea a fost inclusă în noul paşalâc al Dunării, în care
intra şi Bulgaria Invaziile repetate şi războaiele, starea generală de nesiguranţă,
explică condiţiile grele de existenţă ale locuitorilor pământului dintre Dunăre şi
Mare
Investigaţiile dobrogene ale lui Ion lonescu de la Brad, e drept ulterioare
anului 1848, dar în strânsă legătură cu situaţia regiunii în întreaga primă
jumătate a secolului al XIX-lea, pun în evidenţă preponderenţa românilor alături de
otomani, cei mai vechi dar şi cei mai stabili locuitori Aşezaţi cu deosebire pe
malul Dunării, ţărmul Mării Negre şi în zonele păduroase din nordul şi sud-estul
Dobrogei, ei reprezintă o majoritate demografică şi în Deltă
De-a lungul anilor, fluxul demografic românesc s-a manifestat constant dinspre
celelalte provincii istorice, aportul cel mai ridicat fund cel din Transilvania Nu
fără temei s-a spus că, aici, ardelenii au făcut una dintre "cele mai trainice şi
mai semnificative descălecări" Prezenţa păstorilor transhumanţi - mocanii - cu
deosebire a celor din Ţara Bârsei şi din partea Sibiului în Dobrogea, era apreciată
de Ion lonescu de la Brad la 6 000.de persoane anual Cel din urmă autor se arată
impresionat şi de contribuţia lor la păstrarea naţionalităţii " prin intermediul
lor cauza naţională poate să progreseze pretutindeni unde ei merg"
H M.I ■■ întregul răstimp cuprins între cele două
revoluţii este caracterizat de lupta intensă dintre forţele politice, din
perspectiva căilor de urmat pentru modernizarea societăţii româneşti Conflictul
intern dar şi cu susţinere internaţională, implică practic întreaga lume românească
aflată într-un moment de răscruce al existenţei sale
Ansamblul memoriilor boiereşti, de dinainte şi imediat după 1821, adresate
Marilor Puteri, a condus la obţinerea domniei pământene Situaţia conjuncturală
creată de evenimentele din 1822 a favorizat categoriile de rang inferior ale
boierimii Ele elaborează proiectul sau, aşa-zisa "constituţie cărvunară", prezentat
spre sancţionare domnitorului moldovean lomţă Sandu Sturdza, în toamna anului 1822
Puternic influenţat de "spiritul veacului" şi de ideile revoluţiei franceze, în
cele 77 de articole ale sale statuau autonomia statului şi separarea Puterilor,
principalele drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, la proprietate şi la Petiţionare
precum şi ale tiparului şi învăţământului Dacă ar fi fost acceptat de marea
boierime şi de către Poartă, ar fi servit drept bază legislativă Pentru guvernarea
ţării Deşi domnitorul simpatiza cu "cărvunarii", el n-a putut aPlica proiectele
datorită opoziţiei marii boierimi sprijinită de forţe absolutiste externe
Tot în deceniul trei, filosoful Iurfiinist Eufrosin Poteca, profesor la Şcoala
de fa Sfântul Dava (1825-1832), propunea un program din care nu lipseau ega-
49

Gheorghe Asachi

Gheorghe Lazăr

j la numirea în funcţii, libertatea tiparului, impozitul proporţional cu averea. I

astfel preconizat ar fi fost o republică burgheză Eforturilor forţelor ;e,
conştiente de necesitatea modernizării societăţii româneşti şi recrutate ândurile
boierimii şi tinerei burghezii li s-au adăugat cele ale maselor eşti nemulţumite de
reglementările regulamentare: în primăvara anului , în Moldova, la Săbăoani, Hârlău
şi Herţa, când tunurile armatei de aţie au ucis peste 300 de răsculaţi şi la Islaz,
în sudul Ţării Româneşti, în
Tumultul luptei naţionale a cuprins treptat toate provinciile istorice locuite
xnâni. La Sibiu, în cuprinsul monarhiei habsburgice, era descoperită, la , o
"Societate revoluţionară secretă româno-polonă" condusă de Adolf
d, un emigrant polonez. Frgntaşii acţiunii naţionale din Transilvania, Banat şi
Românească militau pentru "republică românească, cuprinzătoare, aşezată parte şi
alta a Carpaţilor". Cinci ani mai târziu, la 1839, în Moldova, era descoperită
"Conjuraţia
ederativă", a comisului Leonte Radu, care preconiza, în vederea con-
Jrării Marilor Puteri vecine, unirea federativă a Moldovei, Ţării Româneşti
îrbiei.
Dar cele mai semnificative acţiuni în direcţia naţională vor fi întreprinse de ui
grupării reprezentând aceste interese în Adunarea obştească a Ţării lâneşti - Ion
Câmpineanu. Partida sa - frecvent numită "naţională" - a ela-it două documente de
incontestabilă semnificaţie: "Actul de unire şi •pendenţă" (13 noiembrie 1838) şi
"Osăbitul act de numire a suveranului anilor" (17 noiembrie 1838). Semnatarii
primului text contestă legalitatea

Regulamentelor şi a domniei în fiinţă şi denunţă legăturile de vasalitate faţă de

Poartă, pe care le-ar dori răscumpărate printr-o contribuţie generală. Ei se
pronunţă, de asemenea, pentru Unirea Principatelor.
"Osăbitul act" prezintă prerogativele excepţionale ale domnului pe durata
războiului de independenţă. în partea a doua, sub influenţa ideologiei revoluţiei
franceze, se solicită drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, completate cu votul
universal si rezolvarea problemei agrare prin abolirea clăcii şi instituirea
libertăţii în învoielile dintre ţărani şi proprietari.
Obiective, în egală măsură, naţionale şi sociale au călăuzit şi mişcarea din
1840, organizată de o societate secretă în conducerea căreia, de la început, s-au
aflat D. Filipescu, E. Murguşi J.A. Vaillant. Un Comitet Patriotic, în rândurile
căruia se numărau mulţi tineri, coordona activitatea de la Bucureşti. Scopul
acţiunii, extinsă şi asupra Moldovei şi Transilvaniei era "de a realiza întru totul
dorinţele şi trebuinţele poporului".
Se urmărea astfel, consolidarea autonomiei şi chiar "o anumită situaţie de
independenţă". în cea ce priveşte obiectivele sociale, se preconizau: lichidarea
proprietăţii de tip feudal şi a relaţiilor servile, desfiinţarea statului
"ciocoiesc" şi constituirea altuia nou, pe principiul "domniei democratice";
programul agrar prefigura o lungă dezbatere teoretică, încununată în 1864 cu "legea
rurală" a lui Cuza şi Kogălniceanu: emanciparea clăcaşilor şi împroprietărirea lor
cu loturile în folosinţă, în schimbul unei despăgubiri, "o rentă în bani în locul
rentei în muncă obligatorie... statornică o dată pentru totdeauna în raport cu
valoarea pământului cedat de veci". Descoperiţi, "complotiştii" au fost anchetaţi
de domnitorul Alexandru Ghica, judecaţi şi condamnaţi în primăvara anului 1841.
înfrântă şi suprimată o dată cu arestarea organizatorilor, mişcarea din 1840
avea să renască sub înfăţişarea societăţii secrete "Frăţia", organizată în 1843 de
Nicolae Bălcescu, Christian Teii, Ion Ghica şi CA. Rosetti. Relativ repede şi-a
constituit o filială la Paris, al cărei secretar avea să fie CA. Rosetti,
"Societatea studenţilor români", în 1845, şi, foarte probabil, o alta la laşi, sub
înfăţişarea .Asociaţiei patriotice". După eşecul de la începutul deceniului,
"partida revoluţionară îşi mărgineşte lucrarea la propaganda tainică şi pe faţă a
ideilor; cu scrieri literare şi caută a pregăti revoluţia viitoare şi a formula
sinteza ei", avea să scrie N. Bălcescu.
Anii premergători anului 1848 sunt destinaţi, deci, unor intense căutări
teoretice, dar, în egală măsură, şi descoperirii, în toate ţinuturile româneşti, a
celor capabili să-şi asume programul social şi naţional al acelui timp. Astfel,
Bălcescu este prezent în Banat şi în Transilvania, în 1845, iar în anul următor, la
laşi. Fructuoase contacte între tinerii despărţiţi de Milcov, "balaurul care
trebuie Privit", au loc la Mânjina, în 1845 şi 1846, la conacul lui Costache Negri,
care se adresa lui Costache Filipescu îndemnându-l să lucreze pentru a pune bazele
solide ale Unirii "între două popoare mici care nu trebuie să formeze decât unul
singur".
în fine, la 1 ianuarie 1847, în faţa studenţilor români aflaţi la Paris,
Bălcescu formula, cu toată claritatea, obiectivul major al viitoarei revoluţii,
sinteza aspiraţiilor întregului nostru popor: "Ţinta noastră, domnilor, socotesc că
nu Poate fi alta decât Unitatea Naţională a Românilor. Unitate mai întâi în idei şi
în
51

nte, care să aducă apoi cu vremea unitatea politică... La crearea acestei ităti, la
o reformare socială a românilor... trebuie să ţintească toate noastre."
BARIŢIU despre naţionalitate
unirea şi uniunea naţională sunt bunuri mari, importante şi însufleţitoare, care nu
cer mai it voinţa tare de a fi şi a rămâne un singur popor... toţi fraţi, vorbitori
ai unei limbi păstrate ni şi veacuri... lubiţi-vă şi apăraţi-vă unul pe altul,
cunoaşteţi că sunteţi fraţi şi aceasta e atea".
DES PREZdespre Moldo-Valahia şi mişcarea românească.
stuala situaţie a românismului, ca şi întreaga sa istorie, se vădeşte limpede în
această itre patriotismul latin al moldo-vlahilor şi intrigile greco-ruse. Prost
slujit de oamenii pe care a putere, persecutat cu înverşunare de greci şi ruşi,
slab înconjurat de turci, românismul uieşte şi prosperă; el domneşte în Moldo-
Valahia, stăpâneşte Bucovina, Ungaria ia, Transilvania, în ciuda maghiarilor,
Basarabia, în pofida ruşilor şi a stabilit între toate âne o legătură de idei şi
interese nu mai puţin puternice decât cea de sânge".
iMĂ:
Prezentaţi statutul politico-juridic al Principatelor Române între 1822-1841 faţă
de puterea
protectoare şi cea suzerană.
Care a fost contribuţia Regulamentelor Organice la opera de modernizare a
Principatelor
Române? .
Caracterizaţi dezbaterea în jurul articolului adiţional şi ecoul ei în plan
politic.
Identificaţi principalele forme de luptă ale românilor din provinciile aflate sub
stăpânire
străină în perioada prepaşoptistă.

MIŞCAREA DE REGENERARE NAŢIONALĂ SI SOCIALĂ

DE LA 1848-1849
- REVOLTA SOCIALĂ SI PREMISELE EL; CAUZELE REVOLUŢIEI.
- DESFĂŞURAREA REVOLUŢIEI (ÎNCEPUTURILE EL). PROGRAMUL
NAŢIONAL INTRE MINIMAL ŞI MAXIMAL.
Revolta socială şi premisele ei; cauzele revoluţiei. Anul 1848 a fost un an
"revoluţionar, pregătit de marile transformări din structura societăţii europene
din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Revoluţia a inaugurat o etapă nouă în
dezvoltarea lumii modeme. într-un moment de acutizare a crizei interne, acţiunea
revoluţionară s-a profilat drept unica modalitate de rezolvare a marilor probleme
social-economice, politice şi naţionale ce se ridicau în faţa popoarelor. Pentru
Nicolae Bălcescu, momentul revoluţiei de la 1848 a constituit "o revoluţie
democratică şi socială", dar aspectul naţional transpare din însăşi esenţa
revoluţiei.
Revoluţia de la 1848-f849 îşi află cauzele în: gradul de dezvoltare a
societăţii în general, accentuarea contradicţiilor sociale, acutizarea problemei
agrare şi necesitatea rezolvării sale, necesitatea soluţionării problemei naţionale
prin făurirea unui singur stat românesc în cadrul fostei Dacii, cerinţa rezolvării
favorabile şi impunerii unui statut internaţional deosebit Ţărilor Române, în
condiţiile raporturilor încordate între puterea suzerană şi puterea protectoare.
Cauzele sunt reflectate şi mai pregnant în situaţia de exploatare naţională a
românilor din Transilvania.
Fiind expresia elocventă a tendinţei permanente şi tot mai accentuate de
modernizare în societatea românească, revoluţia paşoptistă din Principate a
constituit veriga cea mai înaintată din sud-estul Europei. La baza sa s-au aflat
progresele acumulate de societatea din Ţările Române, în direcţia dezvoltării
moderne, vizibile încă din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Ca o cerinţă
primordială a propăşirii istorice a românilor, revoluţia din 1848-1849 a continuat,
pe o treaptă superioară, idealurile revoluţiei din 1821 condusă de Tudor
Vladimirescu.
Ea s-a caracterizat printr-un profund democratism reflectat în ideologia
tuturor românilor - daco-românismul - şi în întreaga activitate revoluţionară.
Caracterul modern reiese din modalitatea de conducere şi din practica politică, din
Prevederile principalelor documente programatice care au fost rezultatul acţiunii
<;i deciziei boierimii liberale. Acestea au reflectat dorinţele românilor, în
ansamblul lor, au exprimat noile cerinţe, în acord cu nivelul de dezvoltare
istorică, şi au lăsat să se întrevadă aspecte ideologice şi politice noi. Un
element specific al revoluţiei române este cel legat de organizarea marilor adunări
populare cu caracter plebiscitar, care au dat un gir democratic documentelor
programatice.
53

I Adunări populare Mişcări ţărăneşti ► Forţe revoluţionare maghiare şi

secuieşti ||, M
Oradea (r) Salonta '"" Vărsând

Baia Mare vişeu. ue

f\Târgu Lăpuş
..V •••:.. Rodna
•v .■' \ > Năsăud Vatra Dornei \
Zalău
ToSa Topliţa
in
Gheorghieni; . .-; Mureş Leontmeşti P v
\ oTg.Lăpuşnei i Tiraspol Tighina

I-'-,
'
Comrat
Cetatea Alb Tatarbunar
Comloşu Mare
Jimbolia {
Timişoara (r)..liugoj
■jSf Ghebrghe
OBraşo\/V/i9-.VUo' 12/24.XI.Râmnicu
ecuci Cahul 15/27 IX.1848 îBolgrad
t l
Oraviţa
Câmpulung
:ea Racc 'Râureni Târgovişte
Caransebeş .,". _
Petroşani o" ?<>< ,..
Sf.GheorgheE Sulina 'zz
Vrsacl Aninaj ,Vs._ Râmn,c~u Vâlcea Racovjta ► " '%
RFirBin ur"v.ia 4T .. Baia.Jârgu Jiu -- - -
CamPina.. .
BELGRAD • -d Aramă
""-•4
Orşova Tumu Seven'n... .
.. 'Dealu Spirii* Radovanu
~" Centre de activitate ale
revoluţionarilor maghiari si secui g Tabăra militară a lui Gh. Magheru
Forţe habsburgice Timişoara Centre de rezistenţă ale trupelor imperiale Intervenţia
ţaristă
Strehaia
Cernavodă
Constanţa
Punghina/
BăileŞti'-. ; Vi!' y nauuvaiiu -■-
Vidin • : - "* oiiisua
Calafat '"'Segarcea A * "N ► Giurgiu Turtucaia
Bazargic Balac _
•A & Alexandria Rusciuc
Lom - Islaz o Turnu Măgurele
Nicopole ' . . ţ " *,
V . .".-i Rii'i- O

Rolul executoriu în revoluţie l-a jucat întreaga naţiune română, boierimea

liberală, întreprinzătorii, meseriaşii, lucrătorii şi marea masă a ţărănimii. Un
element fundamental al revoluţiei române provine, astfel, din participarea
ţărănimii, în proporţie de masă, la acţiunile revoluţiei.
Specificul unitar al istoriei naţionale s-a manifestat, şi de această dată, în
mod plenar. Unitatea revoluţiei şi-a avut originea în: similitudinea condiţiilor
istorice de desfăşurare, registrul ideologic şi programatic comun, colaborarea
permanentă a liderilor revoluţiei, prezenţa aceloraşi forţe sociale participante.
Acestea nu au estompat însă unele aspecte cu caracter particular, determinate de
natura regimului politic din provincii şi de raporturile cu marile imperii vecine.
Izvorâtă din cauze interne, revoluţia paşoptistă a urmărit, între altele,
înlăturarea servitutilor feudale şi împroprietărirea ţăranilor, asigurarea de
drepturi şi libertăţi democratice, unitatea şi independenţa naţională. între
programul de acţiune imediată şi cel de perspectivă, tactica revoluţionară a impus
deseori, în funcţie de conjunctura istorică, ţeluri şi forme mascate de manifestare
în propagarea programului naţional, şi în poziţia faţă de imperiile vecine.
Necesitatea unirii Moldovei cu Ţara Românească mai întâi, ca nucleu al viitorului
stat unitar român, era acceptată chiar şi de transilvăneni. Astfel, în
Transilvania, unde sarcinile sociale şi naţionale s-au împletit strâns, în faţa
politicii profund antiromâneşti a nobilimii maghiare, care urmărea, practic,
anihilarea elementului autohton, liderii naţiunii române, prin programul lor
politic, s-au apropiat de Habsburgi ("alegerea răului ţel mai mic"), au acceptat să
colaboreze cu Habsburgii. Aşadar, revoluţia a reprezentat un moment important în
dezvoltarea şi afirmarea naţiunii române şi a conştiinţei sale proprii.
Desfăşurarea revoluţiei (începuturile ei). Programul naţional între minimal şi
maximal. n primăvara anului 1848, tensiunea socială'şi politică a crescut în
condiţiile izbucnirii revoluţiei europene. Datorită condiţiilor istorice concrete,
programul naţional al revoluţiei române a evoluat între minimal- reafirmarea
statutului particular al Principatelor în plan internaţional şi în raporturile cu
Poarta Otomană - şi maximal- constituirea statului naţional român, idee pentru care
au militat conducătorii revoluţionari din întreg spaţiul românesc. Principatele
Române au fost cuprinse, la începutul lunii martie, de numeroase agitaţii
revoluţionare. în aprilie 1848 se desfăşurau consfătuiri ale membrilor societăţii
revoluţionare "Frăţia" m Ţara Românească. Un loc important în rândul documentelor
programatice l-a ocupat broşura "Ce sunt meseriaşii", care se pronunţa pentru
aplicarea unor reforme cu caracter modern. în Ţara Românească se constituia un
Comitet Revoluţionar se preconizau drept centre ale unei mari acţiuni politice
localităţile Bucureşti, Telega, Islaz şi Ocnele Mari.
într-o atare conjunctură, Rusia ţaristă continua să-şi manifeste tendinţele de
expansiune în zona Dunării de Jos şi era foarte neliniştită faţă de orice posibilă
acţiune revoluţionară. într-o scrisoare din martie 1848, către domnitorul Gheorghe
Bibescu, generalul Pavel Kiseleff arăta că guvernul imperial rus lua act cu
nelinişte de agitaţiile revoluţionare din Ţara Românească, în timp ce, la 28
martie, cancelarul Rusiei, Nesselrode, a înaintat o notă diplomatică în care
amintea că ţarul Nicolae I nu admitea slăbirea controlului Rusiei, în calitate de
putere protectoare, asupra Moldovei şi Ţării Româneşti.
55

între timp, noi acţiuni revoluţionare erau înregistrate în Bucovina şi în

Transilvania. în martie 1848, la Cernăuţi se organizau gărzi naţionale şi lua
fiinţă un Comitet de acţiune în rândul căruia activau fraţii Hurmuzaki. în
Transilvania situaţia era mult mai complicată. Revoluţia maghiară, în frunte cu
Lajos Kossuth, urmărea reconstituirea regatului medieval al . Ungariei, în care să
existe o "naţiune unică" şi un stat "indivizibil". încă din martie, în Transilvania
se constituiau, de către maghiari, "gărzi naţionale" îndreptate împotriva
mişcărilor ţărăneşti, ale românilor în general; românii şi Transilvania erau
excluşi de la rezolvarea problemei agrare, un obiectiv prioritar al revoluţiei
maghiare.
Vasile Alecsandri
Tot în martie, prin hotărârea Dietei de la Pojon, Transilvania şi Par-tium-ul
au fost anexate la Ungaria, contrar voinţei naţiunii române. Se impunea deci, din
partea românilor,
sa unui program de acţiune politică şi social-naţională imediată. Pe inie se
înscriu documentele redactate, sub impulsul lui Eftimie Murgu, la cele alcătuite de
tinerii Avram lancuşl Alexandru Papiu-llarian la Târgu-jna din cerinţele
fundmentale fiind rezolvarea problemei naţionale. Bărnuţiu publica documentul
intitulat "Provocaţiune", în care era în mod categoric, ideea anexării
Transilvaniei la Ungaria. în aprilie, -a intensificat în condiţiile în care
mişcările ţărăneşti cuprindeau Munţii Banatul şi zonele secuilor. Autorităţile din
Transilvania au intervenit isuri împotriva românilor, printre ai căror lideri erau
menţionaţi Avram oan Buteanu.
Moldova, opoziţia faţă de politica domnitorului Mihail Sturdza s-a at, la 27
martie/7 aprilie, într-o Adunare populară desfăşurată la Hotelul rg din laşi.
Adunarea a fost condusă de Grigore Cuza. Protestând gimului lui Mihail Sturdza,
Adunarea, ce cuprindea reprezentanţi ai irţelor sociale şi politice, a numit o
comisie care să redacteze un de revendicări. Un rol important în elaborarea sa l-a
avut Vasile n, documentul, "Petiţiunea-proclamaţiune", aparţinând boierilor şi
moldoveni. El cuprindea 35 de puncte şi avea, aparent, un caracter încercând să se
păstreze în limitele legalităţii politice datorită temerii de Rus; de aceea, la
primul punct se proclama "Sfânta păzire a untului Organic în tot cuprinsul său şi
fără nici o răstălmăcire", Aceasta iur, o prevedere ce urma să atenueze o posibilă
reacţie a Rusiei ţariste, ii moderat reiese şi din abordarea problemei agrare,
solicitându-se doar

"grabnica îmbunătăţire a stării locuitorilor săteni". Erau prevăzute şi revendicări

cu caracter democratic, modern, precum eliberarea deţinuţilor politici, o reformă a
sistemului de învăţământ, siguranţa persoanei, desfiinţarea cenzurii.
Mihail Sturdza a respins însă "Petiţia". Domnitorul a trecut la arestări în
rândul liderilor revoluţiei. 13 dintre ei erau duşi în arest, în Imperiul Otoman,
dar, la Brăila, 6 dintre ei au fugit de sub escortă şi s-au refugiat la consulatul
englez de unde, apoi, au trecut în Banat şi în Transilvania, unii dintre lideri
elaborând şi planuri pentru o acţiune militară în Moldova. Reprimarea revoluţiei
din Moldova de către Mihail Sturdza a generat exilul revoluţionarilor români ce a
cuprins participanţi din toate provinciile.
în primăvara anului 1848, situaţia s-a agravat în Transilvania după ce aceasta
a fost anexată cu forţa la Ungaria. Guvernatorul Telekia trecut imediat la măsuri
dure împotriva românilor şi a conducătorilor lor. Se punea, practic, problema
supravieţuirii naţiunii române din Transilvania. în această situaţie gravă s-a
hotărât, la 30 aprilie, într-o primă adunare politică a românilor transilvăneni pe
Câmpia Libertăţii, organizarea la Blaj, cu începere din 3/15 mai, a unei Mari
Adunări Naţionale.
Deschisă la data stabilită, Adunarea a demonstrat excepţionala solidaritate a
naţiunii române şi forţa sa de acţiune politică. S-a pus în lumină caracterul
profund radical al revoluţiei din această provincie românească, confruntată cu atât
de dificile probleme politice. Au participat peste 40 de mii de oameni, în marea
lor majoritate ţărani şi tineri intelectuali, ridicaţi din rândul ţărănimii şi
legaţi de masele populare.Ea a"realizat unitatea între ţărănime şi tineretul
studios, din rândul căruia se vor recruta tribunii revoluţionari. Adunarea a fost
bine organizată, având un caracter reprezentativ şi naţional. La conducerea sa s-au
aflat doi preşedinţi, doi vicepreşedinţi şi zece secretari. în conformitate cu una
din lozincile adunării - "Noi vrem să ne unim cu ţara" - la Adunare au participat
revoluţionari din Moldova, Alecu Russo, Alexandru loan Cuza, N. lonescu, ş.a.,
reprezentanţi ai Comitetului Revoluţionar din Ţara Românească, Dimitrie Brătianu şi
transilvăneni stabiliţi în Ţara Românească, precum August Treboniu Laurian şi Ion
Maiorescu. La 14 mai, Simion Bărnuţiu a rostit un discurs în cadrul unei
consfătuiri a fruntaşilor revoluţiei, în catedrala de la Blaj. El a cerut ca
Adunarea să proclame deplina libertate şi independenţă a naţiunii române.
Adunarea a votat, în unanimitate,documentul intitulat "Petiţiunea Naţională".
Se revendicau independenţa "naţională" a românilor din Transilvania, desfiinţarea
iobăgiei fără nici o despăgubire din partea ţăranilor, constituirea unei gărzi
naţionale româneşti, libertatea persoanei, a cuvântului şi întrunirilor. Din motive
tactice, Adunarea a exprimat fidelitatea naţiunii române faţă de împăratul de la
Viena şi dinastia conducătoare. De asemenea, locul desfăşurării istoricei Adunări a
căpătat denumirea de Câmpia Libertăţii. Adunarea a decis ca programul revoluţiei să
fie prezentat de două delegaţii -una la Viena şi alta la Cluj. A fost ales un
Comitet Naţional Român (Permanent), cu sediul la Sibiu, sub pre;edinţia lui Andrei
Şaguna. Adevăratul conducător era .însă Simion Bărnuţiu.
în Bucovina, s-a desfăşurat, la 20 mai 1848, o Adunare populară condusă de
fudoxiu Hurmuzaki. Ideile dezbătute aici au fost preluate, în vara aceluiaşi
57

Simion Bărnuţiu
Gheorghe Bariţiu

i, în documentul intitulat "Petiţia ţării". Aceasta cerea autonomia Bucovinei şi a

isencn Ortodoxe, libertatea comerţului, deplina egalitate în faţa legii.
Adunarea de la Blaj, din mai 1848, a avut meritul istoric de a fi contribuit,
i mod decisiv, la desăvârşirea programului revoluţionar comun al tuturor
Dmânilor. Sub influenţa hotărârilor adunării, revoluţionarii moldoveni reuniţi la
raşov, la 24 mai 1848, au redactat un legământ intitulat "Prinţipii/e noastre
>entru reformarea patriei". Se cereau desfiinţarea clăcii (boierescului) şi împro-
rietărirea ţăranilor fără despăgubire, asigurarea libertăţii persoanei şi a
egalităţii
i faţa legilor. Prevederea cea mai importantă era cea privitoare la unirea
/loldovei şi a Ţării Româneşti "într-un singur stat neatârnat, românesc".
temarcăm astfel că, formulate într-o conjunctură istorică specifică, revendicările
omâneşti nu puneau în discuţie echilibrul de forţe stabilit între marile imperii,
în
Europa de sud-est. în acelaşi timp însă, idealul naţional românesc era sprijinit şi
)ropagat, în continuare, pe toate căile. în condiţiile regimului opresiv din
Moldova şi Ţara Românească "Gazeta de Transilvania" reprezenta organul de
)resă principal al revoluţiei româneşti.
NICOLAE BĂLCESCU despre istoria naţională
"Să deschidem Istoria, cartea de mărturie a veacurilor şi luminaţi de
filosofia ei, vom vedea că de 18 veacuri naţiunea română n-a vegetat, n-a stat pe
loc, ci a mers înainte transformându-se şi luptându-se neîncetat pentru triumful
binelui asupra răului, a spiritului asupra materiei, al drefltului
58

asupra silei, pentru realisarea, atât în sânul său cât şi în omenire, a dreptăţii
şi frăţiei, aceste două temelii a ordinei absolute, perfecte a ordinei
dumnezeieşti".
NICOLAE BĂL CESCU cu privire la caracterul revoluţiei române din 1848-1849.
"Revoluţia română de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fără
trecut şi viitor, fără altă causă decât voinţa întâmplătoare a unei minorităţi sau
mişcarea generală europeană. Revoluţia generală fu ocasia iar nu causa revoluţiei
române. Causa ei se pierde în zilele veacurilor. Uneltitoni ei sunt 18 veacuri de
trude, suferinţe şi lucrare a poporului român asupra lui însuşi.
Revoluţia de la 1848 căuta a reîntregi pe român numai în drepturile sale de
om şi de cetăţean, fără a căuta a-! reîntregi în drepturile sale de naţie. într-
aceasta ea se mărgini a cere ca Turcia să respecte vechile capitulaţii recunoscute
şi întărite şi prin tratatul de la Adnanopol şi Hatişeriful de la 1834. Ea ceru
asemenea ca Rusia să-şi păzească tractatele, care recunosc autonomia şi
independenţa administrativă a terii şi nesihrea pământului ei, şi să se mărginească
în rolul ei de chezaşă fără a se amesteca în treburile din lăuntru ale ţeni
usurpând titlul şi rolul de protectoare Revoluţia de la 1848 nu era dar în drept
împotrivitoare nici Porţii nici Rusiei, devreme ce se mărginea a cere păzirea
tractatelor fără a proclama un drept nou. Românii, în buna credinţă a lor socoteau
că aceste Puteri vor fi gata a păzi sfinţenia tractatelor, şi nu vor putea a le
tăgădui reformarea legiuirilor potrivit dreptului lor de autonomie".
TEMĂ:
1. Caracterizaţi revoluţia română paşoptistă.
2. Prezentaţi raporturile dintre revoluţia română şi cea maghiară, în 1848.
3. Prin ce se remarcă radicalismul "Petiţiunii Naţionale" de la Blaj?
1.
MERSUL REVOLUŢIEI ÎN PROVINCIILE ROMÂNEŞTI. (MAI-SEPTEMBRIE 1848).
- PROGRAMUL DE LA CERNĂUŢI.
- EVENIMENTELE DIN TRANSILVANIA SI ACTIVITATEA GUVERNULUI DIN
ŢARA ROMÂNEASCĂ (IUNIE-SEPTEMBRIE 1848).
Programul de la Cernăuţi. în Ţara Românească, politica domnitorului eorghe
Bibescu nu a putut preîntâmpina izbucnirea revoluţiei. în aprilie 1848, nitetul
Revoluţionar, compus din St. Golescu, Ion Heliade Rădulescu, Christian '/, a inclus
şi pe fraţii Ion şi Dimitrie Brătianu. Aceasta a semnificat întărirea pului
revoluţionarilor români şi constituirea unui nucleu de conducere al oluţiei.
Revoluţia din Ţara Românească era văzută ca o urmare firească a jnimentelor din
toate celelalte provincii. Nicolae Bălcescu, Alexandru C. Go-cuşi C. A. Rosettim
avut rolul principal în organizarea acţiunii revoluţionare.
A fost elaborat un program revoluţionar în care se insista asupra respon-
Dilităţii ministeriale, libertăţii de exprimare, alegerii unui domn responsabil,
ntru secularizarea averilor Bisericii, eliberarea şi împroprietărirea ţăranilor
prin spăgubire. Programul era expresia compromisului între forţele şi curentele
/oluţionare. El nu a vizat, din considerente de tactică şi de strategie politică,
în )d deschis, problema raporturilor cu Poarta otomană (deşi articolul 1 din
oclamaţia de la Islaz se pronunţa pentru un statut deosebit al raporturilor cu
periul Otoman), unitatea şi independenţa naţională, mai ales că Poarta şi isia
numiseră comisari cu misiuni de informare în Ţările Române, iar în isarabia erau
semnalate concentrări de forţe militare ţariste.
Şi în celelaltare provincii româneşti aflate sub opresiunea străină au avut ;
mari adunări plebiscitare. La 20 mai 1848, la Cernăuţi, în prezenţa unor
prezentanţi de frunte ai clerului, boierimii, şi fruntaşilor ţărănimii, după
îzbateri susţinute, au fost adoptate 12 dorinţe, între care, la loc de frunte, se
Iau separarea Bucovinei de Galiţia, conservarea naţionalităţii române şi earea de
şcoli naţionale, autonomia provincială, defiinţarea clăcii şi a dijmei, îsfacerea
de Mitropolia Ortodoxă de la Karlowitz şi alegerea episcopului de ătre un Congres
bisericesc alcătuit din clerici şi mireni. La 15/27 iunie 1848, la jgoj, în Banat,
sub preşedinţia lui Eftimie Murgu, o Adunare de 12 000 de ameni a decretat, între
altele, respectarea naţionalităţii româneşti, oficializarea nbii române, înarmarea
poporului "după putinţă în răstimp de 6 zile cu sfensive, iar după ce se va arma de
către stat, atunci să păşească ofensive".
Evenimentele din. Transilvania şi activitatea guvernului Jtn Ta ' omânească
(iunie-septembrie 1848). In Ţara Românească, revoluţia trebuia ă izbucnească în mai
multe centre deodată pentru a nu permite domnitorului

Gheorghe Bibescu să acţioneze pentru înăbuşirea ei. Revoluţia s-a declanşat însă,
datorită măsurilor autorităţilor, mai întâi în Oltenia, la Islaz, la 9/21 iunie, şi
apoi în Bucureşti, la 11/23 iunie 1848. La Islaz s-a format primul guvern
revoluţionar, din care făceau parte Ion Heliade Rădulescu, Ştefan Golescu, Radu
Şapcă, Christian Teii, Nicolae Pleşoianu. Tot aici s-a dat citire unei Proclamaţii
ce cuprindea programul aprobat ulterior, sub presiunea maselor, la 11/23 iunie, de
către Gheorghe Bibescu. în zilele următoare, consulul general al Rusiei a protestat
faţă de acest act şi a părăsit Capitala. Aceasta l-a determinat pe Gheorghe Bibescu
să abdice şi să plece grăbit din ţară. S-a constituit, astfel, un nou guvern
provizoriu în care intrau Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Ma-gheru, Alexandru G.
Golescu, C. A. Rosetti, Nicolae Bălcescu. şi alţii.

Nicolae Bălcescu

Eliberarea deţinuţilor politici, la 11 iunie 1848, la Bucureşti, de către un grup

de revoluţionari

61

a uşura obţinerea recunoaşterii noului guvern de către Rusia au fost

în guvern colonelul Ion Odobescu şi Mitropolitul Neofit, cunoscute ele-
conservatoare. La 15/27 iunie, pe Câmpia de la Filaret masele populare
IUS jurământul prin care îşi exprimau adeziunea la programul revoluţiei.
Suvernul revoluţionar din Ţara Românească a încercat să aplice unele
Ieri ale Proclamaţiei de la Islaz. S-au remarcat în această activitate febrilă
e Bălcescu şi Alexandru G. Golescu. Astfel, au fost abolite rangurile
şti, s-au adoptat steagul tricolor şi lozinca "Dreptate şi frăţie", au fost
iti deţinuţii politici, a fost organizat corpul comisarilor de propagandă, s-a
la organizarea forţelor armate.
Buvernul provizoriu a dus însă o politică prudentă şi, deseori, lipsită de re,
încât forţele contrarevoluţionare, reprezentate de coloneii I. Odobescu omon şi de
către Mitropolitul Neofit, au organizat, la 19 şi respectiv la ie, acţiuni menite
să restaureze vechiul guvern. Ele au fost dejucate însă târârea maselor populare.
în ceea ce priveşte problema agrară, Nicolae seu s-a pronunţat, hotărât, pentru
rezolvarea ei prin împroprietărirea or. La 21 iulie' 1848 a fost constituită
Comisia Proprietăţii. Comisia etăţii, al cărei vicepreşedinte era Ion lonescu de la
Brad, şi-a deschis le la 9/21 august 1848. Ea a ţinut opt şedinţe de lucru, fiind
formată din entanţi ai ţăranilor clăcaşi şi ai marilor proprietari agricoli
desemnaţi în rile judeţene. Discuţiile, care au căpătat un caracter steril, au
privit eţele de pământ ce trebuiau acordate şi despăgubirile pentru marii stări
agricoli. Comisia Proprietăţii a fost desfiinţată la 31 august, fără a a problema
pentru care fusese creată.
Suvernul revoluţionar din Ţara Românească a acţionat, în acelaşi timp, i
recunoaşterea sa de către puterile europene. Pentru aceasta au ?urat o bogată
activitate diplomatică Ion Ghica la Constantinopol, ndru G. Golescu la Paris,
Dimitrie Brătianu la Pesta, Ion Maiorescu la furt. Deşi ascuns, din considerente
tactice, obiectivul unităţii naţionale a iereu prezent în toate acţiunile
revoluţionare. La 12 iunie 1848, în gazeta "ui român" dm Bucureşti, apărea
manifestul intitulat "Către fraţii noştri din >va", în care era subliniată ideea
deplinei unităţi naţionale. Peste numai o nană, August Treboniu Laurian îi propunea
lui Nicolae Bălcescu izarea, la Bucureşti, a unui Congres al tuturor românilor.
Activitatea diplomatică desfăşurată de revoluţionarii români în capitalele ene
urmărea să evite o intervenţie militară, a Rusiei şi a Imperiului an, care se
profila. La 31 iulie 1848, printr-o notă diplomatică. Rusia a imnat violent
revoluţia română şi a acuzat pe români că doresc să se ■că într-un singur stat.
Succesiunea evenimentelor din Transilvania şi Ţara nească a însufleţit, din nou,
mişcarea românească din Moldova. In august 1848 a fost redactat, de către Mihail
Kogălniceanp, la Cernăuţi, amul, atât de semnificativ intitulat, "Dorinţe/e
partidei naţionale în Moldova" derile sale au fost dezvoltate, ulterior, în
"Proiectul de constituţie pentru wa". Erau cuprinse, aici, elemente de bază ale
viitorului stat român modern etatea întrunirilor şi a cuvântului, a persoanei,
egalitatea în faţa legit, nsabilitatea ministerială, desfiinţarea privilegiilor.
Demn de remarcat este irea Moldovei cu Ţara Românească era considerată "cheta
bolţii fără de i-ar prăbuşi întreg edificiul naţional".

Fruntaşi ai revoluţiei române de la 1848, din Ţara Românească

în Transilvania, în vara anului 1848, conflictele social-politice s-au
acutizat. pentru a învrăjbi revoluţia română şi cea maghiară împăratul de la Viena
a sancţionat anexarea Transilvaniei la Ungaria. Era încălcată, încă o dată, voinţa
naţională a românilor. în acelaşi timp, autorităţile maghiare din Transilvania erau
63

Arderea Regulamentului Organic şi a Arhondologiei

Î de trupele imperiale. La 21 mai/2 iunie 1848 a avut loc masacru/ de la unde au
fost împuşcaţi 12 ţărani români, ceea ce a provocat o puternică a populaţiei
româneşti.
Ţara Românească, sub presiunea Rusiei, Imperiul Otoman a intervenit i militare
pentru a restabili regimul Regulamentului Organic. La 31 uhe n Corp expeditionar
otoman conclus de Suieiman Paşa a trecut Dunărea giu. După numeroase tratative, în
ciuda protestului populaţiei româneşti ui provizoriu a fost înlocuit de o
Locotenentă domneascăformată din Ion 3 Rădulescu, Christian Teii şi Nicoiae
Goiescu. Programul revoluţionar a unele modificări şi a fost supus aprobării
Porţii. S-au reluat contactele oua conducere şi consulii puterilor străine, iar o
delegaţie în frunte cu
Goiescu şi Nicoiae Băicescu a fost trimisă la Constantinopol pentru a
recunoaşterea oficială din partea Porţii. Ea nu a fost recunoscută însă de ultan.
tusia a considerat atitudinea lui Suieiman Paşa mult prea moderată şi a ilocuirea
sa grabnică. A fost numit un nou comisar, în persoana lui Fuad ce avea ordinul să
pătrundă cu armata în Bucureşti, pentru a restabili i. Pentru a-şi exprima
nemulţumirea faţă de intervenţia militară a Jlui Otoman, la 6/18 septembrie 1848,
în cadrul unei mari Adunări, au fost la Bucureşti, copii ale Regulamentului Organic
şi ale Arhondologiei :a rangurilor boiereşti). A fost spânzurată, de asemenea, o
caricatură a arului rus, generalul Duhamel, şi dărâmat monumentul care-l reprezenta
vel Kiseleff. La 13/25 septembrie, în condiţiile în care trupele otomane

pătrundeau în Bucureşti, iar cele ţariste înaintau dinspre Focşani, mai multe mii
de ţărani şi locuitori ai oraşului au format un veritabil zid viu pentru a opri
intervenţia străină. Pe Dealul Spirita avut loc o ciocnire între soldaţii otomani
şi o unitate de pompieri români'condusă de PavelZăgănescu. Bucureştiul a fost însă
ocupat de către forţele otomane şi peste 200 de fruntaşi erau arestaţi, Fuad Paşa
şi generalul Duhamel anunţând reintroducerea sistemului regulamentar.
Tulburările şi agitaţiile ţărăneşti au continuat, în timp ce în Oltenia se
preconiza o ultimă rezistenţă a forţelor revoluţionare. O armată populară, cifrată
la 30 000 de soldaţi, a fost adunată la Râureni, sub comanda generalului Gheorghe
Magheru, pentru a lupta împotriva ocupanţilor străini. în noile condiţii politice,
ea a fost însă dizolvată.
Articolul "Trăiască România liberă", din 13 iunie 1848
"Fraţi români din toate clasele, lată aurora libertăţii, iată ziua fericită,
ziua de mult dorită, ziua aşteptată cu atâta înfocare, ziua în care v-aţi arătat
vrednici de strămoşii voştri, vrednici de numele de român. Da, România iubită, care
de atâtea veacuri gemea subt robie, a rupt lanţurile ruşinoase şi a arătat lumii
întregi că în vinele copiilor ei curge încă sânge de roman. Bucuraţi-vă fraţi, nici
o picătură de sânge n-a curs şi am dobândit cerescul dar al libertăţii, curat şi
nepătat ca un sfânt dar dumnezeiesc. Trăiască România.
Acum, fraţi români, cu aceeaşi înţelepciune, cu acelaşi patriotism care aţi
arătat ieri la 11 iunie, trebuie să ne purtăm şi de acum înainte; nu e destul că am
dobândit libertatea, trebuie să ne arătăm şi vrednici de dânsa, trebuie să ştim a
păstra cerescul dar. Ceea ce dar trebuie făcut mai nainte este organizaţia unei
guardii naţionale spre păstrarea liniştii şi bunei orânduieli. Tot românul îşi va
vărsa cu bucurie cea mai după urmă picătură de sânge pentru patria sa şi nici o
putere omenească nu ne va putea răpi cerescul dar ce am dobândit..."
TEMĂ:
1. Care au fost principalele măsuri adoptate de guvernul revoluţionar muntean în
1848? 2 Prezentaţi activitatea Comisiei Proprietăţii. 3. Ce reprezintă ziua de 13
septembrie 1848?

CONTINUAREA REVOLUŢIEI DE LA 1848 ÎN TRANSILVANIA

- REZISTENŢA ROMÂNEASCĂ DIN MUNŢII APUSENI; SFÂRŞITUL
REVOLUŢIEI.
- IMPORTANŢA REVOLUŢIEI.
szistenţa românească din Munţii Apuseni; Sfârşitul revoluţiei. în
'ania, lupta revoluţionară s-a radicalizat în vara anului 1848. în condiţiile srii
revoluţiei în Moldova şi în Ţara Românească, Transilvania a devenit românismului.
Politica reacţionară a guvernului maghiar, în condiţiile i Transilvaniei la
Ungaria, a generat, şi aici, un veritabil război pentru ile naţionale ale
românilor. în Transilvania, comisarul Nicolae Vay a t Comitetul Naţional Român
(Permanent), de la Sibiu, şi a intensificat jnile împotriva ţăranilor români.
i septembrie 1848 a avut loc a treia Adunare Populară de la Blaj, la care ticipat
ţăranii români organizaţi militar de către Avram lancu. A treia re Naţională a
românilor de la Blaj s-a transformat însă într-o veritabilă militară ţărănească.
Aceştia luaseră armele în condiţiile regimului de ' introdus de autorităţile
maghiare - masacre, precum cel de la Mihalţ, unile de la Oradea, Arad, din Bihor şi
Făgăraş, formarea unui corp militar > de Lajos Csanyşl trimis împotriva românilor.
idunarea a votat o Rezoluţie în care protesta împotriva "uniunii" Tran-3i cu
Ungaria şi cerea abolirea regimului, care i-a urmat. Puşi în faţa a doi ni, românii
l-au ales pe cel mai puţin periculos. între revoluţia maghiară şi i de la Viena ei
au ales-o pe ultima deoarece, cel puţin aceasta accepta, |ic, existenţa lor
naţională. în acelaşi timp, românii nu au abdicat niciodată •rincipiul.colaborării
pe bază de deplină egalitate cu ungurii, saşii şi secuii. îa urmare a celei de-a
treia adunări de la Blaj s-a trecut la organizarea $ şi militară a Transilvaniei pe
baze noi. Provincia a fost împărţită în 15 turi, fiecăreia corespunzându-i câte o
legiune. S-a constituit Comitetul ia/ cu sediul la Sibiu şi care avea rolul unui
veritabil guvern românesc. s nobiliare maghiare au fost dezarmate. Unii ţărani saşi
şi secui şi-au îstat, de asemenea, hotărârea de a lupta alături'de români. La 9
ianuarie a avut loc Adunarea de la Sibiu a conducătorilor revoluţiei române, cu
care >-a definitivat programul acesteia. La 4 martie 1849 s-a publicat la Viena o
constituţie imperială prin care se restabilea autonomia Transilvaniei şi se şa
existenţa naţională a românilor.
In aceste condiţii, guvernul revoluţionar maghiar a făcut apel la generalul sz
losef Bem. Acesta a condus o puternică ofensivă a armatei maghiare

Stephan Ludwig-Roth

Gabor Aron - fruntaş al secuilor

•prin care a reuşit, în primăvara anului 1849, să cucerească o mare parte a

Transilvaniei, în afară doar de zona Munţilor Apuseni. Pe teritoriul cucerit
nobilimea maghiară a dezlănţuit o cruntă represiune împotriva ţăranilor români. S-
au organizat, sub conducerea comisarului Lajos Csany, "tribunalele de sânge", s-a
introdus starea de asediu, au fost urmăriţi conducătorii revoluţiei române. Mii de
ţărani români au căzut victime acestei represiuni furibunde.
Zona Munţilor Apuseni a continuat însă să se afle sub controlul românilor. în
Munţii Apuseni se apăra, de fapt, cauza generală a românilor în faţa a peste 21 000
soldaţi unguri conduşi de ofiţeri de carieră. Aici, într-un spirit democratic, s-a
organizat o veritabilă "Ţară" românească. Rolul conducător l-a avut Avram lancu,
care era supranumit şi "Craiul munţilor". El s-a dovedit un strălucit conducător
militar şi un important om politic. Sub conducerea sa au fost respinse toate
încercările forţelor militare maghiare de a pătrunde în munţi. S-au organizat
legiuni româneşti. Prima legiune a fost cea a Blajului, în frunte cu loan Axente
Sever. în condiţii deosebit de grele, Avram lancu a acceptat ideea tratativelor
propuse de Lajos Kossuth prin intermediul deputatului român loan Dragoş, deputat,
pentru cele şapte judeţe din Partium, în Dieta Ungariei, loan Dragoş s-a pronunţat,
sincer, pentru înţelegerea dintre revoluţionarii români şi maghiari, dar i-a lipsit
clarviziunea politică. Ele urmau însă să ducă, cel puţin pentru maghiari, fa
încheierea unui armistiţiu şi folosirea forţelor disponibile contra Austriei. în
timpul tratativelor însă, trupele maghiare au atacat pe neaşteptate iar prefecţii
Ion Buteanu şi loan Dobra au căzut la datorie. în împrejurări tragice a pierit şi
deputatul loan Dragoş, acuzat, de către moţi, de trădare.
După înfrângerea revoluţiei din Ţara Românească, fruntaşi revoluţionari, ca
Nicolae Bă/cescuşi Cezar Bol/iac, au susţinut necesitatea de a se ajunge la
67

între conducătorii revoluţiei române şi ai celei maghiare, pentru a mpotriva

duşmanului comun, Imperiul Habsburgic. ecembrie 1848 a devenit împărat, la Viena,
Franz losif. Acesta a cerut usiei ţariste pentru înăbuşirea revoluţiilor din
Imperiu. în vara lui 1849 vperiale au declanşat o ofensivă în Transilvania,
concomitent cu ea trupelor ţariste în provincie. în faţa acestui pericol, aflat
într-o >arte dificilă, guvernul maghiar a acceptat să desfăşoare tratative cu orii
revoluţiei române din Transilvania. Tratativele s-au desfăşurat la între Nicblae
Bălcescu şi Lajos Kossuth. Sub presiunea iminentă a trupelor ţariste, guvernul
maghiar a acceptat să semneze, la.2/14 iulie >eghedin! un document intitulat
"Proiectul de pacificare". /ederile sale consemnau însă o stare deja existentă de
câteva luni în iia. Astfel, se recunoşteau dreptul românilor de a-şi folosi propria
limbă listratie, independenţa Bisericii Ortodoxe, prezenţa românilor în
atia de stat. Totodată, s-a semnat un tratat pentru formarea unei legiuni i.' în
noua' lege a naţionalităţilor, votată în iulie 1849 de către tul maghiar,
au fost acordate unele drepturi politice românilor. în np, prin eforturile lui
Bălcescu s-a obţinut neutralitatea lui Avram lancu din Transilvania. Toate acestea
au intervenit însă mult prea târziu. La jst 1849 armata maghiară a capitulat la
Şina.
el a luat sfârşit revoluţia din Transilvania. Conflictul dintre revoluţia }\ cea
maghiară, politica duplicitară a Habsburgilor ca şi intervenţia .răină i-au grăbit
sfârşitul.
Avram lancu în fruntea oştilor sale, în Munţii Apuseni

lfVspc"tanţa revoluţie, Revoluţia română din 1848-1849 a constituit piatra

unghiulară a epocii moderne în istoria naţională. Totodată, ea a fost rezultatul
procesului de evoluţie firească a societăţii româneşti. Programul revoluţiei a
cuprins, practic, toate marile probleme ale epocii - unitatea şi emanciparea
naţională, asigurarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, de sorginte
modernă, ale omului, rezolvarea problemei agrare. Acestea erau, de fapt, elementele
fundamentale ale statului modern.
Avram lancu vorbeşte poporului răsculat
Trăsătura esenţială a revoluţiei, trecând peste o bogată moştenire culturală
şi ideologică, a fost deplina solidaritate naţională reliefată de programele
revoluţionare şi marile r adunări populare. Conjunctura inter-•naţională,
raporturile de forţe între marile imperii, interesele lor specifice faţă de
Principate, ca şi situaţia politică şi socială la nivelul fiecărei provincii
româneşti au imprimat anumite trăsături procesului revoluţionar
- moderaţie şi prudenţă în Moldova, radicalism în Transilvania, compromisul de
acţiune în Ţara Românească.
în acelaşi timp, stadiul de dezvoltare istorică a Ţărilor Române, la jumătatea
secolului al XIX-lea, a determinat o anumită atitudine politică a forţelor
revoluţionare - aceea de a cointeresa boierimea în reformarea societăţii. Revoluţia
a adus însă doar modificări şi aprecieri de tactică în problemele politice şi
agrară.
în lupta pentru îndeplinirea unor largi obiective cu caracter naţional,
colaborarea a numeroase forţe social-politice a permis anihilarea temporară şi
parţială a forţelor contrarevoluţionare. Un rol semnificativ în acest sens l-au
jucat masele populare. Aceasta explică, până la un punct, succesul revoluţiei în
Ţara Românească. Intervenţia militară a marilor imperii vecine şi înfrângerea,
astfel, a revoluţiei au demonstrat că, în acel moment, nu erau create condiţiile
constituim unui stat naţional românesc suveran şi independent.
Revoluţia a deschis drum larg marilor mutaţii în sensul adâncirii procesului
de modernizare şi de renaştere naţională în Principate, s-a probat capacitatea
românilor de a-şi croi drumul în istorie, pe baza propriilor lor forţe. Revoluţia a
elaborat şi a desăvârşit programul de construcţie a României moderne, perfect legat
de realităţile naţionale. Toată istoria modernă a românilor, până la Marea Unire
din 1918, a fost dominată, aşadar, de lupta susţinută a naţiunii pentru

69

jrogramului paşoptist, în vederea îndeplinirii revoluţiei pentru unitate ;i a celei

pentru independenţă.
larea trimisă de Nicolae Bălcescu, la 4 martie 1850, din Paris, IuiAiexandru G.
Goiescu
trebuia să fie programul revoluţiei din 1848? El era dezvoltarea progresivă a
revoluţiei
era organizarea democraţiei şi eliberarea ţăranului, împroprietărindu-l. într-un
cuvânt, ă o revoluţie democratică şi socială. Acesta a fost scopul nostru şi
programul din 1848. totul acelaşi cu cel din 1821 având în minus problema
fanarioţilor, şi în plus problema
n-am făcut o revoluţie nici împotriva turcilor, nici împotriva ruşilor. Dreptul
nostru de a e era dreptul nostru de autonomie, care ne-a fost recunoscut de cele
două puteri, deşi np în timp, chiar şi în Regulament. Noi am cerut respectarea lui
fără să vrem să ne
tratate. Odată revoluţia realizată ne mai rămâneau de făcut alte două revoluţii: o
itru unitate naţională şi, mai târziu, pentru independenţă naţională, ca în felul
acesta
reintre în plenitudinea drepturilor sale naturale. Este deci evident, pentru toţi
cei care seamnă progres şi dezvoltare istorică, că revoluţia care va deveni nu se
va mai mărgini sratică şi socială şi că, potrivit actualelor tendinţe ale ideilor
în toată Europa şi mai ales ni, ea se va face într-una din unităţile naţionale.
Revoluţia democratică şi socială va sluji i drept mijloc decât drept scop. Problema
unităţii a făcut mari progrese şi s-a simplificat Unirea Valahiei şi a Moldovei
este un fapt împlinit pentru toată lumea, chiar şi pentru u poate să nu se
realizeze neîntârziat. Românii din Austria, bazându-se pe constituţia
şi pe promisiunile făcute, cer toţi şi cu multă insistenţă să se constituie într-
un singur jne de 3 milioane şi jumătate şi până la urmă vor obţine".
k
ezentaţi rezistenţa naţională a românilor în Munţii Apuseni (1848-1849). ire a fost
semnificaţia Proiectului de pacificare de la Seghedin (1849)? straţi importanţa
istorică a revoluţiei de la 1848-1849 în Ţările Române.

România în context internaţional, 1821-1848

(tabel recapitulativ)

Principatele Române şi TransilvaniaAnulSituaţia internaţională12318-19 ian. - Tudor

Vladimirescu părăseşte Bucureştiul şi se îndreaptă spre Oltenia. 23 ian. -
Proclamaţia de la Padeş. 4-28 febr. -Tabăra lui Tudor Vladimirescu de la Ţânţăreni.
22 febr. -,Eteriştii trec Prutul în Moldova şi încep înaintarea în Principate. 23
febr. - Rusia condamnă revoluţia lui Tudor Vladimirescu. 28 febr. - Reprezentanţi
ai marii boierimi muntene se retrag la Braşov. 16 mart. - Proclamaţia lui Tudor de
la Bolintin. 'i 21 mart. -
Tudor intră în Bucureşti. 30 mart. - întâlnire între Tudor Vladi-' mirescu şi
Alexandru Ipsilanti. 3 apr. - în urma dezavuării Eteriei de către Rusia, Ipsilanti
se retrage la Târgovişte. apr. - Negocieri ale lui Tudor cu paşii otomani de
la Dunăre pentru a evita intervenţia Porţii. 1 mai - Otomanii pătrund în
Principate. 15 mai - Tudor se retrage către Oltenia. 21 mai - Arestarea lui Tudor
în tabăra de la Goleşti. Este executat de către eterişti la Târgovişte (27 mai). 7
iun. - Bătălia de la Drăgăşani. 6 aug. - Bimbaşa Sava şi un grup de arnăuţi sunt
măcelăriţi la Bucureşti de către otomani.1821
->!12 mai - Congresul Sfintei Alianţe de la Leibach însărcinează Austria să
intervină în Italia pentru reprimarea mişcării carbonarilor. 7 mart. -
Habsburgii restabilesc Regatul celor două Sicilii. 25 mart. - începutul revoltei
grecilor în Peloponez, împotriva stăpânirii otomane. 8 april. - Trupele
austriece înfrâng insurecţia din Piemont. 5 mai - Moartea lui Napoleon I în
insula Sfânta Elena. 28 iul. - Proclamarea independenţei Perului.-
Grigore al IV-lea Ghica construieşte Palatul Ghica-Tei apr. - Mica boierime
în frunte cu loniţă Tăutul alcătuieşte Constituţia Cărvunarilor. 1 iul. -
Restabilirea domniilor pământene în Moldova şi Ţara Românească.182212 ian. -
Congresul de la Epidaur proclamă independenţa Greciei, -apr. - Masacrul din Chios
săvârşit de otomani împotriva grecilor, -mai-sept. - Proclamarea independenţei
Ecuadorului şi Braziliei. 20 oct.-14 dec. - Congresul Sfintei Alianţe de la
Verona dă mandat Franţei să intervină în Spania pentru a sprijini pe
Ferdinand al VII contra forţelor revoluţionare.71
123tr-un memoriu, Mihail Sturdza, repre-tant al marii boierimi din
Moldova, seşte pentru prima dată termenul de tservator.1823- Expediţie militară
franceză în Spania. Ferdinand al VII este restabilit pe tron. - Spania
recunoaşte independenţa statelor latino-americane. 2 dec.-"Doctrina" Monroe.r. -
Mica boierime din Moldova se nge Porţii în legătură cu loniţă Sandu irdza. -
Mica boierime din Moldova prezintă Adunarea Obştească un proiect de orme.
1824- învăţământul particular în Franţa intră sub controlul clerului. 19 apr. -
Moartea lordului Byron (George Gordon-1788-1824) la Missolonghi, în Grecia.
nfiinţarea Conservatorului din Cluj.1825apr. - Legi în favoarea foştilor emigranţi
în perioada revoluţiei din Franţa. 25 aug. - Independenţa Uruguayului. 1 dec. -
Moartea ţarului Rusiei Alexandru I. Este urmat la tron de către Nicolae I. dec. -
Mişcarea decembristă din Rusia.Răscoală în Oltenia condusă de Ghiţă jţui şi Simion
Mehedinţeanu. > sept./7 oct. - Semnarea convenţiei ruso-omane de la Akkerman.1826
■ - Tulburări populare în Franţa, ian. - Spania abandonează portul Callao, ultima
sa posesiune în America de Sud. t? 22 apr. - Otomanii cuceresc Missotonghi. 29 mai
- Sultanul Mehmet Aii al Egiptului desfiinţează corpul de ieniceri
şi reorganizează forţele armate după model european.înfiinţarea "Societăţii
literare", apr. - Anaforeaua boierimii pentru ronomiile Moldovei
consolidează puterea larii boierimi. 7 dec. - Adunarea Obştească de la
lucureşti protestează contra hotărârii Porţii le a restitui călugărilor greci
administraţia nănăstirilor închinate.1827iun. - Otomanii cuceresc Atena. 24 iun. -
Reintroducerea cenzurii în Franţa. 6 iul. - Convenţia de la Londra. Anglia, Franţa
şi Rusia se decid să intervină în conflictul din Grecia, oct. - Incidente în
relaţiile dintre Franţa şi beiul de Alger. 20 oct. - Bătălia de la Navarino
(Grecia).- Epidemie de ciumă în Muntenia şi o parte a Moldovei. 14/26 apr.-2/14
sept. - Războiul ruso-otoman. Principatele sunt ocupate de către armatele
ţariste şi se instituie o administraţie militară rusă în frunte
cu Dontele Pahlen.1828iun. - Iezuiţii sunt excluşi din învăţământul secundar din
Franţa, aug.-nov. - Expediţie franceză în Moreea. - Uniunea vamală între Rusia şi
Hessa.2/14 sept. - Semnarea păcii de la Adrianopol (Edirne) între Rusia
şi Imperiul Otoman. 7/19 nov. - Generalul rus Pavel Dmitrievici Kiseleff (1788-
1872) este numit preşedinte al Divanurilor Moldovei şi Ţării Româneşti (până în
1834).18295 mart. - Acordarea de drepturi pentru britanicii de rit catolic. -
Anglia anexează Australia de Vest. 14 sept. - Tratatul de pace de la Adrianopol
pune capăt războiului ruso-otoman.72

123- înfiinţarea manufacturii de ceramică de la Târgu-Jiu. - la fiinţă în

Principate miliţia naţională, nucleu al armatei moderne, -îşi începe activitatea
societatea secretă "Constituţia", de la Lugoj. 29 mart.-8 oct. - îşi desfăşoară
lucrările Comisia de delimitare a graniţei Dunării. - Fostele raiale otomane
revin Principatelor. 30 mart. - încheierea lucrărilor de elaborare a
Regulamentelor Organice, apr. - Divanurile de la laşi şi Bucureşti aprobă
proiectul de lege privind organizarea armatei.1830iul. - Expediţie franceză
în Algeria, care este ocupată militar. 25 iul. - Publicarea, în
Franţa, a Ordonanţelor privind dizolvarea Camerelor, modificarea
sistemului electoral, suprimarea libertăţii presei. 27-29 iul - "Cele
trei zile glorioase" la Paris; lupte pe baricade; Bourbonii sunt înlăturaţi.
începe "Monarhia din iulie" (familia d'Orleans). Este o guvernare
constituţională. 25 aug. - Insurecţia din Belgia contra dominaţiei olandeze.
29 nov. - Revoluţie la Varşovia. 20 dec - Conferinţa internaţională de la Londra
garantează independenţa şi "veşnica neutralitate" a Belgiei.-Recensământ
general al populaţiei din Principate. - Răscoală ţărănească în Moldova, mai-oct.
- Adoptarea Regulamentelor Organice în Moldova şi în Ţara Românească, un. -
Epidemie de holeră în Principate.18317 febr. - Trupele ţariste pătrund în Polonia.
- Război între Imperiul Otoman şi Egipt. 21-24 nov. - Revolta ţesătorilor din Lyon.
183225 febr. - Polonia devine o provincie a Imperiului Rusiei. -Otto de Bavaria
este proclamat rege al Greciei (Otto I). - Tulburări republicane în Franţa.-Poarta
recunoaşte Principatelor dreptul de navigaţie sub pavilion propriu. -Constituirea
"Societăţii filarmonice" din Bucureşti.1833mai - Poarta cedează Siria către Egipt
prin tratatul de la Kutahya. - începutul războiului civil în Spania, iul. -
Tratatul de la Unkiar-lskelesi între Imperiul Otoman şi Rusia. - Constituirea
uniunii vamale Zollverein în Germania.- Primul vas românesc construit la Giurgiu
ancorează la Constantinopol. 11/23 febr. - Ciocniri între studenţii de la Cluj
şi soldaţii din trupele habsbur-gice. 22 mart./3 apr. - Poarta numeşte,
cu acordul Rusiei, noi domni în Principate -Mihail Sturdza în Moldova şi
Alexandru Ghica în Ţara Românească. -Ia naştere societatea secretă
revoluţionară condusă de polonezul Adolf David.18349-13 apr. - Tulburări
populare la Lyon. 13-14 apr. - Insurecţie republicană la Paris. - Anglia
proclamă libertatea sclavilor, -începutul aşezării burilor în Africa de Sud.73

123primele experienţe cu maşini PanteJimon. ă la Paris "Cercul revoluţionar

i - Inaugurarea cursurilor Mihăilene de la laşi. încheierea unei
convenţii între Ţara Românească cu privire la -nerţului şi extrădarea fugarilor.
183528 iul-Atentat contra lui Louis Philippe regele Franţei. -Guvernarea
autoritară a lui Rosas în Argentina.183617 febr. - CraGovia (Polonia) este
ocupată de trupele ruse, austriece şi prusace. - Independenţa Texasului, care se
rupe de Mexic. 29/30 oct. - încercarea lui Ludovic Napoleon de a prelua
puterea în Franţa.;apătă statutul de porto-franco. •ecunoaşte vaselor muntene şi Î
dreptul de a naviga pe Marea1837-începutul domniei reginei Victoria în
Anglia.uncţiune, la Zlatna, prima maşină n Transilvania. Sub presiunea Porţii,
Adunarea i a Ţării Româneşti votează Adiţional, conform căruia orice
constituţională se putea realiza :ordul Rusiei şi al Porţii.183812 febr. - Tratat
între Franţa şi Haiti. - Depunerea unei petiţii de către lucrătorii din Birmingham
(Anglia) în care se solicitau drepturi sociale şi politice.ia Confederativă din
Moldova e comisul Leonte Radu. - Constituirea de către studenţii aţi la studii la
Paris a "Societăţii ăţătura poporului român".1839- Olanda recunoaşte independenţa
Belgiei - Agitaţii republicane la Paris. 1839-1842-Război între India şi
Afganistan. 1839-1851-Război între Argentina şi Uruguay.istituirea, în
Ţara Românească, a staţi secrete condusă de boierul Mică) Filipescu. Conducătorii
săi ă un program politic, dar sunt i condamnaţi la pedepse grele18404 apr. -
Anglia declară război Chinei, începe primul "război al opiului". 15 iul. -
Anglia, Austria, Prusia şi Rusia se decid să sprijine Poarta contra Egiptului -
Anglia ocupă Noua Zeelandă. -Prin tratatul de la Londra Mehmet Aii controlează
Egiptul şi Sudanul. 18 oct.-14 dec. - Aducerea de per insula Sfânta Elena şi
depunerea la Paris a rămăşiţelor pământeşti ale lui Napoleon Bonaparte.bazele unor
noi stabilimente în Principate.184113 iul. - Convenţia de la Londra stabileşte
regimul navigaţiei prin strâmtoriie Bosfor şi Dardanele. - Sultanul otoman
recunoaşte lui Mehmed Ah guvernarea ereditară în Egipt.
123- Dieta maghiară votează un proiect de lege prin care urma să se introducă, în
mod progresiv, limba maghiară în locul celei latine, în justiţie şi
administraţie, şi a celei române, în şcoală şi biserică. 7 oct.- Poarta îl revocă
pe Alexandru Ghica ca domn al Ţării Româneşti. 20 dec. - Gheorghe Bibescu (1805-
1873) este ales domn al Ţării Româneşti.1842- Eşecul pătrunderii englezilor în
Afganistan. 29 apr. - Tratatul de la Nankin pune capăt "războiului opiului".- La
Tunari funcţionează prima ţesătone mecanică din Ţara Românească. 15 febr. -
Consistonul de la Blaj cere Episcopului loan Lemeny (1780-1861) să facă
demersuri Ja Viena pentru neaplicarea legii cu privire la folosirea limbii maghiare
votată de dieta de la Pressburg. - Se înfiinţează societatea secretă "Frăţia".1843-
Anglia anexează noi teritorii în India. 27 iul. - Acord prin care piaţa Chinei este
deschisă comerţului european. - Intensificarea luptei pentru unitatea
naţională a Italiei.-Gheorghe Bibescu decretează emanciparea ţiganilor
statului, autorităţilor publice şi ai mănăstirilor închinate. Un decret
asemănător este dat în Moldova de către Mihail Sturdza (1795-1884). - Se desfăşoară
mişcarea naţională din Banat condusă de Eftimie Murgu.184412 sept. - întâlnirea
de la castelul Windsor între regina Victoria, a Angliei şi Louis Philippe,
regele Franţei. 24 oct. - Tratat comercial între Franţa şi China.-Se introduce,
în Ţara Românească, cultivarea rapiţei pentru fabricarea uleiului. 14 febr.
- Fondarea la Bucureşti a .Asociaţiei literare a României". 2/14 dec. - Se
pun bazele, la Paris, ale "Societăţii studenţilor români".1845- Mare foamete în
Irlanda. -Texasul este reunit cu Statele Unite ale Americii.- Intră în
funcţiune, la Reşiţa, primele laminoare acţionate de maşini cu aburi, -în
Ţara Românească începe construirea unui important sistem de drumuri, nov. 1847 -
Sesiune a Dietei Transilvaniei care votează un nou urbariu (lege agrară)
defavorabil ţăranilor iobagi, -înfiinţarea "Asociaţiei patriotice" din
Moldova.1846- Marea Britanie adoptă politica economică a liberului schimb,
-începutul războiului între S.U.A. şi Mexic în legătură cu stăpânirea Texasului. 11
nov. - Cracovia este anexată Imperiului Habsburgic.ian. - Arestarea Ecaterinei
Varga, conducătoarea acţiunilor de protest a moţilor de pe domeniul Zlatnei.1847-
Independenţa Liberiei. - Se descoperă aur în California, nov. - Conflict, în
Elveţia, între cantoanele catolice şi cele protestante.75

ttră în vigoare o convenţie între

şi Moldova cu privire la
a vămii între cele două ţări, cu
arii.
t. - Nobilimea maghiară cere Transilvaniei la Ungaria, îrt. - Proclamaţia lui
Simion jrin care românii din Transilvania naţi să se ridice la luptă pentru
drepturilor lor.
3 apr. - Adunarea de la laşi. Se etiţiunea-proclamaţiune". revoluţionară în Ţara
Româ-
>r - Prima adunare politică a
de la Blaj.
i mai - Marea Adunare Naţională Câmpia Libertăţii de la Blaj. Se 'etiţia
naţională", ■i ale românilor din Banat, nai - Revoluţionarii moldoveni la
Braşov redactează "Prinţipiile Dentru reformarea patriei", tai - Dieta de la Cluj
votează,
voinţei românilor, anexarea aniei la Ungaria.
. - Adunarea de la Islaz. Se adoptă naţia de la Islaz".
iun. - Formarea unui guvern iu la Bucureşti.
te ale puterii revâluţionare în Ţara sască. /"IO iul. - Trupele ţariste ocupă
ui. - Notă a guvernului ţarist prin au dezavuate tendinţele de unitate lă ale
românilor. )rp militar otoman trece Dunărea la
'9 aug. - Formarea Locotenentei
şti în Ţara Românească.
ilegaţie munteană duce tratative la
Se publică la Cernăuţi "Dorinţele II Naţionale din Moldova", icre asupra
populaţiei româneşti din vania.
6/28 sept. - A treia Adunare ală de la Blaj.

1848

12 ian. - Revoluţie la Palermo. 2 febr. - Tratatul de la Guadelupa Hidalgo pune

capăt războiului dintre Mexic şi S.U.A. - Constituţii noi în statele italiene. 22-
24 febr. - Lupte pe baricade la Paris, -înlăturarea "Monarhiei din iulie".
24 febr. - Piemontul declară război
Imperiului Habsburgic.
25 febr. - Proclamarea republicii în Franţa.
27 febr. - Crearea atelierelor naţionale în
Franţa.
5 mart - Introducerea votului universal în
Franţa.
mart. - Revoluţii la Viena, Veneţia, Berlin,
Milano, Miinchen.
apr. - Stabilirea de guverne revoluţionare
în Italia.
4 mai - Se reuneşte la Paris Adunarea
Naţională a Franţei.
18 mai - Deschiderea lucrărilor
Parlamentului de la Frankfurt.
29 mai - Instaurarea unui guvern provizoriu
în Cehia.
22-28 iun. - Lupte de baricadă la Paris.
Generalul Cavaignac devine şef al puterii
executive.
25 iul. - Habsburgii înfrâng la Custozza
(Italia) pe Carol Albert, regele Piemontului.
2 dec. - împăratul habsburg Ferdinand I
abdică. îi succede Franz losef (Francisc
losif) (1848-1916).
7 dec. - începutul ostilităţilor militare între
Habsburgi şi trupele revoluţionare
maghiare.
10 dec. - Ludovic Bonaparte (viitorul
împărat Napoleon al lII - 1852-1870)
este ales preşedinte al Franţei.

ii

12313/25 sept. - Otomanii forţează intrarea în Bucureşti în ciuda rezistenţei

populare. 25 sept./7 oct. - Exilarea conducătorilor revoluţiei din Ţara Românească,
dec. - începe ofensiva maghiară în Transilvania, care este ocupată, cu excepţia
zonei Munţilor Apuseni, până în martie 1849. - Rezistenţa moţilor din Apuseni,
condusă de Avram lancu.• 20 febr./4 mart. - Constituţia imperială din 1849
recunoaşte o autonomie limitată Transilvaniei. 22 apr.-4 mai - 24 apr.-6 mai
- Tratative între Avram lancu şi loan Dragoş.1849
Hust
Sighet
Baia Mare
Halmeu
Cărei Satu Mare JTăsnad
•'•" Rădăuţi Viseul de Sus
Valea lui Mihai Marghita (3
rWăsăud
R P
D
Oradea Zalău
8**
•';î(#.s Mişcări ale lucratorilor [[] Organizaţii muncitoreşti ■■V.-
Conspiraţia antihabsburgică
. Atacuri ale trupelor ruse în 1853-1854 Atacuri şi mişcări ale trupelor
otomane în 1853-1854 Manifestaţii ţărăneşti în favoarea alegerii lui Alexandru I.
Cuza în Tara Românească

Darabani
Botoşani

Soroca

Râbniţa Orhei

Tiraspol

Sântana
Arad
Lipova
 Timişoara
Cetatea Albă '; Tatarbunar 3
Nădlac
Kikinda Jimbolia
Deva "r
Orăstie
Lugoj
Caransebeş
Buziaş Ciacova '
Chilia Nouă " I.ŞerpildF-
Oraviţa f mna
BELGRAD
v
Moldova Veche .
Orşova Turnu Sevenn
, laşi Centrele principale ale mişcării
unioniste p Ecoul Unirii în teritoriile româneşi.
aflate sub ocupaţia străină;
centre ale luptei pentru
desăvârşirea unrticâm
. \ ."VexvVoţu ocupare
Vidin
Calafat Lom
gCâmpehij? Turzii '
Aiud
Zlatna Blaj W Alba lulia
Gheorghieni vM.i854-VII.1855 Huşi { ) Alegeri: 7/19.VH.1857 Leova "
' . v. Anulate:
Miercurea Ciuc P&k 12A24.VIH.1857 Comrat
Tg.OcnaV£S'No| alegeri. ix.1857
Divan Ad-hoc : 22.IX./4.X.1857
, V Ai> > Al. I. Cuza ales ca domnitor:
Sulina : Babadag sf.Gheorgrvţ
Râmnicu Vâlcea Târgu Jiu /
rteă H âmpina VI.1853V
Ar oviste Ploieşti Ocupaţie austriaca
Targovişte vill.1854-XII.1854
rlle!?ll
n
Drăgăsani Filiaşi
vJ Ali"aeri • 7/19 IX 1857
v j Divan Ad-hoc: V • 20.IX./12.X.1857 Slatina BUCuREsfi
Al. I. Cuza ales ca domnitor: w
/
Caracal
Olteniţa
O
Mangalia
T . . • Silistra Giurgiu Turtucaia, Corabia Turnu
Măgurele Rusciuc
Nioopole
Ba/c/c
Bazargic

PERIOADA POSTPAŞOPTISTĂ (1848-1856) Şl

"DECENIUL RESTRUCTURĂRII NAŢIONALE" (1856-1866)
-CONVENŢIA DE LA BALTA LIMAN SI ACTIVITATEA EMIGRAŢIEI ROMÂNE (1849-1856).
- PROBLEMA ROMÂNEASCĂ, PROBLEMĂ EUROPEANĂ.
- ADUNĂRILE AD-HOC (1857).
- CONFERINŢA SI CONVENŢIA DE LA PARIS (1858).
- DUBLA ALEGERE A LUI AL. IOAN CUZA.
Convenţia de la Balta Liman şi activitatea emigraţiei române (1849--1856).
înăbuşirea revoluţiei, reinstaurarea domniilor regulamentare nu au pus capăt
mişcărilor sociale care vor continua, în ambele Principate, până la jumătatea
anului 1849. în vederea reprimării acestor acţiuni, a fost folosită forţa armată,
s-au constituit comisii speciale pentru urmărirea $i anchetarea celor implicaţi în
acţiunile politice ale anului anterior. A fost astfel instituită o înaltă curte
criminalistică, la 18 aprilie 1849, pentru judecarea celor arestaţi, şi s-a
interzis, printr-un ' firman al sultanului, intrarea în ţară a unui număr de 34 de
revoluţionari.
Plecaţi din cele două Principate, exilaţii români s-au împrăştiat în întreaga
Europă: Paris, Viena, Londra, Constantinopol, Triest sau Brussa. "Ei îşi asumau o
sarcină de mare responsabilitate - aceea de a călăuzi poporul la luptă, în ceasul
deşteptării".
Dar cele două puteri, suverană şi "protectoare", în dezacord cu interesele
poporului român dar arogându-şi dreptul de a dispune de soarta acestuia, încheiau
la Balta Liman - în primăvara anului 1849 - o Convenţie, valabilă pe termen de
şapte ani, care ştirbea grav suveranitatea Principatelor.
în cuprinsul ei se modificau substanţial unele prevederi ale Regulamentelor
Organice, hotărându-se: domnitorii celor două ţări române, consideraţi înalţi
funcţionari ai Imperiului Otoman, erau numiţi direct de sultan, cu acordul puterii
"protectoare" (Rusia) pe timp de şapte ani; Adunările obşteşti ordinare şi
extraordinare se suspendau, locul lor fiind luat de Consilii sau Divanuri ad-hoc,
formate din boierii cei mai notabili şi mai demni de încredere. Staţionarea în
Principate a 25 000 - 30 000 de soldaţi pentru fiecare din cele două ţări, până la
"restabilirea liniştei", era prelungită. în baza Convenţiei, au fost numiţi domni
pe perioadă stabilită: Bartiu Ştirbey, în Ţara Românească, şi Grigore Alexandru
Ghica, în Moldova.
împotriva celor decise la Balta-Liman, emigraţia română a adresat un protest
Adunării Naţionale a republicii franceze şi, din iniţiativa lui CA. Rosetti, s-a
constituit la Paris, la începutul lunii iunie 1849, Comitetul Democratic Român.
79

în aceeaşi direcţie, Nicolae Bălcescu sosea în capitala Franţei pentru a

concentra activitatea emigraţiei revoluţionare române.
Grupată în jurul revistei "România viitoare", emigraţia română considera
revoluţia europeană generală drept singura cale pentru înfăptuirea statului
naţional român. Pentru pregătirea ei, în iulie 1850, la Londra, a fost constituit
Comitetul Democratic European condus de Giuseppe Mazzini. Organizarea revoluţiei
române era încredinţată unui Comitet cu sediul la Paris, deviza ei fiind: Dreptate!
Frăţie! Unitate!. Foile volante răspândite în Moldova, Ţara Românească şi
Transilvania conţineau apeluri la unitate şi proclamaţii revoluţionare. Data de 13
iunie, a noii revoluţii, se estima a coincide cu expirarea mandatului preşedintelui
francez Ludovic Bonaparte când, din Franţa, revoluţia urma să se extindă în toată
Europa.
Dar, desfăşurarea evenimentelor a luat un alt curs. La 2 decembrie 1851,
printr-o lovitură de stat, acesta s-a proclamat preşedinte pe viaţă şi apoi împărat
sub numele de Napoleon al ///-/ea. Curtea de la Viena abroga, la 31 decembrie 1851,
constituţia promulgată la 4 martie t849. Nu peste mult timp, la Palermo, se stingea
din viaţă, la 28 noiembrie 1852, Nicolae Bălcescu.
în fine, declanşarea în cursul anului 1853 a conflictului armat între
Imperiile Rus şi Otoman, îndeobşte numit al Crimeii, a avut importante consecinţe
pe plan european. Imperiul Otoman era sprijinit de Franţa şi Anglia. înfrângerea
ţarului a creat perspectiva unui nou echilibru european, care să îngăduie abordarea
problemei româneşti ca problemă europeană. Este, în această direcţie, meritul
marilor personalităţi paşoptiste care au acţionat concertat, atât în ţară cât şi în
străinătate, în sensul unei noi tactici de luptă. Cum o nouă revoluţie europeană,
nu se mai putea realiza, rămânea ca fiecare dintre popoarele oprimate să îşi
aleagă, singur, calea spre unitate şi dezrobire.
începutul Războiului Crimeii a transformat Ţările Române în teatrul de
desfăşurare a unor mari operaţiuni militare urmate de perioade lungi de ocupaţie.
Trupele ruse, sosite aici în iunie 1853, erau obligate să părăsească Principatele,
între aprilie-septembrie 1854, pentru a fi înlocuite cu trupe otomane şi austriece,
acestea din urmă prelungindu-şi şederea până la 30 martie 1857.
. ■ Atâta vreme cât propa-
ganda prounionistă era stânjenită în Principate, emigraţia politică română şi-a
concentrat toate eforturile pentru captarea interesului diplomaţiei europene şi a
opiniei publice internaţionale.
încă din fazele preliminare ale Congresului de la Paris, din 1856,
reprezentantul Franţei a abordat problema unirii celor două Principate. Noul stat
ar fi format o barieră naturală în calea expansiunii Rusiei ţariste şi ar fi
apărat, în acelaşi timp, integritatea Imperiului Otoman.
La aproape un an de la retragerea trupelor ţariste din Ţările Române cei doi
domni îşi recuperau tronurile la sfârşitul lunii septembrie 1854: Barbu Ştirbey, în
Ţara Românească, a manifestat o atitudine defavorabilă mişcării unioniste, sperând
să obţină o nouă candidatură la tron. în Moldova însă, Grigore Alexandru Ghica a
înlesnit editarea unor publicaţii ca "România literară" şi "Steaua Dunării", cu rol
important în pregătirea spiritelor pentru Unire, în formarea conştiinţei naţionale.
în acelaşi timp, s-a militat pentru conştientizarea opiniei publice şi
atragerea unor personalităţi europene precum împăratul Napoleon al ///-/ea, contele
80

Walewski, ministrul de externe al Franţei, premierul englez Palmerston. Porţii

otomane i-au fost trimise repetate memorii de protest în care erau înfăţişate
realităţile româneşti şi dorinţa unanimă de înfăptuire a statului naţional. Au fost
antrenate în sprijinul acestei idei şi spiritele alese ale vieţii publice şi
culturale europene, între care s-au remarcat Jules Michelet, Edgar Quinet, J.A.
Vaillantş\ mulţi alţii, care au pledat cu căldură pentru cauza noastră.
Publicaţiile presei europene a timpului ilustrează solidaritatea opiniei
publice cu cauza nobilă a poporului român. Astfel, când Congresul de Pace de la
Paris şi-a început lucrările, problema românească avea deja anvergură europeană.
Reprezentanţii Marilor Puteri s-au pronunţat însă în conformitate cu interesele
lor. Astfel, Franţa a cerut înfăptuirea Unirii sub un principe străin; Rusia a
susţinut-o, dar cu dorinţa dezbinării concertului european, iar Prusia şi Sardinia,
din raţiuni care priveau propriile lor obiective politice; Anglia nu s-a pronunţat,
lăsând problema deschisă. împotriva Unirii au fost, de la început, din motive lesne
de înţeles, Poarta şi Austria. Ca urmare, la sugestia puterilor favorabile Unirii,
Congresul a hotărât ca statutul Principatelor să fie stabilit prin consultarea
locuitorilor din cele două ţări. Poarta trebuia să se îngrijească de convocarea, în
cele două Principate, a unor Adunări ad-hoc care urmau să exprime voinţa românilor
în chestiunea Unirii, nici una dintre puteri neavând dreptul să intervină cu forţa
armată decât în urma unui acord general între ele. în continuare, prin Tratatul de
Pace încheiat la Paris, la 30 Martie 1856, Principatele române rămâneau sub
suzeranitatea Porţii, dar treceau, totodată, sub garanţia colectivă a Puterilor
semnatare; se stabilea libertatea de navigaţie pe Dunăre şi se hotăra crearea unei
noi Comisii permanente, alcătuită din reprezentanţii statelor riverane; se înapoiau
Moldovei cele trei judeţe din sudul Basarabiei: Cahul, Ismail şi Bolgrad, ce au
constituit, timp de douăzeci de ani, un permanent subiect de animozitate între
Rusia ţaristă şi Principate. Se statua întrunirea la Bucureşti a unei Comisii
alcătuite din reprezentanţii celor şapte Mari Puteri pentru a cerceta starea
internă a ţării şi a face propuneri care priveau reorganizarea lor.
Adunările ad-hoc (1857). Anii 1853-1858 s-au arătat hotărâtori şi în plan
intern. Paşoptiştilor moldoveni, cărora li se interzisese de către domn să susţină
cauza statului naţional român, li se vor adăuga şi cei munteni reîntorşi, masiv, în
ţară, spre sfârşitul domniei lui Barbu Ştirbey.
în ambele Principate, conducătorii mişcării unioniste s-au organizat în câte o
formaţie politică denumită "Partida naţională". După ce în Moldova şi în Ţara
Românească s-au format Comitete ale Unirii, în primele luni ale anului 1857 s-a
constituit un Comitet central al Unirii, care a făcut o largă popularizare
programului politic naţional: autonomia şi neutralitatea Principatelor, unirea,
prinţ străin, guvern reprezentativ şi o singură Adunare, în care să fie
reprezentate interesele tuturor forţelor social-politice ale societăţii.
La expirarea mandatului de domnie a lui Grigore Al. Ghica şi a lui Barbu
Ştirbey, Poarta a desemnat drept caimacami (locţiitori de domni) pe Teodor Ba/ş şi
apoi pe Nicolae Vogoride, în Moldova, şi pe Alexandru Ghica, în Ţara
Românească.
Alegerile pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei au fost falsificate de
caimacamul N. Vogoride, cu sprijinul direct al consulului Austriei la laşi. în
81

omisia internaţională trimisă în 1857, ftvPrincipatele Române, pentru a se informa

în legătură cu dorinţele românilor.
îxtul reacţiei stârnite de această situaţie, demisia pârcălabului de Galaţi, andru
loan Cuza, a reprezentat un act cu puternic răsunet intern şi laţional. Puterile
favorabile Unirii au rupt relaţiile diplomatice cu Poarta. Ierna românească era pe
punctul de a provoca un conflict european. Pentru evita această situaţie era
necesară intervenţia Angliei care, după Congresul Paris, se arătase potrivnică
Unirii.
în august 1857, împăratul Napoleon al lII şi regina Victoria a Angliei întâlnit la
Osborne. S-a ajuns la un compromis, în virtutea căruia Anglia imţea la anularea
alegerilor falsificate; în schimb, Franţa renunţa să 'ne Unirea deplină a
Principatelor sub un principe străin şi se declara doar ru o simplă unire
legislativă. Poarta a fost nevoită să accepte noua uitare care a asigurat victoria
deplină a unioniştîlor în ambele Principate. Lucrările Adunărilor s-au deschis în
septembrie 1857. Pentru prima oară aleşi şi deputaţi ţărani, chiar dacă ei se aflau
în minoritate în raport cu 'ii. Pentru prima oară în istoria ţării, toate forţele
sociale şi politice erau nate să se pronunţe într-o chestiune crucială pentru
viitorul României. în i de 7-8 octombrie/19-20 octombrie, Adunările ad-hoc ale
Moldovei şi Ţării lâneşti au votat Rezoluţii asemănătoare, exprimând, unanim,
voinţa lor de i. Celelalte dorinţe erau neutralitatea, autonomia, prinţul străin şi
Adunarea îzentativă. Prezenţa deputaţilor pontaşi a adus în discuţie desfiinţarea
clăcii iproprietărirea. Cum în rândul "Partidei Naţionale"se aflau şi numeroşi mari
rietari funciari, al căror vot favorabil unirii era foarte necesar, rezolvarea

acestor din urmă cereri a fost amânată. Adunarea ad-hoc a Ţării Româneşti s-a
pronunţat pentru aceleaşi deziderate.
Conferinţa şi Convenţia de la Paris C\858).Cerer/ie celor două Adunări,
cuprinse într-un Raport al comisarilor puterilor europene, au fost înaintate
reprezentanţilor puterilor garante întrunite în Conferinţa de la Paris, din 10/22
mai -7/19 august. înţelegerile asupra celor convenite au fost incluse într-o
Convenţie care cuprindea statutul internaţional şi principiile de organizare
înternă a Principatelor. Fără să ţină seama de dorinţele formulate în Rezoluţiile
Adunărilor ad-hoc, acest document oferea românilor o unire trunchiată.
Statul astfel rezultat urma a se numi Principatele Unite ale Moldovei şi
Valahiei, dar cu excepţia a două instituţii cu adevărat unice - Comisia centrală şi
înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, cele mai înalte foruri legislative şi
juridice, ambele cu reşedinţa la Focşani, în cele două ţări ar fi trebuit să
funcţioneze domni, adunări şi guverne separate. Spre a fi cât mai aproape de
adevăr, este necesar să spunem că textul Convenţiei nici nu încuraja dar nici nu
descuraja "Partida Naţională"'din cele două ţări în aspiraţia ei spre Unire,
întrucât nicăieri nu se stipula că domnii aleşi în cele două Principate trebuiau să
fie persoane separate. Era astfel deschisă calea unei acţiuni îndrăzneţe, care ne-
ar fi putut deschide perspectiva imediată a atât de doritei uniri depline: alegerea
aceluiaşi domn atât la laşi, cât şi la Bucureşti.
Convenţia de la Paris stipula b serie de principii importante, precum abolirea
privilegiilor şi a monopolurilor, şi obliga la statornicirea raporturilor dintre
proprietari şi ţărani pe baze noi, modeme. Legea electoralăprevedea însă un cens
ridicat.
Cu plusurile şi minusurile sale, actul constituţional adoptat la Paris a
reprezentat un cadru propice înfăptuirii unităţii naţionale româneşti; nu degeaba
Vasile Boerescu afirma că "depinde de noi dacă vom şti să înfăptuim unirea".
"Europa ne-a ajutat", rostea acelaşi om politic, "rămâne să ne ajutăm noi înşine".
Conform Convenţiei de la Paris, au fost numiţi trei caimacami în fiecare din
cele două ţări, care aveau misiunea de a pregăti şi efectua alegerile pentru
adunările elective.
Dubla alegere a lui Alexandru loan Cuza. în Adunarea electivă a Moldovei,
"Partida Naţională" m a prezentat, de la început, un candidat pe care să-l opună
grupărilor conservatoare care aveau de ales între Mihai Sturdza, fostul domn
regulamentar, şi Grigore Sturdza, fiul acestuia. în cele din urmă, la 3/15 ianuarie
1859, aceasta a propus pe Alexandru loan Cuza, care a fost ales domn cu
unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi (5/17 ianuarie 1859).
întrucât în textul Convenţiei nu se stipula ca domnii aleşi în cele două
Principate să fie persoane separate; conducătorii luptei naţionale au decis ca
alesul Moldovei să fie desemnat şi în Ţara Românească, iar Europa să fie pusă în
faţa faptului împlinit. De altfel, o delegaţie moldovenească, care s-a oprit la
Bucureşti în drum spre Constantinopol, unde trebuia să comunice înscăunarea lui Al.
I. Cuza, nu a fost străină de aceste planuri. La 17 ianuarie 1859 ziarul
"Românul"consemna că "nici o putere omenească nu va putea în viitor despărţi ceea
ce Dumnezeu a unit pentru eternitate".
Adunarea electivă a Ţării Româneşti era însă dominată de conservatori, care
deţineau 46 din cele 72 mandate; de aceea, victoria cauzei naţionale nu era
posibilă fără intervenţia maselor, singurele în măsură să producă un deznodământ
fericit.
83

Adunarea electivă a Moldovei

în această situaţie, liberalii radicali au iniţiat, prin intermediul
tribunilor, o ie agitaţie în rândul populaţiei Capitalei şi al ţăranilor din
împrejurimi. O mulţime de peste 30 000 oameni s-a aflat în preajma Adunării în
acele zile istorice. Unul dintre tribuni, I.G. Valentineanu, nota că poporul era
gata "să năvălească în Cameră şi să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei".
Adunarea electivă a Ţării Româneşti
84

V-Jfc
Proclamarea unirii, în 1859
într-o şedinţă secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24
ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în
unanimitate.
Entuziasmul s-a transmis şi poporului. în mod firesc, în Capitală şi apoi în
întreaga ţară, victoria forţelor naţionale a provocat o explozie de satisfacţie
Unanimă a fost şi în străinătate opinia, potrivit căreia, ziua de 24 ianuarie este
o J expresie a "voinţei puternice de unire" a românilor, cum s-a exprimat contele
Wa-lewski, ministrul de externe al Franţei. L Kossuth scria: "un astfel de spirit e
necesar ca un popor să întemeieze o patrie sau, dacă a pierdut-o, să şi-o
recâştige".
Perspectiva celor aproape 140 de ani, care au trecut de la evenimentele din
1859, confirmă, în egală măsură, patriotismul, dar şi remarcabila abilitate a
oamenilor politici ai timpului, care au ştiut, printr-o acţiune îndrăzneaţă, să
pună Marile Puteri "în faţa faptului împlinit" şi să depăşească obstacolele pe care
interesele contradictorii ale acestora le aşezau în cale i Unirii. De asemenea, ca
în atâtea rânduri în istoria ulterioară a ţării, deci?ia finală s-a datorat
excepţionalei abnegaţii pe care naţiunea română a arătat-o acestei cauze. Presiunea
populară de la Bucureşti, din istoricele zile de 22-24 ianuarie 1859, legitima o
mare aspiraţie şi-i dădea trăinicia eternităţii.
85

Rezoluţia în 5 puncte a Adunării ad-hoc a Moldovei, citită luni, 7 octombrie 1857,

în a şaptea
Hnţă publică.
cele dintâi, cele mai mari, mai generale şi mai naţionale dorinţe ale ţării
sunt:
1 Respectarea drepturilor principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor, în
cuprinderea vechilor
)itulaţii încheiate cu înalta Poartă...
2. Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România.
3. Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare de ale
Europei şi ai
ei moştenitori să fie crescuţi în religia ţării.
4. Neutralitatea pământului Pricipatelor.
5. Puterea legiuitoare încredinţată unei obşteşti adunări în care să fie
reprezentate toate
tresele naţiei.
Toate acestea sub garanţie colectivă a puterilor care au subscris Tratatul de la
Paris".
A.D. XENOPOL despre Convenţia de la Paris '
"Această convenţie este o lucrare foarte stranie, o silinţă supremă a
combinaţiei diplomatice, re totdeauna a căutat să domine prin idei, adeseori prin
cuvinte, interesele reale şi puternice ale sţii. Ea este un amestec hibrid şi
nefiresc de unire şi despărţire, cu care caută să se împace eresele deosebite ale
puterilor (europene) pe capul poporului român. Necontenit i se arată unirea, r i se
pun stăvili pentru ca ea să nu se realizeze"...
TEMĂ:
1. Care a fost semnificaţia luptei emigraţiei revoluţionare după 1848?
2. Prezentaţi poziţia Marilor Puteri europene faţă de problema românească.
3. Ilustraţi politica "faptului împlinit" practicată de români, prin
raportare la hotărârile
Congresului (1856) şi, respectiv, Conferinţei de la Paris (1858).
1.
DOMNIA LUI ALEXANDRU IOAN CU ZA (1859-1866)
-ACŢIUNEA POLITICĂ SI LUPTA DIPLOMATICĂ PENTRU RECUNOAŞTEREA UNIRII DEPUNE (1859 -
1861).
-DOMNUL SI ADUNAREA ELECTIVĂ, DOUĂ FORŢE OPUSE ÎN OPERA DE EDIFICARE A ROMÂNIEI
MODERNE.
-GUVERNUL MtHAIL KOGĂLNICEANU (1863-1865). SECULARIZAREA AVERILOR MĂNĂSTIREŞTI.
LEGEA RURALĂ. LOVITURA DE STAT DIN 2 MA11864.
Uriaşul entuziasm stârnit de dubla alegere a lui Alexandru I.Cuza,
pretutindeni unde trăiau români, nu putea în nici un fel să ascundă situaţia
complexă în care se găsea noul stat.
De la începutul domniei sale, Alexandru I. Cuza â acţionat în sensul voinţei
Adunărilor ad-hoc. în plan internaţional, el a declanşat o campanie diplomatică
energică pentru recunoaşterea de către Marile Puteri, a faptului împlinit la 24
ianuarie 1859, adică a dublei alegeri, şi pentru unirea deplină. Convins fiind că
peste obstacole de tot felul Principatele vor obţine în cele din urmă statutul
solicitat, Alexandru I. Cuza nu s-a temut să grăbească momentul aşteptat. între
anii 1859-1862, unificarea unor instituţii până atunci separate trebuia să
avertizeze că ţara e dispusă să-şi ia soarta în propriile mâini şi că actul de la
24 ianuarie este ireversibil.
Odată unirea deplin recunoscută, chiar dacă numai pe durata domniei şi vieţii
lui Cuza, eforturile sale s-au îndreptat spre înfăptuirea marelui program de
reforme care va edifica'România modernă. Dar luptătorii de la 1848 se vor găsi acum
pe poziţii diferite.
Opoziţia marilor proprietari (temători de a-şi pierde o dată cu pământul şi
puterea politică) se alătură celei "roşii", liberale, constituită din personalităţi
politice care acţionaseră pentru Unire şi dubla alegere a lui Alexandru I. Cuza,
dar pe care acesta nu le cointeresase în marea sa operă politică.
Domnul nu avea de ales; respinse de Adunarea electivă, reformele nu puteau fi
impuse decât printr-un act de autoritate pe care Alexandru I. Cuza nu ezita să-l
înfăptuiască. După ce secularizarea averilor mănăstireşti, legea electorală, legea
rurală, legea instrucţiunii, legea comunală, legea organizării armatei ş\ Codurile
civil şi penal au devenit realitate, acesta a considerat că îi mai rămânea de
înfăptuit doar, pentru a pune în practică integral hotărârile Adunărilor din 1857,
instalarea prinţului străin.
Scrisoarea pentru Napoleon al ///-/ea, din 1 octombrie 1865, şi mesajul pentru
cele două camere ale Parlamentului, de la începutul lui decembrie, arătau clar că
domnul Unirii îşi îndeplinise misiunea.
87

Stema reunită a Moldovei şi Ţării Româneşti

Alexandru loan Cuza

Acţiunea politică internă şi lupta diplomatică pentru recunoaşterea Unirii

depline (1859-1861). Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe
calea înfăptuirii statului naţional român unitar. Impusă sub o puternică presiune
populară, cu deosebire la Bucureşti, alegerea ca domn al Ţării Româneşti a lui
Alexandru loan Cuza avea să-şi găsească o confirmare deplină la marea manifestare
prilejuită de sosirea alesului naţiunii în capitala munteană, ce avea să devină,
peste numai câţiva ani, capitala tuturor românilor.
Dar odată încheiate manifestările prilejuite de dubla alegere, Alexandru I.
Cuza îşi dădea seama că Principatele aveau să rezolve grele şi complicate probleme,
cea mai stringentă fiind recunoaşterea internaţională a alegerilor Faptul împlinit
la 24 ianuarie 1O59 era considerat de Poartă şi de Austria drept o încălcare a
Convenţiei de la Paris. Situaţia creată în cele două Principate urma să facă, de
altfel, obiectul unei noi Conferinţe internaţionale, care se deschidea la Paris, la
26 martie/7 aprilie - 25 aug./6 sept. Misiuni speciale, conduse de persoane
apropiate lui Alexandru I. Cuza, au vizitat capitalele Marilor Puteri garante şi au
reuşit să câştige sprijin pentru cauza românească. încă în a doua şedinţă a
Conferinţei (1/13 aprilie) Franţa, Rusia, Anglia, Prusia şi Sardinia au recunoscut
dubla alegere. Imperiul Otoman şi Austria însă tergiversau; mai mult, se află că se
punea la cale o intervenţie militară peste Dunăre. Alexandru I. Cuza răspunse
energic. La 20 aprilie, la Floreşti, între Ploieşti şi Câmpina, armata moldo-
munteană era concentrată spre a face faţă oricărei situaţii. După

alte ameninţări, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta a acceptat

oficial, o dată cu Austria, în a 3-a şedinţă a Conferinţei de la Paris (25 august/7
septembrie), să recunoască, la rândul ei, dubla alegere. Detensionarea situaţiei,
atât în relaţiile cu Imperiul Otoman, cât şi cu cel Habsburgic, îl determină pe
domn să ordone închiderea taberei de la Floreşti{\ 1 septembrie 1859).
Astfel împlinită recunoaşterea situaţiei de fapt, impusă la 24 ianuarie,
obiectivul imediat următor era acceptarea de către puterile garante a Unirii
depline. Este sarcina pe care domnia şi sfetnicii apropiaţi ai acesteia au reuşit
s-o încheie cu succes la capătul a doi ani de insistente negocieri diplomatice şi
de hotărâtă acţiune internă. .
Fără a aştepta verdictul altor reuniuni internaţionale, Alexandru I. Cuza a
trecut la unificarea aparatului de stat, remediind din mers consecinţele
hotărârilor adoptate prin Convenţia de la Paris. Misiunile diplomatice ale
Principatelor la Constantinopol erau reunite încă în cursul anului 1859 (martie),
cu Costache Negri, recunoscut chiar de către Poartă, drept unic reprezentant al
celor două ţări Unificarea armatei începea cu deplasări de iwiităţi militare
moldovene, la Bucureşti şi muntene, la laşi; tabăra de la Floreşti s-a bucurat de o
comandă unică. în cursul anului 1860, statele majore, instrucţia, administraţia şi
intendenţa au fost aşezate sub o singură autoritate, iar aceeaşi persoană -
generalul Ion Emanoil Florescu- a fost numită în funcţia de ministru de război în
ambele ţări. fn serviciul telegrafului moldovean şi muntean este numit Cezar
Librecht inspector general. La 26 octombrie/7 noiembrie 1860, domnul a inaugurat
Universitatea din laşi, la început cu 4 facultăţi: drept, filosofie (litere),
ştiinţe şi teologie.
La Focşani, nu fără dificultăţi, îşi începuse activitatea Comisia Centrală
care, potrivit Convenţiei de la Paris, trebuia să elaboreze legile, comune celor
două ţări. în cei trei ani de activitate (1859- 1862) din proiectele sale au fost
aprobate de Adunarea, electivă şi promulgate de domn doar cele referitoare la
Curtea de Casaţie şi la domeniul funciar (care traducea în fapt principiul
egalităţii fiscale).
Raporturile cu acele puteri garante care se arătau ostile unirii sau care
jucaseră, în trecut, un rol important în viaţa Principatelor (Rusia, în anii
"protectoratului") au fost bazate, încă din primii ani ai domniei lui Alexandru I.
Cuza, pe respectarea neştirbită a autonomiei ţării nou-constituite. Astfel,
prezenţa militarilor otomani va fi categoric interzisă, iar Poarta va fi obligată,
în vara anului 1860, să renunţe la paşapoartele sale solicitaîe călătorilor români,
în mai multe situaţii supuşii Imperiului fiind reţinuţi pentru că au produs diverse
neorânduieli. Austria, vehement duşmănoasă, a trebuit să accepte că legile statului
român sunt valabile şi pentru locuitorii cezaro-crăieşti aflaţi aici cu afaceri.
Maghiarii şi polonezii, care vroiau să rămână în Principate sau să tranziteze spre
alte regiuni, sunt protejaţi de guvern şi de domn în spiritul dreptului la azil
politic, oferindu-li-se la plecare chiar mijloacele necesare. Cooperarea statului
român cu emigraţia revoluţionară maghiară, în sensul unei acţiuni comune în
Transilvania şi Ungaria, nu a dat rezultatele aşteptate întrucât a fost mereu
condiţionată de buna înţelegere a conducătorilor unguri cu cei ai românilor de
peste munţi.
Desigur, Franţa, apoi Rusia, Italia şi Prusia erau de acord cu unirea deplină.
Alexandru I. Cuza aştepta hotărârea Conferinţei de la Constantinopol
89

convocată în acest scop. Cum era de aşteptat, încă din prima şedinţă Poarta a cerut
dreptul de intervenţie în Principate, în cazul unor noi încălcări ale Convenţiei de
la Paris, iar Austria a admis unirea doar pe durata domniei lui Alexandru I. Cuza.
La începutul lunii noiembrie 1861 firmanul Unirii era prezentat, dar în condiţii
considerate, în ţară, inacceptabile. într-o scrisoare către C. Negri, domnul afirma
că sunt de aşteptat mari complicaţii interne şi că îşi declină răspunderea.
Fermitatea lui Alexandru I. Cuza, reacţia energică aXamerelor şi a guvernelor,
poziţia intransigentă a lui C. Negri şi atitudinea favorabilă a majorităţii Marilor
Puteri garante şi-au făcut în cele din urmă efectul. La capătul Conferinţei, Poarta
a elaborat un nou firman (4/16 decembrie 1861) prin care a renunţat la condiţiile
anterior solicitate, Austria păstrându-şi vechea poziţie.
Cu o zi înainte, 3/15 decembrie 1861, convins că Unirea deplină a fost
recunoscută, Alexandru loan Cuza afirma că "înalta Poartă şi toate. puterile
garante au aderat la Unirea Principatelor... Unirea va fi aşa precum România o va
simţi şi o va dori"., ■
Domnul şi Adunarea electivă, două forţe opuse In opera de edificare a României
modeme. Recunoaşterea internaţională a dublei alegeri şi a Unirii depline deschidea
perspectiva înfăptuirii României modeme. O nouă lege electorală, care să sporească
accesul forţelor productive, a întreprinzătorilor în primul rând, la viaţa
politică, o lege rurală al cărei conţinut principal - desfiinţarea clăcii şi
împroprietărirea - să dea ţăranilor sentimentul că au o patrie, legea
instrucţiunii, prin care să se asigure accesul neîngrădit la învăţătură tuturor
copiilor ţării şi, nu în ultimul rând, o lege a secularizării averilor
mănăstireşti, care să restituie poporului român venitul unui sfert din suprafaţa
ţării sale, îşi aşteptau înfăptuirea.
Toată această excepţională operă juridică - fără precedent în trecut -trebuia
realizată cu o Adunare alcătuită, în majoritate, din mari proprietari şi cu un
guvern unic care avea în frunte un remarcabil bărbat de stat, conservatorul Barbu
Catargiu. Era o probă de mare abilitate pentru domn, care menaja astfel
susceptibilităţile Marilor Puteri autocrate - Rusia, Poarta şi Austria - dar şi un
motiv de puternică nemulţumire populară întrucât cu o asemenea conducere a
afacerilor publice, programul de reforme era, din start, obstrucţionat. Era şi
convingerea lui Mircea Mălăieru, reprezentant al ţăranilor în Adunarea ad-hoc a
Ţării Româneşti care, sprijinit de liberalii radicali, a antrenat un grup de ţărani
din Ilfov şi Prahova să meargă la Bucureşti "să scape de boierii care-l împiedică
pe Vodă să facă dreptate". în drum au maltratat mai mulţi arendaşi şi un
subprefect, în capitală însă sătenii sunt opriţi de armată, care a operat 200 de
arestări.
împotriva unui curent de opinie foarte larg guvernul Barbu Catargiu refuză
să ia în discuţie o nouă lege electorală şi pune pe masa Adunării vechiul proiect
de lege rurală, elaborat de Comisia Centrală încă în 1860, care lăsa practic
neatinse bazele marii proprietăţi funciare. Nu se prevedea, deci, aşa cum se
ceruse încă la 1848, împroprietărirea ţăranilor pe loturile pe care le lucrau şi se
acordau doar câte trei pogoane pentru fiecare cap de familie, din aşa-zisul
pământ comunal, constituit exclusiv din vânzarea sau închirierea unor loturi pe
moşiile statului sau ale instituţiilor publice. ,, ,, _,~ _ -
90

Printr-un magistral discurs, rostit la 6 iunie 1862 - o capodoperă a oratoriei

politice româneşti - M. Kogălniceanu deschidea discuţia în jurul proiectatei legi.
Invocând Convenţia de la Paris, care cerea reglementarea pe baze noi a raporturilor
dintre' ţărani şi proprietari, vorbitorul afirma că prin adoptarea proiectului
supus dezbaterii, primii vor fi definitiv spoliaţi de pământul pe care-l lucrează,
pe care nu sunt chriaşi şi asupra căruia au un drept de folosinţă. Apelul patetic,
din finalul cuvântării, în favoarea ţărănimii, pe a cărei muncă s-a aşezat averea
boierească şi fără a cărei faptă ţara nu ar putea fi apărată, nu a fost luat în
considerare de deputaţi. După un schimb de replici între Barbu Catarg/u şi M.
Kogălniceanu, contraproiectul propus de acesta, care stabilea împroprietărirea cu
loturile în folosinţă, este respins de Adunare.
Liberalii radicali, care susţinuseră consecvent poziţia lui M. Kogălniceanu,
au hotărât că singura cale spre a se adopta legea atât de dorită de ţărani este
apelul la mase.
în această atmosferă tensionată, puţină vreme după ce în amiaza zilei de 23
iunie 1862 primul ministru Barbu Catargiu se arăta gata să apere pacea internă cu
orice preţ ("voi prefera moartea înainte de a călca sau a lăsa să se calce vreuna
din instituţiile ţării"), zilele lui au fost curmate într-un atentat al cărui
mister persistă până azi. Indiferent de raţiunile care au determinat-o, moartea sa
a însemnat sfârşitul legii rurale dorite de majoritatea conservatoare din Adunare,
care, deşi adoptată la 26 iunie, nu a fost promulgată de domn, de teama firească a
unei răscoale populare.
Noul guvern, condus de doctorul N. Kretzulescu (24 iunie/6 iulie 1862-11/23
octombrie 1863), a continuat opera de unificare administrativă (cu serviciile
sanitare din cele două ţări). A fost reorganizată Şcoala de silvicultură ş\ s-a
instituit Direcţia Generală a Andivelor Statului.
în noiembrie-decembrie 1862, împotriva protestelor Porţii, domnul şi guvernul
au protejat tranzitul armelor sârbeşti pe teritoriul ţării, de la Bolgrad (Moldova)
şi până la Crivina, pe Dunăre. De provenienţă rusească, ambalate în 500 de care de
transport (63 000 puşti cu baionete, 10 000 carabine, 30 000 pistoale, săbii), erau
destinate să întărească potenţialul militar al statului vecin cu care tânăra
Românie întreţinea relaţii excelente. Nu degeaba, după ce scandalul diplomatic
prilejuit de acest eveniment s-a încheiat, prinţul Mihail Obrenovici a dăruit lui
Alexandru I. Cuza o splendidă spadă împodobită cu pietre scumpe, pe a cărei lamă de
oţel a fost gravată inscripţia "Amico certo in re incerta".
împotriva marilor realizări ale domnului, între care recunoaşterea
internaţională a Unirii şi politica sa fermă de apărare şi consolidare a autonomiei
ţării, în ianuarie 1863 se constituia, în Adunare, o alianţă, imposibilă altfel,
între dreapta conservatoare, care se temea de o reformă agrară după proiectul lui
M. Kogălniceanu stânga radicală, nemulţumită de prudenţa domnului şi de reţinerea
sa în a o solicita la putere. Scopul, mai mult sau mai puţin făţiş declarat, era
îndepărtarea lui Alexandru I. Cuza şi întronarea prinţului străin, pentru
realizarea integrală a hotărârilor Adunărilor ad-hoc din 1857. Un bun prilej pentru
opozanţii domnului l-au constituit discuţiile la mesajul său, începute în Cameră,
la 22 ianuarie 1863, cu un text elaborat de A. Panu care îl acuza pe Alexandru I.
Cuza de a nu fi respectat Constituţia, de a fi solicitat Marilor Puteri o nouă lege
91

electorală şi de a fi tolerat starea precară a finanţelor ţării. Criticile au

alunecat apoi spre miniştrii săi, făcându-se auzite şi voci de completă şi energică
autoacuzare: "Ce-am făcut noi toţi până acum ca să punem (ţara) pe calea
progresului? Ne-am sfâşiat între noi prin lupte şi intrigi de partid şi am
sacrificat înteresele cele mai vitale ale ţării în setea răzbunărilor personale".
în pofida unei intervenţii argumentate a lui M. Kogălniceanu în favoarea guvernului
şi a domnului, la 2 martie Camera dădea un vot de blam cabinetului şi, indirect,
lui Alexandru I. Cuza.
Mihail Kogălniceanu
Din ce în ce mai hotărât să acţioneze - era şi sfătuit în acest sens de mulţi
dintre apropiaţii săi - Alexandru I. Cuza a adresat Porţii un memoriu, la 27 iunie
1863, prin care se pronunţa pentru un regim nou, de autoritate şi dreptate. Pentru
aceasta ar fi fost necesară o nouă lege
jctorală care să limiteze puterea corpului legislativ. Prezentat ambasadorilor
igliei şi Franţei şi ministrului de externe otoman, memoriul devenea, în fapt,
proiect de constituţie care acorda domnului întreaga autoritate în stat ilie-august
1863).
Guvernul Mihail Kogălniceanu (12/24 octombrie 1863-26 ianua-s/7 februarie 1865).
Secularizarea averilor mănăstireşti. Legea rurală, ivrtura de stat din 2/14 mai
1864. Deşi lovitura de forţă era aproape hotărâtă, exandru I. Cuza mai încearcă o
dată lupta constituţională, încredinţând inducerea guvernului-, la 12/24 octombrie
1863, lui M. Kogălniceanu, a cărui iergie şi capacitate politică erau o garanţie că
marile reforme puteau să ceapă.
Auspiciile sub care şi-a început activitatea noul cabinet păreau să nu fie de in
augur. Publicarea imprudentă, într-un ziar străin, a proiectului de constituţie
Jtoritarăa lui Alexandru I. Cuza a provocat, o vie nemulţumire în rândul opozi-ii;
în schimb, dezbaterea şi adoptarea legii secularizării averilor mănăstireşti a
dovedit a fi o bună ocazie de a reuni pe deputaţi în jurul unei acţiuni de multă
eme aşteptată.
în text erau cuprinse mai întâi averile aşa-ziselor mănăstiri închinate, puse 3
ctitorii lor sub ascultarea Patriarhiilor Orientului pentru a le asigura o mai jnă
gospodărire şi un prestigiu sporit. în Muntenia, aceste bunuri reprezentau 1,14%,
adică a noua parte din teritoriul naţional, iar în Moldova, 12,16%. daugând şi
suprafeţele deţinute de mănăstirile pământene, rezultă pentru cele suă ţări române
25,6% din' suprafaţa agricolă. Practic, un sfert din bogăţia ţării aarţinea
clerului, iar din aceasta o parte importantă era destinată a servi tereselor
străine tării.

încă de la sfârşitul lunii iulie 1863 se oferise drept despăgubire călugărilor

greci o importantă sumă de bani la care se adăuga o alta separat, pentru
construcţia unei şcoli laice şi a unui spital la Constantinopol. Oferta statului
român fusese însă respinsă, în sprijinul celor expropriaţi aflându-se Poarta,
foarte sensibilă când era vorba de venituri care i se "cuveneau", şi Rusia,
"protectoarea" tuturor ortodocşilor din Imperiul Otoman. Spre a se evita alte
complicaţii, Alexandru I. Cuza şi Mihail Kogălniceanu au grăbit dezbaterea şi
adoptarea legii care, cu o majoritate foarte largă, a fost votată la 25 decembrie
1863.
Domnul preciza că toate averile mănăstireşti din România sunt şi rămân averi
ale statului, veniturile lor aparţinând bugetului, reînnoind oferta de despăgubire.
Cu excepţia Franţei, care a avut, ca de obicei, o atitudine favorabilă, celelalte
Mari Puteri garante, cu deosebire Rusia, Austria şi Poarta. au protestat, desiguf,
în dorinţa de a asigura călugărilor greci o recompensă convenabilă. Pentru
Alexandru I. Cuza însă necesitatea acestei fegi, ca şi sprijnul popular pentru
înfăptuirea ei erau de la sine înţelese. într-un mesaj către ministrul de externe
otoman, căruia îi explica raţiunea secularizării, Alexandru I. Cuza i-a scris: "în
această chestiune, Alteţă, eu nu sunt principele românilor, sunt România însăşi".
Conferinţa ambasadorilor de la Constantinopol, reunită în cele din urmă, a convenit
asupra unei despăgubiri pe care mănăstirile au refuzat s-o primească.
Cele patru luni care separă adoptarea legii secularizării de lovitura de stat
din 2 mai 1864 au fost caracterizate printr-o fecundă activitate legislativă: a
fost înfiinţată, după model francez, Casa de Conturi pentru verificarea actelor
financiare ale statului, era adoptată hotărârea pentru realizarea unui împrumut
extern contractat la Londra cu Banca Stern, au fost votate legea organizării
puterii armate şi legea instrucţiunii, care însă nu au fost sancţionate, a fost
înfiinţat Consiliul de Stat, care va avea rolul său în noile structuri de putere,
după lovitura de stat. Toi după exemplul francez, se adoptă legile contabilităţii,
legea comunală şi, la 23 martie 1864, codul penal ş\ de procedură penală, urmat de
legea organizării judecătoreşti. Dezbaterea proiectului de lege rurală propus de
Kogălniceanu, încă în urmă cu doi ani, devenise inevitabilă mai cu seamă după
publicarea sa care a provocat o vie efervescenţă la sate.
Lupta parlamentară s-a declanşat pe 13/25 aprilie 1864. Guvernul susţinea
desfiinţarea clăcii, împroprietărirea în funcţie de numărul de vite sau de puterea
economică a ţăranilor, în schimbul unei despăgubiri eşalonate pe 20 de ani cu
dobândă de 5%, în vreme ce majoritatea conservatoare se pronunţa pentru
împroprietărirea cu un lot, acelaşi pentru toţi, egal cu 4 pogoane, contra unei
despăgubiri ce urma a se plăti în şapte ani cu dobândă de 8%.
în discuţiile care au urmat, M. Kogălniceanu s-a arătat inflexibil în
chestiunea împroprietăririi cu loturile legiuite, dar problema despăgubirii a
lăsat-o . deschisă. Teama de adoptare a legii rurale în varianta guvernamentală şi
de o nouă lege electorală care tocmai urma să fie discutată, au determinat votul de
blam împotriva cabinetului lui M. Kogălniceanu. Primul ministru îşi prezintă
demisia care nu este acceptată. Alexandru I. Cuza a dizolvat, în aceste condiţii,
Adunarea, printr-o lovitură de stat, la 2/14 mai 1864.
93

VASILE BOERESCU scria în "Naţionalul" din 14/28 august 1858:

"Puterile europene ne-au dat garanţia lor, certitudinea că noi vom exista în
viitor, că nu vom fi prada acelui care se va ridica spre a ne înghiţi; însă restul
nu depinde-decât de noi. Depinde de noi, dacă vom şti să păstrăm drepturile
strămoşilor noştri, de a şti să ne dăm cele mai bune legi şi să întărim ordinea
socială şi morală, să ne angajăm pe adevărata cale a progresului; în sfârşit
depinde ' de noi dacă vom şti să înfăptuim Unirea."
*
La 17 februarie 1859 consulul francez la Bucureşti, BSclard, raporta la Paris:
"Noul domnitor, cu faţa sa plăcută, aspectul său tineresc: expresia calmă şi
hotărâtă a fizionomiei sale încântă mulţimea, care îl privea sărbătoreşte şi se
îmbulzea în urma sa... Colonelul Cuza are, din ceea ce cred eu, una dintre
calităţile cele mai rare şi în consecinţă cea mai preţioasă în această ţară,
sinceritatea. Am găsit la el de asemenea bunul simţ şi modestia... Ar fi omul nou
pe care îl cere situaţia sa nouă..."
La o a doua întâlnire, demnitarul străin remarcă "un om cinstit plin de
dragoste pentru ţara
sa, sub nici o formă ameţit de un succes neaşteptat, foarte hotărât să pună în
practică Unirea şi
ideiile sale de reformă şi de progres. Colonelul Cuza este vădit progresist dar
este, în acelaşi timp,
foarte devotat principiului de ordine..." *
TEMĂ:
- Ilustraţi raporturile care s-au stabilit între principele Alexandru I. Cuza şi
"Adunare".

EPOCA MARILOR REFORME

- DOMNIA AUTORITARĂ A LUI ALEXANDRU IOAN CUZA. MARILE REFORME: LEGEA ELECTORALĂ,
LEGEA RURALĂ, LEGEA INSTRUCŢIUNII, CODUL CIVIL.
-ANII 1865-1866. DECLINUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA SI ÎNDEPĂRTAREA SA, LA 11
FEBRUARIE 1866.
-ROLUL ISTORIC AL LUI ALEXANDRU IOAN CUZA SI AL GENERAŢIEI PAŞOPTISTE ÎN
ÎNFĂPTUIREA UNIRII SI A ROMÂNIEI MODERNE.
Domnia autoritară a iui Alexandru loan Cuza. Marile reforme: legea electorală,
legea rurală, fegea instrucţiunii, codul civil. După evenimentele din 2 mai 1864
Alexandru I. Cuza a explicat motivele care l-au îndemnat spre această acţiune: în
primul rând, neîmpăcata opoziţie întâlnită în Adunare, care l-a împiedicat să
înfăptuiască reformele cerute de propăşirea României. Erau supuse, deci, aprobării
poporului, printr-un plebiscit, Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris (în
fapt o nouă Constituţie) şi o nouă lege electorală. Statutul sporea considerabil
prerogativele domnului care câştiga iniţiativa legislativă, dreptul de a numi un
sfert din membrii Senatului- Corp Ponderator -şi pe preşedintele Camerei, dar
scădea, în egală măsură, drepturile Adunării, al cărei regulament era alcătuit de
guvern. Elaborarea legilor cădea în seama Consiliului de Stat, dreptul de a primi
petiţii îl avea numai Senatul.
Legea electorală făcea să crească însă considerabil numărul alegătorilor, în
principal de două categorii - primari, care votau prin delegaţie, şi direcţi,
departajaţi prin posibilităţiile censitare; reforma electoratului avantaja cu
deosebire burghezia în formare. Desfăşurat între 10/22 - 14/26 mai 1864,
plebiscitul a confirmat regimul autoritar, peste 682 000 vontanţi pronunţându-se
afirmativ. Iniţial, cu excepţia Franţei, Marile Puteri garante au exprimat reacţii
negative faţă de lovitura de stat. "Este imposibil să-şi bată joc cineva de
tratatele şi deciziile Europei cu mai multă lipsă de jenă decât prinţul Cuza" - se
putea citi într-un ziar franco-belgian care exprima însă punctul de vedere al
Imperiului Rus.
După plebiscit, la jumătatea lui iunie 1864, Alexandru I. Cuza a făcut o
călătorie diplomatică la Constantinopol, ocazie în care s-a bucurat din nou de o
primire deosebită, dar, a şi desfăşurat trei zile discuţii complicate cu
reprezentanţii puterilor care îi erau ostile; rezultatele, consemnate în acordul
din 28 iunie 1864, se arătau întru totul favorabile României. Alexandru I. Cuza se
întorcea la Bucureşti cu recunoaşterea clară a autonomiei ţării.
înainte de aprobarea legii instrucţiunii, care, deşi votată de Adunarea
dizolvată în mai, nu fusese promulgată de Alexandru I. Cuza, era înfiinţată
Universitatea din Bucureşti (iulie 1864) iniţial cu facultăţi de drept, ştiinţe şi
litere. în acelaşi timp, ca expresie a puterii autoritare, un important număr de
periodice, între care "Românul" şi "Libertatea", editate de CA. Rosetti, erau pe
rând suprimate.
95

La 14 iulie 1864, Consiliul de Stat odată numit îşi putea începe lucrarea cu liul
proiect neadoptat al legii rurale pe care l-a încredinţat unei comisii, pentru ia
redactare. La 11/23 şi 12/24 august 1864, în două şedinţe plenare ale Con-lui de
Stat cu participarea domnului şi a guvernului, legea rurală a primit formu-a
definitivă, însoţită de o Proclamaţie (14/26 august 1864) în care se putea citi, ;
altele: "De astăzi voi sunteţi stăpâni pe braţele voastre; voi aveţi o părticică de
îânt proprietate şi moşie a voastră; de astăzi voi aveţi o patrie de iubit şi
apărat"
Textul prevedea ca sătenii din Muntenia să primească pământ în funcţie de 3rea
lor economică exprimată în numărul de vite posedat; se constituiau el trei
categorii, după cum urmează: cei cu 11 pogoane, 7 pogoane (1 po-i = 0,50 ha) şi 11
prăjini (o prăjină = 208,82m2), respectiv 4 pogoane şi 15 pră-în Moldova, 5 falei
(o falcie = 1,43 ha) şi 40 de prăjini (o prăjină = 179,02m2) ilci şi 2 falei şi 40
de prăjini - ceva mai mult, pentru ca în rele trei judeţe din Iul Basarabiei să se
ajungă la 6 falei şi 30 de prăjini, respectiv 2 falei şi prăjini. Pământul acordat
ţăranilor nu trebuia să depăşească 2/3 din suprafaţa şiei expropriate, fără a
socoti pădurile, şi nu putea fi înstrăinat 30 de ani. Se rfiintau pentru totdeauna
claca (boierescul), dijma, podvezile, zilele de me-let, carele de lemne şi alte
asemenea sarcini datorate stăpânilor de moşii în ură sau în bani. Răscumpărarea
acestor îndatoriri era eşalonată pe 15 ani şi plătea diferenţiat pentru fiecare
categorie de beneficiari.
Aşa cum explicit susţine legea, răscumpărarea a avut în vedere claca şi slalte
obligaţii, pentru ca de fapt, la acoperirea întegrală a sumei, contra-oarea să
echivaleze cu aceea a pământului acordat. Marile greutăţi suportate de zile de
ţărănime pentru plata acestei datorii ar fi fost mult diminuate de o ti'tutie de
credit pentru ţărani pe care Alexandru I. Cuza, dacă împrejurările i-ar igăduit-o,
ar fi constituit-o, fără îndoială.
Aplicarea legii rurale a întâmpinat o mulţime de dificultăţi. Nu a fost alcătuit
regulament clar, s-a lucrat prin circulare redactate, de regulă, de primul
îistru; fiind puţini ingineri-topografi, măsurătorile "pământurilor legiuite" s-au
ut cu greutate; în fine, s-au săvârşit abuzuri şi, în mai toate judeţele, au rămas
ărani neîmproprietăriţi.
Din punct de vedere economic, consecinţele imediate ale reformei au fost
;jative. Lipsiţi de clacă, proprietarii şi arendaşii nu au vrut să angajeze
stalurile necesare progresului agriculturii şi n-au putut face faţă dificultăţilor
>mentului. Cum şi împărţirea pământului stagna, au fost şi mulţi săteni care nu
efectuat muncile agricole. Pe ansamblu, anul 1865 a însemnat sub aspectul iducţiei
un regres faţă de anii anteriori.
Abia după 1867 hcrurile s-au schimbat radical, ambele categorii de >prietan -
sătenii, pe de o parte, proprietarii de moşii, pe de alta -, acum aptaţi noii
situaţii, au valorificat mai bine pământul. Din sporul de producţie -e a determinat
şi importante creşteri ale exportului s-au putut face acumulări "nnificative -
p=irte întrebuinţate' pentru achiziţia de maşini agricole, parte ntru creşterea
investiţiilor interne. Drumul spre societatea modernă, deschis :ă la începutul
secolului, a fost astfel mult înlesnit.
în acelaşi timp, guvernul Kogălniceanu a obţinut un alt succes notabil. La august
1864, casa Stern şi Banca Otomană' acordau ţării noastre primul <prumut, cu dobândă
de 12%, destinat iniţial despăgubirilor solicitate de legea cularizării, în cele
din urmă finanţării instituţiilor României moderne.

£ Universităţi
f Facultăţi Institute şi şcoli speciale
Cernăuţi
■1862
-Af - Darabani
<- Dorohoi Rădăuţi
oijvtngri
■ v"¥)almeu
*"VS
Gimnazii şi licee româneşti în Transilvania
AŞcoli normale
Muzee şi biblioteci Activitate teatrală române; ▼Activitate teatrală germană
Activitate teatrală maghiară
I Asociaţii corale româneşti I Asociaţii corale săteşti
_ Sighet
Bălţi
Botoşani Suceava
SatuMare 'Uff£S .,. , . _
Cărei ' Vişeul de Sus
Orhei
Debrecen Baia Mare
 1867
Valea lui Mihai ■ri858/68&r-<5 Fălticeni
Zalău. *.Năsâud ,VatraDorpnaţcani
' ure-, Piatra Neamţ
Oradea
\
Ui7 Gherla
Tiraspol
1874,
/Salonta
Vciui A1849N6uAGheorghieni ;J- Tg.Lăpuşnei Tignina'
eiuş
• LEGE ŞCOLARĂ Brad 1850 Husi Căuşani
Nucet
ŞCOLARĂ
Bârlad
Abrud
Turda /'/> JârguMureş ( ( Bacau REGLEMENTARE LeOva
Nădîac
Arad
Comrat
Alba lulia Orâştie
Blaj Mediaş
Brad
Kikmda Jimbolia
J" Timişoara
(c)olgrad ii h Chilia Nouă smail
Cetatea Albă Tatarbunar
Braşov Predeal
Lugoj
1861
Haţeg
1868
1847 l
I.Şerpilo Sulina
Câmpulung Râmnicu Vâlcea
1849

Brăila
Tulcea *"
■* Caransebeş Resita -
- "ploieşti
Sf.Gheorghe
BELGRAD
Piteşti
M ' O
Filiaşi " li Slatina
Târgu Jiu Severin
BUCUREŞTI
Caracal Turnu Măgurele
ernavodă
Constanţa
Mangalia
4 Craiova
Călăraşi ■iilistra
1872 1866/79
Olteniţa t
Centre de presă politică românească Centre de presă politică românească şi germană
Calafat "Lom
Giurgiu Turtucaia
Rusciuc Zimnicea
Nicopole
Centre de presă politică germană Centre de presă politică maghiară | Apariţia unor
organe de presa muncitoreşti Asociaţii ştiinţifice, culturale şi academice

0 W Periodice de cultură ştiinţifice

•jj L - J ■!■!■ -~ .- - ■ -- - ~

Dezvoltarea culturala între

Organizarea alegerilor locale şi mai cu seamă a alegerilor de deputaţi tru noua

Cameră (24-25 noiembrie 1864) au confirmat succesul deosebit al ptilor politicii
autoritare a lui Alexandru I. Cuza, care îngăduise înfăptuirea
noi legi electorale şi a legii rurale paralel cu continuarea programului de rme.
Până la sfârşitul anului 1864 era adoptată, între altele, legea introducerii dmului
de unităţi şi măsuri metrice (septembrie), era înfiinţată Şcoala de uri şi şosele,
în fine, erau decretate legea instrucţiunii (25 noiem-H decembrie), legea
organizării armatei (27 noiembrie/9 decembrie) şi se ptă codul civil (16
decembrie). Este de remarcat că în România, între primele din Europa, instrucţiunea
de 4 ani devenea gratuită şi obligatorie. Codul civil, irui model fuseseră
precedentele napoleonian şi cel italian, introducea căsă-i şi divorţul civil,
ambele obligatorii, şi crea posibilitatea împământenirii tate prin acordarea de
drepturi politice locuitorilor evrei ai ţării.
Noua Cameră, într-o componenţă mult schimbată faţă de cea precedentă,
deschis la 18 decembrie 1864. Fapt cu totul excepţional, se va reuşi pentru
ia oară votarea anticipată a bugetului pe anul următor. "
Din păcate, instalarea noilor corpuri legislative, a căror atitudine nu mai sa fi
în nici într-un fel ostilă domnului şi guvernului său, a coincis şi cu jriorarea
raporturilor dintre Alexandru I. Cuza şi M. Kogălniceanu. Turneul nfal al primului
ministru-în Oltenia, în august-septembrie 1864, fusese rău rpretat în anturajul
principelui. Deşi pretutindeni M. Kogălniceanu a subliniat iţele lui Alexandru I.
Cuza în înfăptuirea politicii de reforme a statului, esul său personal n-a putut
fi trecut cu vederea. S-au adăugat, în timp, o îă de animozităţi personale cu
membri ai guvernului sau persoane apropiate inului, totul culminând cu demisia
primului ministru la 26 ianuarie 1865, pe j Alexandru I. Cuza a primit-o imediat.
Era, incontestabil, o greşeală politică; ândul colaboratorilor săi nu se găsea nici
o altă personalitate de talia lectuală şi politică a fostului său prim sfetnic.
Rămâneau nerealizate, datorită, în primul rând, opoziţiei Porţii, mai multe ecte
pentru care Alexandru I. Cuza se arătase foarte insistent. Astfel, statul i
câştigat dreptul de a acorda decoraţii şi alte distincţii şi nu s-a putut institui
îeda naţională, romanatul. în această situaţie, pe teritoriul naţional aveau )t de
circulaţie monedele ţărilor vecine, leul fiind o valoare de calcul şi nu un imn
financiar specific.
Anii 1885-1866. Declinul domniei lui Cuza şî îndepărtarea sa, ia 11 uarie 1866.
Stabilizarea temporară a situaţiei politice şi-a arătat, pentru o rtă perioadă,
efectele atât înăuntrul ţării, cât şi în relaţiile noastre externe, s două camere
au votat legea privind numirea de către domn a mitropoli-şi episcopilor, care,
firesc, a provocat o mare emoţie la Constantinopol. astă măsură, cu caracter de
autocefalie pentru Biserica Română, era un alt semn ansolidării treptate a statului
naţional şi al aspiraţiei sale spre independenţă.
Oarecum împotriva cursului pe care viaţa politică românească îl luase în lăvara
anului anterior, opoziţia, lipsită de posibilitatea de a se exprima par-entar sau
în presa din ţară, a declanşat o nouă campanie împotriva dom-ii, fiind alertată de
adoptarea de către Alexandru I. Cuza a primului dintre fiii naturali, semn, în
opinia unora, că ar dori să devină rege şi să instituie o istie. Fie rău informat,
fie convins că forţa reală a opoziţiei este neînsemnată,
domnul s-a retras o perioadă din viaţa publică, plecând la un tratament balnear la
Ems, în Germania.
E ceea ce probabil aşteptau opoziţioniştii - conservatori şi burghezia
liberal-radicală - pentru a acţiona. E greu de crezut, totuşi, că s-a dorit
răsturnarea prin forţă a domnului în absenţa sa. Organizarea unor tulburări
discredita însă pe deţinătorul tronului şi putea grăbi îndepărtarea sa prin jocul
concertat al Marilor Puteri.
Incidentele din 15august 1865 par a fi fost, deci, orchestrate din umbră de
vechii adversari ai lui Alexandru I. Cuza care incontestabil au pregătit atmosfera
prielnică unei asemenea dezlănţuiri, fapt sesizat, de altfel, de observatorii
străini aflaţi întâmplător la Bucureşti, în acele zile. Pretextul evenimentelor
sângeroase care urmară l-a constituit o ordonanţă a Primăriei bucureştene prin care
precupeţii de fructe şi legume erau obligaţi să închirieze gherete spre a face
comerţ, vânzarea ambulantă fiind interzisă. în ziua de 15 august 1865, în semn de
protest, mai sus-numiţii devastară piaţa şi, cu concursul celor care se adună în
asemenea situaţii pentru jaf şi distrugere, intrară în localul Primăriei şi
incendiară arhiva. Intervenţia forţelor de ordine a fost promptă, generalul
Florescu, ministrul de interne, a cerut trupei ca răzmeriţa să fie imediat oprită.
S-a tras şi, din rândurile devastatorilor, care n-aveau asupra lor arme de foc, au
căzut 20 de morţi şi mulţi răniţi. Seara au fost arestaţi mai mulţi lideri marcanţi
ai liberal-radicalilor, ulterior eliberaţi din lipsă de probe. Alexandru I. Cuza,
reîntors în ţară de urgenţă, a ezitat să vină imediat la Bucureşti, parcă
minimalizând importanţa celor petrecute, părând să nu acorde tulburărilor nici o
însemnătate.
Din nefericire, acţiunea din 15 august a determinat numeroase complicaţii în
raporturile României cu Marile Puteri garante. Acum se profilează foarte vizibil o
răcire a relaţiilor cu Franţa, al cărei ministru de externe notifica, de altfel,
agentului României, că incidentele din 15 august 1865 erau efectul unei nemulţumiri
generale, datorită dezordinei financiare şi a modului defectuos de aplicare a legii
rurale.
Erau poate, întâmplător, aceiaşi termeni prin care marele vizir Fuad Paşa se
adresase domnului, cu puţină vreme înainte. Reacţia internaţională puternic
defavorabilă, dar mai cu seamă atitudinea Franţei, care sprijinise constant toate
demersurile anterioare ale ţării noastre spre unitate şi progres, l-au îngrijorat
pe Alexandru I. Cuza.
în această împrejurare va adresa el cunoscuta scrisoare din 1 octombrie 1865
împăratului Napoleon al lII. Din rândurile ei răzbate intenţia de a părăsi tronul,
dacă nu se mai află la înălţimea misiunii sale şi dacă Franţa nu îl mai sprijină.
Lui Fuad Paşa însă principele i-a răspuns, la 10 noiembrie 1865, cu multă
seninătate, pronunţându-se pentru apărarea ţării pe temeiul drepturilor pe care
aceasta şi Ie-a câştigat în ultimii ani.
Deşi părea că situaţia reintră în normal, la 5/17 decembrie 1865, în mesajul
adresat Parlamentului la deschiderea noii sale sesiuni, Alexandru I. Cuza îşi
descumpăni toţi susţinătorii prin afirmarea clară a dorinţei sale de a nu împiedica
ascensiunea spre tron a unui prinţ străin. îndoita lui alegere, expresie a voinţei
statornice de unire, era considerată doar ca un depozit sacru, la care el poate
oricând renunţa.
99

Desigur, mesajul lui Alexandru I. Cuza a încurajat forţele de opoziţie.

za la adresa domnului - nesocotindu-se motivele reale ce o determinaseră -
a neglijat situaţia finaciară a ţării şi care, din păcate, se înconjurase de o
arilă, se îmbina cu atacurile la persoana lui Alexandru I. Cuza, a cărui viaţă
onală era de mult subiect de comentarii şi bârfe.
Pe fondul acestei acţiuni susţinute de defăimare s-a organizat complotul 11
februarie 1866. Semne premonitorii se vădeau şi în cele două Camere 3 renăştea, cu
alţi participanţi, conflictul mai vechi între puterea executivă şi legislativă.
Prin promisiuni de avansare şi prin relaţii de familie au fost atraşi mulţi
ofiţeri, inclusiv şeful gărzii palatului domnesc, maiorul Lecca.
Parcă pentru a încuraja în ultima clipă pe cei care doreau să-l răstoarne, la
anuarie 1866 Alexandru I. Cuza a schimbat titularii ministerelor de război şi
iterne, doi generali care îi erau foarte devotaţi.
Deşi în Bucureşti se ştia că se aşteaptă o lovitură de stat, zilele de 24 larie
(aniversarea Unirii) şi 8 februarie (7 ani de la intrarea lui Alexandru I. ■a în
Capitală) au trecut în linişte. în seara zilei de 10 februarie, pe la orele 7,
xandru I. Cuza a fost prevenit că impotriva sa se pregăteşte un complot. în astă
situaţie el a dat numai ordinul de a se dubla garda palatului, fără a şti că ă şi
aceasta fusese câştigată de complotişti. în dimineaţa rece a zilei de 11 uarie
1866, trupele unui regiment de linie şi două baterii de artilerie s-au eptat spre
palat. Cu complicitatea trupelor de pază, mai mulţi ofiţeri şi civili pătruns în
clădire şi l-au silit pe Alexandru I. Cuza să-şi semneze propria icare, "conform
dorinţei naţiunii", formulare, firesc, de circumstanţă.
în aceeaşi zi, o Locotenentă domnească şi un guvern prezidat de Ion ca preluau
puterea pe durata vacanţei tronului. Ulterior, Senatul şi Camera oroclamat ca domn
pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiană. Acesta \ n-a acceptat coroana.
Alexandru I. Cuza, care se pregătea să-şi urmeze tinul în exil, a avut tăria de
caracter necesară spre a rosti la plecare: "Să dea nnezeu să-i meargă ţării mai
bine fără mine decât cu mine! Să trăiască nânia!".
Rolul istoric al lui Alexandru loan Cuza şi a! generaţiei paşoptiste in iptuirea
Unirii şi a României moderne. Opera sa politică trebuie măsurată dimensiunea epocii
căreia el şi poporul român i-au dat viaţă şi în care totul de înfăptuit: o largă
reformă care să asigure dreptul la vot, la proprietate şi la rucţie, pentru
categoriile sociale în trecut defavorizate. în continuarea ei, lăstarea generală nu
se putea clădi "fără a întemeia creditul public, a des-ie drumuri, a face poduri, a
împodobi şi a sănătăţi oraşele, a lărgi porturile, a ari comerţul, a încuraja
industria... a întinde linii de drumuri de fier..., a volta toate stabilimentele
publice". Totodată, era de consolidat statul naţional a înfăptuit printr-o politică
de eficace autonomie şi de chibzuită aşezare pe mul independenţei depline.
Meritul Incontestabil al lui Alexandru I. Cuza este de a fi acţionat energic, în
isul înfăptuirii programului unionist al Adunărilor ad-hoc, de a fi împlinit >mnele
fundamentale solicitate de modernizarea României şi de a fi înţeles, nci când
misiunea sa s-a încheiat, să se retragă spre a lăsa succesorilor săi

posibilitatea de a realiza integral aspiraţiile poporului român: independenţa şi

unitatea deplină.
* *
Din declaraţia lui Al. loan Cuza, la 5/17 decembrie 1865, la deschiderea Corpurilor
legiuitoare
"Fiţi convinşi - că eu n-aş vrea o putere care nu s-ar întemeia decât pe
forţă. Fie în capul ţării, fie alături de dumneavoastră, eu voi fi întotdeauna cu
ţara, pentru ţară, fără altă ţintă decât voinţa naţională şi marile interese ale
României... Niciodată persoana mea nu va fi nici o împiedicare la orice eveniment
care ar permite de a consolida edificiul politic la a cărui aşezare am fost fericit
a contribui".
într-o carte apărută la Paris, în 1930, istoricul francez Paul Henry afirmă:
"Independenţa în special şi unirea la tronul moldo-valah a provinciilor
româneşti iridente... nu puteau fi luate în considerare decât după răsturnarea
completă a statutului Principatelor şi numai un străin putea să aibă îndrăzneala şi
ajutoarele diplomatice necesare pentru a gândi în mod serios la aceasta".
TEMA:
1. Prezentaţi personalitatea lui Alexandru loan Cuza în calitate de ctitor al
României
moderne.
2. Comentaţi opera sa reformatoare şi implicaţiile sale sociale şi politice.
3. Care au fost raporturile dintre principe şi forţele politice interne?
4. Care a fost ecoul ideii "principelui străin" în România, între 1859 şi 1866?
1.
ROMÂNIA MODERNĂ SI PROBLEMA NAŢIONALĂ
ÎN TERITORIILE ROMÂNEŞTI AFLATE SUB
STĂPÂNIREA STRĂINA (1848-1867)
- TRANSILVANIA.
- BUCOVINA.
- BASARABIA.
- DOBROGEA.
3 fundalul unor vaste transformări, din ce în ce mai vizibile în domeniul lic,
social-politic, cultural şi ideologic, după revoluţia din 1848-1849 s-a profilul
naţiunii române şi conştiinţa specifică ei. într-un climat de teroare ne
contrarevoluţionară, în condiţiile unui regim de ocupaţie militară,
peste graniţele politice artificiale, în condiţiile specifice de la jumătatea ji
al XIX-lea, s-a consolidat spiritul de solidaritate naţională şi de ţă al
populaţiei româneşti din vatra fostei Dacii, în lupta pentru apărarea ovarea limbii
şi culturii naţionale, a respectării Bisericii Ortodoxe, pentru işterea drepturilor
sale politice şi intensificarea legăturilor cu Moldova şi imânească, unite, în
1859, în cadrul statului naţional, ar-s." - înfrângerea revoluţiei de la 1848-1849
în Transilvania, în aracterului său radical şi a implicării masive a maselor
populare, a fost j| disensiunilor cu revoluţia maghiară şi al intervenţiei militare
ţariste şi gice. Ea a fost urmată de un val de reacţionarism şi de reintroducerea
Ji absolutist.
iroarea contrarevoluţionară s-a bazat pe un puternic aparat de coh-■e: armata,
reintroducerea cenzurii, mult înăsprită şi suspendarea presei.
s-a instalat în Imperiul Habsburgic regimul neoabsolutist, coordonat de I de
interne, baronul Alexander von Bach. El s-a sprijinit pe o centralizare excesivă,
introducerea limbii germane drept limbă oficială şi presiuni npunerea religiei
catolice.
ansilvania a devenit direct dependentă de împăratul de la Viena şi a fost i de un
guvernator militar ce-şi avea sediul la Sibiu. Printre aceştia, ăm pe Ludwig
Wohlegemuth, Karl von Schwartzenberg, Friedrich von iste/n. Provincia a fost
reorganizată, din punct de vedere adminis-
şase districte militare, conduse de câte un comandani militar asistat onsilier
civil. Prin aceasta se urmărea, în cadrul înfăptuirii unei cen-excesive, integrarea
cât mai deplină a Transilvaniei în cadrul structurii ji.
noile condiţii istorice de după 1848 au continuat, în forme specifice, şi > prin
intermediul Bisericii, manifestările naţionale ale populaţiei roma-

neşti îndreptate, în special, către realizarea unităţii tuturor românilor aflaţi

sub stăpânirea monarhiei austriece. Doar după numeroase eforturi ale românilor,
Episcopia "uniţilor" de la Blaj a fost ridicată, în 1854, la rangul de Mitropolie.
Curtea austriacă a continuat însă politica duplicitară menită să ţină în frâu pe
toţi supuşii săi încât, conducătorii români, Avram lancu şi Alexandru Pap/u
//arian, au întrerupt orice contacte cu aceasta. în acelaşi timp, Transilvania a
ocupat un loc important în planurile de luptă ale fruntaşilor români aflaţi în
emigraţie, după 1848-1849.
Desigur, regimul neoabsolutist nu a izbutit să rezolve gravele probleme
dezvăluite de revoluţia din 1848-1849. De aceea au intervenit unele modificări ale
politicii imperiale. Patentele din 2 martie 1853, pentru Crişana şi Banat, şi 21
iunie 1854, pentru Transilvania, s-au înscris pe calea unor reforme menite să
adapteze edificiul social-economic al Imperiului la noile realităţi istorice.
Astfel, au fost fixate raporturile între ţărani şi proprietari, drepturile şi căile
de răscumpărare a obligaţiilor jelerilor, s-a reglementat regimul de proprietate
asupra pădurilor şi păşunilor, deschizându-se drum larg relaţiilor moderne în
agricultură. Criza monarhiei habsburgice s-a adâncit după războiul din 1859 cu
Franţa. S-au adăugat intensificarea mişcării naţionale a popoarelor subjugate şi
formarea statului unitar român. Toate acestea au impus factorilor de decizie de la
Viena să instaureze, în 1861, un regim de guvernare liberal.
Regimul liberalse încadrează între anii 1861-1867. în Transilvania, el a
determinat o puternică efervescenţă politică. Cerinţa fundamentală era asigurarea
egalităţii politice a naţiunii române cu celelalte naţiuni din provincie. Urmând
unor memorii către împărat, în ianuarie 1861 s-a reunit, la Sibiu, o Conferinţă a
mişcării naţionale româneşti, care a solicitat anularea legilor defavorabile
naţiunii române.
Lupta culturală era susţinută de o serie de asociaţii şi societăţi, ca Asocia-
ţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului (ASTRA). Lupta
populaţiei româneşti către o reală liberalizare a regimului politic a aflat
expresia sa cea mai însemnată în cadrul lucrărilor Dietei de la Sibiu, din 1863-
1864. Aici au fost votate legea cu privire la egala îndreptăţire a naţiunii române
şi a confesiunilor sale cu celelalte naţiuni din Transilvania, ca şi o lege prin
care limba română era recunoscută drept limbă oficială în Transilvania, alături de
cea maghiară şi germană.
Pornită pe calea unor concesii - activitatea Dietei, care a fost tolerată;
Andrei Şaguna numit, în 1865, Mitropolit al românilor - Curtea de la Viena a
sancţionat legile din 1863-1864.
în Banat, după revoluţia din 1848, fruntaşii români au avut de suferit de pe
urma activităţii lor revoluţionare. Astfel, Eftimie Murgu a fost arestat şi
condamnat la moarte, iar apoi i s-a comutat pedeapsa la ani grei de închisoare.
Contrar voinţei naţionale, la 18 noiembrie 1849, Curtea de la Viena a decis
înfiinţarea unor provincii noi, numite Voivodina sârbă şi Banatul timişan. Prin
aceasta, drepturile naţionale ale românilor erau, încă o dată, nesocotite: limba
oficială era germana, iar provincia era condusă de un general austriac. Din punct
de vedere administrativ, Banatul a fost împărţit în cinci districte, iar acestea în
cercuri. în faţa acţiunilor manifeste ale nobilimii maghiare de a anexa Banatul la
Ungaria, la 18 şi 19 noiembrie 1860 a avut loc, la Timişoara, o Conferinţă a
103

rii naţionale româneşti, în care s-a solicitat respectarea autonomiei ului şi

garantarea statutului său juridic particular, organizarea sa ca un nat românesc,
folosirea limbii române ca limbă oficială, respectarea ii române. Cu toate acestea,
la 27 decembrie 1860 Habsburgii au decretat iorarea Banatului la Ungaria.
După înfrângerea revoluţiei, Bucovina a devenit Ducat, aflat în a
subordonare a Imperiului Habsburgic. în provincie, a continuat politica de
itionalizare a românilor şi s-a intensificat colonizarea cu populaţie germană, iă
şi slovacă. Românii au luptat, în principal, pentru impunerea limbii proprii ntru
recunoaşterea Bisericii Ortodoxe. Au activat în acest sens fraţii uzak/şi organe de
presă ca: "Bucovina", "Deşteptarea Bucovinei", "Gazeta
/inei".
Lupta naţională a românilor din Basarabia, teritoriu aflat sub
nire ţaristă, a crescut în intensitate după revoluţia de la 1848, cum rezultă
>respondenţa vremii şi din numeroaselş rapoarte oficiate. în acelaşi an a t la
Chişinău ziarul "Românul", iar peste un deceniu o revistă cu acelaşi La era condusă
de reprezentanţi ai tineretului basarabean ce aveau legături nanii de pe celălalt
mal al Prutului. Unirea din 1859 a exercitat o influenţă îbită asupra românilor din
Basarabia, în vreme ce Rusia ţaristă dorea să se eze de prevederile Congresului de
Pace de la Paris, din 1856. în cadrul vi de rusificare forţată a românilor, în 1867
limba română a fost interzisă, în ib, în toate şcolile din Basarabia introducându-
se obligativitatea limbii ruse. M Basarabia a fost proclamată gubernie a Imperiului
rus.
La acţiunile revoluţionare din 1848 au participat şi unii zentanţi ai
românilor din Dobrogea. Provincia românească dintre Dunăre şi a Neagră s-a aflat în
atenţia fruntaşilor români atât în perioada revoluţiei, în emigraţie. Contribuia la
aceasta atât poziţia sa strategică, cât şi climatul eranţă practicat de otomani.
Evoluţia evenimentelor din cadrul mişcării naţionale a românilor, din iile aflate
sub dominaţia străină, la jumătatea secolului al XIX-lea, a nstrat că naţiunea
română era decisă să lupte, pe toate căile, pentru rărea deplinei sale unităţi şi
libertăţi.
Manifestul imperial din 20 octombrie 1860
...1. Dreptul de a da legi, de a le schimba şi şterge, se va esercita de către noi
şi urmaşii lumai cu conlucrarea dietelor, adunate în mod legal, respectiv cu a
senatului imperial, la care
vor trimite numărul membrilor stabilit de noi.
2. Toate agendele legislaţiunii, cari se reduc la drepturi, dorinţe şi interese
comune tuturor lor şi terilor noastre, anume: legislaţiunea despre monetărie, bani
şi credit, despre vămi şi i comerciale, despre basele fundamentale ale unei bănci
de note de stat, legislaţiunea )are la principiile regularii poştelor, telegrafelor
şi ale drumurilor de fer, despre modul, tatea şi ordinea datorinţelor militare, -
în viitor au se fie pertractate şi decise în înţeles uţional şi cu senatul
imperial, asemenea şi repartarea de contribuţiuni noue şi de imposite, rcarea
contribuţiunilor şi a taxelor ce se află în fiinţă, mai vârtos urcarea preţului
sarei şi

luarea de împrumuturi noue în conformitate cu decretul nostru din 17 iulie 1860.

Tot aşa şi conversiunea datoriilor de stat esistente şi vinderea, schimbarea sau
îndatorirea proprietăţii nemişcătoare de stat, - numai cu învoirea senatului are să
se dispune. în fine esaminarea şi votarea bodgetului de spese de stat pentru anul
viitor, cum şi censurarea bilanţurilor socotelilor se sta şi a resultatelor
administraţiunei anuale a finanţelor, - are se se facă cu conlucrarea senatului
imperial.
3. Toate celelalte obiecte de legislaţiune, necuprinse în punctele
precedente, se vor rezolva în mod constituţional în şi cu respectivele diete,
anume: în regatele şi ţerile aparţinetoare la coroana ungurească în înţelesul
constituţiunilor lor de mai nainte, ear' în celelate regate şi teri ale noastre, în
înţelesul şi în conformitate cu statutele provinciale".
TEMA:
-Ilustraţi formele şi conţinutul luptei naţionale a românilor din teritoriile
aflate sub dominaţie străină, după 1848.

PRINŢUL STRĂIN SI REGIMUL POLITIC ÎNTEMEIAT PE CONSTITUŢIA DIN 1866

- DE LA DOMNUL PĂMÂNTEAN, LA PRINŢUL STRĂIN.
- PRELIMINARIILE SI SEMNIFICAŢIA ZILEI DE 10 MAI 1866.
- PRIMA CONSTITUŢIE INTERNĂ ROMÂNEASCĂ; GENEZĂ, PRINCIPII,
SISTEM ELECTORAL.
De la domnul pământean, la prinţul străin. Domnia reprezintă o creaţie politică
românească. Alături de Biserică ea constituie principala instituţie din secolele al
XIV-lea - al XIX-lea. De-a lungul veacurilor amintite, "descălecătorii" statelor
româneşti şi urmaşii lor- Basarabii şi Muşatinii - sunt încoronaţi potrivit ;elor
două principii cunoscute: electiv şi ereditar. Prin tratate internaţionale, vlihai
Viteazul, Dimitrie Cantemir şi alţi voievozi obţin recunoaşterea domniei sreditare
pentru familiile lor. Intervenţiile Imperiului Otoman şi ale Rusiei, mai ales spre
sfârşitul "secolului fanariot", determină pe marii boieri să se gândească a
varianta încoronării unui suveran apusean.
Reamintim, în această privinţă, memoriul prin care, la începutul secolului al
KlX-lea, boierii olteni propun candidatura marelui duce de Toscana la tronul Ţării
Româneşti. Concomitent, Poarta fixează la şapte ani durata domniei, termen
nenţionat oficial şi după reinstaurarea domnilor pământeni. Repetatele ocupaţii
nilitare ţariste, în mod deosebit cea din prima parte a războiului Crimeii, impun
■eformularea revendicării referitoare la desemnarea domnitorului dintre
aersonalităţile politice ale unuia din statele democratice de pe continent. Se
ajunge, astfel, la cunoscutele "dorinţe" din cele două Divanuri ad-hoc: deplina
autonomie a ambelor Principate, unirea acestora "într-un singur stat cu numele ie
România", condus de un "principe străin, cu drept de moştenire la tron, ales dintr-
o dinastie europeană".
Reprezentanţii celor şapte Mari Puteri nu respectă aceste opţiuni; în
,Convenţia de la Paris, privind Principatele Unite Moldova şi Valahia", ei prevăd,
ntre altele, câte un domn în fiecare ţară. Triumfă însă punctul de vedere al
jnioniştilor români, datorită cărora se ajunge la dubla alegere a lui Alexandru I.
Cuza Vodă. Susţinerea domnitorului Unirii este considerată "o necesitate naţională"
chiar de către "radicalii" I.C. Brătianuş\ CA. Rosetti. Aceştia se opun încercării
unor mari boieri, mulţi din vechile familii domneşti, de a se înscrie intr-
unproiect de constituţie, dezbătut la Focşani, ideea Unirii depline cu un prinţ
străin. în conjunctura externă, se dă de înţeles în paginile ziarului "Românul",
din /ara anului 1859, că un asemenea şef de stat ar deveni un "instrument în mâna
Turciei sau Rusiei".
106

După integrarea administrativă de la 24 ianuarie 1862, alcătuirea guvernului

condus de către un fruntaş conservator, Barbu Catargiu, duce la îndepărtarea de
persoana lui Alexandru I. Cuza a celei mai puternice grupări aparţinând curentului
politic liberal. I.C. Brătianu îşi exprimă, câteva luni mai târziu, "convingerea că
instalarea unei dinastii străine devenise un -obiectiv important". împreună cu alţi
30 de deputaţi, printre care liberalii Ion Ghica şi Ştefan Colescu, conservatorii
Gr. M. Sturdza şi G.B. Ştirbei, el semnează un amendament la proiectul de adresă la
mesajul tronului, datat 22 ianuarie 1863, care reprezintă începutul luptei comune,
a conservatorilor şi liberalilor, pentru "apărarea regimului constituţional şi
(...) îngrădirea tendinţei de guvernare personală, peste voinţa corpului
legislativ".
Din 1863, reprezentanţii coaliţiei acţionează şi în străinătate. Ei urmăresc
"dobândirea asentimentului Franţei la detronarea lui Cuza", cum apreciază un urmaş
al lui Eugeniu Carada. Acesta din urmă, sprijinit de un alt liberal, Anastase Panu,
dar şi de conservatorul Gr. Bibescu Basarab-Brâncoveanu, obţine consimţământul
prinţului Napoleon de a ocupa tronul României (aprilie 1864); acest membru al
familiei imperiale franceze condiţionează însă încoronarea de adoptarea, în
Adunarea Legislativă de la Bucureşti, a unei ample reforme agrare. Reprezentantul
conservatorilor nu se angajează în acest sens.
Urmează lovitura de stat de la 2 mai 1864. în iunie 1865, opoziţioniştii
conservatori şi liberali semnează un "legământ": domnitorul să fie silit să abdice,
eventual chiar printr-o acţiune armată (armele erau deja procurate); în "caz de
vacanţă a tronului", tot "prin toate mijloacele", urme a se acţiona pentru
"alegerea unui principe dintr-una din familiile domnitoare din Occident".
La erodarea tronului lui Alexandru I. Cuza contribuie însăşi camarila din
jurul domnitorului. După îndepărtarea lui Mihail Kogălniceanu, aceasta preia
"frânele administraţiei, dispreţuind (...) autorităţile guvernamentale". De
asemenea, venalitatea şi abuzurile de putere sunt practicate făţiş şi în
magistratură.
Alexandru I. Cuza însuşi constată că regimul guvernării personale nu are
succes, în pofida istoricei sale opere reformatoare. în 1865, atât în Cameră, cât
şi într-o corespondenţă către împăratul Napoleon al ///-/ea, domnitorul Unirii
declară că "singurul mijloc de a elibera România de marasmul politic în care se
zbătea era acordarea unui principe străin ereditar". în mod deschis, deci, îşi
exprimă ideea renunţării la tron. Are în vedere, faptul că Poarta recunoscuse
deplina unire politico-administrativă numai pentru timpul cât trăieşte el. De
această prevedere restrictivă ţin cont şi opozanţii săi.
Aşadar, detronarea lui Cuza nu reprezintă o surpriză. Regretabil este modul în
care ea are loc.
Se formează imediat o Locotenentă domnească şi un guvern provizoriu. Prim-
ministru şi ministru de externe, în acelaşi timp, este desemnat scriitorul şi
economistul Ion Ghica. Celelalte ministere sunt repartizate, în proporţie egală,
unor oameni politici şi de cultură moldoveni şi munteni.
Conducătorul noului guvern propune convocarea urgentă a Parlamentului. Astfel,
în aceeaşi zi, la prânz, Camera şi Senatul se reunesc, proclamând ca domnitor al
României, sub numele de Filip I, pe fratele regelui Belgiei, Leopold
107

al //-/ea (1865-1909), care refuză tronul românesc (la 25 februarie 1866), fără a
da explicaţii. Autorităţile de la Bucureşti nu fac public acest refuz, până nu au
garanţia urîei alte candidaturi care să concretizeze programul unionist din 1857.
 Preiiminaniie <;;. semnificaţia zilei de 10 Mai =866. Detronarea lui Alexandru
I. Cuza nelinişteşte puterile garante, care se văd, iarăşi, în faţa unui fapt
împlinit al românilor. Reacţionează prompt şi vehement Austria, Rusia, Poarta.
Ultima cere, la 26 februarie 1866, revocarea Protocolului din 6 septembrie 1859,
prin care Imperiile Otoman şi Habsburgic recunoscuseră dubla alegere a lui
Alexandru I. Cuza. Nemulţumirea Curţii suzerane creşte după ce, la 1 martie 1866,
începe să funcţioneze Banca României, creată prin transformarea filialei din
Bucureşti a "Băncii Imperiului Otoman", cu capital preponderent britanic. Sultanul
Abdul-Azizînsuşi se opune. Totodată, Poarta cere desfacerea neîntârziată a Unirii
Principatelor. Asemănător procedează celelalte două imperii vecine, pentru că un
stat român, în perspectivă independent şi unitar, devenea o barieră în calea
expansiunii habsburgice şi ţariste spre Balcani.
Pentru discutarea problemei Principatelor Unite este convocată Conferinţa de
la Paris a celor şapte puteri europene. Lucrările acesteia încep la 10 martie 1866
şi se vor desfăşura timp de peste o lună. Cum ducele de Flandra refuzase tronul
României, iar majoritatea participanţilor la întrunirea din capitala Franţei
sprijină punctul de vedere otoman, politicienii români încearcă să obţină acordul
tacit al lui Napoleon al ///-/ea, în legătură cu prinţul străin. Pentru aceasta, pe
lângă titularul agenţiei diplomatice române, Ion Bă/ăceanu, la Paris acţionează şi
I.C. Brătianu, trimis special al autorităţilor de la Bucureşti. Demersurile lor se
dovedesc rodnice. Prin două telegrame diferite, ambele cu aceeaşi dată, 25 martie
1866, ei comunică în ţară numele noului candidat la tronul României -principele
german Caro/de Hohenzollern - Sigmaringen.
De la Paris, I.C. Brătianu merge la Dusseldorf. în ziua de 31 martie 1866,
trimisul român comunică gazdelor că, în urma unui "aviz al împăratului Napoleon,
Locotenenta domnească a României are de gând să propună poporului alegerea ca domn
pe al doilea fiu" al demnitarului german, prinţul Carol. Aceasta este acceptată în
principiu, hotărâtoare urmând a fi cunoaşterea atitudinii oficiale a Franţei şi,
mai ales, a regelui Prusiei, fără învoirea căruia "nu putea să facă un pas atât de
important".
în acest timp, în România continua activitatea pentru consolidarea statului
naţional. Un decret din 29 martie 1866, promulgat de Locotenenta domnească, axe în
vedere "guardia orăşenească", menită "a proveghea la paza ordinei" în toate
centrele urbane. în ziua următoare, prin Legea pentru tocmeli de lucrări agricole
şi pentru executarea lor, este oficializată folosirea aparatului de stat în
organizarea şi desfăşurarea campaniilor agricole. După votarea acestui act
normativ, în aceeaşi zi de 30 martie 1866, vechiul organ legislativ este dizolvat,
întrucât din el încă mai făceau parte cunoscuţi colaboratori ai domnitorului
detronat.
Un alt decret al Locotenentei domneştiprevede,''la 13 aprilie 1866,
înfiinţarea celui mai înalt for culturaî-ştiinţific al statului naţional, în acel
moment, respectiv Societatea Literară Română. Alături de moldoveni şi munteni,
ardeleni, bucovineni, basarabeni şi macedoneni sunt reuniţi pentru a pregăti
determinarea ortografiei, elaborarea gramaticii şi a dicţionarului limbii române.
108

Iniţiativa cea mai însemnată a autorităţilor provizorii de la Bucureşti este

însă aceea privind plebiscitul pentru alegerea ca domn al României a prinţului
Caro/ de Hohenzollern - Sigmaringen.
După anunţarea organizării plebiscitului de către noile autorităţi politice
româneşti, Poarta acuză guvernul român de "încălcare a tratatelor". Trupe otomane
sunt concentrate la sud de Dunăre şi ameninţă cu "invadarea României spre a
restabili [chipurile], ordinea de lucruri legală". La rândul lor, autorităţile de
la Bucureşti răspund prin mobilizarea armatei (peste 40.000 de ostaşi) şi
organizarea, în plus, a unui corp de 10.000 ele voluntari, în frunte cu generalul
paşoptist Gheorghe Magheru. Se ajunge, astfel, la un efectiv egal cu cel al
soldaţilor otomani încartiruiţi peste fluviu.
Plebiscitul începe la 2/14 aprilie 1866. Cu prilejul acestei consultări
prealabile, ce se va desfăşura timp de şase zile, cetăţenii sunt chemaţi să se
pronunţe prin "da" sau "nu" în legătură cu alegerea lui Carol.
în a doua zi de desfăşurare a plebiscitului, separatiştii de la 1857 - 1859
încearcă subminarea acţiunii oficiale. Astfel, la 3/15 aprilie 1866, câteva sute de
persoane, stimulate şi susţinute de diplomaţia ţaristă, manifestă pe străzile
oraşului laşi cerând desprinderea de "Valahia"; ei "aleg" chiar un "domn" al
Moldovei, Nicolae Roznoveanu. Autorităţile anihilează cu uşurinţă această mişcare
separatistă. Episodul este totuşi plin de învăţăminte. Oamenii de spirit şi de
acţiune ai vremii, inclusiv cei devotaţi lui Alexandru I. Cuza- poetul Vasile
Alecsandri, generalul Carol Davilla şi alţii - se conving că păstrarea şi întărirea
Unirii pot fi garantate numai prin alegerea unui principe străin. Cu toate acestea,
în celelalte zile ale plebiscitului, manifestările de simpatie şi de recunoştinţă
faţă de ultimul domnitor pământean nu încetează.
în aceste condiţii, în ziua de 16 aprilie 1866, prinţul comunica tatălui său
"hotărârea nestrămutată de a primi coroana României şi de a pleca, în contra
voinţei Conferinţei de la Paris, direct la Bucureşti". Peste trei zile, aceeaşi
hotărâre este adusă la cunoştinţa regelui şi cancelarului Prusiei.
în ziua de 8/20 aprilie 1866 se încheie plebiscitul. Succesul este evident:
685 965 de voturi sunt favorabile şi numai 224 contrare înscăunării principelui
Carol (numărul abţinerilor era de 124 837). în continuare, între 21 şi 29 aprilie,
au loc alegeri pentru Adunarea Constituantă. Ca însemnătate, însă, în prim-plan
trece activitatea diplomatică, atât cea desfăşurată de demnitarii români, cât şi
aceea la care participă însuşi viitorul conducător al statului naţional român
modern.
între timp, cu o majoritate simplă, Conferinţa puterilor garante a respins
alegerea prinţului străin pe tronul României, "areopagul" european dovedindu-se,
încă o dată, depăşit de evenimente. Acestea vor evolua însă în favoarea "faptului
împlinit".
La 20 aprilie -2 mai 1866, ambasadorii puterilor garante, întruniţi la Paris,
comunică autorităţilor din Bucureşti că, în cazul menţinerii Unirii, trebuie ales
un nou domn pământean. Cinci zile mai târziu, /. C. Brătianuşi I. Bălăceanu sosesc
iarăşi la Diisseldorf, venind din capitala Franţei. în ziua de 8 mai, după o
"conferinţă lungă la prinţul Carol-Anton", este acceptată deplasarea neîntârziată a
prinţului Carol spre Bucureşti.
Convocaţi la Bucureşti, în ziua de 28 aprilie/10 mai 1866, noii aleşi în forul
legislativ al ţării "proclamă solemn şi pentru ultima oară voinţa nestrămutată a
109

"Principele Carol depune jurământul la 10 mai 1866"

României de a rămâne una şi nedespărţită, având în fruntea sa pe Carol I din
dinastia de Hohenzollern - Sigmaringen". Această declaraţie este adoptată cu 109
voturi dintre cele 115 exprimate (nici un vot contra, doar şase abţineri). Imediat,
prin telegraf, 14 mesaje ale locuitorilor principalelor oraşe din Moldova, Muntenia
şi Oltenia ajung la Duselldorf, determinând pe prinţ să respecte planul iniţial de
călătorie, pe traseul cel mai scurt, către Bucureşti. Carol a scris regelui Prusiei
o epistolă de recunoştinţă şi cererea de demisie din armată, ambele datate din
Salzburg şi urmând a fi depuse la poştă, de părinţi, în ziua când el va păşi pe
teritoriul Austriei.
Caro/Întreprinde un drum lung cu multe peripeţii. Duminică 8/20 mai 1866, la
un ceas după ce pasagerii se instalează pe un vapor, pe Dunăre, soseşte -"cu totul
pe neaşteptate", venind "direct de la Paris fără nici o întrerupere" -I.C.
Brătianu. înştiinţat despre prezenţa prinţului, comunică însoţitorilor acestuia că,
pentru asigurarea succesului deplin al acţiunii secrete, se va preface că nu-l
cunoaşte'pe Carol.
Pe drumul spre Bucureşti prinţul se opreşte la Slatina, Piteşti şi Goleşti
unde semnează primul său act oficial intern ca domnitor român. Este vorba despre
graţierea Mitropolitului Moldovei, Calinic Mic/eseu, care participase la mişcarea
separat/stă din 3/15 aprilie, de la laşi. Plecarea din Goleşti, spre Bucureşti, are
loc în primele ore ale zilei de 10/22 mai.
în apropiere de Băneasa, cortegiul domnesc este întâmpinat, în strigăte de
"Ura", de 30 000 de locuitori ai Capitalei, în frunte cu primarul acesteia Dimitrie
Brătianu. Se constituie un nou alai, care străbate Podul Mogoşoaiei şi urcă pe
dealul Mitropoliei.
110

Guvernul României la 10 Mai 1866

După Te-Deum, Carol, însoţit de Mitropolitul primat, de cei trei locotenenţi
domneşti şi de întreg guvernul, se deplasează spre sala de şedinţe a Parlamentului.
în prezenţa deputaţilor celor 33 de districte ale ţării, preşedintele Adunării,
Emanoil Costache Epureanu, îl invită la "tronul princiar ridicat pe tribună". Pe
masa din faţa acestui tron, Mitropolitul primat aşază Crucea şi
111

Evanghelia. Colonelul Nicolae Haralambie citeşte jurământul în limba română: "Jur a

fi credincios legilor ţării, a păzi religiunea românilor, precum şi integritatea
teritoriului (...) şi a domni ca domn constituţional!". Cu mâna pe Evanghelie,
Carol rosteşte, tot în limba română: "Jur!".
Fapul împlinit la 10/22 mai 1866 a stârnit iniţial reacţii complexe, negative,
în rândul Marilor Puteri garante. în vreme ce, de la Paris, împăratul Napoleon
al ///-/ea s-a declarat plăcut impresionat, ministrul său de externe a considerat
înscăunarea lui Carol un afront adus Conferinţei din aprilie. Din Constantinopol au
venit însă semnale alarmante. Iritată, Poarta se arăta hotărâtă să ocupe
Principatele. Abia sosit la Bucureşti, principele se şi văzu obligat să ordone, din
nou, mobilizarea şi să protesteze energic împotriva intenţiilor otomanilor.
La 27 mai Safet-paşa a depus pe masa Conferinţei de la Paris un memoriu
împotriva venirii în ţară a lui Carol. Nu era avizată intervenţia militară, dar
guvernele celor şapte Mari Puteri interzic emisarilor lor din capitala României să
întreţină relaţii cu guvernul lui Carol.
Izolarea ţării pare deplină. Este, totuşi, momentul de vârf al crizei, treptat
dezamorsată de neînţelegerile dintre puteri şi de atitudinea fermă a domnitorului
şi a guvernului său.
La 4 iunie 1866, când Rusia a propus o misiune de anchetă otomană în
Principate, doar Austria s-a arătat de acord "în principiu". Peste o lună, în a
doua jumătate a lui iulie, Napoleon al ///-/ea se angajează să obţină recunoaşterea
noului domn din partea Porţii.
împotriva atitudinii rigide a Imperiului Otoman ce-şi menţine ameninţările,
Carol inspectează trupele de la Giurgiu şi constată, pe malul opus, o activitate
militară minimă, semn că, treptat, conflictul se stinge şi că nu era prea departe
momentul intrării sale în legalitate.
Dacă presiunile internaţionale jucaseră, ca de obicei, un rol important,
remarcabilă a fost, în vara anului 1866, şi decizia internă de a statua rapid un
regim politic şi o structură instituţionalizată, care, acceptate de reprezentanţa
naţională, să dea trăinicie noilor opţiuni politice.
. eneză, principii, sistem elec-
ora' Aleasă, încă în aprilie 1866, Adunarea Constituantă îşi începea dezbaterile în
vederea adoptării unei legi fundamentale a statului, imediat. Situaţia excepţională
în care se afla ţara cerea un sacrificiu - guvernul constituit de prinţ, în fruntea
căruia se afla Lascăr Catargiu, avea în componenţa sa atât pe conservatori, cât şi
pe liberali şi, firesc, în noul for legislativ cele două forţe majore ale ţării se
întâlneanu şi, oricât de ascunse, neînţelegerile ajungeau până la prinţ. încă de la
început el a ţinut să-şi impună punctul de vedere. La 16 iunie s-a pronunţat ferm
pentru menţinerea Senatului, iar şase zile mai târziu, când i s-a oferit doar un
drept de veto condiţionate subscrierea legii, Carol a cerut unul absolut.
La 27 iunie 1866 rămăseseră doar patru probleme nerezolvate: chestia
Senatului, a dreptului de veto, cea evreiască şi a succesiunii colaterale la tron.
După ce la 3 iulie s-a adoptat articolul 7 care condiţiona cetăţenia română de
apartenenţa la creştinism, iar la 8 iulie se acorda prinţului dreptul absolut de
veto, noua lege fundamentală a statului era adoptată de Adunare (29 iunie/11 iulie)
şi promulgată de Carol (1/13 iulie 1866). Constituţia a fost structurată pe 8
titluri,
112

împărţite, la rândul lor, pe capitole şi acestea din urmă pe secţiuni. în ansamblu,

conţinutul ei se referă la teritoriul României şi la drepturile românilor, la
puterile în stat şi la reprezentanţa naţională, la prerogativele Domnului şi ale
miniştilor, la celelalte puteri în stat (judecătorească, armata etc).
Având drept model Constituţia belgiană, se proclamau o sumă de principii de
drept impuse de revoluţia franceză: "libertăţile şi drepturile fundamentale ale
cetăţeanului", "suveranitatea naţională", "separarea puterilor în stat",
"responsabilitatea miniştrilor". în continuarea Regulamentelor Organice, a
Convenţiei de la Paris şi a Statutului dezvoltător societatea românească făcea un
pas mai departe pe drumul modernizării principalelor sale instituţii, aşezării lor
în concordanţă cu marile transformări politice petrecute în Europa la începutul
secolului al XJX-lea.
Potrivit legii fundamentale, România (prima oară numită oficial astfel) este
un stat de tip monarhic constituţional, proclamat regat prin modificările aduse
Constituţiei, în 1884, care are în Domn pe şeful statului. Prerogativele sale erau
foarte largi. Astfel, şeful statului convoacă, amână şi dizolvă Adunarea
Deputaţilor şi Senatul (alese una pentru 4 ani, cealaltă pentru 8 ani, cu dreptul
de a se reînnoi pe jumătate la mijlocul mandatului) care îşi încep de regulă
sesiunea, cu durata de 3 luni, la 15 noiembrie; iniţiază orice proiect de lege
(prin miniştrii săi) pe care o sancţionează (îşi dă acordul) şi o promulgă (ordonă
executarea după adoptare).
Pe lângă drepturile în materie legislativă, Domnul beneficiază şi de drepturi
executive. El numeşte şi revocă miniştrii, numeşte sau confirmă în toate funcţiile
publice, este capul puterii armate, calitate în care conferă gradele militare. Deşi
puterea judecătorească este încredinţată judecătorilor iar instanţa cea mai înaltă
este Curtea de Casaţie, toate hotărârile tribunalelor se execută în numele
Domnului. Amnistia, graţierea, dreptul de a declara război, de a încheia tratate şi
convenţii, de a conferi decoraţii, de a bate monedă îi aparţineau de asemenea.
Reprezentanţa Naţională cuprindea două adunări: Camera şi Senatul. între
prerogativele Adunării Deputaţilor (Camerei) se număra dreptul de autocon-ducere,
de răspuns la mesajul tronului, de legiferare, de interpelare (a executivului
ministerial în orice chestiune). Atribuţia specială a Camerei este cea referitoare
la dezbaterea şi adoptarea bugetului.
Rezultă deci implicarea domniei în toate structurile de putere ale statului
-în exercitarea celei legislative împreună cu Adunările şi a celei executive, cu
miniştrii.
Expresie a unui compromis politic între marii proprietari funciari şi
burghezia liberală, Constituţia era completată cu o lege electorală care promova
exclusiv interesele acestor forţe sociale şi politice. De asemenea, declara sacră
şi inviolabilă proprietatea, dar statua, între altele, drepturi rar întâlnite în
alte legi fundamentale ale timpului, precum cel la azil politic şi la libertatea,
aproape absolută, a cuvântului scris, în nici un fel îngrădită de cenzură sau de
cauţiune. Promulgarea de domn fără a ţine cont de suzeranitatea otomană sau de
garanţia colectivă a celor şapte Mari Puteri, Constituţia din 1866 reprezenta un
act viguros de independenţă, în cele din urmă recunoscut ca atare de comunitatea
113

internaţională. Potrivit ei, societatea românească îşi structura instituţiile şi

afirma un cadru de existenţă statală a cărui viabilitate se va menţine până în
ceasul desăvârşirii unirii naţionale.
Răspunsul lui Carol I la cuvântarea preşedintelui Camerei, la 10 mai 1866:
"Ales spontan de naţiune Prinţ al României, am părăsit fără a ezita patria şi
familia pentru a răspunde chemării acestui popor, care mi-a încredinţat destinele
sale. Punând piciorul pe acest pământ sfânt am devenit român. Acceptarea
plebiscitului îmi impune, o ştiu, mari datorii. Sper câ îmi va fi dat să le duc
până la capăt. Vă aduc pentru asta inima mea loială, intenţii curate, voinţa fermă
de a face binele, un devotament fără margini pentru noua mea patrie..."
Vlad Georgescu despre domnia lui Carol I:
"Domnia lui Carol I (1866-1914) a debutat prin unanima adoptare de către
Parlament... a unei noi Constituţii. Clasa politică, încă puţin numeroasă, dominată
de câteva puternice personalităţi, s-a adaptat fără aparentă greutate noilor reguli
ale jocului, renunţând la vechea anarhică luptă pentru putere; domnia străină s-a
dovedit, din acest punct de vedere, a fi într-adevăr factorul de stabilitate pe
care şi-l dorise partida naţională de la ?802."
TEMĂ:
1. Precizaţi contextul istoric al instaurării domniei lui Carol I
2. Care a fost caracterul Constituţiei din 1866?
1.
PLURIPARTITISM SI RESPONSABILITATE GUVERNAMENTALĂ ÎN PERSPECTIVA INDEPENDENŢEI DE
STAT
- GRUPĂRI Şi GUVERNE ÎN ANII 1867-1871.
- MAREA GUVERNARE CONSERVATOARE (1871-1876)
- PARTIDUL NAŢ1ONAL-UBERÂL LA ÎNCEPUTUL ACTIVITĂŢII SALE.
• Principala grupare liberală
era cea de orientare "radicală", în frunte cu /. C. Brătianu şi C.A.Rosetti. Cât
priveşte gruparea condusă de /. Ghica, ea nu este singura de orientare
"moderată"printre fracţiunile liberale. Altele asemenea se conturează în jurul lui
Mihail Kogălniceanu sau Nicolae lonescu. "Moderaţii" se strâng însă şi în preajma
lui Vasile Boerescu, care - împreună cu foşti revoluţionari de la 1848, şi vechi
unionişti - se va îndepărta treptat de liberali, apropiindu-se de conservatori. în
unele momente, această apropiere duce la constituirea unor noi guverne "mixte"
(conservatori-liberali). Alianţe se formează chiar între liberali, cea mai
cunoscută fiind, cum vom vedea, coaliţia întemeiată pe "tratatul" de la hotelul "
Concordia ".
Fracţiunea liberă şi independentă condusă de profesorul universitar Nicolae
lonescu, numită şi "partidul profesorilor din laşi". Restrânsă numeri-ceşte,* dar
cu o mare influenţă în rândul intelectualităţii din Moldova, Fracţiunea liberă şi
independentă se născuse în ultimii ani de domnie a lui Alexandru I. Cuza. Membrii
acestei grupări liberale continuă, de fapt, ideile lui Simion Bărnuţiu, decedat în
1864, şi anume: respectul faţă de tradiţiile naţionale ale poporului român;
principiul suveranităţii poporului să fie concretizat prin participarea largă la
viaţa politică; adâncirea reformelor social-economice, în primul rând
redistribuirea fondului funciar şi consolidarea proprietăţii ţărăneşti.
Gruparea liberală din jurul lui Mihail Kogălniceanu. La făurirea instituţiilor
politice din 1866 nu-şi aduc contribuţia nici liberalii grupaţi în jurul lui Mihail
Kogălniceanu. Considerat "omul de la 2 mai" (1864), acest renumit ctitor al
României moderne sub domnia lui Alexandru I. Cuza este îndepărtat vremelnic
dinforul legislativ al ţării şi din viaţa politică. Va reîncepe o carieră politică,
la fel de strălucită ca şi cea anterioară, o dată cu reintrarea sa în Parlament, în
octombrie 1866.
La 21 martie 1867, când s-a cerut sechestrarea şi scoaterea la mezat a averii
lui Alexandru I. Cuza, M. Kogălniceanu a declarat, în aplauzele majorităţii
deputaţilor: "Eu, cât pentru mine, înaintea Adunării, înaintea ţării şi înaintea
istoriei iau responsabilitatea tuturor faptelor bune şi rele comise în timpul când
am avut onoarea de a fi ministrul fostului domnitor Alexandru loan I".
115

Ion Ghica
Dezbaterile parlamentare din cadrul noii legislaturi consolidează, aşadar,
prestigiul politic al lui M. Ko-gălniceanu şi al liberalilor "cuzişti" de
odinioară, grupaţi în jurul său. Negocieri cu aceştia iniţiază şi liberalii
"roşii". Posibilă, pe măsură ce timpul estompează vechile contradicţii şi confirmă
schimbările interne de la 1866, noua orientare tactică se va dovedi necesară în
condiţiile externe generate de încheierea, la 17 februarie 1867, a acordului
privind crearea statului dualist Austro-Ungaria. Când autonomia Transilvaniei este
anulată, de la tribuna Parlamentului României, M. Ko-gălniceanu argumentează că
Principatele - inclusiv cel din interioul arcului carpatic - au avut totdeauna
"existenţa lor proprie". El reaminteşte că românii reprezintă majoritatea
locuitorilor întinsului spaţiu geografic de la Dunăre, Pont şi Carpaţi, deci nu
numai din Transilvania, ci şi din Banat, Crişana, Maramureş, Bucovina, Basarabia şi
Dobrogea, că numeroşi români trăiesc în Peninsula Balcanică, îndeosebi în
Macedonia; pe această bază, marele om politic propune Camerelor reunite o moţiune
în care "să se reînnoiască sentimentele României de înfrăţire şi de
conaţionalitate" cu românii de pretutindeni.
Gruparea liberal-radicală condusă de I.C. Brătianu şi CA. Rosetti. Dintre
orientările liberale, de fapt, dintre toate forţele politice ale vremii, în modul
cel mai coerent şi mai hotărât se manifestă "roşii"conduşi de I.C. Brătianu şi CA.
Rosetti. Rolul liberalilor "radicali" crescuse în timpul evenimentelor legate de
înscăunarea principelui Carol I, de edificarea sistemului politic al monarhiei
constituţionale şi al regimului parlamentar, care făcuseră din România o breşă
democratică în Europa de Răsărit şi de Sud-Est. Conştienţi de locul lor istoric,
liberalii-radicalisunt primii care "încearcă să alcătuiască un mare partid". Pentru
aceasta, la 22 septembrie 1866, ziarul "Românul"anunţă crearea unui nou mijloc de
propagandă politică, "Societatea Amicilor Constituţiunii". Aidoma comisarilor
revoluţionari de la 1848, reprezentanţii acestei societăţi se deplasează "în toate
judeţele şi chiar în toate satele", pentru ca "fiecare român să cunoască drepturile
sale de om şi de cetăţean".
Elementele sociale "invitate" la aceste acţiuni sunt cu precădere comercianţii
şi "industriaşii". De altfel, meşteşugarii şi negustorii, stratul de mijloc al
populaţiei urbane, reprezintă - pentru liberalii radicali - principalul mijloc de
presiune asupra guvernelor de altă culoare şi chiar asupra principelui Carol. Au
fost atraşi, totodată, avocaţii şi medicii; de asemenea, profesorii şi studenţii,
chiar elevii şcolilor secundare. Nu au lipsit tăbăcii şi tutungiii, alături de care
participă băcanii şi calfele, precum şi ucenicii din prăvălii, chiar "servitorii şi
rândaşii cei
116

mai desculţi şi mai hărtăniţi". Tuturor acestora, care reprezintă "strada", cum
consideră conservatorii criticaţi de Al. Candiano-Popescu, "partidul roşu" le
promite "abolirea sărăciei şi suferinţei".
"Radicalii munteni''îşi propun însă extinderea activităţii şi în Moldova, unde
organizează "comitete secrete" ş\ se declară solidari cu românii din teritoriile
aflate sub ocupaţie străină.
Regruparea liberală de la începutul anului 1867; înţelegerea de la
"Concordia". Prin poziţia conciliatoare, adoptată în toamna anului 1866, cu
prilejul respingerii unei noi încercări de invalidare parlamentară a lui M. Kogăl-
niceanu, I.C. Brătianu oferă posibilitatea începerii negocierilor dintre cele mai
importante grupări liberale. Coalizarea acestora este favorizată şi de
nemulţumirile provocate de /. Ghica prin ideile şi, mai ales, de modul său de
guvernare.
înţelegerea propriu-zisă s-a încheiat la hotelul "Concordia" din Bucureşti,
sediul radicalilor. Astfel, încă din primele zile ale anului 1867, gruparea lui M.
Kogălniceanuşi cea condusă tle I.C. Brătianu ş\ CA. Rosettise reunesc "pe o
platformă comună". în esenţă, aceasta urmărea instituirea, în România, a unui
guvern stabil, întemeiat pe instituţiuni egalitare şi liberale, prin instituţiuni
democratice. Obiectivul acesta este formulat în Declaraţia deputaţilor care
reprezintă mai multe grupări liberale din Adunarea legislativă, publicată în
"Românul"6\n 10 martie 1867.
Odată coalizate, cele două grupări liberale dau, prin reprezentanţii lor în
Cameră şi Senat, un vot de blam guvernului condus de Ion Ghica. Acesta demisionează
la 3 martie 1867. Urmează trei cabinete ale coaliţiei liberale amintite, prezidate
- succesiv - de CA. Kretzulescu (între 13 martie şi 7 august 1867), Ştefan
Golescu{W august 1867 - 13 mai 1868) şi Nicolae Go/escu(6e la 1/13 mai până la
16/28 noiembrie 1868).
Pe baza înţelegerii de la "Concordia", în ziua de 13 martie 1867 îşi începe
guvernarea primul cabinet de coaliţie liberală a cărui orientare politică este
stabilită de I.C. Brătianu. Deşi aparent nu este vizată independenţa, acest
obiectiv dirijează întreaga activitate internă. A fost promulgată astfel, la 22
aprilie/4 mai 1867, Legea pentru înfiinţarea unui nou sistem monetar şi pentru
fabricarea monedelor naţionale, cu intrare în vigoare de la 1/13 ianuarie 1868. Au
continuat preocupările pentru modernizarea armatei României; s-a acordat sprijin
revoluţionarilor bulgari, care şi-au instruit unităţile de voluntari pe teritoriul
românesc.
în prim-planul activităţii externe a cabinetului s-a aflat însă preocuparea
pentru sprijinirea mişcării de emancipare politică şi culturală a românilor din
afara graniţelor statului naţional modern. Astfel, numai cu sprijinul amintitului
guvern, la 15 mai 1867, se concretizează o iniţiativă mai veche a lui Aaron
Florian, A.T. Laurian şi Al. Papiu l/arian, privind înfiinţarea la Bucureşti a
Societăţii "Transilvania". Condusă de ultimul cărturar menţionat, noua societate
îşi propune drept scop "strângerea legăturilor de frăţie între junimea studioasă
din toate părţile României".
Colaborarea pan-românească era strict necesară în condiţiile aplicării
pactului dualist din 17 februarie 1867. în acelaşi an, la 8 iunie, în urma
ceremonialului dinastic de la Pesta, împăratul Austriei, Frânte losif, se încorona
rege al Ungariei şi sancţiona legea privind încorporarea Transilvaniei la Ungaria.
117

ia zile mai târziu, el abrogă legile adoptate de Dieta sibiană, privind egala
ptătire a naţiunii române şi oficializarea limbii române. Pentru cunoaşterea de
sptrit create, astfel, printre românii ardeleni, fruntaşi radicali - B.P. 'eu şi
c/r. Caro/ Davila - întreprind călătorii de informare în Transilvania. La ii său,
Al. Candiano-Popescu susţine cu ardoare ideea unei insurecţii j eliberarea
provinciei amintite. Prin ziarul "Perseverenţa", el solicită iul locuitorilor
României pentru o "campanie antihabsburgică". După >rbiri şi consultări în
Transilvania cu liderii mişcării naţionale este arestat la fiind eliberat la
insistenţele lui Ion. C. Brătianu.
Aşadar, declanşarea unei insurecţii "pentru eliberarea perfectă a patriei ie" nu
este posibilă în vara anului 1867. Guvernul de la Bucureşti a înţeles >ta şi, în
consecinţă, a acordat prioritate activităţii "pentru eliberarea limbii laie".
Astfel, la 13 august 1867 s-au reunit membrii Societăţii Literare )ne, români şi
aromâni din statul naţional modem, dar şi din Transilvania, :, Crişana, Bucovina,
Basarabia, Macedonia.
A fost adoptată hotărârea ca, în continuare, cel mai înalt forum ştiinţific al iii
să se numească Societatea Academică Română. Prima şedinţă este pentru 18 august
1867.
în aceste condiţii, la 17 august 1867, începea guvernarea celui de-al doilea 3t
liberal'care are la bază înţelegerea de la "Concordia". Prim-ministru este nnat
Ştefan Golescu, care activase în guvernele revoluţionare de Ia 1848 şi lase un
guvern al Ţării Româneşti în 1861.
Noul executiv se arătă preocupat în mod deosebit de asigurarea cadrului itiv
necesar perfecţionării infrastructurii statului naţional. Astfel, după i/e
parlamentare din decembrie 1867, în care coaliţia liberalilor obţine o tate
covârşitoare în Camera Deputaţilor, îşi începe efectiv activitatea ra de Comerţ şi
Industrie (februarie 1868) şi este adoptată Legea vcţiilor de şosele, promulgată la
11 aprilie 1868.
Consolidarea autonomiei şi a prestigiului extern al statului naţional român n,
manifestarea independenţei economice a acestuia au reprezentat alte ive ale
guvernului prezidat de Ştefan Golescu. La 7 decembrie 1867 intră >are prima
Convenţie poştală încheiată cu Rusia şi, la 2 februarie 1868, la 3şti, este semnat
un Tratat de alianţă între România şi Serbia. Alertată că urmărit realizarea unei
alianţe militare Poarta a protestat, ceea ce a atras i lui Otto von Bismarck:
"Statul care ar face imprudenţa să provoace război ;nt ar pieri".
Dondus de generalul Nicolae Golescu, fost locotenent domnesc la 1848 şi 6, al
treilea cabinet care guvernează pe baza înţelegerii de la "Concordia" îpe
activitatea în ziua de 13 mai 1868.
Realizarea sa cea mai însemnată rămâne "Legea privind organizarea armate" (29 iulie
1868). Operă a colonelului Gheorghe Adrian, revolu-de la 1848, acest act legislativ
a stabilit o structură militară complexă: i permanentă şi rezerva ei, apoi corpul
dorobanţilor şi corpul grănicerilor, i, garda orăşenească şi "gloatele".
Consolidarea armatei naţionale nu a imită favorabil de conducerile imperiilor
vecine, motiv pentru care acestea srcitat presiuni asupra principelui Caro/1, în
vederea înlocuirii guvernului reni de la "Cocordia", ceea ce domnul va face la
16/28 noiembrie când

este instituit un guvern de coaliţie între conservatori şi liberalii moderaţi'din

jurul lui M. Kogălniceanu (devenit ministru de interne) şi al lui V. Boerescu
(ministru de justiţie). Prim-ministru era Dimitrie Ghica. între 2 februarie şi 20
aprilie 1870 a funcţionat guvernul prezidat de Al. G. Golescu.
La 20 aprilie/2 mai 1870 se constituie guvernul prezidat de Emanoil
(Manolache) Costache Epureanu. Preşedinte al Constituantei din 1866, noul şef de
guvern era apreciat de Carol l pentru orientarea sa moderată, iniţial printre
liberalii moldoveni, apoi în cadrul curentului politic conservator de la nivelul
întregii ţări. Alcătuit din tineri oameni politici grupaţi în "Juna dreaptă" de la
- Bucureşti (G. Gr. Cantacuzino, Al Lahovari) şi "Junimea" de la laşi (Petre P.
Carp), guvernul condus de M.C. Epureanu părea a asigura "o stare de lucruri
stabilă". Cel puţin aşa crede şi scrie tatăl domnitorului Carol, îngrijorat nu
numai datorită celor întâmplate în România, ci şi din cauza afirmaţiilor
reprezentanţilor Rusiei, în privinţa viitorului statului naţional român.
Prinţul AM Gorceakov, şeful diplomaţiei ruse din anii 1856-1882 "ar fi spus
unui francez şi unui ceh cam aşa: nu cred că România să aibă vreun viitor cu
bărbaţii care se joacă de-a patrioţii, ci cred că nu numai dinastia nu se va
păstra, dar nici măcar Unirea Principatelor nu va rămâne câştigată. S-ar fi
pregătit chiar o răscoală pentru a se da un prilej de intervenţie Porţii; de
altminteri, ventilaseră şi în anul acesta ideea de a se face iarăşi două
Principate, pentru a readuce ţara la o viaţă politică normală, la o ordine
perfectă".
Războiul franco-prusian a oferit liberalilor radicali prilejul de a manifesta
-prin presă şi în întruniri politice - simpatia profundă şi recunoştinţa
necondiţionată faţă de Napoleon al lII, care contribuise în mod hotărâtor la
crearea cadrului internaţional favorabil edificării statului naţional român; în
acest context, această grupare politică dar şi unii liberali-moderaţi (conduşi de
N. lonescu sau M. Kogălniceanu) s-au pronunţat şi asupra problemelor de politică
internă. Mai mult, într-un discurs public, I.C. Brătianu a invitat mulţimea la o
acţiune contra puterii executive. O dată cu guvernul prezidat de Manolache Costache
Epureanu era vizat şi domnitorul. Pregătirile au fost încredinţate unui conspirator
din ultimii ani ai domniei lui Alexandru I. Cuza, Eugen/u Carada. Planul întocmit
de acesta prevedea izbucnirea unei insurecţii simultane în Bucureşti, Craiova,
Ploieşti şi Focşani.
în această situaţie s-a desfăşurat mişcarea din Ploieşti, care produce, la 20
august 1870, "ridicola republică de câteva ceasuri a lui Candiano-Popescu", după
cum scria N. (orga. Proclamarea, în grabă şi fără nici un suport real, a detronării
lui Carol a compromis pe şefii "roşiilor", care au fost arestaţi. Toţi vor fi însă
achitaţi, ulterior, de un juriu special constituit pentru depăşirea firească a unei
crize inerente într-o epocă de pluralism politic.
Agitaţiile antidinastice încetează pe măsură ce armatele franceze sunt
înfrânte de cele germane. Consecvent preocupării sale pentru asigurarea
alternativei guvernamentale, în 30 decembrie 1870, Carol I înlocuieşte cabinetul de
nuanţă conservatoare, condus de M. C. Epureanu, cu unul liberal, având în frunte pe
Ion Ghica, care revine în fruntea Consiliului de Miniştri, după o întrerupere de
aproape trei ani.
Foarte stimat în străinătate, noul prim-ministru era considerat de domnitor un
om de stat "cult" şi un "administrator energic". Tocmai această ultimă virtute îl
119

aduce pe Ion Ghica în conflict cu cercurile care îl sprijină pe Carol I, atât în

riorul, cât şi în afara graniţelor naţionale.
La 24 ianuarie 1871, primul-ministru depune pe masa forului legiuitor arul
afacerii Stroussberg. Este vorba despre implicaţiile pe care le are în nânia
falimentul acestui consorţiu, provocat de războiul franco-prusian. jponsabilitatea
sa, ca administrator central al avuţiei ţării, îl determină, deci, I. Ghica să
solicite măsuri legale pentru protejarea intereselor ţării.
Din nefericire, dezbaterile imediat începute au coincis cu publicarea a două
'sori expediate în străinătate de Carol I. Prima reprezintă răspunsul principelui e
puterile garante, care somaseră anterior, la 23 noiembrie 1870, atât nânia, cât şi
Serbia, să nu încerce schimbări în statutul lor extern, faţă de tatu/ de la Paris
din 1856. Şeful statului român întreba, de fapt, "ce ar crede" ducătorii Marilor
Puteri europene "dacă el s-ar retrage fiindcă situaţia în ţară şa încât silinţele
lui se pierd în zadar şi el se uzează fără nici un folos". ;utabile sunt şi
aprecierile dintr-o a doua scrisoare. Adresată unui intim al iliei sale, datorită
căruia epistola apare în gazeta Augsburger Zeitung, îspondenţa reia ideea
renunţării la tronul unui stat unde, chipurile, nu există aţie liberală şi
parlamentară.
Scrisorile respective au produs "o colosală mişcare în Bucureşti şi în toată ".
Astfel, în Cameră, Nicolae Blaremberg, opozant cândva ai lui Alexandru I. ra şi,
respectiv, M. Kogălniceanu, spunea că dacă scrisoarea publicată în ;a germană este
adevărată, atunci autorul ei este "un dezertor, un trădător de ie, căci pregăteşte
anexiunea Principatelor sau suprimarea Unirii".
împotriva unor fruntaşi politici care legau dezamăgirea lui Carol de ?erea
Stroussberg, I.C. Brătianu sena că părăsirea tronului României de către ol I
constituie "o nesocotită propunere", cu "consecinţe fatale" pentru statul onal.
Două zile mai târziu, de la tribuna Parlamentului, M. Kogălniceanu Iară că
detronarea principelui "ar putea să aducă, mai cu seamă în nentele de astăzi, multe
pericole asupra ţărei".
în privinţa afacerii Stroussberg, L C. Brătianu, I. Ghica, N. lonescu şi
Kogălniceanu - aşadar, toţi conducătorii principalelor grupări liberale -ptă
aceeaşi atitudine intransigentă.
La 10/22 martie 1871 a avut loc "provocarea" din Jurul să/ii S/ătineanu. Aici st
organizată aniversarea zilei de naştere a împăratului Germaniei. Forţele Ite au pus
la cale o contramanifestaţie, atribuită "partidului roşu" din nânia. Dimpotrivă, /.
C. Brătianu şi CA. Rosetti au recomandat redactorilor a "Românu/"să nu participe la
această acţiune.
A doua zi, guvernul condus de Ion Ghica a fost înlocuit cu un cabinet -idat de
Lascăr Catargiu. Se încheie, astfel, o perioadă de peste patru ani (13 tie 1867 -
23 martie 1871), în care patru guverne de coaliţie liberală şi trei 9rne ale unor
coaliţii între liberali şi conservatori acţionează pentru /oltarea instituţiilor
democratice întemeiate pe Constituţia din 1866, pentru solidarea autonomiei
statului naţional român şi afirmarea suveranităţii stuia în perspectiva
independenţei şi unităţii tuturor românilor. Dezaprobarea stor acţiuni se resimte
nu întâmplător, Carol /fiind sfătuit de Marile Puteri că sa conservatoare e cea mai
solidă". înţelegem, aşadar, cum se ajunge la mativa guvernamentală din 11/23 martie
1871.

Marea guvernare conservatoare (1871-1876). Prezidată de Lascăr Catarg/u,

trebuie raportată, totodată, şi la ceea ce s-a realizat în timpul ei: dezvoltarea
proprietăţii funciare; construirea creditului rural şi a celui urban; întemeierea
societăţilor de asigurare; extinderea reţelei naţionale de comunicaţii;
consolidarea monarhiei constituţionale; acţiunea diplomatică pentru proclamarea
independenţei de stat în 1873; lupta - tot pe cale diplomatică desfăşurată -pentru
dobândirea dreptului de a încheia tratate, separat de Poartă; manifestarea
independenţei economice prin convenţii comerciale şi de navigaţie încheiate cu
Austro-Ungaria şi Rusia, la jumătatea deceniului opt al secolului al XIX-lea.
Evident, nu lipsesc aspectele contradictorii, cum sunt nemulţumirile stârnite de
unele modificări aduse legii tocmelilor agricole, de politica liberului schimb în
detrimentul protectionismuiui economic sau de unele iniţiative privind
restructurarea regimului politic.
în ansamblu, marea guvernare prezidată de Lascăr Cartagiu constituie o etapă
însemnată în istoria modernă a României, căci coaliţia conservatoare acum
constituită va închega şi cel de-al doilea partid reprezentativ pentru pluralismul
politic românesc - cel conservator*.
La 11/23 martie 1871, după o prealabilă coalizare a diferitelor grupăride
aceeaşi orientare politică - conservatoare - se va constitui noul cabinet.
Cuprinzând îndeosebi mari proprietari de pământ şi "oameni luminaţi" la şcolile
superioare din Germania, această mişcare politică are rădăcinile în acţiunea
reformatoare de la începutul secolului al XIX-lea şi se conturează tot mai evident
în activitatea pentru reorganizarea paşnică a societăţii româneşti după anul 1870.
Liderul politic al acestor grupări va fi Lascăr Catargiu.
Evenimentele au avut următoarea desfăşurare: în ziua de 23 martie 1871, prin
Dimitrie A. Sturdza, Carol convoacă Locotenenta domnească din 1866 pentru a-i
remite demisia. Vin numai Lascăr Cartagiuşi Nicolae Golescu, întrucât generalul
Nicolae Haralambie lipsea din Bucureşti. Amândoi "îl conjură" pe principe să
renunţe la demisie. Prinţul acceptă să nu abdice, cu condiţia constituirii unui
"guvern care să voteze bugetul şi să rezolve problema concesionării căilor ferate".
Lascăr Catargiu se angaja să formeze un asemena cabinet şi îl rugă pe Carol să
emită - "pentru caz de nevoie" - un decret de dizolvare a Parlamentului, deoarece
în Cameră majoritatea aparţinea liberalilor.
Prin preluarea nemijlocită a conducerii ministerului de interne şi numirea, în
fruntea departamentului de război, a generalului /. Em. Florescu, primul ministru a
restabilit, chiar în noaptea de 23 spre 24 martie, liniştea în Bucureşti.
Victoria conservatoare din martie 1871 a îngăduit marilor proprietari funciari
să-şi consolideze poziţiile economice şi politice şi să-şi păstreze o puternică
influenţă în viaţa politică a ţării până la primul război mondial. Aceştia au
temperat ritmul dezvoltării şi au luat măsuri care să le consolideze poziţiile. în
această direcţie s-a înscris, în anul 1872, legea învoielilor agricole, care, prin
introducerea clauzei, "mânu militari", permitea proprietarilor să folosească forţa
armată împotriva ţăranilor care nu-şi respectau contractele încheiate. Pe aceeaşi
direcţie de acţiune se înscrie şi noua lege a armatei, opusă celei elaborate de
liberalii-radicali, şi organizarea creditului funciar rural (în 1873),
Primul program al Partidului Conservator datează din anul 1880.
121

nenită să fntărească proprietatea moşierească, căreia i s-a adăugat, curând, şr

;reditul urban.
Guvernul conservator a ajuns la o înţelegere cu Societatea drumurilor de Ier
din România, satisfăcând, în parte, cerinţele bancherilor germani care pre-uaseră
afacerile consorţiului Stroussberg. A fost continuată construirea reţelei je căi
ferate. în anumite limite, conservatorii erau de acord cu protejarea îconomiei şi a
industriei naţionale, pentru eliberarea de sub tutela impusă de egimul de
suzeranitate şi de cel al garanţiei colective.
Astfel, au fost încheiate o Convenţia comercială pe termen de 10 ani cu \ustro-
Ungaria şi un act similar cu Rusia, prin care se profită însă, de către ţările ;are
făceau parte din Alianţa celor trei împăraţi (Rusia, Austro-Ungaria şi Sermania) de
poziţia strategică favorabilă a României. Chiar dacă unele acţiuni comerciale erau
dezavantajoase, aducând grave prejudicii economiei româneşti, île reprezentau,
totuşi, un câştig în plan politic, fiind un pas spre independenţă.
Partidul Naţional-Liberai sa începutul activităţii sak\ |n timpul guvernării
conservatoare, grupările liberale s-au constituit în Coaliţia de la Mazar Paşa
[după numele englezului Lakeman, cunoscut sub numele de Mazar, care servise in
armata otomană şi în casele căruia au avut loc întrunirile politice din care se /a
naşte Partidul Naţional Liberal). în programul ei intra o politică externă de Dace
şi de respectare a tratatelor, împroprietărirea însurăţeilor, reorganizarea
armatei, reducerea sarcinilor fiscale şi a cheltuielilor politice.
Incapabil să facă faţă situaţiei interne, lipsit de autoritatea necesară
adoptării unor măsuri necesare în condiţiile crizei orientale, guvernul conservator
a fost silit să cedeze frânele puterii coaliţiei de la Mazar Paşa, care va inaugura
lunga guvernare liberală în istoria modernă a României. Ţara noastră intra fntr-o
nouă etapă a istoriei sale, în cursul căreia îşi va cuceri şi consolida
independenţa.
TIMOTEI C/PAR/U, cu ocazia inaugurării Societăţii literare române, viitoarea
Academie, la 1 august 1867
"Societatea literară, fundată din libertatea unui guvern român patriotic, de
astăzi îşi începe lucrările sale... Ea nu are misiune şi scopuri politice... Simţul
naţional s-a deşteptat în toată românimea. Naţiunea română a venit la cunoştinţa
poziţiunii care i se cuvine între naţiunile Europei; ea va face toţi paşii cuveniţi
pentru a ocupa această poziţiune în demnitate. ... (Această societate) va îngriji
pentru conservarea unităţii limbii româneşti în toate provinciile locuite de
români. Ea îi va reda forma curat naţională română, pentru ca să figureze (cu)
toată demnitatea între şi lângă surorile ei de origine latină..."
TEMĂ:
1. Prezentaţi contextul constituirii Partidului Naţional Liberal şi a Partidului
Conservator.
2. Precizaţi deosebirile dintre guvernările conservatoare şi cele liberale.
122

România în context internaţional, între 1849-1876

(tabel recapitulativ)

Principatele Unite - RomâniaDataSituaţia politică internaţională1232 dec. - Se

constituie la Paris "Asociaţia Română pentru conducerea emigraţiei" din conducerea
căreia făceau parte: Ion Ghica, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu, Dimitrie
Brătianu, CA. Rosetti.1849ian. - Nicolae Bălcescu întemeiază la Londra un Comitet
Revoluţionar internaţional; la 5/17 ian. - se întâlneşte cu lordul Pal-merston şi
îi prezintă un memoriu în care se solicita evacuarea trupelor ruso-oto-mane
de ocupaţie şi amnistie pentru revoluţionarii exilaţi. 3 iul. - Apare la
laşi publicaţia "Zimbrul", iar la 8/20 septembrie, la Paris, revista
"România viitoare". 12 dec. - Cancelaria imperială de la Viena ridică Episcopia de
la Blaj la rang de Mitropolie.18501 oct. - Instituirea teritoriului vamal unic a
Imperiului Habsburgic. 29 nov. - Prusia acceptă refacerea Confederaţiei germane
(acordul austro-prusian de la Olmiitz).- Relaţiile agrare sunt reglementate printr-
o nouă legislaţie în Moldova şi Ţara Românească, mai-iun. - Apare la Paris ziarul
"Junimea română", mai-oct. - Cele două ţări române participă la expoziţia
comercială de industrie şi comerţ. 11 sept. - Dimitrie Brătianu semnează
adeziunea emigraţiei române la Comitetul Central Democratic European de la
Londra. 31 dec. - Este suspendată Constituţia habsburgică din martie 1849.
18512 dec. - Lovitura de stat a lui Ludovic Napoleon Bonaparte, prelungirea
mandatului prezidenţial cu 10 ani şi a prerogativelor funcţiei supreme în
stat. 21 dec. - Lovitura de stat este acceptată prin plebiscit.iun. - iul. -
împăratul Austriei Franz losif vizitează Transilvania. Avram lancu refuză invitaţia
de a-l întâlni.1852-Camillo Cavour devine prim-ministru al Piemontului (1852-1861).
- Alexander Bach devine ministru de externe al Imperiului Habsburgic (1852-1859).
-Răscoală ţărănească în Herţegovina (1852-1853).123

29 nov - Moare în exil, la Palermo, Nicolae 3ălcescu

21 nov - în Franţa are loc un plebiscist cu privire la forma de guvernământ

Majoritatea aprobă transformarea Republicii în Monarhie
2 dec - Ludovic Napoleon Bonaparte se proclamă împărat cu numele de Napoleon al lII
- Ion Brătianu înaintează lui Napoleon al
(II un memoriu în care îi solicită să
susţină Unirea Principatelor
18 febr/2 mart - Patenta imperială
m problema agrară în Banat, Crişana şi
Maramureş
14/26 iun După ce anunţase că Rusia este
silită să ocupe preventiv Tarile Române, la
21 iun /3 iul trupele ţariste trec Prutul
Ocupaţia militară durează până în aug-
sept 1854, când trupele străine se retrag şi
ncetează, de facto, protectoratul rusesc
asupra Ţărilor Române
act - Domnii Convenţiei de la Balta Liman
se retrag la Viena Generalul rus Andrei de
Budberg este numit comisar extraordinar
Dentru Principate

1853

- Uniunea vamală germană este reînnoită

pe 12 ani
6 febr - Răscoală antihabsburgică la
Milano
1/12 mai - Ruperea relaţiilor diplomatice
între Rusia şi Poartă, o nouă fază a "Crizei
Orientale"
27 sept/9oct - Cu sprijinul Angliei şi al
Franţei sultanul cere tarului să-şi retragă
trupele din Principate
4/16 oct - Poarta declară război Rusiei I
se vor alătura, în martie 1854, Anglia şi
Franţa, iar în 1855 Piemontul (Războiul
Crimen 1853-1856)

- Memorii adresate de români Franţei, Angliei şi Imperiului Otoman, în care se

solicită sprijinul pentru înlăturarea trupelor străine şi "Unirea celor două
Principate, cu Denficiul dreptului lor de autonomie şi sub jn singur principe"
3/21 iun - Patenta imperială privind reglementarea raporturilor agrare în
Transilvania
3/18 aug - Trupele austriece pătrund în rmcipate inaugurând o ocupaţie care va
Jura până în martie 1857 sept - Barbu Ştirbei şi Gngore Alexandru 3hica se reîntorc
în tară spre a-şi exercita Drerogativele domneşti tec - Se înfiinţează, la
Paris, STEG, societate austriacă de căi ferate, cu rol toarte important în
exploatarea resurselor miniere din Transilvania

1854

Războiul Crimen determină regruparea politică a Marilor Puteri alături de Poartă

împotriva Rusiei
12 mart - Se semnează tratatul de alianţă anglo-franco-otoman
2/14 iun - Convenţia de la Boiacikoy prevede obligaţia Habsburgilor de a îndepărta
trupele ruse din Principate şi de a restabili administraţia
20 nov 12 dec - Este semnat tratatul anglo-franco-austnac Austria urma să apere
Principatele de o nouă invazie 'rusă Reglementarea situaţiei Principatelor intră în
atenţia unei comisii europene 16/28 dec - Austria, Franţa şi Anglia prezintă Rusiei
un memoriu în baza căruia urma să se reglementeze conflictul Crimen între altele,
se cerea abolirea protectoratului exclusiv al Imperiului Otoman asupra
Principatelor şi înlocuirea sa cu o garanţie colectivă a Marilor Puteri

- Agitaţie politică în problema Principatelor

- Emigraţia română cere unirea sub suze-
■anitatea Portn, garanţia colectivă a Marilor
uten şi principe străin

1855

26 ian Tratat franco-piemontez împotriva

Rusiei
Piemontul intră în războiul Crimen

124

1231/13 ian - 3/15 dec Apare la laşi "România literară", sub

redacţia lui Vasile Alecsandn 3/15 martie-23 mai/4 iun Conferinţa de pace de la
Viena Pentru prima dată un for european recunoaşte importanta europeană a
problemei româneşti18553/15 mart - 23 mai /4 iun - Conferinţa de pace de la Viena
Se cere unirea Principatelor sub un principe străin Rusia cere o consultare
electorală populară Austria şi Poarta se declară împotriva Unirii 4/16 dec -
Austria adresează Rusiei un ultimatum în care îi cere cedarea unei părti din
Basarabia, libertatea navigaţiei pe Dunăre, neutralizarea Mării Negre,
abolirea protectoratului exclusiv asupra Principatelor Rusia acceptă
acestea drept bază pentru preliminariile păcii18/30 mart - Se semnează tratatul
de pace prin care Principatele române rămân sub suzeranitatea Portn, iar
protectoratul Rusiei este înlocuit cu garanţia colectivă a Marilor Puteri Viitoarea
organizare a Principatelor urma să fie hotărâtă de o Conferinţă a puterilor garante
după ce erau cunoscute cerinţele românilor 25 mai/6 iun - Constituirea
Societăţii "Unirea", care desfăşoară o activitate pro-unionistă 17/29 iul -
Expiră mandatul domnilor numiţi în urma Convenţiei de la Balta Liman Sunt
numiţi în calitate de caimacami Alexandru Ghica în Tara Românească şi Teodor Balş
în Moldova185630 ian/11 febr - Protocolul cu privire la organizarea internă a
Principatelor adoptat la Constantmopol Se încearcă restrângerea autonomiei
Moldovei şi Tării Româneşti 18 febr - începutul celei de-a doua epoci a
Tanzimatului în Imperiul Otoman febr -mart - Proiectul Cavour cu privire la cedarea
Principatelor către Habsburgi, în schimbul unirii Lombardiei şi Veneţiei cu
Piemontul t3/25 febr-18/30 mart - Congresul de Pace de la Paris Tănle Române
intră sub garanţia Marilor PuteriFirman al Portn cu privire la modul de alegere
al Adunărilor ad-hoc 6/18 febr - Apariţia ziarului unionist "Concordia", condus de
C A Rosetti mart - Sosesc la Bucureşti comisani Marilor Puteri în
legătură cu misiunea de informare privind alegerile Adunărilor ad-hoc şi doleanţele
românilor 3/15 mart - Constituirea Comitetului Central al Unirii de la Bucureşti
-Se instalează, lângă Ploieşti, prima rafinărie din tară, construită la
Hamburg - Este introdus la Bucureşti iluminatul cu petrol lampant un -iul - Se
întorc în tară ultimii revoluţionari exilaţi la 1848 7/19 iul - Alegerile
pentru Adunările ad-hoc sunt falsificate, în Moldova, de către caimacamul
Nicolae Vogonde După noi alegeri unioniştii domină, din punct de vedere
numeric, Adunările ad-hoc18571857-1859 - Criza economică în statele germane 1857-
1858 - Răscoală în Hertegovina Rescnptul tarului Alexandru al II al Rusiei
în vederea înfăptuirii reformei agrare 7/19 iun - Tratative între Marile
Puteri europene cu privire la frontiera dintre Rusia şi Poartă 16 iul /28 iul -
Marile Puteri protestează la Poartă împotriva falsificăm alegerilor pentru Adunarea
ad-hoc a Moldovei 28 iul /9 aug - Acordul confidenţial de la Osborne, între Anglia
şi Franţa, cu privire la statutul Principatelor 3 nov - Ambasadorul Franţei la
Poartă alcătuieşte un proiect de reorganizare a Principatelor125

1233 oct. - Alegerile pentru Adunarea ad-a Ţării Româneşti. 3 oct.; 8/20 oct. -
Mihail Kogălniceanu, aşi şi Constantin Kretzulescu, la Bucu-:i, prezintă
Rezoluţiile Adunărilor ad-hoc. 1 nov. - Jalba deputaţilor pontaşi din marea
Moldovei. 3 dec. - Constantin Tănase cere, în marea de la Bucureşti, acordarea
drep-i, pentru ţărani, de a participa la adop-sa celor mai importante legi.1857-
aug. - Revoluţionarii români prezintă, ;apitalele Marilor Puteri, hotărârile Adu-
ilor ad-hoc. 22 mai -7/19 aug. - Conferinţa Marilor eri elaborează o Convenţie cu
privire la anizarea Principatelor. ,. - încep alegerile pentru desemnarea jnărilor
elective în Principate.185814 ian. - Atentatul lui Felice Orsini
împotriva lui Napoleon al lII. 20 iul. - întâlnirea de la Plombieres între Napoleon
al lII şi Cavour. 7/19 aug. - Convenţia de la Paris. 10 dec. - Tratatul de alianţă
între Franţa şi Piemont.7:, 24 ian./5 febr. - Dubla alegere a lui xandru loan Cuza
la laşi şi Bucureşti. 1 ian. - 0 delegaţie moldoveana pleacă Poartă pentru a obţine
investitura lui '.a. 25 mart.-17/29 mart. - Negocieri sete la laşi între Alexandru
loan Cuza şi ieralul Klapka cu privire la sprijinirea ;ei naţionale a românilor.
mart./7 apr.-25 aug./6 sept - Conferinţa la Paris a puterilor garante recunoaşte
ila alegere a lui Cuza. 22 mai. - Debutează activitatea Comi-Centrale de la
Focşani.1859apr.-iul. - Răscoala populară în statele Italiene. 29 apr.-4 iul. -
Război între Franţa, aliată cu Piemontul, şi Austria. 10 nov. - Tratatul de pace de
la Ziirich între Franţa, Austria şi Piemont. 16 sept. - Constituirea Uniunii
naţionale germane.. - Memoriul lui Cuza destinat Marilor eri cu privire la
desăvârşirea unirii, ficarea vămilor Principatelor. aug./6 sept. - Se instituie
prima agenţie lomatică a României, cea de la Paris, idusă de loan (lancu)
Alecsandri. sept/7 oct. - 5/17 oct. - Vizita lui xandru loan Cuza la
Constantinopol. 0 oct. - "Diploma din octombrie" a lui înz losif pune bazele
unui sistem istituţional de guvernare (până în 1867). oct./7 nov. - Inaugurarea
Universităţii laşi. 718-19 nov. - Conferinţa de la Timi-ira revendică autonomia
Banatului şi anizarea sa într-un "Căpitănat român". 27 dec. - Anexarea
Banatului la garia.18601860-1868 - Domnia lui Milos Obrenovici în Serbia. 8/20
oct. - Punerea bazelor "regimului liberal" în Imperiul Habsburgic.
1231/13 ian.-4/16 ian. - Conferinţa de la Sibiu cere, în numele românilor,
recunoaşterea folosirii limbii române alături de maghiară şi germană. 11/12 febr. -
Conferinţa de la Alba-lulia cu privire la situaţia Transilvaniei. 26 febr. -
Patenta imperială recunoaşte autonomia provinciilor şi fixează competenţele
organelor de conducere. 23 oct./4 nov. - la naştere, la Sibiu, ASTRA. 22
nov./4 dec. - Poarta recunoaşte unirea pe durata domniei lui Cuza. 3/15 dec. - Cuza
anunţă, într-un mesaj adresat camerelor, că unirea e înfăptuită.18611861-1876 -
Domnia sultanului Abdul Azi2 în Imperiul Otoman, febr. - Se constituie primul
Parlament în Austria. Se reuneşte, la Torino, primul Parlament al Italiei
unificate. 19 febr. - Abolirea iobăgiei în Rusia. 17 mart. - Victor Emanuel al II
este ales rege al Italiei (1861-1878). 1861-1867 - Intervenţia lui Napoleon al
lIIîn Mexic.22 ian./3 febr. - Primul guvern al României prezidat de Barbu Catargiu.
24 ian./5 febr. - Parlamentul României proclamă Unirea şi stabileşte Bucureştiul
drept capitală a ţării. 25 mai - Mihail Kogălniceanu cere, într-un discurs
parlamentar, rezolvarea problemei agrare.
t 8/20 ian. - Este asasinat în condiţii neelucidate Barbu Catargiu.
11/23 iun. - Adunarea votează proiectul de lege rurală propus de Comisia Centrală
de la Focşani; Cuza refuză însă să îl aprobe, nov./dec. - Are loc tranzitul
armelor sârbeşti prin România în ciuda protestelor Marilor Puteri.18627 apr. -
Convenţie între Anglia şi S.U.A. privind interzicerea comerţului cu sclavi. 22
sept. - Eliberarea negrilor din scalvie în S.U.A. - Otto von Bismarck devine
preşedinte al Consiliului de Miniştri al Prusiei.- Constituirea la laşi a'"Junimii"
condusă de Titu Maiorescu. 7/19 apr-11/23 apr. - Congresul românilor de la Sibiu
deleagă pe Mitropolitul Andrei Şaguna să prezinte împăratului cererile
românilor. 3/15 iul.-17/29 oct. - Dieta Transilvaniei votează legea pentru
limba oficială a Transilvaniei şi "egala îndreptăţire a naţiunii române şi a
confesiunilor sale". împăratul Franz losif semnează legea la 26 oct./7 nov.,
promulgată de Dietă la 30 mai 1864.1863ian.- apr. - Răscoala de eliberare
a Poloniei. 30 mart. - Ducatele Lauemburg şi Schleswig intră în componenţa
Danemarcei. - Lupte decisive în războiul civil din S.U.A. -Congresul german
de la Frankfurt am Main. Prinţul George de Glucksburg este ales rege al
Greciei (1863-1913).12/24 febr. - Legea pentru organizarea puterii armate. 13/25
febr. - Legea privind constituirea Consiliului de Stat. 2 14 aor - Legea
comunală.18641864-1865 - Expansiunea Rusiei în Asia Centrală. 1 febr. - 30 oct.
Războiul între Austria, Prusia şi Danemarca.127

apr - Kogălniceanu depune în e un proiect de lege agrară, iar la jpr unul de

reformă electorală iai - Statutul .dezvoltător ' al lui JI o nouă lege electorală
Noile acte îentale sunt adoptate pnn plebiscit
protestează împotriva acestui act
/5 iun - 8/20 iun - A doua vizită a
:a la Poartă Se recunoaşte deplina
mie a României
aug - Este promulgată legea rurală
it/12 oct - Sunt înfiinţate Camerele
iert
Sunt promulgate Codul penal, Codul
legea asupra instrucţiunii

28 sept - Constituirea la Londra a

Internaţionalei I
8 nov - Reforma administrativă în Imperiul
Otoman

I /8 aug - România aderă la ntia telegrafică de la Paris jg - Mişcare

împotriva lui Cuza - împăratul Franz losif desfiinţează de la Sibiu şi hotărăşte
convocarea i de la Cluj
; - Dieta Transilvaniei votează tarea autonomiei provinciei şi ea" cu Ungaria

1865

Capitala Italiei este transferată de la Torino

la Florenţa
24 mart - Anglia retrocedează Greciei
insulele Ionice
14 apr - Asasinarea peşedintelui S U A
Abraham Lincoln

febr - Abdicarea lui Alexandru loan

formarea Locotenentei domneşti
br/10 mart - 23 mart/4 iun -
inta de la Paris discută problema
latelor române
pr - 8/20 apr - Plebiscitul cu privire
gerea, ca domn, a lui Carol de
zollern
pr - Mişcarea separatistă de la laşi
mai - Prinţul Carol este proclamat
al României
iul - Este promulgată o nouă
tutie a tării
11 aug - Promulgarea unei noi legi
-ale

1866

1866-1868 - Răscoala antiotomană în

Creta
15 iun - 26 iul - Război între Austria,
Prusia şi Italia
18 aug - Se constituie Confederaţia
Germană de Nord
23 aug - Tratatul de pace de la Praga între
Prusia şi Austria
20 sept - Noi principate se alipesc
Germaniei
13 oct - Tratat între Austria şi Italia la
Viena

iia participă la expoziţia universală 3ans

febr - Acord austro-ungar privind
a statului dualist Transilvania este
tă Ungariei
r/4 mai - Legea pentru înfiinţarea
ou sistem monetar
ÎI/8 iun - Franz losif sancţionează
rea Transilvaniei la Ungaria

1867

Formarea dualismului austro-ungar 30 mart - Rusia vinde S U A peninsula Alaska

8 iun - Franz losif se încoronează rege al Ungariei
22 deG Promulgarea Constituţiei dualismului austro-ungar

1233/15 mai - Pronunciamentul de la Biaj contestă anexarea Transilvaniei la

Ungaria 17/29 iul - Legea pentru organizarea putem armate 7 dec -
Parlamentul maghiar promulga legea cu privire la anexarea Transilvaniei la Ungana
18681868-1889 - Domnia lui Milan al IV-lea în Serbia 6/18 iul - Detaşamente
bulgare trec Dunărea, pornind din România, ş declanşează răscoala
bulgarilor26 ian /7 febr - Fondarea Partidului National al românilor din
Banat şi Ungaria 23-24 febr /7-8 mart - Fondarea Partidului National Român din
Transilvania aug -oct - Vizite ale lui Carol I în Austro-Ungana,
Franţa şi Rusia 19'31 o.ct Este inaugurată calea ferată Bucureşti-Giurgiu1869
Instabilitate guvernamentală în România 24 febr -8 mart Se inaugurează Monetăna
Statului 8/20 aug - Mişcarea antidinastică de la Ploieşti 27 dec '8 ian 1871 -
întră în funcţiune calea ferată Roman-Bucureşti187014 iul - Telegrama de la Ems,
pretextul războiului între Franţa şi Prusia 19 iul - 26 febr 1871 - Războiul
dintre Franţa şi Prusia 4 sept - Proclamarea celei de-a treia republici în
Fran'a 19 sept 1870-18 ian 1871 - Asediul Parisului de către armatele prusace
19/20 sept - Roma se uneşte cu italia unificată 16 nov - Amedeo de Savoia fiul
regelui Italiei, este ales rege al Spaniei (1870-1873)12/24 ian - Guvernul depune
în Parlament dosartl afacerii Stroussberg 10/22 mart II/23 mart - Puternică
manifestaţie antigermană la Bucureşti * 11/23 mart - 4/16 apr 1876 - Marea
guvernare conservatoare a lui Lascar Catarg u 14/26 aug - 15'27 eug -
Aniversarea a 400 de ani de la îarn isr> a mănăstirii Putna187118 ian - Proclamarea
Imperiului German în frunte cu Wilhelm I 26 ian - Roma devine capitala Italiei •13
mart - Convenţia de la Londra cu privire ,a strâmtorile Bosfor şi Dardanele
mart - mai - Comuna din Paris 16 apr - Constituţia Imperiului German 10 mai -
Tratatul de pace între Franţa şi Germania de la Frankfurt2/14 îebr - Se fonde -a
Societatea drumurilor de fier din RomJI ia , care preia drepturile şi datoriile
conso'tiu'ui Stroussberg 7/19 apr - Modificarea legii tocmelilor agricole
13/25 sept - Inaugurarea Gării de Nord din Bucureşti 12 oct înfiinţarea
Universităţii d>n OUJ1872
•6/18 apr - Legea creditului funciar român mai -nov - Participarea României la
expoziţia universală de la Viena 13/25 mai - într-o şedinţă de guvern se dezbate
problema independentei de stat a ţării1873- Criza economică (1873-1879) 23 oct -
Wilhelm I se raliază înţelegerii dintre Austro-Ungana şi Rusia (Alianţa
celor trei împăraţi)129

mai/12 iun. - încheierea Convenţiei îâno-austro-ungare cu privire la con-icţia căii

ferate Ploieşti-Predeal-Timiş-şov. ,
3 aug. - Se dă în folosinţă calea ferată -Ungheni.
nov. - Parlamentul maghiar votează un amblu de legi electorale care s-au cat şi în
Transilvania.

1874

21 febr. - 22 apr. - Guvernul Benjamin Disraeli în Anglia.

-mart. - Formarea "coaliţiei de la

tar-Paşa".
12 iun. - Semnarea Convenţiei comer-
e între România şi Austro-Ungaria.

1875

febr. - Răscoale în Bosnia şi Herţegovina. 4 nov - Marea Britanie cumpără acţiunile

Companiei Canalului de Suez, ce aparţinea Egiptului.

>7 mart. - Convenţia comercială între nânia şi Rusia recunoaşte de facto

jpendenţa României. >8 iun. - Mihail Kogălniceanu trimite ilor Puteri o notă
circulară şi un noriu prin care solicită recunoaşterea ividualităţii statului
român". iul./5 aug. - Se formează un guvern ■al în frunte cu Ion C. Brătianu.
aug./9 sept. - Vizita la Sibiu şi /orbirile lui Ion C. Brătianu cu
Franz
30 sept./11-12 oct. - Tratativele
âno-ruse de la Livadia.
'3 dec. - Noua Constituţie otomană
5idera România o "provincie privi-
îtă". Aceasta atrage un protest violent"
Jtorităţilor române (22-23 dec/3-4 ian.
T)

1876

-Se desfăşoară răscoala bulgarilor împotriva dominaţiei otomane.

30 iun. - Serbia şi Muntenegru declară
război Porţii.
8 iul. - Acord secret semnat la Reichstadt între Rusia şi Austro-Ungaria.
31 aug. - Abdul Hamid devine sultan al
Imperiului Otoman.
11/23 dec-8/20 ian. 1877 - Conferinţa Marilor Puteri de la Constaniinopol încearcă
rezolvarea crizei orientale.

CUCERIREA INDEPENDENŢEI DE STAT A ROMÂNIEI

-NOILE CONDIŢII ALE LUPTEI PENTRU INDEPENDENŢĂ ÎN A DOUA
JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA. -9 MAI 1877 - PROCLAMAREA INDEPENDENŢEI DE STAT.
ANTECEDENTE Şl
URMĂRI. -PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA RĂZBOIUL DIN 1877-1878. CONSFINŢIREA
INDEPENDENŢEI PE CÂMPURILE DE LUPTĂ DIN PENINSULA BALCANICĂ. -CARACTERUL
NAŢIONAL SI POPULAR AL RĂZBOIULUI PENTRU
CUCERIREA INDEPENDENŢEI. -TRATATELE DE PACE DIN 1878 SI IMPORTANŢA LOR PENTRU
ROMÂNIA.
ÎNRĂUTĂŢIREA RELApiLOR ROMÂNO-RUSE.
Noile condiţii ale luptei pentru independenţă în a doua jumătate a secolului
al XIX-'lea Făurirea statului naţional român în 1859, prin unirea Munteniei cu
Moldova sub sceptrul lui Alexandru loan Cuza, şi reformele ce i-au urmat pe
direcţia modernizării au constituit temelia cuceririi independenţei. Aceasta a
rămas, în continuare, la jumătatea secolului trecut, ţelul major al românilor din
toate provinciile. în cercurile politice exista o unanimitate de păreri în favoarea
obţinerii independenţei. în privinţa metodelor preconizate pentru împlinirea
acestui scop s-au conturat însă diferenţe sensibile de opinii între diferitele
forţe sociale şi politice. Ele oscilau între război (cercurile radicale) şi calea
diplomatică (cercurile monarhice). Cea din urmă era susţinută de unii liberali
moderaţi ş\ marii proprietari funciari. Vasile Boerescu sau Gheorghe Costaforu au
apreciat, astfef, că războiul din 1870-1871, dintre Franţa şi Prusia, putea crea
condiţiile pentru a se conferi României statutul de neutralitate şi independenţă,
sub garanţia Marilor Puteri. Lascăr Catarg/u considera că doar o apropiere de
Germania, Austro-Ungaria şi Rusia putea aduce independenţa ţării noastre. La 27
aprilie/3 mai 1873 Caro/ /a pus în discuţia guvernului, în mod deschis, problema
independenţei de stat. în acelaşi timp, multe năzuinţe erau legate de cucerirea
independenţei, şi anume îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, rezolvarea "chestiunii
ţărăneşti", dezvoltarea industriei şi adoptarea unor măsuri protecţioniste.
La jumătatea secolului trecut România pornise în chip hotărât pe un drum
propriu. Graţie politicii "prin noi înşine"'legăturile României cu Poarta erau
aproape simbolice. Dar ele trebuiau înlăturate total pentru a conferi ţării un
statut internaţional de sine stătător. La aceasta contribuiseră lichidarea
jurisdicţiei consulare, deschiderea primelor agenţii diplomatice ale României în
străinătate, Constituţia din 1866, încercarea de a se pune bazele unui sistem
naţional de credit. Dorind a sensibiliza opinia publică internaţională despre rolul
deosebit al ţării noastre în relaţiile internaţionale, în 1874 apărea lucrarea lui
Vasile Boerescu, "Drepturile românilor bazate pe tratate". între 1871 şi 1876,
România a încheiat
131

onventii comerciale, telegrafice şi poştale cu state ca Serbia, Austro-Ungaria,

usia, Franţa, Anglia, Italia şi a participat la Expoziţia Internaţională de la
Viena.
în 1875 se redeschidea "Problema Orientală". Puternice răscoale anti-omane, ce
s-au transformat apoi în mişcări naţionale de eliberare de sub jminatie străină, au
izbucnit în 1875 în Bosnia şi Herţegovina, iar în 1876 în ulgariâ. Serbia şi
Muntenegru au declarat război Imperiului Otoman, în jndiţiile în care acesta din
urmă trecuse la reprimarea sălbatică a luptei îtioriale a popoarelor supuse. Rusia
se pregătea de război, la rândul său, întru a veni în ajutorul populaţiilor
balcanice. De fapt, ea continua să urmă-ască, sub haina sprijinirii "fraţilor
ortodocşi", expansiunea în Balcani şi către râmtorile Bosfor şi Dardanele. Opinia
publică din ţara noastră a urmărit cu uită simpatie şi a sprijinit lupta popoarelor
din Balcani. Astfel, a activat în omânia un Comitet Revoluţionar bulgar ce a
pregătit răscoala din 1876. în ;elaşi timp, în noua conjunctură internaţională
România putea acţiona în îderea modificării poziţiei sale internaţionale.
Generalizarea conflictului din glcani şi implicaţiile sale pentru ţara noastră au
fost dezbătute pe larg de către ctorii de decizie de la Bucureşti. Astfel, România
a adoptat tactica expectativei, neutralităţii şi s-a străduit să evite
transformarea teritoriului său în teatru de zboi. Exista primejdia ca Rusia să
profite de situaţie pentru a anula clauzele -atatului de la Paris din 1856, ce
retrocedau ţării noastre cele trei judeţe din idul Basarabiei.
La 4/16 ianuarie 1876 a fost emisă de către primul ministru Lascăr Catargiu notă
diplomatică adresată reprezentanţilor diplomatici ai României în răinătate, în care
se sublinia că România adoptă tactica neutralităţii şi era )tărâtă să-şi apere
integritatea teritorială. Activitatea diplomatică s-a intensificat cepând cu
primăvara anului 1876, o dată cu formarea unui nou cabinet dintre prezentanţii
coaliţiei de la Mazar-Paşa, şi în care portofoliul externelor era îţinut de Mihail
Kogălniceanu. Acesta a emis, la rândul său, la 16/28 iunie 576, o nouă notă
diplomatică \n care solicita recunoaşterea, de către Europa, a dividualităţii
statului român şi a numelui de România, integritatea teritoriului iu, fixarea
hotarului cu Poarta pe taivegul Dunării, recunoaşterea paşaportului mânesc,
încheierea de convenţii cu Poarta în plan economic şi juridic. Acestea -.hivalau,
practic, cu independenţa ţării. Ulterior, la 20 iulie/1 august 1876 şi 24 ie/3
august 1876 au fost transmise şi alte note diplomatice în care guvernul mân îşi
manifesta solidaritatea cu poporul bulgar, condamna represiunile omane şi anunţa că
era gata să apere fruntariile ţârii. La 24 iulie/3 august 1876 a format un nou
guvern condus de Ion C. Brătianu.
Criza orientală s-a agravat mult în 1876, tinzând către un conflict deschis
tre Rusia şi Imperiul Otoman. La 26 iunie/8 iulie 1876 a avut loc la Reichstadt,
Boem/a, o întâlnire între Franz losif, împăratul Austro-Ungariei, şi Alexandru
II, ţarul Rusiei. S-a hotărât că Austro-Ungaria urma să preia Bosnia şi
srţegovina, iar Rusia căpăta libertate de acţiune în Balcani. S-a mai decis
itonomia Bulgariei şi preluarea de către Serbia şi Muntenegru a unor teritorii
(ţinute de Poartă. Aceasta a constituit prologul războiului cu Imperiul Otoman.
n. C. Brătianuşi MihailKogălniceanuau continuat eforturile diplomatice pentru
obţine recunoaşterea neutralităţii teritoriului românesc, în condiţiile în care
Poarta tindea tot mai mult să considere România, alături de alte zone din

Peninsula Balcanică, provincie turcească. în august 1876 premierul român l-a

salutat la Sibiu pe Franz /osifşi l-a asigurat de "amiciţia" ţării noastre. Cum un
conflict ruso-otoman putea avea ca teatru de desfăşurare spaţiul românesc, I.C.
Brătianu s-a orientat către tratative directe cu Rusia, perfect interesată, şi ea,
de un acord cu România, în timp ce tabăra "neutra/işti/or"desfăşura, în tară şi
străinătate, o puternică propagandă prin intermediul unor politicieni ce agitau
spectrul pericolului rusesc.
în 1876 au avut loc la reşedinţa de vară a ţarului de la Livadia, în Crimeea,
convorbiri între o delegaţie română - ion C. Brătianu, important om politic şi de
stat, colonelul Gheorghe Slăniceanu, ministru de război, T. Văcărescu, mareşalul
Curţii, Singurov, adjutantul lui Caro/ I - şi una rusă - ţarul Alexandru . al
//-/ea. cancelarul Gorceacov şi Miliutin, ministrul de război - în cadrul cărora s-
a abordat problema trecerii trupelor ruse pe teritoriul românesc în drum spre
Balcani.
Delegaţii români au arătat că ţara noastră nu mai putea accepta să fie un
simplu teritoriu ocupat. Discuţiile au continuat în noiembrie 1876 la Bucureşti,
urmărindu-se semnarea unei convenţii între cele două ţări. între timp s-a încercat,
prin conferinţele internaţionale de ia Constantinopol (1876-1877) şi Londra (1877),
o mediaţie a Marilor Puteri în conflictul balcanic. România a continuat să insiste
şi aici în vederea obţinerii unor garanţii speciale din partea Marilor Puteri
europene. Noua constituţie otomană din 11/23 decembrie 1876 menţiona însă România
ca o "provincie privilegiată" a Imperiului, ceea ce stârnit numeroase proteste ia
Bucureşti. Calea armelor rămânea, deci, singura modalitate eficientă pentru
obţinerea independenţei de stat a ţârii noastre. Evenimentele s-au precipitat prin
semnarea Convenţiei secrete de la Budapesta din 3/15 ianuarie 1877, între Rusia şi
Austro-Ungaria, prin care, asigurându-se de neutralitatea celei din urmă, Rusia
căpăta mână liberă pentru războiul cu Poarta.
9 Mai 1877 - proclamarea independenţei de stat. Antecedente şi urmări. în
primăvara anului 1877, Rusia a cerut României să semneze Con ventia privind
trecerea trupelor sale pe teritoriul ţării noastre în drum spre teatru balcanic de
operaţii militare. După multe tratative, fa 4/16 aprilie 1877 s-c semnat la
Bucureşti, de către Mihail Kogălniceanu şi agentul diplomatic rus baronul Dimitrie
Stuart, Convenţia ce reglementa tranzitul trupelor ruse prin ţarc noastră. Rusia s-
a obligat să respecte şi să menţină integritatea României "drepturile politice ale
statului român aşa cum rezultă din legile interioare tratatele existente".
Cheltuielile legate de trecerea trupelor urmau să fie suportate de Rusia. Traseul
trupelor ruse a fost fixat în detaliu, urmând c" Bucureştiul să fie ocolit. Pentru
a menţine raporturile cu autorităţile române urmau să fie numiţi comisari.
Convenţia a reprezentat un moment important pe calea afirmării de sine stătătoare a
României. în acelaşi timp, s-au luat măsuri dt organizare a apărării de către
România. A fost decretată mobilizarea armatei şi < gărzii civice. Forţele armate
române numărau în total 120 000 oameni, din car< 58 000 reprezentau forţa
operativă. S-au organizat noi regimente de dorobanţi baterii de artilerie.
Unităţile militare au fost dispuse în sudul ţării pentru a preven orice incursiune
otomană peste Dunăre.

y )3 M aireuiii ue indii nare şi

tir
a trupelor ruse Zone de concentrare şi atacuri ale trupelor
otomane
Cărei Baia Mare ••""-■- v""
\
Moldovenesc
-""" Zalău C' ăsăudO O Oradea Dej%
HRUed 'OCluj &>•* QBeiuş
RodnaQ
. QVatra Dornei Tg.Nşamţ
\Piatra Neamh Roi
Dej Q O Bistriţa Gherla
/'
V eheorghieni
OZarandCâmpen,O
rTurda- TârguMur ş "7 Bacău" N LVANIA Mjercurea Cl
Bradul Zlatna QB\a\ ' Sighişoara U OAIbalulia
Nădlac AradO'
Sf Gheorghe / i O BraşoX
TgvOcna
TimişoaraO
/ Focşani *
Şf C. . DevaQ Qorăştie O Sibiu " O
Făgăraş '
O Lu9 J
\Râmnicu \ Sărat
v* , ' Buzău
O Haţeg O Caransebeş
Oraviţa
Târgu Jiu
BELGRAD
10/22. V11877
li Mobilizare: 6/18.IV.1877
UOrşovâ, Tumu Severin Război: 26.IV./8.V.1877 T tative româno-ruse .
;.f RBIA
16/28.XI.-23.XI./5.XII.1876
PROCLAMAREA INDEPENDENŢEI: 9/21 .V.1877
rrff--l(tm) Teritoriu retrocedat Rusiei prin iilJjllXIll tratatele de la San
Stefano şi Berlin
,1877
Belogradcik 16/28.V1I
Teritoriu realipit României •- - (Dobrogea) prin aceleaşi tratate
O Centre de sprijinire a războiului de independenţă înfiinţate în Transilvania si
Bucovina

Qrhei
cu Turcia •
. N 19'5>4.IV.*877 Chişinău
Leova
Comrat
Cetatea Albă Tatarounar
Bolgrad
. Chiha Nouă
.Şerpilor
Sulma
V, Sf.Gheorghe
Constanţa Mangalia

Războiul pentru cucerirea independenţei de stat a României 1877-1878

La 12/24 aprilie 1877 Rusia a declarat război Porţii şi a început trecerea

Prutului. Până la sosirea forţelor ţariste la Dunăre, linia fluviului a fost
apărată de armata română. Luând act de noile realităţi, otomanii au bombardat
localităţile Calafat, Bechet, Islaz, Corabia, Giurgiu şi au atacat ţărmul românesc
cu bande înarmate ale cerchezilor şi başbuzicilor. Românii au ripostat bombardând
Vidinul şi Turtucaia. La Dunăre s-a instaurat astfel, deşi nedeclarată oficial, o
stare de război între România şi Poartă. Un curent tot mai insistent de opinie în
rândul oamenilor politici şi a maselor populare se pronunţa pentru proclamarea
independenţei, năzuinţă seculară a tuturor românilor. La 29-30 aprilie/11-12 mai
1877 Parlamentul a votat, în ambele sale Camere, moţiuni prin care se cereau
ruperea legăturilor de dependenţă faţă de Imperiul Otoman, declararea stării de
război între ţara noastră şi Poartă şi apărarea integrităţii statului român. La
interpelarea lui Nicolae Fleva din 9/21 mai 1877, Mihail Kogălniceanu a răspuns în
numele guvernului printr-un discurs memorabil, în care a declarat, în mod hotărât,
că ţara dorea să se rupă de orice legătură cu Poarta. Printr-o moţiune votată de
Parlament a fost proclamată independenţa. Totodată, s-a decis ca tributul datorat
Porţii să fie destinat necesităţilor armatei. Proclamarea independenţei de stat a
fost apogeul unei politici bine pregătite în toate detaliile sale. Ea era o nouă
expresie a politicii româneşti de a pune Europa în faţa faptului împlinit.
Bucurându-se de o uriaşă adeziune populară, ea a fost expresia voinţei întregului
popor român, fiind salutată cu entuziasm. în capitalele europene gestul României a
fost interpretat însă în chip diferit, în funcţie de interesele particulare ale
statelor respective. Rusia a acceptat independenţa ca un fapt împlinit, Poarta a
acuzat România de "rebeliune", Italia a manifestai simpatie, date fiind şi
antecedentele luptei sale pentru unitate naţională, Prusia, Anglia şi Austro-Ungana
anunţând că se vor pronunţa la finele războiului.
Participarea României la războiul din 1877-1878. Consfinţirea independentei pe
câmpurile de luptă din Peninsula Balcanică
Independenţa fiind proclamată trebuia consfinţită pe câmpul de luptă şi impusă
spre recunoaşterea Europei. Primele încercări ale guvernului român de a coopera
militar cu Rusia au fost respinse, căci se aprecia, de către experţii ruşi, că
armata ţaristă putea înfrânge prin efortul propriu pe otomani, ea nedorind să
împartă cu altcineva roadele victoriei pe care o credea foarte apropiată şi nici să
vadă România la masa trativelor de pace, mai ales că intenţiona să obţină, pe seama
ei, noi achiziţii teritoriale.
Armata rusă s-a concentrat la Dunăre, între Giurgiu şi Zimnicea. La 14-15/26-
27 iunie 1877 ea a trecut fluviul cu sprijinul artileriei, infanteriei'şi a vaselor
româneşti de pe Dunăre. Ulterior, a început înaintarea pe trei direcţii, şi anume
Nicopole, Târnovo-Şipka-Stara Zagora, Biala-Rusciuc.
înaintarea s-a lovit de o puternică rezistenţă otomană la Plevna. Aceasta
reprezenta un complex de fortificaţii format din redute, care adăpostea 50 000
soldaţi şi ofiţeri otomani, bine înarmaţi. Comandantul fortăreţei era Osman Paşa.
Plevna constituia cheia operaţiilor în Balcani, aflându-se într-o poziţie
strategică, ce controla direcţiile Nicopole - Constantinopol şi Vidin - Târnoyo.
Primele asalturi ruseşti au fost respinse cu pierderi mari. Situaţia militară, ce
devenea critică pe frontul balcanic, a determinat comandamentul ţarist să
solicite
135

rsul armatei române. Se adăugau oprirea trupelor ruse la Şipka şi gerile de pe

teatrul militar din Caucaz.
_a 19/31 iulie 1877 marele duce Nicolae, în calitate de comandant al ui din
Balcani, a trimis o telegramă principelui Carol I în care se spunea 'urcii
îngrămădind cele mai mari trupe la Plevna ne nimicesc. Rog să faci e,
demonstratiune şi dacă-i posibil să treci Dunărea cu armata după cum ti. între Jiu
şi Corabia demonstraţiunea aceasta este absolut necesară i înlesnirea mişcărilor
mele". Deşi nu exista o convenţie militară între cele state, România a hotărât să
acorde Rusiei sprijin militar. După noi apeluri imandamentului ţarist au fost
trimise în Balcani Diviziile II şi III române. în imp, printr-un uriaş efort
naţional, Armata română a căpătat o nouă ordine :boi, fiind reorganizată în Armata
de operaţii şi Corpul de observaţie. Au Dtate noi credite militare, s-au făcut
comenzi de armament în străinătate, iţii şi foarte multe donaţii şi contribuţii
militare. Bazele cooperării 10-ruse au fost convenite în întâlnirile lui Carol leu
ţarul Alexandru al II rele duce Nicolae din august 1877. Forţele româno-ruse au
fost puse la 3 sub comanda lui Carol, asistat de generalul rus Zotovşl generalul
român ndru Cernat. La Plevna au acţionat, din rândul armatei române, 38 000 ii şi
108 tunuri.
ama marelui duce Nicolae adresată, la 19/31 iulie 1877, principelui Carol al
României

La 30 august/11 septembrie 1877, de ziua de naştere a ţarului, a avut loc un

asalt general asupra Plevnei. Din 14 redute doar trei au fost cucerite, iar dintre
ele Grivita la fost şi singura păstrată de către unităţile româneşti. Au căzut
atunci eroic, la datorie, maiorul George Şonţu şi căpitanul Valter Mărăcineanu. Noi
încercări de a cuceri Grivita //au avut loc în septembrie şi în octombrie 1877. în
octombrie s-a decis încercuirea Plevnei pentru a o sili să capituleze prin
înfometare. Forţele armate române controlau în cadrul încercuirii două sectoare,
după lupte înverşunate preluând controlul şi asupra redutei Rahova. La 28 noiembrie
Osman Paşa a încercat să spargă încercuirea, dar fiind înfrânt şi rănit s-a predat
colonelului M. Cristodulo Cerchez. Erau capturaţi, totodată, 45 000 soldaţi
otomani, dintre care 2 500 ofiţeri. Erau ocupate, astfel, în sfârşit, Grivita II şi
Opanezul. După capitularea Plevnei Armata română a acţionat în nord-vestul
Peninsulei Balcanice, iar ruşii, după ce au trecut Munţii Balcani, au înaintat pe
direcţia Sofia -'Filipopol - Adrianopole, ajungând aproape de Constantinopol.
Ostaşii români au luptat în zona Vidin - Belogradcik, ce controla căile de acces
spre Serbia şi Sofia. în urma unor puternice încleştări, în ianuarie 1878, Vidinul
era încercuit. Semnarea armistiţiului a găsit aici armata română.
Participând la războiul din 1877-1878 România şi-a consfinţit independenţa pe
câmpurile de bătălie. Spiritul de sacrificiu, curajul şi eroismul soldaţilor şi
ofiţerilor români au fost larg apreciate de către opinia publică internaţională, de
cercurile militare şi politice Numeroase articole de presă în ziare de peste
hotare, ca "Der Osten", "Le bien publique", "Le Messager de Vienne",
"Fremdenblatt", "Neues Freie Presse" şi altele, au subliniat eficacitatea
participării ţării noastre la operaţiunile militare. Au căzut în luptă 10 000
oameni -
Cucerirea redutei Grivita
137

întâlnirea dintre marele duce Nicolae, principele Carol SI Osman Paşa după
capitularea Plevnei
morţi şi răniţi. Totodată, s-au distins în conducerea luptelor şi în desfăşurarea
lor generalii Alexandru Cernat, George Lupu, Mihail C. Cerchez, George Mânu, It.
col. Ion Cotruţ, maiorul Teodor Văcărescu, căpitanul Moise Grozaş.a. Principele
Carol a fost decorat de ţarul Rusiei cu ordinul "Sfântul Gheorghe" şi ordinul
"Sfântul Andrei" cu spade. Efortul financiar al României în război s-a cifrat la
100 milioane lei.
Caracterul naţional şi popular al războiului pentru cucerirea independenţei.
Independenţa de stat a polarizat o solidaritate organică a populaţiei din toate
provinciile româneşti. Formele sale de manifestare au fost diverse Voluntari din
întreag teritoriul românesc s-au înrolat şi au luptat în război. S-au oferit
numeroase donaţii şi daruri ce au totalizat 10 milioane lei. S-au făcut importante
rechiziţii şi contribuţii în alimente, furaje şi vite, s-au organizat ambulanţe şi
spitale. în sprijinul efortului de război au acţionat şi comitetele de femei,
precum cel de la Sibiu, condus de ludita Măcelariu, de la laşi, condus de Măria
Rosetti Roznovanu, din Bucovina, condus de Natalia Hurmuzaki; s-a organizat şi a
funcţionat eficient, sub conducerea dr. Carol Davila, serviciul sanitar al armatei
sprijinit şi de studenţii medidnişti veniţi pe front ca voluntari. Cercurile
intelectualităţii şi-au manifestat solidaritatea cu cauza independenţei naţionale,
oglindind în creaţia artistică numeroase aspecte ale războiului. Astfel s-au impus
Vasile Alecsandri, Ciprian Porumbescu, Eduard Caudella, Nicolae Grigorescu, Theodor
Aman, Sava Henţia, Carol Pop de Szathmaryşi alţii.
Tratatele de pace din 1878 ş* importata lor pentru Komânm
înrăutăţirea relaţiilor româno-ruse. O dată cu primele contacte diplomatice în
vederea păcii, România a acţionat pentru: recunoaşterea suveranităţii şi inte-
138

Participanţii la Congresul de Pace de la Berlin din 1878

grităţii teritoriale, retrocedarea gurilor Dunării şi obţinerea unor despăgubiri de
război. Rusia anunţase deja că dorea să schimbe Dobrogea pe cele trei judeţe din
sudul Basarabiei. în acest sens, diplomaţia rusă făcuse o serie de presiuni la
Bucureşti, ceea ce a atras, în ianuarie 1878, protestul Parlamentului României. în
tratativele de la San Stefano (lanuarie-februane 1878), reprezentantul României,
colonelul Eraclie Arion, nti a fost acceptat la discuţii, Rusia tratând direct cu
Poarta.
Tratatul de pace din 19 februarie/3 martie 1878 a prevăzut creşterea deosebită
a influenţei Rusiei în Balcani. Aşadar, s-a organizat Marele Principat al
139

lulgariei, în care staţionau încă trupe ruse ce aveau dreptul să menţină, prin
îomânia, legătura cu ţara. S-a recunoscut independenţa Serbiei şi României,
lutonomia Bosniei şi Herţegovmei. Strâmtorile Bosfor şi Dardanele erau ieschise
circulaţiei tuturor navelor. Rusia a cerut ca, în schimbul unei părţi din
iespăgubirea de război, Poarta să-i cedeze Dobrogea pe care ea o schimba cu :ele
trei judeţe din sudul Basarabiei - Ca hui, Ismail şi Bolgrad.
Consolidarea puterii Rusiei a trezit ostilitatea Angliei şi Austro-Ungariei.
România era, la rândul său, nemuiţumită faţă de politica de forţă a Rusiei, de
ameninţările pe care aceasta le profera privind unele posibile noi anexiuni,
vflarile Puteri au impus, astfel, reluarea negocierilor de pace, pentru o mai clară
jelimitare a "compensaţiilor" ce le reveneau, în numele "apărării" echilibrului de
orte european. în 1878 au avut loc noi tratative de pace, în cadrul Congresului ie
la Berlin prezidat de cancelarul german Otto von Bismarck. România nu a fost
acceptată nici de această dată ca parte la discuţii. După îndelungate şi repetate
cereri, reprezentanţii săi, Mihail Kogălniceanu şi Ion C. Brătianu, au expus
joleanţele ţării noastre, fiind doar "auziţi", nu şi "ascultaţi". Ei au pledat
pentru ■ecunoaşterea independenţei şi integrităţii naţionale, garantarea
neutralităţii ţării, acordarea unor indemnizaţii pentru efortu! de război. Cu toate
că s-a apreciat de Dătre unii diplomaţi participanţi efortul armatei române şi
dăruirea reprezentanţilor români, hotărârile Congresului s-au înscris în acelaşi
cadru politic în care Marile Puteri decideau pe seama statelor mici. Astfel, Bosnia
şi Herţegovina au trecut sub administraţia Austro-Ungariei, Bulgaria a fost redusă
teritorial la spaţiul dintre Dunăre şi Munţii Balcani ş\ pusă sub suzeranitatea
Porţii, iar la sud de Munţii Balcani s-a constituit Rumelia Orientală. Rusia ocupă
Kara, Ardahan, Batum. Anglia prelua insula Cipru. S-a prevăzut independenţa Serbiei
şi Muntenegrului.
Articolele 47-53 au privit ţara noastră. S-a recunoscut independenţa României,
dar în mod condiţionat. Ea era legată de modificarea unor prevederi ale
Constituţiei din 1866, privind acordarea cetăţeniei locuitorilor străini. Anglia
şi, în special, Germania au legat recunoaşterea de către ele a independenţei
României de răscumpărarea de către guvernul român a acţiunilor fostei societăţi a
drumurilor de fier din România In septembrie 1878 s-a încheiat o Convenţie între
statul român şi bancherii germani, prin care se rezolva acest litigiu. Se
deschidea, astfel, calea recunoaşterii independenţei de stat a României. Dobrogea
şi Delta Dunării au intrat în componenţa statului român, dar, în schimbul său,
Rusia a smuls din nou României cele trei judeţe din sudul Basarabiei.
Poziţia Rusiei la tratativele de pace a constituit, de fapt, încălcarea
înţelegerilor anterioare cu România şi în principal a Convenţiei de la 4 aprilie
1877, o încălcare flagrantă a suveranităţii naţionale. S-au adăugat, la aceasta
tendinţele manifestate de către Rusia, din 1877, de a impune României noi cesiuni
teritoriale. în aprilie 1878, în perioada dintre San Stefano şi Berlin, încercând o
politică de forţă, Rusia a dislocat noi trupe pe teritoriul României. Generalul
Drenteln a fost numit comandant al trupelor de ocupaţie. Regimente de cazaci
staţionau la Băneasa şi controlau căile de acces spre Bucureşti. Divizia XI
infanterie a primit chiar ordinul să ocupe capitala ţării. Faţă de această
situaţie, România şi-a concentrat forţele militare în Oltenia şi pregătea apărarea
140

Intrarea armatei române în Dobrogea, în 1878

pe linia Piteşti-Târgovişte. Ea a anunţat, în aceiaşi timp, că era gata să se apere
în faţa oricărui pericol extern. Ingerinţele Rusiei, ca şi ameninţările sale au dus
la încordarea relaţiilor româno-ruse. In rândul a numeroşi oameni politici de
Bucureşti au început să se manifeste puternice resentimente faţă de Rusia, care era
văzută drept principalul inamic al României. Ulterior trupele ruse au fost retrase.
Cucerirea independenţei de stat a Românişi a marcat astfel un moment important
pe calea realizării deplinei unităţi naţionale, fiind, de fapt, temelia Marii Uniri
din 1918.
Discursul lui Ion C. Brătianu din 10 mai 1877
"Când, însă a încetat orice speranţă că turmentele de peste Dunăre se pot
potoli pe cale diplomatică, când resbelul între Rusia şi Turcia a isbucmt, şi când
nimic nu se poate asigura despre consecinţele acestei teribile convulsium pentru
Peninsula Balcanică; când, înainte chiar de a fi sigură că va eşi victorioasă din
acest resbel, din teribila crisă politică şi socială pe care o străbate, Turcia, în
circulara sea către puteri, ne croeşte, prin capriciul urgiei seale, uă soartă care
nu este conformă nici cu drepturile, nici cu dorinţele noastre; când programa din
acea circulară este deja pusă în esecutare, prin faptul tratăriei agintului nostru
de la Constantinopoli ca un simplu funcţionar otoman; când oraşele şi satele
noastre deschise, unde nu erau nici trupe rusesci, nici chiar trupe româneşti, sunt
nu ocupate ca puncte strategice, deară dzilnic bombardate, incendiate şi jefuite,
când câmpiile şi holdele noastre sunt pustiite şi arse, când santinelele noastre
de-a lungul Dunărei
141

nt ucise şi ciopârtite în modul cel mai barbar, când muncitorii sunt răpiţi de la
plugul lor şi duşi în sie împreună cu femeile şi copiii lor ca în timpul Iu Mahomet
II, când într-un cuvânt, vedem patria astră ameninţată de toate ororile, mvasiunile
sălbatice din secolele trecute, acelaş simţământ de jdintă şi de înţelepciune, care
ne-a condus totdauna, ne impune astăzi datoria de a ne ndica cu II de a tine pept
pericolului, spre a salva individualitatea politică a Statului Român
Trecutul nostru, Măria Ta, a putut, credem, asigura deja toate Puterile Garante
asupra opului ce urmărim, faptele noastre, în evenimentele presenţi le vor dovedi
la toate, şi mai ales ternicilor noştri vecini, Rusia şi Austria, că politica
noastră este numai uă politică de nversatiune şi că deacă ne deslipim astădzi cu
totul şi pentru totdeuna de Turcia este ca să nu 31 resimţim efectele
convulsiunilor sale, deacă luam armele, este ca să răspundem agresiunilor ei, le
punem uă stavilă puternică, şi să facem astfel ca ele să nu mai poată repeţi în
viitor
Puterile se vor convmge că, puşi precum suntem, între două mari puteri şi
puternice Imperii, ntământul de conservatiune însuşi ne mterdzice orice alte
aspiraţiunui aventuroase, cari ar putea ne în pericol esistenţa noastră chiar în
marginile deară ale României actuale, care de fapt şi de spt public european este
patrimoniul nostru, credem că nu vom dementa de solitudinea şi jtectiunea Puterilor
Garante, deacă ne vedem siliţi astădzi a lupta, şi a lupta până la estreme ntru
apărarea drepturilor şi independentei noastre"
Din amintirile unui participant la luptele de la Rahova
"Nu mai ţin minte pe la ce oră a început focul artileriei, bateriile Borănescu
şi Calinderu buiau de credeai că se sparge cerul Poziţiile turceşti dominau
Comandantul turc, cu cele 2 tunuri j lui, făcea faţă la focurile tunurilor noastre
care erau aşezate cam în jurul Rahovei, până aproape râul Schit, unde era şi
bateriile călăreţe ale noastre Bateria căpit(an) Virgil Hepites şi cele ruseşti
divizia de cavalerie Meyerdorf şi brigada de roşiori Din ce în ce focul se
înteţeşte, infanteria, pe Jnci, caută să urce Dealul Tablei, de front, dar sunt
opriţi de focurile infanteriei vrăjmaşe, focurile artilerie continuă tot cu putere
la noi, ale trucilor se răresc din cauza lipsei de muniţii Infanteria astră făcând
o ocolire spre dreapta, atacă întăririle stângi ale turcilor, ia la asalt o redută,
împlântă ;olorul nostru şi urmăreşte duşmanul spre reduta principală, până la cam
optzeci metri de ea, de sunt opriţi de salvele înspăimântătoare ale vrăjmaşului,
aici a fost ucis locotenentul Radovici i infanterie şi rănit subîocot(enentul)
Spiroiu Atunci ne dă ordin de a se ataca reduta principală, iiorul Giurescu esecută
ordinul, dar cade mort împreună cu credinciosul său câine, ia comanda iiorul
Maldărescu, care, în avântul său ostăşesc îndemnând rezerva să înainteze, cade şi
dânsul av rănit în sfârşit, încet, încet, întunericul se lasă, ne învălue, focurile
încetează şi rămânem pe ziţn
Turcii, văzând că nu mai pot avea nici o scăpare încearcă cu îndrăzneala
deznădejdii cel din Tiă mijloc care le mai rămânea, adică o ieşire cu arme şi
bagaje în zorii zilei de a doua zi"
Memonu al delegaţiei române prezentat la 12/24 iunie 1878 la Congresul de pace de
la Berlin
Azi, când Tratatul de la San Stefano este obiectul dezbaterilor Europei,
România, prin bsemnatii, îşi ia libertatea de a supune plenipotenţiarilor Marilor
Puteri punctele următoare, optarea cărora, răspunzând totodată nevoilor şi
dorinţelor legitime ale ţării, nu ar fi decât nsacrarea drepturilor sale şi
garantarea intereselor europene, aşa cum aceste drepturi şi interese fost
recunoscute de Tratatul de la Paris
1 NICI O parte a actualului teritoriu să nu fie detaşată de România
2 Pământul românesc să nu fie supus unui drept de trecere în folosul armatelor ruse
3 Principatul, în virtutea titlurilor sale seculare, să intre în posesia
insulelor şi gurilor Dunăni,
lusiv insula Şerpilor
4 El să primească, în proporţie cu forţele militare pe care Ie-a pus în linie,
o indemnizaţie, în
ma în care s-ar aprecia a fi mai practică
5 Independenta sa să fie definitiv consacrată şi teritoriul să fie neutralizat
,2

Aceste cereri nu ies pentru că nu depăşesc din domeniul dreptului şi al

echităţii, Congresul satisfăcându-le, ar da României poziţia recunoscătoare a unui
Stat în măsură să ducă mai departe opera sa de ordine, de civilizaţie şi de progres
Interesul special al naţiunuii române este în completă armonie cu interesul general
al Europei Având în vedere situaţia sa geografică, scopul său este liniştea şi
pacea în Orient
Fund pătrunsă de această convingere, simţind ce măsură s-ar compromite un
viitor în care nu numai ea este interesată dacă i s-ar lua malul cel mai important
al Dunării şi dacă ar fi separată de mare, ea tine neapărat să păstreze
integritatea actuală a teritoriului său şi cutează să spere că tratatul de la
Berlin, care urmează să-l substituie pe cel de la Paris, va preciza în favoarea sa
garanţia de drept public, al cărui principiu i-a fost asigurat prin actul european
din 1856'
Plenipotenţiarii României
(Semnat) I C BRĂŢIANU, Preşedintele Consiliului de Miniştri M KOGĂLNICEANU,
Ministru al Afacerilor Străine
TEMĂ
1 Care au fost principalele căi pentru obţinerea independentei de stat a României?
2 Precizaţi raporturile româno-ruse şi poziţia internaţională a României, în
perioada 1876-
1877
3 Care au fost hotărârile Congresului de Pace de la Berlin, din 1878, cu privire la
România?
1
ÎARACTERISTICILE DEZVOLTĂRII SOCIAL-ECONOMICE A
ROMÂNIEI LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA
Şl ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA '
-STADIUL DE DEZVOLTARE A ROMÂNIEI LA CUMPĂNA SECOLELOR AL XIX-LEA-AL XX-LEA.
- TENDINŢE DE MODIFICARE ÎN STRUCTURA SOCIALĂ.
- EVOLUŢIILE DIN CADRUL PRINCIPALELOR RAMURI ECONOMICE.
St"**4"!.'! de dp?vr!*are a României la cumpăna secolelor al XIX-lea-al
i-\es România s-a numărat printre statele europene care au înregistrat ritmuri
site de modernizare, punându:se în lumină, foarte clar, raportul dintre naţional
universal. în această perioada, România continua să se afle, încă, în prima
tă a dezvoltării societăţii industriale, revoluţia industrială fiind însă abia la
:eputurile ei. în unele ramuri - industria alimentară, forestieră, transporturi -
se
sheiase procesul de înzestrare cu maşini, dar în altele - industria textilă - el se
la într-o etapă incipientă. Dezvoltarea economiei pe baza importului de maşini
a utilizării de capital străin au făcut ca înzestrarea tehnică să fie, în această
îrioadă, în ţara noastră, insuficientă, ceea ce s-a repercutat asupra nivelului de
ogres. Unele crize, precum cele din 1907, 1912-1913, au lovit principalele
muri economice, inclusiv cele organizate pe baze maşiniste. De aceea
jricultura a continuat să reprezinte ramura principală a economiei. Industria a
apătat însă, în mod treptat, o pondere importantă, ceea ce a dus la evidente
sorientări în cadrul economiei. Domina încă producţia întreprinderilor mici şi
lijlocii. Locul prioritar în industrie era deţinut de industria petrolieră,
alimentară,
ixti/ă şi metalurgică. Nivelul operaţiilor financiare era redus în comparaţie cu
cel
I statelor vest-europene.
Au apărut şi s-au manifestat şi în ţara noastră forme de concentrare ale
roducţiei, ce s-au tradus în constituirea societăţilor anonime pe acţiuni. Ele
sprezentau de fapt înţelegeri de monopol, ce au iuat forma convenţiilor simple a
artelurilor şi vizau în special desfacerea a câte unui produs pe piaţa internă, ind
susţinute însă de un credit financiar incipient. Concentrarea a avut loc în pecial
în industria petrolieră, dar şi în cea alimentară şi forestieră. în 1914 jncţionau
în Vechiul Regat 182 societăţi anonime. în economie şi-a afirmat, Dtodată,
influenţa şi libera concurenţă.
Deşi lipsită de capitalul intern, forţa tehnică şi de muncă iniţiată,
:onfruntată cu penetraţia capitalului străin şi cu predominarea agriculturii în
msamblul economiei, industria se impunea să fie încurajată. Urmând linia )olitică
denumită "prin noi înşine", economişti, oameni de cultură şi politicieni, ca etre
S. Aure/ian, Dionisie Pop Marţian, Alexandru D. Xenopol, CA. Rosetti, Seorge
Bariţiu, B.P. Hasdeu, atât în Vechiul Regat cât şi în Transilvania, au
144

susţinut necesitatea încurajării industriei printr-un ansamblu de măsuri pro-

tecţioniste. Prin aceasta era combătută teoria privind România ca ţară eminamente
agrară, popularizată, mai ales, de marii proprietari agricoli, aceştia fiind
reprezentaţi de conservatorii-junimişti. Ideea era reluată de curentul
"sămănătorismului" al lui Nicolae /orga. Necesitatea unui regim protecţionist şi a
încurajării industriei a fost grăbită şi de efectele dezastruoase ale convenţiei
comerciale din 1875 cu Austro-Ungaria.
Principalele măsuri legislative care au urmărit încurajarea industriei
autohtone s-au referit la industria alimentară, forestieră, petrolieră şi
metalurgică; în 1881 s-a promulgat legea privind încurajarea industriei hârtiei,
iar în anul următor a celei a zahărului; în anul 1887 s-a publicat legea de
încurajare a industriei: conform prevederilor sale o întreprindere cu un capital de
50 000 de lei şi cel puţin 25 de lucrători primea, din partea statului, scutiri de
impozite şi de taxe vamale la importul de maşini, reduceri de taxe la transportul
feroviar şi, totodată, între 1-5. hectare teren, în folosinţă gratuită pe 90 de
ani, pentru amplasarea clădirii. în 1886 s-a votat un nou tarif vamal, iar în 1906
s-a aplicat un nou tarif vamalpentru a consolida cadrul legislaţiei protecţioniste.
în februarie 1912 s-a publicat, în acelaşi sens, şi o nouă lege, îmbunătăţită,
pentru încurajarea industriei.
Ritmul construirii de întreprinderi a sporit considerabil în aceste condiţii
la sfârşitul secolului al XIX-lea. întreprinderile se concentrau, în Vechiul Regat,
în Bucureşti, pe Valea Prahovei, la laşi, Turnu Severin, Galaţi, Roman. în
Transilvania, importante centre industriale erau în Valea Jiului, oraşele Cluj,
Arad, Timişoara. Toate acestea au avut şi consecinţe semnificative în plan social
prin creşterea numărului lucrătorilor industriali şi gruparea lor în marile
întreprinderi, între 1913-1914, în Vechiul Regat lucrau, în industria extractivă şi
prelucrătoare, 263 629 lucrători industriali. în Transilvania, în aceeaşi perioadă,
erau înregistraţi 212 300 lucrători.
Progresul economic a permis unele realizări notabile: s-au amenajat docurile
şi antrepozitele de la Brăila şi Galaţi, s-au edificat centura de apărare a
Bucureştiului şi linia fortificată Focşani-Nămoloasa-Galaţi, au avut loc zborurile
lui Aurel Vlaicu şi Traian Vuia, s-a început şi finalizat construcţia unor
obiective economice, ca: fabrica de chibrituri din Bucureşti (1879), linia ferată
Buzău-Mărăşeşti C\88-\), s-a amenajat canalul Sulina (1894), podul de la Cernavodă
(1890-1895). Aşadar, în condiţiile unui stadiu specific de dezvoltare, România a
cunoscut, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, o
consolidare a capacităţii sale economice.
re în • tur? Pe fondul general al
dezvoltării societăţii moderne s-au produs importante mutaţii în plan social.
România a cunoscut, în perioada de care ne ocupăm, o creştere demografică care a
influenţat evoluţia social-economică, politică şi culturală. în 1899 Vechiul Regat
număra 5 956' 690 de locuitori pentru ca în 1906 să se ajungă la 6 585 534 de
locuitori, iar în 1912 la 7 234 920 de locuitori. Din aceştia, marea majoritate
locuiau la sate şi mai puţini la oraşe. Dar pe seama sărăcirii populaţiei rurale,
în condiţiile divizării loturilor de pământ, ca şi a concentrării lor în mari
gospodării, şi, în acelaşi timp, a industrializării, a crescut, treptat, şi numărul
locuitorilor de la oraşe. în această perioadă sunt menţionate 71 de oraşe, dintre
145

Halmeu Satu Mare Cărei

■ Extracţii de cărbuni
Sare • Minereuri de fier
Metale preţioase şi neferoase | Industria metalurgică /Şjmleul Silvaniei
<
Orhei Călăraşi
Chişinău
%
w C3
Oradea"
Salonta Huedin Beiuş
Tiraspol
Tighina \
K
Leova
Comrat
Cahul
Cetatea Albă r,Tatarbunar
Chilia Nouă
ş t Bolgrad
Galaţi Ren: Brăila /
iulina 1 Babadag Sf.Gheorghe,
/l%nina R mnicu Vâlcea
V~- Oravita Târgu Jiu
\ ' Ocnele Mari Piteşti
BELGRAD Moldova Orsova ATurnu Severin Drăgăşanj \
Uorho ' ' Filiaşi
Slatina
Veche
Cernavodă
Constanţa
Mangalia
Bazargio _;~
Balcic
/5
Industria materialelor de construcţie
Industria chimică

CheresteamFabrică de hârtiemIndustria textilăIndustria alimentarăcuInstituţii uj. u

are
Vidm

Dorohoi Botoşani
Sighet Şugatag Baia Mare
"e-Bâîti \
Şiret Rădăuţi
Viseul de Sus
Târgu Lăpus'
Bistriţa
f Rodna . Fălticenr
Jjbou
Zalău Dej Ocna Dejului
Topliţa " •% Piatra Neamţ
/' 'y, Bicaz /Roman
v,te firgu Mureş
 / / -
Huşi
_ _ '.Bacău Vaslui
Târnăven. Miercurea Oue Moineg - J >
Slănic \ 'Bârlaa
C- Tecuci Focşani
/
Mizil " Ploieşti
Târgovişte
Slobozia Feteşti
9111 ; > /
Olteni?' '
Silistra
r=n Craiova , _ CaracalJ
Turtucaia
Giurgiu
Rusciuc
Calafat
Lom Ţurnu Măgurele , Nicopole
econnmfcr a României (187S-1914)

Podul de la Cernavodă
care Bucureşti cu 276 178 de locuitori, laşi cu 77 759 de locuitori, Ploieşti cu 45
107 de locuitori. Aşezări urbane importante erau şi Galaţi, Craiova şi Brăila, în
Transilvania, chiar şi statisticile maghiare - uneori falsificate în mod voit de
oficialităţile de la Budapesta - recunoşteau că românii reprezentau marea
majoritate a populaţiei. România era, în acelaşi timp, nu doar o ţară de emigranţi,
ci şi de imigranţi. Din Transilvania, au plecat în această perioadă numeroşi români
care s-au aşezat în S.U.A. şi Canada, iar în ţara noastră s-au aşezat locuitori din
Peninsula Balcanică, germani, austrieci, francezi, angajaţi în diferite activităţi
economice.
Marii propietari funciari constituiau un grup social eterogen, ca orientare
politică şi chiar în sistemul bancar. Ei se apropiau de interesele burgheziei sau
proprietarilor industriali, investind în industrie şi chiar în sistemul bancar.
Burghezia, profesând liberalismul, şi-a consolidat poziţiile economice şi politice.
Totodată, ea a început să cumpere o serie de proprietăţi agricole ca urmare a
vânzării unor terenuri din fondurile statului. între cele două grupuri a avut loc,
astfel, un fenomen de apropiere şi interferenţă. Ele au ştiut, astfel, să treacă
întotdeauna peste poziţiile de partid, atunci când avantajele lor erau puse în
primejdie. Evoluţia pe linia modernă şi necesităţile de organizare juridică şi
administrativă au dus şi la construirea unui grup social de mijloc, reprezentat de
avocaţi şi învăţători, din care s-au recrutat mulţi dintre oamenii politici ai
epocii. Totodată, a avut loc şi creşterea numărului de funcţionari.
De asemenea, drept efect direct, în plan social, al revoluţiei industriale, s-
a născut şi a evoluat un grup social important, cel al lucrătorilor industriali sau
muncitorilor. Ei proveneau din meşteşugarii ruinaţi, ţărănimea sărăcită, lucrătorii
147

> la căile ferate. Pe ansamblu, în 1900, în România se aflau 500 000 de

uncitori. Ţărănimea a continuat să reprezinte pătura socială cea mai însemnată
societate, în acord cu importanţa pe care o avea agricultura în economia
jtională. Accentuarea diferenţierii socio-economice la sate a dus, pe de o parte
consolidarea unei ţărănimi înstărite, în timp ce, pe de altă parte, 70% din
rănime era constituită din cea săracă şi mijlocie, cu un nivel foarte scăzut al
cistenţei cotidiene.
Problema agrară, adică necesitatea ameliorării situaţiei ţăranilor, în
jnditiile în care agricultura rămânea principala ramură economică, iar repartiţia
■opri'etătii era nedreaptă, a constituit o problemă dintre cele mai importante în
ata tării. Au avut loc dezbateri, s-au sugerat soluţii, s-au născut curente
leiogice aferente problematicii în discuţie. Legislaţia agrară a fost însă din
ăcate insuficientă.
Evoluţiile din cadrul principalelor ramuri economice. Agricultura a ontinuat să
joace un rol dominant în economia ţării. în 1912, suprafaţa arabilă îăsura peste 10
milioane pogoane de pământ. Cea mai mare parte a suprafeţei ra ocupată cu cultura
cerealelor. Restul era destinat cultivării legumelor şi lantelor industriale.
Agricultura a avut astfel un caracter unilateral, cerealier, tominând marea
proprietate funciară care reprezenta, în jurul anului 1900, 50% in suprafaţa
arabilă a ţării. Aproximativ 80% din totalul ţărănimii nu poseda însă ământ
suficient necesităţilor sale. In Transilvania, predomina, de asemenea larea
proprietate. în 1902, 6 963 mari proprietari funciari deţineau 38,98% din
foprietăţile agricole, în timp ce 884 638 ţărani români cultivau circa 60,02% din
lământ. Gospodăriile ţăranilor, de cele mai multe ori slabe din punct de vedere
sconomic, se menţineau prin forţa de muncă proprie şi cu sprijinul puţinelor
inimale de hrană şi pentru tracţiune, crescute pe fâneţe şi ogoarele disponibile.
în primul deceniu al secolului nostru se constată un ritm mai rapid de
nzestrare cu maşini şi utilaje agricole. A sporit, astfel, numărul plugurilor
moderne ii cel al batozelor cu aburi. Se utilizau unele îngrăşăminte şi seminţe.
Media >roducţiei la hectar s-a plasat la cote relativ înalte. în 1913 s-au produs
în Vechiul *egat 30 milioane hectolitri de grâu. în agricultură capitalismul s-a
dezvoltat lent, ieoarece proprietarii preferau să intensifice ritmul muncii
ţărănimii decât să se oreocupe de înzestrarea cu maşini. în acelaşi timp,
agricultura a fost martora coexistenţei elementelor şi formelor vechi cu cele noi,
în ceea ce priveşte jrganizarea producţiei şi muncii, precum şi repartiţia roadelor
sale. Sistemul învoielilor agricole constituia baza relaţiilor agrare, dar ele se
încheiau în condiţii aneroase pentru ţărani, ceea ce afecta potenţialul lor de
muncă. Răspândirea sistemului arenzi/or - în muncă şi produse, munca la tarla, a
complicat sistemul 'eiaţiilor în agricultură şi a constituit o nouă povară pentru
ţărani. La începutul secolului nostru 62% din marile proprietăţi din Moldova se
aflau date în arendă.
Dezvoltarea industriei şi consolidarea sa în urma revoluţiei industriale au
avut importante consecinţe în România, progresul fiind inegal însă, existând
puternice decalaje între ramurile industriale. Ritmul dezvoltării industriei s-a
reflectat în creşterea numărului de întreprinderi, o dată cu aplicarea legislaţiei
protecţioniste. Au funcţionat unele întreprinderi cu un ridicat potenţial economic,
ca Atelierele C.F.R., Arsenalul Armatei, fabricile Vulcan, Lem'aitre-Wolf din
Bucureşti, fabricile de zahăr din Roman şi Mărăşeşti. fabrica Goetz din Galaţi,
întreprinderile din Cluj, Timişoara, Reşiţa, Braşov .a, centrul industrial
reprezentat
148

Moara Asan
de bazinul carbonifer al Văii Jiului. O dezvoltare susţinută a cunoscut industria
morăritului, alcoolului şi zahărului. S-a organizat şi dezvoltat industria hârtiei,
reprezentată de fabricile din Buşteni şi Letea. în condiţiile creşterii numărului
de construcţii urbane, industria materialelor de construcţii a înregistrat sporuri
notabile, deschizându-se întreprinderile de la Bucureşti, Comarnic, Brăila. în 1885
a luat fiinţă fabrica de postav de la Buhuşi, unitate de seamă a industriei
textile. în Transilvania, a căpăfat importanţă industria extractivă şi metalurgică
ilustrată prin intreprinderile societăţii STEG, uzinele siderurgice de la
Hunedoara, unde, în 1884, a intrat în funcţionare primul furnal. Un rol important
l-a jucat industria petroliferă. Dacă în 1870 se extrăgeau 120 000 tone de petrol,
în 1913 producţia a atins nivelul de 1 847 875 tone. La sfârşitul secolului trecut
funcţionau în România 87 de rafinării. în 1882 s-a introdus la Bucureşti iluminatul
electric, iar peste doi ani Timişoara a fost primul oraş din Europa unde s-a
introdus iluminatul electric al străzilor. Dar, în ciuda progreselor din domeniul
industriei, aceasta s-a izbit de concurenţa produselor străine, insuficienţa
capitalului şi a marilor întreprinderi autohtone, lipsa unei industrii proprii care
să furnizeze utilajul industrial.
 Sistemul de transport şi comunicaţii a cunoscut şi el semnele modernizării. La
sfârşitul secolului al XIX-lea reţeaua de cale ferată măsura 7 140 km. După 1878 au
fost răscumpărate pe mari sume de bani de la companiile străine importante porţiuni
de căi ferate. A sporit totodată reţeaua de şosele pietruite ce număra, în 1910, 26
922 km. Reunirea Dobrogei la patria mamă şi creşterea importanţei Dunării ca o cale
comercială de acces către Europa Centrală u determinat statul român să ia măsuri
pentru protejarea navigaţiei fluviah şi maritime. în 1890 s-a fondat Navigaţia
Fluvială Română. S-au întreprins lucrări de modernizare în porturile de la Dunăre
şi la Marea Neagră şi s-a tăiat canalul navigabil de la Porţile de Fier. Galaţi şi
Brăila au devenit centre ale comerţului cu cherestea şi cereale. Inaugurarea
cablului submarin Constanţa-Constantmopol
149

Automobil ce a circulat pe străzile Bucureştiului, în ultimii ani ai secolului al

XIX-lea
în deplină legătură cu tăierea canalului de Suez şi redimensionarea rolului ii
Mediterane.
Expresie a intensificării dezvoltării economice, s-a desfăşurat lupta pentru
jrea unui sistem naţional financiar şi introducerea unei monede proprii.
iasta s-a activizat după cucerirea în 1878 a independenţei de stat a
nâniei. Fondarea Băncii Naţionale a României a marcat realizarea sistemului
credit naţional. Banca a fost o instituţie de circulaţie, scont şi emisiune
netară. Până la 1900 s-au înfiinţat 24 de bănci, multe cu capital românesc
itre care amintim Banca Agricolă din Bucureşti, Banca Comerţului din
liova. Numeroase bănci s-au constituit cu participarea capitalului străin,
cum Banca Marmorosch Blank, Banca Comercială Română, Banca Generală
mână. Un rol important au avut şi băncile româneşti din Transilvania, ce au
îstituit baza puterii burgheziei naţionale. în 1881, urmare a intensificării
ivităţii sistemului de credit, s-a deschis la Bucureşti Bursa de valori. Unele
tituţii financiare, ca de exemplu, casele de credit agricole, veneau în
âmpinarea cerinţelor proprietarilor funciari. Cu toate acestea, până în 1900 a
ntinuat să funcţioneze sistemul cămătăriei, cu grave efecte mai ales în lumea
telor. Un proces de concentrare a avut loc şi în lumea bancară din ţara
astră, unde, în anul 1900, 9 bănci deţineau 824 500 000 lei.
A sporit mult, de asemenea, volumul schimburilor, ceea ce a dus la nsolidarea
pieţei interne, proces mult uşurat de progresele în industrie şi msporturi. Balanţa
de plăţi a ţării a înregistrat până către sfârşitul secolului al X-lea importante
deficite. Principalele produse de export erau cerealele, vitele, odusele
forestiere, petrolul, pieile. Se constată însă, după anul 1900, o versificare a
produselor de schimb, dar şi o lărgire a ariei geografice a Jrtenerilor potenţiali.
în 1913, România era al patrulea exportator de grâu în me după Rusia, Canada şi
S.U.A. Până la 1914, Austro-Ungana a fost, alături
50

de Anglia şi Franţa, unul din cei mai importanţi parteneri comerciali ai României,
locul său fiind luat ulterior de către Germania.
Un capitol important al vieţii social-economice din această perioadă îl
reprezintă şi pătrunderea capitalului străin. El s-a aflat în legătură cu procesul
de industrializare şi repartiţia venitului naţional. Fiind atras de bogăţia de
materii prime, capitalul străin s-a confruntat cu politica organizată şi conştientă
a statului român, care în spiritul politicii promovată cu asiduitate în epoca
modernă, "prin noi înşine", a protejat economia naţională şi capitalul autohton,
încă insuficient.
După adoptarea legii minelor d\n 1895. capitalul străin a primit cale liberă
în economia naţională, dar nu a depăşit vreodată 50% din valoarea întregului
capital. Capitalul străin a pătruns în economia românească pe calea investiţiilor
directe şi a împrumuturilor acordate statului, în scopuri productive. El a vizat
industria petrolieră, a zahărului, forestieră. Cu precădere, el a fost investit în
industria petrolieră. în 1900, capitalul străin din această ramură provenea din
Germania, Olanda, Anglia, S.U.A., care iniţiaseră unele contribuţii la rafinăriile
companiilor Astra, Steaua României, Româno-Americană. în anul 1914, în România,
care era a doua ţară producătoare de petrol de pe continentul european, capitalul
cel mai important era, în ordine, cel anglo-olandez, german, american.
Ansamblul social-economic românesc, pornit pe drumul deplinei modernizări, a
aflat în stat un puternic instrument de realizare a unor obiective de interes
general, pregătind terenul desăvârşirii unităţii naţionale.

O statistică privind numărul de lucrători şi întreprinderi industriale în

Vechiul Regat, ia începutul secolului al XX-lea
Nr. Oraşele Total fabrici
meseriaşi
lucrători
17611 421242 732371 941312 242182 273252 13941 21441 10161 344963131 23633391
Bucureşti 25 669
2 laşi 4 370
3 Galaţi 4 149
4 Ploieşti 3 553
5 Craiova 2 991
6 Brăila " 2 941
7 Focşani 1 805
8 T. Severin 1 731
9 Botoşani 1 724

10 Piatra 1 379
11 Bârlad 1 316
12 Roman 1 031
Din legea pentru încurajarea industriei naţionale din 1912
"1. Statul acordă fabricelor în fiinţă sau care se yor înfiinţa, fie de o
persoană, fie de societăţi, înlesnirile şi foloasele arătate în legea de faţă, dacă
vor îndeplini condiţiunile ei.
151

2 Se consideră ca fabrică oricare aşezământ sau întreprindere industrială care,

în afară de
.onalul tehnic şi administrativ întrebuinţează sau 20 lucrători sau maşini mişcate
de orice fel de
or, de cel puţin 5 cai putere
3 Industriile cari îşi trag materia primă din agricultură, sau dintr-un derivat
al agriculturii, sau
solul şi subsolul ţării, se vor bucura timp de 30 de ani de următoarele foloase
a) Vânzarea de către stat judeţe sau comune a terenului necesar pentru fabrici -
până la 5 tare - din pământurile rurale ce le aparţin
Străinilor li se vor conceda asemenea terenuri "prin închiriere' pe 90 ani cu
obligaţiunea de a umpăra în deplină proprietate, cazul când au dobândit
naturalizarea, sau în cazul când comuna ilă, în raza căreia terenul cedat "prin
închidere se găseşte situat, ar deveni urbană
Despre nivelul de dezvoltare al economiei româneşti la sfârşitul secolului al
XIX-lea şi
dputul secolului XX ,
,La sfârşitul veacului al XIX-lea şi începutul celui următor cele patru sectoare
ale oricărei vieţi nomice moderne aveau următoarea ordine circulaţie, industrie,
comerţ agricultură Era ordinea jului de tehnicitate Cu alte cuvinte, în agricultură
omul rămânea prevalent şi tehnica era atunci )ă în comerţ tradiţia juca un rol mai
mare decât tehnica, în industrie cele două elemente se mau, în circulaţie însă era
maximum de tehnică şi minimum de tradiţie Nu întâmplător deci spre ulatie se
îndreptau manie investiţii, totul şi dm credinţa că tehnica era temelia progresului
şi aceul relelor universale România, intrată în modernitate, urma regulile acesteia
'
TEMĂ
1 Caracterizaţi stadiul dezvoltăm economice a României (1878-1914)
2 Menţionaţi obiectivele economice mai importante construite în România la
sfârşitul secolului
al XX-lea şi începutul secolului al XX-lea
3 Care au fost consecinţele sociale ale dezvoltării economice a României?
1

Cărei Marghita
\
Orhei Călăraşi
A
Tighina>
Chismău
Tiraspoi
Leova
l
Comrat Cetatea Albă,
A
Cahul jatarbunar Bolgrad
LEGI AGRARE
1908-1909 Brăila
" LEGI ŞCOLARE Tu|cea
£ ÎNVĂŢĂMÂNTUL g C PROFb&IONAL " gr ÎNVĂTĂMÂNTUlg 3 SECUNDAR 2 H
ÎNVĂŢĂM ÂNTUL1886, "" ELEMENTAR 1B93 1896
Sulma Sf Gheorghe-
Constanta Mangalia. i,
Bazargic
Balcic
* B8*k Debrecen
SERBIA
:

Darabani Dorohoi
otoşani Bălti
Hust
Cernăuţi
Soroca
Sighet
Vişeul de Sus
Baia Mare Cavmc Borşa Câmpulung
Târgu Lăpus Moldovenesc
Făjticeni Paşcani
NăsăudB Rodna
*'- ■ i aoouu* i "JI_H ia y *\ s
laşi
Târgu Frumos
Toplita Regnm
• • Şimleu[ Silvamei A Vatra Dornei " <-, m' ' ZaJaUADe)BBecleanBistriţa

Piatra Neamţ Roman .

'Huşi
Vaslui Bacău .
/.Jl LEQI ŞCOLARE
■" ". IUIZ.II - . • Tîrgu LEGILE LUI TERFORT
'"S*>.Lampeni. • Mureş 1879 1883
Bârlad
* ■*"
■*- Tecuci Focşani
• ■ Blaj LEGEA GRĂDINIŢELOR,
Mediaş 1891
UUVIMLEGEA LUI APPONY 1?07
CONPERINTE P N R
1MT 18M 1992 PASVISM IUI 1805 ACTIVISM 1903
Deva "
Gheorghe • Braşov _j
NA Predeal \/
Curtea câmpulung de Argeş câmpma
Târgoviste
CONSER VATORItJ BERAU
,1876 1888iaea isgT895-18991899 1901901 19051905 19071907 19 11911 914
Ploieşti
REGAT 14/261111881
Turnu Severin
REVIZUIRI
Drăgăsam
Craiova
O
Alexandria Turnu Măgurele
Nicopole G A
Caracal
'*>
Giurgiuv
y .
'v£'
8
Vldin Calafat
R
U

Cluj Principalele centre ale

presei burgheze maghiare 12 14 V 1881 Unificarea Partidului National Roman din
Transilvania si părţile apusene
Aqitatu si răscoale antifiscale octombrie noiembrie 190CJ
Demonstraţii Principalele centre aie presei D Centre în care apare presă
I-aAcademia
antiguvernamentale Dld) burgheze romane" i "oma. muncitorească si socialistă
_*12Eilhoinana
Universităţi £% 1894 Procesul
uin Transilvania Timişoara Principalele centre ale presei ■ Principalele uentre ae
mvâtâmant
burqheze germane din Transilvania ale românilor am Transilvania W
Memorandumului
• ( Agitaţii populare provocate Licee având si clase A Llcee
SI9lrnnazn fără Societatea pentru cultura
( \
romaneşti
l.mhg riB nreriara rnmana
* de procesul Memorandumul

VIAŢA POLITICĂ ÎN ROMÂNIA (1878-1914)

-TRĂSĂTURILE GENERALE ALE REGIMULUI POLITIC.
- MONARHIA, PARLAMENTUL SI PARTIDELE ÎN SISTEMUL VIEŢII POLITICE.
- ACTIVITATEA GUVERNAMENTALĂ.
Trăsăturile generale aie regimului politic Sistemul vieţii politice a avuţia ză
un regim democratic instaurat prin legea fundamentală din 1866. smocratizarea
societăţii româneşti a avut loc însă lent, căci limitele reformei rare din 1864 au
dat naştere unor grave probleme sociale. Menţinerea votului nzitar a fost o piedică
de seamă pe drumul către o evoluţie democratică, în litele inerente epocii,
acceptată ca măsură de prevedere a unei posibile anipulări a votului omului
neinstruit politic.
Puterea politică era gestionată de marii proprietari industriali (liberali) şi
nciari (conservatori). Deoarece influenţa celor din urmă era precumpănitoare,
tre cele două tabere s-a desfăşurat o luptă acerbă pentru controlul puterii
>litice. Orientarea liberală a criticat vechiul regim politic, dar a fost prudentă
faţă
Î tendinţa de radicalizare a cadrului pohtic-democratic. Principalele instituţii
ale
atului modem român au căpătat forma definitivă pentru sfârşitul secolului al
IX-lea. S-au pus bazele principalelor partide politice (Partidul Naţional Liberal
PNL - şi Partidul Conservator - PC -), nelipsite însă de constituirea unor
sidenţe şi fluctuaţii ale oamenilor politici. în 1895 s-a inaugurat rotativa
uvernamentală, ea fiind o modalitate specifică de a menţine echilibrul politic în
aza regimului întemeiat pe Constituţia din 1866, modalitate care s-a impus în
eisajul guvernării din România, din perspectiva evoluţiei ulterioare. Prin alter-
anţa la putere a Partidului Naţional Liberal şi a celui Conservator, regele şi-a
ăstrat rolul de arbitru în viaţa politică şi nu a permis vreunei formaţiuni
politice
ă-şi sporească, în mod nemăsurat, puterea. Nu a lipsit, însă, nici instabilitatea
uvernamentală.
Cucerirea independenţei a deschis drum larg procesului de modernizare şi
consolidare a sistemului politic instituţional în România. Acceptarea ideii de
eformă sau înnoire s-a făcut greu, în funcţie de căile pe care le considerau
>portune, atunci de urmat, şi s-a cristalizat în politica "paşilor mărunţi"
'conservatori) şi respectiv "prin noi înşine" (liberalii). Ea urmărea modernizarea
teplină a ţării şi adoptarea modelului occidental de dezvoltare. Politica nu a
Jevenit, până către 1918, o profesiune şi cu excepţia câtorva incidente minore iu
s-au manifestat violenţe în viaţa politică din această perioadă. A fost o epocă n
care s-a fundamentat spiritul civic, s-a acţionat pentru statuarea unor politici şi
a unei vieţi politice moderne, s-au definit instituţiile statului modern;
instabilitatea guvernamentală, generată de evoluţiile intense, s-a centrat, mai
ales, pe tărâmul
154

I ' ' l
Proclamarea României ca regat, la 14 martie 1881
disputelor teoretice legate de căile dezvoltării economice, ale recunoaşterii
independenţei, ale unei organizări instituţionale moderne şi nu neapărat, şi
singular, pentru puterea politică.
Monarhia. Parlamentul şi partidele în sistemul vieţii politice. Sistemul
constituţional a articulat într-o modalitate originală Monarhia, instituţia
parlamentară şi partidele politice. Principalele forţe politice interne au acţionat
pentru ca regele să-şi exercite prerogativele în limitele impuse de actul din
Sfinţirea coroanelor regale la Mitropolie, la 10 mai 1881

t
155

Regele Carol I

Regina Elisabeta

Castelul Peleş din Sinaia

1866. Fiind un rege constituţional, Carol I a acţionat ca un factor de mediere în

viaţa politică.
Gheorghe Panu
Gratie priceperii şi personalităţii oneste şi integre a regelui, instituţia
monarhică a ştiut să lupte eficient pentru menţinerea şi funcţionarea normală a
sistemului politic şi s-a impus unor oameni politici de prestigiu. Tendinţele de
autoritarism manifestate uneori de rege nu au putut nega cadrul parlamentar şi
regimul democratic din ţara noastră. Deşi a susţinut întotdeauna lupta naţională a
românilor de peste munţi, Carol/nu a putut lua poziţie mereu favorabilă, în mod
deschis, în problema naţională, ci doar să se alinieze poziţiei guvernului. De
asemenea, el a patronat vasta operă de modernizare a statului român pornit pe
drumul deplinei unităţi naţionale.
La 9/21 septembrie 1878 s-a decis ca principele Carol să poarte titlul de
Alteţă Regală, ceea ce a semnificat întărirea prestigiului său, dar şi, în special,
afirmarea unui nou statut internaţional pentru România. Ulterior, guvernele
europene au recunoscut noul titlu oficial. Consolidarea poziţiei internaţionale a
ţării noastre după cucerirea independenţei de stat a permis proclamarea României ca
regat. Aceasta s-a realizat la 14 martie 1881, după votul din parlament. în urma
unor festivităţi, la 10/22 mai 1881 Carol'şi soţia sa, Ehsabeta de Wfeo poeta
Carmen Sylva), au fost încoronaţi.
Noua titulatură era în acord cu situaţia de absolută independenţă a ţării.
Regele a declarat că: "România a crezut că este necesar şi conform cu întinderea,
cu însemnătatea şi cu puterea dobândită şi manifestată prin acte neîndoielnice...
de a se proclama regat. Nu doar pentru mine personal, ci pentru mărirea ţării mele
primesc titlul..."Px'm "pactul de familie" din 18 mai 1881 s-a reglementat şi
succesiunea la tron. Moştenitor a fost proclamat, în lipsa unor moştenitori
direcţi, Ferdinand de Hohenzollern, nepotul de frate al lui Carol şi care a sosit
în România. La 20/22 august 1875 s-a pus piatra de temelie a Castelului Peleş,
reşedinţa familiei regale, iar în 1884 Parlamentul a votat legea pentru înfiinţarea
Domeniilor Coroanei.
Carol I a dus o viaţă exemplară. A fost un om simplu, modest, rigid Şi dorind
peste tot ordine. Reginei Elisabeta i-a interzis orice amestec în viaţa politică,
ea preocupandu-se mai mult de încurajarea culturii. Nu a opus rezistenţă semnării
legilor conforme cadrului constituţional. A apreciat pe unii oameni politici, ca
Ion C. Brătianu, Ion I.C. Brătianu, D.A. Sturza. în acelaşi timp el a fost ţinta
unor manifestări republicane şi antidinastice. în 1887, Gheorghe Panu a publicat
pamfletul "Omul periculos". în unele ziare şi reviste, ca Adevărul", "Drepturile
Omului", "Facla", "Lupta", publicişti, precum

157

Alexandru Beldiman, Constantin Miile, N.D. Cocea, Anton Bacalbaşa au desfăşurat o

virulentă campanie antimonarhică.
Ion C. Brătianu
La menţinerea şi perfecţionarea cadrului democratic a contribuit şi
Parlamentul. Alegerile au fost organizate la anumite intervale, dar participarea la
viaţa politică avea totuşi un caracter restrâns, fiind supusă constrângerilor
votului cenzitar. Parlamentul a devenit cadrul unor importante dezbateri, ce au
vizat direcţiile de dezvoltare ale ţării, încurajarea economiei, perfecţionarea
cadrului legislativ, susţinerea mişcării naţionale a românilor din provinciile
aflate sub dominaţia străină, menţinerea şi consolidarea independenţei naţionale.
Dezbaterile începeau în cadru! forului legislativ cu mesajul tronului, pronunţat în
luna noiembrie. Ele se prelungeau până în luna martie a anului următor şi chiar
spre vară, când se formula răspunsul Corpurilor legiuitoare la mesaj şi
udoptau măsuri legislative. Astfel, în 1879, Parlamentul a votat, în primele 3
luni, 72 de proiecte de legi, menite să consacre noua situaţie a ţării în urma
îririi independenţei de stat. S-a manifestat totodată tendinţa de modificare a r
legi votate anterior, în principal cele vizând activitatea juridică.
Ca o ilustrare a caracterului democratic al regimului politic din România
manifestat pluralismul politic. Principalele partide politice au urmărit apă-a
libertăţilor democratice înscrise în Constituţia din 1866. Toate parti-? politice
s-au preocupat de adoptarea unei strategii favorabile dezvoltării nâniei.
Politica partidelor de guvernământ s-a străduit, totodată, să apere inte-?/e
naţionale ale românilor de pretutindeni, să încurajeze economia naţională,
irotejeze capitalul autohton în faţa pătrunderii celui străin.
în această perioadă s-au cristalizat principalele formaţiuni politice, şi me
Partidul Naţional Liberal'şi Partidul Conservator. Partidul Naţional Liberal
iprezentat' interesele burgheziei mici şi a marilor proprietari industriali. Din ct
de vedere economic el se sprijinea, în principal, pe zestrea industrială şi îmul
bancar. La originea lui s-a aflat, în 1875 coaliţia de la Mazar-Paşa, o ine a
grupărilor liberale ce publica ziarul "Alegătorul liber". Centrul său de ire a fost
asigurat, la început, de Ion C. Brătianu, adeptul unei guvernări de iă forte, CA.
Rosettişi grupul politic pe care aceştia l-au format. în condiţiile părţirii
politice dintre cei doi conducători, din cauza opiniilor divergente pra căilor de
dezvoltare a ţării, conducerea PNL a fost exercitată de I.C. tianu şi, respectiv,
după 1892, de Dimitrie A. Sturdza, legat de marii

proprietari agricoli. în general, programul partidului a prevăzut idei progresiste,

pentru modernizarea statului român, dar, de cele mai multe ori, el a rămas la
nivelul declarativ al unor principii generoase ca: respectarea legii, reforma
forţelor armate, descentralizarea administraţiei.
Oricum însă, multe din măsurile guvernelor liberale au prevăzut protejarea
economiei naţionale şi încurajarea sistemului bancar. în lupta pentru egalitate în
cursa pentru puterea politică, burghezia a luptat pentru modificarea sistemului
colegiilor electorale. în 1884 Constituţia a fost modificată în sensul reducerii
numărului colegiilor de la patru la trei. Prin aceasta marii proprietari
industriali au găsit, şi ei, sprijin în plan politic. Nu a fost însă vorba despre o
modificare de substanţă, votul având în continuare un caracter restrictiv. Faţă de
abordarea problemei agrare, liberalii au manifestat unele rezerve, propunând drept
soluţie constituirea Casei Rurale. După 1890, partidul şi-a consolidat prestigiul o
dată cu conturarea la conducerea sa a unei grupări de oameni politici tineri în
frunte cu Ion I.C. Brătianu. Aceasta s-a sprijinit, între alţii, şi pe Constantin
Stere, reprezentant al curentului poporanismului şi pe aşa-zişii "generoşi1, ce
părăsiseră partidul socialist. în noul program adoptat în 1913 liberalii au lansat
propunerea efectuării a două reforme fundamentale: electorală şi agrară, ce
corespundeau stadiului şi necesităţilor de dezvoltare a ţării.
în rândurile partidului s-au manifestat unele tendinţe şi frământări politice
care au dus, uneori, chiar la individualizarea unor grupări, expresie a încercării
de lărgire a obiectivelor liberalismului. Unii oameni politici au trecut în alte
partide, alţii au fost atraşi din rândul formaţiunilor neliberale. în 1878 s-a
desprins Partidul Liberai Moderatcondus de Vasile Contaşi Grigore Cobălcescu.
Organul său de presă era "Steaua României". în 1880 s-a format Fracţiunea Liberală
şi Independentă, ce s-a alăturat apoi conservatorilor în lupta contra Partidului
Naţional Liberal. în acelaşi an Grigore Vernescu a părăsit rândurile partidului
împreună cu Liberalii Sinceri. Aceştia, alături de unii membrii ai Fracţiunii, au
constituit Partidul Liberal Conservator.
Pe poziţii separate, dar nu rupţi de rândurile partidului s-au plasat liberal-
radicalii, conduşi de CA. Rosetti. Aceştia au insistat pentru asigurarea libertăţii
presei, lărgirea dreptului de vot prin constituirea unui singur colegiu de
alegători, realizarea unei reforme agrare radicale. Unul din membrii săi, Gheorghe
Panu, a pus bazele Partidului Radical, ce publica ziarul "Lupta". El cerea
introducerea impozitului progresiv, o nouă reformă agrară, adoptarea unei
legislaţii eficiente a muncii, introducerea votului universal. Liderul său a
desfăşurat, de asemenea, o importantă campanie antimonarhică şi republicană. In
cele din urmă, el a trecut la conservatori. în 1886 s-au desprins tinerii liberali
în frunte cu Nicolae Fleva. în 1897 s-a constituit gruparea drapelistă (organul de
presă se intitula "Drapelul"), condusă de P.S. Aure/ian. Acesta a atacat politica
liberalilor în unele probleme social-economice. în timpul guvernării sale s-a
adoptat legea repaosului duminical.
 Celălalt partid politic de seamă, angrenat, alături de liberali, în sistemul
rotativei guvernamentale, a fost Partidul Conservator. El a grupat marii
proprietari funciari, elemente ale burgheziei comerciale şi bancare, unii
intelectuali. -a constituit în 1880, în condiţiiile unor frământări în viaţa
politică. La conducere
159

iflat, la început, Manolache Costache Epureanu, Lascâr Catargiu, Grigore

cuzino zis şi Nababul. Organul său de presă a fost ziarul "Timpul". în plan
>gic, conservatorii au fost adepţii concepţiei junimiste care s-a tradus în
atea politică în tactica "paşilor mărunţi", susţinând calea graduală a
asului, conform cu tradiţiile istorice. Luptând pentru menţinerea privilegiilor
onservatorii au acceptat înnoirea doar în măsura în care ea răspundea
sselor lor politice. Pentru îmbunătăţirea situaţiei ţărănimii, conservatorii
ineau doar "soluţii morale", concretizate apoi în propunerea menţinerii pe
cale a marii proprietăţi. Totuşi, în 1889, guvernul conservator aflat la
ucere a propus o lege pentru vânzarea către ţărani a unor proprietăţi ale
lui, iar mai târziu, în 1895, legea minelor, prin care toate bogăţiile naturale,
<cepţia petrolului, au trecut în proprietatea statului.
Partidul nu a dispus nicicând de o unitate politică şi organizatorică, având
ritoriu doar o organizare de cluburi. Din 1899 preşedinte al partidului a fost vre
Gheorghe Cantacuzino. Apropiaţi conservatorilor, s-au plasat junimiştii juşi de
Petre P. Carp şi Titu Maiorescu. Ei au propus unele transformări de rafaţă în
cadrul societăţii, în acord cu principiile teoriei "formei fără fond". în 7
conservatorii s-au unit cu junimiştii, iar Petre P. Carp a devenit preşedinte
artidului, dar soluţia nu a fost viabilă decât pentru scurt timp.
Din Partidul Conservator s-au desprins unele grupări politice. în 1908 Take
eseu a părăsit rândurile conservatorilor şi a format Partidul Conservator
rnocraţ, ce s-a pronunţat pentru mărirea ritmului de modernizare a României.
anul 1910, Nicolae lorga şi A.C Cuza au fondat Partidul Naţional Democrat,
şat înfăptuirii deplinei unităţi naţionale. în anii neutralităţii, frământările din
idul conservatorilor s-au adâncit. S-au conturat o fracţiune proantantistă,
ijată de Nicolae Filipescu şi alta progermană în frunte cu Alexandru
irghiloman. Cea a lui Nicolae Filipescu a fuzionat cu partidul lui Take lonescu
a format Partidul Conservator Naţionalist.
Un fenomen important în viaţa politică de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi
;eputul secolului al XX-lea a fost agitaţia în jurul constituirii unui partid
rănesc. în 1882, Constantin Dobrescu-Argeş, de profesie învăţător, a fondat
artida Ţărănescă a cărui program dezvolta unele idei ale conservatorilor şi
dicalilor. încercarea a fost reluată, mai târziu, de Vasile Kogălniceanu şi Al.
alescu, apoi şi de Ion Mihalache. Merită să fie menţionată şi ascensiunea
iscării popularizate de Spini Haret, ministru al instrucţiunii publice. Acesta şi-a
ropus regenerarea lumii satelor prin activizarea corpului de
învăţători,
instituirea de bănci populare şi obşti săteşti, care erau de fapt asociaţii de
chiziţie în comun a unor terenuri agricole. Pe această linie, a apropierii de
roblematica lumii satelor şi rezolvării gravelor sale dificultăţi, s-a plasat şi
■urentul poporanismului, orientare politică de esenţă democratică, la care au
iderat numeroşi intelectuali, mai ales din lumea rurală.
Un rol impci tant în viaţa social-politică a României l-a jucat şi mişcarea
socialistă. Ea a grupat în principal lucrătorii industriali, al căror număr a
crescut o iată cu intensificarea ritmului de industrializare. Ascendentul ideilor
socialiste n ţara noastră şi-a aflat fundamentul în ÎP.seşi condiţiile concrete
istorice de dezvoltare. Printr-o propagandă abilă, în publicaţii, ca: "România
viitoare", "Contemporanul", "Emanciparea", "Revista socială", s-a desfăşurat cu
inten-

sitate, în ultimele decenii ale secolului trecut o vastă activitate de căutări

teoretice pentru elaborarea unui program politic propriu pentru constituirea unui
organism politic socialist. în acest sens se înscriu contribuţiile doctorului
Russel şi ale lui Constantin Dobrogeanu-Gherea. Cel din urmă a formulat unele
cereri pentru care trebuiau să militeze socialiştii, şi anume: introducerea votului
universal, autonomia comunală, "înarmarea poporului", răscumpărarea treptată a
marilor proprietăţi agricole. în 1886 a publicat articolul "Ce vor socialiştii
români", primul program al mişcării socialiste din România.
în spiritul organizării politice a lucrătorilor industriali au activat
cercurile socialiste, după 1887 cercurile muncitoreşti, şi apoi cluburile
muncitoreşti. Ele au grupat intelectuali ca: Zamfir Arbore, Constantin Miile, Ion
şi Sofia Nădejde, A. Radovici. în 1888, socialiştii au participat la alegerile
parlamentare reuşind să trimită în forul legislativ al ţării pe primii doi deputaţi
socialişti, Ion Nădejde la colegiul II. de Roman şi Vasile Gh. Morţun la colegiul
III. de laşi. în 1893 s-a izbutit închegarea Partidului Social Democrat al
Muncitorilor din România. Organul său de presă a fost gazeta "Lumea Nouă". La
conducerea partidului s-au aflat, între alţii, Constantin Miile, Vasile Gh. Morţun,
loan Nădejde, Al. lonescu.
Astfel, lucrătorii industriali din Vechiul Regat au ajuns.să dispună de un
partid politic, for central de coordonare a mişcărilor social-politice. Partidul a
susţinut, în cele şase congrese dintre 1893 şi 1899, necesitatea introducerii
votului universal, garantarea drepturilor politice şi economice ale muncitorilor,
răscumpărarea marilor proprietăţi şi arendarea lor ţăranilor prin intermediul
comunelor rurale. La conducerea sa a avut loc însă, în jurul anului 1899, o criză
de putere, izvorâtă de plasarea multora din liderii săi, în marea lor majoritate
intelectuali, pe poziţii strict teoretice şi rupte de multe din problemele concrete
cu care muncitorii se confruntau. Aceasta a determinat trecerea unora dintre
conducătorii partidului, denumiţi "generoşi", în rândurile liberalilor. Partidul s-
a dezorganizat, astfel, ca for de conducere şi luptă politică. în 1901, locul
central în coordonarea mişcării socialiste l-a preluat Cercul România Muncitoare.
în 1906, pe măsura creşterii numerice şi a importanţei sindicatelor, ca organizaţii
profesionale ale muncitorilor, s-a constituit Comisia Generală a Sindicatelor din
România. în anul următor, cu prilejul conferinţei socialiste de la Galaţi s-au pus
bazele Uniunii Socialiste din România, ce semnifica o organizaţie centralizată la
scara Vechiului Regat. în 1910, cu prilejul reorganizării, partidul muncitorilor a
luat denumirea Partidul Social Democrat din România.
La începutul secolului al XX-lea mişcarea socialistă s-a implicat în
desfăşurarea vieţii social-economice şi politice a ţării manifestându-şi poziţia
fdtă de problemele dezvoltării României. Astfel, ea s-a pronunţat pentru
industrializarea ţării şi a combătut teoria privind caracterul "eminamente agrar"
al economiei. Prin activitatea în lumea satelor, socialiştii şi-au exprimat
solidaritatea cu mişcările ţărănimii şi au susţinut revendicările acesteia. Ca o
soluţie, ei au propus exproprierea şi desfiinţarea marii proprietăţi. Totodată, ei
au sprijinit Permanent lupta naţională din provinciile aflate sub stăpânire
străină, au protestat contra războiului şi implicaţiilor sale, au propus soluţii în
vederea Propăşirii culturii naţionale. De asemenea, ei s-au manifestat în mod activ
în cadrul Congreselor internaţionalei a ll-a.
161

Activitatea guvernamentală Guvernele aflate la conducerea ţării în astă perioadă

s-au preocupat de adoptarea de măsuri privind consolidarea jiui naţional român,
întărirea legăturilor cu românii de peste munţi irajarea economiei, menţinerea şi
funcţionarea cadrului democratic Nu au t, însă, nici insinuările, violenţele
verbale, afacerile politice, crizele de guvern, baterile furtunoase Prin aplicarea
rotativei guvernamentale, liberalii au arnat alternativ cu conservatorii
O dată cu câştigarea independenţei de stat a României, în timpul ernăni liberale
din 1876-1888 s-a trecut la materializarea programului de iermzare a societăţii
Astfel, au fost adoptate legi cu caracter economic ind rezolvarea urmărilor
afacerii Stroussberg, responsabilitatea ministerială 8), organizarea comunelor
(1878, 1882), a armatei (1878, 1883), a învăţă-îtului (1878, 1883) De asemenea, s-a
obţinut recunoaşterea internaţională a jpendenţei şi s-a reglementat succesiunea la
tron în 1881, în vederea 'ihru mişcării socialiste şi a propagandei sale, s-a
adoptat legea contra inilor, prin care şase democraţi ruşi au fost expulzaţi la
insistenţele emului ţarist
O vastă activitate politică s-a desfăşurat în jurul modificăm Constituţiei din '6
în 1884, deşi numărul colegiilor electorale a fost redus la trei, s-a menţinut ii
cenzitar în acelaşi an, s-a votat legea Domeniilor Regale, prin care regele imilia
sa au fost înzestraţi cu 12 proprietăţi care aveau suprafaţa de 118 286 tare teren
arabil şi păduri în 1885, Biserica Ortodoxă Română şi-a proclamat ocefalia faţă de
Patriarhia ecumenică de la Constantinopol fapt cu implicaţii itive asupra
suveranităţii naţionale
în 1888, "opoziţia unită" a dus la căderea guvernului liberal, moment din Î, până
în 1895, la conducerea ţării s-au aflat conservatorii şi junimiştii Au votate legi
privind problema agrară, bogăţiile naturale, statutul clerului în 5, Parlamentul
adopta legea minelor, care reglementa exploatarea bogăţiilor solului şi introducea
măsuri privind ocrotirea socială Guvernarea liberală 're 1895 şi 1899 s-a
desfăşurat sub semnul dificultăţilor legate de problema tării, ale urmărilor mişcăm
memorandiste şi susţinem mişcăm de eliberare onală între 1899-1901, guvernarea
conservatoare s-a confruntat cu esitatea unor noi împrumuturi externe, afacerea
Hall/er, legată de lucrările de ternizare ale portului Constanţa, urmările unor
răscoale ţărăneşti l-au urmat >utere, între 1901 şi 1904 liberalii care au adoptat
legea mesenilor (legea sir) (1902) şi legea băncilor populare (1903)
Răscoala din 1907 a determinat o gravă criză în societatea românească ) semnul
său s-au desfăşurat guvernările conservatoare (1905-1907) şi rală (1907-1910) Se
impuneau de urgenţă măsuri politice menite să rezolve blema agrară în ciuda unei
legislaţii agrare bogate, gradul său de cuprindere a rezolvat această cerinţă
primordială pentru progresul României în 1913, raln au anunţat, în programul
electoral, că se impuneau introducerea votului /ersal, expropierea marilor
proprietăţi agricole şi împropietănrea ţăranilor în 4 Parlamentul a luat în
dezbatere proiectele de reformare şi modificare în st sens a Constituţiei în luna
decembrie, liderul liberal Ion IC Brătianu a pus însă amânarea dezbaterilor până la
terminarea războiului

Viaţa politică a fost oglinda fidelă a consolidăm statului român aflat pe

drumul deplinei modernizări S-a făurit o democraţie parlamentară care a favorizat
fructuoase dezbateri de idei în jurul problemelor cardinale ale României moderne
NICOLAEIORCA despre personalitatea regelui Carol I
Simplu sever rege timid fată de oameni mândru fata de misiunea lui regală
ferit de tot ce e faţadă şi zgomot şi apărând numai ca zeul monarhiei la ceasurile
mari când un gest al lui hotarea împrejurările singuratic şi păzit de orice
prietenie închis în cămăruţa de fier a conştiinţei sale personificare a tradiţiei
de suveranitatea integrabilă şi inabordabila jucând din doua partide ca să nu se
tulbure tara şi în fond cel mai sensibil dintre oameni, dar ascunzând oricărui o
umanitate adesea rănită care a isprăvit mut pe patul tuturor mucenicilor
VASILE KOGĂLNICEANU Către săteni
Chestiunea ţărănească este cea mai însemnată în tara noastră întreg viitorul
neamului românesc atârnă de ea pentru că cei mai mulţi locuitori - aproape 5
milioane - sunt plugari şi tara noastră trăieşte mai numai din ceea ce produce
munca acestor plugari Cei mai mulţi ţărani nu au pământ sau îl au într-o întindere
mică învoielile agricole au ajuns înfricoşător de apăsătoare şi neomeneşti, ţăranul
e lipsit de drepturi politice, el nu valorează la fel cu ceilalţi locuitori nu are
şcoli atât cât îi trebuie nu are învăţătura agricolă pentru a şti cum să se
folosească mai bine de munca şi de pământul lui nu trăieşte ca lumea fiindcă nu are
case cumsecade nu cunoaşte măsurile ce trebuie să ia tot omul pentru a se feri de
boli şi chiar de le-ar cunoaşte n-ar avea mijloace ca să tie seamă de ele cu un
cuvânt întreaga lui viată este aşezată pe o temelie şubredă şi are neapărată nevoie
de îndreptare
Drept aceasta ne-am adunat câţiva prieteni sinceri ai ţărănimii şi ne-am
gândit cu multă şi mai mare îngrijire la nevoile şi chipurile de îndreptare ale
acestei stan de lucruri
Despre conservatorism în viata politică din România la cumpăna secolelor al XIX-
lea-a! XX-lea
De la teoria imobilismului social promovată de boierimea ultraconservatoare
de la începutul secolului al XIX-lea ca o primă şi necontrolată reacţie contra
pătrunderii principiilor liberale ale revoluţiei franceze se ajunge la teoria
evolutiomsmului sub directa înrâurire a filozofiei engleze şi germane îmbrăţişată
la început doar de câţiva conservatori moderaţi personalităţi proeminente ale vietn
publice, teoria evolutionismului devine dominantă prin aportul considerabil al
junimismului literar apoi cel politic care conferă putere de rezistentă şi
combativitate contra afirmării tot mai accentuate a principiilor liberal-
democratice Comparativ cu iraţionalismul şi intransigenta fostei caste politice
privilegiate din timpul vechiului regim raţionalismul întemeiat pe rezistentă şi
concesii alternative necesare supravieţuim clasei latifundiarilor conservatorii
determină coalizarea grupărilor Şi constituirea unui organism politic modern
capabil să înfrunte adversităţile şi să apere interesele acestei clase în
condiţiile unor lupte politice deschise care antrenau într-o lungă măsură opinia
publică
TEMĂ
1 Explicaţi funcţionarea rotativei guvernamentale
2 Caracterizaţi personalitatea regelui Carol I
3 Care au fost principalele trasaturi ale regimului politic din România, între
1878-191$?
163

ROMÂNII DIN AFARA STATULUI NATIONAL SI LUPTA LOR PENTRU EMANCIPARE tf 867-1914)
-TRANSILVANIA.
- BASARABIA.
- BUCOVINA.
- DOBROGEA.
împrejurările istorice nu au permis în 1859 realizarea Marii Uniri, adică ngerea
laolaltă a tututror teritoriilor româneşti. Unirea Moldovei cu Ţara lânească a
constituit prima etapă pe drumul edificării României moderne şi a irminat, la
sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, nsificarea şi
activizarea luptei de eliberare a românilor aflaţi sub dominaţie ină. Anexarea
Transilvaniei la Ungaria, în urma instituirii dualismului, a fost ctul culminant al
unei politici ce şi-a propus întreruperea, în mod absurd, a i unităţi fireşti peste
graniţe impuse artificial. Mişcarea de eliberare naţională, eptată către unitatea
statală deplină, s-a desfăşurat în condiţii şi forme )sebite: intensificarea luptei
politice şi culturale, lupta pentru menţinerea limbii isericii proprii, adoptarea
de noi tactici şi strategii, elaborarea unor importante umente programatice.
Obiectivul său central a rămas însă Unirea cu Ţara. )rdonată şi gândită în
principal de la Bucureşti, lupta românilor pentru unitate onală a fost sprijinită,
politic şi moral şi s-a bucurat de simpatia opiniei tlice şi a cercurilor politice
conducătoare din Vechiul Regat.
Transilvania.Transilvania a continuat să reprezinte, în perioada la care ne îrim
cea mai importantă provincie cu populaţie românească aflată sub ninaţie străină. în
1900, Transilvania număra 5,2 milioane de locuitori. în toate ensămintele efectuate
de autorităţile maghiare, în pofida falsificării unor date, lânii au reprezentat
marea majoritate a populaţiei provinciei. Conform îstora, în 1880 ei reprezentau
47,44% din populaţie, în 1890 47,98%, în 1900 20% iar în 1910 46,20%. în 1902, din
4 597 de comune din Transilvania nanii dominau numeric în 2 971, adică în 67,4%
dintre acestea. Scăderea •centului se explică şi prin treceri de locuitori în
Vechiul Regat sau prin irgrarea în S.U.A. şi Canada.
Tendinţele autonomiste manifestate în Imperiul Habsburgic după 1866, o tă cu
reintroducerea regimului liberal de guvernare, accentuarea crizei monar-i după
înfrângerile din 1859-1866 în războaiele cu Franţa şi Prusia au decis ■curile
oficiale de la Viena să intensifice tentativele de apropiere de reprezentanţii
bilimii maghiare pentru a salva Imperiul de la dezmembrare şi a menţine stăpâ-ea
asupra popoarelor subjugate. Deşi, în 1860, Conferinţa naţională a românilor i
Banata propus unirea Banatului cu Transilvania şi autonomia sa faţă de Ungaria,

Deputaţi români în 1861, în Dieta Ungariei

în anul următor Banatul a fost încorporat Ungariei, ceea ce a trezit puternice
nemulţumiri din partea populaţiei româneşti. Ea a utilizat forme ample ale luptei
pentru libertate naţională. Au contribuit la aceasta şi hotărârile din 1861 ale
Conferinţei naţionale a românilor de la Sibiu, legile Dietei de la Sibiu şi
constituirea, în acelaşi an, a Asociaţiei transilvane pentru literatura română şi
cultura poporului român (Astra).
Potrivit pactului din 1867 Imperiul a fost împărţit între Austria şi Ungaria,
amândouă supuse aceluiaşi suveran, Franz losif, devenit împărat al Austriei ş\ rege
apostolic al Ungariei. Era vorba, practic, de o uniune personală, asupra unui corp
politic, etnic şi economic foarte eterogen, întărită de rezolvarea în comun a
problemelor politicii externe, financiare şi militare. Două delegaţii urmau să
rezolve alternativ, în cele două capitale - Viena şi Budapesta - problemele de
ordin legislativ; s-a încheiat, de asemenea, o Convenţie vamală; a fost repusă în
drepturi Constituţia maghiară din 1848.
In acest mod, Ungaria a reintrat practic, în posesia unor drepturi ce i-au
conferit un statut de preeminenţă în cadrul monarhiei dualiste şi pe care a căutat
mereu să îl lărgească, sub masca refacerii himerice a regatului Sfântului Ştefan.
Putem afirma că, miza încheierii pactului dualist a fost anexarea Transilvaniei,
aflată în plin proces de dezvoltare economică, la Ungaria, act decis contra voinţei
românilor, prin hotărârea din 18 decembrie 1866 a Dietei de la Cluj. Românii erau,
astfel, "dizolvaţi" în cadrul aşa-zisei naţiuni politice, iar singura limbă
oficială era maghiara. încercând să păstreze indivizibilitatea statului maghiar, pe
care guvernul de la Budapesta îl revendica de la regatul Sfântului Ştefan,
cercurile conducătoare maghiare au desfăşurat o politică furibundă de integrare
totală şi efectivă a Transilvaniei în structurile Ungariei.
165

srmântul lui Avram lancu sub gorunul lui Horea

Printr-o serie de măsuri legislative cu caracter discriminatoriu, ca: legea
uniunii, legea pentru egala îndreptăţire a naţionalităţilor, legea învăţământului
(1868), legea electorală (1874), lege Trefort (1879), Ungaria a agravat la maximum
situaţia românilor din Transilvania. Astfel, au fost anulate toate drepturile şi
libertăţile politice ale populaţiei româneşti, naţiunea maghiară a fost proclamată
"unitară şi indivizibilă", a fost supusă maghiarizării toată administraţia de stat,
au fost respinse, sub pretextul "atentatului la ordinea de stat", orice revendicări
cu caracter naţional, s-a îngrădit drastic accesul românilor la viaţa politică, s-a
introdus în mod obligatoriu limba maghiară în învăţământ, inclusiv în cel primar.
în 1870, din 26 de şcoli existente în învăţământul mediu, doar nctionau cu predare
în limba română, fiind frecventate de 840 de elevi.
Deoarece periclita fiinţa naţiunii române, înlăturarea regimului dualist tro-
ungar a constituit principalul obiectiv al luptei naţionale a populaţiei lâneşti.
încă la 31 decembrie 1866 George Bar/ţiu şi Ion Raţiu au înaintat aratului un
memoriu în care i-au cerut să nu sancţioneze anexarea Transil-iei la Ungaria. S-a
desfăşurat, de asemenea, o vastă mişcare petiţionară şi oresăm favoarea drepturilor
naţionale româneşti. Ea a culminat cu Pronun-ventul prezentat la Blaj, în mai 1868.
Aceasta a reprezentat prima acţiune de răsunet a românilor împotriva dualismului.
El a fost redactat de George iţiu şi reprodus în publicaţiile "Federaţiunea",
"Telegraful român"ş\ "Gazeta Transilvania". S-a solicitat recunoaşterea autonomiei
Transilvaniei, a legilor ate de Dieta de la Sibiu în 1863-1864 şi organizarea unui
nou for legislativ pe a unei "reprezentaţiuni populare". Acţionarea în judecată a
autorilor săi şi a •r ziarişti a dezlănţuit o vie agitaţie atât în Transilvania,
cât şi la Bucureşti, le au luat poziţie, între altele, ziarele "Românul"ş\
"Perseverenţa".
în rândul mijloacelor de luptă s-au înscris şi societăţile culturale ce au
renatun număr mare de oameni în activitatea pentru susţinerea revendicărilor
lonale, pentru păstrarea limbii române. Alături de Astra a activat, după 1867,
Societatea Transilvania condusă de Alexandru Papiu-llarian. Din iniţiativa lui \.
Rosettis-a format, la Bucureşti, Societatea "Iredenta română", care şi-a luat nele
apoi de Societatea Carpaţi. Ea a urmărit să determine o răscoală a >ulaţiei
româneşti din Transilvania. între alte societăţi culturale amintim mânia Jună, la
Viena, şi Societatea Petru Maior, la Budapesta. S-a acordat o nţie deosebită
organizării şi conducerii luptei politice a românilor împotriva imului dualist.
Conturarea unor curente politice distincte şi ulterior a partidelor itice române
din Transilvania a marcat un nou moment în intensificarea

acţiunilor pentru impunerea drepturilor naţionale. De la cele două curente, adică

activist", susţinut de "grupul" din jurul Mitropolitului Andrei Şaguna, care a
promovat politica participării la viaţa parlamentară, şi "pas/Vist" reprezentat,
între alţii de Ion Raţiu, George Bariţiu, i/ie Măcelariu, şi care susţinea
neparticiparea la viata politică, propunând în schimb, intensificarea activităţii
în domeniul social-economic şi cultural, s-a ajuns la constituirea Partidului
Naţional al Românilor din Banat şi Ungaria (26 ianuarie/ 7 februarie 1869) condus
de Alexandru Mocioni ş\ a Partidului Naţional al Românilor din Transilvania (23-24
februarie/ 7-8 martie 1869) condus de Ilie Măcelariu. Aceasta a constituit un
moment important pe calea organizării politice a luptei românilor. Prevederile
documentelor lor programatice au fost convergente în ceea ce priveşte necesitatea
recunoaşterii autonomiei, individualităţii şi statutului istoric particular al
Transilvaniei, democratizarea vieţii politice.
Lupta României pentru câştigarea independenţei de stat a generat în rândul
românilor din dubla monarhie o impresionantă mişcare de solidaritate naţională.
Prin campania de presă, organizarea de comitete pentru colectarea de' ofrande şi
contribuţii, desfiinţate apoi de guvernul maghiar, înrolarea de voluntari în armata
română s-a demonstrat, o dată în plus, spiritul de unitate al populaţiei româneşti.
La 12-14 mai 1881, în Conferinţa de la Sibiu s-a constituit Partidul Naţional
Unitar al Românilor din Transilvania, Banat şi Ungaria, ce a adoptat ca tactică
"pasivismul" în sprijinul luptei naţionale. Partidul refuza să accepte dualismul
austro-ungar şi anexarea Transilvaniei la Ungaria. El lupta pentru respectarea
autonomiei Transilvaniei, contra exploatării naţionale a românilor, pentru
folosirea limbii române în armată şi justiţie. Apogeul orientării pasiviste s-a
concretizat între 1881-1895 în mişcarea memorand/stă, ce a exprimat, de fapt,
punctul de vedere al tuturor românilor pe fondul unei uriaşe efervescenţe
revoluţionare. în 1892 s-a constituit, de către Partidul Naţional Român, împreună
cu partidele naţionale ale slovacilor şi sârbilor, Congresul Naţionalităţilor din
Austro-Ungaria. Un rol important a avut şi Memorialul redactat în 1882 de George
Bariţiu, antrenarea tuturor mijloacelor împotriva politicii maghiare de
deznaţionalizare a românilor ardeleni, activizarea mişcării culturale, ce a fost
deservită în principal de studenţii români aflaţi la studii în Imperiu.
în rândul organelor de presă cu o largă audienţă între români s-a numărat şi
"Tribuna", al cărui prim număr a ieşit de sub tipar la Sibiu, în 1884, purtând
motto-ul "Soarele pentru toţi românii la Bucureşti răsare". în jurul său s-au
grupat elementele tinere ale Partidului Naţional Român, ce erau denumite
tribunişti. Un moment semnificativ în cronica zbuciumată a luptei naţionale l-a
reprezentat, în 1890, la Bucureşti, fondarea Ligii pentru unitatea culturală a
tuturor românilor. Ea a suplinit prin conferinţe, congrese, tipărirea de cărţi şi
organe de presă, intervenţia oficială a guvernului de la Bucureşti în favoarea
locuitorilor români de peste munţi. Liga a deschis secţii la Berlin, Bruxelles,
Paris, Miinchen. La începutul secolului al XX-lea activau sub egida sa Take
lonescu, Octavian Goga, asile Lucaciu, V.A. Urechia, G. Moroianu, ş.a. între
fruntaşii mişcării româneşti c"n Transilvania menţionăm, la finele secolului al
XIX-lea, pe Vincenţiu Babeş, vasile Lucaciu, /uliu Coroianu, Ion Ratiu, Gheorghe
Pop de Băse'şti, Eugen Br te şi alţii.
167

Fruntaşii mişcării memorandiste

norandumul românilor din Transilvania şi Ungaria a fost înaintat în 1892 n de la
Viena sub egida Partidului Naţional Român El a fost în prealabil Litat cu fruntaşii
politici de la Bucureşti şi semnat de Ion Rapu, George Pop lăseşti, Eugen Brote,
Vasile Lucaciu, Septimiu Albani ş\ luliu Coroianu
Memorandumul a fost depus la Viena de către o delegaţie formată din 300 ersoane,
intelectuali, meseriaşi Documentul a reprezentat un virulent act de
Vasile Lucaciu
acuzare la adresa regimului dualist austro-ungar şi a urmărilor politicii sale
pentru români F dezvăluit regimul de exploatare n 'Oi<ală la care erau supuşi
românii şi a cerut, totodată, recunoaşterea lor ca naţionalitate, precum şi
acordarea drepturilor lor fireşti împăratul a refuzat primirea documentului şi l-a
trimis guvernului de la Budapesta, care însă l-a respins Li-dern românilor au fost
implicaţi de către oficialităţile maghiare, sub pretextul unui "atentat contra
statului ungar", într-un proces desfăşurat la Cluj, condamnaţi la ani de temniţă,
ceea ce a stârnit o furtună de proteste nu doar în Transilvania, ci şi în Vechiul
Regat, unde, în marile oraşe, au avut loc numeroase demonstraţii, întruniri de
protest în multe alte state ale Europei s-au publicat lucrări şi articole de presă
încât, sub presiunea opiniei publice, în

Miercurea Crearea Partidului National Român

în Transilvania
Timişoara Crearea Partidului Naţional Român în Banat
Conferinţe ale Partidelor yS Halmeu
Naţionale Române f
raşov| Cele mai importante centre Cărei ale presei politice româneşti
Focşani
Galaţi Brăila
0 Urziceni Hârsova
Slobozia
BUCUREŞTI Fetestl CemavQdă
Vldele Olteniţa Călăraşi Constanta
Caracal Adamclisi
Alexandria Giurgiu Turtucaia b|listra
Turnu Măgurele Rusciuc Mangalia
Zimnicea
Nicopole Bazargic

(
/ T>Cernăuti
\
~ Darabani Prut
Sighet
Şiret Dorohoi
catl, iiarp - Rădăuţi
bătu Mare V|Seu| de Sus Botoşani
Baia Mare Borsa
Tăsnad Câmpulung
Valea lui Minai ; Târgu Lapus Moldovenesc / '
Marghita Năsăud
ŞimleulSilvaniei Becleang||# _ .Paşcani
Oradea " 1860: LEGEA NAŢIONALITĂŢILOR
Dej " §fBistrita v o Tg Neamţ

■ B husi Bacău
J& 1872: LEGEA PRESEI
Al 1874 : LEGEA ELECTORALĂ
$p \ 1907: LEGEA APPONY
- gCâmpeni Târnăveni
Abru Blaj Med|aş
1872-1876
LEGEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI fe>Mo?flcărl' 1879,1883 Piatra Neamţ Roman Ţ2 : LEGEA
PRESEI Cluj P 5 V 1894 Reghin
Târgu Mureş {
Miercurea Ciuc
Făgăraş
Sf Gheorghe
Râmnicu Sărat
18S2MEMOF *-■■' ll
) \ Predeal
v Câmpulung
lâmnicu Vâlcea Câmpina \ Târ3 viste Ploieşti
Moldova Veche
Turnu Severm
-. > Filiasi
\>
Craiova
Q Pronunciamentul de la Blaj şi \
alte memorii politice de protesft
Agitaţii provocate de Procesul \ Vidin Calafat
Memorandumului \
p r Agitaţii ţărăneşti în sprijinul \
memorandistilor (1894) \
UllÂ
Mediaş Adoptarea unor programe politice
ale saşilor

SorocaV*DumbrăveniI
>BălţiV■€Orhei• la siVMiclăusaniChismăuTighinaTiraspol"t o Tg
Lăpusnei\ Huşi<SăusaniLeovaComrat
Cetatea Albă Tatarbunar
Cahul
Bolgrad
Chilia Nouă Reni
Ismail | Şerpilor
Isaccea _ -(tm) Tulcea uhna
Babadag Sf Gheorghe
ârlad
Balcic

final şi după intervenţia personală a regelui Caro/I, fruntaşii mişcării naţionale

româneşti au fost graţiaţi. Franz /os/f a acceptat aceasta dorind să obţină, în
continuare, adeziunea României la Puterile Centrale.
Ştefan Cicio-Pop
în condiţiile de la începutul secolului al XX-lea, o dată cu afirmarea unor
noi conducători ai mişcării de emancipare naţională, precum Aurel Vlad, Octavian
Goga, Vasile Lucaciu, Ştefan Cicio-Pop, Vasile Goldiş, loan Russu-Şirianu,
"activismul"a redevenit din 1905 politica oficială a mişcării naţionale româneşti,
vizând, în majoritatea cererilor, mai întâi autonomia şi apoi dreptul locuitorilor
din Transilvania de a-şi decide singuri soarta. în 1910 activau în parlamentul de
la Budapesta 5 deputaţi români: Teodor Mihail, Ştefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-
Voie-vod, Nicolae Şerban, Vasile Damian.
Legăturile cu românii din Vechiul Regat au continuat cu intensitate.
irsonalităţi ale culturii româneşti, ca Nicolae /orga, Ar/st/ţa Romanescu, Ion <ca
Caragiale, au vizitat Transilvania şi Bucovina. în 1905 Academia Română a cernat
premiul naţional de poezie lui Octavian Goga. Manifestările legate de memorarea
morţii lui Ştefan cel Mare (1904), jubileul regal (1906), aniversarea 1 800 ani de
la cucerirea Daciei de către romani (1905) au mobilizat naţiunea mână, făcând să
rămână vie imaginea luptei pentru libertate şi independenţă.
Lupta naţională a românilor s-a intensificat odată cu politica de ma-liarizare
care a înregistrat noi momente, periculoase, prin legea Banffy,d\n !96, privind
maghiarizarea denumirii localităţilor şi legile Appony, ce au msfinţit folosirea
limbii maghiare până şi în şcolile confesionale ale iţionalităţior. între 1908 şi
1910 au fost închise 420 de şcoli.
Totodată, s-au afirmat şi alte tactici de luptă. în timp ce Octavian Goga şi
asi/e Lucaciu au susţinut, în mod deschis, unirea cu România, lu/iu Maniu era ai
rezervat, iar unii fruntaşi politici ca Aurel C. Popovici, autorul lucrării
"Statele nite ale Austriei Mari", şi Alexandru Vaida-Voevod s-au raliat
concepţiilor 'deraliste cultivate în jurul arhiducelui Francisc Ferdinand. în plan
politic, o iportanţă deosebită în această perioadă a avut-o şi colaborarea cu
mişcarea xialistă, ce a îmbrăcat forme noi. După ce în 1890 s-a constituit Partidul
dcial-Democrat din Ungaria, cu prilejul unui congres, în 1905 s-a organizat o ecţ/e
română a partidului, ce a îmbrăţişat şi linia luptei naţionale. Socialiştii imani
din Transilvania au întreţinut legături cu cei din Vechiul'Regat. în 1903 o
elegaţie condusă de Constantin Miile s-a aflat în Transilvania şi Banat. Cu
recădere, după reuniunea din 1908, de la Arad, a Partidului Naţional Român, -a
intensificat apropierea, pe platforma luptei pentru emancipare naţională, între
70

mişcarea naţională şi cea socialistă. în condiţiile unor presiuni ale Germaniei la

Budapesta, guvernul Kaiserului fiind tot mai nemulţumit de deplasarea spre Antantă
a României, şi a dorinţei unor cercuri politice maghiare de a adânci unele
disensiuni din sânul burgheziei române din Transilvania, între 1910-1914
reprezentanţi ai guvernului maghiar au purtat tratative cu unii conducători români,
care însă au eşuat datorită poziţiei Budapestei. Calea luptei revoluţionare către
autodeterminarea românilor a devenit, astfel, ireversibilă. ' *f Basarabia.
Teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost anexat de Rusia In urma războiului ruso-
turc din 1806-1812 încheiat cu pacea de la Bucureşti din 1812. în perioada ce a
urmat, în ciuda unui control militar ţarist efectiv, s-a acceptat menţinerea unor
elemente de autonomie specifice provinciilor de margine ale Imperiului. în 1817,
provincia avea o suprafaţă de 45 630 km şi o populaţie de 482 630 de locuitori,
dintre care 86,7% erau români; restul erau ruteni, evrei, lipoveni, greci, armeni,
bulgari, găgăuzi. Ea constituia o zonă cu importanţă economică, date fiind
numeroasele cirezi de vite şi cantităţile mari de cereale ce se obţineau aici.
Cu toate acestea, datorită asupririi naţionale s-a desfăşurat, mereu, un exod
de populaţie peste Prut, în Moldova. în 1818 regiunea a primit statutul de regiune
de graniţă (oblastie), iar centrul său a fost stabilit la Chişinău. S-a elaborat
Regulamentul statului Basarabiei, care a constituit o lovitură grea dată autonomiei
acestei provincii româneşti. Până în 1828 teritoriul a fost condus de un guvernator
militar ce colabora cu un sfat boieresc. Pentru a atrage boierimea locală, s-au
luat măsuri de distribuire, către aceasta, a unor pământuri, în alte zone ale
Rusiei, şi proclamarea sa drept nobilime ereditară. După 1828, măsurile de
integrare forţată a Basarabiei în cadrul Rusiei s-au accelerat, autonomia sa fiind
practic desfiinţată. La capătul perioadei, între 1828 şi 1871, ea a devenit o
simplă provincie (gubernie) în cadrul Imperiului Romanovilor, fiind guvernată
autocratic. Ţarismul a desfăşurat intens o politică de colonizare cu populaţie
slavă, ucraineană, poloneză şi chiar germană adusă din zonele Mării Baltice. în
administraţie s-a desfăşurat un proces de rusificare din ce în ce mai intens.
Statutul de gubernie a semnificat aplicarea legilor ruse, introducerea
instituţiilor corespunzătoare, obligativitatea folosirii limbii ruse şi a
alfabetului chirilic în administraţie, Biserică şi şcoală.
S-a deschis, astfel, drumul politicii de deznaţionalizare, ce a generat
protestul populaţiei româneşti. în Basarabia, principala formă a luptei naţionale a
devenit lupta pentru păstrarea limbii române. în 1848 s-a publicat gazeta
"Românul", iar în 1862 boierul Cristi cerea permisiunea de a deschide o tipografie,
dar solicitarea i-a fost respinsă. Marile evenimente din România, şi anume
revoluţia din 1848-1849, unirea Moldovei cu Muntenia, au avut un ecou puternic în
rândul populaţiei româneşti dintre Prut şi Nistru, fapt ce a determinat
autorităţile ţariste să impună întreruperea oricăror legături cu Ţara,
intensificând politica de rusificare a populaţiei româneşti. în 1867, limba română
a fost interzisă în toate şcolile din Basarabia, limba rusă devenind obligatorie.
în campania de rusificare s-a remarcat Episcopul Pavel Lebedev. S-a decis, de
asemenea, ca toate cărţile vechi bisericeşti să fie strânse din sate şi trimise la
Arhiepiscopia din Chişinău, unde multe din ele au fost distruse. Totuşi, în 1890,
autorităţile ţariste erau nemulţumite de menţinerea şi "afirmarea specificului
171

ional al populaţiei româneşti, astfel că ţarul Alexandru al lII a cerut

/ernatorului Baiiuşkov să cerceteze cauzele ineficientei procesului de ificare.
Românii au continuat, astfel, să reprezinte, în ciuda politicii de naţionalizare,
contingentul etnic cel mai important din Basarabia, lucru jvat şi de recensăminte.
în 1834 ei reprezentau 86% din populaţie, în 1862, 4%, în 1871, 67,4%, iar în 1897,
ca rezistat al rusificării, doar 47,6% dintre uito'ri, dar, oricum, cei mai
numeroşi, căci 19,6% erau ruteni şi ucrainieni, % ruşi, iar 11,8% evrei. Problema
Basarabiei a fost subiect de discuţie între irile Puteri, dar şi între România şi
Rusia. Dacă, în 1856, judeţele din sudul sarabiei, -Cahul, Ismail şi Bolgrad- au
fost retrocedate Moldovei, până în 77 guvernul ţarist a căutat, pe diferite căi, să
anuleze prevederile Tratatului de 3aris în acest sens. A reuşit aceasta însă doar
încălcând integritatea teritorială României, prevăzută a fi respectată prin
Convenţia de la 4 aprilie 1877. wgresul de la Berlin din anul 1878 a acceptat ca
Rusia să încorporeze reaga provincie românească dintre Prut şi Nistru.
La începutul secolului al XX-lea mişcarea naţională a populaţiei româneşti ?
intensificat. Ea a fost condusă de o pleiadă de intelectuali, precum Ion -,ulet,
Ion Pelivan, Emanoil Gavriliţă, Alexandru Nour, Constantin Stere, intelimon Halipa,
Vasile Stroescu şi alţii. După revoluţia din 1905-1907 în \sarabia s-au afirmat
trei grupări, şi anume gruparea radicală a studenţilor, cea ntelectualilor, cea a
boierilor moldoveniconduşi de P. Dicescu, care au format, \\ târziu, Partidul
Moldovenesc Democrat. La Chişinău s-a format şi a activat ocietatea moldovenească
pentru răspândirea culturii naţionale" şi a fost blicat ziarul "Basarabia". în
ciuda represiunii, populaţia românească a ntinuat să militeze pentru emanciparea
naţională, folosirea limbii române în oală, Biserică şi administraţie.
Q 8ucovir-< Anexată în 1775, în urma unor rapturi teritoriale, de către ibsburgi,
Bucovina s-a aflat, până în 1786, sub ocupaţie militară, iar apoi, după 90, a fost
alipită Galiţiei. în 1849 ea a devenit ducat aflat sub directa vernare a
împăratului de la Viena. Politica de deznaţionalizare forţată a nanilor practicată
de Habsburgi a vizat în special Biserica şi şcoala, unde a st interzisă folosirea
limbii române şi au fost facilitate mari imigrări de populaţie raineană, germană,
ruteană, slovacă. în cele din urmă, s-a produs şi iscreşterea treptată a populaţiei
româneşti şi ascendentul populaţiei ucrainene. 1848 populaţia Bucovinei a numărat
377 571 locuitori, din care 209 293 mâni şi 108 907 ucraineni. în 1900, din 730 195
locuitori, 229 018 erau români 297 798 ucraineni. Restul populaţiei era
reprezentată de germani, poloni, aghiari, ruteni, armeni.
Organizarea partidelor politice a avut un rol important şi în lupta naţională n
Bucovina. în anii mişcării memorandiste a luat naştere, la Cernăuţi, vietatea
"Concordia", ce-şi propunea să lupte pentru respectarea autonomiei individualităţii
teritoriului românesc. Mai activau, de asemenea, Societăţile unimea"ş\ "Dacia". în
martie 1892 s-a constituit Partidul Naţional Român km jcovina, organism conducător
al luptei pentru drepturi naţionaJe şi sociale a manilor. Lupta culturală a jucat,
de asemenea, un mare rol. în 1883 s-a ganizat Societatea Şcoala Română, ce a
contribuit, la răspândirea ideologiei ico-româniste. Serbările de la Putna, din
1871, organizate de un comitet din

"iiâ,.
eu -sa. * J- ă

Palatul Mitropoliei din Cernăuţi

care au făcut parte loan Slavici, Mihai Eminescu, A.D. Xenopol, şi la care au luat
parte peste 3 000 români, au reliefat voinţa naţională a românilor. La Putna au
participat Dimitrie Onciul, Nicolae Filipescu, Ion Şendrea, Eudoxiu Hurmuzaki. Cu
acelaşi prilej compozitorul Ciprian Porumbescu, membru al societăţii Arboroasa, a
interpretat "Hora Daciei întregi". Eminescu afirma că, "prin această manifestaţie
s-a ridicat simţul naţional, iar studenţii... vor contribui, după aceasta, într-o
largă măsură la redeşteptarea poporului român...". în acelaşi sens, s-au înscris şi
întreaga activitate a lui Âron Pumnul, comemorarea în 1875, la laşi şi în
străinătate, a unui secol de la răpirea provinciei româneşti, iar peste doi ani a
unui secol de la asasinarea lui Grigore al ///-/ea Ghica, campania de presă din
ziarele "Bucovina", condusă de fraţii Hurmuzaki, "Gazeta Bucovinei", "Patria".
"Junimea literară". Urmare a luptei susţinute, în 1875 s-a inaugurat,- prin grija
lui Ion Gh. Sbiera, la Universitatea germană din Cernăuţi, o catedră de limbă şi
literatură română. La începutul secolului nostru, români din toate provinciile au
luat parte la comemorarea a patru secole de la moartea lui Ştefan cel Mare (1904)
şi la jubileul regal (1906), la acţiunile întreprinse la Putna şi Bucureşti. în
acelaşi timp, românii au putut folosi, în slujba idealurilor lor, hotărârile
guvernului de la Viena privind lărgirea reţelei şcolare şi introducerea, în 1907, a
votului universal.
9> Dcbrogea. Spaţiul dobrogean a urmat un drum propriu, ce a permis
supravieţuirea populaţiei româneşti. Dobrogea nu a fost integrată total
structurilor Imperiului Otoman, iar lupta antiotomană a voievozilor români a
suscitat, mereu, idealul luptei sociale şi naţionale. Până în secolul al XVIII-lea
ea a constituit o provincie de margine cu rol ofensiv, ulterior devenit defensiv.
Din punct de vedere religios, ea a fost supusă mult timp administraţiei de cult a
Mitropoliei Proilavonuiui. Alături de legislaţia otomană a continuat să se
manifeste "obiceiul
173

Untului" De pildă, în secolul al XIX-lea, este menţionată starostia mocanilor a

Hârşova Poarta a colonizat în Dobrogea, în conformitate cu interesele
numeroşi oşteni spahii, ieniceri, iar în secolul al XIX-lea tătari şi cerchezi,
are i-a înzestrat cu pământ Mari suprafeţe funciare s-au aflat în proprietatea
7ămmtelor religioase otomane, dar menţinerea a cinci sisteme de proprietate
implicat mult statutul proprietăţii agricole
Populaţia românească a continuat să vieţuiască în comunităţi proprii nu r în
mediul rural, ci şi în oraşe Centrul politic, administrativ şi militar al unu s-a
aflat, în secolul al XIX-lea, la Babadag După 1848 se constată o ngere a
legăturilor cu românii din Vechiul Regat Biserica şi şcoala au rămas, continuare,
principalele instituţii în luptă pentru drepturi naţionale Cu cursul şi al unor
cărturari ardeleni, şcoala dobrogeană a devenit o armă de ă pentru păstrarea
spiritului românesc, fund întreţinută de comunităţile locale tatul român N/fon
Bălăşescu a fondat circa 25 şcoli, dintre care cea de la oea a fost sprijinită
financiar direct de către guvernul de la Bucureşti igresul de la Berlin din 1878 a
recunoscut dreptul istoric al României asupra )rogei într-o proclamaţie adresată
armatei, la 14 noiembrie 1878, de icipele Carol, cu prilejul unim Dobrogei cu
România, se spunea că "veţi rge în Dobrogea nu în calitate de cuceritori, ci amici,
ca fraţi ai locuitorilor, e de azi înainte sunt concetăţenii noştri"
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX, lupta populaţiei
provinciile româneşti aflate sub dominaţie străină a fost rodul colaborăm iror
forţelor social-politice de pe ambele versante ale Carpaţilor Animaţi de aiul unim,
românii şi-au demonstrat, pe căi şi cu mijloace diferite, dorinţa nă de a trăi şi
crea în limitele aceluiaşi stat naţional, expresie a unei idantăţi naţionale
organice
Din cuvântul lui Ion Ratiu, preşedintele Partidului National Român din
Transilvania, la cesul liderilor mişcării memorandiste din 1894 la Cluj
Onorabilă Curte
Domnilor juraţi
Memorandumul pentru a cărui publicare şi răspândii e suntem traşi ca nişte
făcători de rele ntea acestei bare judecatoresci nu cuprinde precum v-ati putJt
convinge, decât gravaminele loruiui român care ne-a trimis pe noi ca sa cerem
scutul Tronului pentru drepturile lui nesocotite ălcate în picioare
Ceea ce ne-a silit pe noi şi pe întregul popor român ca să facem acest demers
este faptul că t legislatiunea cât şi guvernul ne-a adus la convingerea
nestrămutata că în fata lor pentru noi ba de dreptate nu poate fi
în zadar au fost toate promisiunile ce s-au dat în repetite rânduri pentru
respectarea ptunlor noastre naţionale în zadar am încercat toate formele şi
mijloacele legaie în zadar ne-am ns la toţi factorii competenţi ai statului
Esclusivismul de rasa a declarat războiu de esterminare limbei şi naţionalităţii
noastre
Nu ne mai rămăsese doar decât acesta singură cale a apelului la factorul suprem
al statului a opiniunea publica a lumii civilisate
Fata de acest act care nu conţine decât curatul adevăr şi este icoana
credincioasă a erintelor şi nedreptăţilor seculare ce le îndură poporul român din
Transilvania şi Ungaria trebuia i egimul ori sa se desvinovateasca ori să-şi
rasbune

Desvinovătirea nu era cu putinţă a ales calea răsbunarei

Ne-a împiedicat sa ajungem la Tron şi acum ne supune judecăţii acelora contra
cărora ne-am plâns
Ceea ce se discuta aici domnilor este însăşi esistenta poporului român
Esistenta unui popor însă nu se discută se afirma
De aceea nu ne e în gând să venim înaintea d-voastră să dovedim că avem
dreptul la esistenta
fntr-o asemenea cestiune nu ne putem apăra în fata d-voastră nu putem decât
să acusam în fata lumei civilisate sistemul asupritor care tinde să ne răpească
ceea ce un popor are mai scump legea şi limba1
De aceea nu mai suntem aici acusati suntem acusaton
Procesul Cârtii de Aur
"Procurorul reqesc din Cluj a ridicat deci acuză în contra autorului Cârtii de
aur pentru agitaţie şi atâtare şi a cerut iar Tribunalul regesc din Cluj a ordonat
confiscarea volumului prim din Cartea de aur S au confiscat toate exemplarele din
acest volum pe cari jgdele de instrucţie din Sibiu Ie-a găsit în locuinţa autorului
cartn şi s a confiscat cartea şi de la abonaţii cari o primiseră prin poştă în
actul de acuzare erau trecute apoi pasage'e din carte în cari s-a împiedicat
puterea executiva a statului şi cari erau toate scoase din vorbirea lui Simeon
Bărnutiu rostita în catedrala din Blaj din 2/14 mai 1848 am proclamatiunea lui tot
de la 1848 şi din alte documente istorice din acel an ori din altn apropiaţi şi se
spunea ca păcatul cărtn e acela că e scrisă româneşte cu menirea de a fi răspândita
printre romani
Procesul Cărtn de aur a fost de mare însemnătate de însemnătate egală cu al
Republicei şi al Memorandului cu deosebirea că aceste două au fost intentate
prezentului poporului român din statul ungar iar Cartea de aur a fost dată în
judecata prntru trecutul poporului nostru Nu cartea nu autorul ci trecutul frumosul
trecut al poporului român din patria aceasta a fost tras la bara judecătoreasca
Consulul Turciei la laşi Selim Gurdji la 20 mai 1908 despre idealul unităţii
naţionale la românii din Bucovina
Vizitele în grup ale românilor din Bucovina şi Transilvania aveau până acum
aparenta unor iniţiative particulare guvernul român caută în mod riguros să nu
trezească deloc susceptibilitatea vecinilor sai austro-ungan dar pe măsură ce
aceste vizite devin mai frecvente menajamentele guvernului (român) tind de asemenea
să slăbească Astfel la 19 curent vs invitaţi de primăria laşului 700 de bucovineni
aparţinând tuturor claselor populaţiei au fost timp de trei zile oaspeţii
moldovenilor toate toasturile lor au fost pentru Bucovina şi Transilvania nici un
cuvânt peitru împăratul rege De altfel opinia publică interpretează aceste
manifestaţii ca un prim pas către unire Orice român care trece prin şcoala învata
că Bucovina Transilvania şi Basarabia sunt provincii detaşate din regatul român şi
că mai devreme sau mai târziu ele vor trebui să revină la patria mamă
Ziarul Drug din Chişmău despre intensificarea luptei culturale a românilor din
Basarabia
S-a format un cerc al cărui scop tinde la deschiderea de şcoli româneşti
în Basarabia predarea limbii româneşti dezvoltarea gustului pentru literatura
romanească într-un cuvânt s-a făcut primul pas care fatal va duce la antagonism Şi
desigur majoritatea va prefera să înveţe în limba maternă în cea românească Deci
înstrăinarea de Rusia e inevitabilă
TEMĂ
1 Care a fost statutul politic al Transilvaniei în cadrul regimului dualist austro-
ungar?
2 Reliefaţi importanta istorică a mişcăm memorandlste
3 înfăţişaţi cai şi metode utilizate în lupta naţională de către românii aflaţi sub
stăpânire
străină
175

MIŞCĂRI SOCIALE LA CUMPĂNA SECOLELOR ALXIX-LEA-ALXX-LEA

- PROBLEMA AGRARĂ ÎN ROMÂNIA LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA Şl
ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX.
- FRĂMÂNTĂRI SI RĂSCOALE ŢĂRĂNEŞTI (1888-1907).
- RĂSCOALA DIN 1907 SI CONSECINŢELE SALE ÎN VIAŢA SOCIAL-POLIT1CA A
ROMÂNIEI.
-ACŢIUNI SOCIALE ALE LUCRĂTORILOR INDUSTRIALI.
Problema agrară în RomSn >a sfârşitul secolului a! XIX-Iea şi eputul secolului
XX. Predominarea agriculturii în ansamblul economiei ionale şi afirmarea deschisă a
neajunsurilor multiple din cadrul său a generat societate o veritabilă problemă
agrară, care după anul 1878, a urmat o jlutie lentă, către o soluţie impusă de
realităţile din lumea satului românesc, ntrîi această perioadă, ea s-a constituit,
alături de problema electorală, ca un iectiv major al vieţii social-politice din
România. Pentru rezolvarea sa grabnică iu pronunţat, între alţii, Vasile
Kogălniceanu, Constantin Garoflid, Spiru Haret, >du Rosetti, Constantin Dobrogeanu-
Gherea. Repartiţia injustă a fondului iciar, în condiţiile în care reforma agrară
din august 1864 nu a rezolvat >blema agrară, fiind şi incompletă, iar România se
plasa, la sfârşitul secolului cut, pe locul patru în lume în ceea ce priveşte
exportul de cereale, a făcut ca jaţia ţărănimii, principalul producător economic,
să se agraveze permanent.
După unele date, în 1905, 91,9% din populaţia Vechiului Regat trăia la sate 7
790 de mari proprietari funciari posedau o dată şi jumătate mai mult pământ cât 957
287 gospodării ţărăneşti luate la un loc. Marea proprietate funciară era ţinută,
între alţii, de bogaţi proprietari funciari, ca Gheorghe Gr. Cantacuzino, isarab
Brâncovenu, Dinu Mihail. O statistică din 1903 menţiona că 300 000 de nilii
ţărăneşti nu aveau deloc pământ, iar 423 403 de familii aveau până la trei ctare.
Şi această integritate a tins mereu să se agraveze. Repartiţia proprietăţii rare în
jurul anului 1907 reiese din tabelul de mai jos.
REPARTIŢIA PROPRIETĂŢILOR FUNCIARE ÎN ROMÂNIA ÎN A DOUA IMĂTATE A SECOLULUI AL
XIX-LEA

Nr. de hectare% din suprafaţa cultivatăpână în 10 hectare40,29 %10-50 ha8,89 %50-

100 ha2,13%100-500 ha10,43%peste 500 ha38,26 %

Clăcaşi: aprox 940 000 ha.

Salonta HuedîrK,
J*> >" Pământ cultivat' 0,78 mii. ha.
Pământ urbarial 90 000 ha.
.," ,, Arad ■ - A1 o,
Nadlac \_a -(848 Abrud
 Pământ cultivat: Jimbolia 2-3mil ha
Pământ iurbarial. 0,7 mii. ha. v
u/> Măn
■ '- r 1,4 mi/, ha. >iS v
11848 Proprietari în folosinţă directă ' ""
Orşova • . \642 000 ha
LEGENDA
7Z\ Gospodării ţărăneşti
wj cu întindere medie de 1 Ha
t
1 Gospodării ţărăneşti •*w cu întindere medie de 7 ha
=3= Gospodării ţărăneşti
~ ~ cu întindere medie de 19 ha
BELGR/v'-

Pământ cultivat' 0,75 mii ha.

Pământ urbarial: 67 000 ha.
Şiret Rădăuţi
Halmeu
Satu Mare "_"""_
Cărei . La1848 Vişeul de Sus
Moldovenesc
Ţărani: aprox 4,4 mii. ha
v_ _
Marea proprietate.:
Proprie W tari :
aprox. 4,2 mii. ha Oradea
Stratificata ţărănimii
p fţ 2,4
1,96 mil:ha-
***fi\
"Proprietari şi stat - Stratificarea 7 O/V§I!' marilor
proprietafri61 milji|ha|j
rf La 1860
firi:
ţ (Principatele Unite)t
.3 mii. ha.

oghitev
Soroca
Dumbrăveni Bălti
Orhei
Tirasi
Călăraşi Chişinău
TgLăpuşneiT|gn|na Huşi
Leova
Cetatea Albă Tatarbunar
ş Cahul
Ţărani 30% mii. ha.
Comrat
Bolgrad
Chilia Nouă Ismail
Tulcea
I.Şerpilor Suiina
Sf.Gheorghe
, Craiova -
Vidm ) ")
Giurgiu
Rusciuc
Proprietari mici, întindere medie a proprietăţii 114 ha
Proprietari mijlocii, întindere medie a proprietăţii 486 ha
Mari proprietari, întindere iwi •■ a proprietăţii, peste 2 000 ha

La 1860 ?
(Ţara Românească) 5" f*?*:
Calafat
■ Turnu Măgyrek
Nicopole

După 1864
Silistra
Bazargic Balcic

Xonstanţa Mangalia

Principalul defect al legii agrare din 1864, în ciuda măsurilor luate între
şi 1886, a fost că ţăranii primeau prea puţin pământ. Cu toate eforturile de
re a bazei tehnice a agriculturii, unii mari proprietari au preferat să se
ze, în continuare, pe intensificarea muncii ţăranilor. De aceea, cei din urmă
siliţi să încheie învoieli suplimentare, care până în 1882 au fost îndeplinite
od silit, de multe ori, prin apelul la dorobanţi. Sistemul de învoieli agricole
ivantajâ, astfel, masiv pe ţărani, supuşi unui regim de muncă tot mai intens.
.ractele agricole s-au menţinut şi la sfârşitul secolului al XIX-lea. La
varea situaţiei ţărănimii a contribuit şi dezvoltarea sistemului arendăşiei, ca
ntermediar între ţăran şi proprietar, printre cele mai răspândite din Europa
ei epoci. In 1907, din 180 mari proprietari funciari doar 40 preferau să nu-şi
ideze pământul. S-a ajuns chiar la constituirea unor trusturi arendăşeşti,
;um cel al fraţilor Fischer-Justin, Costiner, Mirică, Pappiu, care, în 1905,
neau venituri uriaşe din exploatarea unor suprafeţe ce însemnau 159 399 ha.
•n arabil. Deoarece unii contemporani au supralicitat caracterul antisemit al
cărilor ţărănimii, menţionăm că, în jurul lui 1907 44% din arendaşi erau
îâni, 43% evrei, iar 13% străini.
Starea de sărăcie a ţărănimii a fost adâncită şi de marile diferenţe dintre
ani privind numărul de vite de tracţiune şi hrană. Lumea satelor se confrunta
grave probleme economice, sociale şi sanitare, pe care statul, în ciuda unor
rturi, a fost incapabil să le rezolve. Majoritatea ţărănimii se afla la discreţia
Tiătarilor, fiind apăsată de dobânzi uriaşe percepute în schimbul împru-
iturilor. S-au adăugat, totodată, numeroase boli, regimul de subalimentaţie,
ndiţiile grele de viaţă, toate grevând dureros asupra situaţiei ţărănimii. Politica
vernamentală a vizat, până la răscoala din 1907, doar soluţii paleative la o
ablemă atât de acută în societatea românească. S-au urmărit, aşadar,
întinerea marii proprietăţi agricole şi întărirea celei mici. Se dorea rezolvarea
oblemei agrare doar prin vânzarea pământului din domeniile statului şi
■yordarea de credite către ţărănime.
Frământări şi răscoale ţărăneşti (1888-1907). Frământările şi agitaţiile
rănimii, al căror punct culminant l-au reprezentat răscoalele, au pus în lumină
ontradictiile din sânul societăţii româneşti în pragul secolului al XX-lea şi au
onstituit forme de acţiune specifică în viaţa satului.
în martie 1888, pe fondul luptei contra guvernului, s-a răspândit în
luntenia zvonul că guvernul a decis împroprietărirea ţăranilor, dar marii
roprietari funciari au convins pe primari să nu înfăptuiască aceasta, element
are a constituit pretextul nemulţumirii ţăranilor. La 22 martie /3 aprilie 1888,
•refectu! de Ialomiţa s-a îndreptat spre Urziceni, unde se strânseseră mari mase
le ţărani, pentru a-i linişti, dar nu a reuşit. Răscoala s-a extins, în luna
aprilie
I888, în judeţele Prahova, Vlaşca, Gorj, Mehedinţi, Ilfov, Vaslui, Roman, Tecuci,
Suceava, Neamţ. Printre localităţile ce au devenit focare ale răscoalei au fost
Lipia Bo/dani (jud. Ilfov) şi Dumbrăveni §\\6 Botoşani). Ţăranii au ars conace, au
distrus registrele de proprietate, s-au răfuit cu reprezentanţii administraţiei de
stat, au trecut la împărţirea rezervelor de cereale, în principal de porumb. Cete
de ţărani au încercat să pătrundă în oraşe ca Galaţi şi Mizii. Autorităţile au
trecut
la reprimarea răscoalei. Mulţi ţărani au fost ucişi sau răniţi, iar peste 3 000 au
fost arestaţi.

/ LEGENDA
• Răscoala din 1888
w Mişcân ţărăneşti în 1893-1894
A şi 1898-18 99
OM Mişcări ţărăneşti în Transilvania
până la 1900
/ y, Greve de seceriş în Transilvania
y// ' până la 1900
Hust Halmeu
Darabani
1 • \nur>onvpm
Şiret " Dorohor Rădăuţi ftţS.. w, Vişeul de Sus uui ouw •-
w us

'/
"7-
Orhei Călăraşi"
Miclâuşan'.Ch,şinlu
• > Tighma Tiraspoi
w N Tq.Lăpuşnei
- vV HUS' ' ' Câuşao>i- .
▼ y ■" Comrat '
T- /Bârlaa Cetatea Aibă.
- ■ m
Cahul Tatarbunar }&GS&
Bolgraa
Nouă e I.Şerpilor
fsulma
f
Sf.Gheorghe
\
l Bacău'o
■ li
Cernavodă
Constanţa
Mangalia
BazargiC Balcic
Baia Mare Târgu Lapuş
/Tx.SatuMare S'Qhet Cărei J
■s Mişcări ţărăneşti şi greve de seceriş în Transilvania între 1900-1914,
Oradea
Cefa Salonta
( /Sălaci 'Valea lui Mihai-'
Marghita
t>ej
 Negre ni Aleşd
Huedin
C|U1 GheorghienP
J Turda Târ9u Mureş
.s" ~ j"sSangeorgi
Câmpeni o ,H ,' '" de Pădure
Semlac
Brad Abrud
Deva
Jimbolia
Alba lulia' Sebeş' Orăştie
Lugoj
Haţeg Caransebeş - petroşani )
Bala de Arama
BELGRAD ' Târgu Jiu
Moldova Veche •
Turnu Severin. Flt şl,>
RĂSCOALA DIN 1907
• Principalele localităţi răsculaţi
□Craiova
Caracal
Vidin
o Localităţi în care au avut loc acţiuni' de solidaritate ale muncitorilor şi
ţăranilor
Lom Ţurnu Măgurele-*
ZimniceaL-l
n Localităţi în care au avut loc ciocniri între răsculaţi şi unităţile
represoare
A. Localităţi bombardate de unităţile represoare
♦ Reşedinţe de judeţ şi alte centre

Silit de agitaţiile ţărăneşti guvernul a propus Parlamentului unele măsuri înd

vânzarea unor moşii ale statutului către ţărani, modificarea unor /ederi ale legii
tocmelilor agricole, dar în esenţă legislaţia agrară a rămas limbată. în anii 1888-
1889 noi agitaţii ţărăneşti au fost înregistrate în iţele laşi, Bacău, Vaslui,
Roman, Vlaşca, Ilfov, Mehedinţi, Prahova, Dolj. în rina anului 1893 şi în anul
următor, în urma unor noi legi date de guvernul servator, obligaţiile financiare
ale ţăranilor au sporit mult. Aceasta a generat răscoale în judeţele Vaslui,
Botoşani, Tutova, Vâlcea, Dolj. în 1899 răs-lele au cuprins şi alte judeţe. După
anul 1900, introducerea unui impozit pe turile spirtoase a trezit numeroase
nemulţumiri în lumea satelor.
Demn de subliniat este şi faptul că, la începutul secolului nostru mişcarea
ia/istă s-a implicat mai mult în abordarea problemei agrare, încercând, prin
rmediul cluburilor sale la sate, pătrunderea ideilor socialiste şi în lumea ilă.
Circa 230 de cluburi au fost formate în Câmpia Munteniei, unele grupând 3 de
membri. Ea s-a desfăşurat, astfel, în condiţiile agravării problemei gre, a
transformării sale într-un indiciu în funcţie de care urma să se decidă ■ctia
progresului societăţii româneşti, a bunelor intenţii, a politicii deseori itropice
a guvernelor, dar fără un efect concret.
Răscoala d<n 190? şi vo-'-ih i. v>ţeSc sale In V>-H;> socia!-poîitrcă a
"mâniei.Răscoala din 1907 a constituit apogeul mişcărilor sociale de la finele >cii
modeme, ce s-a remarcat printr-o amploare, intensitate, grad de violenţă, irindere
şi caracter exploziv fără precedent. Unii contemporani au întrevăzut ;a un
veritabil război ţărănesc, ce a impus cu stringenţă necesitatea rezolvării blemei
agrare.
Răscoala a izbucnit la 8/21 februarie 1907 în satul Flămânzi (jud. Boto-li), pe o
mare moşie a trustului fraţilor Fischer. Ţăranii au cerut încheierea )r învoieli
mai lesnicioase, dar administratorul a refuzat, drept pentru care a t bătut şi
alungat. Agitaţia a cuprins repede numeroase sate şi comune din dul Moldovei - jud.
Dorohoi şi laşi. Unii au lansat zvonul că răscoala s-a reptat contra arendaşilor
evrei, dar desfăşurarea evenimentelor ulterioare a efat falsitatea acestei
afirmaţii. Au fost alungaţi proprietari, cârciumari şi ndaşi, s-au devastat
conacele şi sediile administraţiei locale. Primele ciocniri forţele de represiune
au determinat intensificarea răscoalei, al cărui apogeu a t atins în Moldova între
5 şi 10 martie 1907. Răscoala s-a extins ulterior în ntenia şi Oltenia - jud.
Romanaţi, Vlaşca, Teleorman, Ilfov, Dolj. Cel din nă, şi mai ales satul Băileşti, a
reprezentat un puternic focar de răscoală. între şi 15 martie 1907 răscoala a atins
apogeul în sudul ţării. S-a încercat de către ani forţarea barierelor oraşelor şi
pătrunderea în centrele urbane: precum rabia, Râmnicu Sărat, Giurgiu, Buzău.
Ţărănimea a utilizat, în cadrul unei mişcări spontane, diverse forme de ită,
precum întocmirea de petiţii, distrugerea registrelor de proprietate, icarea
conacelor marilor proprietari, încercarea de a ridica unele fortificaţii, trugerea
liniilor de comunicaţie, pentru a împiedica deplasarea forţelor de )resiune..
Solicitările ţărănimii erau concentrate în formula: "Noi vrem mântl". în unele
cazuri, documentele menţionează unii lideri locali ai ţăranilor numiţi şi
"studenţi". Dezvăluind un registru mai larg al nemulţumirilor sociale,
0

:tf"

/ IM

La asaltul conacelor. Litografie de A. Demian

numeroşi lucrători industriali şi-au manifestat pe diferite căi solidaritatea cu
răsculaţii la Galaţi, Brăila, Paşcani, Valea Prahovei.
Intensitatea răscoalei a determinat r' icţia autorităţilor, ce au recurs la
unităţile militare. La 12/25 martie 1907 guvernul conservator a demisionat şi a
lăsat locul unuia liberal, pe care l-a sprijinit însă, prim-ministru fiind DA.
Sturdza. Guvernul a reprimat violent răscoala. S-a folosit artileria pentru
"pacificarea" unor sate, precum la Stăneşti, Bă/ieşti, Vieru şi Hodivoaia. Numeroşi
ţărani au fost ucişi, alţii urmăriţi în justiţie şi condamnaţi la ani grei de
închisoare.
Numărul victimelor este dificil de precizat cu exactitate. Ion I.C. Brătianu
menţiona în Parlament numărul de 419 ţărani ucişi. Ziarele patronate de Constantin
Miile, .Adevărul" şi "Dimineaţa", dădeau cifra de 12-13 000 de victime. Regele
Caro/1 declara ministrului Angliei la Bucureşti că era vorba de "mai multe mii". Au
luat poziţie, protestând contra intervenţiei violente a forţelor de represiune,
numeroşi intelectuali, ca Nicoale /orga, Alexandru Vlahuţă, Ion Luca Caragiale,
Constantin Stere, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Radu Rosettişi alţii. Ei au
subliniat, totodată, alături de o susţinută campanie de prec.ă a socialiştilor,
prin Mihail Gheorghiu-Bujor, că guvernul avea o responsabilitate deosebită pentru
soarta ţărănimii şi a ţării în general, şi de aceea se impunr • rezolvarea
neîntârziată a "chestiunii ţărăneşti".
Răscoala a avut o audienţă deosebită în provinciile româneşti aflate ' b
dominaţie străină (Transilvania, Bucovina, Basarabia), precum şi un re ou deosebit
în presa din Serbia, Bulgaria, Austro-Ungaria, Canada, Germania, .are a înfăţişat
cititorilor situaţia ţărănimii din România, şi a criticat reprimarea
181

ntă a mişcăm sociale Austro-Ungaria şi-a manifestat chiar "îngrijorarea" faţa

/enimentele din România şi repercusiunile lor posibile asupra românilor din
silvania Răscoala a fost menţionată şi în lucrările Congresului din 1907 de
uttgarta\ Internaţionalei a ll-a
Răscoala din 1907 a determinat impunerea fermă în opinia publică din ânia a
problemei agrare şi a tras un semnal de alarmă în legătură cu
adictnle din ţara noastră şi necesitatea adoptăm unor măsuri eficiente drnele ce s-
au succedat la conducerea ţării au adoptat noi măsuri în cadrul latiei agrare
Astfel, între 1907-1909 s-au adoptat legea pentru învoirile -,ole, ce a stabilit un
plafon maxim de arendă, legi privind înfiinţarea Casei i/e,' mărginirea dreptului
de a avea proprietăţi în arenda, trecerea în netatea statului a unor terenuri
agricole, legea de modificare a unor eden privind băncile populare, ce a înlesnit
unele împrumuturi acordate iilor, cea privind judecătoriile de ocoale, ce urmau să
rezolve litigiile între ii şi proprietari, legea pentru constituirea obştilor
ţărăneşti de arendare în a unei legislaţii agrare, care a afectat, în principal,
poziţiile conservatorilor, Ierna agrară a continuat să rămână o preocupare a vieţii
politice interne, de ărei rezolvare depindea însăşi evoluţia ţării în climatul de
puternică /escenţă social-pohtică de la începutul secolului nostru în România,
liberalii ustinut, după 1913, necesitatea înfăptuim unei reforme agrare şi
electorale Acţiuni sociale ale Sucrătoriior industriali. Progresul economiei
româ-
1 după cucerirea independenţei de stat, aflată, de altfel, sub semnul
isificărn revoluţiei industriale, a determinat afirmarea lucrătorilor industriali,
centraţi în zone ca Bucureşti, porturile dunărene, Valea Prahovei Trăind şi
cind în condiţii dificile, rezultat al realizăm revoluţiei industriale, aceştia au
mizat acţiuni de luptă specifice nivelului lor de dezvoltare Grevele s-au
jlţit şi au căpătat amploare şi durată La sfârşitul secolului trecut, pot fi
iţite grevele căruţaşilor din Brăila (1884), ale muncitorilor tipografi din laşi şi
ureşti (1886, 1887), ale ceferiştilor din Galaţi şi Bucureşti (1888) Orga-
rea unor formaţiuni politice ale socialiştilor şi ale sindicatelor a determinat o
iă nouă în lupta pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă între
2 şi 1906 au avut loc 580 acţiuni greviste în acelaşi timp, lucrătorii
industriali
J exprimat solidaritatea cu lupta ţărănimii, au luat cunoştinţă de poziţia
îărn sociale faţă de rezolvarea problemei naţionale, agrare şi electorale, faţă
;onflictul militar, care se contura în lume
Pe fondul progresului în structura social-economică a ţării contradicţiile ale au
evoluat, rezolvarea lor fiind avută în vedere de toate echipele ernamentale ca o
soluţie pentru propăşirea ţării
* * *
Din raportuldin 7 februarie 1906 al procurorului general N Leonescu către ministrul
justiţiei
Este absolut imposibil locuitorilor din comuna Fălciu ca să arendeze pământ
pentru hrană aş pe alte moşii, chiar când acei care le posedă ar voi a le arenda,
fiindcă nu-şi poate îndepărta pe care trebuie să o aibă pe fiecare zi acasă, pentru
hrana copiilor, şi nu-şi poate cultiva, ■ghe şi transporta recolta de la distante
considerabile

Am pus în vedere atât inspectorului comunal cât şi ajutorului de primar Gh

Grancea ca sa ia toate măsurile de a preveni în caz când locuitorii comunei Fălciu
ar voi ca să atace proprietăţile vecine, şi să încunoştimteze de urgentă parchetul
Mi-e teamă domnule ministru, că orice măsuri se vor lua şi orice sfaturi se
vor da locuitorilor lipsiţi absolut de pământ pentru hrană şi păşune vor rămâne
ineficace în fata marei mizerii produse prin refuzul arendaşilor de a ie da pământ
fie pe bani fie pe muncă, şi vor săvârşi delicte şi crime constrânşi de nevoi
în urma celor raportate, vă rugăm domnule ministru ca în lipsa unui text de
lege care să le impuie tuturor arendaşilor şi proprietarilor ca să dea o câtime de
pământ pentru o hrană şi păşunat locuitorilor care au trebuinţă, ca să luaţi măsuri
de a se îndrepta această stare de lucruri din partea arendaşilor şi proprietarilor,
pentru că astfel să se poată preîntimpina nemulţumirile şi răscoalele săteşti
Articolul Apărarea mea de Vas/Ie Kogălmceanu
Răscoalele ţărăneşti din martie 1907 au avut de urmare firească o întinsă
cercetare judiciară şi administrativă pentru aflarea autorilor răscoalei La
început, în martie şi aprilie opinia publică, fund încă sub impresiunea zguduitoare
a revoltelor, credea că ţăranii s-au răsculat împinşi de instigatori sau de vreo
orgamzatiune revoluţionară care lucra la sate
 în atmosfera aceasta încărcată a început să nască, să pnnză încetul cu
încetul şi apoi să ia trup definitiv acuzarea că vina, sau cel puţin o parte din
vină o am eu Dintru întâi nimeni nu s-a gândit la mine La izbucnirea revoltei eram
liniştit, crezând, ca atâţia altn că nu e vorba decât de izbucnire, a unei
nemulţumiri locale Era însă scânteia care căzuse într-un butoi cu dinamită
întreaga tară luă foc Atunci bănuielile care rătăciseră câteva zile de colo
în colo, care
trecuseră graniţa şi dădeau vina pe seama străinilor, s,e opriră asupra mea
y Instrucţia începuse în tot cuprinsul ţării Şefii armatei instruiau, agenţii
administrativi instruiau
membrii justiţiei mstruiau Ideea fixă, preconcepută cu care porniseră toţi la
cercetare era că ne aflăm în fata unei revoluţii organizate Trebuia să se afle
organizaţia
Constatarea aceasta este adevărată, este adevărul sfânt Astfel actele de
acuzare ale parchetelor ar menţiona numele instigatorilor Imediat pe aceste acte,
încheierea este că răscoalele ţărăneşti din 1907 nu se datorează instigatiunilor
vreunei orgamzatium criminale ci stărei economice şi culturale a ţăranilor (subl în
text) Constatarea aceasta priveşte întreaga tară şi nu eu sunt acela care o fac, ci
actele judecătoreşti oficiale '
Cu privire la reprimarea răscoalei din 1907
în privinţa modului în care trebuia executată reprimarea răscoalei trebuia
spus că Ministerul de interne şi cel de război au emis ordine dintre cele mai
.energice , prin care au imprimat, de la bun început acestei acţiuni, un caracter
deosebit d"sângeros lată câteva din aceste ordine Generalul Gigârtu, comandantul
diviziei a ll-a de la Craiova cerea în 14 martie prefectului de Dolj să se aducă la
cunoştinţa autorităţilor şi locuitorilor chiar din locurile nerăzvrătite, că trupa
are ordin să tragă atât cu armele cât şi cu tunurile '(Subl în text) într-o
circulară din 16 martie către prefecţii de judeţe ministrul de interne I I C
Brătianu atrăgea atenţia asupra absolutei necesităţi de a reprima chiar din primul
moment în modul cel mai energic La 16 martie generalul Gigârtu reamintea
garnizoanelor Râmmcu Vâlcea, Slatina, Caracal regimentelor 2, 3, 19, 26 infanterie,
1 2 cavalerie, 1, 9 artilerie batalionul 1, 5 vânători, regimentelor 1, 2 călăraşi
şi batalionul Cantemir 12, ordinele ministrului de Război rezumându-l astfel
.energie - foc în carne Prinderea capetelor agitatoare în aceeaşi zi ordinul nr 11
687 ulterior primul emis de acelaşi general regimentelor Rovine nr 26 9 Artilerie,
1 Călăraşi suna astfel Vă ordon să reprimaţi în mod exemplar distrugând totul şi
împuşcând pe capii răzvrătiţilor, fără a vă mulţumi făcând numai prizonieri
Nemulţumit de rezultatul acţiunilor de reprimare comandantul Corpului 1 de
armată generalul Năsturel, a dat la 17 martie Diviziei a ll-a ordinul ,ca în 48 de
ore răscoala să înceteze' El cerea generalului Gigârtu, comandantul acestei
divizii, să ordone tuturor detaşamentelor ca
183

nd în localităţile răsculate şi ajungând poate după consumarea crimei de către

răsculaţi, ta să nu împiedice trupa de a ucide pe făptuitori, să nu o împiedice de
a incendia casele lor".
Memoriu de revendicări al lucrătorilor de la moara "Steaua" din Galaţi în timpul
grevei >/<? 1. Orele de lucru să fie de la 12 la 10 ore pe zi, iar cele două ore de
lucru până la schimb,
bunul mers al moarei, să se plătească supliment după preţul zilei.
2. Mărirea salariilor tuturor categoriilor de lucrători cu 30 la sută pe zi.
3 A nu fi concediat din lucru nici un lucrător sau lucrătoare din cei aflaţi
actualmente în grevă n de un an de zile, şi în special din acei ce vin ca
reprezentanţi la aducerea la îndeplinire a ■jicărilor cerute de noi, fiind expresia
sinceră a noastră.
4. Respectarea repaosului duminical în întregime pentru reculegere de forţe;
repaosul să
-,ă de duminică dimineaţa şi până luni dimineaţa.
5. Facerea unui act de învoială între noi şi direcţia fabricii, semnat de 5
delegaţi lucrători la
ş, dl. director al fabricii şi secretarul Comisiei Generale a Sindicatelor din ţară
şi din onor,
(a de Comerţ.
6. Cerem ca plata să se facă pentru partida de zi să se facă la orele 5 seara ca
toţi să ne
i face târguiala, târgul fiind închis legal. Plata să se facă în argint şi bilete
de bancă, iar nu în
i cu bani de nichel, găsindu-se lipsă în ele.
7. Cerem ca, din împrejurări când un lucrător sau lucrătoare a întârziat 5-10
minute să fie
3 a-şi continua lucrul.
8. Cerem ca toţi lucrătorii şi lucrătoarele să fie respectaţi tio personalul
superior, a nu se mai
, cuvinte imorale şi josnice chiar pentru onoarea personalului superic al moarei,
cât şi gradului
psire morală a lucrătorilor şi lucrătoarelor.
9. Cerem ca, când moara are nevoie a sta vreo zi pentru difer, eparaţii, lu-
rătoni să fie
adică cu toţii să fie asiguraţi cu 6 zile de lucru pe săptămână.
10. Cerem plata zilelor în intregral cât vom sta în grevă, greva fiind provocată
de dl.
ijstrator al moarei.
11. Cerem ca nici un lucrător să nu fie amendat pentru diferite ambiţiuni
personale ale şefilor,
fie mai întâi judecată fapta lucrătorului printr-o comisie compusă din 5 lucrători
şi doi din
rialul superior al moarei.
Lucrătorilor să nu li se aplice amenda sub nici o formă, ci numai o morală
cuviincioasă.
12. Cerem înlocuirea d-lui administrator al moarei, care ne învrăjbeşte şi ne
maltratează
jceşte, aducând injurii legilor ţării; asemenea şi a subşefului morar, pentru
echilibrarea
-liei între lucrători şi personalul superior al moarei..."
TEMĂ:
1. Care a fost statutul problemei agrare în "omânia, la cumpăna secolelor al XIX-
lea - al
XX-lea.
2. Demonstraţi caracterul rădicai ai răscoalei ţărăneşti din 1907.
1.
CULTURA ROMÂNEASCĂ LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA SI ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-
LEA
- TRĂSĂTURI GENERALE.
- INSTITUŢIILE DE CULTURĂ. SOCIETĂŢI SI ASOCIAŢII CULTURALE.
- ÎNVĂŢĂMÂNTUL.
- MIŞCAREA ARTISTICĂ.
Trăsături generale. Deşi lipsită de cadrul unui stat pe deplin unitar, viaţa
culturală a românilor a beneficiat de o relativă coeziune. într-o perioadă de
profunde mutaţii social-politice, de definire a matricei proprii spiritualităţii
româneşti moderne, Vechiul Regat a constituit, în perioada 1878-1918, centrul în
jurul căruia au gravitat forţele creatoare din provinciile româneşti aflate sub
dominaţie străină. Oamenii de cultură din Transilvania, Basarabia şi Bucovina s-au
stabilit şi au creat la sud şi la răsărit de Carpaţi. Alţii au continuat să
trăiască şi să activeze în provinciile natale, dar au păstrat o strânsă legătură cu
România. Era, astfel, ilustrat un fenomen de osmoză culturală, cu adânci rădăcini
în tradiţia istorică a poporului nostru.
Perioada dintre 1878-1918 a constituit, în plan cultural, o continuare a celei
precedente, atât prin linia dominantă a preocupărilor cât şi prin personalităţile
care o ilustrează. Este cazul lui Vasile Alecsandri, Theodor Aman şi Gheorghe
Tattarescu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu
Hasdeu. în egală măsură, această perioadă reprezintă un preambul în evoluţia
culturală care avea să se desăvârşească după Marea Unire. O serie de personalităţi
de primă mărime ale vieţii culturale din perioada interbelică îşi încep acum
activitatea, ca de exemplu: istoricul Nicolae lorga, scriitorii Mihail Sadoveanu şi
Tudor Arghezi, artiştii plastici Constantin Brâncuşi, Gheorghe Petraşcu şi Theodor
Pallady, savantul Henri Coandă, compozitorul George Enescuşi alţii. Astfel, această
perioadă reprezintă o punte de cristalizări şi împliniri între generaţia paşoptistă
şi cultura primei jumătăţi a secolului al XX-lea.
l tiîuţiiie de cultură, Societă?' şi a .oriaţiî culttvaie. Un element de
coeziune a spiritului creator din întregul spaţiu românesc, îl reprezenta Academia.
Constituită în 1866 ca "Societatea literară română', cu misiunea de a stabili
ortografia, gramatica şi dicţionarul limbii române, ea şi-a modificat, încă de la
sesiunea inaugurală - august 1867 - numele în "Societatea Academică Română", iar
începând din 1872 a ajuns să-şi lărgească domeniul de competenţe, admiţând între
membrii săi oameni de ştiinţă de prestigiu din domenii ca: medicina (Nicolae
Kretzulescu), ştiinţele naturale (A. Fătu), economia (Petre S. Aurel/ansi loan
Ghica), geologia (Gregoriu Ştefănescu). în mai 1879 a adoptat
185

Victor Babeş

Emil Racoviţă

tulatura de "Academia Română", ce avea drept obiectiv principal promovarea

culturii, limbii şi istoriei naţionale, a literelor, ştiinţelor şi frumoaselor
arte". în tructura sa s-au menţinut trei secţii: literatură, istorică şi
ştiinţifică, dar o dată cu liversificarea disciplinelor ştiinţifice reprezentate,
cea din urmă secţie a tins să
câştige o pondere tot mai însemnată în cadrul Academiei, reflectând astfel
progresele ştiinţei româneşti în acea epocă.
Primei generaţii de savanţi români -
fizicianul şi matematicianul E, Baca/og/u,
geologul şi paleontologul Gr. Cobă/cescu,
chimiştii Petru Poni şi Nicolae Tec/u, bota
nistul Florian Porcius, agronomul şi econo
mistul Ion lonescu de la Brad - i s-au
alăturat personalităţi mai tinere, cu merite
deosebite în diferitele ramuri ale ştiinţei:
matematicienii Spiru Haret, David Ema-
nuel, Dimitrie Pompeiu şi Gheorghe Ţiţeica,
inginerul Anghel Saligny, proiectant şi
constructor al podului de peste Dunăre de
la Cernavodă, geologii Ludovic Mrazec, I.
Simionescu şi Gh. Munteanu-Murgoci,
geograful Simion Mehedinţi, numeroşi re
prezentanţi ai medicinei şi biologiei pre
cum: Grigore Antipa, întemeietorul şcolii
dr. loan c. Cantacuzino româneşti de hidrobiologie şi ihtiologie şi al
186

Muzeului de Ştiinţe ale Naturii din Bucureşti, Dirnitrie Brândză, fondator al

Grădinii Botanice din Bucureşti, Victor Babeş, Ion Cantacuzmo, C. Istrati, Gh.
Marinescu, C. Levaditi, Emil Racoviţă, fondatorul în 1920 al Institutului de
Speologie din Cluj, D. Voinov, Francisc Rainer, creatorul şcolii româneşti de
antropologie, Thoma lonescu.
Petru Poni
Dacă secţiunea ştiinţifică a Academiei Române s-a bucurat de o componenţă atât
de prestigioasă, nu mai puţin ilustre sunt şi numele academicienilor din celelalte
secţii: B.P. Hasdeu, Timotei Ci-pariu, Vasile Alecsandri, C. Negruzzi, August
Treboniu Laurian, Titu Maiorescu, iar mai târziu /. Slavici, G. Coşbuc, B. Şt.
Delavrancea, M, Sadoveanu, L. Re-breanu, la secţia literară; M. Kogălni-ceanu, G.
Bar'iţiu, Al. Odobescu, V.A. Urechia, A.D. Xenopol, D. Onciul, I. Bogdan, V.
Pârvan, N. /orga, la secţia istorică. Nu se poate totuşi să nu observăm şi câteva
"absenţe" ilustre din rândul academicienilor. Marii scriitori clasici, Minai
Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiaie, nu au ocupat în timpul vieţii fotoliile
de academicieni care li s-ar fi cuvenit pentru valoarea operei lor. Nici premierele
mondiale realizate în domeniul aviaţiei de Traian Vuia şi Henri Coandă nu au fost
răsplătite cu titluri academice, decât în cazul celui din urmă, peste mai multe
decenii de la construirea primului avion cu reacţie. în pofida acestor omisiuni,
Academia Română reprezenta forul în jurul căruia s-au grupat cele mai importante
forţe creatoare ale poporului român, atât din Vechiul Regat, cât şi din provinciile
aflate sub administraţia străină.
Un fenomen caracteristic pentru cultura română în această perioadă îl
reprezintă şi apariţia unui mare număr de societăţi şi asociaţii culturale cu
profil istoric, literar, artistic. Ele ilustrează efervescenţa culturală care
defineşte deceniile din preajma anului 1900. Alături de Societatea "Junimea' (laşi,
1863), Societatea culturală "Ateneul Român" (Bucureşti, 1865), Societatea
Filarmonică Română (Bucureşti, 1868), Societatea pentru fond de teatru român (Deva,
1870), Societatea amicilor de Belle Arte (Bucureşti, 1872) au activat importante
asociaţii culturale ce au susţinut idealurile deplinei libertăţi şi unităţi
naţionale. Menţionăm astfel, Amicii literaturii şi artei române (Bucureşti, 1895),
Societatea pentru răspândirea gustului artistic în România "Ileana" (Bucureşti,
1897), Asociaţia "Frăţia bunilor români" (Bucureşti, 1906), Universitatea populară
"N. lorga" '(Vălenii de Munte, 1908), Liga "Deşteptarea" (Bucureşti, 1912). Alte
societăţi şi-au propus obiective limitate, marcând o tendinţă de specializare în
cultură. Astfel au activat între altele Societatea de Arhitectură (Bucureşti,
1891), Societatea de filosofie (Bucureşti, 1897), Societatea "Tinerimea artistică"
(Bucureşti, 1901), Societatea scriitorilor români (Bucureşti, 1909), Asociaţia
187

Aurel Vlaicu
profesorilor universitari (laşi, 1917), So
cietatea "Arta Română"(laşi, 1917). Dacă
avem în vedere şi existenţa unui număr
mare de asociaţii vizând obiective sociale
şi politice (Liga Votului Universal) sau
naţionale ("Arcăşiile"\n Bucovina) şi luăm
în consideraţie şi spectaculoasa dezvol
tare a presei - peste 2 700 de periodice
apărute doar în perioada 1907-1918 - ne
putem crea o imagine a bogăţiei şi diver
sităţii care au caracterizat preocupările
culturale ale societăţii româneşti între
războiul de independenţă şi Marea Unire.
Pentru meritul de a fi grupat în jurul
său pe cei care vor deveni "clasicii litera
turii române", Junimea" ocupă o poziţie
privilegiată în ierarhia asociaţiilor şi so
cietăţi/or cu/tura/e. Avându-I în fruntea sa
A pe Titu Maiorescu, ea a jucat un rol de-
• CISIV în afirmarea lui M. Eminescu, I.
Creangă, han Slavici şi Ion Luca Cara-
ale. în jurul acestei societăţi s-a definit un interesant complex de idei estetice,
jsofice şi politice, ce poartă numele de junimism. El s-a pronunţat şi a susţinut
omovarea, în acelaşi timp, a valorilor tradiţionale şi deschiderea către cultura
;cidentală, cu o afinitate specială faţă de cultura germană, explicabilă prin
Mihai Eminescu

Ion Luca Caragiale

88

faptul că, în cadrul său, se formaseră nu numai Titu Maiorescu, ci şi mulţi alţi
reprezentanţi de vârf ai intelectualităţii române din epocă. Principala tribună de
manifestare a ideilor acestei societăţi au constituit-o "Convorbirile literare".
Reacţia împotriva poziţiilor junimiste s-a cristalizat în jurul revistei
"Literatorul", condusă de Alexandru Macedonski. Polemica de idei s-a purtat
preponderent pe tărâmul esteticului, "Literatorul" promovând curentul
parnasianismului şi simbolismului.
Estetica maioresciană a avut un adversar şi în persoana lui Constantin
Dobrogeanu-Gherea, susţinător al "artei cu tendinţă", iar din punct de vedere
politic adept al social-democraţiei. Ideile sale se fac cunoscute prin paginile
revistei "Contemporanul".
în primii ani ai secolului XX, alte două publicaţii au devenit purtătoare de
cuvânt ale unor noi curente literare, cu repercusiuni şi dincolo de domeniul strict
al esteticului: "Sămănătorul", iniţiat de Spiru Haret, şi, respectiv, "Viaţa
Românească", prin care s-au făcut cunoscute, în special, ideile lui Constantin
Stere şi Garabet Ibrăileanu. Curentele născute în jurul celor două reviste au fost
sămănătorismul ş\ poporanismul.
învăţământul. O premisă importantă pentru facilitarea accesului la învăţământ
a reprezentat-o legea din 1864, prin care învăţământul primar a devenit obligatoriu
şi gratuit. în realitate, însă, nu toţi elevii înscrişi în clasa I terminau patru
clase. Condiţiile obiective ale dezvoltării social-economice, un anumit imobilism
şi o oarecare inerţie la nivelul mentalităţilor au determinat menţinerea unui
procent însemnat de analfabeţi. în opera de modernizare a sistemului de învăţământ
din România un rol important l-a jucat matematicianul, astronomul şi pedagogul
Spiru Haret, ce a îndeplinit de mai multe ori funcţia de ministru al instrucţiunii
publice. Prin activitatea sa el a reorganizat pe baze moderne învăţământul de toate
gradele şi a iniţiat prima acţiune culturală şi politică de proporţii a
învăţător/mii române din med/uf sătesc.
în mare măsură, lumea academică coincide, în perioada de care ne ocupăm, cu
aceea universitară. Cele două universităţi, din laşi (fondată în 1860) şi din
Bucureşti (înfiinţată în 1864), au focalizat viaţa culturală şi ştiinţifică a ţării
Se adăugau Facultatea de Medicină (iniţiatori dr. Carol Davila şi N. Kretzulescu),
precum şi şcolile superioare cu profil artistic - Şcolile de Arte Frumoase din
Bucureşti şi laşi, Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică, care completau
imaginea învăţământului superior românesc situat la cote valorice ridicate. Nivelul
ridicat de cunoaştere şi cercetare se explică nu numai prin talentul şi entuziasmul
corpului profesoral, ci şi prin temeinica sa pregătire în reputate centre
universitare ale Europei. De altfel, obiceiul trimiterii unor tineri la studii în
străinătate, adesea după absolvirea unei facultăţi în ţară, se va menţine şi în
continuare. în acest scop sunt atribuite burse de studii în străinătate, mulţumită
cărora poarta marilor universităţi se deschide pentru tinerii români proveniţi din
aproape toate păturile sociale.
Reforma învăţământului, promovată de Spiru Haret, a dat o nouă orientare
Şcolilor de stat din România. Concomitent, însă, a continuat să funcţioneze
învăţământul particular, precum şi cel confesional. în ceea ce îi priveşte pe
românii din provincii!'- aflate sub stăpânire străină, obiectivul principal a fost
apărarea şcolilor cu predare în limba naţională. în Transilvania şi în Bucovina
189

George Coşbuc

Bogdan Petriceicu Hasdeu

■xistau unele şcoli româneşti, de nivel primar şi mediu, dar se simţea lipsa
ivăţământuiui superior. Activitatea Astreia constituit un imbold pentru afirmarea
laţiu'nii române din Transilvania. Ea a continuat să susţină, pe diferite căi,
şcoala omânească. Faptul că primul preşedinte al Astreiesle ales Andrei Şaguna, cel
are, în 1864, a devenit şi Mitropolit al românilor ortodocşi din Ungaria şi din
'ransilvania, aruncă o lumină semnificativă asupra implicării Bisericii în
prijinirea învăţământului şi cultivarea valorilor naţionale din Transilvania,
fapt ;are reprezintă un adevăr general, valabil pentru ambele mari confesiuni
-irtodoxă şi greco-catolică - cărora le aparţineau românii transilvăneni.
Mult mai dramatică se prezenta situaţia învăţământului pentru românii din
Basarabia. Politica de deznaţionalizare a populaţiei majoritare româneşti a atins
ipogeui după 1867, când folosirea limbii române în orice fel de şcoală a fost
nterzisă. Chiar şi atunci când, sub influenţa revoluţiei ruse din 1905, s-a
ecunoscut dreptul la învăţământ în limba maternă, acest drept era acordat
liferitelor grupări etnice minoritare, nu însă şi majorităţii româneşti. Dramatica
iituaţie culturală a românilor basarabeni era întreţinută şi agravată şi de
vigilenţa :u care autorităţile ruse vegheau să nu pătrundă nici un fel de cărţi sau
periodice n bibliotecile basarabene din România pentru a putea, prin totala izolare
:ulturală, să-şi ducă la îndeplinire acţiunea de deznaţionalizare a românilor.
în perioada care a urmat războiului de independenţă,
arhitectura, pictura, sculptura, muzica şi teatrul trec şi ele printr-un proces de
iefinire a marilor direcţii care vor reliefa specificul naţional în cadrul
fiecăreia şi otodată cunosc capodopere ale creaţiei artistice.
în arhitectură, vechea tentaţie, ca stil, a clasicismului, este abandonată )
entru a face loc unor direcţii de dezvoltare divergente, nevoia de a construi mari
I90

Palatul Culturii din laşi

edificii publice, care să dea prestanţă oraşelor româneşti. Aceasta este
satisfăcută de eclectismul specific şcolii franceze, ilustrat prin edificii ca
Atheneul Român sau Cercul Militar din Bucureşti. Preocuparea arhitecţilor de a
îmbina elementul nou cu cel autohton s-a finalizat prin opera arhitectului Ion
Mincu şi a elevilor săi, în clădiri aparţinând stilului neo-românesc, încercare de
continuare a repertoriului de forme arhitecturale consasrat de epoca
brâncovenească.
Pentru pictură şi sculptură, epoca de care ne ocupăm reprezintă momentul unei
predări de ştafetă între generaţii. Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu şi Caro/
Storck, fondatori ai Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti şi Gheorghe Panaiteanu,
ctitor al şcolii similare din laşi, îşi încheie activitatea. în schimb, generaţia
lui Nicolae Grigorescu, apoi Ion Andreescu şi Ştefan Luchian înnoiesc limbajul
plastic realizând o mai mare apropiere faţă de pictura franceză a şcolii de la
Barbizonş\ a curentului impresionist. La laşi, CD. Stahise apropie mult de
tradiţiile artei plastice germane.
Primii ani ai secolului XX au marcat şi deschiderea artei româneşti către
universul de idei şi forme ale curentului modernist. Opera lui Constantin Brâncuşi,
degajând o viziune stilizată a volumelor, a fost, pentru început, primită cu
reticenţa de publicul format şi educat artistic în spiritul curentului
academismului. Se afirmă nume noi ca: A. Verona, N. Vermont, C. Cuţescu-Storck, Gh.
Petraşcu, Th. Pallady. în sculptură, Ion Georgescuşi Ştefan Valbudea preiau ştafeta
de la dascălul lor, Carol Storck, pentru a o preda unei generaţii mai tinere:
C. Brâncuşi, D. Paciurea, Fritz Storck. Activitatea
191

Palatul Poştei şi Telegrafului din Bucureşti

Ateneul Român

Nicolae Grigorescu
Theodor Aman

expoziţională capătă un caracter ritmic. Unii artişti expun şi în străinătate, unde

cei mai mulţi îşi desăvârşesc studiile, realizând astfel paşi spre recunoaşterea
artei româneşti în cercurile internaţionale. Un eveniment de excepţie îl constituie
Expoziţia Jubiliară organizată la Bucureşti în 1906 pentru a marca festiv
împlinirea a 40 de ani de la suirea pe tron a lui Caro/ I. Cu acest prilej se
amenajează în Capitală Parcul Carol şi se construiesc, în cadrul său, numeroase
edificii, precum Palatul Artelor. Tot cu acest prilej D. Pădurea, Fr. Storck şi
Filip Marin sculptează ansamblul de factură romantică format din doi giganţi şi
Frumoasa Adormită, ilustrare a unei legende scrise de Carmen Sylva, regina poetă şi
protectoare a artelor.
interesul pentru artă se manifestă, însă, şi pe alt plan. Acum au luat naştere
colecţii şi muzee dintre cele mai importante în România. Regele Carol I, el însuşi
având studii de istoria artei, şi-a format o celebră colecţie de tablouri. Tot
gustului său şi al reginei Elisabeta (Carmen Sylva) i se datorează construirea
-între 1873-1383 - a CasteluluiPe/eş, devenit, din 1914, un bun al poporului român,
ca urmare a voinţei testamentare a suveranului. în 1910 ia fiinţă la Bucureşti
primul muzeu de artă, construit de Anastase Simu pentru a-i adăposti bogata
colecţie de pictură şi sculptură, donată ulterior statului. Ideea unui muzeu de
artă, iniţiat şi susţinut de stat, se află, în această epocă, doar în stadiul de
proiect, deşi un fond de opere ale artiştilor români începe să se strângă pentru
viitoarea Pinacotecă Naţională, iar spaţiile pentru amenajarea ei sunt prevăzute în
Palatul Atheneului. Mai aproape de realizare se află proiectul altei instituţii de
interes naţional. Este vorba despre Muzeul naţional de artă veche românească,
destinat să cuprindă atât obiecte de artă populară, cât şi mărturii artistice ale
civilizaţiei româneşti medievale, pentru care istoricul de artă
Alexandru
193

gara-Samurcaş a colecţionat un fond de mai multe mii de exponate, iar itectul

Nicolae Ghika-Budeşti a construit o aripă a viitorului sediu din ;ureşti (actualul
Muzeu al Ţăranului Român).
Din acelaşi interes pentru valorile culturii vechi, a luat fiinţă Comisia
wumentelor Istorice, organism specializat în studierea, repertorierea şi
taurarea monumentelor. Printre publicaţiile comisiei se numără şi amplele
iertorii de monumente bisericeşti medievale din România, realizate de Gh.
lşş\ Nicolae Ghika-Budeşti. Preocupărilor pentru cunoaşterea trecutului istoric
tional le datorăm şi cele dintâi studii de arheologie românească pe care Ie-a
îlizat Alexandru Odobescu, în legătură cu tezaurul de la Pietroasa, Grigore
cilescu, pentru monumentul de la Adamclisi (Tropaeum Traiani)ş\, mai târziu,
isile Pârvan, referitor la civilizaţia geto-dacă. Tot în această perioadă, a
;eput o activitate sistematică de culegere şi interpretare ştiinţifică a
folclorului.
tivitatea de pionierat în acest domeniu a lui Vasile Alecsandri ş\ B.P. Hasdeua
;t continuată de Artur Gorovei, Simion Florea Marian, Gr. Toci/eseu, Elena
?cu/ută-Voronca, Lazăr Şăineanu, care au publicat importante culegeri de
clor, precum şi studii privitoare la textele culese. Preocupări similare s-au
anifestat şi în privinţa muzicii populare, care reprezintă şi una din sursele de
spiraţie pentru compozitori, în special pentru cei atraşi de creaţia corală. în
;eastă direcţie s-au impus, cu precădere, contribuţiile lui Gheorghe Dima şi
n Vidu.
Viaţa muzicală a fost bogată în manifestări aparţinând diferitelor genuri, ste
epoca în care se organizează Filarmonica şi Opera (teatrul liric). Câteva
îrsonalităţi se impun publicului, chiar şi celui internaţional. Haricleea Darclâe,
ina de A/o/ysunt două dintre vocile celebre ale României, aplaudate pe mari ;ene
ale Europei. Dtntre compozitori se afirmă Ciprian Porumbescu, Eduard 'aude/la,
Alfons Castaldi. Alexandru Flechtenmacher îşi asociază numele în Decial cu acela al
poetului Vasile Alecsandri, cu care colaborează. La laşi, îavriil Musicescu îmbină
activitatea componistică cu cea pedagogică. Fără idoială însă că marele eveniment
al istoriei muzicii româneşti este apariţia inărului George Enescu, care şi-a uimit
maeştrii prin precocitate şi o strălucită arieră internaţională ca interpret,
dirijor şi compozitor.
Imaginea vieţii culturale a epocii de după cucerirea independenţei ar fi
icompletă fără o menţiune a rolului tot mai important pe care şi-l asumă arta
framatică. Teatrul naţional se afla la momentul de răscruce dintre vechea
leneraţie, reprezentată de Matei Mi/Io, Mihail Pascal/y, şi noile contingente de
ictori, printre care menţionăm pe Grigore Manolescu, Ştefan Iulian, Aristizza
lomanescu, Constantin Nottara. în repertoriu, clasicii literaturii universale
ilternează cu dramaturgii români. în strânsă legătură cu teatrul dramatic a luat
îaştere şi teatrul liric, la dezvoltarea căruia un rol important l-a avut Eduard
Wachmann, director al Conservatorului din Bucureşti.
Viaţa culturală românească din perioada 1877-1918 se prezintă, astfel, ca jn
fenomen complex, atingând cote valorice superlative. în cadrul său s-au ructificat
roadele unei activităţi începută încă anterior anului 1848 şi în care cultura
română s-a aliniat celei europene. Principalele instituţii culturale s-au aflat
acum în perioada de organizare care, nu lipsită de unele ezitări, a constituit un
început condus în mod ferm de o generaţie de oameni de cultură, beneficiind

de o formaţie solidă şi animaţi de un patriotism autentic. Afirmarea specificului

naţional în cultură a fost unul din obiectivele urmărite cu consecvenţă fără a fi
însă şi formulat ca atare, în mod programatic. România independentă devenea astfel
şi centrul către care convergeau forţele creatoare din întregul spaţiu locuit de
români, într-un moment în care aspiraţiile către unire atingeau apogeul, pregătind
actul din 1918.
NICOLAE /ORGA despre interesul acordat ţăranului român
Cercurile conducătoare dădeau mai multă atenţie ca înainte ţăranului.
Cercurile literare şi
ştiinţifice studiară cu stăruinţă poeziile, poveştile, cântecele, legendele,
portul, în scurt toate formele de mişcare spirituală ale poporului..."
CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU despre specificul naţional
Specificul naţional e totuna cu sufletul neamului, care e în fiecare dintre
noi, şi cu toate
acestea este în afară de noi: noi îi împrumutăm viaţa organică, el ne dă
continuitatea şi durata istorică; el este chipul cu care ne întrupăm pentru alte
neamuri..."
TEMĂ:
1. Caracterizaţi direcţiile principale de dezvoltare ale învăţământului românesc,
între anii
1878 şi 1914.
2. Care au fost contribuţiile majore ale mişcării artistice la afirmarea culturii
după cucerirea
independenţei?
1.
RĂZBOIUL PENTRU REÎNTREGIREA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
-DIPLOMAŢIA ROMÂNEASCĂ LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA Şl
ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA. -ROMÂNIA SI DEBUTUL PRIMEI CONFLAGRAŢII
MONDIALE. PERIOADA
NEUTRALITĂŢII SI SEMNIFICAŢIA SA. -INTRAREA ROMÂNIEI ÎN RĂZBOI. OPERAŢIILE
MILITARE DIN ANUL 1916.
OCUPAŢIA MILITARĂ A PUTERILOR CENTRALE. k - CAMPANIA DIN VARA ANULUI 1917 SI
URMĂRILE SALE. -PACEA DE LA BUCUREŞTI (24 APRILIE/7 MAI 1918).
REINTRAREA
ROMÂNIEI ÎN RĂZBOI SI PARTICIPAREA SA LA VICTORIE.
Diplomaţia românească la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul ocolului
al XX-lea. Dupâ recunoaşterea internaţională a independenţei de stat, omânia a
trebuit să ţină seama de noul echilibru de forţe creat în Europa şi, în aecial, în
sud-estul său. Aceasta, pe de o parte, deoarece ocupa o poziţie rategioă în
Peninsula Balcanică, acolo unde se ciocneau interesele economice şi olitice ale
Rusiei, Imperiului Otoman şi Austro-Ungariei, iar, pe de altă parte, ea ebuia să se
integreze structurilor europene de pe o nouă poziţie - cea de stat de >ne stătător-
şi să-şi făurească modalităţi proprii de afirmare care să-i asigure 9zvoltarea. în
atare condiţii, ţara noastră a desfăşurat o politică externă activă, cu n câmp de
acţiune lărgit şi în care s-a manifestat o colaborare între toate partidele
alitice, dincolo de micile interese partizane, pe drumul afirmării intereselor
aţionale. Au contribuit la aceasta diplomaţi străluciţi, precum MihailKogălniceanu,
J/7 Chica, P.P. Carp, I.C. Brătianu, V. Boerescu, DA. Sturdza şi alţii. Conform
ărerii unor diplomaţi străini, Bucureştiul a devenit, în perioada de care ne
ocupăm, n centru cu o bogată activitate diplomatică, "o veritabilă trambulină
pentru mbasadori".
Imediat după 1878, un obiectiv central al guvernului român a fost cunoaşterea
în plan extern a independenţei şi a transformărilor ce i-au urmat în tatutul
politic al ţării. După numeroase demersuri diplomatice, legate mai ales de Dordarea
cetăţeniei evreilor şi de rezolvarea urmărilor afacerii Stroussberg, între iii
1878-1880 Anglia, Franţa, Grecia, Olanda, Rusia, Imperiul Otoman, ustro-Ungaria,
Italia, Germania au recunoscut independenţa de stat a României.
în acelaşi timp, au avut loc numeroase contacte diplomatice legate de dicarea
ţării la rangul de Regat. încă în toamna lui 1878, Caro/ la luat titlul de Iteţă
Regală, acesta fiind recunoscut în anul următor. El a semnificat un prim as către
modificarea statutului politic internaţional al ţării. în 1880 I.C. Brătianu Carol
I au făcut vizite în Germania. Cu acest prilej a fost abordată şi problema sgatului
şi s-a reglementat, apoi, succesiunea la tronul ţării. S-a stabilit ca, în lipsa
ascendenţilor direcţi, tronul să revină prinţului Ferdinand, nepotul de frate al
lui
36

Carol. Acesta s-a căsătorit în 1892 cu principesa Măria de Edinburgh, nepoata

reginei Victoria a Angliei. La 14/26 martie 1881, Parlamentul a votat transformarea
României în Regat, punând încă o dată Europa în faţa faptului împlinit. România îşi
decidea, astfel, singură, soarta în istorie. în 1881, ţara noastră întreţinea
relaţii diplomatice cu 18 state ale lumii.
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea scena
politică a continentului nostru a fost marcată, cel puţin în sud-estul său, de
mutaţii semnificative. Austro-Ungaria şi-a intensificat penetraţia în Peninsula
Balcanică şi a ocupat un loc important în Comisia Dunării; preocuparea sa de a
domina Comisia, permanentele fricţiuni legate de situaţia românilor din
Transilvania, supuşi unei intense deznaţionalizări după înfăptuirea dualismului din
1867, ca şi consecinţele convenţiei comerciale din 1875 au dus la înrăutăţirea
relaţiilor româno-austro-ungare. Rusia şi-a întărit poziţiile în Bulgaria şi a
încercat, în 1878, să ameninţe România cu ocuparea; în anul următor, pe fondul
înrăutăţirii grave a relaţiilor româno-ruse, după încălcarea de către Rusia a
Convenţiei din 4 aprilie 1877 şi ocuparea judeţelor din sudul Basarabiei, s-a ajuns
la incidentul între trupele române şi ruse de la Arab Tabia, în legătură cu
delimitarea frontierei de sud a Dobrogei. Franţa, înfrântă catastrofal în urma
războiului din 1870-1871 cu Prusia, nu mai reprezenta, pentru moment, o forţă
politico-diplomatică în Europa. Acestea au impus României, tot mai mult izolată
diplomatic după 1878, să se îndrepte spre o alianţă diplomatică cu Puterile
Centrale (Tripla Alianţă), formată din Germania, Austro-Ungaria şi Italia. S-au
adăugat originea germană a dinastiei din România şi unele interese economice ale
cercurilor conducătoare din ţara noastră în relaţiile cu Germania. Iniţiativa a
venit din partea cancelarului german Otto von Bismarckcare, în 1880, s-a şi
exprimat în acest sens. în 1883, regele Carol I a făcut vizite în Germania şi
Austro-Ungaria, ceea ce a grăbit apropierea României de Puterile Centrale, l-a
urmat vizita primului ministru I.C. Brătianu în aceleaşi ţări. în cadrul
convorbirilor, premierul român a respins însă în mod hotărât - expresie a politicii
independente a României şi a faptului că alianţa nu însemna renunţarea la o
politică proprie a guvernului de la Bucureşti -cererea de a nu permite pe
teritoriul său acţiuni îndreptate contra dublei monarhii. Chiar cu un an înainte,
în 1882, avusese loc la laşi, cu prilejul dezvelirii unei statui a lui Ştefan cel
Mare, un incident ce agravase relaţiile între Viena şi Bucureşti: senatorul Petre
Grădişteanu declarase atunci că speră ca regele Carol să recapete "pietrele
preţioase" ce lipseau încă de la coroana voievodului moldovean, adică provinciile
aflate sub dominaţie străină.
în ultimii ani ai secolului trecut, raportul de forţe în Balcani a suferit
importante modificări o dată cu reorientarea Serbiei şi Bulgariei spre Rusia. în
acelaşi timp, guvernul român a continuat să-şi manifeste interesul pentru
sprijinirea locuitorilor de origine română din zona Balcanilor, mai precis din
Munţii Pindului ş\ de pe Valea Timocului.
Alianţa între România şi Puterile Centrale s-a semnat în 1883 şi a fost un act
cu caracter secret fiind cunoscut doar de rege şi de către unii oameni politici. Ea
a fost reînnoită, de cîteva ori, în anii următori. Alianţa a avut un caracter pur
defensiv, specificându-se angajamentul părţilor de a nu adera la alianţe potrivnice
vreunuia din membri, ca şi obligaţia de a se ajuta în cazul în care vreo parte
contractantă era atacată. România a izbutit, în acest mod, să iasă din
197

rea în care fusese împinsă şi a obţinut unele garanţii de securitate. în aşi timp,
alianţa nu a semnificat nici un moment abandonarea sprijinirii luptei, inilor din
Transilvania, ci chiar o consolidare a statutului internaţional al ţării regătirea
deplinei unităţi naţionale. Pentru unii politicieni, tratatul avea )rtantă prin
prezenţa Germaniei în alianţă. Se spera că aceasta din urmă va veni la Viena şi
Budapesta pentru a îmbunătăţi situaţia românilor ardeleni, ■esie a conjuncturii
internaţionale, clauzele militare ale acordului nu au fost
nicicând aplicate, iar atunci când condiţiile au permis-o, românii au intrat în i
pentru eliberarea fraţilor lor de peste munţi.
Trebuie menţionat şi faptul că, după 1883, momentele de încordare între ureşti şi
Viena au continuat, date fiind intensificarea exploatării naţionale a anilor
ardeleni, tensiunile economice, precum şi războiul vamal dintre anii 5-1891,
regimul navigaţiei pe Dunăre. Puternicul ecou al acţiunii lorandiste, uriaşa
adeziune a opiniei publice şi a tuturor cercurilor politice din hiul Regat la
prevederile documentului înaintat lui Franz losif m 1892, icarea liderilor
memorandişti în procesul de la Cluj, au impus cercurilor ale de la Bucureşti ca, în
ciuda alianţei cu Viena, să susţină interesele jnale. însuşi regele Caro/1 a
avertizat Germania că nu putea să se opună deratelor naţiunii române.
La începutul secolului al XX-lea România s-a afirmat în sud-estul Europei in
factor de stabilitate politică. Politica externă a încercat să corespundă pe in şi
să urmărească realizarea intereselor naţionale, aceasta pe fondul compli-situaţiei
din Balcani şi al conturării celei de-a doua alianţe politico-diplomatice Europa -
Antanta (Tripla înţelegere) - constituită de Franţa, Anglia şi Rusia, lânia a
urmărit, în principal, menţinerea statu-quo-uM în Peninsula Balcanică î acest sens,
şi-a modelat activitatea pe lângă Puterile Centrale. Noua situaţie sud-estul
Europei, în special apropierea Austro-Ungariei de Bulgaria şi terea agresivităţii
sale după 1908, când a anexat Bosnia şi Herţegovina, s-a ■ânt şi asupra situaţiei
românilor din Transilvania. Cel din urmă eveniment a întuat contradicţiile în
această zonă a continentului, dat fiind şi faptul că enţiile Rusiei faţă de
strâmtorile Bosfor şi Dardanele au fost ignorate la Viena. asemenea, Bulgaria şi-a
manifestat dorinţa de a îngloba noi teritorii. De fapt, jaria dorea să-şi sporească
teritoriul pe seama Imperiului Otoman, prin aceasta ând în pericol statu-quo-u\
balcanic. în aceste condiţii s-a produs, în mod tat şi greu de surprins de cei
neavizaţi, o detaşare a ţării noastre de Puterile trale. Ea s-a prelungit până
către 1914, în pragul conflagraţiei mondiale.
Diplomaţia austro-ungară şi cea germană au căutat, totuşi, să menţină ureştiul în
orbita Puterilor Centrale, în ciuda unui curent de opinie tot mai ivorabil lor în
cercurile politice româneşti. în 1909, moştenitorii tronului din mania şi Austro-
Ungaria au vizitat capitala României, iar la împlinirea a 70 de regele Carol /a
fost numit feldmareşal al armatei germane. Ion I.C. Brătianu, cipesa Măria, alţi
politicieni au tatonat însă terenul pentru o reorientare tacită, >olitica externă,
către Antantă. Se spera ca aceasta să sprijine unirea isilvaniei şi Bucovinei cu
România. Tot mai multe evenimente politice şi nomice atestă acest proces. în anii
1910-1911 România a fost vizitată de uni militare din Anglia şi Rusia, de Paul
Deschanel, fost preşedinte al iţei, şi de către primarul Parisului. De asemenea, au
sporit investiţiile de ital din statele Antantei, în special în industria
petrolieră.

Războaiele balcanice din 1912-1913 au demonstrat însă, în mod clar,

reorientarea politicii externe a guvernului român. în 1912, statele balcanice
-Serbia, Grecia, Bulgaria urmăreau realizarea unităţii naţionale prin recucerirea
unor teritorii aflate încă sub stăpânirea Imperiului Otoman. Poarta a fost înfrântă
şi, la 3 decembrie 1912, a semnat armistiţiul. Tratativele pentru pace s-au
desfăşurat la Londra, dar între aliaţii balcanici existau încă multe neînţelegeri.
Datorită Porţii discuţiile au fost întrerupte, iar la 3 februarie 1913 conflictul a
reizbucnit. Teama unei generalizări a conflictului a făcut ca Marile Puteri să
intervină, după Conferinţa internaţională a ambasadorilor şi "Protocolul" de la
Moscova, ceea ce arată interesele distincte ale Marilor Puteri, în zonă, şi să se
încheie pacea de la Londra, lăsând, totuşi, importante probleme nerezolvate.
România şi-a proclamat neutralitatea faţă de primul conflict balcanic, dar a
privit cu îngrijorare războiul, mai ales prin prisma intervenţiei Marilor Puteri.
La 10 iunie 1913 Bulgaria, nemulţumită de rezultatele tratativelor de pace, a
atacat pe foştii aliaţi. ( începea al doilea război balcanic.) în aceste condiţii,
când situaţia din Peninsula Balcanică se complicase la maximum şi tindea să se
modifice, România a decretat mobilizarea. Toţi contemporanii au fost de acord că
aceasta a semnificat în fapt ruperea legăturilor cu Puterile Centrale şi în mod
deosebit cu Austro-Ungaria. Nicolae /orga scria că se poate spune... că peste
Dunăre se discută chestiunea Ardealului, că se începe războiul împotriva voinţei
austriece". Trupele române au trecut Dunărea şi au înaintat în Bulgaria. Bulgaria a
fost silită să capituleze. Discuţiile pentru pace s-au desfăşurat la Bucureşti,
ceea ce era o recunoaştere a rolului ţării noastre. Pacea de la Bucureşti din 10
august 1913 a prevăzut cedarea de către Bulgaria a unei părţi din Macedonia către
Serbia şi a sudului aceleiaşi provincii către Grecia. Imperiul Otoman a primit o
parte din răsăritul Traciei cu oraşul Adrianopole (Edirne), iar România, sudul
Dobrogei, până la linia Ecrane - Turtucaia. Tratatul de Pace a restabilit pacea în
Balcani doar aparent, căci în ciuda politicii Bucureştiului de a-l menţine,
guvernul de la Sofia a acţionat permanent sub instigarea Vienei pentru revizuirea
sa. Aceasta a adâncit şi mai mult ruptura între România şi Tripla Alianţă, tocmai
în pragul războiului mondial.
România şi debutui primei conflagraţii mondiale. Perioada neutralităţi. şi
semnificaţia sa. Primul război mondial (1914-1918) a reprezentat apogeul
confruntării între Marile Puteri pentru dominaţie economică şi politică şi
reîmpărţirea lumii în sfere de influenţe. S-au confruntat Puterile Centrale şi
Antanta, deopotrivă responsabile de izbucnirea conflictului.
în vara anului 1914 România ocupa o poziţie importantă, ambele tabere
beligerante fiind dispuse să-i câştige concursul. Pe de o parte, Puterile Centrale
se străduiau să menţină România în alianţă. în acest sens, în 1913-1914 au fost
acreditaţi la Bucureşti noi ambasadori, şi anume Ottokar Czernin, importantă figură
a politicii Austro-Ungariei, şi von Bussche, din partea Germaniei. Vizita ţarului
Nicolae al //-/ea şi a familiei sale la Constanţa, la 1/14 iunie 1914, însoţit de
ministrul de externe Sazonov, discuţiile cu regele Caro//şi premierul Ion I.C.
Brătianu au reconfirmat însă noua orientare în politica externă a României.
Treptat, chiar personalităţi marcante de la Berlin şi Viena au recunoscut că
România era practic pierdută pentru Puterile Centrale.
199

La 28 iunie 1914 a avut loc atentatul de la Sarajevo, căruia i-au căzut ime
moştenitorul tronului austro-ungar, Francisc Ferdinand, şi soţia sa. în 3
următoare, după ce Austro-Ungaria i-a declarat război Serbiei, au intrat în flict,
declarându-şi reciproc război, principalii componenţi ai alianţelor mili-i Atât
Antanta cât şi Puterile Centrale au făcut presiuni la Bucureşti pentru a tiga
alianţa României şi intrarea sa imediată în război.
Soarta tării a fost decisă de Consiliul de Coroană de la Sinaia din 21 iulie/3
iust 1914' în faţa unei situaţii grave bătrânul rege Caro/ I trebuia să se isulte
cu forţele politice din ţară. La Consiliu au luat parte regele, prinţul ■dinand,
principalii oameni politici. Regele a prezentat tratatul de alianţă cu erile
Centrale şi a cerut intrarea în război alături de aliaţii săi. De partea sa situat
doar liderul conservator Petre P Carp, ce a invocat, din nou, pericolul / ce
ameninţa România. Membrii marcanţi ai Partidului Conservator mocrat şi ai
Partidului Conservator, precum / Grădişteanu, I.N. Lahovary, u pronunţat însă
pentru neutralitatea armată. Ion IC. Brătianu şi membrii 'ernului, ca şi Alexandru
Marghiloman, au susţinut necesitatea expectativei late care, la acel moment, era
cea mai puţin riscantă. A fost adoptată ultima jtie. în comunicatul oficial s-a
precizat că România nu fusese nici prevenită, consultată în legătură cu mersul
războiului şi nu putea fi invocat nici un motiv război.
între 1914-1916 ţara noastră a fost neutră faţă de conflictul mondial, -un climat
politic foarte agitat, când forţele politice propuneau soluţii diverse, diplomaţii
Puterilor Centrale şi Antantei se străduiau să obţină colaborarea itară a României,
primul ministru Ion IC. Brătianu a manifestat o deosebită ponsabilitate faţă de
destinele ţării. în negocierile secrete cu Antanta, care mitea sprijinirea luptei
pentru desăvârşirea unităţii teritorial-naţionale, Ion . Brătianu a dorit să obţină
toate garanţiile pentru existenţa de sine stătătoare arii. Pregătindu-se permanent
de intrarea în război, el a amânat tot mai mult jst moment, pentru a se pregăti în
vederea obţinerii unui succes militar.
La 27 septembrie/10 octombrie 1914 Caro/ /a decedat şi a fost înmor-ntat la
Curtea de Argeş. în februarie 1916 a murit şi soţia sa, regina Elisabeta. rol a
fost urmat la tron de Ferdinand I. Acesta se plasase pe poziţii antantofile d
influenţat în acest sens şi de soţia sa, regina Măria. în septembrie 1914 au t
încheiate de către România acorduri cu Rusia şi Italia în schimbul unei jtralităţi
binevoitoare, Rusia a recunoscut drepturile istorice ale României jpra
Transilvaniei şi a Bucovinei. România şi Italia au căzut de acord, în îlaşi an, să
nu renunţe la neutralitate decât în urma unui preaviz de opt zile.
Depărtarea tot mai evidentă a României de Puterile Centrale l-a determinat
împăratul Germaniei, Wilhelm al //-/ea, să continue eforturile pentru nţinerea
alianţei la Bucureşti, dar şi presiunile la Budapesta pentru a obţine Dunătăţirea
situaţiei românilor din Transilvania. Guvernul Tisza s-a arătat însă, continuare,
reticent în faţa unor astfel de demersuri. Tisza credea, astfel, că mânia va ceda
fiind ameninţată de Bulgaria şi Imperiul Otoman.
Totodată, în sânul opiniei publice româneşti şi al principalelor partide Utice
au continuat frământările în legătură cu posibilitatea intrării României în 'boi şi
împlinirea idealului deplinei unităţi naţionale. Curentul dominant a fost

Regele Ferdinand

Regina Măria

acela care se pronunţa pentru intrarea în luptă alături de Antantă, ce promisese

întregul sprijin pentru unirea teritoriilor locuite de românii din Imperiul Austro-
Un-gar cu România. Acţionau de pe aceste poziţii, pe diferite căi - demonstraţii,
articole de presă, conferinţe, intervenţii diplomatice - printre altele Liga pentru
unitatea culturală a tuturor românilor, în conducerea căreia se aflau Vasile
Lucaciu, Nicolae /orga, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Octavian Goga, Acţiunea
Naţională, organizaţie condusă de Nicolae Filipescu şi care cuprindea pe
conservatorii antantofili. Pe linia susţinerii intereselor Puterilor Centrale s-au
plasat, pornind de la propriile convingeri politice, Constantin Stere, Petre P.
Carp, Lupu Costake, V. Arion, Alexandru Marghiloman, dar aceasta nu a semnificat
însă că aceşti oameni politici nu susţineau şi idealul unităţii naţionale. Mişcarea
socialistă din România s-a opus însă participării la război pe care, în
conformitate cu aprecierile Internaţionalei a ll-a, îl considerau "imperialist".
Congresul extraordinar din 1914 al Partidului Social-Democrat a cerut adoptarea
unei politici de neutralitate. Se aprecia că desăvârşirea unităţii statale a
României se putea desfăşura doar prin "socialism şi revoluţie". Prin numeroase
întruniri, mitinguri şi demonstraţii, precum şi pe plan internaţional, socialiştii
români au susţinut aceleaşi idei.
în perioada neutralităţii situaţia economică a ţării s-a înrăutăţit. Mai
întâi, închiderea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele, după intrarea Imperiului Otoman
în război de partea Puterilor Centrale, a dus la reducerea volumului comerţului
■românesc. Mai apoi, taberele beligerante s-au înfruntat în România şi în plan
economic. Erau la mijloc importante rezerve petroliere şi producţia de cereale a
ţării, ce ar fi întărit potenţialul uneia sau alteia din taberele aflate în război.
în vederea continuării înzestrării armatei române cu armament modern, Antanta a
201

¥S

UNIVERSUL

nânla a declarat războii

Uli
tiarei patrii a amMJtaretarei ştiri ii astft
CONMMU
Ziarul "Universul" anunţând intrarea României în război
;ordat unele credite, s-au făcut comenzi de armament în străinătate şi s-au
treprins, de asemenea, unele rechiziţii. Situaţia s-a complicat în 1915 pentru
omânia, o dată cu intrarea în război a Bulgariei de partea Puterilor Centrale oarta
acţiona în acest sens încă din 1914.
între anii 1915-1916, mai ales, au avut loc numeroase tratative cu Antanta
Bucureşti, Paris, Londra, Petersburg, multe influenţate de desfăşurarea
seraţiunilor militare. Pe fondul unor victorii ale Triplei Alianţe din vara lui
1915, ntanta era gata să accepte drepturile legitime ale românilor asupra
'ansilvaniei, Banatului şi Bucovinei. Antanta se obliga să susţină desăvârşirea
lităţn naţionale a ţării noastre pornind, deci, de la propriile interese. încă din
314, Austro-Ungaria propunea unirea tuturor românilor într-un singur stat, dar
tegrat imperiului său. Convorbirile care au urmat s-au purtat sub presiunea
îrmanentă a Franţei şi Angliei, Ion I.C. Brătianu amânând mereu intrarea în zboi
pentru a găsi momentul oportun. în vara anului 1916, şeful Marelui Stat fajorrus,
generalul M.V. Alekseev, şi generalul Joseph Joffre, comandantul şef trupelor
franceze, au cerut României să intre în război, "acum ori niciodată".
Intrarea României în război. Operaţiunile militare din gnu! 1916. Ocu-aţia
militară a Puterilor Centrale. Tratativele cu Antanta au intrat în vara anului )16
în faza finală, căci presiunile sale la Bucureşti s-au înmulţit peste măsură jpă
îndelungi discuţii, la 4/17 august s-au semnat documentele colaborării Dmâniei cu
Antanta, şi anume o Convenţie politică ş\ una militară. Ele au avut un iracter
secret. Convenţia politică prevedea ca România să declare război Jstro-Unganei,
căci doar cu aceasta din urmă avea probleme. Antanta s-a
)2

// JState din coaliţia Antantei

\State din coaliţia Puterilor Centrale
- Aliniamentul frontului în momentul oprim ofensivei române în Transilvania
-T.Jir " Aliniamentul frontului la 12 XI. 1916 Aliniamentul frontului la 24 X11916
Linia frontului la 31 XI11916 (după retragerea în Moldova)
ARMATA 2 Armate române ARMATA 6 Armate ruse ■"fr* Inamicul
Năsăud Beclean

r v paşcani \

A 2 române - 'de la Mărăşti

O Respingerea ofensivei germaneM" în vara anului 1917 (Mărăsti, Oituz)
AUSTRO-UNGAR/
Târgu Mureş
Abrud
Lipovâ
Lugoj Caransebeş
*%.
Râmnicu ţ A.1
' Vâlcea (
,"pu! KUHiVfc ) PlteŞ{l
, '\
•(tm)>Q
\ SERBrA
CL Craiova slatina
Rezistenţă împotriva războiului x s, |
(1914-1918) \Vidin Calafat
J I Teritoriu român cotropit în anul 1916 \
I Ide armatele Puterilor Centrale \ * l_om
i 1Teritoriu răpit României prin pacea
I Ide la Buftea-Bucureşti (1918)
■ "-•■- --Frontierele României după pacea de la Bucureşti
iro
8

Bacău ■.r .
ARMATA DE NORD ) Leova
. \ Bârlad. Comrai
\ li ARMATA 2
A2 \
Câmpina
l.Şerpiloi
f
Sulina Sf.Gheorghs
t
Ploieşti \ ARMATA 1 f = - _"
GP de -; HârşovaC ARMATA DJ -~iş_z=?&zz-
r MANEVRĂ :-, TRUPE RUSE =' <;gOBR?GEA " "f=#= * Sv BUCUfflgîi
Feteşti-' / "'"" r- PEEEff~r
Olten,ţa '.3' -"V Constenţa ' ' "~~
Turtucaia
Alexandria,
iu
Mangalia
Nicopole "~--
ABMATA 3 BULGARA \ Bazargic0
Balcic
România în perioada războiului pentru reîntregire naţionala

Generalul Constantin Prezan, şeful Marelui Cartier General

obligat să respecte integritatea teritorială a ţării. S-a recunoscut, de asemenea,
aspiraţia legitimă a României pentru Unirea cu Transilvania şi Bucovina. România
urma să participe la Conferinţa de Pace în condiţii de egalitate cu celelalte părţi
semnatare. Convenţia militară a stipulat ajutorul militar al Antantei pentru ţara
noastră. Armata română trebuia aprovizionată, prin porturile ruse, cu muniţii şi
armament în cantitate de 300 de tone zilnic. în ziua decretării mobilizării
generale un tren cu muniţii trebuia să se afle la graniţa ţării. România se obliga
să intre în război la 15/28 august 1916 împotriva Austro-Ungariei. Concomitent,
armata rusă trebuia să desfăşoare mari operaţii în Galiţia şi Bucovina şi să
participe la apărarea Dobro-gei contra vreunui atac al Bulgariei, iar trupele
aliate de la Salonic, conduse de generalul francez Sarrail, trebuiau să declanşeze
o ofensivă pentru a reţine pe austro-germani.
La 14/27 august 1916 a fost convocat Consiliul de Coroană sub preşe-
linţia regelui Ferdinand. Ion I.C. Brătianu a prezentat rezultatul înţelegerilor cu
Antanta şi a cerut intrarea ţării în război alături de această alianţă de forţe.
Toţi >articipanţii s-au declarat de acord şi au votat în acest sens, cu excepţia
lui Titu Waiorescuş'i a lui Petre P. Carp, ce continuau să susţină politica de
expectativă, n aceeaşi seară, ministrul Edgar Mavrocordat a înmânat la Viena nota
de război \ României.
începea astfel războiul pentu reîntregirea naţională a României. României -a
fost impusă intrarea în război într-un moment cu totul nefavorabil, fiind cerută ie
Antantă datorită situaţiei sale precare pe fronturile europene. Prin intrarea
îulgariei în război contra ţării noastre s-a format un front uriaş pornind de la
arpaţi, mergând pe Dunăre şi ajungând la Marea Neagră. în cadrul său, din cei >este
800.000 soldaţi şi ofiţeri, cât numărau forţele armate române, cele mai nulte
efective, două treimi, au fost afectate frontului din Transilvania, şi mult mai
>uţine celui din Dobrogea. în noaptea de 14/15 august 1916 armata română a recut
Munţii Carpaţi în Transilvania, unde a cucerit Braşovul, Top/iţa şi a pătruns n
zona secuiască. Trupele române au fost întâmpinate cu bucurie de locuitori, ;e
aşteptau eliberarea de sub dominaţia străină. Multe din prevederile Con-/enţiei
militare cu Antanta nu au fost însă respeptate de către aceasta, iar rfensiva
română nu a fost susţinută de aliaţi nici în Galiţia şi nici în Dobrogea, ;eea ce
a dus la oprirea ei. La 1 septembrie 1916, forţele germa-
104

Luptele de la Cerna, din 1916. Pictură de D. Stoica

no-bulgaro-otomane conduse de Mackensen au forţat Dunărea şi au provocat românilor
înfrângerea de la Turtucaia, ce a trebuit evacuată. Marele Cartier General român
condus de generalul Constantin Prezan, a decis să contracareze în chip fulgerător
prin trecerea unor unităţi peste Dunăre şi încercuirea inamicului, ceea ce a eşuat
datorită declanşării ofensivei Austro-Ungariei şi a Germaniei în Transilvania, sub
coordonarea generalului Eric von Falkenhayn.
Până la sfârşitul lunii octombrie 1916 s-au dus lupte grele în Dobrogea, unde
românii, lipsiţi de cooperarea eficientă a ruşilor, au fost nevoiţi să cedeze şi să
se retragă cu grele pierderi. în schimb, generalul Eremia Grigorescu a câştigat
lupta pentru trecători/e Moldovei. Sub lozinca "Pe aici nu se trece", ce a căpătat
în anul următor valoare de simbol, trupele române au oprit pătrunderea trupelor
germane şi austro-ungare din această direcţie pe teritoriul ţării.
Concentrând numeroase trupe şi o tehnică superioară de război, trupele
Puterilor Centrale au rupt însă după lupte înverşunate, în Banat, pe crestele
Carpaţ/ior şi în trecători, apărarea la trecătoarea Jiului şi s-au revărsat în
Muntenia şi Oltenia. în luptele de la Jiu s-a remarcat Ecaterina Teodoroiu.
Concomitent, Mackensen a forţat şi trecut Dunărea pe la Zimnicea. Presate de •a
nord şi de la sud, unităţile militare române au susţinut bătălia de la Argeş-
Neajlov care a dus la pierderea Bucureştiului, la 23 noiembrie/6 decembrie 1916
Mackensen intrând în Capitală. Guvernul, autorităţile, armata şi unii locuitori s-
au retras în Moldova, -teritoriu ce a devenit centrul rezistenţei
205

Ecaterina Teodoroiu

Generalul Eremia Grigorescu

>06

Ordonanţa lui Mackensen către populaţia Bucureştiului, prin care anunţa instaurarea
ocupaţiei germane
T

româneşti, iar Capitală a ţării a fost considerat oraşul laşi. Frontul s-a
stabilizat în sudul Moldovei, pe văile Suşiţei, Putnei şi Şiretului.
Generalul Alexandru Averescu
Refugiul în Moldova şi continuarea rezistenţei au fost grevate de numeroşii
răniţi şi bolnavi, de condiţiile precare de igienă şi de asprimea iernii. Tifosul
exantematic a făcut ravagii afectând peste 30 000 de oameni. La laşi s-a organizat
un guvern naţional, în care au intrat şi unii conservatori în frunte cu Take
lonescu. Pentru a mobiliza poporul la apărarea ţării, se impuneau unele reforme de
structură. în lunile martie-aprilie 1917, dată fiind şi situaţia din Rusia, unde
ţarismul fusese înlăturat, regele Ferdinand a promis solemn înfăptuirea a două mari
reforme - cea electorală şi agrară. în vara aceluiaşi an, Parlamentul reunit la
laşi a decis modificarea constituţiei pentru a oferi temei legal reformelor
preconizate. în aceste condiţii foarte grele pentru ţară, guvernul român a acceptat
să depună în Rusia, spre păstrare, tezaurul naţional ce cuprindea arhivele, valută,
valon mari, lingouri de aur, tezaurul Casei Regale, obiecte ale Mitropoliei Ungro-
Vlahiei.
Pe teritoriul ocupat de Puterile Centrale, ce însemna o mare parte din
teritoriul ţării, s-a organizat un regim de ocupaţie militară. Bogăţiile solului şi
subsolului au fost exploatate în folosul Germaniei şi Austro-Ungariei. între
decembrie 1916 şi noiembrie 1918, conform unor statistici au fost sustrase din ţara
noastră, prin jaful Puterilor Centrale, mari cantităţi de petrol şi produse pe,-
troliere, cereale, materiale de construcţii ş.a. Valoarea totală a pagubelor
provocate de ocupanţii României se cifrează la aproape 18 miliarde lei aur. S-a
iniţiat reprimarea oricărei forme de rezistenţă a populaţiei locale, dar, în ciuda
unei atari situaţii, s-au desfăşurat acte de protest, sabotaje, ce au reunit pe
ţărani, intelectuali, lucrători industriali, militari. La Bucureşti au rămas unii
membri marcanţi ai Partidului Conservator (Alexandru Marghiloman, Petre P. Carp,
Titu Maiorescu, Theodor Rosetti). Deşi mulţi erau plasaţi pe poziţii germanofile,
ei au refuzat, în general, orice colaborare cu autorităţile de ocupaţie.
Campania din vara anului 1917 şt urmările s?Je Apărarea ultimului
teritoriu unde mai pulsa încă fiinţa statului român era, după campania din 1916,
obiectivul principal al autorităţilor militare româneşti. Printr-un uriaş efort
militar s-a refăcut o forţă militară ce grupa 460 000 de soldaţi şi ofiţeri. A
contribuit la aceasta şi înzestrarea cu armament modern, cumpărat din străinătate,
ca şi misiunea militară franceză condusă de generalul Henri Berthelot. Regina Măria
a organizat sub patronajul său Crucea Roşie, pentru a alina suferinţele răniţilor
şi
207

Generalul Berthelot îmbrăţişează pe ofiţerii români decoraţi

le celor bolnavi. Planul românesc de acţiune urmărea să declanşeze ofensiva în
ectorul Nămoloasa. Puterile Centrale se pregăteau în schimb să scoată Româ-1a din
război pnntr-un atac combinat al lui Mackensen, dinspre sud, şi o ofen-ivă la
Oituz. Prinsă ca într-un cleşte, armata română ar fi trebuit să capituleze.
în vara anului 1917 s-au desfăşurat luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi lituz.
Rezistenta eroică a Armatei a ll-a Române conduse de generalul
Mausoleul de la Mărăşeşti
>08

Inspecţie la o unitate pe frontul de la Oituz, 1916

Alexandru Averescu a determinat pe Mackensensă schimbe direcţia de ofensivă a
trupelor austro-germane dintre Şiret şi Carpaţi spre Focşani - Mărăşeşti -Adjud.
După lupte îndârjite, între 24 iulie/6 august şi 24 august/3 septembrie 1917,
armata germană a bătut în retragere. Inamicul a izbutit doar o pătrundere de câţiva
kilometri. S-a remarcat rezistenţa deosebită a Regimentului 32 "Mircea" şi
iscusinţa militară a generalului Eremia Gngorescu. La jumătatea lunii august s-au
prăbuşit şi ultimele încercări de a străpunge apărarea românească la Oituz.
Rezistenţa eroică a armatei române în Moldova a salvat statul român, dar, totodată,
a oprit şi înaintarea Puterilor Centrale spre Rusia.
Deşi România era victorioasă pe front',
situaţia sa s-a înrăutăţit o dată cu adâncirea agitaţiilor politice din Rusia,
resimţite încă în timpul bătăliei de la Mărăşeşti. In toamna anului 1917
frământările din Rusia s-au repercutat şi în rândurile trupelor din Moldova, unde
anarhia şi tulburările reprezentau o ameninţare la adresa stabilităţii României.
Constantin Kiritescu nota că "zilnic se produceau tot felul de provocări la adresa
românilor"., Auavut loc demonstraţii, s-au atacat depozitele de armament şi
alimente, s-a încercat dezarmarea unor ofiţeri români. Unii ofiţeri ruşi, ostili
bolşevismului, au rămas însă fideli ţarului Nicolae al II, ceea ce a adâncit
pericolul conflictelor între unităţile ruse de pe teritoriul Moldovei. în noile
condiţii, legate de căderea guvernului Kerenski şi de lovitura de stat bolşevică de
la Petrograd (25 octombrie/7 noiembrie 1917), care a modificat complet soarta
Rusiei, România era singură şi înconjyrată de duşmani.
209

Consiliul de Coroană din 19 noiembrie/2 decembrie 1917 a decis con-area

războiului cu Puterile Centrale. A doua zi, generalul Scerbacev, coman-tul trupelor
ruse din România, a propus germanilor încheierea unui armistiţiu, licând, contra
voinţei lor, şi pe români. La 26 noiembrie/9 decembrie 1917 vânia a fost silită,
deşi victorioasă pe front, să încheie armistiţiul cu Puterile itrale. El nu a
modificat însă cu nimic orientarea politică a guvernului român. sta s-a străduit să
demonstreze Antantei că armistiţiul nu a anulat situaţia îrioară şi că ţara noastră
dorea ferm menţinerea alianţei din 1916.
între timp au continuat în Moldova agitaţiile bolşevice. Au avut loc jafuri şi
rugeri, precum şi incidente la Galaţi, iaşi, Paşcani. Aceasta a impus nâniei
dezarmarea unităţilor militare ruse şi neutralizarea lor, trupele române rvenind
pentru a linişti situaţia. Drept urmare, guvernul condus de Lenin a onat la 3
decembrie 1917 arestarea reprezentantului român la Petrograd, istantin Diamandy,
iar la 13/26 ianuarie 1918, ruperea legăturilor diplomatice România. Cu acest
prilej a fost confiscat şi tezaurul României, depus din 7 în Rusia. O parte a fost
readus în ţară în 1935, o alta în 1956, însă cea mai re parte a rămas, până astăzi,
în Uniunea Sovietică.
Pacea de la Brest-Litovsk, din 18 februarie/3 martie 1918, între Rusia 'ietică şi
Puterile Centrale şi intrarea trupelor germane în Ucraina au lăsat mânia total
descoperită în faţa Puterilor Centrale şi înconjurată din toate Iile de duşmani.
între lunile decembrie 1917 şi mai 1918 au avut loc ivorbiri pentru încheierea
păcii între România şi Puterile Centrale. în cadrul
egele Ferdinand I şi comandanţii militari români, în august 1917, pe frontul din
Moldova

lor, Austro-Ungaria a cerut, prin glasul lui Ottokar Czernin, devenit între timp
ministru de externe al dublei monarhii, înlăturarea regelui Ferdinand de pe tronul
României. Supusă unor presiuni extraordinare, la 25 ianuarie/7 februarie 1918
România primea un ultimatum din partea Puterilor Centrale în vederea încheierii
grabnice a păcii.
în astfel de împrejurări, Ion I.C. Brătianua demisionat şi s-a format un nou
guvern condus de Alexandru Averescu. în februarie 1918 regele Ferdinand s-a
întâlnit la Răcăciuni cu Czernin, care i-a cerut în mod ultimativ încheierea păcii,
între 17 februarie/2 martie şi 19 februarie/4 martie 1918 s-au desfăşurat la laşi
mai multe şedinţe ale Consiliului de Coroană, unde a fost dezbătută soarta ţării.
România trebuia să aleagă între o pace umilitoare şi ocuparea de către duşmani a
întregului teritoriu al ţării. La finele lunii februarie 1918 guvernul Averescu a
demisionat şi s-a constituit un alt cabinet, condus de Alexandru Marghiloman.
Guvernul Marghiloman a acceptat o misiune foarte grea, aceea a încheierii unei
păci, care, oricât de grea ar fi fost, permitea supravieţuirea României După unele
preliminări la Buftea, la 24 aprilie/7 mai 1918, s-a semnat Pacea de la Bucureşti.
Ea a fost deosebit de grea pentru ţara noastră. Dobrogea era ocupată de Puterile
Centrale, iar accesul României la Marea Neagră era permis doar de-a lungul unui
drum comercial până la Constanţa. Armata română urma să fie demobilizată. Austro-
Ungaria îşi mărea teritoriul de-a lungul crestelor Carpaţilor. Surplusurile de
petrol şi cereale ale ţării au fost preluate de către Germania şi s-a prevăzut, de
asemenea, controlul german asupra economiei româneşti. Pacea cu Centralii a fost,
desigur, rezultatul unei anume conjuncturi economice
Atacul de la Cireşoaia
211

iditice Deşi ratificată de Parlamentul de la laşi, ea nu a fost promulgată de ele

Ferdinand De asemenea, pe diferite căi, guvernul român a încercat să ivingă
diplomaţia Antantei că pacea nu semnifica o reonentare a politicii sale, o
necesitate de moment, de natură militară, ţara noastră urmărind, în itinuare,
desăvârşirea unităţii naţionale
Victoriile Antantei din vara anului 1918 au creat condiţii favorabile reintrăm
1/ noastre în război şi continuăm luptei pentru eliberare naţională în rtembrie
1918 Bulgaria a fost înfrântă decisiv de trupele Antantei La 24 ombne/6 noiembrie
1918 guvernul Marghiloman a demisionat şi a fost înlocuit un altul sub preşedinţia
generalului Constantin Coandă Acesta a proclamat ibilizarea generală şi a cerut
trupelor germane să părăsească ţara Trupele tantei treceau Dunărea pătrunzând în
România Ţara noastră a declarat boi Germaniei şi a anunţat că pacea de la Bucureşti
este un act nul şi avenit Trupele române au intrat pe teritoriul deţinut vremelnic
de inamic mstitiul cu Germania (11 noiembrie 1918) a aflat astfel România în tabăra
tantei, luptând pentru împlinirea deplinei unităţi naţionale La 18 noiembrie/1
cembne 1918 Bucureştiul eliberat a primit pe suverani şi autorităţile centrale
Participarea României la războiul mondial, între anii 1916-1918, a urmărit
rmanent idealul Mani Uniri şi a pus din nou Europa în faţa faptului împlinit Cu
îţul unor mari jertfe 339 117 morţi, 299 000 grav răniţi şi 116 000 prizonieri u
dispăruţi, România va consfinţi, astfel, dreptul său la unitatea naţională şi
zvoltare de sine stătătoare
* * *
Regele Carol I într-o discuţie cu Take lonescu, consemnată de diplomatul
francez Henry, spre relaţiile între România şi Austro-Ungana
"Nu în Macedonia, ci la Viena şi la Pesta este pericolul situaţiei actuale Avem
motive să ne nem că guvernul ungar, suferind din ce în ce mai mult influenţa
naţionalismului maghiar să nu a, accentuând, o politică de opresiune fată de
celelalte rase Nu putem să ne dezinteresăm de arta a trei milioane de români din
Transilvania şi Banat Dacă se încearcă să fie deznaţionalizaţi, i nu vom rămâne
indiferenţi şi impasibili '
Declaraţia de război a României adresată la 14 august 1916 Austro-Unganei
"Neutralitatea pe care Guvernul regal şi-a impus-o, ca urmare a unei declaraţii
de război sută în afara voinţei sale şi contrarie intereselor sale a fost adoptată
în primul rând în urma igurănlor date la început de către Guvernul Imperial şi
regal, că Monarhia, declarând război jrbiei, nu a fost mânată de un gând de
cucerire şi nu a urmărit în nici un fel achiziţii teritoriale :este asigurări nu s-
au realizat
Astăzi noi ne găsim în fata situaţiei de fapt de unde pot ieşi mari
transformări teritoriale şi himbări politice de natură a constitui o gravă
ameninţare pentru securitatea şi viitorul României pera de pace pe care România,
fidelă spiritului Triplei Alianţe, a încercat să o îndeplinească a fost cută astfel
sterilă chiar de către cei care erau chemaţi să o sprijine şi să o apere
Aderând în 1883 la grupul de Puteri Centrale, România, departe a uita
legăturile de sânge ire unesc populaţiile din Regat şi românii supuşi ai Monarhiei
Austro-Unganei a văzut în porturile de prietenie şi alianţă care s-au stabilit
între cele trei mari Puteri o garanţie preţioasă sntru liniştea sa internă, ca şi
pentru îmbunătăţirea soartei românilor din Austro-Ungana De fapt ermama şi Italia
care au reconstituit statele lor pe baza principiului naţionalităţii nu puteau să
nu cunoască legitimitatea bazei pe care se aşeza propria lor existenţă Cât priveşte
Austro-Ungana,
12

ea a găsit în relaţiile prieteneşti care s-au stabilit între ea şi Regatul României

asigurănle pentru liniştea sa atât în interior cât şi la frontierele noastre comune
ameninţate, căci ea nu putea să nu ştie la ce punct nemulţumirile populaţiei
româneşti se răsfrângeau la noi, ameninţând în fiecare moment de a turbura bunele
raporturi între cele două state
Speranţa pe care noi ne-am făcut-o din acest punct de vedere de mai mult de
treizeci de ani românii din Monarhie nu numai că n-au văzut niciodată introducându-
se o reformă de natură a le da chiar o aparentă satisfacţie, dar, ei au fost,
dimpotrivă, trataţi ca o rasă inferioară şi condamnaţi să sufere opresiunea din
partea unui element străin care nu constituie decât o minoritate în mijlocul
diverselor naţionalităţi din care se compune Statul Austro-Ungar Toate nedreptăţile
suferite de fratu noştri au întreţinut între tara noastră şi Monarhie un element
continuu de animozitate pe care Guvernele Regatului nu au ajuns să-l potolească
decât cu preţul unor mari dificultăţi şi numeroase sacrificii "
Primul ministru britanic Uoyd George despre eroismul armatei române în vara anului
1917
, Reconstituirea armatei române şi rezistenta dârză - rezistentă atât de
preţioasă pentru cauza aliată - pe care această armată o opune în acest moment
inamicului, în condiţii de dificultate excepţionale sunt un exemplu magnific al
forţei pe care libertatea o dă unui popor liber '
TEMĂ
1 Care au fost principalele obiective ale diplomaţiei româneşti după anul 1878?
2 Prezentaţi cauzele aderării României la alianţa Puterilor Centrale
3 Precizaţi conţinutul raporturilor româno-ruse între 1917 şi 1918
1
România în context internaţional, 1877-1917

RomâniaAnulSituaţia internaţională123
apr - Semnarea la Bucureşti a Con-ei româno-ruse
- Mobilizarea generală a armatul
ine care ia poziţie de apărare la
ire
ipr/3 mai - 26 apr/8 mai - Poarta jardează Brăila, Calafat, Bechet Olte-şi Călăraşi
Artileria română bombar-ă drept răspuns, Vidinul mai - Proclamarea independentei de
a României
3 mai - Anularea tributului simbolic al âniei către Imperiul Otoman
- Armata rusă forţează trecerea
srn
1 iul - Marele duce Nicolae, coman-suprem al trupelor ruse, cere, prin-telegramă
adresată principelui Carol, erarea armatei române pe frontul din am
-nov - Lupte grele ale armatei ro-3, alături de cea rusă la Plevana ov /10 dec -
Capitularea Plevnei

1877

1 ian.- Regina Victoria (1837-1901) se proclamă împărăteasă a Indiei

- Foamete în China
12 apr - Rusia declară război Imperiului Otoman
- Anglia anexează Transvaalul şi trimite
trupe în Cipru

4 ian - Armata română ocupă Smâr-il, poziţie cheie în apărarea Vidinului 7 ian -
Artileria română bombardează iul de pe ambele maluri ale Dunării sbr/3 mart -
Tratatul de pace dintre a şi Imperiul Otoman de la San Ste-
m - 14 iul - Congresul de Pace de la n recunoaşte independenta României sept -
Legea privind noile ranguri rriâtice ale reprezentanţilor români în nătate
- Rusia recunoaşte independenta Ro-ei
3 nov - România preia administraţia ogei

1878

19 febr/3 mart - Tratatul de Pace dintre

Rusia şi Imperiul Otoman de la San
Stefano
1 mai - Deschiderea Expoziţiei Universale
de la Paris
15 iun-14 iul - Congresul de pace de la
Berlin
- Al doilea război dintre India şi Afganistan
(1878-1880)

i -înfiinţarea de noi agenţii diplomatice ale României în străinătate 27-28

febr/11-12 mart - Camerele votează moţiuni cu privire la oportunitatea
revizuirii articolului 7 din Constituţie 30 mart - Legea privind
înfiinţarea Academiei Române
22 mai - Parlamentul maghiar votează legea Trefort, ce prevede obligativitatea
învăţării limbii maghiare în toate şcolile elementare din Ungaria

1879

- Germania şi Imperiul Habsburgic semnează o alianţă defensivă -Atentate ale

nihihştilor ruşi împotriva tarului Alexandru al II

- Reorganizarea serviciilor poştale româneşti

-Se stabilesc relaţii diplomatice între România şi S U A , Olanda, Elveţia,
Brazilia ian - Gheorghe Vernescu (1833-1899) şi adepţii săi - ,liberalii sinceri',
părăsesc Partidul Liberal
29 ian/10 febr - Legea privind cesiunea căilor ferate către statul român, acestea
aparţinând Societăţii acţionarilor febr - Fondarea Partidului Conservator 9/21
mart - Legea pentru organizarea Dobrogei
11/23 apr - la naştere prima direcţie a CFR-ului
17/29 apr - Legea privind înfiinţarea Băncii Naţionale a României Primul său
director a fost Teodor Mehedinteanu 21 nov /3 dec - Pnntal Ferdinand, nepot de
frate al regelui Carol I, este declarat moştenitor prezumtiv al tronului României

1880

începutul mişcării sioniste în Palestina

- Abolirea sclaviei în Cuba
- Franţa ocupă insule în Oceanul Pacific
6 iul - Decret prin care 14 iulie devine ziua naţională a Franţei

- Legi de încurajare a industriei Se înfiinţează Bursa din Bucureşti 14/26 mart -

România se proclamă regat 10/22 mai - Carol I (1839-1914) se încoronează rege
30 mart/11 apr - Un discurs al lui PP Carp în Parlament marchează începutul
grupării junimiste
7/19 apr - Legea asupra străinilor 30 apr/12 mai - 2/14 mai - Conferinţa de la
Sibiu decide unificarea Partidului National Român din Banat şi Ungaria cu cel din
Transilvania într-un singur partid cu numele de Partidul National Român din
Transilvania

1881

13 mart - Tarul Alexandru al II este ucis într-un atentat îi succede la tron

Alexandru al lII, adeptul unei guvernări absolutiste
- Franţa trimite trupe în Tunisia
- Grecia ocupă Tesaha şi o parte din Epir
- Este reconfirmată independenta Trans-
vaalului
-

-
- începe construirea uzinelor siderurgice de la Hunedoara
Se introduce iluminatul electnc în Bucureşti -Apare la Sibiu "Memorialul
explicativ redactat de George Bantiu (1812-1893) 14/26 mai - Legea pentru tocmelile
agricole 1/13 iul - Răscumpărarea de către stat a căii ferate Cernavodă-Constanta

1882

-Anglia intervine în Egipt pentru a-şi

instaura stăpânirea
începe expansiunea colonială a Italiei în
Somalia şi Entreea
20 mai - Formarea Triplei Alianţe (Puterile
Centrale) din Germania, Austro-Ungana,
Italia

215

înfiinţarea primei linii telefonice particu-ire la Bucureşti

începe construcţia clădim Băncii Natlo-ale a României
Proteste ale românilor din Transilvania )tă de politica de maghiarizare forţată 0
mart - Semnarea tratatului de la Londra u privire la extinderea
prerogativelor omisiei Europene a Dunării până la Brăila 8/30 oct - România
semnează în secret n tratat de alianţă cu Austro-Ungana, la are aderă apoi şi
Germania Alianţa omâniei cu Puterile Centrale

1883

- Paul Kruger este ales preşedinte al

Transvaalului
-Are loc expansiunea colonială a Franţei
în Indochina
14 mart - Moartea lui Karl Marx (1818-
1883) la Londra
26/27 aug - Marea erupţie a vulcanului
Krakatoa din Indonezia

Legi pentru încurajarea economiei lart - Se constituie Partidul LiberaS Con-ervator

4/26 apr - Apare ziarul "Tribuna" El este ditatpânăîn 1903
/21 iun - Legea electorală împarte corpul lectoral, prin modificarea Constituţiei
în ei colegii
0/22 iun - Legea privind crearea Dome-nlor Coroanei din proprietăţile statului

1884

- Camerunul devine protectorat german

- Reformă electorală în Marea Bntanie
-începe exploatarea aurului în Africa de
Sud
-

-
Se pun bazele unor noi întreprinderi idusthale
Debutează lucrările la edificiul Ateneului oman din Bucureşti, ele durează până în
888
Patriarhia din Constantinopol recunoaşte utocefalia Bisericii Ortodoxe Române 0
mai/1 iun - Denunţarea de către omânia a Convenţiei comerciale
cu ustro-Ungana din 1875 ov - Formarea "Opoziţiei Unite" care îşi ropune să
înlăture guvernul I C Brătianu să preia puterea

1885

15 nov 1884 - 26 febr 1885 - Conferinţa colonială de la Berlin în problema

Africii
- RUŞII înaintează în Afganistan
- Rumelia Orientală se uneşte cu Bulgaria
- Revolta mahdistă din Sudan împotriva
dominaţiei engleze
-

-
România semnează tratate comerciale cu
Ivetia şi Rusia
7/29 mai - Se adoptă un nou tarif vamal
rotectiomst

1886

- Inaugurarea căii ferate Montreal-Van-

couver în Canada
1 mai - Val de greve în S U A reprimate de
către autorităţi
28 oct - Inaugurarea Statuii Libertăţii de la
New York

Secetă cumplită în România

8 febr/12 mart - Legea monopolului
itunului
mart - Partidul National Român din ransilvania adoptă "pasivismul' drept
tac-;ă iJe luptă politică 3/22 mai - Promulgarea codului comercial
României

1887

- Jubileul de 50 de am de domnie a reginei

Victoria în Anglia
- Ferdinand de Saxa-Coburg devine rege al
Bulgariei
18 iun - Tratat de alianţă între Germania şi Rusia Cea din urmă îşi ia angajamentul
de a rămâne neutră în cazul unui atac francez asupra Germaniei

16

12312/24 mai - Legea de încurajare a industriei 15/27 iun - Legea

pentru alegerile consiliilor comunale-Anghel Saligny ridică silozurile de
la Brăila şi Galaţi 30 ian /8 febr - Greva lucrătorilor de la atelierele C F R din
Galaţi mart -iun - Răscoale ţărăneşti în judeţele din Muntenia şi Moldova iul -
Prima grevă generală a tipografilor din Bucureşti1888-Abolirea sclaviei în Brazilia
9 mart - Moartea lui Wilhelm I împăratul Germaniei Este urmat de fiul său, Fredenc
al lII care nu domneşte decât câteva luni îi urmează la tron Wilhelm al II (iun)
29 oct - Convenţia de la Constantinopol proclamă libertatea navigaţiei prin
Canalul de Suezian - Statul răscumpără căile ferate de la concesionari 7/19 apr -
Legea privind vânzarea către tărâm a unei părţi din moşule statului şi
răscumpărarea embaticunlor 29 mai/10 iun - Legea privind introducerea sistemului
monometalist (etalon-aur)1889-începutul erei Meiji (Era Reformelor) în Japonia 6
mai-6 nov - Expoziţia internaţională de la Paris Inaugurarea turnului Eiffel mai -
Congresul socialist de la Paris decide sărbătorirea zilei de 1 Mai drept zi a
muncii - Proclamarea republicii în Braziliaapr - Se formează serviciul
.Navigaţia fluvială română' 9/21 oct - încep lucrările pentru construirea,
de către inginerul Anghel Saligny, a podului de la Feteşti-Cernavodă 17/29 dec -
Se constituie, la Bucureşti, ,Liga pentru unitatea culturală a tuturor
românilor'1890mart - Cancelarul Germaniei, Otto von Bismarck (1815-1898),
demisionează, fiind în dezacord cu Wilhelm al II - Expansiunea Franţei în Africa
-începutul masacrării armenilor de către otomani, care durează până în 1918-
Proteste ale românilor din Transilvania contra politicii de maghiarizare 21 mai/2
iun - Dimitne C Brătianu devine şef al Partidului National Liberal, în condiţiile
mortn fratelui său, Ion C Brătianu1891- Afacerea Boulanger în Franţa -începe
construcţia căii ferate transsibe-neneîn Rusia 23 iul - Flota franceză vizitează
portul Kronstadt baza flotei ruse1892-1893 - Se edifică Foişorul de Foc din
Bucureşti 8/20 ian -9/21 ian - Conferinţa de la Sibiu a Partidului National Român
decide alcătuirea unui Memorandum al românilor către împăratul f ranz losif 28
mai/9 iun - Depunerea Memorandumului laMena - Dimitne A Sturdza (1833-
1914) este ales preşedinte al Partidului National Liberal 13/25 iul - Prelungirea
tratatului de alianţă cu Puterile Centrale1892 f-Africa de Sud-Vest devine
colonie germană - Formarea unui partid socialist în Polonia - Egiptul este
ocupat de către trupele engleze - Atentate teroriste ale nihiliştilor în
Franţa- Statul român cumpără de la o societate austriacă şantierul naval de
la Turnu Sevenn1893- Expoziţia universală de la Chicago - Se desăvârşeşte
construcţia Canalului de la Corint217

l -apr - Constituirea Partidului Social-De-

rat al Muncitorilor din România
'3 mai - O nouă lege a tocmelilor
cole
nai/10 iun - Legea clerului mirean
5 iul - ,Legea maximului" (înăsprirea
mului fiscal)

dec - încheierea unei Convenţii militare secrete între Franţa şi Rusia

apr/7 mai-13/25 mai - Procesul memo-

diştilor de la Cluj
iul - Guvernul maghiar interzice activi-
■a Partidului National Român din Tran-
ania
1 dec - Primul tramvai electric pe
izile Bucureştiului

1894

- Protectorat britanic în Uganda

- Război între China şi Japonia în legătură
cu stăpânirea Coreu
- Formarea Partidului Socialist din Rusia
- începutul afacerii Dreyfus în Franţa
1 nov - Moartea tarului Alexandru al lII al Rusiei îi urmează la tron Nicolae al II

e înfiinţează Serviciul Maritim Român apr/13 mai - Legea minelor regle-

ntează exploatarea petrolului
lumeroase manifestări de solidaritate cu
ta românilor din provinciile ocupate
30 sept - Reînnoirea tratatului de
intă cu Puterile Centrale sept - Franz losif gratiază pe me-
randişti
sept-1 oct - Inaugurarea podului de la
rnavodă

1895

- Insurecţia cubaneză contra stăpânim

spaniole
- Continuă expansiunea colonială britanică
în Africa
27 nov - Testamentul lui Alfred Nobel (1833-1896), care creează cinci premii -pace,
literatură, fizică, chimie, medicină

; - Proteste împotriva proiectului Legii nffy privind maghiarizarea numelor

alrtătilor din Transilvania

1896

1 mart - înfrângerea trupelor italiene la Adua, în Etiopia

- Madagascarul devine colonie franceză
- Foamete în Cuba
5-9 oct - Vizita tarului Nicolae al II în Franţa
- începutul mişcării Junilor turci

Regrupări în cadrul Pandului National

ieral
ncercăn de constituire a unui Partid
rănesc
18 mart - Legea repaosului duminical

1897

- Expansiunea colonială a Germaniei se intensifică în Extremul Orient

Ridicarea de noi întreprinderi şi fondarea noi bănci

apr/28 mai - Legea privind organizarea armei militare

1898

- Războiul dintre Spania şi S U A

- Insula Hawai este anexată de către S U A
- mart - S U A ocupă Puerto Rico
- Britanicii ocupă Sudanul
- Creta se uneşte cu Grecia
-Vizita împăratului Germaniei, Wilhelm al II, în Orientul Apropiat

la sfârşit amenajarea canalului de la >rtile de Fier

mart/12 apr - Legea privind organi-irea învăţământului profesional

1899

mai-iul - Conferinţa internaţională de la

Haga
12 oct - începutul războiului dintre Anglia
şi bun

18

Primul automobil pe străzile Bucureştiului

1900-1903 - criză economică în România
iul - Reintrarea junimiştilor în Partidul
Conservator
oct-nov - Răscoale ţărăneşti în judeţele
din Muntenia şi Moldova

1900

- Fondarea Partidului Laburist din Marea

Bntanie
- Răscoala boxerilor (I-He-Tuan) în China ,
-

-
1901

-Constituirea Partidului Socialist din

Franţa
22 ian - Moartea reginei Victoria a Angliei
l-a urmat la tron Eduard al VII

23 febr/18 mart - Legea generală a

pensiilor
5/18 mart - Legea pentru organizarea
meseriilor ( Legea Missir)
apr - Gheorghe Pop de Băseşti (1835-
1919) este ales preşedinte al Partidului
National Român din Transilvania
4/17 apr - Reînnoirea alianţei cu Puterile
Centrale

1902

31 mai - Tratatul de pace de la Pretoria pune capăt războiului între Anglia şi bun
- Tratat naval între Japonia şi Anglia

29 mart /11 apr - Legea băncilor populare săteşti şi a Casei lor Centrale
Disensiuni în Partidul National Liberal

1903

- Poarta acordă Germaniei dreptul de a construi calea ferată de la Constantinopol

la Golful Persic
2 nov - S U A preia controlul asupra Canalului Panama

- Primul anuar statistic al României apr - Greve şi mişcări ţărăneşti

în Transilvania
9/22 mai - Legea pentru reglementarea şi consolidarea dreptului de a exploata
petrolul pe proprietăţile particulare

1904

-începe războiul ruso-japonez terminat cu dezastrul flotei ţariste de la Tushima

(27 mai 1905)

- Se înfiinţează banca Marmorosch-Blank 10/23 ian - Conferinţa de la Sibiu

a Partidului National Român decide adoptarea .activismului' ca o nouă tactică de
luptă
5 nov - Adunarea populară de la Lugoj decide măsuri importante în lupta naţională a
românilor din Banat

1905
22 ian - Duminica sângeroasă de la
Petersburg
31 mart - Vizita lui Wilhelm al II la
Tanger în Maroc
7 iun - Tratatul de la Karlstadt desface
uniunea dintre Suedia şi Norvegia

-Aniversarea jubileului regal (40 de ani de domnie a regelui Carol I) 6'19 iun - Se
deschide Expoziţia generală română din Dealul Filaretului din Bucureşti au9 -
Prihna conferinţă generală a cercurilor .România Muncitoare

1906

16 ian -7 apr - Conferinţa de la Algeciras

(Spania) recunoaşte drepturile Franţei în
Maroc
18/19 apr - Cutremur devastator la San
Francisco

8/21 febr - începutul unei puternice răscoale ţărăneşti în nordul

Moldovei febr - Mişcări ţărăneşti în judeţele din Moldova Apogeul răscoalei
în Moldova (6/19 mart -9/22 mart)

1967

- Acord anglo-rus Se pun bazele Antantei (Franţa, Rusia Anglia) iun - oct - A doua
conferinţă internaţională de la Haga

219

123 - Tulburări ţărăneşti în judeţele din lenia şi Oltenia Apogeul răscoalei în

tenia şi Oltenia (12/25 mart - 15/28
- Repnmarea sângeroasă a răscoalei rlamentul maghiar votează legile anyi
vizând desfiinţarea şcolilor confe-ale româneşti iul Constituirea Uniunii
Socialiste din
iama jec - 0 nouă lege privind tocmelile
;ole febr - Se constituie Partidul Conser-r Democrat condus de Take lonescu 8-1922)
apr - Legea Casei Rurale 5 apr - Legea contra trusturilor dăşeşti190824
iul - "Junii turci' preiau puterea şi impun o nouă Constituţie -Criza
Bosniacă Austro-Ungana anexează Bosnia şi Hertegovina 5 oct - Bulgaria
îşi proclamă independenţa4 ian - Ion IC Brătianu este ales edinte al
Partidului National Liberal ima sală de cinema la Bucureşti dec/1 ian 1919 -
Reorganizarea idului Social-Democrat din România febr 1910 - Congresul de
reconstituire SDR1909apr - Sultanul Abdul Hamid al II cedează tronul
fratelui său Mehmed al V-lea 6 apr - Americanul Robert Peary atinge Polul Nord
25 iul - Louis Blenot traversează pentru prima dată Canalul Mânecii cu un aeroplan
apr - Conferinţa Partidului National ian analizează situaţia românilor din
isilvama - 0 nouă lege sanitară încearcă să jnatătească sistemul asigurărilor medi-
şi starea de salubritate a oraşelor19106 apr - Moartea regelui Angliei, Eduard al
VII Este urmat la tron de George al V-lea 31 mai - Formarea Uniunii Sud-Afncane
22 aug - Japonia anexează Coreea 5 oct - Portugalia se proclamă republică30 aug -
Jubileul de 20 de ani de 'itate a Ligii pentru unitatea culturală a or românilor
1911- Războiul dintre Italia şi Turcia 14 dec - Norvegianul Roald Amundsen ajunge
la Polul Sud 30 dec - Proclamarea, în China, a republicii conduse de Sun-Yat-Seneve
muncitoreşti pe Valea Prahovei 7 febr - Legea pentru încurajarea stnei 1
mart - Legea pentru trecerea în netatea statului a moşiilor cu caracter
utilitate publică deţinute de persoane ice - Grevă generală în Transilvania ept /9
oct - România se declară neutră de primul război balcanic191214/15 apr - Naufragiul
dezastruos al pachebotului .Titanic" în Oceanul Atlantic oct - începutul
războaielor balcanice - Introducerea votului universal în Italia:epe construcţia
conductei petroliere îpina-Constanţa1913- Al doilea război balcanic
123ian -febr - Tratative între guvernul maghiar şi fruntaşii Partidului National
Român, cu privire la situaţia românilor din Ungaria 5/18 febr - Se reînnoieşte
alianţa cu Puterile Centrale 27 iun /10 iul - România declară război Bulgariei în
al doilea război balcanic 16/29 iul-28 iul/10 aug - Conferinţa de Pace de la
Bucureşti pune capăt celui de-al doilea război balcanic 29 iul - Proclamarea
independentei Albaniei - Inaugurarea canalului Panama -Primele legi ale
segregaţiei rasiale (apartheid) în Africa de Sud4/17 ian - Se formează un guvern
liberal condus de Ion I C Brătianu apr -Alexandru Marghiloman (1854-1925) devine
preşedintele Partidului Conservator 21 iul /3 aug - Consiliul de Coroană de la
Sinaia decide neutralitatea armată a României începe perioada
neutralităţii României 18 sept/1 oct - Rusia semnează cu România o
convenţie secretă - Moartea regelui Carol I îi urmează la tron Ferdmand191428 iun -
Atentatul de la Sarajevo Pretextul primului război mondial 29 iul - Marina
austro-ungară bombardează Belgradul 3 aug - Germania declară război Franţei 4 aug -
Invazia germană în Belgia 26-30 aug - înfrângerea ruşilor de către germani la
Tanenberg sept - Bătălia de pe râul Marnamart-apr - Agitaţii politice ale
grupărilor antantiste1915ian - Victoria flotei britanice în Marea Nordului
Lupte în zona Canalului de Suez - Italia aderă la Antantă - Bulgaria se alătură
Puterilor Centrale aug -sept - Ofensiva austro-germană în Polonia şi Lituania 23-
26 aug - Conferinţa socialistă de la Zimmerwald 5 oct - Eşecul debarcăm forţelor
Antantei la Salonicmai-iul - Grevă generală în Valea Jiului 4/17 aug - România
semnează un Tratat politic şi o Convenţie militară cu Antanta 14/27 aug -
România declară război Austrc-Unganei 15/28 aug - începe ofensiva armatei
române în Transilvania aug -sept - Lupte în Dobrogea cu forţele Qermano-bulgaro-
otomane 12/25 sept - Bucureştiul este bombardat de către aviaţia inamică sept -
Bătălia de la Sibiu Armata română este nevoită să se retragă sept-nov - Bătălia
din trecătonle Car-patilor oct - Frontul românesc din Dobrogea este străpuns191621
febr-15 dec - Bătălia de la Verdun iun - Ofensiva armatelor ruse conduse de
generalul Brusilov în Gahtia - Lupte pe fronturile din Europa de Răsărit şi
Orientul Apropiat - Conferinţa socialistă de la Kienthal -Bătălia navală între
Germania şi Anglia din largul coastelor lutlandei 21 nov - Moartea împăratului
Austro-Un-ganei, Franz losif îi urmează la tron Carol I de Habsburg 30 dec -
Asasinarea lui Rasputin în Rusia221

1236/29 nov.-20 nov./13 dec. - Bătălia de pe \rgeş-Neajlov. !0 nov./3 dec. -

Autorităţile centrale lărăsesc Bucureştiul şi se retrag la laşi. '3 nov./6 dec. -
Trupele Puterilor Centrale icupă Bucureştiul. ■ Lupte grele cu forţele
germane şi lustro-ungare la Râmnicu Sărat, Pralea, aşin şi pe Şiret.•720 ian. -
Se înfiinţează la laşi Comitetul Jational al românilor emigraţi din
wstro-Ungaria. 3 rrurt./5 apr. - Proclamaţia regelui Fer-inand către ţărani. 7
mai/9 iun. - Sosesc la laşi primele atalioane de voluntari transilvăneni, jn.-
aug. - Greve şi demonstraţii în 'ransilvania. 9/24 iul.-19 iul./1 aug.
- Bătălia de la lărăşti. 4 iul./6 aug.-6/19 aug. - Bătălia de la lărăşeşti. 6
iul./8 aug.-9/22 aug. - Bătălia de la )ituz. Agitaţii bolşevice în
Moldova, demoralizarea trupelor ruse. 6 nov./9 dec. - Armistiţiul de la Focşani
ître România şi Puterile Centrale.191731 ian. - Germania anunţă războiul submarin
total, mart. - Ţarul Nicolae al II este silit să abdice. -Convorbiri separate de
pace între beligeranţi. - S.U.A. intră în război de partea Antantei. 31 iul-6 nov.
- Bătălia Flandrei. 6 aug. - Formarea guvernului Kerenski în Rusia 24 oct. -
Dezastrul armatei italiene la Caporetto. 7 nov. - Lovitura de stat bolşevică de
la Petrograd. începuturile regimului comunist în Rusia.
DESĂVÂRŞIREA UNITĂŢII NAŢIONALE A STATULUI ROMÂN
- CONTEXTUL INTERN SI INTERNAŢIONAL.
- UNIREA BASARABIEI, BUCOVINEI SI TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA - ACT
CU CARACTER DEMOCRATIC SI PLEBISCITAR.
- IMPORTANŢA ISTORICA A MARII UNIRII DIN 1918.
Contextul intern şi internaţional, intrarea României în războiul mondial, în
vara anului 1916, alături de Antantă, a urmărit realizarea deplinei unităţi
naţionale prin unirea cu Vechiul Regat a Transilvaniei şi Bucovinei, străvechi
teritorii locuite de români. Luptele din anii 1916-1917 au pus în lumină, cu multă
putere, durabilitatea sentimentului naţional şi convingerea că se apropia ziua
înfăptuirii marelui act al unirii tuturor românilor.
în ciuda impunerii păcii umilitoare de la Bucureşti din 1918, şi a prezenţei
trupelor străine pe o mare parte a teritoriului naţional, România, redusă
teritorial la Moldova, prin retragerea armatei şi autorităţilor, continua să existe
ca stat de sine stătător. în condiţiile în care, în 1918, pe fronturile de luptă
Puterile Centrale înregistrau înfrângeri categorice, imperiile multinaţionale, şi
în primul rând Austro-Ungaria, s-au prăbuşit sub acţiunea unui avânt revoluţionar
de proporţii, popoarele aflate sub dominaţie străină dorind să-şi decidă singure
soarta. Paralel cu lupta politico-diplomatică şi militară a României pentru
supravieţuire, s-a desfăşurat lupta românilor din provinciile aflate sub stăpânire
străină pentru libertate naţională. Aceştia au hotărât, într-un cadru democratic
reprezentat de adunările populare şi printr-o consultare largă a maselor populare,
să se unească cu Ţara. Deplasarea armatei române în provincii s-a făcut doar la
chemarea organelor reprezentative ale populaţiei româneşti şi numai atunci când
hotărârea unanim aprobată a populaţiei majoritare a fost pusă în pericol de vreo
posibilă intervenţie armată străină. Se încheia, astfel, un proces legic prin care
românii s-au reunit în limitele unuia şi aceluiaşi stat naţional.
Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România - act cu caracter
democratic şi plebiscitar, prima provincie care s-a unit cu pa-tria-mamă >a fost
Basarabia. Aceasta a survenit pe fondul dezmembrării Imperiului Rus, odată cu
proclamarea, principiului autodeterminării până la despărţirea de statul
multinaţional în care au fost înglobate. în 1917 s-a constituit în provincie
Partidul Naţional Moldovean, ce a coordonat mişcarea de eliberare "aţională. în
acelaşi an a apărut, la Chişinău, ziarul "CuvântMoldovenesc".
Cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinău, din 25
septembrie/8 octombrie 1917, s-a constituit un organ reprezentativ numit Sfatul
ţării. Ca for coordonator al său a fost format Consiliul Directorilor. Acesta a
223

Feteşti Călăraşi Cefnavodă

Constanta
Silistra
Salcie
Răscoale ţărăneşti
\
Satu Mare dv s Baia Mare CPnic
Suceava 1
Câmpulung
riamanzi Botoşani
C|X Câmpul
ffiRodna Moldov
Lapuş X
J Cărei
meşe " Fălticeni
Marghita Şjm| ,
/ Silvaniei ■ Năsăud pascanj ,;ŢârSu
ţ nAigi8
Reghin Targu Mureş
Oradea
Huedin
 > Piatra Neamţ '
Topliţa -•*> Roman
N Bicazv \
ZalaU DeiBeclean Bistriţa ' n\ laşi
c
.XI.1918
Turda
Câmpia Turzii
Blaj Mediaş
■ Salonta
L,
Beiuş
fântâna Nucet

/bantana Câmpeni
:i.i9i8
i AraQl -.
V. P1918 ofJ Deva
31X191Ş MiSISorăştie
\ Timişoara Lu9 i
1.XI.1918 Caransebeş
-. Reşiţa . ' Câmpulung
"f OraviţaBai/deAramă (tm)11; 31063 curtea câmpinaU
J1.XU918 y Targu Jiu de Argeş \|\ Ploieşti .
L Mehadia Piteşti Ţârgoviste '
BELGRAD
"L. Orşova Tumu Severjn
\j r3 Drăgăşani <w /';'<?
"tCraiova
Ş _.. . BUCUREŞTI
Caracal
Alexandria Turnu Măgurele
Nicopole N
Olteniţa
Giurgiu v \_
# Rusciuc
Turtucaia
••v.
# 1918 Răscoale ale soldaţilor români din armata Austro-Ungară
F
Manifestări ale maselor pentru unire
Comitetul executiv al P N R proclamă dreptul la
Oradea autodeterminare
C3Demonstratu penlru Dace
oti 1 XI 1918 Consilii militare r
Sediul Constituim Natic
Lansarea mamfestuiui lui Amos Fi an

Tiraspol
irghe

Tribuna
. "SSîfOtJiOI MUfKH
UNIREA
i .•• -Or ' "Be "f" M"f"f Ţirli.tSmi T"k$. fîef t tenul
-Mmîku"iu -La J >
Ziarul "Tribuna", din 30 martie 1918, despre unirea Basarabiei cu România
anunţat autonomia Basarabiei. Preşedinte al său a fost ales loan Inculeţ. în
condiţiile primejdiei reprezentate de pretenţiile Ucrainei de a anexa teritoriul
dintre Prut şi Nistru şi folosindu-se de prevederile Declaraţiei drepturilor
popoarelor din Rusia, în decembrie 1917 s-a proclamat Republica Democratică
Moldovenească. Tulburările provocate de bolşevici în Moldova, în condiţiile
destrămării unităţilor militare ruse o dată cu lovitura de stat bolşevică din 25
octombrie/7 noiembrie 1917, pericolul întreruperii legăturilor între guvernul de la
laşi şi serviciile româneşti dislocate, prin refugiu, în sudul Rusiei, au creat noi
agitaţii în Basarabia. Consiliul Directorilor a cerut sprijinul armatei române,
care a pătruns, în aceste condiţii, în provincie. La 13/26 ianuarîe 1918, guvernul
Rusiei sovietice a întrerupt, prin urmare, relaţiile diplomatice cu România.
în ianuarie 1918 şi-a proclamat independenţa Ucraina. Complet izolată,
Republica Moldovenească şi-a proclamat, la rândul său, la 4 februarie 1918,
independenţa. La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul ţării, care cuprindea
reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor - 138 deputaţi - a adoptat, cu majoritate
de voturi, hotărârea Şasarabie/'de a se uni cu România.
Desfăşurarea primei conflagraţii mondiale a adâncit şi criza de structură a
regimului dualist austro-ungar şi a impus rezolvarea situaţiei provinciilor locuite
de către români, şi anume, Bucovina şi Transilvania. Bucovina a fost teatru de
război, numeroşi tineri fiind înrolaţi în armata austro-ungară, ceea ce a agravat
suferinţele locuitorilor săi. Totodată, ea a constituit un subiect al planurilor
Vienei în încercarea de reorganizare a Imperiului pe baze federale. Lupta naţională
s-a radicalizat în provincie, în condiţiile înfrângerilor suferite de Puterile
Centrale.
225

umeroşi ostaşi români din fosta armată austro-ungară, căzuţi prizonieri în usia, s-
au înrolat în detaşamentele de voluntari care susţineau lupta pentru litate
naţională. La 27 mai/8 iunie 1917 a sosit la laşi primul detaşament de jluntari
transilvăneni şi bucovineni.
Situaţia românilor din Bucovina s-a înrăutăţit în toamna anului 1918 când
ustro-Ungaria, practic, se prăbuşise. Se vehicula teza anexării de către absburgi,
ca o ultimă soluţie de salvare, a Bucovinei la Galiţia, în timp ce craina ridica
pretenţii de stăpânire asupra provinciei româneşti şi ameninţa cu terventia armată.
Din iniţiativa lui Sextil Puşcariu şi lancu Flondor, s-a jnvoca't, în aceste
condiţii, la 14/27 octombrie 1918, o Adunare a sprezentanţilor populaţiei româneşti
din provincie. Aceasta a decis unirea ucovinei cu teritoriile locuite de români,
din Austro-Ungaria, acum, practic răbuşită. S-a ales un Comitet Executiv şi un
Consiliu Naţional. Lider politic a ist ales lancu Flondor. Populaţia românească şi-
a manifestat astfel, liberă de rice ingerinţă, voinţa de a se uni cu Ţara.
Intervenţia trupelor ucrainene l-a eterminat însă pe Flondor să ceară sprijinul
armatei române.
în atari împrejurări, a avut loc la Cernăuţi, la 15/28 noiembrie 1918,
".ongresul General al Bucovinei, şi anume, al reprezentanţilor românilor,
olonezilor, germanilor, rutenilor. Românii constituiau marea majoritate a
articipanţilor. La propunerea lui lancu Flondor, care a prezidat lucrările
:ongresului, s-a votat, cu o majoritate zdrobitoare, "unirea necondiţionată, entru
vecie a Bucovinei în vechile ei hotare cu regatul României". teprezentanţri
celorlalte populaţii au recunoscut şi acceptat hotărârea jmânilor.
Ziarul "Glasul Bucovinei", din 29 noiembrie 1918, despre unirea Bucovinei cu
România
Qlasul Bucovinei
*" * -;
CM mal mare
**"1"* IfcWKto* "hi mMtfMut m**m Mult*-* KBMI.I.
i. Ni"t"r.
26

în Transilvania, lupta pentru realizarea unirii cu patria-mamă a tins să se

radicalizeze o dată cu debutul primei conflagraţii mondiale. Contactele cu
cercurile oficiale de la Bucureşti s-au intensificat, iar Liga pentru unitatea
politică a tuturor românilor a desfăşurat o vie activitate în sprijinul idealului
naţional. Intrarea trupelor române în Transilvania, în vara lui 1916, a fost
salutată cu entuziasm de către români. Numeroşi tineri au căutat să se înroleze în
armata română. După retragerea unităţilor militare, urmare a necesităţilor
campaniei de la sudul Dunării, autorităţile maghiare au dezlănţuit o campanie de
reprimare a mişcării naţionale româneşti. S-au făcut rechiziţii, internări în
lagăre, s-a trecut la arestarea unor lideri politici, a fost suspendată presa
românească, au fost închise şi desfiinţate şcoli confesionale şi elementare ale
românilor. Mulţi români au fost înrolaţi cu forţa în armata austro-ungară. în
aceste condiţii grele au avut loc, în ciuda interdicţiilor pronunţate de guvernul
Tisza, acţiuni sociale şi de protest, între 1916 şi 1918, pe Valea Jiului, la Cluj,
Oradea, Braşov, Timişoara, în condiţiile înfrângerilor de pe front şi a adâncirii
crizei dualismului austro-ungar s-au produs, la finele anului 1917 şi în 1918,
demonstraţii de stradă şi agitaţii în unităţile militare. La 1 octombrie 1917 a
reapărut ziarul "Adevărul". în ianuarie şi în iunie 1918 au avut loc, în întreg
Imperiul, puternice greve generale.
în acelaşi timp, s-a desfăşurat în străinătate, pe diferite căi, o vastă
propagandă pentru susţinerea cauzei unităţii tuturor românilor, deoarece mai
existau, încă, mulţi oameni politici occidentali, în S.U.A. şi Marea Britanie, care
cereau menţinerea Austro-Ungariei. Au acţionat în acest sens, în Franţa, Anglia,
S.U.A., Italia, Suedia, între alţii, Take lonescu, Simion Mândrescu, loan Ursu,
Constantin Angelescu, Vasile Lucaciu, V. Stoica. S-au publicat articole de presă şi
cărţi, au avut loc conferinţe şi manifestaţii, s-au făcut intervenţii în
parlamente, s-au obţinut audienţe pe lângă mari oameni politici. La 8 aprilie 1918
a avut loc la Roma, Congresul popoarelor asuprite din Imperiul Austro-Ungar, la
care au participat din partea românilor Simion Mândrescu, dr. Nicolae Lupu, D.
Drăghicescu, G.G. Mironescu. S-a, decis, astfel, continuarea luptei comune a
popoarelor asuprite din dubla monarhie. La 3 octombrie 1918 s-a constituit la
Paris, sub preşedinţia lui Take lonescu, Consiliul Naţional al Unităţii Româneşti,
care publica ziarul "La Roumanie".
în toamna anului 1918, în condiţiile prăbuşirii structurilor puterii
imperiale, s-a desfăşurat în Transilvania un puternic proces revoluţionar, cu
colaborarea tuturor forţelor sociale reprezentând populaţia românească. Şi-a
reluat, astfel, activitatea Partidul Naţional Român. Comitetul său executiv reunit
la Oradea a adoptat, la 29 septembrie/12 octombrie 1918, o declaraţie ce proclama
"independenţa naţiunii române" din cadrul dublei monarhii. în acelaşi timp, au fost
reluate şi intensificate contactele cu Partidul Social Democrat. La 3/16 octombrie
1918, împăratul Caro//a făcut ultima încercare de a salva monarhia aflată în plină
dezagregare. El a lansat manifestul "Către popoare/e mele credincioase", în care
propunea federalizarea Austro-Ungariei. Drept răspuns, deputatul român Alexandru
Vaida-Voevqd a citit în parlamentul maghiar Declaraţia de independenţă a populaţiei
româneşti din Transilvania S du desfăşurat, de asemenea, numeroase acţiuni pentru
pace, pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor democratice, pentru realizarea
unirii cu România.
Treptat, puterea locală a fost preluată de Consiliile româneşti, denumite
Sfaturi] care au dispus de sprijinul militar al populaţiei româneşti prin
intermediul
227

lărzilor româneşti. Ele au organizat rezistenţa împotriva oricăror provocări ale

jstelor autorităţi maghiare. La 30 octombrie/12 noiembrie 1918 s-a constituit
Consiliul Naţional Român Central (C.N.R.) din care au făcut parte şase sprezentanţi
ai Partidului Naţional Român - Teodor Mihaly, Vasile Goldiş, Aurel ''Iad, Alexandru
Vaida-Voevod, Ştefan Cicio-Pop, A. Lazăr-ş\ şase ai Partidului locial Democrat -
loan Flueraş, Basil Surdu, losif Renoiu, Tiron A/bani, Enea Jrapini, losif Jumanca.
El a avut sediul la Arad şi a devenit organul central al jptei românilor pentru
unire.
Ulterior, el a luat denumirea de Marele Sfat al Naţiunii din Transilvania şi
Ingaria. La 9/22 noiembrie. 1918, Consiliul Naţional Român Centrala anunţat uvernul
de la Budapesta că a preluat puterea deplină în Transilvania. între 13-5 noiembrie
1918 au avut loc, la Arad, tratative între reprezentanţii Consiliului /ationa/ş'i
cei ai guvernului Tisza. Ele au eşuat însă datorită poziţiei reticente a elegaţiei
conduse de Kârolyi. Trecându-se la preluarea puterii administrative şi olitice
locale în Transilvania, s-a hotărât să se supună aprobării populare documentele
unităţii naţionale în cadrul unei mari adunări, la Alba-lulia.
Adunarea naţională de la Alba-lulia a avut loc la 18 noiembrie/1 decembrie 918.
Ea a reunit peste 1 228 delegaţi aleşi şi peste 100 000 oameni veniţi din >ate
colţurile Transilvaniei pentru a consfinţi, în mod liber de orice constrângere,
otărârea de unire cu patria-mamă. Adunarea a fost deschisă de Gheorghe Pop e
Băseşti. într-o atmosferă de puternic entuziasm popular, prin glasul lui Vasile
Goldiş, Marea Adunare Naţională a proclamat unirea "acelor români şi a tuturor ?
ritorii/or locuite de dânşii cu România". Rezoluţia Unirii prevedea înfăptuirea
Marea Adunare Naţională, din 1 Decembrie 1918, de la Alba-lulia
>8

luliu Maniu

Vasile Goldiş

unui regim democratic în România. A doua zi s-au ales organele provizorii ale
puterii de stat, şi anume, Marele Sfat Naţional care a jucat rol de for legislativ,
condus de Gheorghe Pop de Băseşti, şi Consiliul Dirigent, prezidat de luliu Maniu
şi format din 15 membri. Actul de la Alba-lulia a consfinţit pe vecie, prin votul
maselor, înfăptuirea Marii Uniri.
Ediţia specială a ziarului "Alba lulia ", din 20 noiembrie/3 decembrie 1918
1LH-IULIJ
Organ al proclamării unităţii naţionale.
Unirea Jţomâmbr din Transilvania" îjârlat şi Ungureasca cu România,
Uniri* yetstâ ât JtiunarH) Jfsffmafâ 4in
mtiMUÎS " t ,twuf Kununllti' <*"" TtM-
***•*"■ "■*••
IV *M ."ini #4
229

Delegaţia venită din Transilvania să predea regelui Ferdinand actul marii unirii
din 1918
Unirea a fost salutată şi recunoscută de naţionalităţile din Transilvania. La 8
nuarie 1919, Comitetul Central Săsesc a recunoscut, la Mediaş, actul de la
decembrie 1918. în acelaşi sens, s-au pronunţat reprezentanţii populaţiei evreieşti
înuarie 1919), Congresul şvabilor de la Timişoara (august 1919), Consiliul Naţional
'agh/ar de la Târgu Mureş. Poziţia cercurilor democratice maghiare fusese "primată
încă de la finele anului 1918. într-un manifest din 3 noiembrie 1918 se Jblinia că:
"Faţă de naţiunile surori nu avem nici o pretenţie.- Şi noi ne considerăm o apune
reînnoită, o forţă acum eliberată pe ruinele monarhiei. Ne trezim uşuraţi la
înştiinţa faptului că nu mai suntem forţaţi să fim stâlpii asupririi. Să trăim unul
lângă 'tul în pace...". Refuzul autorităţilor maghiare de a recunoaşte însă
hotărârea de lire a românilor şi Consiliul DÎrigent, permanentele ameninţări
proferate de Bela un la adresa României reîntregite, ca şi atacurile armatei
maghiare împotriva imanilor din Transilvania, au impus participarea armatei române
la campania din 919. După o ofensivă în Transilvania şi pe Tisa, în august 1919,
armata română, ifrângând forţele maghiare, a pătruns în Budapesta.
30

Trupele române la Budapesta, în 1919

iV.if.i,<-<ni<> lit.-ff.-" . Airtff "n-.ir un Unirea din 1918 într-un singur
stat a tuturor românilor s-a realizat, aşadar, ca expresie a voinţei populare într-
un context favorabil. Tratatele de pace din 1919-1920 au recunoscut de jure o
situaţie deja existentă, rod al acţiunii românilor înşişi. S-a creat astfel- un
cadru favorabil dezvoltării societăţii româneşti, intrată într-o nouă etapă a
evoluţiei sale.
Marea Unire din 1918 a încununat aspiraţiile de veacuri ale românilor de a
vieţui într-un singur stat. Ea a fost rodul luptei tuturor forţelor şi categoriilor
sociale interne. De asemenea, au contribuit la edificarea ei o generaţie importantă
de oameni politici precum: regele Ferdinand, Ionel Brătianu, luliu Maniu, Ion
Nistor, Take lonescu, Ion Inculeţ, Nicolae lorga şi mulţi alţii. în noul cadru
istoric de după anul 1918 s-a accelerat ritmul de dezvoltare şi modernizare al
societăţii româneşti, ceea ce a conferit trăinicie statului naţional. Suprafaţa
ţării a sporit de la 137 000 km2 la 295 049 km2, populaţia de la'7 250 000
locuitori, înainte de 1918, la 18 052 896 locuitori, la recensământul din 1930. Au
marcat creşteri importante, între altele, suprafaţa arabilă-de la 6,6 milioane ha
la 14,6 milioane ha, suprafaţa acoperită cu păduri - de la 2,5 milioane ha la 7,3
milioane ha, reţeaua căilor ferate - de la 4300 km la 11 000 km. A avut loc
integrarea deplină, social-economică §\ politică, a noilor teritorii unite cu
patria-mamă, un progres economic real şi eficient, aplicarea unui program
democratic de propăşire a ţării.
Modificarea fundamentală a structurii instituţionale şi economice, după
reformele din 1921-1923, s-a tradus prin lărgirea masivă a cadrului vieţii social-
politice, mutaţii în ceea ce priveşte echilibrul social de forţe. S-a făurit,în
acelaşi timp, o lume a contrastelor, Tn care ţărănimea, ce reprezenta majoritatea
Populaţiei, trăia relativ greu, mai ales din gospodăriile proprii, iar
Bucureştiul
231

Arcul de triumf din Bucureşti

devenit "Micul Paris", principala capitală din sud-estul Europei, un oraş idem,
aliniat standardelor urbanismului internaţional.
într-un cadru general de evoluţie a întregii societăţi au apărut şi fenomene <i,
precum corupţia, arivismul şi, foarte rar, violenţa, au avut loc conflicte 'dale.
Degradarea poziţiilor forteior conducătoare a făcut loc manifestărilor de tremă
stângă şi dreaptă în societate, cu efecte, din perspectivă istorică, igative. Pe
plan internaţional, România s-a afirmat ca un factor cu iniţiativă olomatică, cu o
conduită exemplară, în sensul menţinerii păcii şi securităţii iropene, contra
politicii de revizuire a tratatelor de pace, a oricărui atentat la Iresa statu-quo-
u\u\ teritorial. în noile condiţii internaţionale din deceniul al itrulea al
secolului nostru, marcate de ascensiunea fascismului, a tendinţei itre
autoritarism, promovată de regele Caro/ al II, România Mare s-a îzmembrat, în vara
anului 1940, sub loviturile de forţă ale puterilor totalitare, îmocraţia făcând loc
regimurilor totalitare.
Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România, la 27 martiel9 aprilie 1918
"în numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară:
Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele dintre Prut,
Nistru, Dunăre, area Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă acum o sută şi mai
bine de ani din trupul vechei oldove,

în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca

noroadele singure să-şi hotărască soarta lor,
de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România. Această unire se
face pe următoarele baze:
1. Sfatul Ţării actual rămâne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea
reformei agrare după nevoile şi cererile norodului; aceste hotărâri se vor
recunoaşte de Guvernul Român; 2. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială,
având un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi
secret, ca un organ împlinitor şi administraţia proprie; 3. Competenţa Sfatului
Ţării este: a) Votarea bugetelor locale; b) Controlul tuturor organelor zemstvelor
şi oraşelor; c) Numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale, pnn Organul
său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern; 4. Recrutarea
Armatei se va face în principiu pe baze teritoriale;
5. Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămân în putere şi
vor putea fi schimbate
de Parlamentul Român, numai după ce vor lua parte la lucrările minorităţilor din
Basarabia;
6. Respectul drepturilor minorităţilor din Basarabia; 7. Doi reprezentanţi ai
Basarabiei vor intra în
Consiliul de Miniştri Român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe
viitor luaţi din sânul
reprezentanţilor Basarabiei din Parlamentul Român; 8. Basarabia va trimite în
Parlamentul Român
un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia, aleşi pe baza votului
universal, egal, secret şi
direct; 9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste şi sate, oraşe, zemstve şi
Parlament, se vor
face pe baza votului universal, egal, secret şi direct; 10. Libertatea personală,
libertatea tiparului, a
cuvântului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile obştei vor fi garantate
prin Constituţie..."
Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România, la 1928 noiembrie 1918
"Congresul General al Bucovinei întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în
sala sinodală din Cernăuţi, consideră că: de la fundarea Principatelor Române,
Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut
pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul
hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele
domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri
scumpe din trecutul Moldovei; că fii acestei ţări, umăr la umăr cu fraţii lor din
Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a lungul veacurilor
fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirei
păgâne; că în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu
de-a sila alipită coroanei habsburgilor; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat
suferinţele unei acârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale şi care
prin strâmbătăţi şi persecuţii căuta să-şi înstrăineze firea şi să-l învrăjbească
cu celelalte neamuri cu cari el voieşte să trăiască ca frate; că în scurgerea de
144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpurile de bătaie din
Europa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor şi că
ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite, isgonirea
limbei lor din viaţa publică, din şcoală şi chiar din biserică; că în acelaşi timp
poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile şi
izvoarele de câştig ale acestei ţări, şi despoiat în mare parte de vechea sa
moştenire; dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul
mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferinţă va sosi, şi că moştenirea lor
străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei
la Moldova lui Ştefan, şi că au nutrit vecinie credinţa că marele vis al neamului
se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un
stat naţional unitar; constată că ceasul acesta mare a supat!
Astăzi, când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea României şi a
puternicilor şi nobililor ei
aliaţi s-a întronat în lume principiile de drept şi umanitate pentru toate
neamurile şi când în urma
loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei şi s-a
prăbuşit, şi toate
neamurile îndătuşate în cuprinsul ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de
sine, cel dintâiu gând
al Bucovinei desrobite se îndreaptă căire regatul României, de care întotdeauna am
legat nădejdea
desrobirii noastre. ,
Drept aceea
Noi,
Congresul general al Bucovinei,
întrupând suprema putere a ţării şi fiind investit singur cu puterile legiuitoare,
în numele Suveranităţii naţionale,
Hotărâm:
Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până
la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României".
233

Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba-lulia de la 18 noiembneU decembrie 1918

I ADUNAREA NAŢIONALĂ A TUTUROR ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA BANAT SI FARA
UNGUREASCĂ adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-lulia în 1
DECEMBRIE 1918 DECRETEAZĂ UNIREA ACELOR ROMÂNI SI A TUTUROR TERITORIILOR LOCUITE DE
5ÂNŞII CU ROMÂNIA Adunarea Naţională proclama îndeosebi dreptul inalienabil al
naţiunii omâne la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş Tisa şi Dunăre
II ADUNAREA NAŢIONALĂ rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie
până la
ntrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal
III în legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului
stat român Adunarea
vlatională proclamă următoarele
1 Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare
Fiecare popor se va instrui administra şi judeca în limba sa proprie prin
indivizi din sânul său ?i fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile
legiuitoare şi la guvernarea tării în jroportie cu numărul indivizilor ce-l
alcătuiesc
2 Egala îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate
confesiunile din
stat
3 înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate terenurile
vietn publice
y/otul obştesc direct egal secret pe comune în mod proporţional pentru ambele sexe
în vârstă de
21 de am, la reprezentarea în comune judeţe ori parlament
4 Desăvârşită libertate de presă asociere şi întrunire libera propagandă a
tuturor gândurilor
Dmeneşti
5 Reforma agrară radicală
Se va face conscnerea tuturor proprietăţilor în special a proprietăţilor mari
în baza acestei sonscneri desfiinţând fidel comisurile în temeiul dreptului de a
micşora după trebuinţă latifundiile i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o
proprietate (arător păşune pădure) cel puţin atât cât o poate munci el cu familia
lui Principiul conducător al acestei politici agrare este pe de o parte promovarea
nivelăm sociale pe de altă parte potenţarea productiunn
6 Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantaje
care sunt legiferate în
cele mai avansate state industriale din apus
IV Adunarea naţională dă expresie voinţei sale ca congresul de pace să
înfăptuiască comu
nitatea naţiunilor libere în aşa chip ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate
pentru toate naţiunile
mari şi mici deopotrivă iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru
reglementarea raporturilor
internaţionale
V Românii adunaţi în această Adunare naţională salută pe fratn lor din
Bucovina scăpaţi de
|ugul monarhiei austro-ungare şi umti cu tara-mamă România
VI Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor
subjugate până aci
în monarhia austro-ungară anume naţiunile ceho-slovacă austro-germană,
jugoslavă, polonă şi
ruteană, şi hotărăşte ca acest salut să se aducă la cunoştinţă tuturor acelor
naţiuni
VII Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor
bravi români care
în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind
pentru libertatea şi
unitatea Naţiunii Române
VIII Adunarea Naţională dă expresie mulţumim şi admiratiunn sale tuturor
puterilor aliate
care, prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de
multe decenii
pentru război au scăpat civihzatiunea din ghearele barbariei
IX Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunii române din
Transilvania Banat
şi Tara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat
National Român
care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte Naţiunea Română, oricând şi
pretutindeni
fată de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispozitiunile pe care le va afla
necesare în interesul
naţiunii
TEMĂ
1 Prezentaţi împrejurările unim Basarabiei cu România în anul 1918
2 Ce rol a jucat Bucovina în anul 1918 în planurile Habsburgilor?
3 Ilustraţi caracterul plebiscitar al unim Transilvaniei cu România, în anul 1918
4 Care a fost semnificaţia istorică a Marii Uniri'
1
DEZVOLTAREA ECONOMICA A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA INTERBELICĂ
- CARACTERISTICILE GENERALE ALE VIEŢII ECONOMICE. DEZBATEREA DE
IDEI ÎN JURUL PROBLEMATICII EVOLUŢIEI ECONOMICE.
- PRINCIPALELE RAMURI ALE ECONOMIEI SI TENDINŢELE MANIFESTATE ÎN
CADRUL LOR.
-POZIŢIA CAPITALULUI STRĂIN. ROLUL STATULUI ÎN MODERNIZAREA ECONOMIEI
ÎN PERIOADA INTERBELICĂ.
Caracteristicile generale ale vieţii economice. Dezbaterea de idei în jurul
problematicii evoluţiei economice. în evoluţia eeonomică a României, intre anii
1918-1940, se pot deosebi câteva etape de dezvoltare 1 1919-1928, etapa refacem
economice şi a accelerării dezvoltăm sale în condiţiile consolidam statului
naţional unitar, 2 1929-1933, etapa crizei economice, 3 1934 - 1940 etapa unui
susţinut progres economic pe seama comenzilor de stat şi a necesităţilor de apărare
a tării Pe fondul progresului economic s-au conturat câteva direcţii primordiale,
şi anume modernizarea, prin dezvoltarea industriei proprii, o politică
protecţionistă, rolul statului în economie, colaborarea avantajoasă cu capitalul
străin
După războiul de reîntregire naţională şi distrugerile provocate de
desfăşurarea acestuia, refacerea economică s-a impus ca o cerinţă de seamă Aceasta
în condiţiile în care, în 1919, producţia economică a României a reprezentat circa
20-25% din cea înregistrată în anul 1913 Şi alţi indicatori argumentează situaţia
grea a economiei naţionale în 1919, de pjldă, agricultura a înregistrat un puternic
regres, căci România, care fusese un tradiţional exportator de cereale, a fost
nevoită să importe grâu pentru populaţie în 1918, extracţia de petrol a reprezentat
doar 47% din cuantumul anului 1913 într-o situaţie foarte grea se afla şi sistemul
financiar, apăsat de inflaţie şi circulaţia mai multor monede Ca urmare a unor
eforturi susţinute situaţia economică s-a îmbunătăţit însă după 1924
Criza economică din 1929 - 1933 s-a repercutat negativ asupra ansamblului
economiei româneşti, în condiţiile specifice de dezvoltare a ţării noastre Primele
semne au apărut încă de la finele anului 1928 Dezorganizarea economica a avut în
România' unele trăsături specifice, reieşite din statutul agriculturii în ansamblul
economiei, contractarea de noi împrumuturi externe, scăderea preturilor materiilor
prime, presiunea capitalului străin, repercursiunile sale asupra maselor populare
Criza a cuprins toate ramurile economice, ducând '3 închiderea a numeroase
întreprinderi, scăderea masivă a producţiei şt a Puterii de cumpărare a populaţiei,
falimentul a numeroase bănci Salariile şi
235

f
Panică în faţa unei bănci declarată falimentară, în 1931
pensiile au scăzut sau nu au fost plătite deloc, iar investiţiile au fost reduse
drastic.
Volumul producţiei industriei a coborât cu 50%. Reduceri notabile sunt
consemnate la producţia de fontă-de la 72 000 tone (1929) la 2 000 tone (1933), -
şi de cărbune - de la peste 3 000 000 tone (1929) la 1 500 000 tone (1933). Apogeul
crizei a fost atins în anul 1932, când erau înregistraţi, în România, 300 000
şomeri. Reorganizarea economiei, inclusiv pe baza unor măsuri instituţionale-
fondarea Ministerului Economiei Naţionale şi înzestrăm Armatei, a Corpului Superior
de Control - investiţiile de capital, comenzile de stat, încurajarea unor ramuri şi
subramuri noi au determinat, după 1934, o nouă etapă de dezvoltare a economiei. S-
au întreprins, totodată, măsuri pentru creşterea participării statului la
finanţarea industriei chimice, textile, electrotehnice.
Anul 1938 ocupă o poziţie centrală în istoria economiei naţionale, fiind
momentul de vârf al perioadei interbelice. în acest an, România avea un venit
naţional pe locuitor de 110 dolari S.U.A., superior celui al unor state, ca Turcia,
Grecia, Polonia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria. Industria contribuia cu 30,8% la
crearea venitului naţional în acelaşi an s-au extras, între altele, 6 500 000 tone
petrol, 2114 milioane metri cubi gaze naturale, 238 000 tone cărbune, 280 000 tone
oţel, 140 000 tone minereu de fier, 143 000 tone zahăr. Indicele producţiei
industriale a fost de 133%, România fiind plasată, astfel, înaintea Ungarie* -
(126,5%) şi Poloniei (118%)'. După 1938, România nu a mai fost, strict, un stat
exportator de materii prime şi importator de utilaje industriale. Ţara noastră a
ocupat locul şase în lume şi întâi în Europa la producţia de petrol, locul doi 'in
Europa la gaze naturale şi aur, locul patru în Europa la grâu.
236

Uzinele Reşiţa (1920 - 1923)

Un rol semnificativ în dezvoltarea economiei l-au avut industriaşi, bancheri
şi oameni de afaceri, ca Nicolae Malaxa, Max Auschnitt, Dumitru Mociorniţa, O.
Kaufman, Ion Gigurtu, grupaţi în jurul regelui Caro/ al //-/ea. Situaţia
internaţională gravă, din vara anului 1940, şi impunerea recunoaşterii rapturilor
teritoriale României - Nord-Vestul Transilvaniei, (Dictatul de la Viena),
teritoriul dintre Prut şi Nistru, Basarabia (pe baza pactului Ribbentrop - Molotov)
şi Ca-drilaterul - au afectat masiv unitatea firească a statului naţional român,
dezvoltarea sa economică.
în perioada interbelică, economia României a avut, astfel, un caracter agrar-
industrial, care, pe parcursul evoluţiei sale a cunoscut unele modificări, în
sensul atenuării ponderii sectorului agricol în favoarea celui industrial, fără a
schimba însă imaginea de ansamblu. Agricultura nu a mai avut însă rolul decisiv în
economie. Dinamismul a fost, totodată, un atribut important al evoluţiei economiei
în anii 1918- 1940. Ritmul mediu de dezvoltare al industriei româneşti a fost de
5,3 - 5,5%, printre cele mai ridicate din Europa interbelică. Indice de seamă al
nivelului de dezvoltare al economiei, gradul de înzestrare tehnică nu a fost
uniform, căci, într-o mare măsură, ţara noastră a continuat să rămână un stat
importator de utilaje şi maşini industriale. în timp ce întreprinderi, precum
I'.A.R. Braşov, Malaxa sau Reşiţa au dispus de un nivel de înzestrare tehnică
comparabil cu standardele de pe plan mondial, marea majoritate a întreprinderilor a
rămas deficitară din punct de vedere tehnologic. Repartiţia în Plan teritorial a
zonelor industriale, ca şi înzestrarea lor tehnică, a fost inegală. Cele mai
puternic industrializate arii geografice au fost Bucureşti-Ploieşti-Valea Prahovei,
Braşov-Mediaş-Sibiu- Turda-Cluj, Hunedoara-Arad- Timişoara-Reşiţa, Baia Mare-Satu
Mare, Bacâu-Piatra Neamţ, Galaţi-Brăila.
237

Uzinele Astra din Braşov

Principalele preocupări teoretice privind calea de urmat în viitor de către
societatea românească au polarizat o vastă dezbatere în perioada interbelică. Ea a
vizat şi economia, alături de regimul politic şi rolul luptei sociale. între
curentele de idei cu largă audienţă s-au împus neoliberalismul, ţărănismul sau
agrarianismul şi marxismul. Neoliberalismul a avut drept teoreticieni pe Mihai
Manoilescu, Ştefan Zeletin, Vintilă Brătianu, I.Gh. Duca, Victor Slăvescu. El a
accentuat rolul industriei şi a întrevăzut o strânsă legătură între
industrializare, modernizare şi consolidarea independenţei politice. Statul urma să
joace un rol important prin elaborarea unor planuri de dezvoltare economică.
Politica economică inspirată de acest curent, "prin noi înşine", a fost susţinută,
între 1922-1928, de Partidul Naţional Liberal.
Pe fondul expansiunii capitalului străin în România, ea a vizat ocrotirea
economiei naţionale şi consolidarea puterii economice a burgheziei industriale şi
financiare, supraevaluând însă capacitatea financiară a ţării. Ea a considerat, de
asemenea, că progresul României era legat de dezvoltarea industriei. Totodată, ea a
urmărit exploatarea bogăţiilor solului şi subsolului cu sprijinul primordial al
capitalului autohton. Prin aceasta, capitalul străin nu era exclus, ci doar
limitat, pentru a fi mai bine controlat. Principalele sale instrumente de realizare
au fosi societăţile mixte, împrumuturile, importurile de maşini şi unelte. în
spiritul său, s-au adoptat o serie de măsuri legislative - legea pentru retragerea
din circulaţie a coroanelor şi rublelor (1920), legea privind comercializarea şi
controlul întreprinderilor economice ale statului(1924), legea minelor (1924),
legea pentru stabilizarea monetară (1929).
238

Legea minelor a fost dezbătută pe larg, mai ales ca urmare a aplicării

principiului proprietăţii statului român asupra bogăţiilor subsolului, care a
trezit ostilitatea marilor monopoluri petroliere.
Ţărănismul a fost teoretizat, între alţii, de Constantin Stere, Virgil Mad-
gearu, Gheorghe Zâne, Ion Mihalache şi a constituit ideologia micilor proprietari
agricoli. România urma să fie, în viziunea acestor teoreticieni, un stat agrar, în
care dezvoltarea industriei să fie subordonată progresului agriculturii, inspirată
de cea daneză şi practicată pe baza principiilor moderne. Se aprecia că de
progresul agriculturii depindeau aprovizionarea pieţii interne, asigurarea
necesităţilor de hrană ale populaţiei, caracterul activ al balanţei comerciale
externe. Deoarece se considera că România nu dispunea de capitalul necesar
propăşirii economice, prin politica economică a "porţilor deschise"'s-a încercat
încurajarea capitalului străin, dar nu în dauna celui autohton, între cele două
tipuri de capital urmând chiar să se instaureze o egalitate de tratament. Această
politică a fost abandonată, în mod oficial, după 1932.
Marxismul, asupra căruia s-au aplecat, între alţi, Şerban Voineaş\ Lucreţiu
Pătrăşcanu, a argumentat, şi el, importanţa procesului de industrializare ce
trebuia intensificat în România.
io Ramură economică importantă, agricultura nu a încetat să preocupe guvernele din
perioada interbelică. Ea s-a remarcat, prioritar, prin caracterul său extensiv,
dar, într-o măsură mai mică, şi prin interesul pentru cu/tura intensivă a unor
plante, iar între 1918-1926, pentru a asigura aprovizionarea populaţiei, exportul
de cereale a fost restrâns. Repartiţia inegală a proprietăţii funciare a generat
acutizarea problemei agrare. S-au adăugat lipsa de capital şi a unor forme de
creditare corespunzătoare a ţărănimii, lipsa de inventar viu şi mecanizarea
insuficientă.
Modificarea articolului 19 din Constituţie a deschis drum, în plan legislativ,
unei rezolvări a problemei agrare. în aceste condiţii, reforma agrară din 1921,
precedată de decretele-lege pentru expropriere, din decembrie 1918, a deschis calea
către emanciparea economică a ţăranilor prin acordarea către aceştia a unui lot mic
de pământ. Au fost expropriate, aşadar, proprietăţi agricole care au însemnat 5 812
200 hectare arabile, păşuni, păduri, fâneţe, adică 66% din marea proprietate de
peste 100 hectare. Au beneficiat de această măsură 1,4 milioane de gospodării
ţărăneşti.
Astfel, structura agrară a ţării s-a modificat, unitatea economică de bază
devenind micul lot ţărănesc, de până la 10 ha, cu o productivitate scăzută însă. S-
au adăugat, la aceasta, greutăţile în aplicarea pe teren a prevederilor reformei,
continuarea procesului de,fărâmiţare a proprietăţii ţărăneşti, încât, în 1938, un
milion de ţărani erau conqplet lipsiţi de pământ, lipsa de inventar agricol,
răscumpărarea foarte mare a terenurilor, în 1930-1931 valoarea datoriilor ţărăneşti
depăşind de cinci ori valoarea pământului. Producţia de cereale a crescut însă de
la 7 milioane tone în 1924 la 9 milioane tone în 1928, şi a înregistrat cote
importante, cu precădere, la grâu şi porumb. România se situa pe locul întâi în
Europa la producţia globală de porumb şi pe locul patru în ceea ce priveşte grâul.
239

Progrese importante au fost înregistrate, în 1928, la creşterea vitelor mari,

ivinelor şi porcinelor. în acelaşi an erau menţionate în ţară 5 732 de tractoare.
Criza economică din 1929-1933 a determinat scăderea suprafeţei cultivate •i a
preţului la produsele agricole. Ţărănimea a fost silită, în aceste condiţii, să
ontacteze noi datorii, ceea ce a generat, ulterior, vânzarea silită a numeroase
Dturi de pământ. Acestei probleme presante în viaţa social-economică au icercat să-
i răspundă unele măsuri legislative, precum încurajarea învă-ământului agricol,
exportul de cereale, legile de conversiune a datoriilor igricole, din 1932 şi 1933,
şi respectiv legea asanării datoriilor agricole, din icelaşi an. După 1931, în
agricultura românească au apărut fenomene noi, agate de folosirea "primelor de
export", de introducerea unor culturi de plante ndustriale, realizarea unor ferme
model, constituirea de monopoluri m ceea ce >riveşte aprovizionarea şi desfacerea
produselor agricole în pofida unor legi, ce iu urmărit progresul agriculturii în
ansamblul ei, ca: legea pentru lichidarea iatorii/or agricole şi urbane (1934),
legea pentru încurajarea agriculturii (1937) egea pentru creditul agricol
naţional'(1937) şi cea pentru administrarea Fondu/u, /iticulturii (\ 939),
diferenţierea socială a ţărănimii s-a accentuat, astfel, pe fondul ntensificării
transferului de proprietate.
Economia românească în perioada interbelică a fost martora creşterii
-oluluiindustriei, în ansamblu, ce reprezenta, alături de meserii, în 1926, 37% din
/aloarea totală a producţiei. Ea a fost favorizată de bogăţia de materii prime, de
DOlitica oficială de credite, de măsurile legislative avantajoase. La nivelul
Droducţiei industriale a crescut ponderea industriei mari şi s-a diminuat
corespunzător cea a industriei mici şi mijlocii. Un rol important pe această
direcţie l-a avut şi politica de investiţii a cărui nivel a crescut, de exemplu, de
la 3 100 000 lei, în 1927, la 24 000 000 lei, în 1938, în industria petrolieră.
Avându-se în vedere importanţa refacerii industriale şi încurajarea, în
general, a economiei, numai între 1918-1921 au fost emise 63 de acte normative, ce
au contribuit la demarajul economiei româneşti. Producţia de cărbune a crescut de
la 2 500 000 tone, în 1923, la 3 000 000 tone, în 1928, cea de ţiţei de la 1 900
000 tone, în 1924, la 4,3 milioane tone, în 1928. în România au funcţionat, în
deceniul trei al secolului nostru, 60 de rafinării. între 1925-1927, 7 mari
societăţi petroliere - Unirea, Creditul minier, Concordia-Sirius, Româ-no-
Americana, Petrolul Românesc, Astra Română, Steaua Română - controlau 79% din
producţia ţării. Necesităţile legate de refacerea economiei au impus mutaţii
deosebite şi în industria metalurgică, reprezentată de întreprinderi ca Malaxa şi
Copşa Mică-Cugir.
Izbucnirea crizei economice din 1929-1933 a dus însă la scăderea producţiei
industriale, cu excepţia exploatării petrolului, şi a preţurilor la produsele
agricole şi industriale, creşterea numărului de şomeri. Circa 10 000 întreprinderi
de diverse categorii au fost declarate falimentare. în 1932, când criza a atins
apogeul în România, valoarea producţiei industriale a scăzut cu 50% în ansamblul
economiei. Singura ramură care a continuat să aibă creşteri de producţie a fost cea
petrolieră. Concomitent, exportul de produse petroliere a urcat de la 3 milioane
tone la 5 milioane tone între 1929-1933, deoarece preţul la ţiţei era în scădere.
240

în lupta pentru depăşirea efectelor crizei economice, după 1934, s-au înscris
măsuri cu caracter protecţionist - tarife vamale, prime de export, scăderea
importului de produse ce puteau fi fabricate în ţară, finanţarea obiectivelor
industriale, diversificarea producţiei prin apariţia unor produse noi, ca aparate
optice şi acustice, cabluri electrice, tuburi de oţel. S-au pus bazele industriei
electrotehnice, care producea articole de înalt nivel tehnic, precum becuri,
transformatoare, aparate radio, motoare electrice.
De asemenea, stătu/, prin comenzile sale, destinate, în mare măsură, apărării
naţionale, şi-a adus contribuţia la refacerea economiei. Sporuri semnificative s-au
înregistrat în industria alimentară, a lemnului, a pielăriei şi textilă. Printre
întreprinderile de profil menţionăm pe cele din Bucureşti, Cluj, Ploieşti, Braşov,
Bacău, Buşteni. Industria siderurgică era concentrată în bazinul Hunedoarei, dar şi
la Bucureşti, Cluj, Câmpia Turzii, unde se produceau oţel şi laminate, fontă,
tablă, ţevi, articole de menaj. Industria chimică a cunoscut un progres remarcabil
şi, totodată, unul dintre cele mai înalte nivele ale productivităţii muncii. 95%
din ţiţeiul extras era rafinat în ţară. Se produceau în România, de asemenea, negru
de fum, cauciuc sintetic, explozivi, cosmetice, în întreprinderi, ca cele din
Făgăraş, Braşov, Bucureşti, Tâmăveni. România a posedat o importantă industrie
constructoare de maşini. S-au produs locomotive, vagoane de toate tipurile, cazane
cu abur, autobuze. La I.A.R. Braşov erau fabricate avioane, precum IAR-80, IAR-81,
care s-au remarcat prin performanţele lor deosebite în ceea ce priveşte viteza şi
plafonul de zbor.
Gura minei Lupeni şi spălătoria de cărbuni
241

Sonde la Moreni
Procesul de concentrare a producţieis-a manifestat în deceniul al patrulea şi
a îmbrăcat forme specifice în România, dând naştere monopolurilor. Forţa economică,
aria de cuprindere şi dimensiunile economice ale monopolurilor au fost însă reduse,
la nivelul unei ramuri a economiei naţionale. Fiind prin excelenţă monopoluri de
distribuire şi nu de producţie, printr-o reglementare adecvată, ele nu au avut un
rol economic hotărâtor într-o economie dominată, de altfel, de întreprinderile mici
şi mijlocii. Cele 66 societăţi industriale din România au reprezentat 46% din
întregul capital industrial. Printre acestea s-au numărat Sindicatul spirtului,
Cartelul fabricilor de geam, Oficiul de vânzare al hârtiei, Sindicatul zahărului,
Trustul Titan-Nădrag-Călan, Societatea distribuţiei de petrol, Foresta Română, şi
altele.
România a dispus de importante resurse naturale - petrol, cărbune, gaze
naturale, fier, minereuri neferoase, lemn, sare, metale preţioase - în exploatarea
cărora s-au înregistrat cote ridicate. Pentru punerea lor în valoare şi pentru
obţinerea independenţei energetice a ţării au fost realizate investiţii în maşini
şi utilaje, s-au făcut progrese în ceea ce priveşte tehnica de extracţie a
cărbunelui, petrolului şi de rafinare a celui din urmă, precum şi transportul prin
conducte. Ţara noastră era independentă din punct de vedere energetic. Puterea
instalată a crescut de la 372 000 kw în 1933 la 500 000 kw în 1937.
Desfăşurarea luptelor din anii 1916-1918 a afectat grav şi reţeaua
transporturilor. Pentru punerea în valoare a tuturor zonelor ţării şi stabilirea
conexiunilor între ele, s-au întreprins măsuri de refacere şi mărire a reţelei
căilor ferate şi a celei de drumuri şi şosele, noi construcţii portuare la
Constanţa, Brăila, Galaţi, Ismail, Chilia, Corabia, dotarea cu echipament modern a
serviciilor de poştă şi telegraf. în 1921 s-a introdus transportul interurban cu
autobuzul. S-au construit numeroase căi ferate, ca de exemplu Tulcea-Babadag,
llva
242

Locomotivă construită la Reşiţa

Mică-Vatra Dornei, Caransebeş-Reşiţa. Cea mai mare parte a utilajului feroviar a
provenit din producţia întreprinderilor Reşiţa şi Malaxa. în 1931 au fost asfaltate
şi pietruite o serie de şosele ce legau Bucureştiul de alte oraşe. între 1936-1938
au fost modernizaţi peste 1 600 km şosele în Banat, Dobrogea, Moldova şi
Muntenia. v
Flota română cuprindea, în 1938, 15 nave maritime. Organul său tutelar a fost,
între 1929 şi 1936, Direcţia Generală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă,
iar apoi Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţii pe Apă. La
baza organizării transportului aerian în România s-a aflat decretul din 1920 pentru
fondarea Direcţiei Aviaţiei din Ministerul Comunicaţiilor. Pentru stimularea
producţiei aeronautice, în 1925, a fost fondată fabrica IAR Braşov. în 1920 s-a
creat, împreună cu Franţa, o Companie aviatică internaţională ce deservea traseul
Paris-Bucureşti-lstanbul. România s-a numărat printre primele state ce au folosit
transportul aerian de călători pe rutele interne. La 24 iunie 1926 s-a deschis
primul traseu aerian naţional, Bucureşti-Cernăuţi. în 1930 s-au pus bazele primei
companii aeriene române, LARES (Liniile Aeriene Române Exploatate de Stat). Până în
1939, legăturile aeriene ale României cu alte ţări au fost deservite şi de
companiile Air France, CSA, Ala "L/tor/a", PLL Lot, Deutsche Lufthansa., în vederea
extinderii sistemului poştal, în 1925 s-a introdus monopolul de stat asupra
instalării şi folosirii staţiilor de telefoane şi posturilor de radio. în ceea ce
priveşte sistemul de telefonie, în 1927 şi-a inaugurat activitatea, la Bucureşti,
prima centrală telefonică automată din ţara noastră. Ulterior, în 1933 s-a
construit, în capitala ţării, Palatul Telefoanelor. La 1 noiembrie 1928 s-au
realizat şi primele emisiuni radiofonice, sub egida Societăţii Române de
Radiodifuziune. în 1940 funcţionau în România 4 posturi de radioemisie şi trei
243

Palatul Telefoanelor din Bucureşti

agenţii, de presă, dintre care cea mai importantă a fost RADOR (Agenţia Orient-
Radio).
Activitatea comercială a fost afectată de urmările primului război mondial,
comerţul cunoscând o sensibilă înviorare abia după 1924, ca urmare a unor noi
tarife vamale protecţioniste adoptate în faţa concurenţei mărfurilor străine. în
1924, valoarea comerţului românesc a crescut cu 110% în comparaţie cu anul 1913 şi
s-au produs o serie de modificări şi în structura produselor furnizate la export.
Ponderea produselor agricole şi, mai ales, a cerelelor a scăzut, cu toate că
România a ocupat locul patru în lume, în timp ce aceea a produselor petroliere şi a
lemnului a crescut. în ciuda eforturilor guvernamentale de a menţine o balanţă
comercială activă, exportul a fost intensificat în dauna importului, cu precădere
pe seama petrolului şi derivatelor sale, deşi preţurile lor au scăzut masiv. Dacă,
între anii 1918 şi 1929, comerţul a fost dominat de relaţiile cu Franţa şi Marea
Britanie, după 1933, Germania a început să se impună în schimburile cu România.
Practicând şi un intens comerţ de tranzit, România a cunoscut, în 1936, volumul
comercial cel mai ridicat din întreaga perioadă interbelică.
Cu toate că s-au întreprins numeroase eforturi pentru lărgirea sistemului
bancar şi reaşezarea leului într-o nouă paritate în raport cu aurul, fenomenul
inflaţionist a urmat, în general, o curbă sinuoasă. între 1919-1921 numărul
societăţilor bancare a crescut de la 487 la 556. Rolul cel mai important l-a jucat
Banca Naţională a României care, în T924, controla 25 de bănci mici şi 52 de
întreprinderi industriale. Alături de aceasta s-au impus Banca Românească, Banca
Română, Banca de Credit Român, Banca Marmorosch-Blank, Banca Crissoveloni, Banca
Generală a Ţării Româneşti. Stopată parţial, în 1925, inflaţia
244

Banca Marmorosch Blank

•a cunoscut, ulterior, ritmuri noi începând cu anii crizei economice şi până în
1940. Procesul inflaţionist nu a putut fi, de fapt, nicicând stăvilit în mod
eficace. Cu toate acestea, leul a rămas o monedă liber convertibilă şi care
participa la operaţiunile bursiere din lume. Deficitul bugetar a totalizat 11
miliarde lei între anii 1916-1922. Cu grele eforturi, datoriile externe ale
României, către Franţa, Anglia, SUA, Italia, Belgia, au fost reglementate la finele
anului 1929. în vederea stabilizării financiare a fost lansat, în februarie 1929,
"împrumutul de stabilizare" la bănci din străinătate. Pentru garantarea
rambursabilitătii saie s-a concesionat, la 1 iulie 1929, fabricarea chibriturilor
către firma suedeză Svenska Tradsticke Aktiobolaget. Trei noi împrumuturi au fost
contractate în 1930-1932. Primul a fost stabilit, în 1930, cu firma americană
International Telephone and Telegraph Corporation şi a fost urmat de concesionarea,
pe zece ani, a reţelei telefonice. La 10 martie 1931 a fost negociat, la Banque de
Paris et de Pays-Bas şi la alte bănci, împrumutul de dezvoltare cu un total de 53
milioane dolari S.U.A., ce a fost condiţionat de concesionarea către o societate
suedeză a refacerii şi construcţiei de şosele, în România. în sfârşit, în 1932 a
fost lansat un împrumut de 75 milioane franci elveţieni pentru acoperirea în devize
a leilor intraţi în circulaţie.
Prin toate acestea ă-a deschis calea către instaurarea unui control străin
asupra finanţelor Româniej, confirmat, în ianuarie 1933, prin Planul de la Geneva
ce urma să reglementeze problema datoriilor sale externe. După 1935, ţara noastră a
vizat, în plan financiar, o politică activă de devize, bazată pe comerţ.
Principalele surse de venituri financiare au fost impozitele indirecte, taxele de
consum, impozitele pe cifra de afaceri. Pe măsura creşterii rolului
245

Pavilionul României la Expoziţia internaţională de la Paris, din 1937

.tatului în organizarea sistemului bancar, bugetele au fost grevate şi de
iheltuielile pentru apărare.
Capitalul străin a provenit, în principal, din reinvestirea mei
părţi din beneficiile obţinute în exploatarea economiei româneşti. El a vizat, n
special, extracţia şi prelucrarea ţiţeiului, industria metalurgică, textilă, a
3mnului. în 1938, în industria petrolului, capitalul englez reprezenta 20,62%, :el
anglo-olandez 16,21%, cel francez 15,49%, cel american 10,10%, cel ierman 0,38%.
Datorită măsurilor legislative ce au reglementat riguros lătrunderea capitalului
străin, ponderea sa a diminuat, în general, de la 82% a 37%.
Expansiunea, după 1938, a capitalului german în sud-estul Europei, în
letrimentul celui englez şi francez, a fost resimţită şi în România. Sub presiunea
Sermaniei, ca un preţ al salvgardării fiinţei naţionale a României, la 23 martie
939 s-a semnat Tratatul economic româno-german. România urma să devină in
hinterland agricol al Germaniei. în spiritul "colaborării" economice urmau să ;e
constituie societăţi mixte pentru exploatarea lemnului, bauxitei, manganului,
:alcopiritei. Pe Dunăre trebuiau să se constituie zone libere în jurul
instalaţiilor jortuare, ca şi a antrepozitejor germane. Astfel, România a fost
atrasă în sfera 1e influenţă a Germaniei.
Aşadar, economia românească, prin direcţiile sale de dezvoltare din >erioada
interbelică, în ciuda unor discrepante între nivelele de dezvoltare ale liferitelor
sale sectoare şi a faptului că nu au fost întotdeauna valorificate pe leplin
condiţiile oferite de noul cadru de dezvoltare istoric, a asigurat o creştere i
producţiei de bunuri, care s-a reflectat şi în plan social-politic.
>46

MIHAIL MANOILESCU despre rolul industriei în cadrul economiei româneşti

"Productivitatea industrială este atât de covârşitor mai mare decât
productivitatea agriculturii, încât renunţarea la industrializare este pentru orice
ţară renunţarea la orice viitor economic".
Teoria ţărănismului despre fundamentul economiei naţionale
Aceasta era "mica proprietate bazată pe muncă, adică întinderea de pământ
cultivabil potrivită capacităţii de muncă a plugarului şi a familiei sale, lucrată
de proprietar şi familia sa, dar neexcluzând eventualele şi sporadicile
concursun'de braţe ale semenilor..."
Apreciere cu privire la evoluţia economică a României în perioada interbelică
"Astfel încât, intensitatea modernizării nu a fost egală în toate
compartimentele productive Pe când industria fusese nevoită a proceda la ample
modificări structurale, pentru a obţine o dezvoltare şi pieţe avantajoase, în
agricultură modernizarea nu a fost spectaculară, acest domeniu întregistrând doar
un progres moderat... Aşa încât factorul corelării celor două ramuri economice
devenea un coeficient de importanţă majoră pentru însuşi realizarea procesului de
dezvoltare şi modernizare economică .".
TEMĂ:
1 Caracterizaţi, în general, nivelul de dezvoltare al economiei româneşti în
perioada
interbelica şi comparaţi-l cu cel al altor state est - şi central-europene
2 Care au fost efectele crizei economice din anii 1929-1933 pentru România >
3 Marcaţi contribuţia principalelor curente social-politice.din perioada
interbelica,în problema
dezvoltării industriale a României
4. Ce rol au avut monopolurile, în economia naţională, în perioada interbelică?

EVOLUŢIA VIEŢII SOCIAL-POLITICE ÎN ROMÂNIA (1918-1940) (I)

-STRUCTURI SI MUTAŢII ÎN PLAN SOCIAL ÎN ROMÂNIA INTERBELICĂ.
CONFLICTE SOCIALE. - PARLAMENTUL SI MONARHIA - FACTORI IMPORTANŢI Al VIEŢII
POLITICE.
<
Structuri şi mutaţii în plan social în România interbelică. Conflicte sociale.
La nivel social,'Marea Unire din 1918 şi activitatea reformatoare de după aceasta
au generat mutaţii semnificative. Astfel, a avut loc o creştere importantă a
populaţiei ţării, grevată însă, în vara anului 1940, de pierderile teritoriale.
Anul , Număr de locuitori Suprafaţa ţării
1920 17 393 149 316 710 km2
1930 18 025 896 316 710 km2
1940 19 933 802 316 710 km2
1941 13 551756 195198 km2
România a devenit un stat de mărime medie, aflându-se, în ceea ce priveşte
populaţia şi suprafaţa, pe locul 8 şi respectiv 10 între statele Europei. Cel mai
important recensământ al populaţiei s-a desfăşurat în anul 1930, când au fost
număraţi 18 025 896 locuitori. Dintre aceştia, 71,9% erau români, 7,9% maghiari,
4,1% germani, 4% evrei, 3,2% ruteni şi ucraineni, 2,3% ruşi, 2% bulgari, 1,5%
ţigani, 0,9% turci, 0,6% găgăuzi, 0,3% sârbi şi croaţi, 0,3% polonezi, 0,1% greci,
0,1% tătari, 0,3% alte naţionalităţi.
România a încetat să mai fie un stat de emigraţie, mai ales după ce, în 1925,
a fost adoptată o lege ce consfinţea libertatea emigrării. Până în 1938, s-au
aşezat în România 28 580 cetăţeni străini şi au plecat 11 709 cetăţeni români.
Marea majoritate a populaţiei, în procenf de 78,9%, a continuat să trăiască în
lumea statelor. Restul, de 21,1%, era concentrată în oraşe, ca Bucureşti, cu 630
000 locuitori, sau Cernăuţi, Galaţi şi laşi cu cea. 400 000 -locuitori fiecare. O
statistică din 1930, privind repartiţia forţei de muncă pe profesiuni, arată că
72,3% dintre locuitori lucrau în agricultură, 9,4% în activităţi industriale, 4,8%
erau funcţionari, iar 4,2% se ocupau de comerţ şi credit.
Fiecare provincie unită cu patria-mamă, în anul 1918, a avut, în acest
context, elemente specifice ale structurii sociale. în Basarabia, ţărănimea era
numeroasă, iar intelectualitatea redusă, dar activă din punct de vedere politic. în
Bucovina, marea majoritate a întreprinzătorilor capitalişti era de origine străină
-germană sau evreiască. Ţărănimea se ocupa în special cu creşterea vitelor. în
248

Transilvania, dominau burghezia mică, industrială şi comercială, dar şi ţărănimea

şi lucrătorii industriali. Acestea au contribuit la creşterea, în ansamblul
structurii sociale, a rolului şi importanţei burgheziei şi muncitorilor, categorii
sociale între care s-a stabilit relaţia socială fundamentală în perioada
interbelică.
Burghezia a jucat un rol important în plan economic şi politic. Poziţiile sale
s-au consolidat în urma făuririi cadrului industrial al României Mari.
Consolidându-şi poziţiile social-economice, întreprinzătorii capitalişti au trasat
linia de dezvoltare a societăţii româneşti după Marea Unire. Deşi s-a conturat un
grup al burgheziei mari, industriale şi bancare, reprezentat, între alţii, de
Nicolae Malaxa, Max Auschnitt, Ion Gigurtu, O. Kaufmann, în ţara noastră a dominat
burghezia mică şi mijlocie. După 1934, evoluţia întreprinzătorilor capitalişti a
fost legată şi de creşterea comenzilor statului, tot mai interesat de apărarea
ţării în faţa pericolului exfern. în acelaşi timp, s-a conturat, în jurul regelui
Caro/ al //-/ea, camarila regală dornică de a prelua controlul asupra întregului
aparat de stat.
Marii proprietari funciari şi-au pierdut importanţa social-politică, cu
precădere după reforma agrară din 1921. Procesul de dezintegrare politică a sporit,
ei nemaiputând angrena un partid politic. Marea lor majoritate a părăsit
agricultura sau a adoptat tehnica modernă de lucru. Alţii au investit sume mari în
industrie şi sistemul bancar.
Ţărănimea a reprezentat principala forţă de muncă, fiind, la începutul
perioadei interbelice, subiectul celei mai largi reforme agrare din Europa
răsăriteană. în acelaşi timp, după 1929, ea a cunoscut un proces de stratificare,
în cadrul căruia s-a conturat o pătură importantă a micilor proprietari agricoli şi
o alta a lucrătorilor agricoli; ea s-a manifestat, în plan politic, ca o categorie
socială care a alimentat toate grupările şi partidele politice.
Pe de altă parte, evoluţia impetuoasă la nivel economic s-a tradus şi prin
creşterea numerică a muncitorilor industriali, concentraţi în jurul platformelor
industriale din centrele urbane. în 1938, funcţionau în România zeci de
întreprinderi cu peste 1 000 de lucrători. De asemenea, este de reţinut şi gradul
de pregătire profesională al acestora şi antrenarea lor în numeroase ramuri de
vârf, purtătoare ale progresului tehnic.
Intelectualitatea s-a plasat, într-o proporţie covârşitoare, pe poziţii
progresiste. Ea a primit un spor considerabil prin antrenarea în viaţa social-
politică a reprezentanţilor intelectualităţii din Transilvania. Creşterea sa
numerică şi calitativă a avut un suport deosebit în contribuţia decisivă a
învăţământului superior şi secundar. Astfel, Universitatea din Bucureşti s-a
situat, în privinţa numărului de studenţi şi a gradului lor de pregătire, printre
primele trei din lume.
Precum orice societate în evoluţie, cea din România interbelică nu a fost
lipsită de contraste în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă, muncă, gradul de
cultură, nivelul de salarizare. Nivelul mediu al venitului burgheziei româneşti a
fost, în această perioadă, de 200 000 lei pe an. O statistică din 1938 arată că în
România trăiau 716 oa-neni cu un venit la nivelul milioanelor de lei, 70 529 cu
venitul mai mare de 1C 000 lei şi peste 300 000 cu venituri între 20 000 şi 40 000
iei. De asemenea, continua să existe o pătură importantă a sărăcimii, la oraşe şi
mai ales la sate, trăind sub indicele minim de viaţă. S-a repercutat greu asupra
populaţiei şi creşterea numărului de şomeri, ca şi apăsarea impozitelor
249

fiscale. în acelaşi timp, cadrul politic democratic a fost deseori încălcat, ceea
ce s-a adăugat nemulţumirilor sociale, atât în lumea satelor, cât şi în cea a
oraşelor.
Istoria socială a perioadei interbelice a fost marcată de numeroase conflicte
de muncă, a căror durată a tins să se mărească - între care greva lucrătorilor
bucureşteni,din decembrie 1918, greva generală din 1920, grevele din anii crizei
economice (1929-1933) - în ciuda unei legislaţii sociale şi a muncii. Cu precădere,
în această perioadă, au fost grav afectate' de efectele crizei edono-mice (scăderea
producţiei, închiderea de întreprinderi, falimentul unor bănci, creşterea numărului
de şomeri, introducerea "curbelor de sacrificiu") numeroase categorii socio-
profesionale, salariaţii, pensionarii, orfanii, invalizii de război. în lumea
satelor, frământările au avut la bază tergiversarea aplicării reformei agrare din
1921, raporturile dintre ţărani şi proprietarii agricoli, scăderea preţului
produselor agricole, impactul fenomenului de camătă asupra ţăranilor.
în atari împrejurări, s-au desfăşurat grevele de la Lupeni (august 1929),
Bucureşti şi Valea Prahovei (1932-1933). Autorităţile au recurs, în aceste cazuri!
şi la armată, a cărei intervenţie, provocată de grupuri de agitatori comunişti care
au acţionat, prioritar, din motive politice şi mai puţin din cauze economice şi
sociale, a dus la victime din rândul populaţiei civile (1933). La Lupeni, din
ordinul prefectului judeţului Hunedoara, Rozvan'i, armata a deschis focul, căzând
22 morţi şi 100 răniţi. La atelierele C.F.R. Griviţa din Bucureşti, la 16 februarie
1933 s-au înregistrat în ciocnirile cu armata, după cum a declarat în Parlament
ministrul de interne, G.G. Mironescu, 3 morţi, 16 grav răniţi şi mulţi răniţi uşor.
După ce redresarea economică a început, frământările sociale au devenit mai rare.
Demonstraţie studenţească în anii crizei economice

250

lk* -: *. *♦%

Palatul Regal din Bucureşti

în cadrul
vieţii politice din România interbelică Parlamentul şi Monarhia au jucat un rol
semnificativ. Parlamentul reprezenta puterea legislativă şi, în cadrul regimului
democratic, era un organism de primă importanţă. La baza activităţii sale au stat
articolele 33 şi 42 din Constituţia din 1923, ce au prevăzut că puterea emană de la
naţiune şi, respectiv, că membrii Parlamentului reprezentau naţiunea. Având o
structură bicamerală, fiind format din Adunarea Deputaţilor şi Senat, el era un for
de control al activităţii executivului. Miniştrii erau responsabili pentru actele
lor în faţa Parlamentului. Totodată, Parlamentul a găzduit ample dezbateri, ce s-au
concretizat în importante hotărâri asupra marilor probleme ale societăţii româneşti
între cele două războaie mondiale, şi anume, ratificarea tratatelor de pace după
primul război mondial, Constituţia din 1923, organizarea administrativă, evoluţia
economică şi direcţiile sale primordiale, consultările electorale, progresul
culturii şi altele.
Funcţia de preşedinte al Parlamentului reprezenta încununarea unei îndelungate
activităţi social-politice şi culturale. Printre deţinătorii acestei demnităţi
menţionăm pe Nicolae lorga, Duiliu Zamfirescu, D. Pompei, Alexandru Lapedatu şi
alţii. Practica parlamentară cuprindea interpelările la adresa 9uyernului r- între
anii 1919 şi 1937 s-au formulat 12 000 interpelări - votul de neîncredere acordat
executivului, invalidarea de mandate, dezbaterile şi răspunsurile pe marginea
Discursului Tronului, rostit la începutul fiecărei sesiuni a forului legislativ.
Parlamentul a fost dominat, în ceea ce priveşte culoarea Politică a membrilor săi,
de către Partidul Naţional Liberal ş\ de Partidul Naţional , srănesc, dar şi de
către alte partide, urmare a diversificării spectrului vieţii Politice. Au activat
în cadrul său reprezentanţii marii burghezii, dar, cu precădere,
251

ai celei mici şi mijlocii - intelectuali, jurişti, învăţători, avocaţi,

industriaşi, reprezentanţi ai minorităţilor naţionale.
Monarhia a avut în România un rol tradiţional. Ea a îmbrăcat forma
constituţională, prerogativele sale fiind stabilite prin Constituţia din 1923. în
acord cu legea fundamentală a ţării şi Statutul Casei Regale din anul 1884, regele,
din dihastia Hohenzollern - Sigmaringen, exercita puterea executivă, numea şi
revoca miniştrii, sancţiona legile, exercita dreptul de graţiere, era şeful
forţelor armate, conferea decoraţii, avea dreptul de a încheia acorduri şi a bate
monedă. Orice act al suveranului trebuia însă contrasemnat de ministrul de resort.
Până în anul 1938 acestea, au fost prerogativele de care s-a bucurat Monarhia în
România. Ulterior, ele au sporit graţie politicii personale a lui Caro/ al //-/ea.
în perioada domniei lui Ferdinand I Întregitorul (1914-1927), Partidul
Naţional Liberal şi, în special, şeful acestuia, Ion I.C. Brătianu, a avut un
ascendent deosebit asupra monarhiei pe care, de fapt, a tutelat-o. La 15 octombrie
1922 a avut loc, la Catedrala Reîntregirii din Alba-lulia, ceremonia de încoronare
a lui Ferdinand şi a reginei Măria ca suverani ai României. Ea a simbolizat actul
unirii tuturor românilor sub sceptrul aceluiaşi monarh. Serviciul religios a fost
asigurat de către Miron Cristea, Patriarhul României, şi Episcopii Bălan şi. Pimen
al Ardealului, şi respectiv al Moldovei. Regele Ferdinand a primit coroana de la
Mihail Pherekide, preşedintele Adunării Deputaţilor şi şi-a aşezat-o singur pe cap.
Apoi a încoronat-o pe regina Măria. Se împlinea, astfel, şi profeţia lui Nicolae
Filipescu, care îi declarase regelui: "Sire, eşti trimisul lui Dumnezeu, ca să
împlineşti visul unui neam. Vei fi cel mai mare voievod al ţării, împodobindu-te cu
titlurile lui Mihail Viteazul: domn al Ardealului, al Ţării Româneşti şi Moldovei".
La festivităţile de la Alba-lulia şi Bucureşti, au luat parte reprezentanţi din 13
state ale lumii ca o nouă confirmare internaţională a Marii Uniri. Printre aceştia
menţionăm pe ducele de York, generalii Berthelot şi Weygand, regina Elisabeta a
Greciei şi Măria a Iugoslaviei, principesa Beatrice de Bourbon. Sub guvernarea lui
Ferdinand s-a transpus, de fapt, programul democratic ce a stat la baza
desăvârşirii unităţii naţionale, şi care a consfinţit, prin Constituţia din 1923,
România interbelică.
Odată cu Criza dinastică şi mai ales în perioada Regenţei (1927-1930),
monarhia a devenit un instrument al partidelor politice. Criza a fost provocată de
către prinţul moştenitor Carol. S-a iscat, astfel, o luptă pentru controlul puterii
politice între Ion I.C. Brătianu şi Carol. Premierul s-a folosit de temperamentul
instabil şi aventuros al lui Carol pentru a-l denigra în ochii opiniei publice şi a
regelui Ferdinand. în 1925, Carol a reprezentat Curtea Regală a României la
funeraliile reginei Alexandra a Angliei. La 12 decembrie 1925, prinţul a trimis o
scrisoare tatălui său, regele Ferdinand, prin care a renunţat la prerogativele de
moştenitor al tronului şi a rămas în străinătate împreună cu Elena Lupescu. Prinţul
mai renunţase o dată la tron în 1918, după ce se căsătorise în secret cu Ioana
Măria Valentina sau Zizi Lambrino, şi cu greu a fost convins atunci să accepte
anularea actului. La 28 decembrie 1925, Carol a reconfirmat însă atitudinea sa, la
Milano, în faţa lui Hiott, ministrul Casei Regale, care a făcut o ultimă încercare
de a-l convinge să renunţe la gestul său. La 30 decembrie 1925, Consiliul de
Coroană de la Sinaia a acceptat renunţarea la tron a lui Carol.
252

"* jt* **>

h

wf
încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Măria la Alba-lulia, în 1922
La 3 ianuarie 1926, un nou consiliu intim, la Sinaia, a aprobat proiectele de
lege, ce urmau să fie înaintate Parlamentului şi care confirmau noua realitate de
la conducerea ţării. în ziua următoare, camerele reunite ale Parlamentului au luat
act de hotărârea de renunţare la tron a prinţului Caro/ şi au proclamat succesor al
regelui Ferdinand pe fiul lui Carol, Minai, sub autoritatea unei Regenţe. Aceasta a
fost alcătuită din prinţul Nicolae, fratele lui Caro/, Patriarhul Miron Cristea,
Gheorghe Buzdugan, preşedintele Curţii de Casaţie. în 1929, la moartea celui din
urmă, Regenţa a fost completată cu Constantin Sărăţeanu. Filozoful Nichifor Crainic
o caracteriza, vorbind despre ea, ca despre "racul, broasca şi ştiuca". Triumful
liberalilor asupra monarhiei era, astfel, complet. Lui Carol, devenit Carol
Caraiman, i s-a interzis ferm intrarea în România şi s-au prevăzut măsuri drastice
contra acelora ce puneau în discuţie actul de la 4 ianuarie 1926. în 1927a murit
Ferdinand, şi, pe neaşteptate, şi Ion I.C.Brătianu. Criza dinastică 3 impietat
asupra dezvoltării politice normale a statului român. Pe de o parte, P-N.L. a
încercat să-şi subordoneze Regenţa, prin includerea în cadrul său a reginei Măria.
Pe de altă parte, s-a desfăşurat în ţară o puternică agitaţie politică pe tema
revenirii lui Carol la tron. Ea a fost folosită de Partidul Naţional Ţărănesc
pentru a lovi şi răsturna pe liberali de la putere. Astfel, s-a iniţiat, la 6 mai
1928, o mare adunare naponal-ţărănească la Alba-lulia, unde se zvonea că trebuia să
sosească şi Carol. De aici, urma să se organizeze un marş spre Bucureşti, pentru a
răsturna pe liberali şi a cuceri puterea. Iu/iu Maniu era, totodată, dornic să
intre în legătură cu Regenţa, pe care a dorit să şi-o subordoneze prin intrarea în
rândurile sale a lui Constantin Sărăţeanu. Dar, abia la 10 noiembrie 1928 luliu
Maniu a format guvernul, primul guvern naţional-ţărănesc din istoria români/or.
253

în acelaşi timp, s-a intensificat propaganda în jurulreîntoarceriiîn ţară a

lui Carol, ca o soluţie pentru rezolvarea crizei politice interne. S-a constituit,
astfel, un grup de susţinători ai lui Carol - Elena Lupescu, Constantin (Puiu)
Dumitrescu, Nicolae Gatoski, Mircea Mihail. Intrau în cadrul său şi unii diplomaţi
- Alexandru Cretzianu, militari - colonelul Nicolae Tătăranu, maiorul Victor
Precup, generalul Ernest Baliff, financiari - Aristide Blank, oameni politici
-Mihail Manoilescu, Constantin Argetoianu, membri ai familiei regale - prinţul
Nicolae, principesa Elisabeta. De asemenea, au avut loc numeroase contacte între
Caro/şl unii oameni politici din ţară. /u/iu Maniu i-a cerut lui Carol ca, odată
revenit în ţară, să întrerupă orice legătură cu Elena Lupescu şi să respecte
prevederile Constituţiei din 1923.
La 6 iunie 1930, Carol s-a reîntors în România. Folosindu-se de adâncirea
contradicţiilor din viaţa politică, de lipsa de autoritate şi prestigiu a Regenţei,
Carol a obţinut, la 8 iunie 1930, în Parlament, recunoaşterea sa ca rege sub numele
de Carol al //-/ea. Astfel s-a consumat Restauraţia car/istă. Monarhul s-a
înconjurat de un grup de militari şi oameni politici care i-au exploatat
slăbiciunile pentru a se îmbogăţi peste noapte. Ei au format "camarila regală".
Deşi i s-a fixat o listă civilă, pe diferite căi, cuantumul său a crescut, Carol
devenind un mare industriaş. Regina Măria a fost silită, la 16 iunie 1930, să se
retragă la Balcic. Deşi promisese să o ţină la distanţă de ţară, Carol a rechemat-
o, în vara lui 1930, pe Elena Lupescu, considerată "geniul rău" al regelui. De pe
aceste poziţii, Carol a dezlănţuit lupta pentru cucerirea puterii şi pentru a
guverna "deasupra" partidelor politice. între anii 1930-1934, el a încercat să
impună guverne de "uniune naţională", iar "camarila regală" s-a conturat ca un
centru de putere. A urmat, între anii 1934-1938, pregătirea instaurării unui regim
personal m care activitatea Parlamentului şi partidelor politice a fost drastic
limitată, regimul democratic fiind, astfel, încălcat în mod flagrant.
* * *
PETRE GHIAŢĂ despre scopul politicii prinţului Carol
"încă în epoca exilului în Franţa, fostul suveran nutrind gândul revenirii în
ţară, îşi precizase în cercul prietenilor intimi punctul său de vedere în ipoteza
restauraţiei. Dacă îmi reiau tronul -spunea el - voi inaugura un sistem de
conducere de mână forte şi, cum îmi cunosc foarte bine ţara, cred că voi găsi
destule elemente ambiţioase, care se vor integra noii concepţii de guvernare..."
TEMĂ:
1. Ilustraţi dinamica structurii sociale în România interbelică.
2. Prezentaţi consecinţele perioadei Regenţei (1927-1930).
3. Ce a reprezentat camarila regală?
1.
EVOLUŢIA VIEŢII SOCIAL-POLITICE ÎN ROMÂNIA (1918-1940) (II)
-SISTEMUL PARTIDELOR POLITICE. EXTREMA DREAPTĂ SI STÂNGĂ ÎN
VIAŢA POLITICĂ A ROMÂNIEI. - EVOLUŢII ÎN PLAN POLITIC. ÎNFĂPTUIREA UNUI PROGRAM
DEMOCRATIC.
Sistemul partidelor politice. Extrema dreaptă şi stângă în viaţa politică a
Rpmâniei. Sistemul formaţiunilor politice s-a remarcat în România 'interbelică
printr-o complexitate deosebită, urmare a profundelor mutaţii social-economice de
după Marea Unire. Ele au exprimat interesele unor pături, grupări şi forţe sociale,
fiind prezente în toate etapele regimului politic intern. Rolul important l-au
jucat partide ca Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc, ce au
avut o dinamică proprie. Evoluţia economică şi socială a influenţat însă şi
mişcările partidelor politice, unele dispărând, altele reapărând în haine şi cu
denumiri noi. Astfel, dacă în perioadele de criză şi recesiune economică: 1918-
1921, 1929-1933 s-au manifestat un număr mare de partide, în perioadele de
stabilitate economică: 1922-1928, 1934-1937, s-au produs importante regrupări de
forţe politice. Nu au lipsit manifestările de extremă dreaptă şi stângă, cu toate
că, în general, viaţa politică internă a evoluat în limitele centrului democratic.
Partidele conservatoare au dispărut după 1918 de pe scena istoriei. Partidul
Conservator Progresist reprezenta interesele marilor proprietari funciari. El era
condus de Alexandru Marghiloman, iar organul său de presă era "Steagul".
Conservatorii au fost însă afectaţi de reforma agrară din 1921 cu consecinţele sale
social-economice şi de faptul că nu posedau organizaţii la scara întregii ţări.
încercarea de a se adapta, după 1918, noilor realităţi politice şi economice nu a
reuşit, în timp ce reforma agrară din 1921 şi introducerea votului universal au
decis soarta partidului, care la alegerile din 1922 nu a obţinut nici un loc în
Parlament.
Fondat în 1908, Partidul Conservator-Democrat exa condus de către Take
lonescu, iar tribuna sa de presă era ziarul "Românimea". El era exponentul
Proprietarilor agricoli interesaţi de aspectele noi ale dezvoltării economice. în
1919 şi-a schimbat denumirea în Partidul Democrat. Take lonescu şi-a văzut visul cu
ochii, acela de a ajunge prim-ministru, doar o lună de zile, între 17 decembrie
1921-17 ianuarie 1922, deoarece a primit vot de neîncredere în Parlament. în 1922
formaţiunea a fuzionat cu Partidul Naţional.
Partidul Naţionalist-Democrat, condus de Nicolae lorga, a continuat să
activeze şi după 1918. Tribuna sa de presă era "Neamul românesc". El a grupat
•■fiica burghezie şi, în general, intelectualitatea democrată. S-a pronunţat în mod
masiv pentru sprijinirea tronului. Rivalitatea dintre N. lorga şi A.C. Cuzaa dus la
atragerea celui din urmă din partid, în 1920, şi formarea Partidului Na-
255

lalist-Democrat Creştin. în 1923, A.C. Cuza a format Liga Apărării Naţionale

iştine.
în aprilie 1918 s-a constituit la laşi Liga Poporului. Liderul său era 'xandru
Averescu, numit în 1930 mareşal al României. Organul de presă era dreptarea". în
1920 a devenit primul partid care avea adepţi la nivelul întregii i Guvernul
Averescu (1920-1921) a adoptat o serie de măsuri importante itru dezvoltarea
României, şi anume legile de reformă agrară, unificare netară, reforma financiară,
primul buget al României întregite. Frământările interiorul partidului au dus, în
1925, la fuziunea cu resturile Partidului >nservator Progresist. Din cadrul
partidului s-au desprins o serie de dizidente. a mai importantă a avut loc în 1932,
prin desprinderea grupării conduse de •tavian Goga, ce a pus bazele Partidului
Naţional Agrar. Ziarul său era "Ţara astră". Afişând un program în general
contradictoriu, formaţiunea a promovat politică de centru-dreapta. în 1935 a
fuzionat cu Liga Apărării Naţionale eştine, formând Partidul Naţional Creştin.
în 1918 s-a constituit şi Partidul Ţărănesc. El a fost exponentul păturii
itărite de la sate - preoţi, învăţători, ţărani înstăriţi. îşi expunea ideile prin
irul "Tara Nouă" şi apoi "Aurora". Fondatorul său a fost învăţătorul Ion halache.
Printre liderii săi pot fi amintiţi Constantin Stere, Virgil Madgearu, mtelimon
Halippa.. Plasându-se pe poziţii democratice, acesta a întreprins o ? agitaţie în
lumea satelor.
Printre formaţiunile importante din această perioadă s-au numărat şi cele i
provinciile unite în 1918 cu România, şi anume Partidul Ţărănesc din isarabia,
condus de Ion Inculet, Partidul Democrat al Unirii din Bucovina,
Constituirea PNŢ, în ziarul Adevărul

"tari M SutiMnt sz" *

deverul

llnisstl |uviriBl_ai erai* a locuri* sosirea d-lai gen t""r*ţ

Jta. w ti tei $i nit meat* n fc tac',

~i." 3 Lai

a Lei:

îea partidelor naţional jljărinesc a fost hotărî

.'a permanenta naţionala si c""rtetMl exuntiv ţărănist m wtat wirta -convocarea
coogrttelor trtriortiiwrt ptrtru ratificări
* C NATIONAL LA CLUBUL TĂRANE-
56

având în frunte pe Ion Nistor, şi Partidul Naţional Român din Transilvania. Tribuna
sa politică era ziarul "Patria". Dintre conducători menţionăm pe luliu Maniu,
Alexandru Vaida-Voevod, Ştefan Ciceo-Pop, Vasile Goldiş. Baza sa ideologică şi
programatică a reprezentat-o Declaraţia din 1 decembrie 1918, de la Alba-lulia.
între anii 1924-1926 P.N.R. a dus tratative cu Partidul Ţărănesc, concretizate,
abia în 1926, în formarea Partidului Naţional Ţărănesc. Expresie a
caracterului democratic al regimului politic din România, în perioada interbelică
au activat şi unele partide şi formaţiuni ale minorităţilor naţionale, precum
Partidul Maghiar, Uniunea Maghiară, Partidul German, Partidul Popular Şvăbesc,
Partidul Evreiesc, Uniunea Evreilor.
Ion I.C. Brătianu
Partidele care au articulat în jurul lor cele mai importante desfăşurări de
forţe au fost Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc. P.N.L. a
reprezentat interesele burgheziei industriale şi financiare, ale căror poziţii
economice şi politice s-au consolidat mult după Marea Unire. Marea majoritate a
capitalului liberal era plasat în industrie, sistemul bancar şi comerţ, chiar şi în
agricultură, deşi într-o proporţie mult mai mică.
La conducerea sa s-au succedat Ion I.C. Brătianu- de fapt, şi unul dintre cei
mai de seamă oameni politici români, care a dat numele său perioadei dintre 1918-
1927 - decada brătienistă, Vint/iă Brătianu, I. Gh. Duca, Constantin (Dinu) I.C.
Brătianu. Partidul a dezvoltat teoria liberalismului politic, care susţinea că
burghezia juca rolul de conducere, iar societatea urma să se organizeze pe baza
"armoniei" şi "echilibrului" social. Fiind cel mai important partid după 1918,
P.N.L. a susţinut ideea reformei electorale şi agrare, a făurit ansamblul de măsuri
legislative care, grupate în jurul constituţiei din 1923, au dat substanţă
structurii instituţional-democratice a României moderne. Ion I.C. Brătianu a
influenţat mult Casa Regală şi s-a folosit, inclusiv, de dificultăţile prin care
trecea aceasta, în perioada crizei dinastice. Moartea lui Ion I.C. Brătianu, în
1927, a dat însă o grea lovitură partidului. Acesta a respins, iniţial, Restauraţia
car/istă. Abia în urma audienţei la rege, din 9 iulie 1930, a lui Vintilă Brătianu,
partidul a acceptat, de fecto, noua situaţie politică. în mai 1930, P.N.L. s-a
reorganizat, dar a continuat să fie marcat de sciziune. încurajat de rege, care
lovea astfel în forţa partidului, Gheorghe Brătianu, ataşat "principiului
dinastic", cu sprijinul unor cadre tinere a format P.N.L.-Gheorghe Brătianu.
Conducătorul partidului a fost şi primul şef al Ufiui partid politic din ţara
noastră primit în audienţă, la 16 noiembrie 1936, de către cancelarul german, Adolf
Hitler. în 1930 s-a desprins gruparea lui Constantin
257

Guvernul condus de I. Gh. Duca

Argetoianu, care peste doi ani a format Uniunea Agrară, pusă în slujba politicii
lui Carol al II. în decembrie 1930, preşedinte al P.N.L. a fost ales /. Gh. Duca,
care a luptat pentru refacerea organizaţiilor judeţene şi a prestigiului
partidului. Deoarece acesta a fost asasinat de către legionari la Sinaia, la 29
decembrie 1933, şef al partidului a fost ales, în 1934, Constantin (Dinu) I.C.
Brătianu. încălcând uzanţele parlamentare şi adâncind, astfel, deruta şi
disensiunile din viaţa politică, regele l-a numit prim-ministru nu pe preşedintele
P.N.L, ci pe Gheorghe Tătărescu, membru al "tinerilor" liberali. Acesta a dus o
politică angajată în sprijinul lui Carol, care se pregătea să-şi instaureze regimul
personal. în alegerile din 1937 partidul a obţinut rezultate slabe. în 1938,
Georghe Brătianu a acceptat fuziunea cu partidul lui Dinu Brătianu.
Partidul Naţional Ţărănesc s-a format, la 10 octombrie 1926, prin fuziunea
Partidului Naţional Român cu Partidul Ţărănesc. Una dintre condiţiile de bază ale
fuziunii a fost înlăturarea lui Constantin Stere, cadru de seamă în conducerea
Partidului Ţărănesc. Noua formaţiune politică a promovat o politică democratică,
dar s-a deplasat, treptat, spre centru-dreapta. Partidul grupa reprezentanţi ai
burgheziei mici şi mijlocii. Ziarul său era "Dreptatea". Preşedinte a fost ales
luliu Maniu.
Partidul a guvernat ţara în anii crizei economice din anii 1929-1933 şi s-a
confruntat cu grave probleme. Partidul nu a fost scutit de frământări interne şi
sciziuni, fiind părăsit mai ales de elementele din aripa stângă. Numirea în 1933 de
către Carol al II, din nou contra uzanţelor parlamentare, a lui Alexandru Vaida-
Voevod'ca prim-ministru în locul lui luliu Maniu, ce deţinea şefia partidului, a
dus la accentuarea divergenţelor între cei doi oameni politici, ceea ce slujea, -de
fapt, politicii regale. în septembrie 1933 a fost ales preşedinte al P.N.Ţ. Ion
258

Mihalache, iar la conducere au fost nu

mite cadre tinere, ca Mihail Ralea, Mihail
Chelmegeanu, care şi-au propus revigo
rarea partidului. în 1935 s-a publicat un
nou program politic, al cărui scop era
edificarea "statului naţional ţărănesc" în
România. în acelaşi an, se produceau
însă noi rupturi, provocate de plecă
rile lui Dem Dobrescu şi Alexandru
Vaida-Voevod din P.N.Ţ. în cadrul parti
dului s-au conturat, astfel, trei aripi, şi
anume: una, în care activa dr. Nicolae
Lupu, cerând intensificarea luptei pentru
menţinerea regimului democratic, a doua
reprezentată de Iu/iu Maniu, ce aprecia
că pericolul principal era politica auto
ritară carlistă şi de aceea, pentru a i se
opune, era gata să colaboreze şi cu
Garda de Fier, şi a treia, în care Armând virgii Madgeam
Călinescu, care se apropia de poziţiile regelui, se pronunţa pentru intransigenţă
fată de extrema dreaptă în viaţa politică a ţării.
în 1937, în urma demisiei lui Ion Mihalache, Iu/iu Maniu a revenit la
conducerea partidului. La alegerile din 20 decembrie 1937, deşi a semnat cu liderul
legionarilor, Corne/iu Zelea Codreanu, un pact de "neagresiune electorală", P.N.Ţ.
nu a obţinut rezultate deosebite. Iu/iu Maniu, ca şi Dinu Brătianu, a protestat,
după 1938, faţă de instaurarea monarhiei autoritare a lui Caro/ al //-/ea, dar s-a
mărginit la unele memorii şi declaraţii politice.
Mişcarea socialistă din România a trecut, în perioada interbelică, prin
numeroase frământări, generate de tendinţa unor lideri de a acţiona sub influenţa
revoluţiei bolşevice din Rusia, din 1917. în noiembrie 1918, Partidul So-cial-
Democrat din România a adoptat denumirea de Partidul Socialist. în mai 1919 a avut
loc, la Bucureşti, conferinţa partidelor socialiste din România, inclusiv a
partidelor din regiunile unite cu patria-mamă, iar ca for de conducere al mişcării
socialiste s-a format un Consiliu General. Şedinţa acestuia din 30 ianuarie - 3
februarie 1921 a hotărât soarta stângii în ţara noastră. Reprezentanţii care s-au
retras din Consiliu, în cadrul şedinţei, au format, în iunie 1921, Federaţia
Partidelor Socialiste din România. în 1927 s-a constituit Partidul Social-Democrat,
care s-a manifestat în viaţa politică a ţării drept partidul muncitorilor
industriali. Deosebirile de concepţie politică, tactică şi strategie, au dus însă
la frământări în cadrul partidului. în 1928 s-a desprins din rândurile sale 0
grupare care a pus bazele Partidului Socialist al Muncitorilor din România,
intitulat apoi, în 1932, Partidul Socialist Independent. în anul următor, acesta s-
a unificat cu Partidul Socialist din România (C. Popovici), constituindu-se
Partidul Socialist Unitar.
Existenţa organizaţiilor de tineret şi de femei, a sindicatelor, a generat,
între socialişti şi elementele de extremă stângă, o veritabilă rivalitate pentru
259

ritrolul lor, mai ales că marea majoritate a sindicatelor s-a aflat sub influenţa
S.D. care a continuat să se manifeste deosebit de activ. în stânga vieţii politice
Tiâneşti au acţionat şi o serie de organizaţii politice, multe devenite, apoi,
xiliare ale politicii comuniştilor, ca: Frontul Plugarilor, Madoszul, Blocul
imocratic, Patronajele Populare.
Instaurarea la putere a dictaturii fasciste în Germania, în anul 1933, şi ectrul
influenţei sale au pus problema adaptării tacticii de luptă a mişcării <cia/iste
din România la noile realităţi politice. P.S.D. a ales, la congresul din îie 1933,
o nouă conducere, în care s-au remarcat losif Jumanca, loan ueraş, Lothar
Rădăceanu, Constantin Titel Petrescu ş\ alţii. Totodată, socialiştii acţionat
împotriva creşterii pericolului fascist pe diferite căi, precum: iblicarea de
documente programatice, campanii de presă, demonstraţii şi tiuni antifasciste,
participarea la reuniuni antifasciste internaţionale între 1934 1939 la Paris,
Bruxelles şi în alte localităţi.
Extremele - dreaptă şi stângă - au însoţit evoluţia social-economică şi ilitică
a României în epoca interbelică într-un spectru foarte larg. Ele şi-au aflat adele,
de cele mai multe ori în străinătate - corporatismul italian - fără a spune de o
aderenţă largă în ţară, cu excepţia unor elemente defavorizate ;onomic sau
compromise politic.
La extrema dreaptă a vieţii politice s-a aflat mişcarea legionară.
ancentrând mai multe grupări politice, ea s-a remarcat pnntr-o
teorie
îriculoasă şi nocivă pentru tineret - teoria "purificării prin moarte", care a
:acerbat misticismul, a promovat ura, intoleranţa, a făcut apologia crimei.
Jepţi ai cultului morţii şi demagogi înfocaţi, membrii săi au acţionat împotriva
gimului democratic, pentru instaurarea unei dictaturi şi a unei politici de
igregaţie rasială, ce viza exterminarea populaţiei evreieşti. Membrii săi au fost
cruţaţi din rândul micii burghezii, şi mai ales al preoţilor, studenţilor,
ţăranilor,
crătorilor ruinaţi. Arma lor principală era terorismul politic, căruia i-au şi
căzut
ctimă unii oameni politici. în 1923, A.C. Cuzaa fondat Liga Apărării Naţionale
reştine (L.A.N.C.), al cărei ziar era ,Apărarea Naţională". Ea dispunea de o
ganizaţie paramilitară, "lăncierii". Aceasta lupta contra partidelor politice,
sntru reorganizarea Parlamentului, pentru alianţa ţării noastre cu Italia fascistă.
a fuziona cu Partidul Naţional Agrar, condus de Octavian Goga, rămas în
)ntinuare, şi el, pe poziţii de dreapta. în cadrul L.A.N.C. s-a conturat o grupare
indusă de Cornel/uZelea Codreanu. Acesta, în octombrie 1924, a ucis, la laşi,
ingnta tribunalului, pe prefectul poliţiei, Constatin Manciu. în 1927, Codreanu
pus bazele unei noi organizaţii fasciste, Legiunea Arhanghelul Mihaii.
onducătorul său se numea "căpitan", iar membrii săi legionari. în aprilie 1930,
"ganizaţia s-a intitulat Garda de Fier. Ea a prezentat, sub conducerea unor
aliticieni, ca generalul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino-Grăniceru, Ion I. Moţa, C
'apanace, un program ecclectic, cu pronunţată tentă atidemocratică
şi
itisemită. Prin ziarele "Buna Vestire", "Cuvântul", "Sfarmă Piatră", "Axa", ea a
ispândit o politică xenofobă şi foarte periculoasă. în decembrie 1933 orga-
zaţia număra, conform unor aprecieri ale contemporanilor, 28 000 membri şi
rimea stipendii din partea Germaniei şi latliei.
Pericolul reprezentat de acesta organizaţie pentru viitorul ţării a determinat
e primul ministru, /. Gh. Duca, ca, printr-un jurnal al Consilului de Miniştri din
9
60

BIMitiERTIt
Asasinarea prtmilii miilsfn I. fi. iica
Ecoul în presă al asasinării primului ministru I.Gh. Duca, în 1933, de către
legionari
decembrie 1933, să interzică Garda de Fier. Drept răspuns , la 29 decembrie 1933,
pe peronul gării din Sinaia, trei legionari l-au ucis pe primul ministru. în
decembrie 1934 organizaţia a reapărut sub numele de Partidul Totul pentru Ţară,
condus de generalul Cantacuzino-Grăniceru. în 1935, o grupare condusă de Mihail
Stelescu a părăsit formaţiunea mai sus amintită şi a format Cruciada Românismului.
Conducătorul său a fost însă ulterior măcelărit de legionari, sub acuzaţia de
"trădare" a idealurilor organizaţiei.
Unii reprezentanţi ai cercurilor conducătoare, regele Carol al II însuşi, au
tratat cu legionarii în speranţa că-i vor putea folosi ca masă de manevră şi chiar
subordona. în acest sens, s-a permis ţinerea lucrărilor Congresului studenţilor
legionari din 2-5 aprilie 1936 de la Târgu-Mureş, unde însă s-au constituit
"echipele morţii" ş\ "liste" pe care au fost înscrise nume ale unor personalităţi
ale epocii ce trebuiau lichidate - dr. Nicolae Lupu, Victor lamandi, Elena Lupescu,
Armând Călinescu, Virgil Madgearu. La alegerile din 20 decembrie 1937 partidul
legionar s-a situat pe locul al treilea. La începutul regimului de guvernare
personală a lui Carol al, II organizaţia s-a autodizolvat, Corne/iu Zelea
Codreanuş\ conducători importanţi ai săi fiind închişi. în noiembrie 1938, Comeliu
Zelea Codreanuşi 12 legionari au fost surprimati, din ordinul regelui.
împrejurările legate de lipsa de sprijin politic şi social pentru regimul carlist,
criza sa de autoritate, presiunile Germaniei hitlenste, izolarea politico-
diplomatică a ţării, l-au determinat pe Carol al II, în vara anului 1940, la o
reconciliere cu legionarii.
261

în extrema stângă a vieţii politice interbelice s-au aflat comuniştii. De fapt,

idul Comunist din România a acţionat ca secţie a Cominternului. în 1920, în ui
Partidului Socialist a existat o confruntare între opinia constituirii unui d
comunist şi afilierea la Comintern şi cea a unificării întregii mişcări citoreşti
şi apoi afilierea sa la forul mai sus menţionat. în toamna lui 1920, o gatie a
socialiştilor români a vizitat Rusia Sovietică, unde a discutat condiţiile fii la
organismul comunist mondial. Neacceptarea lor de către losif anca, loan Flueraş, G.
Grigorovici a dus ulterior la excluderea lor din jucerea socialistă sub presiunea
elementelor stângiste. La 8 mai 1921, lentele de extremă stânga din Partidul
Socialist au pus bazele Partidului nunist. Partidul Socialist s-a disociat de
acesta. Autorităţile, conştiente de ;O|UI reprezentat de noua organizaţie, au
intervenit şi au arestat pe unii cipanţi la Congresul de constituire. în 1922 a
avut loc, totuşi, la Ploieşti, greşul al II, la care au participat 34 delegaţi.
în anul următor, comuniştii români au adoptat şi susţinut teza cominter-i,
dezvoltată de Buharin, privind dreptul popoarelor la autodeterminare, gând până la
despărţirea de stat. Astfel, România era considerată "un stat inational", creaţie a
"imperialismului apusean". Aceasta, mai ales, datorită jlui că Rusia Sovietică nu a
acceptat pacea de la Versailles. Comuniştii ionizau dezmembrarea statului naţional
unitar român. Orientarea antina-ală a partidului, instigarea, cu sprijin sovietic,
la tulburări în Basarabia, în 4, la Tatar-Bunar, Cişmelele, Nicolaevsca, Nerusai,
Ga/i/eşti, au grăbit aterea în afara legii a comuniştilor. Ea s-a realizat prin
ordonanţele Corpului mată din 5 aprilie şi respectiv 23 iulie 1924. Legea
persoane/or Juridice, din 6 uarie 1924 şi legea pentru reprimarea unor infracţiuni
contra liniştii publice, 19 decembrie 1924 au legiferat măsurile contra
comuniştilor. Comuniştii au anat, astfel, în ilegalitate, până în august 1944.
Fără o legitimitate istorică în ţara noastră, comuniştii au dezvoltat o grupare
emistă şi conspirativă. în 1923 ea număra, după unele date, circa 2 000 de nbri,
pentru a ajunge, între 1941-1944, la sub 1 000 de adepţi. Ei au novat, sub impactul
obedienţei faţă de linia cominternistă, teorii care au travenit total intereselor
naţionale, pronunţându-se pentru lichidarea nâniei Mari. în majoritatea
documentelor congreselor comuniste, România a tinuat să fie etichetată drept "un
stat imperialist şi multinaţional", o "temniţă a oarelor". Respectând întru totul
linia deciziilor Cominternului, ce-şi propusese rugerea României, comuniştii şi-au
stabilit drept obiectiv principal cucerirea ?rii politice. Pentru aceasta, datorită
statutului lor marginal în viaţa politică, ei trebuit să accepte unele compromisuri
de moment, să se strecoare către ui piramidei politice în spatele unor alianţe. La
nivelul conducerii centrale, idul comunist d fost coordonat de Gheorghe Cristescu
(1921-1924),Elek i/os (1924-1928), Vitali Holostenko (1928-1931), Alexandru
Ştefanski (1931-5), Boris Ştefanov (1935-1938), Ştefan Foriş (1940-1944). Se
remarcă ui că majoritatea dintre aceştia nu erau români, fiind impuşi printr-o
dispoziţie loscovei. Conducerea s-a aflat, totodată, mereu, sub presiunea mai
multor tre de conducere - din ţară, de la Berlin, Praga şi Moscova.
Partidul s-a confruntat cu existenţa şi activitatea paralelă a două fracţiuni,
anume: cea din interior (Lucreţiu Pătrăşcanu, Bela Brainer, Alexandru

Sencovici) şi cea din exterior (Lenuţa Filipovici, Alexandru Ştefanski, Vanda

Nikolski, Eugen lacobovici). în special Ana Pauker a acţionat pentru a reface
gruparea din exterior a comuniştilor români, pe care a şi pus-o la dispoziţia lui
Sta/in. Unii lideri ai săi au pierit însă în U.R.S.S., în perioada epurărilor
staliniste. Printre aceştia s-au numărat Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Eugen Rozvan,
Ecaterina Arbore, Timotei Marin, Ion Dicescu, Marcel Pauker, David Fabian, Pavel
Tcacenko ş.a. Salutând pactul germano-sovietic din 1939, comuniştii români nu au
părăsit nicicând obiectivul primordial al acţiunii lor, şi, în 1939, s-au aliniat
instrucţiunilor Cominternului, care cereau ca dificultăţile ivite în urma începerii
războiului mondial să fie folosite pentru declanşarea unei "revoluţiisociale".
Evoluţii în pian politic. înfăptuirea unui prograrr" democratic. între anii
1918-1940 s-au succedat în România 38 de guverne conduse, între alţii, de Alexandru
Averescu, Alexandru Marghiloman, Constantin Coandă, Ion I.C. Brătianu, Arthur
Văitoianu, Alexandru Vaida-Voevod, Take lonescu, Vintilă Brătianu, Iu/iu Maniu,
Nicolae /orga, Constantin Argetoianu, I. Gh. Duca, Gheorghe Tătărăscu, Armând
Călinescu. Perioadele de stabilitate au alternat cu cele de instabilitate în plan
politic, expresie a transformărilor în viaţa social-eco-nomică. Echipele
guvernamentale s-au străduit să asigure României o structură instituţională
adecvată noilor cerinţe ale progresului.
 Astfel, după ce în 1917, prin modificarea articolelor 57 şi 67 din
Constituţie, Parlamentul a deschis calea unei reforme electorale, la 16 decembrie
1918 s-a publicat decretul-lege privind votul universal direct şi secret pentru
toţi locuitorii, începând cu vârsta de 21 de ani. Nu era, totuşi, permisă
participarea la vot a femeilor, magistraţilor şi ofiţerilor. Cu toate aceste
limite, introducerea votului universal, ce-l înlocuia pe cel cenzitar, a dus la o
importantă deschidere în cadrul vieţii social-politice. Totodată, el a favorizat pe
întreprinzătorii mici şi mijlocii. Primele alegeri parlamentare pe baza votului
universal au avut loc, în România, în 1919. Ele au dus la formarea primului
parlament al României care cuprindea 568 de deputaţi, adică cel mai mare număr de
membri de până atunci. Prin aceasta, rotativa guvernamentală a fost înlăturată;
menţionăm că printre deputaţi s-au numărat şi socialişti. La 29 decembrie 1919,
Parlamentul a votat legile prin care se ratifica unirea Basarabiei, Bucovinei şi
Transilvaniei cu România. în acelaşi an s-a hotărât introducerea calendarului
gregorian. Astfel, ziua de 1 aprilie 1919 stil vechi a devenit 14 aprilie 1919 stil
nou. în 1925, la insistenţele guvernului român, Patriarhia de la Constantinopol a
acceptat să recunoască Patriarhia Română, condusă de Miron Cristea, Episcop de
Caransebeş.
S-au adoptat, totodată, importante măsuri în vederea relansării economice. S-a
încercat, mai întâi, a se pune ordine în circulaţia monetară. în ianuarie 1919 s-a
trecut la ştampilarea bancnotelor care circulau paralel cu leul emis de Banca
Naţională a României, şi anume rubla Lvov, rubla Romanov, coroana aus-tro-ungară.
în" anul următor s-a efectuat unificarea monetară, ce a pregătit reforma
financiară, elaborată'în 1921 de către Nicolae Titulescu. Cea din urmă a prevăzut
un sistem unitar de impozite şi un minimum de venit neimpozabil. S-au întreprins
măsuri pentru desfiinţarea barierelor vamale între Vechiul Regat şi provinciile
unite cu Ţara.
O preocupare deosebită în activitatea guvernamentală a constituit-o realizarea
unui reforme agrare şi rezolvarea, pe această cale, a unei probleme
263

\
Primul guvern al României întregite, după Marea Unire din 1918

Constituţia din 1923

CONSTITUriUNI-:
11 ri Dwpre ter>

cruciale pentru dezvoltarea so-cial-economică a României. La 15 decembrie 1918 s-a

emis decre-tul-lege pentru exproprierea marilor proprietăţi rurale din Regat, care
viza peste 2 milioane ha din Transilvania, Bucovina şi Basarabia din proprietăţile
particulare, ale supuşilor statelor străine, absenteiştilor, Casei Rurale,
Coroanei. Un nou decret, din 27 decembrie 1918, a fixat condiţiile de expropriere.
Acte legislative speciale, din anii 1919-1920, au vizat aplicarea reformei agrare
în provincii. Legea propriu-zisă de reformă agrară, din 1921, a asigurat
redistribuirea proprietăţii agrare în favoarea ţărănimii.
Cel mai important act legislativ, care a stat la baza edificiului politic şi
instituţional al României, a fost Constituţia din 28 martie 1923. O constituţie
nouă era cerută imperios de transformările apărute în societatea românească după
Marea Unire.

După numeroase dezbateri în opinia publică ea a fost inspirată de liberalii

veniţi la putere în 1922 Prin prevederile sale, a fost un act fundamental cu un
pronunţat caracter,, democratic, care a stat la baza dezvoltării ţării până în anul
1938. După 23 august 1944 ea a fost repusă, parţial, în vigoare.
Ea a prevăzut caracterul naţional şi unitar al statului român. Au fost
înscrise, totodată, principalele drepturi şi libertăţi cetăţeneşti - egalitatea
tuturor cetăţenilor în faţa legii, libertatea presei, a întrunirilor, dreptul la
muncă, învăţătură, asociere. Proprietatea particulară a fost garantată de stat,
îndeplinind şi "o funcţie socială". Statul putea interveni In raporturile dintre
factorii economici şi se admitea dreptul său de expropriere în cazuri de "utilitate
publică". în acelaşi sens, legea fundamentală a ţării a înscris şi principiul
naţionalizării bogăţiilor subsolului. în plan politic, s-a prevăzut votul
universal, însă cu limitele prevăzute încă în decretul din 14 decembrie 1918. Era
menţionat principiul separării puterilor in stat. Astfel, Parlamentul, format din
Adunarea Deputaţilor şi Senat, avea atribuţii sporite şi exercita puterea
legislativă. Regele, ca reprezentant al Monarhiei constituţionale, şi guvernul
acţionau pentru îndeplinirea sarcinilor puterii executive. Puterea judecătorească
era încredinţată înaltei Curţi de Casaţie. De asemenea, învăţământul primar era
declarat obligatoriu. Multe din prevederile Constituţiei nu au avut însă garanţii
practice de aplicare şi, deseori au fost eludate. Ea a reprezentat, totuşi, un
progres pe calea consolidării regimului democratic din România. Alături de alte
măsuri legislative, ea a conturat cadrul evoluţiei României interbelice.
în vederea organizării teritoriului ţării la nivel local, \a 14 iunie 1925 s-a
publicat legea pentru unificarea teritoriului Legea a definitivat procesul
organizării administtative unitare a ţării, contribuind la integrarea deplină a
teritoriilor nou unite cu Ţara. România era împărţită, astfel, în judeţe, conduse
de prefecţi, acestea în plăşi, conduse de pretori şi, cele din urmă, în comune
urbane, reşedinţe de municipii sau ne reşedinţe de municipii, comune rurale şi sate
conduse de primari.
Ascendentul deosebit al liberalilor intre anii 1922-1928 s-a tradus şi prin
publicarea unei noi legi electorale. La 27 martie 1926 s-a publicat legea "primei
electorale". Potrivit prevederilor sale, partidul care obţinea 40% din totalul
voturilor primea 50% din locurile din Parlament. Repartizarea mandatelor se făcea
astfel: din numărul total de mandate pe ţara se scădeau mai întâi cele atribuite
grupărilor minoritare în zonele în care acestea dominau, chiar dacă nu întruniseră
minim 2%. Mandatele rămase se împărţeau între Partidul victorios în alegeri, ce,
lua 50%, iar restul între toate partidele Participante la alegeri, inclusiv, din
nou, cel victorios, conform numărului de voturi. Legea era astfel, în esenţa sa, în
contradicţie cu Constituţia din 1923, căci favoriza un singur partid politic.
Criza economică din anii 1929-1933, deşi s-a repercutat violent asupra
societăţii româneşti, a determinat numeroase eforturi din partea executivului
265

pentru a-i limita efectele Astfel, s-au publicat şi pus în aplicare, în 1931, legea
pentru suspendarea execuţiilor silite, mai ales în rândurile ţăranilor, iar în
1932, legea conversiunii datoriilor agricole, prin care statul a preluat o parte a
datoriei ţăranilor. în acelaşi timp, s-au făcut unele afaceri, precum, în martie
1933, afacerea Skoda, prin care statul român a fost dezavantajat în plan economic
în plan cultural sunt demne de menţionat legile privind dezvoltarea învăţământului
- în 1924, cea privind învăţământul primar, iar în 1928, cea privindu-l pe cel
secundar
După anul 1934, statul român s-a angajat pe linia protejării economiei
naţionale şi a devenit primul acţionar S-au adoptat unele măsuri privind
încurajarea întreprinderilor, controlul activităţii unor carteluri, măsuri de
lichidare şi reeşalonare a datoriei publice şi ţărăneşti în acelaşi timp însă,
guvernele au devenit, treptat, instrumente în mâna tui Carol al II, tot mai
interesat în instaurarea propriului său regim politic, sacrificând partidele
politice şi activitatea lor parlamentară. Se deschidea drumul către regimurile
autoritare în România.
GRIGORE GAFENCU despre Parlamentul României în anul 1931
"în noul parlament au intrat toate partidele Majoritatea e slabă, numenceşte
şi politiceşte Legea electorală a salvat guvernul şi i-a dat tot ce nu i-au dat
alegătorii în rândurile majorităţii, mulţi politicieni oportunişti, clienţi ai
tuturor cluburilor politice, de asemenea, mulţi "civili" , oameni cumsecade şi
nepregătiţi, clienţi ai cluburilor selecte"
Proiectul de operaţie al comuniştilor din România aprobat la 8 august 1924 de
Commtern
 "De acord şi împreună cu secţia comunistă balcanică, cu participarea
reprezentanţilor comunişti de seamă, sub preşedinţia secretarului general Kolarov,
în ziua de 8 august, la sediul Cominternului s-a aprobat următorul plan de acţiune
în România, aplicabil în prima jumătate a lunii septembrie a c
Ca principiu, s-a admis ca în toate acţiunile ce vor avea loc în statele din
Balcani, Uniunea Sovietică să nu participe oficial Ajutorul efectiv, cu oameni şi
mijloace materiale, este dat numai de către comuniştii grupaţi în centre, care-şi
iau asupră-şi responsabilitatea pentru ei
Planul se reduce la următoarele acţiuni
întreaga Românie este împărţită în cinci zone
Prima zonă, sau cea de Nord, cuprinde raionul Bucovina, în care, drept focare
de propagandă şi centre pentru viitoarea revoluţie se indică Cernăuţi, Comeanca,
Berlina, Parcam, cu direcţia generală spre laşi Ca punct central de operaţie apare
Comeanca, întrucât grupul de acolo are îndatorirea să azvârle în aer podul de pe
lima ferată Cernăuti-Paşcani fapt datorită căruia Bucovina va rămâne izolată de
restul tării
A doua zonă e Basarabia propnu-zisă în raionul Basarabia nu se presupune nici
Q acţiune de seamă Numai la sud, aproape de vărsarea Nistrului, -până la gura
Dunării, va trebui să
266

aibă loc partea principală a revoluţiei Drept căi de operaţii apar Tusla, Tatar-
Bunar, Vâlcov şi LDartol
în acest punct sunt pregătite de mai înainte depozite de munitiuni şi ele
apar ca puncte de Jreuniune ale prietenilor organizaţi, care odată uniţi cu
Terente, trebuie să înainteze spre Galaţi, ■ cu scopul de a-l ocupa Detaşamentul de
ajutor din teritoriul sovietic urmează să treacă graniţa în raionul Olăneşti-Budak-
Tusla
A treia zonă, Sud-Răsănt, cuprinde Dobrogea românească şi întreaga Silistra
Ca centru al revoluţiei este indicat Călăraşi-Sihstra-Mânăstirea în aceste puncte
se concentrează detaşamente revoltate care, din raionul Călăraşi-Sihstra-Oltenita,
urmează să facă demonstraţie la Budeşti, cu scopul de a ameninţa Bucureştiul în
acest raion, acţiunea principală va fi desfăşurată la răsărit de Feteşti, unde
trebuie să se rupă calea ferată şi să se mineze podul de pe Dunăre care ar avea ca
urmare izolarea ţinutului de pe lângă Marea Neagră de România
A patra zonă cuprinde raionul Banat şi Ungaria de răsărit Ca centru se indica
Lugoj, Piski (Simeria), Caransebeş AICI nu este de presupus o revoluţie pe faţă,
întrucât acest raion nu prezintă vreo importanţă strategică Centrul operativ se
sprijină pe iredentiştn unguri, dându-şi consimţământul lor la un atac comun, dar
urmărind numai interesele lor naţionale
Tot astfel şi în zona a cincea, care cuprindea partea de nord, Ungaria
răsăriteană şi Transilvania, cu centrul la Cluj, Dej şi Oradea AICI pot avea loc
numai demonstraţii, desfăşurându-se numai acţiuni mici cu detaşamente de lucrători
şi ţărani
Conducerea generală a revoluţiei, Comitetul Executiv o încredinţează treimii
(troicii) speciale, compusă din tovarăşii Bădulescu, Goldstem şi Kalifarski
Aceasta trebuie să înceapă între 10-15 septembrie Atacurile cele mai
îndârjite trebuie să aibă loc în prima zonă, pentru ca reuşita lor acolo să atragă
atenţia tovarăşilor din Gahţia în chipul acesta, reuşita din Bucovina să fie
semnalul pentru revoluţia din Gahţia unde terenul este deja pregătit în proporţii
destul de mari
Răscoala din zonele a întâia, a patra şi a cincea trebuie să înceapă la o
săptămână după desfăşurarea revoluţiei în zona a doua şi a treia"
TEMĂ
1 Subţiaţi importanţa Constituţiei din 1923
2 Care a fost politica regelui Carol al II fată de partidele politice?
3 Sesizaţi asemănările şi deosebirile dintre cele două extreme în viaţa politică
din România
interbelică
267

Sigh4

Moldovenesc, Jy/y- pă]ţ

IAŞl\

BIHOR

'CV,""1 NEAMT
Jeamţ • \ N"horJiarT " I ' \ROA1AW_7C.

lisinau

Tighlna*

"t,cs
k /V£Ol
ARAD |d
J>MIŞ-ŢORONTAL\ "Timiş

TURDA*rurda Tîrgu Mu'r Bi

"rfHNAVA
4"4

Miercurea Ciuc
SiZi

HKAT

3)

Cetatea Alba1

'Tîrgu fu Uurnu SPvjBlin

•Oravil CARA$'

jng
{PRAHOVA
-*" s/tl*'
30>€?H. V" "Ploieşl llMBOVITA

IALOMIŢA

TULCEA .

IUGOSLAVIA
JCURE9TI \lFOV

Măgurele BULGARIA

Viaţa politică în România, 1918-1940

(Tabel recapitulativ)

Denumirea partiduluiDenumirea nouăConducătoriOrgane de presăReorganizări12345-

Partidul ConservatorPartidul Conservator ProgresistAlexandru Marghiloman"Steagul"-
Partidul Conservator DemocratPartidul DemocratTake lonescu"Românimea"Fuzionează
în 1922 cu Partidul Naţional- Partidul Naţionalist DemocratNicolae lorga"Neamul
Românesc"- Liga Apărării Naţio-nal-CreştineA.C. Cuza- Liga PoporuluiAlexandru
Averescu"îndreptarea"Fuzionează cu Partidul Conservator Progresist.- Partidul
Naţional AgrarOctavian Goga. loan Lupaş, Silviu Dragomir"Ţara noastră"Fuzionează în
1935 cu Liga Apărării Na-ţional-Creştme formând Partidul National Creştin.-
Partidul ŢărănescIon Mihalache, Constantin Stere, Virgil Madgearu"Ţara nouă"
"Aurora"- Partidul Naţional Liberal
•Ion I C. Brătianu, Vintilă Brătianu, I Gh. Duca, Constantin (Dinu) Brătianu,
Gheorghe Tătă-răscu, Gheorghe Brătianu"Viitorul"Partidul National Liberal -
Gheorghe Brătianu (1930). Uniunea Agrară -Constantin Argeto-ianu (1930).- Partidul
National Român din Transilvanialuliu Maniu, Alexandru Vaida-Vo-evod, Vasile
Gol-diş, Alexandru Ciceo-Pop"Patria"Fuzionează în 1926 cu Partidul Ţărănesc
formând Partidul Naţional Ţărănesc.- Partidul National ŢărănescVluliu Maniu,
Alexandru Vaida-Voevod, Ion Mihalache"Dreptatea"Comitetele cetăţeneşti -
Dem Do-brescu (1935), Partidul Radical Ţărănesc - Gngore lu-nian,
Partidul Ţărănesc Democrat -Dem Dobrescu, Partidul National Ţărănesc
- Doctor Nicolae Lupu, Frontul Românesc (1935) - Alexandru Vaida-Voevod
269

12345- Partidul Social Democrat din RomâniaPartidul SocialistIlie Moscovici,

loan Flueraş, Lothar Rădă-ceanu, C-Titel Petrescu, losif Jumanca
"Lumea Nouă"Federaţia Partidelor Socialiste din România (1921), Partidul Social
Democrat (1927). Partidul Socialist al Muncitorilor (1928). Partidul Socialist
Independent (1932) fuzionează cu Partidul Socialist din România (Constantin
Popovici) formând Partidul Socialist Unitar.Partidul Comunist din RomâniaGheorghe
Cristescu Elek Koblos Vitali Holostenko Alexander Danieluk Stepanski Boris Stefanov
Ştefan Forişîn ilegalitate din 1924.- Legiunea Arhanghelul MihailCorneliu Zelea
Codreanu"Pământ strămoşesc"- Garda de FierCorneliu Zelea Codreanu"Cuvântul" "Axa"
"Buna Vestire"-- Partidul Totul pentru ŢarăIon. C. Moţa, C. Papanace, Gen. Gheorghe
Cantacuzino-GrăniceruCruciada Românismului - Mihai Ste-lescu(1935).- Partidul
Ţărănesc din BasarabiaIon Inculeţ Pan HalippaPartidul Democrat al Unirii din
BucovinaIon NistorPartidul Maghiarloszika Samuel, Ugron Istvan, Bethlen Gyorgy
Uniunea MaghiarăBethlen GyorgyPartidul GermanRudolf Brandsch, Hans Otto Roth
Partidul Popular Şvă-bescUniunea EvreilorPartidul Evreilor270

ROMÂNIA ÎN RELAŢIILE INTERNATIONALE, ÎN PERIOADA INTERBELICA

im

- SITUAŢIA POLITICĂ INTERNAŢIONALĂ ÎN PERIOADA INTERBELICĂ.

- NOUL CADRU TERITORIAL AL ROMÂNIEI DUPĂ MAREA UNIRE; PRINCIPA
LELE SALE OPŢIUNI ÎN POLITICA EXTERNĂ.
- RELAŢIILE ROMÂNIEI CU VECINII SĂI ÎN ANII 1918-1940.
- ROMÂNIA LA CONGRESUL DE PACE DE LA PARIS-VERSAILLES.
- RQMÂNIA ÎN RELAŢIILE POLITICE INTERNAŢIONALE ÎN ANII 1920-1930. MICA
ÎNŢELEGERE.
- ROMÂNIA ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE ÎN PERIOADA ANILOR 1930-1936.
NICOLAE TITULESCU SI POLITICA SECURITĂŢII COLECTIVE.
-ROMÂNIA ÎN RELAŢIILE POLITICE INTERNAŢIONALE ÎN ANII PREMERGĂTORI
DECLANŞĂRII CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (1936-1939).
Situaţia politică internaţională în perioada interbelică. La sfârşitul
primului război mondial, conferinţa de pace desfăşurată la Paris şi-a asumat
răspunderea de a organiza, pe baze noi, pacea atât de greu obţinută. Principalele
puteri învingătoare (Anglia, Franţa, SUA, Japonia) s-au arătat de acord cu
propunerile preşedintelui W. Wilson. S-a născut astfel Societatea Naţiunilor, iar
pe ruinele imperiului Austro-Ungar s-au întemeiat state naţionale. Din păcate,
modul în care au fost tratate "micile puteri", între care şi România, a creat, de
la început, o serie de probleme. Delegaţia noastră a protestat deschis împotriva
modului în care a fost elaborat tratatul cu Germania (exclusiv de către cei "patru
mari") şi a ameninţat că dacă situaţia se va repeta se va retrage de la masa
tratativelor, ceea ce, în cele din urmă, a şi făcut.
Mai grav era că, şi în timpul conferinţei şi mai cu seamă ulterior, între
principalii beneficiari ai victoriei aveau să se manifeste multe neînţelegeri, cu
grave consecinţe pentru pacea mondială.
Dacă putea fi considerată încheiată constituirea sistemului politic de la
Paris-Versailles o dată cu semnarea celui de-al doilea tratat cu Turcia (1923),
înainte încă de această dată se produseseră semnificative polarizări în viaţa
politică internaţională care primejduiau grav opera politică săvârşită în capitala
Franţei.
La 19 noiembrie 1919, Congresul american a respins ratificarea tratatului cu
privire la constituirea Societăţii Naţiunilor ş\, implicit, a tratatului cu
Germania. SUA refuzau, astfel, să susţină procesul de reaşezare politică în Europa;
în plus, absenţa lor din marea organizaţie pacifistă internaţională va avea grave
consecinţe. Statutul oarecum asemănător atribuit Germaniei - ţară învinsă -şi
Rusiei Sovietice - devenită între timp URSS, din 1922 - le va apropia.' Nu mai
poate surprinde, astfel, că cele două state au cooperat, încă din primii ani ai
271

deceniului trei, în multiple domenii, mereu însă în direcţia eludării sistemului

versaillez.
Astfel, la 16 aprilie 1922, la Rapallo, era semnat un Tratat de colaborare,
care a fost imediat extins şi la Ucraina, Georgia, Azerbaidjan şi Armenia şi care
cuprindea şi o serie de anexe secrete. Era un prim şi un semnificativ succes al
forţelor revizioniste.
în ceea ce priveşte tabăra puterilor învingătoare, relaţiile franco-engleze au
fost, de la începutul perioadei interbelice, dominate de neîncredere reciprocă şi
în niciuna din chestiunile vitale ale asigurării păcii şi securităţii europene nu
s-a putut ajunge la o cooperare loială între ceie două Mari Puteri, fapt ce a avut
grave urmări asupra ţărilor din răsăritul Europei şi, nu în ultimul rând, asupra
României.
Anii 1922-1926 au produs noi şi semnificative mutaţii în planul relaţiilor
internaţionale, în special în direcţia revizuirii tratatelor de pace. Marile Puteri
au dus fată de Germania politica de "appeasement" (liniştire) sau conciliatorism al
căror preţ a fost izolarea politică a statelor interesate în conservarea statu-quo-
ului lor teritorial, inclusiv, fireşte, al României.,
Ocuparea Ruhrului (11 ian. 1923-31 iulie 1925) părea a da câştig de cauză
Franţei, în dificila chestiune a reparaţiilor germane, iar "P/anul Dawes", adoptat
la 16 august 1924, sublinia puternicul cerc de interese anglo-american în refacerea
economică a principalei puteri învinse în primul război mondial. "Pactul de
garanţii renan" semnat la Locarno, la 1 decembrie 1925, şi ansambW acordurilor
economice şi politice sovieto-germane din primăvara anului 1926 puneau în evidenţă
prăpastia dintre blocul Marilor Puteri europene, învingătoare sau învinse, dispuse
să-şi facă reciproc concesii, dar şi completa indiferenţă faţă de soarta naţiunilor
din estul Europei, curând devenite obiect de negociere în împărţirea sferelor de
influenţă şi putere. Replica diplomaţilor acestor state, din ce în ce mai
conştiente de minima implicare a Franţei în apărarea independenţei şi suveranităţii
lor sau de slăbiciunea Societăţii Naţiunilor, a fost participarea acestora la un
sistem de tratate şi acorduri regionale de securitate.
Cei şase ani care separă lumea de instalarea puterii fasciste în Germania au
fost caracterizaţi, deci, de adâncirea prăpastiei dintre vorbele şi faptele Marilor
Puteri. Astfel, s-au consumat splendide, dar formale acţiuni pacifiste de interes
general, precum "Pactul Briand-Kellogg" (27 august 1928), prin care războiul era
interzis ca instrument de reglementare a intereselor naţionale (63 de state
participante), şi "Protocolul de la Moscova", semnat de vecinii europeni ai URSS,
la 9 februarie 1929, care se obligau să-l pună în aplicare imediat, înainte chiar
ca ratificarea acestui tratat să fi fost făcută de toţi semnatarii săi.
Pacea părea înstăpânită pe o lungă axă teritorială, de la Marea Baltică la
Marea Negră, dar ce valoare aveau aceste angajamente atâta vreme cât printr-un alt
protocol (24 iunie 1931), URSS prelungea Tratatul sovieto-german (1922, reînnoit în
1926) şi îngăduia acestei ţări să-şi refacă potenţialul militar şi să continue,
astfel, politica revanşardă şi revizionistă. între timp, adoptarea "Planului Young"
(\\ august 1929) reducea reparaţiile germane cu 20%, iar "Conferinţa internaţională
te la Geneva pentru dezarmare''(2 februarie 1932 -11 iunie 1935) nu se abătea de la
regula mai sus numită. După ce la 9 iunie 1932 au fost anulate, practic, toate
datoriile de război germane, Franţa, susţinută
272

şi de România, se pronunţa pentru o dezarmare progresivă, subordonată securităţii,

în vreme ce Anglia, SUA şi Germania afirmau nevoia unei depline egalităţi, a
tuturor Marilor Puteri, în materie de armament. Prin "Declaraţia celor cinci
puteri" (Anglia, SUA, Italia, Germania şi Franţa), la 11 decembrie 1932, acest
principiu îşi găsea recunoaşterea internaţională aşteptată. în cele din urmă, în
locul dezarmării s-a ajuns la înarmare, pacea şi securitatea, (având la bază
respectarea tratatelor), fiind tacit înlocuite cu revizuirea, de fapt, a acestora.
Se poate lesne înţelege că ansamblul actelor politice săvârşite de Hitler,
după ianuarie 1933, nu făcea altceva decât să valorifice împrejurările favorizante
care se născuseră înainte de preluarea puterii de către nazişti: dezbinarea dintre
Marile Puteri europene cât şi, indiferenţa lor suverană faţă de soarta statelor
naţionale din partea răsăriteană şi sudică a Europei.
Făcându-se parcă a nu înţelege adevărata natură a nazismului, (deşi, Hitler
îşi expusese doctrina în "Mein Kampf încă în 1926), trei dintre garanţii păcii
mondiale - Franţa, Anglia şi Italia - semnau, la 15 iulie 1933, împreună cu
Germania, "Pactul de înţelegere şi colaborare a celor patru puteri''care instituia
un directoriu "al celor patru" (cu Germania) asupra problemelor europene, desigur,
fără participarea celorlalte state.
în contextul eşecului Conferinţei de dezarmare (1935) se poate aprecia,
totuşi, ca un succes semnarea la Londra, la 3-5 iulie 1933, a "Convenţiilor de
definire a agresiunii", între U.R.S.S., Estonia, Letonia, Polonia, România, Turcia,
Persia, Afganistan, Cehoslovacia, Iugoslavia, Lituania şi, mai târziu, Finlanda. în
acelaşi timp, Franţa, conştientă de fragilitatea păcii europene, a iniţiat seria
Tratatelor de asistenţă mutuală cu URSS la care au fost invitate Cehoslovacia şi
România. (Tratatul franco-sovietic - 2 mai 1935, cehoslovaco-sovietic - 16 mai
1935). Acestea se adăugau Tratatului de neagresiune sovieto-polon, semnate la
Moscova, pe 25 iulie 1932. Ansamblul acestor tratate, care reluau, în fapt,
prevederile "Pactului Briand-Kellogg", s-au dovedit, în fond, greu de transpus în
viaţă.
Anul 1936 avea să marcheze turnanta decisivă spre război. încurajată de
ezitările Franţei, Germania a denunţat tratatul de la Locarno (7 martie 1936) şi a
v ocupat zona demilitarizată renană.
în răsăritul Europei, URSS s-a folosit imediat de succesul primei mari
acţiunui agresive întreprinse de Hitler şi a renunţat, treptat, la condamnarea
agresiunii germane în centrul continentului.
La rândul lor, Anglia şi Franţa au continuat politica conciliatorismului,
arătându-se dispuse să facă jocul Germaniei în răsăritul Europei cu preţul
sacrificării independenţei acelor state pe care se obligaseră să le susţină în
cadrul sistemului politic versaillez. Ocuparea Austriei (11-12 martie
1938-"Anschluss-ul") şi "Acordul de la Munchen" (29-30 septembrie 1938) vor
consolida poziţiile revizionismului. "Pactul Anticomintern"(semnat la Berlin, între
Germania şi Japonia, la 25 noiembrie, la care, în 6 noiembrie 1937, aderă şi
Italia, constiţuindu-se "Axa Beriin-Roma-Tochio") şi, ulterior, "Tratatul
Ribbentrop-Molotov" (23 august 1939) vor arunca omenirea în cel de-al doilea război
mondial.
Se impune deci, concluzia că, departe de a fi rezultatul exclusiv al celor
Şapte ani care l-au precedat, conflictul mondial, declanşat la 1 septembrie 1939,
273

îşi are cauzele în modul în care Marile Puteri au înţeles să separe două
probleme indisolubil legate una de cealaltă: echilibrul de putere în vestul Europei
şi raportul vestului cu estul continentului. Partajarea acestuia din urmă şi
abandonarea naţiunilor mijlocii şi mici însemnau nu numai trădarea spiritului
politic care prezidase pacea mondială după războiul încheiat în 1918, dar ele au
adus şi grave prejudicii echilibrului global, cu consecinţe dramatice şi în
prezent,
itorial al Re a'Unire; principalele sale
opţiuni "■'• ■'-''tir? externă. Reia > - - ~ •<-•• -u vecinii săi, în anii 1918-
1940. Politica externă a României în perioada interbelică a avut drept obiectiv
prioritar recunoaşterea de către Marile Puteri şi comunitatea internaţională a
unităţii naţionale româneşti, apărarea neştirbită a integrităţii teritoariale şi a
suveranităţii sale. Dacă primul obiectiv a fost atins în cadrul Conferinţei de Pace
de la Paris (18 ian. 1919-21 ian. 1920), celelalte şi-au găsit, treptat,
rezolvarea, în principal, prin aderarea ţării noastre la alianţe bi- şi
multilaterale alcătuite din state care desfăşurau o puternică acţiune
antirevizionistă şi de apărare fermă a statu-quo-ului impus de Conferinţa de Pace
de la Paris. într-un sens mai larg, potrivit unei formulări a lui Nicoale
Titulescu, din 1934, drumul politicii externe româneşti a mers "de la coordonarea
progresivă a acţiunii noastre cu aceea a statelor cu interes comun până la
integrarea ei în grupuri internaţionale din ce în ce mai mari. De la naţional prin
regional spre universal, iată lozinca României peste graniţă".
în 1918, România Mare măsura 295 049 km2, mai mult decât dublul întinderii
sale de dinainte de război, configuraţia frontierelor, implicit a vecinilor, fiind
însă radical schimbată. Dacă la începutul secolului al XX-lea era înconjurată de
marile Imperii, rus şi dualist'austro-ungar, precum şi de regatul Bulgariei, acum,
la fruntariile sale, locul statelor autocrate a fost luat de federaţia sovietică şi
cehoslovacă (ambele republici), de cea iugoslavă (un regat), de Polonia
republicană, precum şi de regatele maghiar şi bulgar (primul însă doar cu regent).
Se pot constata, de la bun început, atât avantajele cât şi dezavantajele
acestei noi situaţii, ţările vecine alcătuind, prin raportare directă la România,
două grupe distincte: una compusă din Cehoslovacia, Iugoslavia şi Polonia, cu care
relaţiile, de regulă foarte bune, s-au concretizat în acorduri bi- şi
multilaterale, şi alta în care au intrat Rusia sovietică (URSS după 1922), Ungaria
şi Bulgaria. Primul grup de state se născuse, asemenea României, la sfârşitul
primului război mondial şi apăra ferm sistemul politic de la Versailles, în vreme
ce celălalt era aşezat în tabăra forţelor revizioniste încă dinainte ca primul
război mondial să se fi încheiat.
în preajma unirii Basarabiei cu România, la 13/26 ianuarie 1918, Consiliul
Comisarilor poporului din Petrograd a hotărât, unilateral, ruperea relaţiilor
diplomatice cu România. Cu acest prile} s-a afirmat: "fondul român de aur care se
găseşte la Moscova este declarat intangibil pentru oligarhia română. Guvernul
sovietelor îşi asumă răspunderea de a conserva acest fond şi a-l remite în mâinile
poporului român".
Adăugată problemei tezaurului, chestiunea Basarabiei a alimentat puternice
tensiuni între cele două state cu atât mai mult cu cât regimul de la Moscova nu a
recunoscut niciodată şi în nici o formă drepturile noastre legitime
274
asupra teritoriului dintre Prut şi Nistru, parte din trupul ţării, locuit din
vechime de o populaţie majoritar românească. în acest sens, semnificativă este
poziţia delegaţiei'sovietice la negocierile de la Riga, la 13 ianuarie 1932, când
s-a pus pentru prima oară problema unui tratat de neagresiune cu România, în care
s-a afirmat răspicat că din formulările sale vor lipsi următorii termeni: 1)
integritate; 2) inviolabilitate; 3) suveranitate.
în ce priveşte Ungaria, aceasta s-a arătat de la început refractară semnării
Tratatului de pace. Poziţia ei ferm exprimată era net potrivnică recunoaşterii
hotărârii Adunării Naţionale din 1 Decembrie 1918, dar pentru menţinerea Ungariei
milenare (cu teritorii din România, Cehoslovacia şi Iugoslavia).
La 6/19 martie 1919 Comitetul militar interaliat de la Paris a cerut trupelor
maghiare din Transilvania să se retragă pe linia de demarcaţie Satu Mare-Oradea-
Arad până la încheierea păcii, care va hotărî noile graniţe politice. Proclamarea
la 21 martie 1919 a Republicii Sovietice a Sfaturilor la Budapesta a condus aproape
imediat la declanşarea ostilităţilor, la iniţiativa părţii maghiare.
După lupte grele, la 16-18 aprilie 1919 armata română atingea Tisa şi,
împreună cu trupele cehoslovace, zădărnicea o posibilă joncţiune ungaro-sovietică.
Deşi ministrul de externe maghiar Bela Kun a recunoscut justeţea drepturilor
româneşti asupra Transilvaniei, iar la 11 şi 13 iunie 1919 Conferinţa de Pace a
reglementat frontiera dintre cele două ţări, nu a putut fi evitat un nou atac
maghiar în perioada 20-23 iulie 1919 materializat într-o ofensivă a trupelor ungare
pe Tisa. Contraofensiva română declanşată la 24 iulie se încheia cu ocuparea
capitalei ungare, la 4 august 1919. Declaraţia imediată a guvernului de la
Bucureşti sublinia că s-a avut în vedere numai asigurarea graniţei noastre apusene.
în momentul stabilizării situaţiei politice a acestei ţări trupele române s-au
retras (14 noiembrie 1919-20 martie 1920).
Deschiderea lucrărilor Conferinţei de Pace de la Paris (1919)
275

România la Congresul de Pace de la Paris-Versailfes. Poziţia Marii Britanii şi

a Franţei faţă de marile probleme ce priveau România s-a definit în perioada
imediat postbelică în funcţie de interesele economico-politico-strategice urmărite,
în Europa centrală şi sud-estică, în funcţie de factorul german, factorul sovietic,
factorul reprezentat de tratatele de pace şi problema reparaţiilor. Concurenţa
franco-britanică pentru hegemonie în Europa a ajutat direct şi indirect politica de
refacere a militarismului german şi de pregătire a războiului de revanşă.
La 28 aprilie 1919 era adoptat, la propunerea preşedintelui american Wilson,
statutul Societăţii Naţiunilor. între cei 36 de membri fondatori se număra şi
România, care va juca un rol eminent în viaţa acestei organizaţii.
Deşi i-a cunoscut conţinutul cu numai cinci minute înainte, delegaţia română
va semna Tratatul de Pace de la Versailles între Puterile Aliate şi Germania, cu
Germania la 28 iunie 1919. Faţă de asemenea practici Ion I.C. Brătianua afirmat că,
în felul acesta, ni se impune să abdicăm de la apărarea suveranităţii noastre de
stat independent. Avertismentul său nu a fost însă luat în considerare.
încă la 30 mai 1919 "Consiliul celor patru" a prezentat un rezumat al
Tratatului de pace cu Austria, care conţinea clauze inacceptabile pentru ţara
noastră. Astfel, minorităţile naţionale beneficiau de protecţia specială a Marilor
Puteri, singurele care puteau să decidă "măsurile pe care le vor crede necesare" în
sprijinul lor. Se prevedea, de asemenea, deplina libertate, vreme de cinci ani, a
tranzitului de mărfuri pe teritoriul nostru şi acoperirea unei sume cu titlu de
reparaţii în contul teritoriilor eliberate de sub dominaţia austro-ungară. Aceste
clauze au stârnit, fireşte, nemulţumiri, cărora li s-au adăugat altele prilejuite
de stabilirea frontierelor României cu Iugoslavia şi Ungaria (11 şi 13 iunie 1919).
Pentru că punctul de vedere al delegaţiei noastre nu a fost respectat, I.I.C.
Brătianu a părăsit negocierile de pace şi, mai târziu, pentru a nu semna fără
discuţii şi fără rezerve Tratatul cu Austria, pe 10 septembrie şi-a dat demisia de
la conducerea guvernului.
După semnarea la 10 septembrie 1919, a Tratatului de la Saint-Germain en Loye
între Puterile Aliate şi Austria, "războiul notelor ultimative" adresate României a
mers până la ameninţarea că, dacă nu va reveni în opt zile la masa tratativelor îi
va fi'retras dreptul de a participa la conferinţă. Abia la 10 decembrie 1919 sub
guvernarea "Blocului parlamentar" prezidat de Alexandru Vai-da-Voevod, după lungi
negocieri, era semnat tratatul cu Austria şi, la aceeaşi dată, Tratatul de Pace cu
Bulgaria, la Neuilly-sur-Seine, hotarul dintre cele două state rămânând cel fixat
în 1913. Tratatul minorităţilor, tot atunci semnat, acorda tuturor locuitorilor,
fără deosebire de origine, naţionalitate, limbă, rasă sau religie, deplina şi
întreaga ocrotire a vieţii şi deplina exercitare a libertăţilor cetăţeneşti. Erau
recunoscute, astfel, unirea Bucovinei cu România, precum şi frontiera româno-
bulgară din 1913.
O mai lungă istorie a avut Tratatul cu Ungaria. Lupta decisivă pentru
recunoaşterea drepturilor noastre istorice asupra Transilvaniei s-a desfăşurat la
Londra, între 3-8 martie 1920, când delegaţia română condusă de Al-Vaida-Voevod a
reuşit să convingă membrii Consiliului Suprem de justeţea poziţiei noastre. Textul
definitiv al Tratatului, înmânat delegaţiei maghiare la 6 mai 1920, a fost semnat
la 4 iunie 1920, la Trianon, şi de România, stipulând
276

Palatul Sturdza din Bucureşti, sediu al Ministerului de Externe în perioada

interbelică
libertatea de navigaţie pentru vasele comerciale şi de război, atât pe timp de pace
cât şi în timp de război, partea română fiind reprezentată prin Nicolae Titulescu,
care finalizase negocierile, şi dr. loan Cantacuzino. în text se specifică:
"Ungaria renunţă în favoarea României la toate drepturile şi titlurile fostei
monarhii austro-ungare situate dincolo de frontierele Ungariei".
Tratatul cu Turcia, ultimul din cele cinci, a fost semnat la 10 august 1920,
la Sevres; datorită clauzelor sale considerate înrobitoare, care au determinat o
puternică reacţie naţională, nu a fost aplicat niciodată. Abia la 24 iulie 1923, în
cadrul Conferinţei de la Lausanne, va fi finalizat un nou acord cu această ţară,
căruia i s-a adăugat şi o nouă Convenţie a strâmtorilor, cea din urmă semnată şi de
România.
Sistemul politic de la Versailles a fost completat pentru România cu Tratatul
dtrla Paris, din 28 octombrie 1920, prin care patru din cele cinci Mari Puteri
învingătoare (Anglia, Franţa, Italia şi Japonia) recunoşteau unirea Basarabiei cu
România.
Cu toate imperfecţiunile care rezultau din politica de forţă şi dictat,
tratatele semnate cu tara noastră în anii 1919-1920 au reprezentat recunoaşterea
internaţională a statului unitar român, oferindu-i teoretic şi garanţiile necesare
pentru menţinerea şi consolidarea sa.
România în, rmaiiiie poetice "internaţionale ;n anii "y O-'niJi.. iic?
înţelegere.
Poltica externă a României în deceniul al treilea a fost marcată de tendinţa
revizuirii tratatelor semnate cu ţările învinse. între acestea este cunoscut
proiectul eşuat al "Confederaţiei danubiene", lansat de Ungaria, prin care se
preconiza refacerea vechii monarhii dualiste, prin revenirea pe tron a ultimului
"împărat Carolde Habsburg, şi refacerea în fapt a Ungariei milenare.
277

România, Cehoslovacia şi Iugoslavia, în egală măsură ameninţate, i-au ispuns

prompt. încă în august 1920 se ajunsese între cele trei ţări la un acord 3
principiu, întârziat doar de speranţa cooptării, pe o largă platformă
ritirevizionistă, a Poloniei şi Greciei.
în septembrie-noiembrie 1920, Take lonescu va face o călătorie diplo-latică la
Paris, Londra şi, ulterior, la Varşovia, ocazie cu care el a precizat că reconizata
alianţă în cinci va fi o barieră atât în calea Germaniei, cât şi în cea a nei
eventuale alianţe a acesteia cu Rusia sovietică. Diplomatul român arăta că
rganizaţia este deschisă şi Austriei şi Ungariei.
Reacţia favorabilă în capitalele franceză şi engleză a contracarat "Confede-
jtia danubiană" şi a asigurat succesul forţelor care se opuneau revizuirii
tratatelor, a Varşovia nu s-a ajuns la o înţelegere, dar s-a convenit ca alianţa să
fie com-letată cu un tratat polono-român semnat de altfel, la 3 martie 1921, la
Bucureşti.
Mica înţelegere se va forma la scurt timp, la 22 aprilie 1921 şi 7 iunie 1921,
ând erau definitivate convenţiile de alianţă defensivă româno-cehoslovacă şi omâno-
iugoslavă. în sfârşit, la Praga, în septembrie 1921 un act similar între
:ehoslovacia şi Polonia desăvârşea acţiunea.
La începutul deceniului trei, noul organism reprezenta cea mai sigură aranţie a
păcii şi securităţii în această parte a Europei iar Ungaria era escurajată în
tendinţeje ei revizioniste. în acelaşi timp, în eventualitatea că ar fi orit să se
încadreze Midi înţelegeri, drumul îi era deschis.
România n-a putut rezolva contenciosul ei cu Uniunea Sovietică, deşi pe arcurs
au fost unele semne încurajatoare. La începutul anului 1920 guvernul 3mân a
declarat că nu va ataca Rusia Sovietică, pentru că unirea Basarabiei cu ara a
rezolvat toate litigiile cu acest stat. După contactele de la Copenhaga Februarie
1920) şi Varşovia (octombrie 1921), în 1922 România a manifestat o ititudine
favorabilă URSS la conferinţele internaţionale de la Geneva, de la )desa şi Haga,
privitoare la problemele economice.
Anul 1924 s-a caracterizat prin evoluţii contradictorii. Pe de o parte,
ecunoaşterea URSS de către o serie de state din Europa şi America reprezenta i
presiune indirectă asupra României, în sensul reluării raporturilor diplomatice, ie
de altă parte, însă, tensiunea dintre cele două state atinsese, la începutul
inului, cote foarte înalte, ceea ce l-a determinat pe Ion I.C. Brătianusă facă, în
a loua săptămână a lunii martie, o scurtă vizită în Basarabia. Faptul nu era
ntâmplător: în zilele următoare urmau să se desfăşoare, după îndelungi discuţii
:ontradictorii, trativele româno-sovietice de la Viena.
Deschise fiind tratativele la 25 martie 1924, punctele de vedere ale celor louă
delegaţii au devenit publice la 28 martie. Reprezentantul român a arătat că eluarea
relaţiilor reciproce este condiţionată de recunoaşterea frontierelor răsări-ene. în
replică, şeful delegaţiei sovietice a afirmat că guvernul său ţine seama nu-nai de
dreptul la autodeterminare al popoarelor şi a propus un plebiscit în Basarabia.
Punctul de vede al delegaţiei sovietice coincidea, până la identitate, cu eza
impusă de conducerea Internaţionalei a lll-a Partidului Comunist din România, pe
care acesta a popularizat-o, din februarie 1924, prin organele de >resă ale sale.
Reînnoite la 2 aprilie, propunerile sovietice au fost respinse ntrucât puneau în
discuţie tratatele de pace. Conferinţa s-a întrerupt, partea omână arătându-şi însă
disponibilitatea pentru noi contacte.
178

La 8 august 1924 era alcătuit din iniţiativa Internaţionalei Comuniste planul

de declanşare al operaţiilor "revoluţionare" în România, având 'drept centru sudul
Basarabiei şi Tatar-Bun'arul.
în această zonă se vor desfăşura, în zilele de 12-17 septembrie 1924,
înfruntări sângeroase între forţe infiltrate din U.R.S.S., dublate de simpatizanţi
de la faţa locului, şi trupe ale armatei române, care s-au soldat cu morţi şi
răniţi.
Consecinţele imediate ale eşecului sovietic au fost constituirea, la 12
octombrie 1924, a Republicii Autonome Sovietice Moldoveneşti, în stânga
Nistrului, subordonată R.S.S. Ucrainene. în contextul acestor evenimente,
Parlamentul de la Bucureşti a suspendat activitatea P.C.R., care susţinuse făţiş
dezmembrarea României.
Ca urmare a acestei politici antinaţionale îndreptată împotriva Marii Uniri,
Parlamentul României a hotărât ilegalizarea P. C. R.
Un capitol aparte în consolidarea unităţii şi integrităţii noastre naţionale
îl reprezintă tratatele semnate de România în cursul anului 1926. într-un moment în
care Anglia şi Franţa se arătau din ce în ce mai puţin interesate să garanteze
echilibrul politic al Europei răsăritene, România şi Polonia reînnoiau mai vechiul
lor acord din 1921, prin care se angajau să păstreze, contra oricărei agresiuni,
independenţa lor politică. Sub presiunea noilor înţelegeri româno-polone (de
altfel, reînnoite în 1931), după aproape 2 ani de negocieri, ţara noastră a semnat
Tratatul de amiciţie cu Franţa, prin care ni se garanta sprijinul în cazul unei
conflagraţii generale. în sfârşit, la 16 septembrie 1926 era semnat la Roma Pactul
de amiciţie şi colaborare cordială româno-italian. Importanţa acestui act politic
nu trebuie însă supraestimată. Cefdoi parteneri îşi propuneau ajutor în
eventualitatea că securitatea unuia din ei ar fi fost primejduită. Cum speranţele
Italiei de a încorpora România în sfera hegemoniei sale economice nu s-au realizat,
tratatul a fost denunţat de guvernul lui Mussolini în 1934.
Spre sfârşitul deceniului trei România a desfăşurat o activitate remarcabilă
în cadrul Societăţii Naţiunilor, al cărei lider, autoritar în epocă, a fost marele
diplomat român Nicolae Titulescu şi a acţionat pentru dezamorsarea treptată a
conflictului
Consiliul permanent * al Micii înţelegeri
279

j U.R.S.S. Rămâne încă de stabilit în ce măsură angajarea noastră foarte Dtărâtă

alături de blocul antirevizionist ne-a adus avantaje sau prejudicii atâta eme cât
politica reală a democraţiilor occidentale faţă de ţările din centrul şi isăritul
Europei nu a fost totdeauna percepută aici la adevăratele ei dimensiuni.
România în relaţiile internaţionale, în perioada aniior 1930-1936. icolae
Titulescu şi politica securităţii colective. Anii de la începutul sceniului patru
au adus importante şi semnificative mutaţii în planul vieţii xinomice şi politice
pe continentul european. S-a dezvoltat, cu toate teribilele ale consecinţe, cea mai
puternică criză economică din câte cunoscuse până unei istoria şi, în contextul ei,
a sporit numărul regimurilor politice dictatoriale şi rtremiste. Preluarea puterii
în Germania de către partidul nazist condus de Adolf itier a fost imediat însoţită
de afirmarea revizionismului ca politică oficială de stat, >ea ce a determinat o
puternică nelinişte în ţările Europei centrale şi sud-estice.
"Când pacea este ameninţată nu se răspunde cu războiul, ci cu ganizarea păcii",
declara N. Titulescu - din 1932 ministru de externe al omâniei - în legătură cu
noul pact de organizare a Micii înţelegeri, adoptat la 5 februarie 1933, la Geneva,
de cele trei ţări membre. Raporturile de amiciţie şi ianţă între participanţii la
acest sistem de tratate primeau o bază organizatorică abilă prin unificarea
politicii lor generale. Datorită acestei organizări, Mica ţelegere s-a transformat,
în timp, într-o Mare Putere care a acţionat constant întru menţinerea statu-quo-
ului teritorial în spiritul tratatelor de la Versailles.
Participarea României la Conferinţa internaţională pentru dezarmare, iţiată de
Societatea Naţiunilor(1932-1935), s-a încheiat cu un singur rezultat incret:
semnarea la Londra, în zilele de 3-5 iulie 1933, a cunoscutelor convenţii ;ntru
definirea agresiunii. Textul documentelor fusese elaborat de N. Titulescu, r actele
echivalau cu un veritabil pact de neagresiune între URSS şi o seamă itre vecinii
săi asiatici şi europeni; dar semnificaţia convenţiilor ar fi crescut în iportanţă
dacă Franţa sau Anglia i s-ar fi alăturat.
în contextul înrăutăţirii climatului politic internaţional în toamna anului
1933, nistrul român de externe, împreună cu alţi reprezentanţi ai statelor
balcanice a (sfăşurat o susţinută activitate pentru extinderea frontului
antirevizionist.
în octombrie-noiembrie el va vizita succesiv Belgradul, Sofia, Ankara şi ena.
Roadele acestor negocieri vor fi cuprinse într-o mai lungă serie de tratate căror
corolar va fi Pactul înţelegerii Balcanice. Conceput iniţial ca un tratat în ici
(şi cu Bulgaria, care însă a declinat oferta), actul a fost redactat la Belgrad,
zilele de 2-4 februarie 1934, şi semnat la Atena, la 9 februarie 1934, de niştrii
de externe ai României, Iugoslaviei, Greciei şi Turciei. Menit să nsolideze pacea
în Balcani, acordul prevedea obligaţia fiecărei părţi de a nu reprinde nimic fără
a.se fi consultat cu ceilalţi rr"T,Dri ai pactului. "Securitatea, elegerea,
asociaţia, integrarea, iată cele patru coloana ale templului pe care m ridicat
astăzi păcii", avea să spună N. Titulescu.
Completarea sistemului de alianţe al Micii înţelegeri cu înţelegerea i/canică
îşi câştiga întreaga sa relevanţă dacă România şi-ar fi normalizat Dorturile
politice cu URSS, desigur în condiţiile respectării intereselor noastre ţionale.
După semnarea Convenţii/or de definire a agresiunii de la Londra, siunea
Consiliului Permanent al Micii înţelegeri desfăşurată la Zagreb, la 22
0

Semnarea înţelegerii Balcanice, în 1934

ianuarie 1934, a hotărât reluarea raporturilor diplomatice cu URSS atunci când
condiţiile necesare vor fi întrunite. în mai 1934, N. Titulescu şi Maxim Litvinov,
ministrul de externe sovietic, au definitivat acordul de principiu asupra
restabilirii
relaţiilor -reciproce. La 9 iunie 1934, un schimb de note diplomatice afirma că
-cele două guverne îşi garantează reciproc respectul integral al suveranităţii şi
îşi
asigură mutual a6ţinerea de la orice amestec în treburile interne ale celuilalt.
Schimbul de trimişi extraordinari s-a produs la începutul lui decembrie 1934.
I Deschiderea celor două ambasade la Moscova şi Bucureşti nu a adus, însă,
I după sine, aşteptata recunoaştere a integrităţii teritoriale româneşti, poziţia
I sovietică rămânând cea afirmată în 1932, la Riga.
| în concepţia diplomaţiei noastre, de altfel ca şi a Franţei, semnarea unui
| pact de asistenţă româno-sovietică, după ce, anterior, ambele state definiseră
| agresiunea şi teritoriul, ar fi însemnat un pas înainte pe calea consolidării
ţ securităţiiîn această parte a Europei. De la început, însă, a devenit evident că
\ nu este posibil ca partea sovietică să recunoască drepturile României asupra
[Meritoriilor dintre Prut şi Nistru, ba mai mult, s-a cerut ca problema Basarabiei
să
| fie considerată o chestiune litigioasă între cele două ţări. Este întru totul
ţ lăudabilă abilitatea lui N. Titulescu care, în perioada anilor 1934-1936,
împotriva
ţ acestor obstacole, a reuşit să îmbunătăţească substanţial raporturile reciproce.
în acest context, în iulie 1935, regele Carol al II şi guvernul Tătărescu
<t acordau ministrului nostru de externe depline împuterniciri, pentru negocierea V
unui pact de neagresiune cu U.R.S.S. După tatonările de la Geneva, din | septembrie
1935, N. Titulescu a ales prilejul oferit de conferinţa de la Montreaux, \, în
iunie-iulie 1936, spre a-l discuta în amănunt.
281

Readucerea la laşi, în 1935, a osemintelor lui Dimitrie Cantemir

Cu o nouă împuternicire primită de la Bucureşti (14 iulie 1936) N. Titulescu
negociat cu M. Litvinov bazele viitorului tratat, care au fost consemnate într-un
rotocol. Titulescu ar fi dorit ca tratatul să fie semnat imediat, dar ministrul de
xterne sovietic a amânat pentru toamna acelui an. Nu după mult timp însă,
l Titulescu a fost îndepărtat din guvern (la 29 august 1936), sub pretextul unei
întâlnirea lui Nicolae Titulescu cu Maxim Litvinov, în 1936
!82

remanieri. în consecinţă, URSS a refuzat să continue discuţiile, chestiunea

tratatului de asistenţă mutuală fiind astfel definitiv închisă.
Desigur că, în legătură cu demiterea lui Titulescu şi abandonarea pactului
sovieto-român, se pot face infinite speculaţii. Rămâne însă cert că, după
remilitarizarea Rhenanieişi sfârşitul firesc al acordurilor de la Locarno, URSS nu
mai putea fi interesată să recunoască intergritatea teritorială a unui stat cu un
potenţial militar inferior. E deci foarte posibil ca, între tratratul negociat de
M. Litvinov şi viziunea conducerii de stat sovietice în aceeaşi problemă să fi
existat o mare diferenţă, ceea ce explică amânarea semnării. înlocuirea lui N.
Titulescu cu V. Antonescu la conducerea Ministerului Afacerilor Străine nu a
modificat însă poziţia României faţă de URSS.
 România în relaţiile politice internaţionale, în anii premergători declanşării
celui de-al doilea război mondial 1936-1939. Datorita complexităţii situaţiei
politice internaţionale, România şi-a arătat dorinţa de a menţine, în continuare,
relaţii de bună vecinătate cu U.R.S.S., dar, în paralel a iniţiat normalizarea
raporturilor sale cu Germania. Gheorghe Brătianu, cunoscutul istoric şi om politic,
va deschide seria contactelor cu AdolfHitler, la 16 noiembrie 1936.
Preluarea puterii de către guvernul Goga-Cuza, în decembrie 1937, nu a
însemnat o modificare a politicii noastre externe. Noul prim ministru declara, de
altfel, la 7 ianuarie 1938, că România îşi va păstra fidelitatea faţă de Societatea
Naţiunilor, că relaţiile cu Franţa vor continua şi se va strânge prietenia cu
Anglia. Cu Germania şi Italia se doreau tratative pentru încheierea unor noi
acorduri comerciale.
în concordanţă cu această orientare, Istrate Micescu, ministru de externe în
noul guvern, va vizita, în ianuarie 1938, Cehoslovacia şi Iugoslavia, partenerele
noastre din Mica înţelegere, şi Geneva, sediul organizaţiei mondiale.
Primele semne îngrijorătoare privind destructurarea statală a Europei centrale
şi sud-estice, sub presiunea Marilor Puteri revizioniste, au fost corect
recepţionate la Bucureşti. După ocuparea Austriei de către Germania (12 martie
1938), la Bucureşti se luau măsuri imperative împotriva organizaţiei extremiste de
dreapta, Garda de Fier, iar la 30 aprilie 1938, în contextul declanşării crizei
cehoslovace, era aprobată survolarea teritoriului românesc de către avioanele
achiziţionate de Cehoslovacia din URSS.
în a doua jumătate a anului 1938, România se va strădui să descurajeze
tendinţele agresive ale Ungariei şi va întreprinde o intensă activitate diplomatică
în sprijinul integrităţii Cehoslovaciei. După ce în zilele de 29-30 septembrie
1938, la Miinchen, primii miniştri ai Angliei, Franţei, Germaniei şi Italiei au
cedat regiunea sudetă a Cehoslovaciei Reichului, consacrând, astfel, pe seama
noilor state naţionale din Europa centrală şi sud-estică, nefasta politică a
conciliatorismului, Mica înţelegere s-a văzut nevoită să-şi încheie, practic,
existenţa.
împotriva acestei situaţii România continua să rămână credincioasă vechilor ei
aliaţi. La 18 octombrie 1938, factorii de decizie ai ţării noastre se opuneau
categoric încorporării Ucrainei subcarpatice la Ungaria; pe de altă parte, erau
ferm respinse ofertele Poloniei ca o parte a acestui teritoriu să fie anexat
României întrucât era locuit de conaţionalii noştrii. Cu toate acestea, la 2
noiembrie 1938, prin "primul dictat de la Viena", dezmembrarea Cehoslovaciei se
agrava, un teritoriu de 12 000 km2 cu o populaţie de un milion locuitori fiind
încorporat Ungariei.
Situaţia internaţională îngrijorătoare a României, credincioasă pactului
■Societăţii Naţiunilor şi alianţei cu democraţiile occidentale, dar presată de
Germania fascistă spre concesii, l-a determinat pe regele Caro/ al II să
283

ntreprindă vizite oficiale în Marea Brttanie (15-18 noiembrie 1938) şi Franţa 18-21
noiembrie). Vizita particulară în Germania a cuprins şi o convorbire cu \dolf
Hitler \a Berghof (24 noiembrie), în cursul căreia cancelarul Reichului a erut
României să rupă legăturile cu Anglia şi Franţa şi să aducă la putere lartidul
legionar. Replica regelui nu a întârziat; în noaptea de 29-30 noiembrie 938
Corneliu Zelea Codreanu a fost împuşcat împreună cu alţi 13 membri ai ormatiunii
sale politice, fapt ce a deteriorat imediat relaţiile româno-germane.
Retras pentru mai bine de o lună de la postul său, ministrul Reichului la
Jucureşti se va întoarce abia la 30 ianuarie 1939, prilej pentru guvernul român ,ă
reia, aproape imediat, tratativele economice între cele două ţări. Interesul
României era acela de a obţine din partea lui Hitler, în schimbul unor importante
ivantaje, recunoaşterea frontierelor sau, în cel mai bun caz, un angajament de
espectare a statu-quo-ului teritorial. Negociat fără nici un fel de condiţii
jrealabile, "Tratatul asupra promovării raporturilor economice"între cele două ăn
va fi semnat la 23 martie 1939. Aplicarea lui a întâmpinat însă numeroase ezistenţe
guvernamentale şi a fost mult tărăgănată.
 între timp, criza cehoslovacă se apropia de final. La 14 martie 1939 Slovacia
şi proclama independenţa, în vreme ce trupele maghiare intrau în Ucraina
jubcarpatică. A doua zi, la 15 martie 1939, Cehia era invadată de armatele jermane,
Praga fiind la rândul ei ocupată. în faţa acestei situaţii şi a unui posibil îtac
germano-maghiar, pe 20-21 martie 1939 guvernul român ordona concen-rarea preventivă
de trupe în Transilvania. Iniţiativei Marii Britanii şi Franţei, ngrijorate de
soarta statelor europene ameninţate de fascism, i se răspundea că ,suntem hotărâţi
să ne apărăm hotarele şi neatârnarea". Puterile occidentale erau solicitate să nu
mai admită "noi schimbări în hotarele şi stările din Europa".
La 21 martie 1939 guvernul român decretează mobilizarea, împrejurare în :are
se desfăşoară ultima fază a negocierilor economice româno-germane, nclusiv semnarea
tratatului mai sus amintit. Urmau, aproape imediat, un acord ■eferitor la plăţile
comerciale între Franţa şi ţara noastră, un protocol comercial ntre aceleaşi părţi,
care prevedea, între altele, dublarea exportului de produse jetrohere în schimbul
unui import masiv de motoare, instalaţii industriale, fier şi Dţel, şi, la 12 iunie
1939, un acord prin care guvernul britanic acordă garanţii Dentru sporirea
exportului acestei ţări către România.
La 13 aprilie 1939, prim-miniştrii Angliei şi Franţei, în numele guvernelor
or, dădeau României şi Greciei asigurarea că dacă va fi întreprinsă o acţiune ce
Dune în pericol independenţa lor "cele două se angajează să le dea deîndată toată
asistenţa care le stă în putere". în contextul situaţiei complicate în care se afla
România, garanţiile democraţiilor occidentale au constituit un sprijin pentru
întărirea poziţiei internaţionale a ţării noastre. Vizita la Berlin a ministrului
de Bxterne român, GrigoreGafencu (18-20 aprilie 1939), confirmă opinia că, cel
puţin deocamdată, Hitler nu era interesat să sprijine revizionismul maghiar în
schimbul prieteniei României.
Intensele contacte diplomatice, care au inclus şi acţiuni de salvare a
înţelegerii Balcanice, după dispariţia Micii înţelegeri, pun în evidenţă voinţa
ţării noastre de a rămâne departe de conflictul mondial care se pregătea, cu
vizibilă preocupare pentru menţinerea, în noile condiţii, a integrităţii
teritoriale. încă la 11 august 1939, în întrevederea dintre suveranul României şi
preşedintele Turciei, cele două ţări hotărau un demers comun pe lângă guvernele
englez şi francez, în cazul unui atac, Caro/ al II se arăta interesat chiar de un
pact de neagresiune cu URSS, pe care l-ar fi dorit negociat de Ankara.
284

Semnarea tratatului germano-sovietic'Ya 23 august 1939, la Moscova, instituia

supremaţia celor două puteri asupra Europei sud-estice şi pregătea declanşarea, în
viitorul cel mai apropiat, a celui de-al doilea război mondial. în protocolul
adiţional secret, cunoscut abia după 1945, se afirmă, la punctul trei, interesul
manifestat de partea sovietică pentru Basarabia şi totalul dezinteres al celei
germane faţă de aceste teritorii. într-o lume partajată de interese contradictorii
şi în preajma celei mai teribile catastrofe din întreaga sa istorie, România
afirma, la 28 august 1939, obiectivele esenţiale ale politicii sale externe:
apărarea fermă a independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării, respect faţă de
toate angajamentele asumate, consolidarea înţelegerii' Balcanice, destindere în
raporturile cu Bulgaria şi Ungaria.
Din instrucţiunile lui Ion C Brătianu pentru delegaţia română care urma să
negocieze la Viena (martie-aprilie 1924) normalizarea raporturilor României cu
URSS.
,De la început, veţi insista asupra faptului că noi nu ne-am amestecat şi nu
ne vom amesteca în afacerile interne ale Rusiei şi că noi, întotdeauna am refuzat
să intervenim pentru a ajuta pe duşmanii ei, oferindu-le ample asigurări asupra
intenţiilor noastre paşnice, veţi declara că noi suntem gata să reluăm cu ei
relaţii normale şi amicale, dar că, pentru aceasta recunoaşterea frontierei este
necesară, căci fără frontieră se pot obţine armistiţii, dar nu relaţii normale
între cele două tăn '
Textul pactului de asistenţă mutuală sovieto-român adoptat şi parafat în vara 1936
1. Asistenţă mutuală în cadrul Societăţii Naţiunilor care să nu vizeze în mod
special un stat, ci în general orice agresor european
-~ 2 Intrarea în acţiune a fiecăruia dintre ţări se va face numai când Franţa va
fi intrat în
acţiune
3. Guvernul sovietic recunoaşte că în virtutea diferitelor obligaţii de
asistenţă, trupele sovietice nu vor putea trece niciodată Nistrul fără o cerere
formală în acest sens din partea guvernului regal al României, la fel cum, Guvernul
regal al României recunoştea că trupele române nu vor putea trece niciodată Nistrul
în URSS fără o cerere formală a guvernului sovietic
4 La cererea guvernului regal al României, trupele sovietice trebuie să se
retragă imediat de pe teritoriul român la est de Nistru, după cum la cererea
guvernului URSS, trupele române trebuie să se retragă imediat de pe teritoriul
URSS, la vest de Nistru"
*
într-o scrisoare adresată regelui Carol al II după demiterea sa din funcţia
de ministru de externe, Nicolae Titulescu relatează unul din dialogurile sale cu N
Litvinov la Talloires în vara 1937.
"în sfârşit Litvinov mi-a spus "vă amintiţi condiţiile în care am reluat
relaţiile noastre diplomatice? Vă era atât de teamă de ministrul rus în România
încât mi-aţi pus întrebarea Şi dacă acest ministru intră în biroul meu şi îmi cere
în mod paşnic Basarabia în virtutea articolului 19 din Pactul Societăţii
Naţiunilor?"
Am răspuns atunci "îl veţi da afară"
România repet - în zadar spuneţi contrariul - şi-a schimbat politica externă
Vrem ca potenţialul pe care îl reprezintă Basarabia să devină rus şi nu german De
aceea ţin să vă comunic că vom încerca să reluăm Basarabia prin toate mijloacele
juridice şi militare care ne vor fi posibile".
' TEMĂ
1 Care au fost principalele trăsături ale diplomaţiei româneşti în anii dintre cele
două războaie
mondiale?
2 Caracterizaţi relaţiile româno-sovietice în perioada interbelică
3 Care au fost cauzele înlăturării, în 1936, a lui Nicolae Titulescu din guvern?
4 Prezentaţi situaţia diplomatică a României în anii 1938-1939
285

VIZIUNEA CULTURALĂ ROMÂNEASCĂ (1918-1948) (I)

- CARACTERISTICI GENERALE.
- ALTE MODALITĂp DE AFIRMARE A SPECIFICULUI NAŢIONAL.
ISTORIOGRAFIA.
-NAŢIONAL SI UNIVERSAL ÎN CULTURA ROMÂNĂ.
Caracteristicile generale. DuPă încheierea războiului din 1916-1918 şi
realizarea României rvîari, a început în ţara noastră şi din punct de vedere
cultural o perioadă plină de efervescenţă, caracterziată prin confruntarea liberă a
unor curente de gândire şi a unor orientări stilistice diverse, o confruntare
loială, civilizată şi, în cele din urmă, salutară pentru toţi partenerii de
discuţii, chiar atunci când ei se situau pe poziţii antagoniste. După cum în
politică un regim democratic pluralist, cum era acela consfinţit prin Constituţia
din 1923, lăsa libertate de existenţă şi de exprimare unui larg spectru de
orientări, a căror permanentă întâlnire în arena parlamentară reprezenta, pentru
fiecare dintre ele, condiţia păstrării unui spirit mereu treaz şi activ, tot astfel
varietatea direcţiilor culturale constituia o garanţie pentru nota de culoare şi de
tumult care defineşte viaţa spirituală a României după 1918.
Această bogăţie de tendinţe, de iniţiative şi evenimente avea să-şi păstreze
trăsăturile definitorii până către 1945, după care intervine spiritul "nou",
nivelator, al culturii importate din Uniunea Sovietică o dată cu dictatura
comunistă căreia îi era aservită. Acest punct terminus al înfloritoarei noastre
culturi interbelice avea să însemne nu numai uniformizarea la nivelul mediocru şi
submediocru, ci şi distrugere de valori, în sensul cel mai concret: mari opere
interzise, ascunse prin fondurile secrete ale bibliotecilor, inaccesibile marelui
public; creatori radiaţi din tezaurul omologat al culturii române, împiedicaţi să
publice; lucrări fundamentale îngropate în uitare; mari oameni de cultură distruşi
moral şi fizic în universul concentraţionar, în închisori de sinistru renume, la
Sighet, la A/ud, la Gherla, sau pe şantierul canalulu; Dunăre-Marea Neagră. Se
atenta, astfel, la însăşi identitatea culturală a pbporului român, o identitate
definită prin efortul conjugat al generaţiilor de ctitori ai României moderne într-
un proces izvorât, încă de la începutul secolului al XIX-lea, din dorul de legitimă
situare în rândul celorlalte culturi europene şi edificat mai târziu fără
întrerupere, pe o traiectorie constant ascendentă, până la temporara breşă impusă
după al doilea război mondial.
în interiorul acestui proces unic de definire a unei identităţi culturale
româneşti, compatibilă şi comparabilă cu alte mari culturi ale Europei moderne,
perioada interbelică se constituie ca o etapă conturată, definită nu numai prin
amploarea fenomenului cultural, ci şi în plan valoric descriptibilă ca un moment
286

de apogeu, în care se regăsesc, în plină perioadă creatoare, nume consacrate

dinaintea primului război mondial, dar apar şi noi personalităţi.
Nicolae lorga
Caracteristic perioadei interbelice este, pentru cultura română, şi interesul
crescut pentru descoperirea şi punerea în valoare a specificului naţional, în timp
ce, în secolul al XIX-lea, dominanta era dată de căutarea şi cultivarea acelor
elemente care reprezentau trăsături de unire între cultura română şi alte mari
culturi (franceză, germană, italiană), în prima jumătate a veacului nostru şi cu
precădere în perioada interbelică, oamenii de cultură români revin tot mai des la
întrebări - uneori doar subînţelese -cărora le caută răspuns de pe diferite poziţii
ideologice şi cu mijloace proprii diferitelor domenii ale creaţiei spirituale: cine
suntem noi cu adevărat?, prin ce ne distingem?, cum ne dife-
renţiem de alte culturi europene?, până unde merge înrudirea noastră spirituală cu
alte naţiuni şi unde apare elementul caracteristic, diferenţa specifică?, ce aducem
original în cultura Europei şi care este obârşia acelor trăsături care ne
singularizează, fără a ne izola totuşi?. Această problematică pe care o prefigurau
câteva personalităţi active în deceniile precedente (Vasile Alecsandh ca
folclorist, "Bogdan Petriceicu Hasdeu în studii de istorie, etnografie şi
lingvistică, Nicolae Densuşianu în "Dacia preistorică"), capătă amploare după
împlinirea vechiului vis al unităţii naţionale, materializându-se în creaţii care,
la prima vedere, cu greu se pot plasa sub acelaşi stindard.
Uneori, prin soluţiile diferite pe care le propun aceloraşi probleme,
căutătorii specificului naţional se situează în nedisimulată opoziţie unii faţă de
alţii, adesea chiar polemizând; ceea ce îi uneşte, totuşi, este căutarea unei
identităţi bine precizate. Desigur, cei mai apropiaţi unei asemenea preocupări sunt
istoricii. Generaţia interbelică ne-a lăsat o moştenire fundamentală în acest
domeniu. O operă reprezentativă şi, fără îndoială, cea mai vastă, a creat-o Nicolae
lorga (1871-1940), personalitate activă în istoriografie, literatură, publicistică,
politică. încă înaintea primului război mondial îşi afirmase interesul pentru
problematica naţională în literatură, ca teoretician al sămănătorismului, curent
cristalizat în jurul revistei cu acelaşi nume, pe care a condus-o din 1903. Văzând
în civilizaţia românească o continuatoare legitimă a Bizanţului (în "Byzance apres
Byzance"), într-o epocă în care istoriografia mondială manifesta un spor de interes
pentru Imperiul roman de răsărit, Nicolae lorga repunea în circulaţie valori
culturale care defineau una din componentele de bază ale culturii româneşti. Puse
provizoriu în paranteză de gânditorii secolului trecut, dornici să
287

George Călinescu
se distanţeze de ceea ce le părea medieval, deci anacronic, trăsăturile bizantine
ale culturii româneşti constituie unul din motivele mereu reluate de istoriografii
români ai veacului nostru, şi nu numai de ei, ci şi, de asemenea, de muzicologi,
muzicieni, istorici de artă şi artişti plastici. Cercetările bizantinologului
Nicolae Bă-nescu (1878-1971), cele ale preotului şi muzicologului /. D. Petrescu
(1884-1970), creaţii ca "Oratoriul bizantin" a\ compozitorului Paul Constantinescu
(1909-1963), studiile de iconografie bizantină şi românească veche ale istoricului
de artă /. D. Ştefănescu (1886-1981), picturile în stil neo-bi-zantin ale lui
Constantin Petrescu (1871-1954), toate constituie probe ale asumării ascendenţei
sale, impe-rial-bizantine, de către cultura românească interbelică.
înrudită cu această atitudine este şi
reconsiderarea Ortodoxiei, privită nu numai ca leagăn al spiritualităţii româneşti,
ci şi ca sursă actuală, vie, de înnoire a trăirilor superioare. Mişcarea de idei
gravitând în jurul revistei "Gândirea", indisociabilă de numele şi personalitatea
lui Nichifor Crainic, constituie eşantionul gel mai la îndemână pentru ilustrarea
"ortodoxismului" din cultura românească interbelică. Totuşi, el nu a fost şi unicul
căutător de resurse spirituale în tradiţia ortodoxă. Este cunoscut faptul că, la
rândul său, Nae lonescu, profesor de logică şi filosofie cu mare audienţă în rândul
tinerilor studioşi din epocă, dar adesea contestat de Crainic, manifesta o atracţie
aparte faţă de scrierile patristice, citându-l mai ales pe Origene.
O altă formă de căutare a valorilor originare ale culturii române este
detectabilă în interesul pentru etnografie şi folclor. în aceste domenii perioada
interbelică a adus contribuţii dintre cele mai însemnate. Receptiv la noutatea
tehnică a "fonogramei" (posibilitate de înregistrare şi redare a sunetelor), George
Breazul (1887-1961) pune bazele "Arhivei fonogramice", nucleu al primei fonoteci cu
specific de folclor din România, la a .cărei îmbogăţire va contribui, decisiv,
compozitorul şi folcloristul Constantin Brăiloiu (1893-1958). Compozitorul maghiar
Băla Bartok (1881-1945) activează şi el, concomitent, ca unul dintre cei mai
pasionaţi culegători ai folclorului românesc.
Pentru creaţia muzicală din epocă folclorul va fi una din principalele surse
de inspiraţie. Alături de marele George Enescu (1881-1955), autor al
binecunoscutelor "Rapsodii române", al Suitei a ,'ll-a "Săteasca", al "Sonatei a
lll-a pentru pian şi vioară", o întreagă generaţie de compozitori îşi exprimă, prin
creaţiile de vădită sorginte folclorică, admiraţia faţă de geniul muzical
al
288

poporului român. Mihail Jora, Marţian Negrea, Sabin Drăgoi, Tiberiu Bre-diceanu
sunt doar câţiva dintre muzicienii acestei generaţii.
Binecunoscută este, în acest context, atracţia pentru universul rural In
general, prezentă în unele creaţii literare ale epocii. Sămănătorismul stă martor
a\ acestui interes, cu rădăcini într-o perioadă anterioară. Anii dintre cele două
războaie aduc şi ei, în special prin proza lui Liviu Rebreanu, într-o tonalitate
proprie, ataşamentul literaturii române pentru tematica ţărănească, problemă mult
mai amplu tratată în cadrul studiului de istorie a literaturii române.
Liviu Rebreanu
Acelaşi filon de disponibilitate sufletească faţă de satul românesc îl
întâlnim în preocupările sistematice de etnografie, în tematica rurală frecventă în
pictura şi grafica vremii, ca şi în repetatele încercări de constituire a unui stil
naţional în arhitectură, de asemenea
în proliferarea, uneori până la exagerare, a societăţilor feminine, mai mult sau
mai puţin culturale, care încurajau confecţionarea şi purtarea costumelor naţionale
în tot felul de ocazii festive. Nu vrem, desigur, să stabilim nici o echivalenţă
între fenomenele enumerate mai sus. în plan estetic, ele au dus la apariţii
eşalonate pe o scară de valori. Singura lor zonă de contact o constituie interesul
comun .pentru ţăranul român şi creaţiile sale. .
Unul dintre pionierii cercetărilor în domeniul artei populare a fost Al.
Tzigara-Samurcaş (1927-1952) iniţiator al colecţiilor Muzeului naţional de artă
veche românească, pentru care arhitectul N. Ghika-Budeşti a construit edificiul din
Bucureşti, şoseaua Kiseleff, în stil neo-românesc (astăzi Muzeul Ţăranului Român).
Sociologul Dimitrie Guşti, un adevărat şef de şcoală, a condus cercetări
sistematice pe teren, realizate cu grupuri de studenţi entuziaşti, din rândul
cărora s-au ales viitoare vârfuri ale sociologiei şi etnografiei româneşti (Traian
Herseni, H.H. Stahl, Mihai Pop, Romulus Vulcănescu etc). Tot lui Dimitrie Guşti îi
datorăm organizarea Muzeului Satului din Bucureşti, rezervaţie de arhitectură
Populară românească de excepţională valoare. După modelul său etnologul Romulus
Vuia va organiza un muzeu similar la Cluj. O altă personalitate de Primă mărime în
etnografia românească interbelică este Tache Papahagi, autorul acelui corpus de
imagini, de acum cu valoare istorică, intitulat "Images d'ethnographie roumaine",
precum şi a mai multor culegeri de folclor.
Ca şi în cazul muzicii, interesul acordat culegerii de date despre arta şi
arhitectura populară a fost dublat, în planul creaţiei artistice culte, de un
adevărat curent care folosea, ca motiv de inspiraţie, "citatul folcloric", după cum
îl putea folosi şi pe cel bizantin, cu acelaşi sens: de raportare la un arhetip
cultural nu
289

numai prestigios, ci şi încărcat cu o valoare simbolică, de model primordial. în

pictura românească interbelică tematica ţărănească apare, poate, chiar mai frecvent
decât în literatura epocii. Ea nu are, de regulă, nimic dulceag sau pitoresc;
dimpotrivă, la Ştefan Dumitrescu, la Dimitrie Ghiaţă, i se asociază chiar o anumită
asprime, moştenită probabil din pictura lui Ion Andreescu. Ca mii Ressu, Octav
Bănci/ă, Aurel Băeşu, Nicolae Tonitza sunt doar câţiva dintre pictorii care îşi
aleg, adeseori, modelele din rândul ţăranilor sau din mediul de viaţă al acestora.
Dimitrie Guşti
Prezenţa României la mari expoziţii internaţionale (Barcelona 1929, Paris
1937, New York 1939) este întotdeauna apreciată şi răsplătită cu premii şi datorită
tematicii de inspiraţie folclorică, aşa cum este cazul compoziţiei de mari
dimensiuni "Nuntă ţărănească", operă a soţilor Ana şi Aurel Jiquidi, medaliată la
Paris în 1937. O altă artistă foarte activă, Nora Steriadi, adaptează stilul
tradiţional al picturii româneşti
post-bizantine la tehnici inedite, ca mozaicul de sticlă şi broderia de mari
dimensiuni ("Familia Brâncovenilor"reia în această ultimă modalitate decorativă
tipul de portret votiv de grup consacrat la sfârşitul secol.ului al XVII-lea de
Pârvu Mutu Zugravul). Alte interpretări ale stilului post-bizantin ni le oferă,
sporadic, pictoriţa O/ga Greceanu, sculptorii Dimitrie Paciurea (Adormirea Maicii
Domnului") şi Fritz Storck (Evanghelista "Ghiorgieff" din cimitirul Şerban Vodă din
Bucureşti).
Nici arhitecţii nu rămân străini acestei tentaţii de întoarcere la sursele
tradiţionale. Elaborarea unui stil românesc constituie un ideal pentru mai multe
generaţii de creatori din acest domeniu. Petre Antonescu, elev al arhitectului Ion
Mincu şi Grigore Cerchez, descins din aceeaşi filiaţie stilistică, ridică la scară
monumentală elemente de arhitectură brâncovenească, gândite iniţial pentru edificii
de mici dimensiuni. Aşa iau naştere Şcoala de Arhitectură (astăzi Institutul de
Arhitectură "Ion Mincu"din Bucureşti, arh. Gr. Cerchez), Ministerul Lucrărilor
Publice (astăzi Primăria Capitalei, ark Petre Antonescu). Elementele de pietrărie
traforată, cu motive tipic brâncoveneşti, constituie nota distinctivă pentru
această tentativă de reformulare stilistică, mai adecvată edificiilor de dimensiuni
modeste (Vila Minovicipe şoseaua Bucureşti-Ploieşti; Casa Disescu de pe Calea
Victoriei 196 din Bucureşti etc).
O altă generaţie de arhitecţi îşi propune elaborarea unui stil românesc, luând
ca punct de plecare elemente de arhitectură populară. Efectele decorative nu mai
apar diatr-o îmbelşugată ornamentaţie, ci rezultă din alternanţa lemnului cu
zidăria, a albului cu negrul, a plinului cu golul. Sobrietatea şi bunul
290

gust caracterizează lucrările realizate în acest stil de arhitecţi ca G M.

Cantacuzino şi Henrieta Delavrancea.
A treia tentativă de definire a unui specific arhitectonic aparţine lui
Constantin Joja, arhitect care va persevera în această direcţie şi după cel de-al
doilea război mondial. Pentru el, etalonul îl reprezintă vechea arhitectură
orăşenească din 'Ţările Române, acele construcţii cu geamlâc pe structură de lemn
pe care incendiile, dar şi o anumită mentalitate răspândită în secolul trecut le-au
distrus cu perseverenţă. Demersul arhitectului Joja vizează nu numai reabilitarea,
ci şi reînvierea acestui tip de construcţie autohton.
Nicolae N. Moroşan
Alte modalităţi de afirmare a specificului naţional. Istoriografia. Pentru a
enumera în toată diversitatea lor acele manifestări ale culturii
româneşti interbelice, care ilustrează tendinţa ei de reconsiderare a originilor,
fie ele bizantine (de fapt, post-bizantine), ortodoxe, sau folclorice, se cuvin
enumerate şi câteva cazuri singulare, greu de subsumat vreuneia din cele trei
direcţii enumerate anterior.
Cel dintâi este istoriografia privitoare la Ţările Române în ansammblul ei.
Fireşte, aceasta este, prin vocaţie, o răsfrângere către trecut, deci nu numai
studiile bizantine, ci preocupările pentru istoria pământului românesc, luate în
ansamblul lor, îşi justifică încadrarea în acest capitol. Vasile Pârvan (1882-
1927), istoric şi arheolog, dublat şi de o viziune filozofică asupra istdriei, are,
desigur, rezervat un loc privilegiat în această galerie de cercetători. Interesul
său a vizat atât civilizaţia geto-dacă (lucrări principale "Getica", "Dacia",
"Civilizaţiile străvechi în regiunile carpato-danubiene"), cât şi coloniile
greceşti de la Pontul Euxin (săpături la Histria) şi legăturile lumii geto-dace cu
Roma antică (organizează Şcoala română din Roma, tipăreşte "Ephemeris Dacoromâna").
La laşi, Orest Tafrali (1876-1937) vădeşte aceeaşi pluralitate de disponibilităţi,
ca istoric (bizantinolog) şi arheaolog, fiind, totodată, şi primul român căruia îi
datorăm o sinteză de istorie a artei universale. Nicolae N. Moroşan (1902-1944)
este un deschizător de drumuri în Preistoria din România, domeniu tratat
interdisciplinar (arheologie, paleontologie - fauna fosilă cuaternară - şi geologia
pleistocenului); circumscrise domeniului istoric, aceste cercetări au pus în
evidenţă existenţa paleoliticului în Moldova, Dobrogea şi în Nordul Basarabiei.
Arheologii din generaţia următoare se dedică, fiecare, unei zone şi epoci distincte
(Vladimir Dumitrescu - neolitic; Constantin Daicoviciu - civilizaţie dacică şi
daco-romană; Grigore Florescu- epocă romană şi bizantină etc).
291

Una din cele mai interesante personalităţi ale istoriografiei române

interbelice este Gh. I. Brătianu (1898-1953), istoric şi om politic deopotrivă,
autor a numeroase studii şi a câtorva sinteze ("Tradiţia istorică despre
întemeierea statelor româneşti", "O enigmă şi un miracol istoric: poporul român"),
susţinător cu temeinice argumente a unităţii şi autohtoniei poporului român.
Interesul marcant pentru fenomene aparţinând istoriei economice şi sociale îl
situează în cercurile înnoitoare ale istoriografiei mondiale la acea dată, în
rândurile cărora s-a bucurat, într-adevăr, de recunoaştere şi prestigiu.
în sfera aceloraşi preocupări pentru trecutul naţional se înscrie şi
activitatea lui loan Lupaş{ 1880-1967), prin a sa "Istoria unirii românilor".
George Enescu
Naţiona! şi universal tn cultura română. Un alt mod de a pune problema
specificului naţional, a acelor
ilemente care disting poporul român de celelalte popoare ale Europei, îl aflăm la
Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957), psiholog, sociolog şi filosof, care îşi
ledică o parte a operei încercării de definire a ceea ce el numea "românismul".
'reocupările sale nu se limitează însă la acest aspect al cunoaşterii, el fiind, de
semenea, autorul unei concepţii filosofice, personalismul energetic, un model
ropriu de interpretare a lumii, care îl situează şi în categoria personalităţilor
iteresate de problematica general umană.
O asemănătoare pendulare între problematica naţională şi cea cu caracter e
generalitate se mai regăseşte şi la alte personalităţi culturale ale epocii. Un un
exemplu ni-l oferă Lucian B/aga (1895-1961) în opera sa cu caracter Joretic, unde
descrierii "spaţiu/ui mioritic" din "Trilogia culturii", i se alătură o nagine
globală a universului şi a raportului său cu capacitatea de cunoaştere a mului.
Nici generaţia mai tânără, modelată spiritual sub înrâurirea filosofului şi )
gicianului Nae lonescu (1890-1940) nu a rărrîas străină dublei tentaţii, a ăutării
general-umanului şi specificului românesc deopotrivă; cel mai oncludent ilustrează
această dualitate operele lui Mircea Vulcănescu şi Constantin Noica, dar şi la
Mircea E/iade se face simţită, într-un alt mod, specific, ceeaşi chemare. Pentru
el, din interesul prim, trezit de lumea miturilor şi redinţelor din România se
dezvoltă, firesc, cercetarea originilor imediate, eto-dace şi îndepărtate, indo-
europene, pentru a ajunge, în cele din urmă, la o xtindere a sferei de interes la
scară planetară. Un caz aparte îl constituie Emil Voran, cu nota sa de pesimism în
considerarea specificului românesc.
92

Alternanţa focarelor de interes între valorile naţionale şi cele universale nu

este proprie doar creaţiilor te'oretice. Artiştii din diferite domenii o cunosc
deopotrivă. Sculptorul Constantin Brâncuşi (1876-1957), prin opera sa egal
revendicată de patrimoniul spiritual românesc şi de cel universal, stă mărturie în
acest sens. I se pot alătura, în muzică, George Enescu (1881-1955) şi Dimitrie
Cuclin (1885-1980), inspiraţi când de folclorul naţional, când de teme aparţinând
culturii universale. De notat, în plus, opera teoretică a celui din urmă, înglobând
o viziune personală, funcţionalistă, asupra muzicii,"într-un sistem filozofic
original.
* * *
Despre specificul naţional, după George Călinescu, Istoria literaturii române
de la origini până in prezent:
"Deşi este foarte firesc ca un popor aşa de unitar şi de vechi să aibă
trăsătura lui diferenţială, care se şi intuieşte îndată în latura ei inefabilă,
punerea problemei notei specifice e primită de mulţi cu mare inimiciţie Cei care
ştiu că francezii sunt raţionalişti, germanii idealişti, englezii pragmatici, ruşii
mistici, orientalii fatalişti nu vor să admită că sufleteşte, deci şi
culturaliceşte, trebuie cu necesitate să ne deosebim de alţii... Nicăieri nu se va
găsi un intelectual chiar şi în cosmopolita Americă de Nord, care să afirme că el
n-are nici o notă diferenţială. Această declaraţie însăşi, semănând cu Nimeni a lui
Odiseu, formează o puternică notă specifică. Şi de altfel se face o eroare
însemnată când se socoteşte că a fi personal înseamnă să te deosebeşti în totul de
alţii. Pe tot globul oamenii poartă aceleaşi veştminte şi impresia superficială e
de uniformitate. Dar ochiul adânc va distinge stilul propriu.. Din cauza marelui
concurs de grupuri alogene, poporul nostru a căpătat o silă de străin şi de
venetic, pe care nu şi-o acoperă. El are o vie aspiraţie eugenică de puritate a
rasei. Opera lui Eminescu, a lui Goga, exprimă această stare de spirit.
în forma noastră de civilizaţie covârşeşte factorul colectiv. Românul este o
fiinţă sociabilă. De aceea subiectele cu mişcări de gloată, răscoale, războaie,
răzmiriţe, izbutesc mai bine (vezi Rebreanu)".
Nicolae lorga, Poporul, inspirator al civilizaţiei şi literaturii române moderne:
"El, acest popor este inspiratorul civilizaţiei moderne; el a dat naţiei şi
pe primii din scriitori şi pe primii din artişti. Enescu, fiul unui arendaş,
Grigorescu începuse făcând icoane pentru bisericile săteşti...
Nu numai prin munca sa necunoscută, care dă României agricole toate bogăţiile
ei, dar şi prin alte manifestări, ruralul a arătat că viitorul trebuie să se razime
pe puternicii lui umeri; nesocotit, batjocorit, stors de străini şi chiar de ai
săi, acest popor de ţărani izbuti, prin energia sa neînvinsă, să doboare tot ce i
s-a pus în cale şi să menţină vitalitatea rasei.
Viaţa românilor din Ardeal nu se sprijinea atât pe talentul şi cunoştinţele
clasei intelectualilor; adevăratul eroism se găsea în masele ţărăneşti... Această
literatură, venind din adâncimile vieţii naţionale însăşi, grăbi dezvoltarea
naţiunii".
TEMĂ:
1. Ilustraţi aspectele esenţiale ale specificului naţional în cultura românească
interbelică.
2. Cum se reflectă raportul dintre cultura naţională şi cea universală în perioada
interbelică?
293

VIZIUNEA CULTURALĂ ROMÂNEASCĂ (II)

- DESCHIDERI SPRE CULTURA EUROPEI.
- ARTELE SPECTACOLULUI. /
- MARILE SINTEZE SI MARII PRECURSORI.
Deschideri spre cultura Europei. O mare parte a fenomenului cultural omânesc
din perioada interbelică se situează dincolo de limitele identificării sau iunerii
în valoare a specificului naţional. Aceasta nu înseamnă nici negarea sau onorarea
lui programatică, ci doar detaşarea a numeroase spirite creatoare faţă le o
problematică oricum abundent ilustrată în cultura epocii. Printre cei la care e
manifestă această detaşare, câţiva îşi pun explicit problema sincronismului cu
nişcarea europeană de idei. De obicei, ei reprezintă ceea ce s-a numit "avan-
larda", mişcările cele mai explicit angajate în ruperea de tradiţie, de negare a
icesteia şi, uneori, de înlocuire a ei cu noi forme culturale. Dar, substanţa
anomenului de detaşare faţă de tradiţionalism nu o reprezintă avangardiştii, ci
urna tuturor creaţiilor care îşi caută făgaşe proprii, fără a se preocupa de
legarea tradiţiei, tot aşa cum nu se interesează nici de imitarea ei
programatică. )esigur că ele nu apar din nimic, dar nici nu-şi fac un obiectiv din
conştientizarea au din afişarea ascendenţelor spirituale.
în literatură, un exemplu îl constituie, în acest sens, activitatea din jurul
evistei "Sburătorul" şi al cenaclului său, sub îndrumarea criticului Eugen
.ovinescu. începând să apară la scurt timp după terminarea războiului (1919),
Sburătorul" a fost o veritabilă pepinieră a valorilor literaturii interbelice, în
paginile ale publicând Cam// Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Barbu, Anton
io/ban, //arie Voronca şi alţi scriitori, precum şi critici de primă mărime ca
Tudor /ianu, George Călinescu, Vladimir Streinu, E Lovinescu. Diversitatea operelor
icestor creatori ne prezintă "Sburătorul" mai mult ca pe un mediu proprice
afirmării alorilor decât ca pe un loc al experimentării sau aplicării unei anumite
doctrine. :ireşte, nu ne putem limita la cercul mai mult sau mai puţin fidel
"Sburătorului", itunci când ne referim la valorile literaturii interbelice. Tudor
Arghezi, Ion \/linulescu, Cezar Petrescu, George Bacovia sunt nume dintre cele mai
•roeminente, care se pot cita în sprijinul ilustrării desprinderii de căutarea
pecificului naţional, după cum orientarea opusă îşi găseşte o strălucită
eprezentare în opera lui Mihail Sadoveanu, sau a lui Octavian Goga.
Tot în perioada interbelică se plasează, în cea mai mare parte, şi activitatea
reatoare a câtorva scriitori de origine română care îşi redactează operele în limba
■anceză, bucurându-se, astfel, de o mai rapidă integrare în patrimoniul culturii
■uropene care, prin conţinutul acestor opere, ia adesea contact cu valori ale
imbianţei spirituale din România. Este vorba despre poetele Elena Văcărescu şi \nna
de Noailles, de scriitorii principesa Martha Bibescu şi Pana/t /strat/. De
'94

facturi stilistice şi tematice foarte deosebite, ei reprezintă porţi deschise ale

Europei către cultura română.
Un loc aparte îl ocupă mişcarea de avangardă, grupată în jurul revistei
"Contemporanul", şi a altor periodice cu apariţii de mai scurtă durată ("Integral",
"Unu", "75 HP"). Conturată din anii primului război mondial, când Tristan Tzara,
originar din România, participa la naşterea dadaismului la Zurich, această mişcare,
la care se asociază tendinţe suprarealiste, dar şi cubiste, în artele plastice,
avea să se manifeste pe parcursul întregii perioade interbelice, fără a cunoaşte
totuşi o prea largă audienţă în rândurile publicului românesc, mai predispus la
receptarea formelor tradiţionale ale culturii. Prin acţiunea culturală a
avangardei, România interbelică se situează în pas cu experimentele culturale cele
mai recente ale întregii Europe, dar, la fel ca şi în restul continentului,
impactul socio-cultural al curentelor de avangardă rămâne unul restrâns, datorită
lipsei de identificare cu gustul

Mircea Eliade
Piaţa Senatului din Bucureşti

295

ajontăţii consumatorilor de cultură, pe care, dimpotrivă, îşi propune sistematic 3-

i şocheze, să le zdruncine mentaliţile prea conformiste. Fenomenul /angardist este
receptat în mod similar, indiferent dacă manifestările sale ivesc literatura sau
artele. Singurul domeniu în care modernismul, nu fără iele concesii, a reuşit să se
afirme în mod mai durabil, este arhitectura; aici jbismul, bazat pe o concepţie
funcţional istă, îşi câştigă adepţi influenţând scisiv schimbările pe care perioada
interbelică, mai ales deceniul al patrulea, îl juce în aspectul oraşelor româneşti.
Acum se încetăţeneşte tipul de construcţie itial numit block-house, de unde derivă
termenul, acum atât de răspândit, iloc". Arhitecţi cu o viziune modernă înzestrează
centrul Bucureştiului şi alte ■aşe mari, cu astfel de construcţii (de exemplu
blocul ARO - actualul nematograf "Patria" - operă a arhitectului Horia Creangă).
Alţi arhitecţi, ca larcel lancu, preferă formula cubistă pentru imobile de
dimensiuni mai mici, vile antru una sau două familii, formulă care cunoaşte un
relativ succes, reuşind să jcă treptat la înlocuirea casei tradiţionale orăşeneşti,
cu imobile care, prin lodificări ale planului, dar mai ales datorită aspectului
faţadelor, reprezintă couri ale arhitecturii cubiste.
în artele plastice, fenomenul receptării modernismului se produce semănător cu
acela din literatură. în general, artiştii români nu îl caută, dar nici u-l refuză.
Prin formaţie, dar şi prin structura sufletească, ei se asociază mai ine
tendinţelor moderate care continuă să deţină supremaţia şi în restul uropei.
Totuşi, spre deosebire de Occidentul grăbit în schimbarea stilurilor în rtă, în
România, un stil odată adoptat supravieţuieşte îndelung şi este dus până i ultimele
lui consecinţe.
Astfel impresionismul, care constituise o noutate la sfârşitul secolului I XIX-
lea, abandonat şi chiar combătut la începutul veacului nostru, mai ales în ranţa,
patria sa, la noi dăinuie până spre mijlocul secolului al XX-lea, iar xponenţii săi
aderă, uneori concomitent, şi la curente apărute în vest tocmai ca îacţii anti-
impresioniste. Aşa se întâmplă în cazul pictorului Nicolae Dărăscu, în le cărui
tablouri descoperim, alternativ, formule impresioniste, cubiste, expre-ioniste.
Explicaţia acestui fenomen ţine de rădăcinile mai îndepărtate ale culturii
Dmâneşti, şi de aceea fenomenul trebuie notat ca o simplă particularitate a icturii
roTnâneşti interbelice. Această epocă ne-a lăsat şi în domeniul artelor lastice o
moştenire dintre cele mai bogate. Gh. Petraşcu, Th. Pallady, IN. Tonitza, losif
Iser, N. Dărăscu, Jean Al. Steriadi, Cecilia Cuţescu-Storck, :ustaţiu Stoenescu,
Nagy Albert, Hans Eder, sunt nume de pictori din România iterbelică, oricând
posibil de alăturat unor valori europene ale timpului lor. iculptura cunoaşte şi ea
o reprezentare de prestigiu în acea perioadă, prin naeştri ca Brâncuşi, Ion Jalea,
Fr. Storck, C. Medrea, Oscar Han şi alţii. Este remea când oraşele ţării se
îmbogăţesc cu o impresionantă zestre de statui şi lonumente, comandate artiştilor
români sau străini (Monumentul Eroilor Aerului, utor Lidia Kotzebue, statuile lui
Constantin Brâncoveanu şi Mihail (ogălniceanu, autor Oscar Han, statuia Regelui
Caro/1, monumentul Regelui 'erdinand, străjuit de patru Victorii înaripate, statuia
lui Ion IC. Brătianu, autor van Mistrovic, din Bucureşti, Monumentul lui M.
Eminescu de la laşi, autor lichard Hette, Monumentul Eroilor C.F.R. din Bucureşti,
autori Ion Jalea şi Cornel Medrea, ş.a.). în acelaşi timp, în numeroase localităţi
din ţară se ridică nonumente în amintirea localnicilor căzuţi în luptă în timpul
primului război nondial, monumente care, de la caz la caz, pot fi simple cruci sau
obeliscuri
!96

Constantin Brâncuşi
însoţite de plăci comemorative cu numele eroilor, sau pot fi statui de ostaşi ori
reprezentări alegorice. Numai în Bucureşti, din această categorie fac parte şi
Monumentul Geniului (Leul), autor Spi-ridon Georgescu, Monumentul Eroilor Sanitari,
autor Raffaello Romanelli, Monumentul Infanteriei (dispărut), Monumentul Corpului
Didactic (dispărut), sau acelea, mai puţin cunoscute, de pe strada Silvestru şi din
cartierul Dămăroaia. Numărul lor mare ne sugerează amploarea mişcării ' de
întreţinere a cultului eroilor, dar atestă, totodată, dubla funcţie civică şi
urbanistică, pe care sculptura şi-o asumă tot mai des, părăsind saloanele pentru
pieţele publice. Asemenea literaturii, şi artele plastice cunosc, în perioada
interbelică, fenomenul avangardei, început, de fapt, încă din primii ani ai
secolului al XX-lea. Revista "Contemporanul" este, şi în acest caz, cea în jurul
căreia se grupează spiritele cele mai înnoitoare. în pictură, curentele moderniste
pe care le găsim reprezentate sunt cubismul (Marcel lancu şi M.H. Maxy) şi
suprarealismul (Corne/iu Mihăilescu şi Victor Brauner). în sculptură,
personalitatea cea mai marcantă rămâne Constantin Brâncuşi, prin ansamblul
monumental de la Tg. Jiu, cuprinzând Coloana infinitului, Poarta sărutuluiş\ Masa
tăcerii, dedicate
"Masa tăcerii" de Constantin Brâncuşi

297

toate cinstirii eroilor războiului de reîntregire. Prin activitatea sa desfăşurată

în Occident, el aduce o recunoaştere largă a valorilor culturii române, din
tradiţiile căreia artistul îşi ia, adesea, motivele pe care le prelucrează, dându-
le sensuri simbolice. O altă personalitate a artei moderne din România este Hans
Mattis-Teutsch, pictor pe care stilizarea formelor îl împinge adesea dincolo de
limita figurativului, în domeniul artei abstracte.
Artele spectacolului. Printre artele care cunosc o înflorire în perioada
interbelică se numără şi acelea ale spectacolului: teatrul dramatic şi de comedie,
opera, opereta, baletul, revista, ca şi activitatea de concerte a Filarmonicii. In
fiecare dintre aceste domenii, la care se adaugă şi recent apărutul teatru
radiofonic, se afirmă personalităţi de mare renume. O parte din aceste manifestări
artistice sunt subvenţionate de stat; astfel, este cazul Teatrelor Naţionale (din
Bucureşti, Cluj, laşi, Chişinău, Cernăuţi şi Craiova), a Operelor (Bucureşti şi
Cluj). George Vraca, Aurel Storin, Lucia Sturdza Bulandra sunt câteva din numele
reprezentative ale scenei teatrale interbelice; li se alătură, pentru genul
revistei, personalitatea inconfundabrlă a lui Constantin Tănase. Baletul clasic îşi
are, la rândul său, reprezentanţi de prestigiu, ca Elena Penescu-Liciu, iar cel
modern este ilustrat îndeosebi de Floria Capsali. Pe scena Operei Române evoluează
mari artişti lirici: Margareta Metaxa, Valentina Cretoiu, Dinu Bădescu, Şerban
Tassian, Petre Ştefănescu Goangă. Alţii, originari din România, duc faima ţării pe
marile scene ale lumii (sopranele Florica Cristoforeanu şi Pia Igy).
Tot de această epocă sunt legate începuturile cinematografiei româneşti. Cea
mai importantă realizare o constituie ecranizarea piesei lui I.L. Caragiale "O
noapte furtunoasă", realizată de regizorul Jean Georgescu (cu protagonişti ca Al.
Giugaru, Radu Beligan, George Demetru).
Muzica românească traversează, şi ea, o epocă foarte prosperă în anii dintre
cele două războaie. Creaţia originală, aflată predominant sub semnul inspiraţiei
folclorice, este reprezentată prin personalităţi pe care le-am amintit deja în
legătură cu punerea în valoare a tezaurului tradiţiei naţionale. Incontestabilul
apogeu valoric este atins prin opera lui George Enescu, a cărui activitate de
dirijor şi de violonist o completează pe cea componistică. Dinu Lipatti, la rândul
său, îmbină preocuparea pentru compoziţie cu strălucita carieră de pianist, în timp
ce Cella Delavrancea îşi împarte activitatea între concertele de pian şi vocaţia de
prozator. în sfârşit, arta dirijorală cunoaşte şi ea succese prin mari şefi de
orchestră, ca George Georgescu şi Ionel Per/ea.
Alte genuri muzicale se afirmă, şi ele, în deceniile interbelice. Ion
Vasilescu, Ionel Fernic, C/aude Romano fiind doar câţiva din cei mai populari
compozitori de muzică uşoară. Muzica populară interpretată de Măria Tănase sau de
taraful lui Grigoraş Din/cu reuşeşte, în acea epocă, să reţină nu numai atenţia
publicului românesc, ci şi să repurteze succese internaţionale, cucerind auditoriul
în turneele din Statele Unite.
Marile sinteze şi marii precursori. Dar, dincolo de aceste manifestări mai
direct accesibile unui public numeros, cultura română din perioada interbelică a
însumat o bogată operă teoretică, de concepţie, în diferite ramuri ale
disciplinelor umaniste. Ea se ilustrează prin nume de mare prestigiu, unele dintre
ele cunoscute dincolo de hotarele ţării. Caracteristic este efortul de sinteză pe
care îl
298

fac creatorii din diferite domenii, deşi demersurile analitice nu lipsesc nici ele,
adeseori precedând sinteza în opera aceluiaşi teoretician. Este cazul lui George .
Călinescu ("Istoria literaturii române de la origini până în prezent"), al lui
Eugen Lovinescu ("Istoria civilizaţiei române moderne"), al lui Tudor Vianu (Arta
prozatorilor români"), al lui N. Bagdasar ("Istoria filosofiei româneşti"). După
cum ne-o demonstrează exemplele citate, atracţia sintezei se manifestă în cultura
română într-un moment când exista certitudinea maturizării ei şi atingerii unui
apogeu valoric; nu este deci, întâmplător, că tocmai sintezele enumerate anterior
au sensul unei retrospective, al unor bilanţuri critice, al unei contemplări
reflexive pe care cultura românească modernă şi-o dedică sie după mai bine de un
secol de acumulări. Vocaţia pentru sinteză nu se rezumă însă la aceste studii ample
cu caracter retrospectiv. Definirea unor sisteme proprii de gândire se manifestase
şi la generaţiile precedente; o regăsim, acum, în tot mai multe domenii ale
creaţiei teoretice. Dar, chiar şi atunci când studiile nu se încheagă într-un
sistem original, ele ating adesea cote de valoare la nivelul european al vremii.
în estetică şi istoria literară, în afara numelor deja citate, îşi continuă
activitatea, începută în perioara precedentă, Mihail Dragomirescu (1868-1942),
susţinător al autonomiei esteticului şi autor al unei teorii a capodoperei, pe care
o expune în lucrarea sa "Ştiinţa literaturii". Deseori contestat de generaţia
imediat următoare, el este repus pe un loc din fruntea ierarhiei esteticienilor
români de către criticii tineri care văd în sistemul său semne ale unei gândiri de
tip structuralist. Profesorul de estetică de la Universitatea din Cluj, Liviu Rusu
(1901-1985), îşi susţine doctoratul la Sorbona cu teza principală "Essay sur la
creation artistique. Contribution â une esthetique dynamique". Şerban Coculescu
(1903-1959) matematician, poet şi estetician se afirmă ca unul din precursorii
aplicării metodelor matematice în domeniul estetic. Stabilit în Franţa, el publică,
sub pseudonimul Pius Servien, lucrări de referinţă în acest domeniu aflat abia la
început de drum ("Lşs Rythmes comme introduction physique â l'esthetique"). Un alt
român stabilit în Franţa, C. Matila Ghyka, îşi înscrie numele în aceeaşi categorie
a pionierilor cercetărilor de estetică realizate cu mijloace matematice. Lucrarea
sa, "Le Nombre d'Or, rites et rythmes pythagoriciens dans le developpement de la
civilisation occidentale", publicată în 1931, constituie un element de referinţă în
această nouă direcţie a esteticii secolului nostru.
Alţi români se impun, de asemenea, atenţiei cercurilor de specialişti din
Occident prin operele lor teoretice în diferite domenii ale cercetării umaniste sau
în zonele de interferenţă dintre sfera umanistă şi cea a ştiinţelor exacte. Ştefan
Lupaşcu (Lupasco) se face cunoscut prin volumele "La physique macroscopique et sa
portee phi/osophique" şi "Les idees directrices d'une nouvelle philosophie des
sciences", marcând începutul unei opere pe care o va continua şi după al doilea
război mondial. Un demers care poate fi considerat de pionierat ştiinţific îl
realizează Ştefan Odobleja cu a sa "Psihologie consonantistă", în care prefigurează
principii de bază ale ciberneticii.
Nu mai puţin importante sunt şi operele unor gânditori români a căror
receptare internaţională nu a fost la fel de largă. Mulţi dintre ei ne apar
confruntaţi cu tentaţia de a construi adevărate sisteme filozofice, estetice,
etice, Psihologice, căutând răspunsuri globale şi originale la marile întrebări ale
acestor domenii ale cunoaşterii. Această vocaţie a sintezei duce mai departe o
tendinţă
299
Eugen lonesco
pe care, incipient, o descopeream încă la precedenta generaţie de cărturari români;
ea poate fi, de asemenea, interpretată ca reflex al culturii germane în al cărei
spirit s-au formulat cei mai mulţi dintre aceşti beneficiari ai unor burse de
studii în Germania sau Austria, al căror prestigiu în studiul filosofiei îl depăşea
pe cel al Franţei către care se simţeau mai atraşi artiştii Şi literaţii.
Constantin Rădulescu-Motru ("Personalismul energetic", 1927), Lucian B/aga
("Trilogia cunoaşterii' 1931-1934), P.P. Negulescu ("Geneza formelor culturii",
1934), Eugeniu Spe-ranţia ("Psihologia gândirii", 1922), Ion Petrovici ("Teoria
noţiunilor"), Mircea Florian ("Arta de a suferi", 1920) Tudor Vianu ("Estetica",
1934-1936) reprezintă, prin lucrările citate, tocmai această tendinţă prezentă în
cultura română interbelică. Gânditorii formaţi la şcoala franceză manifestă, în
schimb, o înclinaţie către abordarea
într-un spirit eseistic, chiar şi atunci când titlurile contrazic această
caracterizare:
D.D. Roşea ("Existenţa tragică. încercare de sinteză filosofică", 1934), Dan
Bădărău ("Essay sur la penssee", 1925), I.D. Gherea ("Le moix et le monde.
Essai d'une cosmogonie antropomorphique", 1938).
Activi şi ei în perioada interbelică, Alexandru Bogza şi Camil Petrescu'\ş\
construiesc adevărate sisteme filozofice, fără a le încredinţa însă tiparului;
publicul va lua cunoştinţă de ele abia în anii '80 ai secolului nostru, ele
aparţinând totuşi, de drept, epocii când au luat naştere.
Despre pictura lui Gh. Petraşcu, din "Pictura românească in imagini":
"Pentru că, aşa cum s-a observat, pictura lui Pătraşcu descoperă acele spaţii
în care elementul se transformă în permanenţă, obişnuitul devine viziune uimitoare
a unei poezii cosmice lată, de pildă, interioarele înfăţişate de Petraşcu, nimic
din intimismul tradiţional al tablourilor cu acest subiect... Petraşcu a introdus
în pictura modernă românească o direcţie ale cărei consecinţe nu au fost, poate,
descoperite încă în sensul lor cel mai adânc. La graniţa dintre organic şi mineral,
lumea tablourilor lui evocă, într-o poezie tăcută, de concentrată gravitate, o
viziune în care palpabilul şi misterul se însoţesc. Structura acestei arte
cuprinde, deopotrivă, înţelegeri ale străvechii arte româneşti şi ale picturii
europene a secolului al XX-lea; o sinteză cutezătoare ale cărei înfăptuiri
marchează în istoria artei româneşti un moment dintre cele mai semnificative.
Petraşcu este incontestabil, dacă nu un fondator de şcoală, un întemeietor de
tradiţie artistică".
TEMĂ:
- Care a fost contribuţia artelor spectacolului la progresul culturii interbelice?
300

VIZIUNEA CULTURALĂ ROMÂNEASCĂ (III)

- CULTURA DE MASE. TRĂSĂTURI GENERALE.
- PRINCIPALELE INSTITUŢII DE CULTURĂ.
Cultura de mase. Trăsături generale. Din punct de vedere cultural, perioada
din istoria României care debutează după înfăptuirea Marii Uniri din 1918 şi se
încheie o dată cu instalarea regimului comunist a reprezentat un apogeu, pregătit
de desfăşurările anterioare din întreaga epocă modernă. Desigur, generaţia marilor
clasici (Eminescu, Creangă, Caragiale) îşi încheiase activitatea, dar acum ia
naştere un veritabil "al doilea clasicism", demn de acest nume prin caracterul
stabil, durabil al valorilor spirituale pe care Ie-a generat, nicidecum însă prin
opţiunea stilistică, deloc omogenă, câteodată de-a dreptul modernistă. Totuşi,
chiar dacă în conştiinţa publică se încetăţenesc, cu precădere, valorile de vârf,
această perioadă istorică poate fi, în mod la fel de justificat, caracterizată ca
momentul de explozie a culturii, de difuzare a ei în toate mediile sociale, în care
societatea românească îşi edifică - fără să o numească astfel, şi fără nici o
nuanţă propagandistică - o adevărată cultură de mase, care stimulează şi antrenează
forţe creatoare de diverse mărimi, nu doar superlativele care constituie partea
vizibilă a icebergului cultural românesc. Apariţia acestui fenomen îşi află
suficiente argumente în plan istoric, dar şi în domeniul psihologiei sociale.
Istoric, el a fost pregătit de perioada precedentă, în care notam obligativitatea
învăţământului primar, mişcarea culturală la sate avându-i ca principali agenţi pe
învăţătorii din mediul rural, stimulaţi de iniţiativele lui Spiru Haret, iar în
Transilvania activitatea "Astrei", care, de asemenea, viza totalitatea românilor,
indiferent de provenienţa socială sau gradul de instrucţie. Deloc neglijabilă în
generarea acestui fenomen, de pătrundere a culturii în toate straturile societăţii,
cu forme specifice, este şi activitatea unui mare număr de asociaţii şi societăţi
culturale, cauză, dar, în acelaşi timp, şi efect al tot mai largului interes pentru
"cultură. Abundenţa presei de tot felul, de la efemere apariţii de gazete locale,
uneori doar cu caracter ocazional, până la marile cotidiene citite în întreaga
ţară.
După 1928, într-o proporţie mereu crescândă, radioul începe şi el să-şi
exercite funcţia specifică de factor cultural. Bogata activitate editorială,
numărul mare de traduceri de tot felul, de la pretenţioase expuneri de sisteme
filozofice până la scrieri de popularizare, sau chiar la foiletoane de mare tiraj,
reprezintă nu numai semnul unei variate şi abundente "oferte culturale", ci ne
vorbesc şi despre "cererea" existentă în acest domeniu.
între factorii culturalizatori care acţionează în epocă, începe să-şi facă
simţite efectele şi cinematograful. Urr proces dirijat, de "democratizare" pro-
301

gramatică a culturii, se manifestă prin apariţia căminelor culturale la sate. Toate

aceste elemente, sumar trecute în revistă, ne vorbesc despre factorii obiectivi cu
un rol în fenomenul de răspândire a culturii în diverse medii sociale. Ei sunt însă
secondaţi de motivaţii subiective, dintre care, pentru perioada de după 1918,
esenţial pare a fi sentimentul, larg răspândit, al mândriei naţionale, generat de
formarea României mari. Acestuia i se adaugă,' treptat, şi alte motivaţii
subiective, cum ar fi conştiinţa valorii individului, care creşte o dată cu
dobândirea prin lege a diferitelor libertăţi democratice; votul universal,
libertatea cuvântului, garantarea proprietăţii private sunt doar o parte din
elementele de ordin juridic care au dus la apariţia şi consolidarea acestui
sentiment. în mediul sătesc a contribuit, de asemenea, reforma agrară care,
survenită după războiul de reîntregire, a fost percepută de o mare parte a noilor
împroprietăriţi, ca o răsplată legitimă, un drept câştigat prin vitejie în lupta
pentru cauza naţională. Totalitatea acestor împrejurări obiective şi subiective au
dus la procesul de democratizare a culturii care reprezintă una din
caracteristicile perioadei interbelice.
Un alt proces care se intensifică în această epocă şi\x\ strânsă legătură cu
fenomenul prezentat anterior este acela de acu/turaţie. Prin acest termen se
defineşte "complexul fenomenelor rezultate din contactul direct şi durabil între
grupuri sociale având culturi diferite" şi "schimbările ce au loc, în planul
culturii, în grupurile respective". într-adevăr, dacă sistematica includere a
mediilor ţărăneşti în viaţa culturală constituie în principiu un factor de progres
social, nu se poate nega faptul că acelaşi proces reprezintă un început de
înstrăinare faţă de valorile culturii tradiţionale ţărăneşti.
Intuind procesul de accelerată disoluţie la care era supusă tradiţia în
contact cu civilizaţia modernă, oamenii de cultură şi-au făcut un obiectiv din
studierea şi salvarea elementelor acestei culturi tradiţionale. Această preocupare,
pornită dintr-un sentiment de responsabilitate faţă de o moştenire culturală
străveche şi ameninţată cu dispariţia, a produs două rezultate principale şi, în
cele din urmă, total diferite. Primul a fost organizarea unor studii sistematice de
sociologie şi etnografie, cea mai palpabilă realizare a lor fiind apariţia Muzeului
Satului din Bucureşti, al doilea rezultat, independent de cel dintâi, este
reprezentat de apariţia unor societăţi pentru cultivarea artei naţionale, unde
bunele intenţii nu erau totdeauna dublate de discernământul şi competenţa necesare
unui astfel de scop; de aici a luat amploare o adevărată modă, deja prefigurată în
perioada precedentă, care făcea o regulă din purtarea costumului popular în diverse
ocazii festive. Prin supralicitare, această modă a generat, cum era şi firesc,
efecte contrare celor preconizate: ea a dus la banalizarea şi vulgarizarea unor
autentice valori etno-culturafe.
Principalele instituţii de cultură. O scurtă enumerare a principalelor
instituţii de cultură, mişcări şi iniţiative culturale se impune pentru conturarea
cadrului în care s-a desfăşurat această componentă a istoriei româneşti în perioada
cuprinsă între 1918-1948.
învăţământul a cunoscut nu numai o dezvoltare, ci şi o diversificare. în
reţeaua învăţământului de stat, dar şi particular, se înmulţesc specializările din
şcolile profesionale, la amploare reţeaua şcolilor normale (pedagogice) şi şcolilor
de arte şi meserii. Liceele, având de regulă secţii reale şi moderne (umaniste),

reprezintă o garanţie de seriozitate şi calitate; diploma de bacalaureat, obţinută

în urma unui dificil' examen susţinut la principalele materii de cultură generală,
garanta pentru temeinicia studiilor. Probleme deosebite se ridică pentru
organizarea învăţământului din provinciile unite în 1918, unde se pornea de la o
altă experienţă anterioară. Reţeaua de învăţământ superior se extinde prin
înfiinţarea universităţilor româneşti din Cluj şi Cernăuţi, a Institutului Teologic
din Chişinău. Pentru buna pregătire a armatei române ia fiinţă o reţea de licee
militare şi şcoli de ofiţeri. O importantă creştere o cunoaşte învăţământul primar,
principalul agent în lupta cu flagelul analfabetismului. Este semnificativ faptul
că în intervalul cuprins între 1920-1939 numărul celor implicaţi în această formă
de învăţământ (profesori şi elevi) creşte de patru ori. în mediul rural,
învăţătorii continuă să fie principalul element culturalizator nu numai pentru
copii, ci şi pentru adulţi. împreună cu preoţii şi cu notarii, ei formează
intelectualitatea sătească. Tot legat de învăţământul românesc interbelic, se
cuvine amintită tradiţia concursurilor şcolare, organizate de "Tinerimea Română",
tradiţie cu rădăcini în perioada istorică precedentă şi având ca scop depistarea şi
stimularea celor mai dotaţi dintre elevii de liceu. De asemenea, pentru a avea o
imagine completă a învăţământului din România perioadei 1918-1948, se cuvine
amintit şi învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, figurând printre
drepturile decurgând din Constituţia din 1923.
în directă corelaţie cu răspândirea culturii prin învăţământ se prezintă şi
tabloul vieţii editoriale. Nu numai Bucureştiul sau câteva mari oraşe, centre
universitare, iau parte la această activitate editorială, ci uneori chiar centre
urbane de mai mică importanţă îşi au editurile lor; este suficient un spirit
întreprinzător pentru a iniţia o asemenea activitate. Exemplul lui Nicolae /orga
care a transformat Vălenii de Munte într-un focar de cultură este cel mai
răsunător, dar nu singurul. Cele mai importante edituri ale epocii rămân "Cartea
Românească", "Casa- Şcoalelor", "Cugetarea", "Fundaţia pentru literatură şi artă
Regele Carol al II, "Scrisul Românesc". Diversitatea publicaţiilor este mare, de la
ediţii de lux la ediţii populare, cea mai cunoscută fiind "Biblioteca pentru toţi".
Ea a publicat de la clasici la contemporani atât din literatura română, cât şi
traduceri din diferite limbi străine.
Presa este şi ea obiectul unui proces de mare diversificare: numai în 5 ani
(perioada 1919-1924) apar aproape 3400 de periodice. Totuşi, o mare răspândire nu
cunosc decât ziarele şi revistele. "Universul", cotidian de informaţii, este cel
mai'cunoscut. îi urmează ziarele cu diferite orientări: "Adevărul"ş\ "Dimineaţa"
(centru-stânga), "Cuvântul", "Curentul"(centru-dreapta) sau publicaţiile partidelor
politice: "Dreptatea" (P.N.Ţ.), "Viitorul" (P.N.L.), "îndreptarea" (Partidul
Poporului). Numele unor periodice se identifică în conştiinţa publică cu
personalitatea directorului, sau a celui care reprezintă spiritul îndrumător al
gazetei: Nicolae /orga la "Neamul Românesc", Pamfil Şeicaru\a "Curentul", Nae
lonescula "Cuvântul".
Nu numai ideologic, dar şi din punct de vedere al domeniilor de interes,
publicaţiile diferă între ele. Există reviste de cultură - "Adevărul literar şi
artistic", "Universulliterar", "Viaţa Românească", "Gândirea"etc; există publicaţii
politice, cum sunt deja menţionatele periodice ale diferitelor partide; există
magazine de divertisment şi informare, ca "Realitatea ilustrată"; sunt şi reviste
de specialitate
303

în diferite domenii ale ştiinţelor umane sau ale naturii, precum şi în ştiinţele
exacte.
O formă nouă de răspândire a informaţiilor o reprezintă radioul. Activitatea
de radiodifuziune "tş\ are începuturile în 1928, printre pionierii ei în România
fiind inginerul M. Konteschweller. O dată cu mărirea numărului de abonaţi radio,
acest nou element al vieţii culturale româneşti încetează a mai fi doar o noutate
tehnică privită cu curiozitate, devenind efectiv ceea'ce este prin vocaţie: un
factor deosebit de eficient în vehicularea informaţiei şi un agent de prim ordin în
procesul de uniformizare culturală cu consecinţe unele apreciate unanim, altele
controversate. O dată cu creşterea popularităţii radioului, se diversifică
emisiunile sale şi deci şi publicul căruia i se adresează De mare audienţă se
bucură "Teatrul radiofonic", acesta beneficiind de vocile celor mai importanţi
actori ai vremii.
Teatrul'\nsuş\ cunoaşte, şi el, în perioada interbelică o epocă de dezvoltare
şi de îmbogăţire stilistică. După Marea Unire funcţionează teatre la Bucureşti,
Cluj, laşi, Craiova, Cernăuţi şi Chişinău. Confruntate cu dificultăţi financiare,
ultimele trei îşi întrerup activitate în 1935 în afara teatrelor susţinute de stat,
există altele subvenţionate de diferite instituţii sau companii teatrale
particulare, în 1940, la Bucureşti funcţionau şapte astfel de teatre. Numărul lor
era variabil, după cum şi existenţa unora dintre ele era efemeră. în afara
repertoriului clasic universal şi a dramaturgiei naţionale, ele abordau genuri
agreate de publicul de diverse categorii. Un succes constant l-a cunoscut trupa de
revistă a lui C. Tănase, mizând pe umorul cu trimiteri la realitatea imediată prin
care se caracterizau cupletele marelui comic.
Teatrul liric cunoaşte şi el succese în perioada de care ne ocupăm Pe scena
operelor din Bucureşti, Timişoara şi Cluj este reprezentat un repertoriu destul de
variat, în care, totuşi, creaţia autohtonă, încă insuficient apreciată de marele
public, pătrunde cu greu. Dacă reprezentanţii artei componistice sunt receptaţi de
public cu oarecare reticenţe, gustul acestuia fund mai favorabil repertoriului
clasic, în schimb, arta interpretativă românească îşi continuă seria succeselor
deja tradiţionale atât pe scenele din ţară, cât şi în turnee pe marile scene ale
lumii.
Cinematograful devine în această perioadă forma cea mai accesibilă şi cea mai
populară. Producţiile prezentate sunt de regulă străine, predominând cantitativ
cele americane. Pe lângă "Noapte furtunoasă" trecem în palmaresul filmului autohton
şi premiul obţinut la Veneţia de documentarul lui Paul Călinescu despre Basarabia.
Mult mai consistentă este filmografia cu caracter documentar, începând cu
secvenţele sistematic înregistrate pentru jurnalele de actualităţi care însoţeau
reprezentanţiile din sălile de cinematograf, adevărate cronici în imagini ale
vieţii sociale şi politice în România interbelică.
Mai puţin supuse unui proces de instituţionalizare, muzica şi artele plastice
şi-au alcătuit în perioada 1918-1948 cadrele prpprii.
în artele plastice factorul de legătură l-a constituit "Sindicatul Artelor
Frumoase", având ca scop principal susţinerea intereselor de breaslă ale
plasticienilor şi reprezentarea lor pe plan civic. în paralel, au activat diferite
grupări constituite pe criteriul afinităţilor estetice între care cele mai
importante
304

Henri Coandă

Gheorghe Marinescu

sunt "Tinerimea Artistică". înfiinţată în 1901 ca o asociaţie cu scopul înnoirii

artelor plastice româneşti se dovedeşte cea mai longevivă dintre acestea. Existenţa
în număr mare a diverse asociaţii, unele având scopuri culturale, continuă, de
altfel, să caracterizeze societatea românească şi în perioada 1918-1948. La fel
"Astra", care se adaptează treptat, continuându-şi munca de ridicare culturală a
mediilor româneşti din Transilvania, cu precădere a ţărănimii, prin intermediul
cadrelor didactice şi al clerului, în colaborare cu alte organisme vizând scopuri
asemănătoare.
Un rol cultural important şi l-au asumat şi diferitele fundaţii, cum ar fi
"Fundaţiile Regale" ş\ "Fundaţia IC. Brătianu". Având o tradiţie inaugurată încă de
regele Carol I, "Fundaţiile Regale"cunosc un moment de maximă activitate sub domnia
lui Carol al II, când, sub acest generic, fiinţează o revistă, poate cea mai
prestigioasă publicaţie culturală din epocă, Orchestra Filarmonică, Fundaţia
"Regele Carol I", Fundaţia "Principele Carol", "Fundaţia pentru Literatură şi Arte
Frumoase Regele Carol II", "Fundaţia Regele Ferdinand", Institutul de Cercetări
Ştiinţifice de la Cluj, Observatorul de Astronomie Fizică de la Dubăsarii Vechi ş\
Muzeul "Al. St. Georges" din Bucureşti. Este impresionant bilanţul editorial al
"Fundaţiei pentru Literatură şi Artă Regele Carol II", axată pe promovarea
valorilor naţionale din diferite domenii de creaţie prin tipărirea valorilor de
vârf din diferite discipline artistice sau socio-umaniste: /V. lorga, N. Cartojan,
G. Oprescu, Perpessicius, Noica, Cioran, E/iade, Ralea, Călinescu, Cioculescu,
Bacovia, Mateiu Caragiale, Emil Botta, V. Voiculescu, L. Blaga, Virgil Gheorghiu,
Arghezi, Goga etc. Sub aceleaşi auspicii au publicat, la
305

începutul carierei lor, Zaharia Stancu, George Lesnea, Cicerone Theodorescu, Radu
Boureanu, Eugen Jebeleanu, nume care s-au înscris, cu precădere, în istoria
literară a deceniilor postbelice. Aceleaşi fundaţii îi datorăm publicarea Bibliei
în traducerea lui Gala Galaction. în sfârşit, dezvoltând ideile lui Spiru Haretşi
Nicolae lorga, "Fundaţiile Regale''au organizat şi patronat mişcarea de ridicare
culturală a satelor, prip intermediul unor tineri special pregătiţi pentru a-şi
asuma răspunderi organizatorice în această direcţie, în jurul unei instituţii
educaţionale polivalente numită "Cămin cultural". Alte echipe de tineri, sub
conducerea sociologului Dimitrie Guşti, au fost trimise pentru a studia diferite
zone etnografice ale ţării. în afara studiilor publicate, activitatea lor s-a
concretizat şi în înfiinţarea Muzeului Satului din Bucureşti.
Cel mai înalt for cultural a fost, în perioada 1918-1948, Academia Română.
Personalităţile care o compuneau au avut contribuţii importante în dezvoltarea
literaturii, artei, istoriografiei, lingvisticii, precum şi a ştiinţelor naturii,
chimiei, fizicii, matematicii. Unele dintre cele mai marcante personalităţi îşi
începuseră activitatea încă din perioada precedentă. Istoricii N. lorga, V. Pârvan
sunt dintre cei activi încă de la sfârşitul secolului trecut, în timp ce CC.
Giurescu aparţine unei generaţii mai noi. în filologie şi lingvistică tradiţiile
sunt duse mai departe de OvidDensuşianu şi Sextil Puşcariu.
Savanţi români cu contribuţii de seamă în perioada 1918-1948, sunt şi Gh.
Longinescu (chimie), LazărEdeleanuipe\rodn\m\e), Ştefan/a Mărăcineanu şi Ştefan
Procopiu (fizică), M. Drăghiceanu, I. Simionescu (geologie), Vintilă Mrhăilescu
(geografie), E/ie Radu (hidroconstrucţii), D. Leonid(electrotehnică) şi mulţi
alţii. Germanul Hermann Oberth, originar din Transilvania, este considerat unui din
părinţii aeronauticii.
Cercetarea ştiinţifică, depăşind cadrul tradiţional al universităţilor, se
organizează independent de acestea. Iau fiinţă institute de seruri şi vaccinuri, de
igienă şi sănătate publică, de zootehnie, un institut forestier şi altul pentru
cultivarea tutunului, institute de cercetări în domeniile economiei, energiei,
statisticii. Ştiinţeje umaniste, în special datorită activităţii lui N. lorga,
beneficiază şi ele de institute de istorie naţională, istorie universală, studii
bizantine şi studii sud-est europene.
Ca o concluzie generală, se evidenţiază faptul că perioada interbelică se
constituie ca un complex de aspecte, adeseori diferite între ele până ia
antagonism. Ceea ce unifică acest ansamblu atât de heteroclit în aparenţă este
desprinderea definitivă, în această perioadă, de mai vechiul complex al "intrării
în Europa", integrarea culturală în mişcarea de idei, aşa cum se desfăşura ea la
acea vreme pe plan mondial, fiind un fapt împlinit şi resimţit ca atare.
Abandonarea acestui vechi complex răzbate deopotrivă, deşi în mod diferit, atât din
demersurile întreprinse întru căutarea şi definirea surselor specificului naţional,
cât şi în toate creaţiile, urmărind firul logic al unei dezvoltări interne mai mult
decât raportarea la categoriile istorice, etnice sau religioase. Fără a urmări,
programatic, o punere de acord cu gândirea contemporană din Occident, ele sunt, cu
naturaleţe, nu în pas cu ea, ci chiar parte a sa, într-o epocă în care locul
României în familia spiritualităţii europene constituia un adevăr de la sine
înţeles.
306

Despre "Viaţa teatrală", din "Istoria Teatrului în România":

"Un fenomen caracteristic acestei perioade este înmulţirea fără precedent, a
numărului de întreprinderi teatrale semioficiale sau particulare, unele de lungă
existenţă, altele ocazionale. Ansamblurile acestea, unele slujind teatrul dramatic,
altele teatrul de divertisment, revistă, comedia muzicală, brăzdează ţara în lung
şi în lat, beneficiind de înlesniri materiale, de reduceri ori scutiri de taxe
atunci când îşi stabilesc itinerarii în noile provincii. Companiile dramatice şi
teatrale particulare au adeseori în frunte actori de prestigiu ca Măria Ventura,
Marioara Voiculescu, Tony Bulandra, Lucia Sturdza-Bulandra, Ion Manolescu, Gheorghe
Storin, Vladimir Maximilian, Elvira Popescu, Ion lancovescu, Mişu Fotino, Mana
Filotti. Sufletul Teatrului de revistă de-a lungul a două decenii este Constantin
Tănase, actor de extremă dotare pentru acest gen de teatru, excelent organizator de
trupă, cupletist curajos, artist de înalt spirit civic. O intensă şi febrilă
activitate de turnee desfăşoară, concomitent, trupele maghiare, germane, evreieşti,
care joacă în Transilvania, Banat, Bucovina, precum şi în Moldova, Muntenia,
Oltenia.
TEMĂ:
- Prezentaţi principalele instituţii de cultură şi rolul lor în perioada
interbelică.

Progresul în cultură şi ştiinţă, 1878-1938

(Tabel recapitulativ)

ROMÂNIA

EUROPA SI LUMEA

ŞtiinţeArteDataŞtiinţeArte12341878-Teza de doctorat-Th. A. Edison -- H. James,

"Daisya lui Spiru Haret înlampa electrică.Miller".matematică: "Asu-pra
invariabilităţiiaxelor mari ale or-bitelor planetare".1879-înfiinţarea Acade-- I.L.
Caragiale,- Max Planck -- F.M. Dostoievski,miei Române."0 noapte furtu-
principiile termo-di-"Fraţii Karamazov".- Facultatea denoasă".•namicii.-H.'lbsen,
"Nora".medicină din laşi.- Vasile Alec--Ch. Coloumb -- P. I. Ceaikovski,
sandri, "Despot■ legea atracţiei şi"Evgheni Oneghin".Vodă".respingerii
sarcini-lor electrice.1880- Grigore Tocilescu,- Nicolae Grigo-- L. Pasteur desco--
A. Rodin, "Gândi-"Dacia înainte derescu şi Ion An-peră stafilococul şitorul".
romani".dreescu expunstreptococul.opere: "Evreul cugâscă" şi res-pectiv
"Drumulmare".- Şcoala naţională- Ion Creangă,1881'- L. von Ranke,- M. Twatn,
"Prinţ şide poduri şi şosele"Amintiri din co-"Istoria universală".Cerşetor".de la
Bucureşti.pilărie".1/13 iul., apare"Contemporanul".- Se înfiinţează Bi--Al.
Macedonski,1882- R. Koch - bacilulroul geologic."Poezii".tuberculozei.- prima
centralăelectrică, publică, laNew York.rtna

1234- Mihai Emines-1883- turbina de acţiu--C. Collodi, "Aven-cu, "Poezii".ne cu

vaporiturile lui Pinocchio".- Statuia lui Şte-W. Dilthey, "Intro-fan cel Mare
deducere în ştiinţelela laşi.spiritului".1884Noi lucrări ale lui- I.L.
Caragiale,- legile osmozei.- E. Degas şi G.Nicolae Densu-"0 scrisoare pier--
calculul diferenţialSeurat picteazăşianu şi .A.D. Xe-dută".absolut.
"Călcătoresele" şinopol, şi anume- pelicula fotogra-"0 duminică la
"Revoluţia lui Horeafică.Grande Jatte".în Transilvania şi- linotipul.Ungaria"
şi res-pectiv "Teoria luiRoessler".1885-Victor Babeş pu-- I.L. Caragiale,-
L. Pasteur - pri-blică un tratat de"D-ale Carnava-mul vaccin anti-
bacteriologie.lului".rabic.- Primul specta-col de operă înlimba română.1886-
Bogdan P. Haş-- Casa Lahovari.-A. Rimbaud, "Ilu-deu începe publica-- Statuia
luiminări".rea lui "Etymologi-Gheorghe Lazărcum Magnum Ro-din Bucureşti.mânie".
1887-Alexandru Odo-bescu, "Scrieri is-torice şi literare".-A.D. Xenopol,- "Fântâna
1888- anvelopa pneu-- primele tablouri.Istoria românilorBlanduziei".matică.ale
lui Toulousedin Dacia Traiană".- maşina de calcu-Lautrec.lat modernă.1889- motorul
asincron- L.N. Tolstoi,trifazat."învierea".1890- "Societatea ro-- I.L.
Caragiale,-bazele serologiei.mână pentru ştiinţe"."Năpasta".- prima maternitate.-
primul zbor pla-nat.
1234- Se înfiinţează la Bucureşti Fundaţia universitară Carol I.1891-A. Conan
Doyle, "Aventurile lui Sher-lock Holmes". - primele tablouri ale lui Gaugain
-"Femei din Tahiti".- I.L Caragiale, "Proză".1892- electronii. - motorul Diesel- K.
May, "Winne-tou".- Grigore Antipa înfiinţează Muzeul de istorie naturală.- George
Coşbuc, "Balade şi idile".1893-1893-1896 - expediţia lui Fr. Nan-sen la Polul Nord.
- D. Zamfirescu, "Viaţa la ţară".1894- bazele sociologiei. - antena receptoare.- R.
Kypling, "Cartea junglei".- prima Enciclopedie română a fost scrisă de CD. Loga.
1895- razele X. - radioul. - telegraful fără fir. - cinematograful.-H.G. Wells,
"Maşina timpului".- înfiinţarea Casei Şcoalelor.- Cinematograful "Lumiere" la
Bucureşti.1896- radioactivitatea.-A.P. Cehov, "Pescăruşul". - G. Puccini,
"Boema".- Institutul de arhitectură din Bucureşti. - Expediţia lui Emil
Racovită la Polul Sud (până în 1899)."1897- electronul, -tubul cu raze
catodice.- R. Tagore, "Poeme"Lucrări ale lui L. Mrazec, N. Teclu, G. Tocilescu.1898
- agentul malariei, -tunelul Simplon. - radiul şi potasiul.- H.G. Wells, "Războiul
lumilor".1899- oţeluri rapide.-1. Sibelius, "Fin-landia".- Petru Poni alcătuieşte
descrierea mineralogică a României.1900- teoria cuantelor. - dirijabilul cu
structură metalică.- G. Puccini, "Tosca".- Societatea corală Carmen.1901-
adrenalina.- concertele lui S.V. Rahmaninov.310

1234- Al. Davilla "Vlaicu Vodă".1902- M. Gorki, "Azilu de noapte".-Traian Vuia

susţine ideea zborului cu un aparat mai greu decât aerul.- B.St. Delavran-cea
"Hagi Tu-dose".1903-A.P. Cehov, "Livada cu vişini".1904- prima diodă.-G. Mahler,
"Simfonia a Vl-a".- Doctoratul în matematică al lui Di-mitrie Pompeiu rezolvă
problema continuităţii funcţiilor de variabilă.1905- telefonia continuă.-
Contribuţiile lui George Ţiţeica în geometrie. - Primul zbor al lui Traian Vuia.
1906- răşina sintetică.- M. Gorki, "Mama".- Funcţiile lui Di-mitne Pompeiu.-
Opere ale lui St. Luchian C. Brâncuşi, şi anume "Anemori şi "Sărutul".
1907- câmpul molecular- Observatorul astronomic din Bucureşti. -Lucrări ale lui
N. lorga, şi anume "Istoria Imperiului Otoman" (în Ib. germană), şi respectiv
"Istoria dreptului românesc din vremile cele mai vechi şi până azi" şi
St. Longinescu.- T. Maiorescu, "Critice".1908- sudura electrică.- "B. St.
Dela-vrancea, "Apus de soare".1909- măsurarea . ma-naţiilor rad>o<ict ve.-
R.M. Rilke, "Requiem".- înfiinţarea Comisiei istorice a României.- Muzeul
Simu din Bucureşti."no1 .mpa cu neon.- tablouri semnate de O. Kokoska.
311

1234- primul film artistic românesc "Cucerirea Independenţei".1911- teoria

translaţiei continentelor.1912- metoda de cracare a petrolului.- Th. Mann,
"Moartea la Veneţia".1913- structura atomului.- Primele săpături arheologice la
Histria-C. Hogaş, "Pe drumuri de munte".1914- primul tanc.- "Revista Istorică"
condusă de Nicoiae lorga.- M. Sadoveanu, "Neamul Şoimă-reştilor".1915- vitamina B.
- prima legătură radiofonică transatlantică.-G. Mistral, "Sonetele morţii".1914-
1918 primul război mondial

1919- E. Lovinescu- prima transmuta-publică revistaţie atomică."Sburătorul".- sonda

acustică cuecou.- Politehnica din- L. Rebreanu,1920- teoria psihologiei-P. Valery,
"Cimi-Bucureşti."Ion".individuale.tirul marin".- Primul Institutspeologic din lume
se deschide la Cluj.- Se publică lucrări- Apare la Cluj re-1921- S. Esenin, "Spo-
ale iui G. Antipa, P.vista "Gândirea".vedania unui hu-Andrei, 0. Densu-ligan".
şianu adică "Du-nărea şi problemeleei ştiinţifice, econo-mice şi
politice","Sociologia revo-luţiei" şi "Literaturaromână modernă".- C.
Kiriţescu, "Is-- L. Blaga, "Cul-1922- J. Joyce, "Ulisse".toria războiului pen-tură
şi conş-:ru întregirea Ro-tiinţă".mâniei".312

1234- Muzeul militar na-- 1. Teodoreanu,1923- efectul fotoelec--R.M. Rilke,

"So-ţional din Bucureşti."Uliţa copilăriei".tric.
fc\\c\r\ \ 11netele către Orfeu"- ILHUI IUI.
- undele cerebrale.t ■=- prima expoziţie1924- encefalograma.-G. Gershwin!a
grupării artis-- bazele mecanicii"Rapsodia albas-tice de avan-
cuantice.tră".gardă.- Generatorul cu- M. Sadoveanu,1925- razele cosmice.- producţii
cine-K-, aburi."Venea o moară- prima comunicarematografice de S.fc -
Institutul de sta-pe Şiret".radiotelefonică peEisenstein - "Cruci-& tistică
generală.unde scurte.şătorul Potemkin" şm 'cu C. Chaplin -"Goana după aur".
11926-1927I- M. Sadoveanu,- C. Linbergh tra--A. HuXIey, "Punct,I"Dumbrava
roşie".versează Atlanticulcontrapunct".I- prima expoziţiede la New York laa
asociaţiei "Gru-Paris.■Rpul celor 4".-teoria expansiuniiUniversului.E- teoria
genelor.- primele vitamine1sintetice.- primele experien-ţe de televiziune.- M.
Sadoveanu,1928- dispersia combi-- M. Ravel, "Bole-",■■"Hanul Ancuţei".nată a
luminii.ro".- "prima sinteză- teoria câmpuluiIa muzicii româ-unitar.neşti
este alcă-1tuită de Mihai)IGr. Posluşnicu cutitlul "Istoria mu-1zicii la
români".K - Se publică lucrări- Mateiu 1. Cara-1929- primele- Cocteau, "Copiii
te-m ale lui C. Moisil şigiale, "Craii deacceleratoare deribili".■ M.
Manoilescu.Curte Veche".particule.1
B - Tudor Vianu, "Po-1930-teoria generală a* ezia lui Eminescu".motoarelor cu
reac-Iţie.l - Apare "Revista Is--Tudc Arghezi,1931- primul microscop- E.
O'Neill, "Din ja-• torică Română"."Flori ae Muci-electronic.le s-a întrupat
Elec-if -gai".tra".- George Enes-cu, "Oedip".313

1234- Se fondează, la Bucureşti, Uniunea medicală balcanică. - Muzeul

etnografic din Cluj.- G. Călinescii, "Viaţa lui Mihai Eminescu".1932- neutronul. -
deuteriul. - compoziţia colesterolului.- F. Mauriac, "Cuibul cu vipere".- Folosirea
"efectului Coandă".- Gib Mihăescu, "Rusoaica". -G. Ibrăileanu, "Adela".1933-
sinteza vitaminei CşiA.- M. Sadoveanu, "Viaţa lui Ştefan cel Mare".1934-
radioactivitatea artificială, -tritiul. ,- primul desen animat
al lui Walt Disney cu Mickey Mouse.- M. Sadoveanu, "Fraţii Jderi". - Opera
"0 noapte furtunoasă" de Paul Constanti-nescu.1935- sulfamida. - radarul.- G.
Gershwin, "Poggy şi Bess".- Se înfiinţează Muzeul satului din Bucureşti.-T.
Arghezi, "Versuri".1936- M. Mttchell, "Pe aripile vântului".-1. Lupaş, "Istoria
unirii românilor". - E. Lovinescu "Istoria literaturii române contemporane".
1937- sinteza vitaminei B. - fabricarea nailonului.-Al. Rosetti, "Istoria
limbii române". - Enciclopedia României (1938-1943)".- Inaugurarea, la Târgu-
Jiu, a complexului de lucrări realizat de C. Brâncuşi.1938-fisiunea uraniului.
- primul elicopter.- S. M. Eisenstein, "Alexandr Nevski".
MONARHIA AUTORITARĂ A REGELUI CAROL AL II-LEA
- CAUZELE INSTAURĂRII MONARHIEI AUTORITARE.
- POLITICA INTERNĂ. RAPORTURILE CU GARDA DE FIER.
-PRĂBUŞIREA REGIMULUI AUTORITAR AL LUI CAROL AL II-LEA Şl
URMĂRILE ACESTUIA.
Cauzele instaurării monarhiei autoritare. La începutul anului 1938, cursul
firesc al vieţii democratice în România a fost întrerupt de instaurarea, de către
regele Carol al II -lea, a unui regim monarhic autoritar, ceea ce a deschis drumul
ţării către regimurile dictatoriale. Din arbitru politic, rol pe care l-a jucat în
mod tradiţional de-a lungul veacurilor, monarhia a devenit principalul factor al
vieţii politice în România. Regele a câştigat lupta începută în 1930 pentru
controlul întregii puteri politice, dar aceasta a avut şi grave consecinţe asupra
dezvoltării ulterioare a ţării. Aceasta a avut loc, totodată, în condiţiile
creşterii tensiunii internaţionale, o dată cu primele agresiuni ale puterilor
fasciste.
în 1930, prinţul Carols-a întors în ţară şi a fost proclamat rege sub numele
de Carol al //-/ea. El s-a folosit de situaţia grea din ţară, aflată în plină criză
economică, de divergenţele dintre partidele politice şi din cadrul acestora,
obţinând, în final, recunoaşterea Restauraţiei. Carol al II s-a manifestat încă de
la început drept partizanul unei guvernări de mână forte, "peste partide". Guvernul
trebuia, în opinia lui, să răspundă de faptele sale nu în faţa Parlamentului, ci a
monarhului însuşi. Totodată, în scop practic, regele a întreţinut şi alimentat
agitaţiile şi frământările din interiorul formaţiunilor politice, a încurajat
sciziunile din cadrul lor, politica unor grupări de a se rupe şi a porni pe un drum
propriu. Astfel, partidele trebuiau compromise în ochii opiniei publice şi
declarate falimentare. în lupta pentru controlul exclusiv al puterii politice,
regele a, nesocotit astfel, profund, statutul monarhiei constituţionale din
România, rezultat din Constituţia anului 1923.
Urmărind să-şi atingă scopul, Carol al II a încercat soluţia guvernului de
"uniune naţională", precum cel condus de lorga-Argetoianu, în perioada anilor 1931-
1932. Ulterior, a sprijinit interesele camarilei regale - Mihail Manoilescu,
Gabriel Marinescu, Nae lonescu, Felix Wieder, Nicolae Malaxa, O. Kaufmann, Ion
Gigurtu, Max Auschnitt şi alţii. Ea, reprezentând interesele marilor proprietari
industriali, s-a străduit să limiteze cât mai mult activitatea partidelor politice.
Guvernul Gheorghe Tătărescu, care a condus ţara între anii 1934-1937, a fost un
instrument docil în mâna regelui. Prin legile din 7 aprilie şi respectiv 9 iulie
1934, s-au făcut paşi importanţi pe calea dezagregării sistemului democraţiei m
România. Astfel, s-a decis ca toate partidele şi grupările politice să-şi
desfăşoare activitatea "de acord"cu legile ţării, iar guvernul a fost împuternicit
să guverneze

prin decrete-legi, ignorând Parlamentul ca for legislativ. De asemenea, au fost

prelungite şi întărite starea de asediu şi cenzura, care fuseseră introduse încă de
la asasinarea lui /. Gh. Duca de către legionari.
Campania electorală din 1937 a decis soarta vieţii politice în România.
Acordurile electorale, ce nu angajau cu nimic aspectele ideologice, precum "pactul
de neagresiune" dintre Partidul Naţional Ţărănesc şi Garda de Fier, şi cartelul
electoral dintre Partidul Naţional Liberal, Partidul German şi Frontul Românesc au
sporit starea de confuzie a electoratului, ceea ce a folosit regelui Carol. Regele
s-a întrebuinţat, de asemenea, de Partidul Naţio-nal-Creştin, pe care l-a opus
celorlalte formaţiuni politice.
Octavian Goga
In urma alegerilor din 20 decembrie (date publicităţii la 29 decembrie) 1937,
la care au participat 13 partide şi 53 de grupări politice, nici un
partid nu a obţinut, conform prevederilor legii din 1926, 40% din totalul voturilor
pentru a forma guvernul. P.N.L. a obţinut 35,92% din voturi, P.N.Ţ. 20,40%, P.N.L.
condus de Gheorghe Brătianu 3,89%. Pentru prima dată în viaţa politică a ţării,
Partidul "Totul pentru Ţară", care îi reprezenta pe legionari, a întrunit 15,58%
din voturi, ceea ce l-a clasat pe locul al treilea, sporind teama faţă de creşterea
influenţei grupărilor fasciste. Noua configuraţie politică i-a permis regelui Carol
să încrşdinţeze conducerea guvernului lui Octavian Goga, şeful Partidului Naţional
Creştin, cu orientare de dreapta, şi care a obţinut în alegeri doar 9,15% din
totalul voturilor.
în spatele unui guvern slab, fără o bază socială largă şi desconsiderând
sistemul bazat pe partidele politice, Carol şi-a pregătit instaurarea propriei
guvernări. Prin decret regal Parlamentul a fost dizolvat înainte de a se întruni,
anunţându-se alegeri generale pentru începutul lunii martie 1938. Principalele
partide politice au condamnat însă gestul regelui şi formarea unui guvern
nereprezentativ. S-au schiţat unele demersuri în vederea constituirii unui Bloc al
opoziţiei, care a reunit pe liberali şi naţional-ţărănişti, pentru a salva regimul
constituţional al ţării. La sfârşitul lunii decembrie 1938 au fost excluşi din
P.N.Ţ. acei politicieni ce intraseră în guvernul Goga-Cuza, şi anume Armând
Calinescu, Virgil Potârcă, Dinu Simion.
Guvernarea Goga-Cuza nu a fost lipsită însă de contradicţii între grupările
politice ce o susţineau. Armând Calinescu, ca ministru de interne, a acţionat
împotriva tuturor celor ce au recurs la violenţă, şi în primul rând a legionarilor
care, cu concursul Germaniei naziste, şi-au intensificat activitatea. Mai mult,
la 9

Membrii guvernului Goga-Cuza (23 decembrie 1937 - 10 februarie 1938)

februarie 1938 s-a încheiat o înţelegere între Corne/iu Zelea Codreanuş\ Octavian
Goga, pe baza căreia legionarii urmau să iasă din campania electorală şi să susţină
partidul lui Goga în viitoarele alegeri. Adâncirea instabilităţii în viaţa politică
şi creşterea influenţei grupărilor de extremă dreapta au desăvârşit opera regelui.
Politica internă. Raporturile cu Garda de Fier. La 10 februarie 1938, regele
Caro/ al //-/ea a cerut formarea unui guvern dş "uniune naţională". Aceasta o dată
cu demisia lui Armând Călinescu şi Ion Gigurtu din guvern pe tema neînţelegerilor
cu gruparea lui A.C. Cuza. După unele consultări cu liderii politici, în noaptea de
10 spre 11 februarie s-a format guvernul condus de Patriarhul Miron Cristea.
Trecând la distrugerea, în fapt, a democraţiei, acesta a decretat starea de asediu,
a încredinţat păstrarea ordinii publice autorităţilor militare, a înăsprit cenzura,
a numit noi prefecţi din rândurile militarilor, a anulat organizarea alegerilor;
toate au reprezentat un pas decisiv către instaurarea, în viaţa politică din ţara
noastră, a regimului dictatorial.
La 20 februarie 1938, s-a publicat o nouă Constituţie, ce urma să pună bazele
juridice ale noului regim. Ea a fost redactată de juristul Istrate Micescu. Prin
prevederile sale, poziţia Monarhiei s-a întărit considerabil. Deşi a menţinut
formal principiul separării puterilor în stat şi ideea că "puterea emană de la
naţiune", noua lege fundamentală a privilegiat puterea regală. Regele numea
guvernul, exercita puterea legislativă prin Reprezentanţa Naţională, era capul
oştirii, conferea decoraţii, putea încheia pace şi declara război, acredita pe
ambasadori, bătea monedă. El guverna prin decrete-legi. S-a prevăzut că dreptul de
vot îl aveau cetăţenii români începând de la 30 de ani. Parlamentul avea un
317

Regele Carol al II la o paradă militară, în 1939

rol strict decorativ, fiind lipsit de principalele sale atribuţii. De asemenea, cu
toate că, în mod formal, au fost reconfirmate drepturile şi libertăţile
cetăţeneşti, s-a introdus pedeapsa cu moartea, pe timp de pace, în cazul autorilor
unor atentate politice. Totodată, monarhia autoritară carlistă a păstrat unele
elemente ale democraţiei parlamentare, precum: Parlamentul, cu atribuţii mult
reduse, presa, cenzurată însă, o oarecare posibilitate de acţiune a partidelor
politice şi chiar o confruntare de idei. Pornind de la aceste considerente,
Monarhia nu poate fi considerată o dictatură clasică sau de tip fascist.
După intrarea în vigoare a noii Constituţii, s-a hotărât, la 30 martie 1938,
constituirea Consiliului de Coroană, organism cu rol consultativ, ai cărui membri
erau numiţi de către rege. Pe 30/31 martie s-a publicat decretul-lege prin care
erau dizolvate toate partidele şi grupările politice, iar la 14 aprilie 1938, prin
decretul-lege privind apărarea ordinii în stat, s-a stabilit că, o dată cu
dizolvarea unui partid politic urmau să fie închise cluburile şi localurile lor de
întrunire. Actul de dizolvare a partidelor politice a trezit nemulţumirea:
partidele PNŢ şi PNL, prin liderii lor, au alcătuit, la începutul lunii aprilie
1938, un memoriu de protest adresat regelui. Pentru a controla mai bine situaţia
din ţară, la 14 august 1938 s-a decretat o nouă reformă administrativă. Pe lângă
vechile unităţi administrative - judeţul, plasa, comuna, s-a adăugat ţinutul, în
număr de zece la nivelul ţării, şi condus de un rezident regal numit de rege. De
asemenea, primarii urmau să fie numiţi pe şase ani.
încercând să confere noului regim politic şi un suport social, la propunerea
lui Armând Călinescu, figură importantă a guvernelor din perioada anilor 1937-

UNIVERSUL
ASASINAREA PRIMULUI MINISTRU â"4N0 CIUNESCU
fz
pwnta ost
Ziarul "Universul", despre asasinarea primului ministru Armând Călinescu
1939, la 16 decembrie 1938 s-au pus bazele Frontului Renaşterii Naţionale (F.R.N.),
unica formaţiune politică autorizată, de fapt primul partid "de masă", în opinia
iniţiatorilor săi. Şeful său suprem a fost regele, ce coordona activitatea
Directoratului, Consiliului Superior şi a celor trei secretari generali. Membrii
partidului purtau uniforme albastre. Ulterior, apartenenţa la acest partid a
devenit o condiţie pentru promovarea în funcţii. în vara anului 1940, partidul şi-a
schimbat denumirea în Partidul Naţiunii. Alegerile, organizate sub un control
strict al autorităţilor, la 1-2 iunie 1939, au dat câştig de cauză F.R.N. La 3
iunie, un decret-lege a cerut tuturor deputaţilor şi senatorilor să poarte uniforma
"Frontului" şi să presteze jurământ de credinţă monarhului, considerat de
propaganda oficială "salvatorul" ţării. Au refuzat însă acest lucru, între alţii,
luliu Maniu, Ion Mihalache, C.I.C. Brătianu care, deşi senatori de drept, au fost
consideraţi demisionaţi.
Regimul autoritar a impus şi desfiinţarea sindicatelor, ce numărau, în ani
1938, peste 80 000 membri, şi înlocuirea Jer cu breslele, ale căror atribuţii au
fos drastic reduse. Ziua de 1 Mai a fost declarată sărbătoare, cu care prilej era
convocate adunări ale breslelor. La 15 decembrie 1938 s-a reorganizat Straj, Ţării,
organizaţie ce grupa toate fetele între 7-21 de ani şi toţi băieţii între 7-1 ani.
Organizaţia şi-a propus adularea instituţiei monarhice şi a reprezentantuli său. La
22 februarie 1940 s-au constituit, sub egida Ministerului Munci aşezămintele "Muncă
şi Voie Bună", ce urmau să educe pe tineri în spirite ataşamentului faţă de regimul
personal al regelui.
După moartea, la începutul lunii martie 1939, a lui Miron Cristea, Arman
Călinescu a fost numit în fruntea guvernului (6 martie). El s-a aflat în aceast
funcţie până la asasinarea sa de către legionari, în 21 septembrie 193? conducând
şi Ministerul de Interne, şi cel al Apărării Naţionale. Guverm Ca///7esa/s-
astrăduit, pe căi politico-diplomatice şi militare, să înlăture primejdi cotropirii
României de către trupele naziste, mai ales că presiunea Reichului sporit masiv în
Europa de Sud-Est, inclusiv asupra ţării noastre, după cotropire restului
Cehoslovaciei, în martie 1939, de către hitlerişti. în acest contex acordul
economic româno-german din noaptea de 22/23 martie 1939 a fost L act eminamente
diplomatic, de esenţă economică, generat de realităţile dip/t matice
internaţionale. Concesiile economice făcute germanilor de guvernul de I Bucureşti
nu au schimbat practic cu nimic structura comerţului exterk

31

Funeraliile Iul Armând Călinescu, în 1939

românesc. La 1 mai 1939, populaţia Bucureştiului, toate forţele politico-demo-
cratice şi-au manifestat hotărârea de a apăra graniţele ţării împotriva oricărui
pericol extern. ■**
în perioada regimului autoritar, camarila regală s-a aflat la apogeul
influenţei sale politice. Ea a grupat o serie de oameni politici, financiari şi
bancheri, care au avut, deseori, un cuvânt greu de spus într-o serie de probleme
importante ale ţării.
Un capitol important al vieţii politice interne din această perioadă l-au
constituit şi raporturile sinuoase şi contradictorii dintre Caro/ al //-/ea şi
legionari. Dacă până către 1938, regele a sperat să-i folosească ca o masă de
manevră pentru a-şi întări regimul, după instaurarea regimului personal, iniţial
justificat prin primejdia legionară, raporturile între cei doi factori politici s-
au încordat din nou. Scrisoarea jignitoare a lui Corne/iu Codreanu, adresată, la 26
martie 1938, lui Nicolae lorga, a furnizat autorităţilor ocazia ca, pe baza
prevederilor decretului-lege din 14 aprilie 1938, privind apărarea ordinei în stat,
să încrimineze organizaţia legionarilor, dezvăluind prin numeroase documente care
atestau legături cu Germania şi Italia, stipendii primite din partea acestora,
pregătirea unor acte teroriste. Pe baza acestor probe, Corneliu Codreanu şi unii
lideri legionari au fost condamnaţi la închisoare. Conducătorul legionar a cerut
adepţilor săi să se supună pentru a nu pune în pericol viaţa celor închişi.
Sub impulsul presiunilor Reichului asupra României, după semnarea Dictatului
de la Munchen' din 29/30 septembrie 1938, care a sacrificat
320 \

Cehoslovacia Germaniei, cu concursul Franţei şi Angliei, în ţară au început noi

agitaţii legionare. La 28 noiembrie 1938, uri grup de legionari a încercat să îl
asasineze pe Florian Ştefănescu-Goangă, rectorul Universităţii din Cluj. în aceste
împrejurări, pe drumul de reîntoarcere în ţară, după vizitele efectuate în Franţa,
Marea Britanie, Belgia şi Germania, regele Carol al //-/ea a dispus suprimarea
conducătorilor legionarilor. Au fost executaţi, astfel, sub pretextul că au
încercat să fugă de sub escortă, pe drumul de la Râmnicu Sărat la Jilava, Corne/iu
Codreanuşi alţii2 legionari.
Prăbuşirea regimu!u! autoritar ai iu; Carol al U4e.j ". s urrrănk r,.,ji". în 6
septembrie 1939, în condiţiile unui nou conflict mondial, România s-a proclamat
neutră. Neutralitatea sa a avut însă un caracter clar antihitlerist şi favorabil
Poloniei pe care a sprijinit-o. Situaţia României în 1939 a fost decisă însă de
raporturile între două grupări de state: pe de o parte Anglia şi Franţa, iar pe de
altă parte,' Germania şi Uniunea Sovietică. Pactul germano-sovietic din 23 august
1939, cunoscut şi sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov, a fost un şoc pentru
cercurile oficiale de la Bucureşti, deoarece ţara noastră nu avea relaţii bune cu
nici unul din statele care îşi împărţiseră practic sferele de influenţă în Europa
răsăriteană, ceea ce a şi grăbit declanşarea celui de-al doilea război mondial.
La 21 septembrie 1939, sub directa îndrumare a lui Horia Sima, noul şef al
Gărzii de Fier, legionarii l-au asasinat pe primul ministru Armând Călinescu. După
atentat, Garda şi-a pierdut caracterul de organizaţie politică şi a devenit o
organizaţie clasică teroristă, în slujba Reichului nazist. Atentatul a determinat o
ripostă dură a autorităţilor. Noul guvern (21-27 septembrie), condus de generalul
Gheorghe Argeşanu, a ordonat executarea a peste 300 de legionari, aproape toată
conducerea partidului.
La 28 septembrie 1939, pentru a mai domoli reacţia Germaniei, a fost numit
prim-ministru Constantin Argetoianu, până pe 23 noiembrie când este numit, din nou,
ca şef al guvernului, Gheorghe Tătărescu. Cel din urmă, ca şi regele de altfel, a
cerut tuturor oamenilor politici să se reconcilieze şi să salveze ţara în noua
conjunctură internaţională, marcată de victoriile puterilor fasciste. Au profitat
de ofertă însă, în principal, legionarii; la 18 aprilie 1940 s-a legalizat, pnntr-o
întâlnire a regelui cu o delegaţie de legionari, împăcarea lui Carol al //-/ea cu
Garda de Fier, la 29 mai 1940, Horia Sima, reîntors în ţară, fiind primit de Carol
al //-/ea într-o audienţă, la Palat. Toate acestea au grăbit prăbuşirea regimului
monarhiei autoritare.
în vara anului 1940, victoriile Axei şi adâncirea izolării internaţionale a
României au desăvârşit criza regimului carl/st. înfrângerea catastrofală a Franţei,
principalul aliat al României, de către Germania hitleristă, a decis reorientarea
politică a ţării noastre care, în urma Consiliului de Coroană, la 28 mai 1940,
renunţă la politica de neutralitate, iar pe 30 iunie la garanţiile anglo-franceze,
peste zece zile a părăsit şi Liga Naţiunilor. Legionarii au devenit, pentru prima
dată de la crearea organizaţiei lor, membri ai guvernului. în guvernul format de
Gheorghe Tătărescu, la 28 iunie 1940, o dată cu impunerea cedării către U.R.S.S. a
Basarabiei şi a nordului Bucovinei, Horia Sima a fost numit subsecretar de stat la
Ministerul Cultelor şi Artelor; Garda de Fier a devenit partid politic de
guvernământ.
321

Debrecen
Oradea
tonta H eâiîţ, / J0*1* Bicaz0 oPia )eamţ
,Nuceto CâmpilTu o iârg eş / Bacau0J
- . ,. - ' brucfo rO ■ . dolMier?UreaoTQUb
oTImişoara HunedSaTa Oră tie 0 Sibju3Trf=aaărfck f Gt)e6rghe ecuci
â P Ua ' Tatarbunar
ara Hun
ujgoj
Kikmda

<§atu Mare Carei Baialvtareo

Cisnădieo Haţeg o Caransebeş 3 Petroşani
Râmnicu Vâlce Târgu Jiu

Câmpulung
Vatra Dome
"Briş'o; Focsan'o
\ oPredea\ Râmnicu oCâmpulung Curte ! Argeş oCampina
o Ploieşti

-v Chişmău o
TighinerUTirasPo1
:Comrat Cetatea
Chilia Nouă
I Şerpilo
iuJina

Turnu SeWin

Vidin

Calafat
Lom

o Roşiori de Vede
Giurgiu Turtucaia
i Măgurele FJU

Graniţele României în toamna anului 1940

" Kficopoie

o Bazargic Balcic

Granlţato RomAnial în

atniMlui 1940
 La 4 iulie 1940 s-a constituit guvernul Ion Gigurtu, pe care Mihail
Manoilescu, care ocupa funcţia de ministru de externe, l-a numit "guvernul
disperării regale". în cadrul său au intrat trei legionari, şi anume Hor/a Sima V.
Noveanu şi Augustin Bideanu. Guvernul a dezlănţuit o politică antidemocratică,
trecând la arestarea unor lideri politici, la stabilirea domiciliului obligatoriu.
La 9 august 1940 s-a interzis populaţiei evreieşti să ocupe funcţii publice în
administraţie, în armată şi să aibă proprietăţi. Prin aceasta se deschidea sena
unor măsuri cu caracter antisemit, printre puţinele în istoria României.
Antisemitismul ca şi naţionalismul au fost însă moderate, populaţia evreiască
numărând, în pragul războiului, 800 000 locuitori, diferiţi ca grad de cultură, mod
de viaţă, dar uniţi prin apartenenţa la religia mozaică. Totodată, au fost limitate
posibilităţile de acţiune ale breslelor.
Apetitul pentru putere al legionarilor a sporit, în continuare foarte mult, în
vara anului 1940. în luna iulie, Horia Sima şi apoi ceilalţi membri legionari din
guvern au demisionat pentru a se ocupa exclusiv de reorganizarea Gărzii de Fier şi
pentru a obţine sprijinul hitleriştilor. Pierderile teritoriale din vara anului
1940 - Basarabia, nordul Bucovinei, ţinutul Herţei, nord-vestul Transilvaniei,
Cadrilaterul, care au mutilat grav fiinţa de stat a României- au accentuat criza de
autoritate a regimului carlist, criticat tot mai insistent de principalele forţe
politice interne. La sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie 1940 au
avut loc în ţară numeroase manifestaţii populare împotriva dictatelor ce
sfârtecaseră România. Aceasta a grăbit hotărârea monarhului de a încredinţa
conducerea guvernului unei personalităţi capabile să refacă ordinea în ţară, care
să se bucure de încrederea Gărzii şi a partidelor. Acesta a fost generalul Ion
Antonescîi.
Incertitudinea şi îngrijorarea care cuprinseseră ţara, faptul că regele Caro/
al //-/ea era considerat vînovat de dezastrul ţării, fără o bază socială de
susţinere, violent criticat de liberali şi naţional-ţărănişti, asaltat de
legionarii sprijiniţi tot mai intens de la Berlin, ce nu vedea cu ochi buni
menţinerea unui rege compromis, au decis soarta regimului carlist ce s-a prăbuşit,
la începutul lunii septembrie 1940, prin abdicarea regelui.
* * *
ARMÂND CĂLINESCU despre instaurarea regimului monarhiei autoritare
"10 februarie 1938. Goga e chemat în audienţă Rex îi spune că trebuiesc
amânate alegerile Goga îşi dă demisia Sunt convocaţi foşti prim-miniştri. Seara se
constituie guvernul nou, sub preşedenţia patriarhului. La 1 noaptea se ţine la
palat Consiliu sub preşedenţia regelui Proclamaţie, ofiţeri ca prefecţi etc."
TEMĂ
1 Caracterizaţi esenţa monarhiei autoritare carliste.
2. Subliniaţi semnificaţia politică a Constituţiei din 1938.
3. Care au fost raporturile dintre regele Carol al II şi mişcarea legionară în anul
1938?
323

TRAGICUL AN 1940 ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

- POZIŢIA ROMÂNIEI FAŢĂ DE DECLANŞAREA CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI
MONDIAL.
- ACŢIUNI DIPLOMATICE ROMÂNEŞTI ÎN -VEDEREA SALVĂRII PĂCII ÎN
SUD-ESTUL EUROPEI.
-DETERMINAREA RAPORTURILOR ROMÂNO-SOVIETICE. NOTELE
ULTIMATIVE PRIVIND BASARABIA SI BUCOVINA. -SCHIMBAREA POLITICII EXTERNE
A ROMÂNIEI. APROPIEREA DE
GERMANIA.
- TRATATIVELE ROMÂNO-MAGHIARE SI DICTATUL DE LA VIENA. CEDAREA
CADRILATERULUI. PRĂBUŞIREA ROMÂNIEI MARI.
A doua zi după atacarea Poloniei de către Germania, Ungaria punea pe picior de
război întregul său aparat de stat, intenţiile sale agresive fiind clar conturate.
Masive concentrări de forţe armate se vor semnala curând şi la frontiera româno-
sovietică de pe Nistru.
Pozif". "• • ■ -'• K r1
m< riial. Aceasta a fost clar exprimată în declaraţia guvernamentală din 4
septembrie, aprobată de Consiliul de Coroană, două zile mai târziu. Obiectivul
politicii externe al ţării noastre era să asigure buna înţelegere cu toţi vecinii
(inclusiv prin încheierea unor pacte de neagresiune). în condiţiile apărării ferme
a graniţelor, statele înţelegerii Balcanice erau chemate să adopte o poziţie faţă
de evenimente.
Mersul complet defavorabil al războiului pentru Polonia a îngrijorat cercurile
politice româneşti care, păstrând o strictă neutralitate, oficial, au înţeles,
totuşi, să acorde acestei ţări învinse, un preţios aliat în perioada interbelică,
întreg sprijinul.
Este ştiut că tezaurul polonez, estimat la 230 milioane de zloţi (aproximativ
45 milioane de dolari), a tranzitat pe teritoriul românesc, înainte de a fi
îmbarcat, la 15 septembrie 1939, pe un vas englez, în portul Constanţa. Puţină
vreme, apoi, după ce la 17 septembrie 1939 Uniunea Sovietică a atacat la rândul ei
Polonia, ocupând Bielorusia şi Ucraina apuseneană, prima grabnică materializare a
anexelor secrete ale pactului Ribbentrop-Molotov, guvernul român a acceptat ca
preşedintele şi întreg guvernul polonez să treacă frontiera în ţara noastră, cu
condiţia de a nu desfăşura nici o activitate politică. îi vor urma peste 100 000
refugiaţi, dintre care 60 000 militari. Atitudinea României nu s-a schimbat nici
după asasinarea lui Armând Călinescu, crimă premeditată, ordonată de la Berlin (21
septembrie 1939).
Acţiuni • ea salvării păcii ui
E\ ~pei. în noua situaţie au fost dezvoltate acele iniţiative diplomatice menite
să
'XOA

menţină sud-estul Europei şi zona Balcanilor în afara conflictului mondial şi să

asigure ţărilor din această zonă a lumii păstrarea neştirbită a frontierelor lor.
Proiectul "Blocul balcanic", lansat la Jebe/\a 19 septembrie 1939, la
întâlnirea miniştrilor de externe român şi iugoslav, urmărea atragerea Bulgariei în
înţelegerea Balcanică, chiar în condiţiile satisfacerii unor revendicări
teritoriale. O lună mai târziu (28 octombrie 1939) erau făcute propuneri în sensul
realizării unui "Bloc al neutrilor", în care ar fi urmat să intre înţelegerea
Balcanică, Bulgaria, Ungaria'şi Italia. Neutralitatea şi neagresiunea statelor
membre între ele erau principiile de bază ale noii alianţe. Din păcate, atât prima
cât şi cea de-a doua iniţiativă nu au condus la rezultate concrete datorită
opoziţiei sistematice a vecinilor revizionişti ai României şi a susţinătorilor lor
din umbră, Germania şi Italia.
Primele luni ale anului 1940 au găsit înţelegerea Balcanică divizată. în locul
politicii "înţelegătoare, dar ferme" cerută intens de ţara noastră, în faţa
permanentelor revendicări teritoriale ungare şi bulgare, Turcia şi Iugoslavia
solicită ţării noastre concesii (o vor face şi în zilele de 2-A februarie 1940 la
Belgrad, la ultima sesiune a Consiliului Permanent al acestei organizaţii).
într-o notă datată 26 martie 1940, Grigore Gafencu, ministrul de externe al
României, sublinia precaritatea situaţiei României în condiţiile în care soarta
noastră părea a fi hotărâtă de înţelegerea Marilor Puteri vecine (sunt vizate
desigur Germania şi U.R.S.S.) şi "în căutarea unei soluţii tranzacţionale trebuie
să rezistăm şi să câştigăm timp". Se recomanda prudenţa desăvârşită faţă de anglo-
francezi, care nu ne puteau da nici un sprijin efectiv. Singurul ajutor aşteptat
era cel al ţărilor înţelegerii Balcanice, organizaţie care se va arăta, din păcate,
la fel de fragilă ca şi defuncta Mica înţelegere.
încă de la 4 aprilie 1940, V.M. Molotov a rostit, în Sovietul Suprem al
Uniunii Sovietice, un discurs în care a susţinut că "există o chestiune litigioasă
nerezolvată, aceea â Basarabiei", ceea ce, în alţi termeni, inaugura o nouă epocă
de pretenţii sovietice. Deveneau, mult mai repede decât s-ar fi crezut, întru totul
profetice aprecierile lui N. Titulescu, ale cărui insistenţe pentru semnarea unui
tratat de neagresiune cu marea putere din răsărit erau justificate căci, altfel,
"apropierea ruso-germană se va face împotriva noastră".
 Cele două luni care au urmat au sporit neliniştea cercurilor guvernamentale
române. Ocuparea Belgiei şi Olandei de către trupele Reichului, care se exprima în
termeni brutali la adresa conduitei noastre politice în aceste noi împrejurări,
intrarea iminentă a Italiei în război, situaţia gravă de la frontiera răsăriteană,
unde se instalaseră deja mai mult de 35 de divizii sovietice, precum şi
imposibilitatea, într-un caz de forţă majoră, de a primi vreun ajutor - iată tot
atâtea elemente care îndemnau la schimbarea politicii noastre externe.
La 28 mai 1940, primul ministru Gheorghe Tătărescu a remis ambasadorului
german Fabricius o notă în care se exprima neliniştea guvernului român pentru
situaţia de la frontiere. Răspunsul german din 2 iunie 1940 arăta interesul pentru
"o colaborare amicală şi intensivă între părţi", dar, pe de altă parte, tatona
cercurile politice de la Bucureşti în ce măsură erau dispuse să ia în considerare
cererile de revizuire a frontierelor solicitate de vecini.
în consecinţă imediată, cu două zile înainte de capitularea Franţei (20 iunie
1940), guvernul de la Bucureşti a anunţat hotărârea de a întări şi de a extinde
325

colaborarea germano-română în toate domeniile, hotărâre cerută atât de situaţia

geopolitică a ţării noastre, cât şi de noua ordine europeană.
Devenise clar că, în noile condiţii, menţinerea vechii politici de apropiere
de democraţiile occidentale trebuia abandonată, normalizarea raporturilor cu
Reichul fiind condiţionată de răspunsul pozitiv pe care România trebuia să-l dea
vecinilor săi revizionişti.
Deteriorarea raporturilor româno-sovietice. Notele ultimative privind
Basarabia şi Bucovina. Stahn şi acoliţii săi, conştienţi că victoriile germane în
Apus grăbesc războiul din Răsărit, a relansat "planul de expansiune" iniţiat la 17
septembrie 1939, ceea ce i-a determinat pe V.M. Molotov să afirme că rezolvarea
problemei Basarabiei şi Bucovinei nu suferă nici o amânare.
în acest sens, ministrul de externe sovietic a adresat o notă lui Schulenburg,
ambasadorul Germaniei la Moscova, în seara de 23 iunie, prin care se cerea
soluţionarea imediată a litigiului pentru Basarabia. Pretenţiile sovietice se
întindeau şi asupra Bucovinei, populată, în accepţiunea ministrului de externe
sovietic, de ucrainieni.
în răspunsul lui Ribbentrop, care a parvenit la Moscova la 25 iunie,
nemulţumirea Reichului, pentru că termenii acordului germano-sovietic fuseseră
depăşiţi, este evidentă. După ce se consimţea la anexarea Basarabiei, pretenţia
cedării Bucovinei este considerată drept ceva nou. Demersul german sublinia
importanţa soluţionării paşnice a acestui diferent, în contextul importanţei
economice excepţionale pe care o are România, ţară petrolieră şi cerealieră în
ansamblul intereselor germane. Solicitările germane nu au rămas fără ecou din
moment ce, a doua zi, dimineaţă, pe 26 iunie 1940, Molotov a limitat revendicările
sovietice la Basarabia şi nordul Bucovinei.
în seara aceleiaşi zile, la orele 22, ministrul român în capitala sovietică,
Gheorghe Davidescu, a fost chemat la Kremlin spre a i se înmâna nota ultimativă
privind cedarea teritoriilor, mai sus numite, în 24 ore. înainte de a cunoaşte
hotărârea autorităţilor române, dar după ce a luat cunoştinţă de textul sovietic,
ambasadorul nostru a contestat vehement argumentele expuse, considerându-le complet
lipsite de temei. El a ţinut să afirme că vreme de 20 de ani România s-a străduit
să întreţină raporturi de bună vecinătate cu U.R.S.S., cu convingerea că "ţara
noastră, puternică în graniţele ei etnice, este o garanţie de securitate pentru
toţi vecinii ei".
Discuţia a continuat cu accente contradictorii. Molotov a insistat asupra unui
răspuns imediat, în speranţa unei reglementări paşnice, altfel recursul la forţă
fiind inevitabil. Gheorghe Davidescu a apreciat că termenul de 24 de ore este
insuficient pentru retragerea din cele două provincii, de asemenea neîndestulător
spre a se lua o hotărâre la Bucureşti.
Ziua de 27 iunie a fost deosebit de agitată. Activitatea diplomaţiei române a
urmărit, în primul rând, reacţia Marilor Puteri şi a ţărilor din înţelegerea
Balcanică (Germania, Italia, Turcia, Grecia şi Iugoslavia) la ultimatumul sovietic.
Departe de a fi încurajatoare, aceste contacte, de ultimă oră, au subliniat o dată
mai mult izolarea completă a ţării noastre şi au determinat răspunsul aşteptat la
Moscova.
Regele Caro/ al //-/ea nota în însemnările sale: "...Această ştire m-a trăznit
ca o lovitură de măciucă şi m-a revoltat în cel mai înalt grad. Este un lucru atât
326

de oribil, încât nici o minte românească nu poate s-o conceapă. Oricare ar fi

riscurile, părerea mea este că trebuie să rezistăm la astfel de injoncţiuni...".
Suveranul era foarte conştient că, odată început războiul cu U.R.S.S., s-ar fi
conturat imediat alte două fronturi: cel cu Ungaria la apus şi în sud cu Bulgaria.
Era ceea ce nu dorea nici Germania, vital interesată ca România, potenţială bază de
materii prime pentru războiul din Răsărit, să nu devină teatru de operaţiuni
militare.
Rezistenţa sau cedarea au fost cele două variante ale alternativei tragice în
care se găsea România şi pe care Ie-a luat în discuţie Consiliul de Coroană,
convocat de două ori în cursul zilei. în cele din urmă, nevoia de a păstra armata
şi statul s-au dovedit mai puternice. Din 26 de participanţi doar 6 s-au pronunţat
pentru rezistenţă, în frunte aflându-se profesorul Nicolae /orga, urmat de Silviu
Dragomir şi Ştefan Ciobanu.
Răspunsul la nota ultimativă din 26 iunie conţinea angajamentul guvernului de
a proceda imediat "la discutarea amicală şi de comun acord a tuturor propunerilor
guvernului sovietic", cu indicarea datei şi locului unde să se desfăşoare
negocierile. Cum s-a spus, nu era un refuz, dar nici acceptarea explicită a
pretenţiilor sovietice. Remis la 27 iunie, orele 20.50, s-a primit răspunsul
Ministerului Afacerilor Externe de la Moscova la 28 iunie, ora 1.30.
Deşi l-a considerat imprecis, la asigurările lui Gh. Davidescu că propunerea
sovietică a fost acceptată, guvernul sovietic a formulat un nou ultimatum în
5puncte. Evacuarea Basarabiei şi din nordul Bucovinei urma a se face în 4 zile (de
la 28 iunie, orele 14), a doua zi Cernăuţii, Chişinăul şi Cetatea Albă urmând a se
afla, deja, sub ocupaţie sovietică. Guvernul român se arăta de acord, dar cerea ca
evacuarea să se facă într-un timp mai îndelungat "din pricina ploilor şi a
inundaţiilor care au stricat căile de comunicaţie".
Două chestiuni au apărut aproape imediat după intrarea trupelor sovietice în
Basarabia şi în nordul Bucovinei. Unităţile de ocupaţie s-au deplasat în teritoriul
evacuat mult mai repede decât se prevăzuse. încă pe 29-30 iunie se găseau pe Prut
şi au deschis focul asupra unor trupe româneşti, au dezarmat militari, au luat
prizonieri, au capturat material militar; pe de altă parte, în înaintarea lor pe
teritoriul Vechiului Regat a fost ocupată şi regiunea Herţa, care nu făcea parte
nici din Basarabia, nici din Bucovina. Cu toate protestele părţii române, situaţia
a rămas neschimbată.
Tragicele evenimente din iunie 1940 au avut consecinţe notabile şi în planul
relaţiilor internaţionale. Cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei a sporit în
intensitate acţiunile revizioniste ale Ungariei şi Bulgariei.
în consecinţă, noua politică externă a României avea să cunoască alte
manifestări semnificative.
Schimbarea polit'c"* t-fNme a Pomâniei, Apropierea de- Germapts în zilele
următoare cursul evenimentelor se precipită. La 30 iunie 1940 guvernul Tătărescu
renunţa la garanţiile anglo-franceze, la 1 iulie Caro/ al //-/ea cerând trimiterea
unei misiuni militare germane în România; la 2 iulie, regele Carol cerea lui Hitler
să garanteze frontierele noastre, iar la 4 iulie preşedinţia Consiliului de
Miniştri este încredinţată unei personalităţi bine văzută la Berlin, Ion Gigurtu.
în ziua de 5 iulie, I. Gigurtu declară intenţia unei "integrări sincere" la
sistemul Axei. Devenise însă clar că, în noile condiţii, supravieţuirea statului nu
327

se putea face fără alte concesii dureroase, motiv pentru care, la 6 iulie 1940,
Carol al //-/ea anunţa pe Hitler că este dispus să înceapă negocieri cu Ungaria şi
Bulgaria. în zilele următoare, conducători politici maghiari şi bulgari sunt
primiţi la .Berlin, unde li se promite sprijin pentru revendicările lor
teritoriale.
La 15 iulie 1940, Adolf Hitler a adresat regelui Carol al //-/ea o scrisoare
în care, după ce afirma că Germania nu are interese teritoriale nici cu România,
"nici cu Ungaria sau Bulgaria, cerea o înţelegere paşnică între aceste trei ţări în
chestiunile care le despart, abia după aceasta va avea sens pentru ţara sa "să
clarifice posibilitatea unei colaborări mai strânse".
Răspunsul suveranului, transmis la Berlin de primul ministru şi ministrul de
externe român la 26 iulie 1940, în cursul unor convorbiri oficiale cu Hitler,
cuprindea, în esenţă, următoarele: acceptarea tratativelor cu Ungaria şi Bulgaria
nu se poate abate de la principiul etnic posibil a fi satisfăcut prin schimbul de
populaţie, ce ar trebui efectuat sistematic şi obligatoriu; reglementările
teritoriale româno-ungare şi bulgare să se facă într-un cadru mai larg împreună cu
alte state care exprimă cerinţe similare; se refuză arbitrajul puterilor Axei;
sacrificiile pe care le accepta România trebuie să conducă la o pace definitivă,
raporturi prieteneşti cu toţi vecinii şi o nouă ordine politică a cărei răspundere
şi-a asumat-o Reichul. S-a convenit, la cererea Fiihrerului, ca negocierile pe
această bază să înceapă imediat, la sfârşitul lor Germania urmând a garanta
României noile graniţe.
Iluziile cercurilor conducătoare româneşti că pretenţiile maghiare ar putea fi
satisfăcute printr-un simplu schimb de populaţii aveau să se destrame, practic,
câteva zile mai târziu. Deteriorarea raporturilor sovieto-germane, datorate modului
în care Stalin depăşise prevederile pactului Ribbentrop-Molotov, apropia data unui
conflict în Est, ori, în noua situaţie, Germania avea vitală nevoie nu numai de
petrolul şi de cerealele româneşti, ci şi de valoarea strategică a Munţiilor
Carpaţi. Nu mai surprindea deci, că atunci când, în ziua de 31 iulie 1940, la
Berghof era hotărâtă soarta Uniunii Sovietice - "Rusia trebuie lichidată. Termen -
primăvara 1941", Hitler satisfăcea şi pretenţiile horthyste sfârtecând
Transilvania.
Trarativeie roniâno-maghiare. Dictatul de la Viena. Cedarea Cadrilate ru im
Prăbuşnea României Mari. începutul lui august 1940 a grăbit desfăşurarea
evenimentelor. Paralel cu măsuri menite să câştige simpatia Germaniei - la 8
august, printr-un acord economic, întreg surplusul de cereale era livrat acestei
ţări - se desfăşoară un intens schimb de note şi memorii între guvernul român şi
cel ungar în vederea negocierilor anunţate. Fiecare parte rămâne însă consecventă
poziţiei sale iniţiale: principiul etnic (diplomaţii de la Bucureşti) contra celui
teritorial (susţinut de Budapesta).
în acest stadiu se desfăşoară, la Turnu Severin (16-24 august) şi la • Craiova
(19 august), tratativele româno-maghiare şi respectiv româno-bulgare. De asemenea,
în ceea ce priveşte contenciosul dintre Sofia şi Bucureşti, încă la 21 august 1940
s-a ajuns la înţelegerea privind cedarea Cadrilaterului şi revenirea la frontiera
dintre cele două ţări, din 1912.
în ziua de 16 august, delegaţia maghiară condusă de Andras Hory a solicitat
României un teritoriu de 69 000 km2 cu o populaţie de 3.900.000 locuitori, dintre
care peste 2 200 000 români. Evident, cererile maghiare au fost respinse. Punctul
de vedere al delegaţiei române conduse de Vaier Pop, exprimat la 19 august, era în
sensul unui schimb de populaţii, cu un corectiv

"O

Delegaţia română care a semnat Dictatul de la Viena, din 1940

Ziarul "Ştirea", despre Dictatul fascist de la Viena, din 1940

f B> 24*4

APARE ZtLHK
4 pus. â Iul

Stima
Deplângem jumătate Ardealul
KIULTlîii llilîlIJillI Pif ir -n ilf 1
msilfat" •! i prt*ltor ta mmewu
329

teritorial care să permită evacuarea completă a ungurilor din România.

Plenipotenţiarii maghiari insistă însă asupra principiului teritorial, ceea ce
determină întreruperea tratativelor. La 23 august 1940, un Consiliu de Coroană
însărcina pe Vaier Pop: 1) să obţină prealabil şi ca o condiţie sine qua non de la
unguri acceptarea principiului etnic după care urma să se facă un schimb de
populaţie total şi obligatoriu între cele două ţări. 2) numai după strămutarea
efectivă a "minoritarilor" unguri la graniţa de vest urma să se calculeze suprafaţa
strict necesară existenţei lor, cu indicarea regiunii în care s-ar face
strămutarea.
Reluate la 24 august, în condiţii în care fiecare delegaţie îşi păstra punctul
de vedere, negocierile se întrerup, din nou, de data asta definitiv.
Evident, nemulţumiţi de perspectiva convorbirilor româno-maghiare şi, în
contextul sporirii actelor agresive ale Ungariei horthyste la adresa României, la
26 august J. Ribbentrop şi G. C/ano, miniştrii de externe al Germaniei şi respectiv
al Italiei, se înţeleg asupra unei întâlniri "în patru", la Viena, în cursul căreia
ar urma să fie "sfătuite", amical, cele două părţi aflate în conflict. în ziua de
27 august, potrivit intereselor economice, politice şi militare ale Germaniei,
Hitler stabileşte limitele partajului Transilvaniei. Seara, ministrul de externe
român, M. Manoilescu, invitat în capitala Austriei, a fost investit cu "depline
puteri pentru tratative privind relaţiile româno-maghiare".
Atmosfera în care urmau să se desfăşoare cele două zile vieneze ale delegaţiei
române era bine "pregătită". Avioane militare maghiare violau repetat spaţiul
aerian naţional, iar la frontiera răsăriteană grănicerii sovietici provocau, în
continuare, incidente.
La 29 august 1940, în jurul orelor 15, au început, la Viena, convorbirile
Ribbentrop-Ciano-Manoilescu. Deşi nu-l solicitase, guvernul român a fost obligat să
accepte arbitrajul celor două puteri ale Axei, după care frontierele rămase arfi-
fost garantate. Reîntors la hotel, Manoilescu avea să sintetizeze această discuţie
astfel: "Este îngrozitor; ni se cere un arbitraj pe care trebuie să-l acceptăm până
astă seară şi care pune în discuţie o cesiune între 25 000 şi 65 000 kmp. Dacă nu
îl acceptăm va fi sfârşitul României. Mi-au spus-o clar".
între timp, într-o tensiune extraordinară şi sub presiunea comunicărilor
alarmante de la Viena, se va desfăşura, până către orele 4 ale dimineţii de 30
august, primul Consiliu de Coroană de la Bucureşti în chestiunea Transilvaniei. Cu
19 voturi pentru, 10 contra şi o abţinere, arbitrajul este acceptat în condiţii în
care România "trebuie să aleagă între salvarea fiinţei politice a statului nostru
şi posibilitatea dispariţiei lui".
în ziua de 30 august, la orele 15, la palatul Belvedere, cu participarea
tuturor celor 4 delegaţii (cea maghiară alcătuită din Istvân Csâkyşi Păi Teleky)
avea să se consume "Dictatul de la Viena". După discursurile lui Ribbentrop şi
Ciano şi după ce s-a refuzat cuvântul lui Manoilescu, s-a dat citire, mai întâi în
germană, apoi în italiană, actului de arbitraj. împotriva realităţii, se susţinea
că el a fost cerut şi de guvernul român şi că limita cedărilor teritoriale sub
presiune străină se stabilise după "o nouă convorbire" cu miniştrii de externe
român şi ungar.
"Veni apoi momentul culminant. Pe masă stătea împăturită harta, ca o sentinţă
de moarte... Am observat întâi că este o hartă românească. Am desfăcut-o cu nordul
în jos, ceea ce m-a făcut să nu mai înţeleg nimic. Mi-a ,
330
" fr.nlir .C-Î dea Z-t .*■
B"i".er Ar.lcce Ler.s
B; rech ale •ndguli Tcrpflicitau, ih.i

as 30. At ct
întors-o Schmidt... Am urmărit cu ochii graniţa care pornea de la Oradea către
răsărit, alunecând sub linia ferată şi am înţeles că cuprindea şi Clujul... Am
început să nu mai văd. Când mi-am dat seama că graniţa coboară în jos ca să
cuprindă secuimea am mai avut în disperarea mea un singur gând: Braşovul! O mică
uşurare: Braşovul rămânea la noi".
Facsimilul ultimei pagini a Dictatului de la Viena
Erau de fapt 43. 492 km2 cu o populaţie de 2.667.007 locuitori din care 50,2%
români, 37,1% unguri, 3% germani. Evacuarea acestui teritoriu urma a se face în
etape, vreme de 15 zile. Păstrarea cetăţeniei române era condiţionată de trecerea
în ţară, într-un an. Cu
acelaşi prilej, ministrul de externe român a semnat şi actele de cedare a
Cadrilaterului. în schimb, el ducea la Bucureşti scrisorile de garanţie germană şi
italiană pentru inviolabilitatea şi integritatea statul român.
Un al doilea Consiliu de Coroană, desfăşurat la Bucureşti în noaptea de 30/31
august 1940 (ora 0-2,15), lua cunoştinţă de "Dictatul de la Viena". Cu acest
prilej, marele istoric N. lorga rostea un apel către poporul român din teritoriile
ocupate "nu pentru rezistenţă armată", în condiţiile de atunci imposibilă, ci în
"speranţa vremelniciei acestui sistem de stăpânire a naţiunii cu impunere de sus",
valabil doar în vreme de război sau de revoluţie. Şi încheia: "îndată de se va
reveni la o stare de lucruri cât de cât constituţională... stăpânitorii aceştia,
care prin vicleşug s-au strecurat, vor întâlni rezistenţa poporului românesc şi
aceasta face mult mai mult decât tot ce am fost în stare sau n-am fost în stare să
facem cu armata noastră".
La 5 septembrie 1940, în Camera Comunelor, premierul britanic Winston
Churchill declara: "Camera a aflat desigur că România a suferit de curând o gravă
mutilare teritorială... Dar noi n-avem de loc intenţia de a recunoaşte schimbările
teritoriale care se vor face în timpul războiului, în afara cazului că ele ar fi
urmarea unui acord prin bună înţelegere între părţile interesate".
Din prima notă ultimativă a guvernului sovietic privind cedarea Basarabiei, din 26
iunie 1940:
"în anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a
desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia,
călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu
ucrainieni, cu Republica Sovietică Ucraineană...
Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S S. a trecut în domeniul trecutului,
iar situaţia internaţională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor
moştenite din trecut..., U.R.S S.
331

consideră necesar şi oportun... să păşească împreună cu România la rezolvarea

imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei, Uniunii Sovietice..."
într-o discuţie cu regele Carol al //-/ea după dictatul de la Viena, liderul
Partidului Naţional Ţărănesc, I. Maniu, a avut următorul dialog cu suveranul:
"Din momentul când Maiestatea Voastră aţi inaugurat regimul absolutist v-aţi
asumat personal răspunderea, răspunderea care, într-un regim democratic parlamentar
trebuie să o poarte guvernele. Printr-o politică complet greşită şi în interior şi
în afară, din punct de vedere strategic şi tactic aţi reuşit să pierdeţi patru
provincii. în politică greşelile se plătesc şi se sancţionează ca şi în viaţa de
toate zilele". Regele a replicat "va să zică sunteţi de părere să abdic". La care
liderul P.N.Ţ. a declarat, fără echivoc: "Da, Majestate, nu văd altă soluţie".
Epilogul arbitrajului de la Viena în viziunea lui M. Manoilescu (într-un text scris
în 1947):
"Ca într-o melodramă de gust învechit, dar plină de deznodăminte drepte, toţi
cei vinovaţi de mutilarea Transilvaniei şi-au primit o cumplită pedeapsă. Hitler s-
a prăbuşit sub ruinele Reichului său; Mussolini a fost împuşcat ca un fugar la o
margine de drum; Ribbentrop a sfârşit în spânzurătoare; Ciano, la stâlp sub
gloanţele poruncite de bunicul copiilor lui; Teleky s-a sinucis când nemţii l-au
descoperit că îi trăda; Csâky a murit în condiţii stranii la două luni după
funestul arbitraj... Transilvania noastră e vrăjită".
TEMĂ:
1. Prezentaţi poziţia României faţă de atacarea de către Germania a Poloniei la
1 septembrie
1939.
2. Care au fost consecinţele pactului sovieto-german din 23 august 1939 pentru
România?

ROMÂNIA - "STAT NAŢIONAL LEGIONAR'

-CONTEXTUL INTERN SI INTERNAŢIONAL AL INSTAURĂRII REGIMULUI ANTONESCIANO-
LEGIONAR.
- PRINCIPALELE DIRECŢII ALE POLITICII INTERNE. CONTRADICŢIILE DINTRE
ION ANTONESCU SI LEGIONARI.
- REBELIUNEA LEGIONARĂ DIN IANUARIE 1941 SI CONSECINŢELE SALE.
Contextu' ' '-•" * Vî" •---! -• ;-,<-.--- -:., ■ ciano-legicnar în vara anului
1940, Europa trăia sub impresia victoriei germane pe frontul de apus, care dusese
la îngenuncherea Franţei şi a "Ţărilor de Jos" (Belgia, Olanda, Luxemburg). România
era izolată, astfel, de aliaţii săi tradiţionali - Anglia şi Franţa - şi suferise,
în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, grave atingeri ale suveranităţii naţionale
prin rapturile teritoriale - Basarabia, nordul Bucovinei, Nord-VestulTransilvaniei,
Cadrilaterul - care mutilaseră cumplit fiinţa naţională. Practic, România Mare nu
mai exista. Potenţialul său economia şi militar interesa însă, în mod deosebit,
guvernul de la Berlin, din perspectiva extinderii războiului în Europa de Est şi
Sud-Est.
Pe plan intern, se manifesta o intensă activitate a dreptei politice, şi în
special a Gărzii de Fier, încurajată de succesele repurtate de trupele naziste şi
de profunda criză de autoritate cu care se confrunta statul după tragicele cesiuni
teritoriale. Era absolut necesară, în acelaşi timp, o guvernare de mână forte care
să garanteze fruntariile ţării şi să pregătească refacerea unităţii naţionale,
salvând, astfel, fiinţa statului român. Acestor cerinţe Ie-a corespuns, cu mijloace
adecvate timpului în care a trăit şi activat, personalitatea generalului Ion
Antonescu .
La 1 septembrie 1940, luliu Maniu s-a întâlnit cu Ion Antonescu, la Ploieşti,
şi a discutat cu acesta înlăturarea regelui Caro/ al //-/ea şi formarea unui
cabinet de coaliţie. Tratativele au continuat'în zilele următoare şi cu
conducătorii liberali şi şefii legionarilor în vederea constituirii unui guvern de
"uniune naţională". Paralel, legionarii au întreprins atacuri asupra instituţiilor
de stat şi a unităţilor militare, soldate cu victime.
La 4 septembrie 1940 orele 12, Ion Antonescu a fost însărcinat de regele Carol
al II cu formarea noului guvern. în ziua următoare, acesta a suspendat
1 Ion Antonescu (1882-1946) a fost om politic şi militar. A îndeplinit funcţii
importante - şeful secţiei Operaţii de la Marele Cartier General în anii războiului
pentru reîntregire, ataşat militar la Londra şi Paris, comandant al Şcolii
Superioare de Război, şef al Marelui Stat Major, ministru de război. Fire dârză şi
hotărâtă, a criticat corupţia şi afacerile veroase ce domneau în rândurile
camarilei regale şi a intrat în conflict cu Carol al II, care i-a fixat domiciliu
forţat la mănăstirea Bistriţa. După numirea sa la conducerea statului, prin
întreaga politică pe care a desfăşurat-o, până la 23 august 1944, a fost şi rămâne
o personalitate controversată.
333

Constituţia şi a dizolvat Corpurile legiuitoare după ce, la cererea generalului, de

acord cu legionarii, sub presiune şi ameninţare, regele i-a conferit puteri depline
în dimineaţa zilei de 5 septembrie, orele 3,50, ceea ce a dus la modificarea
regimului politic. Cu sprijinul unor adjutanţi regali şi comandanţi militari,
beneficiind şi de concursul ministrului Germaniei la Bucureşti, Wilhelm Fabricius,
Ion Antonescu i-a cerut lui Carol al II să abdice. Regele, după o serie de
consultări cu unii apropiaţi - Vaier Pop, Mihail Manoilescu, A.C. Cuza, Gheorghe
Brătianu- şi după obţinerea unor garanţii că putea pleca nestingherit, a abdicat în
dimineaţa zilei de 6 septembrie (orele 6,10) şi, ulterior (7 septembrie, orele 3),
a părăsit tara cu o serie de bunuri ale patrimoniului naţional, precum o parte a
colecţiei de tablouri pe care Carol Io lăsase moştenire statului român.
La 6 septembrie i-a succedat la tron fiul său, Mihai I, care a depus
jurământul în prezenţa lui Ion Antonescu, a Patriarhului Nicodim şi a lui Gheorghe
Lupu, preşedintele înaltei Curţi de Casaţie. Dispunând de "puteri depline",
generalul a devenit însă depozitarul celor mai importante prerogative de conducere
a statului, intitulându-se "Conducător al statului". El s-a bucurat de puteri
deosebite, nefiind răspunzător în faţa vreunui for politic. Aflat într-o clară
poziţie de inferioritate în ierarhia politică, regele mai păstra doar unele
atribuţii simbolice, ca: numirea primului ministru (preşedinte al Consiliului de
Miniştri), comanda oştirii, conferirea de distincţii, baterea de monedă, acordarea
graţierii şi a amnistiei, numirea de ambasadori. Prin aceasta, se vedea în mod
deschis dorinţa generalului de a ţine sub control instituţia monarhică, chiar dacă,
din considerente politice, el s-a pronunţat pentru menţinerea ei, şi partidele
politice.
*
Noul guvern reflecta raportul de forţe politice din ţară, între general şi
Garda de Fier. încercarea lui Ion Antonescu de a -colabora cu conducătorii
Partidului Naţional Liberal şi Partidului Naţional Ţărănesc a eşuat, căci partidele
politice au refuzat să se asocieze unui regim autoritar. în consecinţă, s-a
constituit un guvern al dictaturii legionare, fără amestecul armatei, în care
adepţii lui Horia Sima deţineau vicepreşedinţia Consiliului de Miniştri,
portofoliul externelor, lucrărilor publice, muncii, educaţiei naţionale şi
cultelor. S-a inaugurat un condominium de putere între Ion Antonescu şi legionari,
în care cei din urmă au dorit mereu să-şi sporească puterea, iar primul a
considerat "alianţa" ca ceva temporar, sortit eşecului încă de la început.
La 14 septembrie 1940 România s-a proclamat "stat naţional-legionar", în care
Garda de Fier, ca o agentură teroristă în
Generalul Ion Antonescu primeşte slujba Germaniei şi influenţată de
teoria
jurământul legionarilor, la 6 octombrie .. . . .. .. . ■ .. .
" . .
a 1940 corporatismului italian, a dezvoltat, in chip
334

Mareşalul Ion Antonescu şi Regele Mihai I

demagogic, teoria utopică a "purificării" vieţii politice printr-o "revoluţie

naţională". La 14 noiembrie, /. Antonescu a întreprins o vizită în Italia, iar
peste o săptămână în Germania, unde a semnat, la 23 noiembrie, protocolul de
aderare a României la alianţa puterilor fasciste sau Pactul Tripartit. Se poate
aprecia că actul aderării a încheiat apropierea României de Reichul nazist, proces
declanşat de pactul sovieto-german din august 1939, de consecinţele sale imediate
pentru România. Ion Antonescu a ales, astfel, din cele două rele - Uniunea
Sovietică şi Germania hitleristă, pe cel pe care îl considera mai puţin rău pentru
binele ţării: în 1940, Reichul nazist era singura putere europeană care putea
sprijini România în faţa ameninţărilor şi agresiunii sovietice.
Totodată, el a cerut lui Hitler să trimită în România o misiune militară
germană, reînnoind solicitările mai vechi ale fostului rege Carol. Scopul acesteia
era de a asigura securitatea zonei Văii Prahovei, ale cărei rezerve petroliere erau
foarte importante pentru maşina de război nazistă şi pentru pregătirea armatei
române în perspectiva războiului cu Uniunea Sovietică. în realitate, era vorba de a
menţine dominaţia germană în România, şi în Balcani, proces la care concura şi
Legaţia Germaniei din Bucureşti, cu un personal tot mai numeros, şi al cărei
titular a fost numit, din ianuarie 1941, baronul Manfred von Killinger. încă din 10
octombrie 1940 se aflau în România peste 22 000 militari hitlerişti. Numărul lor a
sporit până în primăvara lui 1941 la 500 000, dintre care 130 000 au trecut apoi
Dunărea cu prilejul ofensivei trupelor naziste contra Iugoslaviei şi
335

Greciei. în aceste condiţii s-a ajuns la o deteriorare a relaţiilor ţării noastre

cu Marea Britanie, iar Statele Unite ale Americii au blocat fondurile româneşti în
băncile americane, pe motiv că România era "o ţară ocupată".
Principalele direcţii ale poa:nî ,u\~ - <' i Ar; ;•■< tîile dsn ■ on Ar
iC.sescu şi legionari. Dictatura legionară a promovat o politică profund
antidemocratică, de teroare, lichidând, de fapt, şi ultimele drepturi şi libertăţi
democratice. S-au creat detaşamente speciale ale poliţiei legionare. în octombrie
1940, pe lângă marile întreprinderi s-au numit comisari de românizare. încercând
să-şi consolideze puterea, legionarii au vrut să preia în ţară conducerea
prefecturilor şi primăriilor. Jafuri şi crime, masacre, exproprieri forţate,
răfuieli sângeroase cu foşti adversari politici, susţinători ai guvernării
carliste, o legislaţie reacţionară au marcat această perioadă. în acelaşi timp, Ion
Antonescu a luptat pentru controlul exclusiv al puterii politice. El s-a străduit
permanent de a slăbi poziţia instituţiei monarhice, pe care a dorit să şi-o
subordoneze pentru a o manevra mai uşor. Pentru aceasta, i-a impus regelui să-şi
petreacă mai mult timp la reşedinţa de la Sinaia, a întreprins anchete asupra
foştilor demnitari ai lui Caro/ al //-/ea şi a averii lor, unora fixându-le
domiciliu obligatoriu, a încercat să impună modificarea regulamentului de
funcţionare a Casei Regale şi schimbarea personalului acesteia.
în 26/27 noiembrie 1940 legionarii s-au dedat la crime înfiorătoare. Au avut
loc asasinate la Jilava, unde au pierit 65 deţinuţi politici: politicieni şi
militari, colaboratori ai regelui Carol al II, mulţi implicaţi în represiunile
contra legionarilor - precum generalii Gheorghe Argeşanu (fost prim-ministru),
Gabriel Marinescu, Gheorghe Bengliu, fostul ministru Victor lamandi - în
pădurile
Crime săvârşite de legionari
336

Vlăsiei, Balota, Prefectura Poliţiei din Bucureşti. Sub gloanţe au căzut ş

economistul Virgil Madgearu, ucis în pădurea Snagov, şi savantul de reputaţie
internaţională, de fapt, cel mai mare istoric al românilor, Nicolae lorga, executa
la marginea şoselei, în comuna Strejnic. Şi toate acestea pe un fond general de
înfricoşare a opiniei publice. Au luat totuşi o poziţie critică unu oameni politici
membri ai Partidului Naţional Liberal ş\ Partidului Naţional Ţărănesc.
Perioada regimului legionar-antonescian nu a fost lipsită de contradicp între
protagoniştii scenei politice - generalul şi legionarii - ambii socotind, în numele
unor concepţii ideologice totuşi diferite, alianţa temporară, şi doar un pas către
controlul exclusiv al puterii. Adept al ordinii publice şi patriot, Ion Antonescc
era nemulţumit de violenţele şi crimele legionarilor. Apropierea sa de Germania
nazistă, - generalul fiind ca formaţie anglofil - urmărea doar garantarea
graniţelor ţării, a refacerii integrităţii teritoriale naţionale, şi a afirmăm
suveranităţii României, prin anularea Dictatului de la Viena, problemă pe care, de
fapt, a ridicat-o în toate întâlnirile cu Hitler. Convins de rolul nefast al Gărzii
de Fier, Ion Antonescu a luptat, de la sfârşitul lui decembrie 1940, pentru
eliminarea acesteia din vjaţa politică. în schimb, legionarii, puşi pe jaf şi pe
corupţie, îi reproşau generalului că menţine vechii oameni politici şi chiar unele
forţe politice compromise în colaborarea cu regele Caro/ al //-/ea. Confruntarea
între cele două poziţii a luat forma încercării supreme a legionarilor de a cuceri
puterea politică prin rebeliune.
Rebeliunea legionară din ianuarie 1941 şi consecinţele s-,
Intensificarea violenţelor legionarilor şi faptul că aceştia deveneau tot mai
indezirabili în ochii opiniei publice l-au determinat pe Ion Antonescu, încă din
decembrie 1940, să ia primele măsuri contra Gărzii de Fier. Astfel, a ordonat
desfiinţarea poliţie*i legionare şi a instituit pedeapsa cu moartea pentru
instigarea la rebeliune. Legionarii, profitând de complicitatea şefului poliţiei
secrete germane, Heinrich Himmler, s-au înarmat, pregă-tindu-se pentru
confruntarea decesivă.
La 14 ianuarie 1941, Ion Antonescu
a plecat la Berlin, unde i-a cerut lui Hitler
să-i dea mână liberă pentru a restabili
situaţia. La doar două zile, Nicolae Pă-
traşcu, secretarul general al mişcării
legionare, a proclamat ruptura totală cu
Antonescu, iar legionarii au trecut la
organizarea de detaşamente paramilitare
şi la baricadarea în sedii. Reîntors din
Germania, Ion Antonescu a decis des
fiinţarea comisiilor de românizare, des
tituirea ministrului legionar de interne,
generalul Constantin Petrovicescu, şi a lui
Alexandru Ghica, directorul general (le
gionar) al Poliţiei. ,on Antonescu în vizită la Berlin
337

între 21-23 ianuarie 1941, legionarii au organizat la Bucureşti şi în ţară o

rebeliune, având asentimentul tacit al Reichului. Au avut loc jafuri, crime,
masacre. Au fost devastate 3 400 de imobile şi de instituţii. Oameni nevinovaţi,
persoane civile, soldaţi şi ofiţeri - în total 1 000 persoane - au căzut jertfă
fanatismului unor oameni însetaţi de putere. Au fost provocate, în întreaga ţară,
daune în valoare de 1 miliard de lei, ceea ce a nemulţumit profund opinia publică
din ţara noastră. Explozia de ură a legionarilor i-a compromis însă în ochii
Germaniei. Hitler pregătea războiul în Răsărit şi avea nevoie de linişte în
România. De aceea el a fost de acord cu intervenţia armatei române la ordinul lui
Ion Antonescu, ceea ce a dus la înfrângerea rebeliunii legionare. Aceasta nu a
împiedicat însă pe hitlerişti să accepte plecarea, în Germania, a circa 700 de
legionari în frunte cu Horia Sima. Ei vor fi mereu o monedă de şantaj în
raporturile cu Ion Antonescu. Circa 8 000 de legionari au fost prinşi, judecaţi şi
condamnaţi la diferite pedepse.
La finele lunii ianuarie 1941, Ion Antonescu era singurul stăpân al scenei
politice româneşti. S-a format un guvern de tehnicieni şi militari, care reprezenta
o dictatură, pusă în slujba războiului şi contra regimului bolşevic de la Răsărit.
Din scrisoarea generalului Ion Antonescu către Horia Sima, la 15 ianuarie 1941:
"Nu am reuşit să mă fac ascultat. Din contră dezordinile s-au înmulţit şi s-
au agravat, şi cu acte de insubordonanţă în stat comise de acei care fiind numiţi
de dv. se ştiu acoperiţi şi susţinuţi dedv.
într-adevăr, orice măsură de ordine pe care am luat-o nu a fost executată.
Noţiunea disciplinei de stat a dispărut. Fiecare procedează cum vrea şi judecă cum
vrea...
Dar opinia aceasta publică pe care eu o respect şi vreau s-o satisfac se
revoltă când constată că legionarii... comit astăzi acte în profit personal.
Nu pot îngădui această procedare fiindcă mă dezonorează şi-mi atrage şi
răspunderi personale, prin faptul că nu iau măsuri în contra vinovaţilor...
Vreţi să mergeţi astfel înainte, mergeţi singuri, dar nu cu generalul Antonescu...
El a intrat în arena politică pentru a salva ţara, nu pentru a o duce la un
dezastru şi mai mare...".
TEMĂ:
1. Care au fost raporturile dintre Ion Antonescu şi Horia Sima între 1940-1941?
2. Ilustraţi caracterul autoritar al guvernării generalului Ion Antonescu.
3. Care au fost cauzele rebeliunii legionare din ianuarie 1941 ?
1.
ROMÂNIA ÎN PERIOADA ANILOR 1941 -1944
- POLITICA INTERNĂ A GUVERNULUI ANTONESCIAN.
-SITUAŢIA ROMÂNILOR DIN BASARABIA SI NORDUL BUCOVINEI
NORD-VESTUL TRANSILVANIEI CEDAT, ÎN 1940, ÎN URMA DICTATULUI Dl
LA VIENA, UNGARIEI HORTHYSTE. -INTRAREA ROMÂNIEI ÎN RĂZBOIUL MONDIAL.
PARTICIPAREA U
RĂZBOIUL PENTRU ELIBERAREA BASARABIEI SI A NORDULU
BUCOVINEI. RAPORTURILE CU GERMANIA NAZISTĂ. -EFORTURI POLITICO-DIPLOMATICE PENTRU
SCOATEREA ROMÂNIEI DII
RĂZBOI.
Prin decretul nr. 314 din 15 februarie 1941, s-a abrogat denumirea de "sti
naţional-legionar". S-a constituit un nou guvern, alcătuit din militari şi
tehnicien condus de Ion Antonescu, fără nici o participare a legionarilor. O figur
importantă a noii echipe ministeriale a fost profesorul Mihai Antonescu, deven
vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi, ulterior, ministru al afacerilor
străini Guvernul a fost remaniat de câteva ori în perioada anilor 1941-1942 şi a fo
principalul instrument al unei guvernări autoritare impuse de desfăşurare
războiului mondial, de consecinţele participării României la acesta. în 194
mareşalul Ion Antonescu avea putere deplină în statul român şi nu ei răspunzător în
faţa vreunui for politic. El guverna prin decrete-legi, pe ca regele le semna fără
a-şi putea exprima poziţia.
Poiîtica internă a guvernului antonescian. în condiţii excepţional guvernul
Antonescu a intensificat reprimarea vieţii politice prin arestări, deporta şi
impunerea unor măsuri antipopulare. S-au înfiinţat lagăre de muncă şi s-£
militarizat întreprinderile şi instituţiile.
Astfel, au funcţionat închisori şi lagăre de muncă în ţară, la Târgu Jt
Caransebeş, sau, pe teritoriul supus administraţiei de război, la Odesa, Vapniark
Smerinka, Bogdanovka, Dumanovka. în acelaşi timp, Ion Antonescu a urmărit, pr
alianţa cu Reichul nazist, menţinerea independenţei ţării, sperând, mereu,
recuperarea, cu sprijinul Berlinului, a teritoriilor răpite cu forţa în vara anului
194 Prin întreaga sa politică, el a asigurat României statutul de tară neocupată c
nazişti, dar aflată sub influenţa lor, ceea ce Hitler a trebuit să accepte. Aceasta
m ales că trupele germane ocupau poziţii strategice în ţară-Bucureşti, VaU
Prahovei, Dobrogea, porturile de la Dunăre. întreţinerea forţelor armate german
până în 1944, a costat statul român 67 miliarde de lei (valută 1938).
La 2 martie 1941 şi respectiv 9-15 noiembrie 1941, Ion Antonescu organizat, în
împrejurări deosebit de grele, legate de desfăşurarea războiuli plebiscite privind
politica sa internă.
' ' 3;

în ciuda a numeroase atentate la adresa fiinţei de stat, ţara noastră şi-a

păstrat o relativă independenţă faţă de Germania: legile, administraţia,
reprezentanţii diplomatici. Statutul particular al României în sistemul de alianţe
al puterilor fasciste era recunoscut oficial de Germania, chiar dacă ministrul său
la Bucureşti, Manfred von Kilinger, îşi aroga deseori drepturi cu mult peste
uzanţele diplomatice normale. Regulamentul trupelor germane în România, care se
bucurau de dreptul de extrateritorialitate, consemna că ţara noastră nu era
ocupată. Chiar în ziua atentatului contra lui Hitler, la 20 iulie 1944, ministrul
de externe german, Joachim von Ribbentrop, scria feldmareşalului Keitel că nu se
puteau face presiuni la Bucureşti, deoarece România era aliată cu Germania, şi nu
ocupată militar de aceasta.
întreaga economie a fost pusă în slujba eforturilor de război ale ţării. în
cursul anului 1941 s-au publicat decrete-legi privind militarizarea
întreprinderilor şi instituţiilor de stat şi particulare, mobilizarea agricolă,
regimul muncii în timp de război. S-a instituit pedeapsa cu moartea pentru
sabotajele în economie. în funcţie de necesităţile militare, s-au făcut, în
economie, unele eforturi de modernizare, precum înzestrarea agriculturii şi
industriei cu utilaje perfecţionate importate din Reich. în cadrul circulaţiei
monetare şi-a făcut însă simţită prezenţa fenomenul inflaţionist, devenit tot mai
pronunţat, ceea ce a avut drept efect deprecierea leului faţă de alte valute şi, în
special, faţă de marca germană. Comerţul s-a dezvoltat îndeosebi cu statele Axei,
pe baza schimbului de produse.
Se impune a fi subliniat faptul că, între anii 1941-1944 influenţa economică a
Germaniei a crescut masiv în România. S-a exercitat, astfel, o masivă exploatare a
resurselor naturale ale ţării, necesare maşinii de război germane.
Zona Petrolieră a Văii Prahova bombardată de aviaţia anglo-americană
340

S-a manifestat un interes deosebit pentru petrol, lemn, cereale şi utilizarea

reţelei de transport. La 4 decembrie 1940 s-a semnat un acord economic româno-
german pe zece ani, care a prevăzut intensificarea exportului de produse
petroliere, agricole şi forestiere din România în Germania. între 1940-1944 au
funcţionat în ţara noastră 325 firme germane. Printre acestea menţionăm filiala
trustului KontinentalOelA.G., care s-a ocupat de organizarea exploatării
petrolului. Valoarea capitalului german investit în economia românească s-a cifrat,
în 1944, la 11 miliarde lei. Schimbul de mărfuri între cele două state era efectuat
în regim de clearing.
în anul 1943, 60% din totalul exportului şi 85% din cel al importului românesc
se afla în mâna firmelor germane. Ca expresie a sporirii dependenţei economice de
Reich, pot fi citate şi pagubele provocate economiei româneşti prin schimburile
comerciale neechivalente cu Germania şi care s-au cifrat la 446 milioane de dolari,
cursul anului 1938. Naziştii au preluat din România, cu precădere, mari cantităţi
de petrol, în condiţii ce dezavantajau net statul român, între 1 octombrie 1940 şi
23 august 1944 Germania a ridicat din ţara noastră peste 10 milioane tone produse
petroliere, dar abia în 1943 ea a acceptat plata în aur, la un preţ unic, al
petrolului românesc. Totodată, Valea Prahovei, adevărată "rădăcină pivotantă a
puterii germane", a constituit, prin rezervele sale petroliere, ţinta predilectă a
atacurilor aeriene anglo-americane. Prima expediţie aeriană a S.U.A. asupra zonei
petroliere a Văii Prahovei a avut loc la 12 iunie 1942 şi a purtat numele de
operaţia "Valul nimicitor"; printre altele le menţionăm pe cele din 1 august 1943,
aprilie-iunie 1944.
Pe plan politic, s-a remarcat o anumită tolerantă a lui Ion Antonescu faţă de
activitatea conducătorilor liberalilor şi naţional-ţărăniştilor. Liderii celor două
partide au preferat însă tactica memoriilor şi scrisorilor către Antonescu, în care
au protestat faţă de: creşterea influenţei Germaniei, părăsirea alianţelor
tradiţionale, implicarea ţării tot mai mult în războiul contra Uniunii Sovietice
dincolo de Nistru. în acelaşi timp, este meritul lui I. Antonescu de a se fi opus
aplicării "soluţiei finale" şi exterminării populaţiei evreieşti din România. în
ciuda exceselor şi a pierderilor în rândul populaţiei evreieşti de pe teritoriul
ocupat de horthyşti, din nord-vestul Transilvaniei şi Transnistna, în România nu s-
a aplicat "soluţia finală", o excepţie fiind şi programul, din 6 iulie 1941, de la
laşi. în Basarabia, cu toate eforturile liderilor mişcării sioniste din România -
L. Filderman, M. Benvenisti, AI.L Zisu - de a salva viaţa populaţiei evreieşti, în
împrejurări tragice şi complexe s-au produs, totuşi, masacre la Mărculeşti,
Floreşti, Gura Kamenca, Climăuţi, Gura Căinări. în vara anului 1942, Ion Antonescu
a reuşit să obţină anularea promisiunii acordate lui Gustav Richter, ataşat german
de poliţie în România, şi reprezentant al lui Adolf Eichmann, conducător al
Siguranţei Reichului, de a deporta în lagărul morţii de la Auschwitz evreii din
ţara noastră. Guvernul român a "acceptat însă emigrarea evreilor în Palestina,
România devenind, astfel, veritabilă placă turnantă pentru emigrarea, în condiţii
foarte grele, a unor evrei din Ungaria, Slovacia şi Polonia.
Situaţia românilor din Basarabia şi nordul Bucovinei; nord-vestul
Transilvaniei, cedat în 1940, în urma Dictatului de la Viena, Ungariei horthyste.
Pnn Dictatul de la Viena, din 1940, a fost smuls din trupul ţării nord-
vestul Transilvaniei, cu o suprafaţă de 43 492 km2 şi o populaţie
341

Ţărani români din judeţul Trei Scaune maltrataţi de către horthyşti, în 1940
de 2 667 007 locuitori, din care 50,2% erau români, iar 37,1% maghiari. în ciuda
uriaşelor proteste populare, s-a produs, aşadar, un grav atentat la adresa
independenţei şi suveranităţii României, al cărei teritoriu a fost amputat printr-o
decizie arbitrară a puterilor fasciste.
în zona ocupată de către horthyşti s-a pus la punct un mecanism sinistru de
ocupaţie. Astfel, între lunile septembrie şi noiembrie 1940 a funcţionat
administraţia militară. Ulterior, între anii 1941-1944 a fost instaurat un regim
civil, cu nimic mai tolerant faţă de cel anterior. Asupra populaţiei româneşti s-a
abătut o teroare cruntă, marcată de expulzări, dislocări de populaţii, maltratări,
schingiuiri şi bătăi, crime, jafuri şi rechiziţii. Printre asasinatele înfiorătoare
din toamna anului 1940 menţionăm pe cele de la Zalău, Ciumirna, lanculeşti, Ip,
Trăznea, Huedin, Hodoş, Mureşenii de Câmpie, Hâda, Nuşfălău, Halmăjd. Regimul de
exterminare, ce cuprindea şi detaşamente de muncă şi deportarea în lagărele de
prizonieri, s-a înăsprit după ce, în martie 1944, Ungaria a fost ocupată de trupele
naziste. Au fost instituite legi excepţionale, iar populaţia evreiască a fost
practic vânată, în acord cu principiile macabrei "soluţii finale" adoptată de
hitlerişti. Peste 150 000 evrei din nord-vestul Transilvaniei au fost deportaţi şi
au pierit în lagărele morţii de la Dachau, Buchenwald, Bergen-Belsen, Auschwitz-
Birkenau.
în acelaşi timp, în teritoriile ocupate în 1940 de către sovietici - Basarabia
şi nordul Bucovinei (50 500 km2 şi.o populaţie de 3 800 000 de locuitori) - au avut
loc deportări şi execuţii şi s-a intensificat deznaţionalizarea românilor.
Intrarea României în războiul mondial. Participarea la războiul pentru
eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei. Raporturile cu Germania nazistă.
între septembrie 1940 şi august 1944 pot fi deosebite două etape în implicarea
României în conflictul mondial, şi anume: 1) septembrie 1940-iunie 1941,
nonbeligeranţă cu aderarea la Axă; 2) iunie 1941 -august 1944, beligerantă alături
de Axă.
342

Trebuie menţionat faptul că în primăvara anului 1941 România a refuzat să

participe la agresiunea nazistă contra Iugoslaviei ş\ Greciei. La finele lui 1941
şi începutul anului următor a intervenit starea de război cu Marea Britanie,
Statele Unite ale Americii şi aliaţii lor, pe fondul participării tot mai intense a
ţării noastre la războiul din Răsărit. România lua parte la război pentru a obţine
eliberarea teritoriilor româneşti ocupate în 1940 de către sovietici. La 30
noiembrie 1941, guvernul britanic a adresat, prin intermediul legaţiei sale de la
Bucureşti, un ultimatum autorităţilor antonesciene, prin care cerea ca, până la 5
decembrie, să oprească operaţiile militare pe frontul împotriva U.R.S.S. în
răspunsul său, Ion Antonescu a reamintit Londrei că, prin participarea sa la
război, România urmărea doar "legitima apărare în faţa agresiunii ruse începută în
1940". La 6 decembrie 1941 a intervenit starea de război între România şi Marea
Bntanie. într-o scrisoare, Ion Antonescu afirma că "România primeşte această
provocare, având credinţa nezdruncinată că luptând împotriva comunismului slujeşte
nu numai crezul naţional... dar... civilizaţia însăşi de care Marea Britanie nu
poate fi străină". între 8 şi 11 decembrie 1941 i-au declarat război ţării noastre
şi Canada, Noua Zeelandă, Australia, Uniunea Sud-Africană. La insistenţele
Germaniei România a declarat război Statelor Unite ale Americii la 12 decembrie
1941, dar răspunsul american nu a survenit decât în iunie 1942.
La 12 iunie 1941 generalul Ion Antonescu a fost invitat âe.Hit/er la Munchen,
unde i s-a prezentat planul de operaţii militare Barbarossa, ce avea drept scop
distrugerea Uniunii Sovietice. La 22 iunie 1941 România a luat parte, alături de
Germania şi aliaţii săi, la atacul contra statului sovietic. La chemarea lansată de
general: "Vă ordon: treceţi Prutul!", armata română a intrat în război pentru a
readuce la trupul ţării provinciile smulse de sovietici în vara tragică a anului
1940 - Basarabia, nordul Bucovinei ş\ ţinutul Herţei. Pe frontul de sud acţionau
Armata a. 3-a Română (generalul Petre Dumitrescu) şi Armata a 4-a Română (generalul
Nlcolae Ciupercă).
Până la sfârşitul lunii iulie 1941 au fost eliberate Basarabia şi nordul
Bucovinei. Armata română eliberatoare a fost primită cu mult entuziasm de către
românii de dincolo de Prut. în Basarabia s-a reinstaurat administraţia românească.
La 26 iulie armata română a atins Nistrul. Scopul pentru care ţara noastră intrase
în război era astfel atins.
însă, în ziua următoare, Hitler i-a trimis lui Antonescu o scrisoare, în care
îi solicita concursul militar, în continuare, peste Nistru, pentru zdrobirea
trupelor sovietice. Pentru mulţi contemporani, ca luliu Maniu, C.I.C. Brătianu,
generalii Şteflea şi Mardare, Alexandru loaniţiu, aceasta a fost o gravă greşeală
politică, căci România îşi depăşea în mod clar obiectivul pentru care participa la
ostilităţi. Antonescu a acceptat cererea germană în speranţa că Hit/er\\ va susţine
în lupta pentru anularea Dictatului de la Viena. în acelaşi timp, se considera
necesară organizarea, peste Nistru, a unei zone de protecţie în faţa unor noi
agresiuni sovietice.
La 6 august 1941, în cadrul întrevederii cu /. Antonescu de la Berdicev
(Ucraina), Hitler i-a cerut ca Armata Română să acţioneze pe direcţia Odessa
-Peninsula Crimeea. Totodată, a încredinţat României administraţia Transnistriei.
La 21 august Ion Antonescu a fost ridicat la gradul de mareşal al României. Forţele
militare româneşti au desfăşurat, ulterior, lupte grele la Odessa, în
343

Armata română, eliberatoare a Basarabiei şi a Nordului Bucovinei

Crimeea şi Caucaz. în confruntările de la Odessa Armata a 4-a Română a pierdut
aproape 18 000 soldaţi, a înregistrat cea. 11 400 dispăruţi şi 63 300 răniţi.
Oraşul a fost cucerit la mijlocul lunii octombrie 1941, după care unele unităţi au
fost retrase în ţară pentru refacere. în iulie 1942 a fost cucerit Sevastopolul.
La 25 iunie 1942, Rene de Weck, ministrul Elveţiei la Bucureşti, aprecia că
pierderile armatei române în Răsărit erau de 6 000 ofiţeri, 2 600 subofiţeri şi 149
000 soldaţi, din care 70% erau totuşi recuperabili. în cadrul încleştării de la
Stalingrad'(iulie 1942 - februarie 1943), 26 divizii româneşti au luptat alături de
forţele Axei. Ele au înregistrat însă grave pierderi - 156 000 morţi, dispăruţi şi
prizonieri. Armata a 3-a Română s-a aflat în încercuire alături de trupele germane,
italiene şi maghiare. în anii. 1943-1944, forţele române au susţinut, în
continuare, lupte grele în Cuban, pentru apărarea Crimeii şi Basarabiei. După anul
1943, Ion Antonescu a înţeles că Germania a pierdut războiul şi a acţionat pentru a
scoate ţara din război. în acelaşi timp, mulţi ofiţeri superiori au cerut
retragerea Armatei Române de pe front, date fiind şi marile pierderi materiale şi
umane în campania din Uniunea Sovietică. Efortu! de război al ţării noastre pe
frontul contra Uniunii Sovietice s-a cifrat la 1 miliard de dolari, cursul anului
1938.
Alianţa României cu Germania nazistă nu a fost lipsită de unele contradicţii
legate de: problemele economice, solicitările lui Ion Antonescu de anulare a
Dictatului de la Viena, statutul Grupului Etnic German din ţara noastră,
tratamentul aplicat evreilor şi discuţiile angajate de România în capitalele
statelor neutre pentru ieşirea din război. Totuşi, raporturile personale dintre
Hitlerş\ Ion Antonescu, deşi nu fără asperităţi şi fricţiuni, au fost în general
bune, dictatorul nazist având încredere în conducătorul român. Ele au fost
evidenţiate şi în
344

■întrevederile dintre cei doi oameni politici, când Hitler s-a străduit să-l
convingă, mereu, pe mareşal, să rămână în cadrul Axei. în toate întâlnirile cu
Hitler, Ion Ântonescu a cerut, totodată, respectarea fiinţei de stat a României şi
anularea Dictatului de la Viena. în tratativele din februarie 1942 Hitler a cerut
României să-şi sporească contribuţia militară pe frontul din Răsărit. între 22-23
septembrie 1942 Mihai Ântonescu, a vizitat capitala germană, unde a purtat
convorbiri referitoare la un acord economic româno-german. Evadarea, în acelaşi an,
a lui Horia Sima din lagărul din Germania şi trecerea sa în Italia au provocat noi
momente de încordare în relaţiile dintre cei doi aliaţi. în ianuarie 1943 s-a
semnat la Rastenburg, în cadrul unor noi tratative între Hitler şi Ion Ântonescu,
Protocolul de reglementare a plăţilor între Germania şi România. Totodată, s-au
analizat necesităţile de război ale României. în aprilie 1943 căpetenia hitleristă
i-a reproşat mareşalului român unele contacte pentru pace separată ale lui Mihai
Ântonescu şi ale opoziţiei şi i-a cerut demiterea primului (un colaborator
apropiat, fără grad de rudenie însă cu Ion Ântonescu), ceea ce conducătorul român a
refuzat. Ieşirea neaşteptată din război a Italiei, în iulie-septembrie 1943, I-a
făcut pe Hitler să insiste pe lângă Ion Ântonescu, pentru a mefiţine raporturile de
alianţă.
Eforturi politico-diplomatice pentru scoaterea României din război. Situaţia
grea a ţării, implicarea tot mai profundă a României în războiul din Răsărit, cu
grave urmări pentru însăşi fiinţa naţională, pierderile umane şi materiale au
determinat pe numeroşi oameni politici să caute soluţii şi căi pentru a scoate
România din război. Pentru o lungă perioadă de timp, figura centrală care a
polarizat unele discuţii în vederea ieşirii ţării din război a fost /u/iu Maniu,
liderul Partidului Naponal-Ţărănesc. în fruntea Opoziţiei Unite, închegată încă în
toamna lui 1941, cu participarea naţional-ţărăniştilor, liberalilor şi social-de-
mocrapior, Maniu a menţinut legătura cu aliaţii anglo-americani prin intermediul
unor telegrame cifrate. în ianuarie 1942, Maniu a reuşit să încheie un acord de
principiu, în acest sens, şi cu regele Mihai.
Pe plan intern s-au articulat o serie de alianţe ale unor forţe politice ce-şi
propuneau salvarea ţării. în 1943, comuniştii, Uniunea Patrioţilor, Frontul
Plugarilor, Uniunea Democratică a Oamenilor Muncii Maghiari (MADOSZ), Partidul
Socialist Ţărănesc, unele organizaţii ale Partidului Social-Democrat s-au reunit pe
baza platformei Frontului Patriotic Antihitlerist ce-şi propunea: să acţioneze în
vederea ieşirii României din război, alăturarea sa la coaliţia antihitleristă,
eliberarea teritoriului naţional şi anularea Dictatului de la Viena, reorganizarea
ţării pe baze democratice. Prezenţa comuniştilor în eforturile politice de a salva
ţara de la un dezastru a fost impusă, pe de o parte, de victoriile U.R.S.S.
pe'front şi deplasarea teatrului de luptă către hotarele ţării, iar, pe de altă
parte, de cererile insistente ale lui Stalin pe lângă Churchill şi Roosevelt de a
include şi pe comuniştii români în tratative.
Au fost stabilite numeroase contacte diplomatice cu reprezentanţii coaliţiei
antihitleriste şi de către diplomaţii români în capitalele statelor neutre. Astfel,
au avut loc tratative cu participarea, între alţii, la Lisabona a lui Ion Panga/ş't
Victor Cădere, la Madrid a lui Scarlat Crigoriu, la Berna a lui Grigore Gafencu,
Richard Franasovici, Vespasian Pella, Nicolae Lahovary, la Roma şi Vatican a lui
RaoulBossy, la Stockholm a lui George Duca.
345

Ambasadorul sovietic la Stockholm,

Alexandra Kollontay, interlocutorul
diplomaţilor români în tratativele
de pace
înfrângerea de la Stalingrad, din 1943, l-a făcut pe însuşi mareşalul Ion
Antonescu să înţeleagă că războiul era de fapt pierdut şi să caute o modalitate
optimă pentru a ieşi din conflict. Disponibilitatea omului politic s-a circumscris
însă evoluţiei militare, mareşalul fiind adeptul desprinderii treptate din război
şi numai după anunţarea prealabilă a Germaniei, al cărei aliat era. Totodată, încă
de la începutul anului 1943 Monarhia a redevenit, în România, un centru de putere,
ieşind din conul de umbră la care o condamnase parcă mareşalul. Astfel, cu prilejul
recepţiei de Anul Nou 1943, regele a subliniat, în răspunsul său la mesajul
decanului corpului diplomatic la Bucureşti, nunţiul apostolic, monseniorul Andrea
Cassulo, necesitatea încheierii păcii, ceea ce a atras reacţia violentă a
Berlinului.
Regele dorea ca ieşirea ţării din război să aibă o cât mai largă adeziune
social-politică. Liberalii şi naţional-ţărăniştii apreciau că rolul principal în
declanşarea acţiunii trebuia să-l aibă regele Minai, ca şef al oştirii. S-au
format, aşadar, două centre de sondare a Aliaţilor, adică: cel din jurul regelui şi
al Opoziţiei Unite, precum şi cel din jurul mareşalului. în 1943, în unele capitale
au fost numiţi noi reprezentanţi diplomatici ai ţării noastre, cu scopul de a
impulsiona tratativele pentru ieşirea din alianţa puterilor fasciste. La Stockholm
a fost acreditat Frederic Nanu, iar la Ankara Alexandru Cretzianu. în acelaşi timp,
în martie 1943 Maniuera acceptat ca interlocutor în discuţii de către conducerea
sovietică, care până atunci îi refuzase acest rol. Dar, abia în noiembrie 1943
liderul naţional-tărănist a reuşit să obţină ca un emisar al Opoziţiei să trateze
cu Aliaţii un armistiţiu. Teama de o posibilă înglobare a României în sfera de
influenţă sovietică, care părea să se realizeze pe fundalul ofensivei impetuoase a
Armatei Roşii către graniţele vestice ale Uniunii Sovietice, i-a întărit credinţa
lui Maniu că singura formulă viabilă ar fi soluţia debarcării anglo-americane în
Peninsula Balcanică şi realizarea "variante/balcanice"susţinute de Churchill.
De fapt, S.U.A. şi Marea Britanie nu au înţeles, în 1944, că pericolul cel mai
mare pentru Europa răsăriteană era bolşevismul.
Sub egida celor doi Antoneşti, au fost stabilite noi contacte diplomatice în
vederea încheierii unui armistiţiu. Pentru o perioadă speranţele lor s-au legat de
Italia. La 15 ianuarie 1943, Mihai Antonescu a propus ministrului italian de
externe, contele Ciano, ieşirea simultană din război a României, Ungariei şi
Italiei. Propunerea a fost reiterată în vara aceluiaşi an, dar fără nici un
rezultat. în numele guvernului de la Bucureşti, în tot cursul anului 1943,
diplomaţii români au sondat pe Aliaţi, în vederea păcii, la Lisabona, Madrid,
Berna, Roma şi
346

Stockholm. Unele discuţii au fost iniţiate şi de Minai Antonescu, la Bucureşti, cu

diplomaţi turci şi italieni. Interesul guvernului pentru problema păcii era întărit
în anii 1943-1944, îa condiţiile în care se afirma, în cercurile oficiale, că
ministrul sovietic de externe, Viaceslav Molotov, era de părere că singurul om care
putea face ceva în România era mareşalul Antonescu.
Cele mai importante negocieri s-au desfăşurat la Ankara (septembrie
1943 - martie 1944), Stockholm (noiembrie 1943 - iunie 1944) şi Cairo (martie -
iunie 1944). în discuţiile purtate în capitala Suediei, în numele mareşalului Ion
Antonescu, de către Frederic Nanu cu ambasadorul sovietic, Alexandra
Kollontay, a fost abordată soluţia armistiţiului.
în primăvara anului 1944 au debutat intense tratative la Cairo, purtate mai
întâi de prinţul Barbu Ştirbey şi apoi de Constantin Vişoianu cu reprezentanţii
S.U.A., Marii Britanii şi Uniunii Sovietice. Tratativele erau purtate cu acordul
mareşalului, dar, în principal, în numele Opoziţiei. Ele s-au concentrat în jurul
capitulării necondiţionate a României în faţa Aliaţilor La cererea sovieticilor,
Opoziţia a acceptat includerea în cadrul său a unui reprezentant al comuniştilor
Soarta României a fost influenţată, în ceea ce priveşte rezultatul convorbirilor,
de tratativele secrete dintre liderii aliaţi - Churchill, Roosevelt şi Stalin -
privind sferele de influenţă în Europa. încă în februarie 1943 Roosevelt îi oferise
conducătorului sovietic dominaţia în Europa răsăriteană. în martie 1943, şeful
diplomaţiei britanice, Anthony Eden, declara că guvernul de la Londra considera
situaţia din România subordonată intereselor sovietice, ceea ce Churchill întărea
la 2 mai 1944 într-un mesaj către ministrul de externe rus, Molotov.
Aşadar, anul 1944 s-a profilat ca hotărâtor pentru destinul României, pe
fondul creşterii nemulţumirii populare, al aruncării României în sfera de influenţă
sovietică, al intensificării contactelor diplomatice pentru identificarea unor căi
sigure de ieşire din conflictul mondial.
Din proclamaţia generalului Ion Antonescu la 22 iunie 1941
"Ordin către Armată, Ostaşi,
V-am făgăduit din prima zi a noii domnii şi a luptei naţionale să vă duc la
biruinţă.
Să şterg pata de dezonoare din cartea Neamului şi umbra de umilire de pe
fruntea şi epoleţii voştri.
Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi a
bisericii, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna.
Ostaşi,
Vă ordon:
Treceţi Prutul.
Zdrobiţi duşmanul din Răsărit şi Miază-Noapte.
Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii vpştri cotropiţi..."
Din scrisoarea lui Constantin I.C. Brătianu şi luliu Maniu din 19 decembrie
1941 către mareşalul Ion Antonescu privind necesitatea de a se pune capăt
participării României la războiul din Răsărit
347

"Preocupaţi de soarta ţării noastre, ne facem datoria să atragem atenţia

asupra gravelor pericole ce ne ameninţă şi asupra măsurilor ce credem că trebuia să
luaţi ca să le preîntâmpinaţi.
Suntem informaţi că vreţi să faceţi concentrări masive ale armatei noastre,
pentru a reîncepe campania împotriva Rusiei. Aţi început trimiterea de noi forţe
spre Marea de Azov...
Sunt două mari pericole: Rusia şt Ungaria. Când luaţi sarcina să distrugeţi
bolşevismul rusesc intrăm într-o acţiune care nu depinde de noi, ci de forţele de
care Germania dispune ca să zdrobească armatele ruseşti. Dacă nu aveţi convingerea
că armata germană poate nimici, fără ajutorul câtorva divizii româneşti, armata
sovietică declarată înfrântă, nu mai puteţi crede în victoria finală a Germaniei.
în acest caz se impune cu atât mai mult ca armatele române să nu mai lupte dincolo
de Nistru...
Continuarea războiului în condiţiile de azi nu poate duce la reîntregirea
ţării, ci numai la uzarea completă a ţării expusă la pericolul maghiar...
Retrageţi trupele din Rusia pe care Germania le poate uşor înlocui.
Reconstituiţi armata refăcând cadrele şi armamentul.
îndreptaţi situaţia economică şi financiară a ţării..."
TEMĂ:
1. Caracterizaţi esenţa antidemocratică a guvernării antonesciene în
perioada anilor
1941-1944.
2. Care au fost raporturile româno-germane în anii celui de-al doilea război
mondial?
3. Ilustraţi poziţia României, de alianţă cu puterile fasciste, în comparaţie cu
Ungaria,
Finlanda, Croaţia.
4. Ce urmăreau tratativele separate de pace desfăşurate de România în anii 1941-
1944?
1.
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944
- EXACERBAREA ROLULUI PARTIDULUI COMUNIST.
- CADRUL INTERN SI INTERNAŢIONAL.
- DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR DE LA 23 AUGUST 1944.
-ECOUL SI URMĂRILE PENTRU EVOLUŢIA ULTERIOARĂ A ROMÂNIEI; PARTICIPAREA
ŢĂRII NOASTRE LA RĂZBOIUL ANTIHITLERIST.
Exacerbarea roiuMji oarfitîuhii comunist. Actul de la 23 august 1944 ocupă un
loc central în istoria contemporană a României, căci a marcat, profund şi
indubitabil, evoluţia ulterioară a ţării noastre. Veritabil moment de cumpănă în
istoria ţării, el a constituit apogeul desfăşurărilor de forţe între anii 1941-
1944. în decursul anilor, actul de la 23 august 1944 a fost apreciat în mod
diferit. încă la 3 septembrie 1944, luliu Maniu'W considera, un act bine organizat,
"o lovitură de stat egală cu o mare revoluţie" şi al cărui principal inspirator a
fost regele M/ha/. Conducătorul Partidului Social-Democrat, Constantin Titel
Petrescu, aprecia, doar peste două zile, că evenimentele au fost rodul "unei
coordonări între cele patru partide... din România" (liberalii, naţional-
ţărăniştii, social-democraţii, comuniştii). în perioada regimului comunist au
existat numeroase formulări -insurecţie armată, insurecţie naţională, revoluţie de
eliberare naţională şi socială şi altele. Ziua de 23 august era sărbătorită, sub
egida partidului comunist, ca ziua naţională a României. S-a încercat să se
acrediteze teza conform căreia evenimentele au fost, în principal, opera
comuniştilor, cu participarea colaterală a celorlalte forţe social-politice, a
regelui mai ales.
Desigur, pentru înţelegerea corectă a faptelor trebuie avute în vedere mai
multe coordonate, după cum urmează: a) participarea României la campania din
Răsărit; b) contribuţia tuturor forţelor social-politice interne la rezolvarea
crizei politice din ţară; c) tratativele pentru ieşirea ţării din război; d)
evoluţia raporturilor militare şi raporturile între membrii coaliţiei
antihitleriste şi altele. Dintr-o astfel de perspectivă, sesizând situaţia
dramatică a ţării între anii 1940-1944 al cărei apogeu a fost înregistrat în vara
anului 1944, lupta pentru ieşirea României din război şi refacerea cadrului
deplinei unităţi naţionale, cu concursul tuturor forţelor social-politice
interesate în salvarea ţării, actul de la 23 august 1944 ne apare drept rezultatul
unei lupte între proiectele de salvare a ţării, vehiculate atât de grupul
mareşalului, cât şi de cele ale monarhului, în vederea încheierii unui armistiţiu m
condiţii onorabile pentru România. Deznodământul, în favoarea celui din urmă, s-a
realizat printr-o lovitură de stat, prin arestarea lui Ion şi M/hai Antonescu şi
apoi a guvernului, la Palatul Regal din Bucureşti. Ea a fost urmată de o acţiune
militară rapidă. S-a profilat, aşadar, o soluţie particulară, rezultat al unui
moment concret istoric care a avut urmări foarte grave pentru viitorul ţării.
349

Cadrul intern şi internaţional. în cursul anului 1944 poate fi semnalata în

România o creştere a stării de nemulţumire populară faţă de consecinţele
dezastruoase ale participării la războiul împotriva Uniunii Sovietice, a Naţiunilor
Unite, sporirea costului vieţii, a duratei zilei de lucru, creşterea spectaculoasă
a preturilor, proliferarea fenomenului cămătăriei, cu grave efecte în lumea
satelor, urmările bombardamentelor aeriene anglo-americane asupra României,
apropierea frontului de Răsărit şi în special a Armatei Roşii de fruntariile ţării.
Valoarea pierderilor industriei petroliere româneşti, în intervalul 1941-1944, s-a
cifrat la 29 miliarde lei, valuta anului 1944. De asemenea, aveau loc numeroase
sabotaje, care vizau cu precădere maşina de război germană.
Situaţia politico-militară a României în anul 1944 era dificilă. Pe teritoriul
tării staţionau importante efective militare germane, cifrate la circa 620 000 de
soldaţi şi ofiţeri, concentrate în grupul de armate Ucraina de Sud, la comanda
căruia fusese numit generalul Hans Friessner. Victoriile coaliţiei antihitleriste
au modificat profund harta operaţiunilor militare. în primăvară, trupele sovietice
alungaseră pe hitlerişti din Bielorusia şi Ucraina. Aliaţii anglo-americani duceau
lupte în Italia şi pregăteau deschiderea celui de-al doilea front în vestul
Europei.
în atari împrejurări, s-au intensificat contactele politice şi eforturile
diplomatice pentru scoaterea României din război. La 17 martie au debutat la Cairo
tratativele lui Barbu Ştirbey cu Aliaţii, în numele lui Iu/iu Maniu şi al Opoziţiei
unite. La 21 martie, Maniu şi Brătianu au înaintat un nou memoriului Ion Antonescu,
pentru a-i cere să scoată ţara din război. Peste doar câteva zile, Gheorghe
Tătărăscu cerea regelui convocarea Consiliului de Coronă, pentru a identifica
soluţiile necesare depăşirii crizei interne. în aprilie, Armata Roşie ajungea la
Nistru şi se pregătea să forţeze trecerea către cursul Prutului. României i se
deschidea, astfel, perspectiva transformării în teatru de război şi a ocupaţiei
militare sovietice. Chiar la 2 aprilie 1944, ministrul de externe sovietic Molotov,
anunţa însă că Armata Roşie se afla în urmărirea trupelor germane, dar că, intrând
în România, nu urmărea să impună modificări politice şi constituţionale.
La 12 aprilie 1944, sovieticii au cerut, în discuţiile de la Stockholm între
Frederic Nanu şi Alexandra Kollontay, încheierea armistiţiului. în aceeaşi zi, la
Cairo, lui Ştirbey i s-au comunicat condiţiile armistiţiului, şi anume întoarcerea
armelor împotriva hitleriştilor, refacerea frontierei din 1940 între România şi
Uniunea Sovietică, plata unor despăgubiri şi reparaţii de război. Tratativele cu
Aliaţii pentru ieşirea României din război s-au izbit însă, permanent, de unele
reticenţe britanice şi americane, rezultat al înţelegerilor secrete ale lui Winston
Churchill, Franklin Roosevelt şi Sta/in privind împărţirea Europei în sfere de
influenţă. încă în 1943, Serviciul Secret de Informaţii al României condus de Eugen
Cristescu, a semnalat că la reuniunea de la Moscova a miniştrilor de externe ai
statelor din coaliţia antihitleristă, Sta/in ceruse ocuparea de către trupele
sovietice, până la încheierea păcii, a Finlandei, Poloniei, Moldovei, Dobrogeişi
gurilor Dunării.
La finele lunii aprilie 1944, a avut loc prima întrevedere între Lucreţiu
Pătrăşcanu, din partea partidului comunist şi rege, urmată de unele contacte ale
reprezentantului comunist cu Ion Mocsony-Stârcea şi generalul Constantin Sănătescu,
numit la începutul lunii şeful Casei Militare Regale. în general,
350

Palatul a susţinut formarea unui guvern civil în frunte cu Iu/iu Maniu, dar acesta
a declinat mereu oferta. La nivelul conducerii partidului comunist au survenit, tot
în această perioadă, o serie de modificări. în Uniunea Sovietică activa, astfel, un
grup de lideri, în special Ana Paukerşi Vasile Luca, supuşi în chip absolut, în
plan ideologic, influenţei staliniste. Primei i se datorează şi formarea, dintre
prizonieri români din U.R.S.S., a Diviziei"Ţudor Vladimirescu". în aprilie 1944,
deşi numit de Comintern încă din aprilie 1940, Ştefan Foriş a fost înlăturat din
funcţia de secretar general al partidului şi înlocuit cu o conducere compusă din
Constantin Pârvulescu, Emil Bodnăraş şi losif Rangheţ. Ulterior, în septembrie
1946, Foriş a fost ucis de către proprii tovarăşi de idei. Aflat în evidentă
inferioritate numerică, dar întrevăzând în apropierea Armatei Roşii şansa aducerii
sale la putere, partidul comunist a acceptat compromisul unor alianţe politice
pentru a-şi atinge mai repede scopurile. Astfel, în mai 1944 s-au pus bazele unei
înţelegeri de colaborare între comunişti şi social-democraţi. Comuniştii au avansat
şi ei unele soluţii în pregătirea ieşirii ţării din război. Astfel, Emil Bodnăraş
era de părere că în cazul nereuşitei înlăturării mareşalului să se efectueze o
retragere a forţelor armate în Oltenia şi să se stabilească legătura cu partizanii
lui T/todin Iugoslavia.
în iunie, regele şi-a dat acordul pentru înlăturarea prin forţă a mareşalului.
în aceeaşi lună s-au pus bazele unei coaliţii democratice naţionale, Blocul
Naţional-Democrat, ce reunea Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Ţărănesc,
Partidul Social-Democrat, Partidul Comunist, deci toate forţele politice
semnificative din ţară. în şedinţa din noaptea de 13 spre 14 iunie 1944, la care au
luat parte reprezentanţii Opoziţiei, Palatului, Armatei şi comuniştilor, s-a -
realizat o punere de acord în problema formelor de luptă pentru scoaterea ţării din
război. O nouă consfătuire a strâns laolaltă, în noaptea de 27 spre 28 iulie 1944,
pe Lucreţiu Pătrăşcanu, Emil Bodnăraş, Constantin Sănătescu, Constantin Vasiliu-
Răşcanu, Grigore Niculescu-Buzeşti. S-a decis ca mareşalul să fie înlăturat de la
putere la 15 august, dar la începutul lunii următoare data a fost fixată pentru 26
august. Paralel, s-au intensificat eforturile pentru atragerea în acţiunea
proiectată a conducătorilor marilor unităţi militare, fără de care lovitura de stat
nu avea sorţi de izbândă.
La 5 august 1944 a avut loc la Rastenburg, în Prusia Orientală, practic,
ultima întrevedere între Hitler şi Antonescu. Deşi confruntat cu grave dezastre
militare şi cu încercări ale unor aliaţi de a părăsi tabăra Axei, dictatorul nazist
a rămas cu convingerea că mareşalul român îi rămânea aliat fidel şi că era pe
deplin stăpân pe situaţia din ţară. De aceea a şi ordonat abandonarea planului
"Margareta II, ce viza ocuparea României de trupele germane. în schimb, Ion
Antonescu s-a reîntors de la cartierul general hitlerist cu convingerea fermă de a
ieşi din război la prima ocazie favorabilă. La 18 august 1944, Ion Mihalache
declara că armistiţiul trebuia semnat neapărat, fie de mareşal, fie de un grup de
militari. în acest sens, s-a vehiculat şi numele generalului A/dea, care urma să
fie trimis, pentru aceasta, la Moscova.
Desfăşurarea evenimentelor de Ia 23 august 1944. La 20 august 1944, trupele
Frontului 2 Ucrainean conduse de mareşalul Rodipn Malinovski au declanşat ofensiva
pe direcţia laşi-Chişinău. Numai peste două zile, sovieticii se aflau pe linia
Târgu Neamţ-Huşi-Chişinău, făcând o puternică spărtură în frontul
351

Unitate militară românească pe frontul din Moldova, în preajma zilei de 23 August

1944
germano-român din Moldova. Se demonstra, astfel, că ţara noastră se afla la capătul
rezistenţei. Generalul Friessner a cerut continuarea rezistenţei pe linia
fortificată Focşani-Nămoloasa-Galaţi, lucru cu care, în general, mareşalul a fost
de acord.
Spargerea frontului în Moldova a impus însă, cu necesitate, adoptarea unor
soluţii rapide de către factorii, de decizie de la Bucureşti. La 22 august a avut
loc o întâlnire între mareşal şi Ion Mihalache, în care a fost abordată situaţia
din ţară. La 23 august a avut loc la Snagov o şedinţă a guvernului antonescian.
Ulterior, M/ha/ Antonescu a declarat că în acea noapte trimisese la Ankara trei
telegrame în care a solicitat armistiţiul.
în dimineaţa aceleeaşi zile, Gheorghe Brătianu a făcut un nou demers pe lângă
mareşal în vederea încheierii neîntârziate a armistiţiului, iar acesta a fost de
acord, cu condiţia participării tuturor liderilor politici, ceea ce i s-a şi
promis. La orele amiezii, aflându-se încă de dimineaţă că mareşalul urma să plece
din nou în inspecţie pe front, "Palatul" l-a invitat pe Ion Antonescuîntr-o
audienţă la rege. M/ha/ Antonescu a venit, şi el, din proprie iniţiativă. A fost
discutată situaţia gravă din ţară. La cererea regelui M/ha/de a semna armistiţiul,
fon Antonescu a refuzat şi a fost arestat împreună cu vicepreşedintele Consiliului
de Miniştri. Arestat şi deţinut la început în Palatul Regal din Bucureşti, Ion
Antonescu şi-a redactat testamentul polit.c pe filele unei agende de birou,
afirmând că "nu s-a cramponat de putere". Apoi, sub pretextul unui Consiliu de
Coroană, au fost invitaţi la Palat majoritatea membrilor guvernului, care au fost
arestaţi. Un grup de comunişti conduşi de Emil Bodnăraş au preluat paza celor doi
Antoneşti şi a celorlalţi arestaţi, -jare aveau să fie predaţi sovieticilor.
S-a trecut la primele măsuri politice şi militare impuse de noua situaţie din
ţară. Pe baza Bloculuf Naţional Democrat s-a format un nou guvern, la conducerea
căruia a fost numit generalul Constantin Sănătescu. S-au promulgat decrete-lege
privind amnistia generală, desfiinţarea lagărelor de muncă, eliberarea deţinuţilor
politici, restabilirea cadrului democratic de dezvoltare a ţării.
352

Hotin
Mogh'rtev
lampol ■Soroca
u. ;■-- R.
Cernăuţi
Darahani 31.VIII.1944 24.vm.1944
\ Şiret . Dorohoi Rădăuţi ifci;.
"*■ ' ;: ■-■■'V1.'
Bălţi
■'■■ZSi':- Botoşani
Măliniv F.2 UCRAINIAN .1 Gr.
Paşcani
Orhei
LEGENDA
Direcţiile de înaintare ale trupelor torpâne
Hust
} Direcţiile de deplasare 'ale trupelor române
(=3 Direcţiile de ofensivă ale trupelor sovietice
Direcţiile de deplasare
Siahet.-,-,.
ale trupelor sovietice s Halmeu
Aliniamentul frontului Satu Mare - .; • ,■,;.
Dfibrecen
la data de 24.VIII.
Cărei Vişeul de Sus :*:■:.■ /■'.•.
Baia Mare Târgu Lăpuş> Marghita • >r Q Năsăud
OraHea
/ • . "/Reghin
' A.6 GERMANĂ Targu Mureş

Chisinău

Tiraspol

Timişoara

•Târgu Jiu Turnu Severin

Caracal O"--.. CorabiapJ'
BELGRAD
IUGOSLAVIA
£\ Acţiuni ale unităţilor române
pentru nimicirea şi dezarmarea trupelor hitleriste
- Acţiuni ale trupelor hitleriste /
v " Acţiuni ale trupelor ungare (,
1 Acţiuni ale trupelor române împotriva coloanelor hitleriste în interior

BUCUREŞTI ..•■• r
Qlteniţa O S
_ Giurgiu*:' Turtucaia
Rusciuc O Zimnicea .
iexandria* " Or
1UOIJIU\J
l.~ *■.■•*,•. I

Constanta
Mangalia

Coloană de prizonieri germani pe străzile Bucureştiului, în august 1944

Paralel, la Bucureşti au fost ocupate de către armată principalele instituţii de
stat şi militare, au fost blocate şi izolate obiectivele militare germane. La orele
22 s-a radiodifuzat Proclamaţia regelui Mihai către ţară, care a anunţat lumii
modificările din conducerea politică a ţării, formarea unui nou guvern, ieşirea din
războiul contra Naţiunilor Unite şi alăturarea ţării noastre coaliţiei
antihitleriste în lupta pentru eliberarea Transilvaniei.
Vestea ieşirii României din război a fost salutată, în noaptea de 23 spre 24
august 1944, de manifestaţii spontane ale populaţiei bucureştene. Evenimentele de
la Bucureşti au constituit însă o totală surpriză pentru hitlerişti. Ministrul
Killingera avut, în aceeaşi seară, o audienţă la rege, unde i s-a oferit soluţia
retragerii în ordine din România a trupelor germane. Conducătorii nazişti au fost
avertizaţi, de reprezentanţii lor la Bucureşti, că actul de la 23 august 1944 a
avut "sprijinul complet al armatei şi poporului". Surprins şi depăşit total de
evenimente, Hitler a ordonat, însă, înăbuşirea insurecţiei române şi formarea unui
nou guvern, condus de un general român filo-german. Acesta a fost însă de negăsit.
Drept răspuns, sub oblăduirea hitleriştilor, s-a format la Viena un guvern zis
"românesc" condus de Horia Sima. Acesta a avut o existenţă efemeră. în dimineaţa
zilei de 24 august, după provocările germane din nordul Bucureştiului, s-a ajuns la
o stare de război între România şi Germania.
 între 24-28 august 1944, la Bucureşti, pe Valea Prahovei, în porturile
dunărene, în Dobrogea, Muntenia şi Oltenia, s-au desfăşurat lupte puternice
împotriva forţelor hitleriste. Lupta armată, generalizată la nivelul întregii ţări,
a demonstrat un caracter profund ofensiv, distrugând orice rezistenţă germană.
Efortul militar s-a desfăşurat în cooperare cu cetăţenii pentru depistarea
punctelor de luptă ale hitleriştilor. La Bucureşti, în ciuda bombardamentelor
354

aeriene naziste din 24-26 august 1944, care au provocat mari pagube materiale şi
umane, forţele militare române au luptat din greu la Şcoala Superioară de Război,
Prefectura de Ilfov, podul Băneasa, Hotelul Princiar, bariera Rahova, pădurile
Băneasa şi Otopeni.
Până la 28 august, capitala a fost curăţată de forţele hitleriste. Cu preţul a
1 400 de răniţi şi de morţi, au fost capturaţi 6 700 militari germani, dintre care
7 generali şi 358 ofiţeri. La 30 august, în Bucureştiul eliberat au pătruns primele
unităţi militare sovietice.
Trupele sovietice pătrund, la 30 august
1944, în Bucureştiul eliberat de forţele
insurecţionale
Confruntări violente s-au desfăşurat şi pe Valea Prahovei, la Braşov şi Bod.
Au căzut la datorie, menţinând funcţionale centrele de exploatare petrolieră şi
reţeaua de comunicaţii între Muntenia şi Transilvania, peste 800 de soldaţi din
cadrul armatei române. Au fost capturaţi 9 000 de hitlerişti, dintre care 147
ofiţeri şi 1 131 subofiţeri. în luptele din Dobrogea, din porturile de la Dunăre,
şi din Câmpia Română armata română nu a precupeţit nici un efort pentru a alunga pe
hitlerişti din ţară. Au fost luaţi prizonieri 10 000 soldaţi şi ofiţeri germani.
Totodată, s-au
luat importante măsuri militare pentru acoperirea frontierelor şi înlăturarea
oricăror incursiuni naziste în Banat şi în sudul Transilvaniei.
Ecoul şi urmările pentru evoluţia uittioafă a Români**' patti '" i noastre
la războiul antihitlerist. Evenimentele din august 1944 nu au reprezentat doar o
simplă remaniere de guvern, ci un act mult mai profund, o schimbare a regimului
pol/tic, care, în optica iniţiatorilor săi, trebuia să ducă la reîntoarcerea ţării
la regimul democratic.
La 23 august 1944 s-a desfăşurat o lovitură de stat, un act de inspiraţie
naţională, conceput şi organizat de reprezentanţii Palatului, şi în primul rând de
regele Mihai, partidele politice reprezentate în Blocul Naţional Democrat, în
împrejurări politico-militare favorabile, urmat de o acţiune militară în întreaga
ţară. Actul de curaj al monarhului român a fost salutat în epocă de toate
formaţiunile politice şi recunoscut pe plan internaţional. Prezidiul Sovietului
Suprem al U.R.S.S. i-a decernat acestuia, la 6 iulie 1945, cea mai înaltă
distincţie militară sovietică, Ordinul Victoriei, pe care l-au mai primit doar trei
alte personalităţi, iar preşedintele S.U.A., Harry Truman, i-a acordat, în mai
1947, gradul de Comandor Şef al Legiunii de Merit.
Evenimentele din vara anului 1944 au avut importante urmări. Pe plan logistic,
ele au lipsit Germania hitleristă de mari rezerve de materii prime, şi în
355

special petrol, mai ales că, în 1944, sondele de pe Valea Prahovei, singurele cu o
mare capacitate de extracţie, se aflau încă sub control german, alături de cele din
Ungaria, Galiţia şi Austria, reduse însă ca importanţă. Reluarea surselor
petrolului românesc l-a obsedat într-atât pe Hitler, încât a sperat să le
recucerească prin ultima ofensivă pe care a declanşat-o, în martie 1945, în
regiunea lacului Ba/aton. Din punct de vedere militar ş\ strategic, actul României
a modificat profund balanţa de forţe în sud-estul Europei, la un moment în care nu
se conturase, în mod foarte clar, înfrângerea Reichului nazist. Apărarea germană s-
a prăbuşit în aripa de sud a frontului de Răsărit şi s-a realizat, astfel, cea mai
mare deschidere de pe un teatru de operaţii militare, precum şi o uriaşă translaţie
de fronturi de pe Carpaţi pe Dunăre şi în Peninsula Balcanică. S-a evitat, astfel,
transformarea ţării în teatru de război, s-au creat condiţiile pentru eliberarea
nord-vestului Transilvaniei, răpit prin Dictatul de la Viena, ca şi pentru
scurtarea duratei conflictului mondial. De asemenea, gestul României a accentuat
criza internă a statelor aliate Germaniei - Croaţia, Bulgaria, Finlanda, Ungaria şi
a grăbit ieşirea lor din tabăra fascistă.
Actul de la 23 august 1944 a produs însă şi intrarea României în sfera de
influenţă sovietică, în urma delimitării de către Marile Puteri a sferelor lor de
influenţă, ceea ce a avut drept rezultat, în final, şi instaurarea regimului
comunist în ţara noastră. în situaţia creată imediat după 23 august, România a fost
ocupată militar de Uniunea Sovietică, care a dezarmat şi, apoi, a deportat, în
lagărele din Siberia, 130 000 de soldaţi şi ofiţeri români.
Din noaptea de 23 spre 24 august 1944 armata română s-a alăturat Naţiunilor
Unite în războiul antihitlerist. După asigurarea frontierelor contra oricăror
agresiuni ale trupelor germane şi maghiare, în lunile septembrie-octombrie 1944,
armata română a luptat pentru eliberarea Transilvaniei de sub ocupaţia străină.
După 23 august 1944, zona de nord-vest a Transilvaniei a fost declarată de
horthyşti teatru de război. După ce au respins o ofensivă a trupelor fasciste
dinspre Cluj, Oradea şi sudul Banatului, în primele zile ale lunii septembrie, şi
apoi o alta pe Valea Mureşului, trupele române au ocupat, alături de trupele
sovietice, poziţii strategice în vederea ofensivei pentru eliberarea totală a
Transilvaniei, un rol important avându-l şi luptele eroice de la Oarba de Mureş.
Lupte importante au avut loc pe Valea Mureşului, la vest de Munţii Apuseni, în
podişul Transilvaniei, pe văile Crişurilor, pentru eliberarea oraşelor Turda, Cluj,
Gilău, Huedin, Salonta, Oradea. în retragerea lor horthyştii au săvârşit masacre
asupra populaţiei civile româneşti, precum la Moisei, Săbişa, Prundu-Bârgăului. La
25 octombrie 1944 au fost eliberate de sub fascişti ultimele teritorii româneşti -
oraşele Cărei şi Satu-Mare. Pe teritoriul Transilvaniei, armata română a angajat
efective de 270 000 de oameni, din care au căzut în luptă circa 50 000 soldaţi şi
ofiţeri. Au fost eliberate, cu cooperarea armatei sovietice, 872 localităţi, dintre
care 8 oraşe şi 18 localităţi importante.
După dezrobirea teritoriului naţional şi anularea, practic, a deciziei
arbitrare de ia Viena, din anul 1940, forţele militare române au luat parte,
alături de Armata Roşie, la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei ş\ a unor zone din
Austria. în Ungaria, armata română a luptat pentru eliberarea oraşelor Nyiregyhâza,
Debreţin, forţarea cursului Tisei de mijloc, la marea operaţie de la Budapesta,
356

Trupele române intrând în Cluj, la 11 octombrie 1944

cucerirea zonelor Munţilor Bukk, Mâtra şi Hegyalja, a oraşului Miskolc. Cu
participarea a 210 000 militari români, au fost eliberate, în total, 14 oraşe şi 1
223 comune. Inamicul a pierdut 42 000 combatanţi. în Cehoslovacia soldaţii şi
ofiţerii români s-au distins, în iarna anilor 1944-1945, la trecerea Munţilor
Armata română în războiul antihitlerist

Soldaţi români în luptele de stradă de la Budapesta, în campania pentru eliberarea

Ungariei
Metalici, Tatra, CarpaţiiAlbi, la forţarea masivelor Javorina, Nitra, a râurilor
Hron şi Morava, la eliberarea localităţilor Roznava, Lucenec, Banska-By strica,
Zvolen. Au fost dezrobite 1 722 de localităţi, din rândul celor 248 000 militari
români participanţi la luptă căzând 66 000 de oameni. Un regiment de care blindate
româneşti a înaintat pe teritoriul Austriei ajungând până aproape de Viena.
Bilanţul participării României la războiul antihitlerist o plasează pe locul
al patrulea în cadrul Naţiunilor Unite, efortul de război propriu cifrându-se, în
plan economico-financiar, la 1 200 000 dolari S.U.A., cursul anului 1938. Au
acţionat 37 de divizii, reprezentând toate armele. Ritmul mediu de înaintare, din
Do-brogea până în podişul Boemiei, a fost de 6,5 km zilnic. Au fost forţate 12
cursuri de apă şi 20 masive muntoase. Au fost eliberate 8 717 localităţi. Armata
română a provocat inamicului pierderi de 136 529 de combatanţi, morţi şi
prizonieri.
 Actul de la 23 august 1944 a fost urmat de eliberarea teritoriului naţional
şi, apoi, de participarea la războiul antihitlerist. A urmat însă o evoluţie
dramatică pentru poporul român, în care, sub oblăduirea tacită a Marii Britanii şi
Statelor Unite, ce vânduseră practic România lui Sta/in, s-a instaurat, prin forţa
Armatei Roşii şi cu concursul comuniştilor, un regim politic şi economic aservit
marelui imperiu de la Răsărit.
* * *
Proclamaţia regelui Mihai către ţară, la 23 august 1944
358

"ROMÂNI
în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit în deplină înţelegere
cu Poporul Meu, că nu este decât o cale pentru salvarea Ţării de la o catastrofă
totală ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a
războiului cu Naţiunile Unite
"ROMÂNI
Un nou Guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire
voinţa hotărâtă a Ţării, de a încheia pacea cu Naţiunile Unite România a acceptat
armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britame şi Statele Unite ale Amencu.
Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei
sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britame şi Statele Unite Primiţi pe
soldaţii acestor armate cu încredere Naţiunile Unite ne-au garantat independenta
Ţării şi neamestecul în treburile noastre in'erne Ele au recunoscut nedreptatea
dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită
"ROMÂNI
Poporul nostru înţelege să fie singur stăpân pe soarta sa Oricine s-ar
împotrivi hotărârii noastre liber luate şi care nu atinge drepturile nimănui este
un duşman al Neamului nostru Ordon Armatei şi chem Poporul să lupte prin orice
mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui Toţi cetăţenii să se strângă în jurul
Tronului şi al Guvernului pentru salvarea Patriei Cel care nu va da ascultare
Guvernului se opune voinţei Poporului şi este un trădător de Ţară
"ROMÂNI
Dictatura a luat sfârşit şi ea încetează toate asupririle Noul Guvern
înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile şi libertăţile tuturor
cetăţenilor Ţării sunt garantate şi vor fi respectate
Alături de armatele aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele
Naţiunii, vom trece hotarele impuse prin actul nedrept de la Viena pentru a elibera
pământul Transilvaniei noastre de sub ocupaţie străină
"ROMÂNI
De curajul cu care vom apăra cu armele în mână independenţa împotriva
oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta depinde viitorul
Ţării noastre
Cu deplină încredere în viitorul Neamului Românesc să păşim hotărâţi pe
drumul înfăptuim României de mâine, a unei Românii libere, puternice şi fericite "

Din raportul prezentat, în 1944, de feldmareşalul Keitel lui Hitler, în

legătură cu consecinţele actului de la 23 august 1944
, capitularea României, pe lângă consecinţele imediate de ordin militar, a
produs în acelaşi timp pierderea teritoriului nu numai al României, ci şi al
Bulgariei, Iugoslaviei şi Greciei, punând în pericol toată armata germană din
Balcani Deosebit de pierderea poziţiilor în Carpaţi, pierderea grânarului şi
petrolului românesc constituie o altă mare şi grea lovitură "
Ministrul german al armamentului, Albert Speer, despre evenimentele din
august 1944 în România
"începând din iunie 1944 nu puteam asigura decât sub 50 000 tone benzină
lunar, tar din august, când trupele noastre au trebuit să părăsească România, cifra
a scăzut sub 20 000 de tone Era clar că mergem spre dezastru Aceasta a fost cauza
înfrângerii Ea a apărut nu ca urmare a bombardamentelor strategice aeriene,
executate de britanici şi americani, întrucât producţia
359

continua să sporească la sondele din vest, ci prin pierderile, după 23 august 1944,
a surselor de aprovizionare din România (...). Fără doar şi poate, acea zi de 23
august a dus la întorsătura decisivă în istoria producţiei şi economiei de război,
deci în istoria conflagraţiei însăşi."
TEMĂ:
1 Care erau soluţiile politico-diplomatice întrevăzute, în anul 1944, pentru
ieşirea României
2 lî.stratMpoziţia Reichului nazist faţă de actul de la 23 august 1944 în România.
\ Care a fost reacţia principalelor forţe politice interne faţă de actul de la 23
august 1944? 4 Prezentaţi consecinţele actului de la 23 august 1944 pentru
desfăşurarea celei de a doua conflagraţii mondiale

ROMÂNIA PE DRUMUL CĂTRE TOTALITARISMUL COMUNIST

(1944- 1947)
- OCUPAŢIA MILITARĂ SOVIETICĂ, CONVENŢIA DE ARMISTIŢIU CU
UNITE.
-EVOLUŢII POLITICE {23 AUGUST 1944 - 6 MARTIE 1945) COMUNIŞTILOR DE LICHIDARE A
CADRULUI DEMOCRATIC DE Dl A ROMÂNIEI.
-GUVERNUL PETRU GROZA - INSTRUMENT AL COMUNA LICHIDAREA OPOZIŢIEI POLITICE.
- ABDICAREA SILITĂ Â REGELUI MIHAI SI URMĂRILE SALE.
După 23 august 1944, majoritatea forţelor politice interne au susţinut
necesitatea revenirii ţării la cadrul de dezvoltare democratic. Decretul nr. 1626
din 31 august 1944 a repus, parţial, în drepturi Constituţia din 1923. Dar,
înţelegerile secrete între Marile Puteri au decis altfel soarta României. La 9
octombrie 1944, în cadrul unei întrevederi la Moscova, Churchill a propus lui
Sta/in şi a obţinut din partea sa împărţirea Europei de Est şi Sud-Est în sfere de
influenţă, după cum urmează:

TaraProcent deinfluenţăU.R.S.S.Marea Britanie S.U.A.România Grecia Iugoslavia

Ungaria Bulgaria90% 10% 50% 50% 75%10% 90% 50% 50% 25% Soarta a milioane de
locuitori a fost decisă astfel printr-un simplu petic de hârtie cu câteva socoteli.
Adevăratul partaj al Europei în sfere de influenţă îşi are originea încă în
înţelegerea de la Teheran din 1943. în cadrul întâlnirii la nivel înalt de la lalta
(februarie 1945), aproape muribund, preşedintele american Roosevelt a acceptat
toate cererile sovietice. O scrisoare a premierului britanic către Sta/in, din 29
aprilie, 1945, a recunoscut interesele predominante ale U.R.S.S. în Bulgaria şi
România.
România a fost ocupată, după evenimentele din luna august 1944, de Armata
Roşie, care a devenit garantul transformării ţării într-un satelit sovietic
361

Conferinţa de la lalta, din 1945

încălcând în mod brutal drepturile şi libertăţile omului, suveranitatea naţională,
sovieticii au trecut la intimidarea populaţiei şi armatei române. Au avut loc
jafuri, violenţe, furturi, devastări, rechiziţii de animale, mijloace de transport
şi bunuri materiale. în ciuda a numeroase proteste oficiale au fost deportaţi în
Uniunea Sovietică cetăţeni, soldaţi, ofiţeri români, şi locuitori de origine
germană. Pentru a ocupa întreaga Românie şi a trata cu aceasta de pe poziţia de
forţă, guvernul sovietic a tergiversat cât mai mult posibil încheierea
armistiţiului cu ţara noastră.
Delegaţia română însărcinată cu semnarea armistiţiului şi formată din Lucreţiu
Pătrăşcanu, Ghiţă Pop, Ion Cristu, Barbu Ştirbei, Constantin Vişoianu, generalul
Dumitru Dămăceanu a sosit la Moscova la 4 septembrie 1944, dar a fost primită de
ministrul de externe Molotov abia peste şase zile, când textul acordului era deja
stabilit de către sovietici. în cadrul contactelor oficiale nu s-a acceptat nici o
sugestie din partea reprezentanţilor români. Convenţia de armistiţiu între România
şi Naţiunile Unite s-a semnat la 12 septembrie 1944 la Moscova. Ea a depăşit însă
cadrul unui simplu armistiţiu, fiind de fapt un veritabil dictat, un instrument în
mâna U.R.S.S., pentru a-şi impune voinţa în România şi faţă de care Marea Britanie
şi Statele Unite ale Americii nu au schiţat nici un gest de dezaprobare.
Armistiţiul a fost semnat, în numele coaliţiei antihitleriste, de mareşalul Rodion
Malinovski. România a fost considerată un stat învins şi nu unul care a ieşit din
război graţie efortului propriu, nefiindu-i recunoscut statutul de cobeligerant. Ea
a fost obligată să întreţină armata sovietică de ocupaţie, ceea ce a semnificat un
efort financiar de 2 miliarde de dolari S.U.A., cursul anului 1944-1945. De
asemenea, ţara noastră a fost obligată la plata în şase ani a unor uriaşe
despăgubiri de război, cifrate la 300 milioane de dolari, în
362

mărfuri-cereale, produse petroliere, maşini, lemn, vase maritime şi fluviale. S-a

recunoscut faptul că România a ieşit din război doar la 24 august 1944. S-a
prevăzut, totodată, anularea Dictatului de la Viena din 1940, iar nord-vestul
Transilvaniei a trecut sub administraţia provizorie a Armatei Roşii. Retrocedarea
acestui teritoriu către România urma să se facă în urma stabilirii unei guvernări
"democratice" în ţară, practic un şantaj politic din partea U.R.S.S. Graniţa
româno-sovietică a fost restabilită pe Prut, aşa cum se înfăţişa la 28 iunie 1940.
S-a format Comisia Aliată de Control cu sediul la Bucureşti, dominată de
reprezentanţii sovietici şi în care Marea Britanie şi S.U.A. aveau un rol pur
figurativ. Comisia a avut următoarea componenţă: generalii /van Susaikov, şi
respectiv V. P. Vinogradov- U.R.S.S., mareşalul aerului Dona/d F. Stevenson
-Anglia, generalul Cort/and Van R. Schuy/er-S.UA. Astfel, au fost încălcate cu
premeditare, de către Aliaţi, toate angajamentele luate faţă de România, ei
neţinând seamă de nici una din consecinţele actului de la 23 august 1944.
Evoluţii politice (23 august 1944-6 martie 10.15). Politica de lichidare a
cadrului democratic de dezvoltare a României. în evoluţia forţată a societăţii
româneşti de la autoritarism la totalitarism perioada dintre 23 august 1944-6
martie 1945 a fost una din cele mai dramatice, căci în cadrul evoluţiilor politice
complexe au fost aduse cele mai grave atingeri fiinţei naţionale şi suveranităţii
de stat.
în ultimele patru luni ale anului 1944, la conducerea ţării s-au perindat două
guverne conduse de generalul Constantin Sănătescu. în ciuda eforturilor sale de a
repune în vigoare Constituţia din 1923, executivul s-a confruntat cu consecinţele
ocupaţiei trupelor sovietice şi a continuării operaţiilor militare în conflictul
mondial. Moldova şi nord-vestul Transilvaniei se aflau sub administraţia militară a
U.R.S.S. La 12 septembrie s-a introdus cenzura prealabilă a presei. în acelaşi
timp, s-a intensificat, procesul de penetrare, de către comunişti, a aparatului de
conducere a ţării, prima treaptă către preluarea întregii puteri politice.
Comuniştii au stabilit cu sprijinul Moscovei toate actele politice ale guvernelor
Sănătescu şi Rădescu. La 12 octombrie P.C.R. şi P.S.D. au părăsit Blocul Naţional
Democrat, iar peste patru zile reprezentanţii lor au ieşit şi din guvern. Cele două
partide au pus bazele unei noi coaliţii politice, Frontul Naţional Democrat, sub
masca căruia s-a pregătit ascensiunea la conducerea ţării a comuniştilor. în noul
guvern Sănătescu (octombrie-decembrie 1944) au intrat Petru Groza, ca vicepremier,
Teohari Georgescu, subsecretar de stat la Minsterul de Interne, Gheorghe Gheorghiu-
Dej la Ministerul Comunicaţiilor, LucreţiuPătrăşcanula Justiţie, Ştefan Voitec\a
Educaţia Naţională.
După 23 august 1944, partidul comunist s-a angajat pe drumul luptei pentru
puterea politică şi instaurarea unui regim politic antidemocratic. La finele anului
1944 şi începutul lui 1945 partidul număra câteva zeci de mii de membrii, dar
efectivele sale au sporit rapid printr-o propagandă demagogică, incluzând chiar şi
membri ai fostei Gărzi de Fier. în octombrie 1945 au fost înregistraţi 256 863
membri, pentru ca la sfârşitul lui 1947 numărul lor să ajungă la 803 831 persoane.
La nivelul conducerii centrale activau, deocamdată în cadrul aceluiaşi obiectiv
fundamental - lupta pentru puterea politică - o grupare din interiorul ţării:
Constantin Pârvulescu, losif Rangheţ Gheorghe Gheorghiu-Dej şi o alta venită din
Uniunea Sovietică - Ana Pauker, Vasile Luca.
363

în scop tactic, comuniştii au sprijinit guvernele Sănătescu, în care şi-au

mărit treptat influenţa, folosindu-se de disensiunile dintre unele partide politice
şi chiar din interiorul lor. Ei au profesat un "reformism" demagogic şi o
propagandă abilă pentru a-şi atrage masele. Bucurându-se de protecţia şi concursul
Armatei Roşii, comuniştii au dezlănţuit teroarea, violenţa şi au manipulat masele
popolare sub lozinca "democratizării"ţări.
Regele Mihai
La 6 decembrie 1944 s-a constituit un nou guvern condus de generalul Nicolae
Rădescu. Acesta şi-a desfăşurat activitatea în condiţii foarte grele, impuse de
încercarea comuniştilor de a răsturna prin forţă guvernul legal constituit. în mari
mitinguri şi demonstraţii organizate de comunişti, cu sprijin sovietic, erau
înfierate aşa-zisele trădări ale partidelor naţional-liberal şi naţional-ţărănesc,
guvernul fiind acuzat că proteja pe criminalii de război. în ianuarie 1945,
Gheorghe Gheorghiu-Dej, în calitate de ministru al transporturilor, a făcut o
vizită la Moscova unde a primit instrucţiuni pentru intensificarea luptei
comuniştilor români pentru a prelua puterea.
în provincie au fost ocupate cu forţa primăriile şi prefecturile, unde au fost
instalaţi comunişti, de cele mai multe ori total nepregătiţi pentru funcţia
respectivă. Totodată, s-au organizat gărzi "muncitoreşti", de fapt, cete de
bătăuşi, care au fost utilizate mai ales după ce Teohari Georgescu a început să
gireze Ministerul de Interne. Zona de nord-vest a Transilvaniei era administrată
direct de către sovietici. Sub presiunea delegaţilor sovietici din Comisia Aliată
de Control, concomitent cu reducerea forţelor armate române în ţară, au fost
dislocate noi unităţi militare sovietice la Ploieşti, Arad, Deva şi Petroşani.
Atunci când primul-ministru a anunţat, în discursul din 11 februarie 1945, de la
sala "Scala" din Bucureşti, măsuri ferme pentru a apăra cu orice preţ ordinea în
stat, în faţa agitaţiilor comuniştilor, după manifestările de la întreprinderea
Malaxa din Bucureşti, aceştia au provocat, la 24 februarie 1945, incidente la
Bucureşti, Braşov, Caracal, Craiova şi în alte localităţi. în capitală, în
condiţiile unei demonstraţii de protest faţă de creşterea pericolului comunist, în
faţa Ministerului de Interne, s-au tras focuri de armă dintr-o maşină a
sindicaliştilor comunişti. Au căzut victime, dar cele acuzate au fost tot partidele
naţional - liberal şi naţional - ţărănesc.
Deoarece agitaţiile comuniştilor s-au intensificat, la 24 februarie 1945 a
sosit la Bucureşti adjunctul ministrului de externe sovietic, Andrei lanuarevici
Vâşinski. Acesta a cerut regelui Mihai, în termeni violenţi, demiterea generalului
Rădescu şi formarea unui guvern al Frontului Naţional Democrat. La refuzul regelui,
ce nu avea nici un motiv constituţional de a-l înlocui pe primul-ministru, s-a
trecut la măsuri de intimidare. După cum îşi amintea Constantin Vişoianu, la
364

una dintre întrevederi, depăşind unele- din cele mai elementare reguli diplomatice,
diplomatul sovietic a bătut cu pumnul în masă, cerând imperios monarhului demiterea
guvernului, iar la plecare a trântit uşa cabinetului, încât a căzut tencuiala din
jurul tocurilor. Cu prilejul unei audienţe, la afirmaţia regelui că la Conferinţa
de la lalta s-a decis ca popoarele din sud-estul Europei să-şi decidă singure
soarta, Vâşinski i-a ripostat brutal lui Mihai, declarând în mod cinic că: "lalta
sunt eu".
La Bucureşti au fost concentrate unităţi sovietice de blindate, aviaţia a
efectuat zboruri la joasă altitudine, a fost dezarmat batalionul de gardă al
Marelui Stat Major, a fost interzisă legătura cu armatele române de pe front,
radioul şi presa au trecut sub control sovietic. în atari împrejurări, la 1 martie
1945 generalul Rădescu a demisionat, refugiindu-se apoi la ambasada britanică şi de
acolo în străinătate. A fost însărcinat cu formarea noului guvern prinţul Barbu
Ştirbey. Acesta a eşuat însă în încercarea sa. într-o nouă întrevedere cu regele,
Vâşinski I-a ameninţat că dacă nu-l va numi pe Petru Groza prim-ministru România
urma să fie lichidată ca stat independent. După noi presiuni morale, politice şi
militare, regele a cedat şi i-a încredinţat lui Grozaformarea noului guvern, în
care au intrat reprezentanţii Frontului Plugarilor, P.N.Ţ., - Anton Alexandrescu,
P.N.L. -Gheorghe Tătărescu, P.S.D. El era controlat de comunişti.
Guvernul Petru Gioia - instrumont a! con.ci-fţâf;; -"::? Lovirea
opoziţiei politice. Impunerea la 6 martie 1945 a guvernului Petru Groza a marcat
instaurarea la putere a regimului comunist. El a inaugurat, prin politica sa,
drumul către lichidarea oricărei forme de opoziţie democratică, a drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti.
La 9 martie 1945, în urma unui schimb de telegrame între Groza şi Sta/in,
Nord-Vestul Transilvaniei a reintrat, firesc, ca parte a teritoriului său naţional,
în stăpânirea României. în ca.drul activităţii de reorganizare internă a societăţii
româneşti la nivel economic şi politic, la 23 martie 1945 s-a decis realizarea unei
reforme agrare. Au fost expropriate terenurile arabile mai mari de 50 ha, în total
1 468 946 ha, din care 1 109 562 ha au fost împărţite la 917 777 familii ţărăneşti.
Prin aceasta, marile proprietăţi funciare au fost desfiinţate, ceea ce au avut
urmări semnificative din punct de vedere social.
Acelaşi guvern care s-a autoproclamat apărător al democraţieiş\ cuceririlor
revoluţionare ale poporului, a suprimat, în mod treptat şi drastic, libertatea
presei, interzicând ziarele de opoziţie, a impus legea epurării aparatului de stat
(30 martie 1945), a creat tribunalele populare şi a organizat lagărele de deţinuţi
politici. S-au pus şi bazele primelor sovromuri, oficial societăţi mixte româno-
sovietice, de fapt, instrumente de exploatare şi control economic a ţării noastre
şi a resurselor sale naturale de către U.R.S.S.
în aceste condiţii, ambasadorul S.U.A. la Moscova, Averell Harimann, i-a
propus lui Molotov ca S.U.A. şi Uniunea Sovietică să dezbată situaţia din România.
în acelaşi timp, au avut loc în ţară unele contacte între oamenii politici în
vederea realizării unui guvern reprezentativ. La 19 august 1945, diplomaţii
britanici la Bucureşti au avertizat pe rege că nu recunosc guvernul Groza. Astfel,
regele Mihai, după ce a înaintat o notă Comisiei Aliate de Control în legătură cu
poziţia sa faţă de guvernul Groza şi a refuzat să ia parte, alături de membrii
executivului, la parada şi la festivităţile din ziua de 23 august 1945, a încetat
să
365

mai aibă contacte cu guvernul şi să ratifice decretele sale. Aceasta este cunoscută
în istorie sub numele de greva regală. Monarhul a sperat, aşadar, ca prin actul său
să provoace demisia guvenului Groza, nerecunoscut de Marea Bntanie şi S.U.A. A fost
una din ultimele sale încercări de a se opune comunizării ţării, neştiind însă că
acordurile secrete între Marile Puteri plasaseră deja ţara noastră în sfera de
influenţă sovietică.
La 8 noiembrie 1945, cu prilejul zilei onomastice a regelui, a avut loc, la
Bucureşti, în Piaţa Palatului, cu participarea a peste 150 000 de prsoane, în marea
majoritate tineri, prima mare demonstraţie anticomunistă. Ea a fost organizată,
totodată, de tineretul din P.N.L., P.N.Ţ., ca o manifestare de simpatie fată de
regele aflat în "grevă" la Sinaia, şi de protest hotărât faţă de politica
guvernului Groza. Grupuri de provocatori comunişti s-au amestecat însă între
demonstranţi. Apoi, camioane ale Poliţiei şi detaşamente înarmate ale comuniştilor
au intrat în plin, în mulţime, provocând numeroase victime. Sub pretextul "apărării
Ministerului de Interne" s-a tras cu mitraliera de la ferestrele acestei
instituţii. S-au operat peste 1 000 de arestări. Presa comunistă s-a dezlănţuit
împotriva participanţilor etichetându-i "fascişti, asasini, reacţionari" şi a cerut
dizolvarea partidelor opozitei şi arestarea conducătorilor lor.
Evenimentele din România au fost dezbătute şi la reuniunile miniştrilor de
externe ai S.U.A., U.R.S.S., Mani Britanii din 11 septembrie - 2 octombrie 1945, şi
respectiv 16-26 decembrie 1945. S-a decis să se ceară Bucureştiului reorganizarea
guvernului prin includerea unor reprezentanţi ai P.N.L. şi P.N.Ţ. şi organizarea de
alegeri libere. în ultimul ceas, politicienii britanici şi americani schiţau unele
gesturi de protest faţă de excesele comuniste, din păcate doar simbolice, căci
România căzuse iremediabil sub dominaţia sovietică. La 31 decembrie 1945 - 1
ianuarie 1946 a avut loc vizita la Bucureşti a unei delegaţii mixte - Al. Vâşinski
(U.R.S.S.), Avere// Harimann (S.U.A.) şi Archibald Clark-Kerr (Marea Britanie), ce
a comunicat factorilor români deciziile reuniunilor miniştrilor de externe ai
Marilor Puteri. La 6 ianuarie 1946, prin decret regal au fost numiţi în guvernul
Groza Mihail Romniceanu, din partea P.N.L, şi Emil Haţieganu, din partea P.N.Ţ.
Greva regală a încetat. Peste o lună, guvernul român a fost recunoscut de guvernele
occidentale.
Având şi girul tacit al străinătăţii, guvernul Petru Groza s-a lansat într-o
campanie fără precedent împotriva opoziţiei. Procesele politice din anii 1946-1947
au constituit o nouă etapă a prigoanei comuniste în România. Se urmărea, practic,
exterminarea fizică a tuturor adversarilor politici ai regimului comunist.
Tribunalele poporului au judecat şi condamnat drept "criminali de război" foşti
funcţionari superiori şi membrii ai guvernului Antonescu. Astfel, au fost
condamnaţi, între alţii, generalul Constantin Voiculescu, guvernatorul Basarabiei,
generalul Calotescu, guvernatorul în nordul Bucovinei. între 7 şi 18 mai 1946, în
cadrul aşa-zisului "proces al marii trădării naţionale" - o sinistră înscenare
juridică regizată de comunişti - au fost judecaţi şi condamnaţi la moarte, printre
alţii, Ion şi Mihai Antonescu, Lucreţiu Pătrăşcanu, propunând regelui Minai I
respingerea cererii de graţiere. Cei doi, alături de Constantin Vasiliuş\ Gheorghe
Alexianu, au fost executaţi la 1 iunie 1946. în noiembrie 1946, sub aceeaşi
acuzaţie, de "criminal de război", a fost condamnat şi generalul A/dea, unul dintre
participanţii la actul din 23 august 1944.
366

Sen "Montata1Blhsl Jttioneitu ,CouUnUn X. Vtctltu J>ndu t>> Ueoi,XH-TII CMtivctu ,\

CoacuatlB rsalan:*■* "c.
Rezoluţia de execuţie pentru primii patru
condamnaţi la moarte şi de comutare pentru
ultimii trei,'pusă de Petru Groza pe adresa către
Tribunalul Poporului
în rândul aceloraşi măsuri s-au înscris şi desfiinţarea, în iulie 1946, a
Senatului, considerat "un organ reacţionar" şi publicarea unei noi legi electorale.
Pe baza sa s-au organizat alegerile din 19 noiembrie 1946. Partidele satelite
comuniştilor au format, la 17 mai 1946, Blocul Partidelor Democratice, ce reunea
P.C.R., P.S.D., P.N.L. - Gheorghe Tătărescu, P.N.Ţ. - Anton Ale-xandrescu, Frontul
Plugarilor, Partidul Naţional Popular. Alegerile au fost proclamate, de propaganda
oficală, "libere şi nestingherite". în realitate a fost vorba de un fals grosolan
al guvernului Petru Groza, care a modificat votul real al corpului electoral pentru
forţele aşa-zis democratice. După frauda electorală, 78,46% din voturi au revenit
Blocului Partide/or Democratice, ce a preluat 376 din totalul de 414 mandate, - o
sinistră înscenare judiciară regizată de comunişti - Partidul Naţional Ţărănesc a
avut 77 locuri de deputaţi, iar Partidul

Delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Paris (1947)

367

Semnarea Tratatului sovieto-român din 1948

National Liberali locuri. Deşi a fost sfătuit să nu accepte deschiderea lucrărilor
Adunării Deputaţilor, căci rezultatele alegerilor fuseseră clar măsluite, regele a
acceptat în cele din urmă şi a rostit, la 1 decembrie 1946, discursul inaugural.
Pentru Mihai, aceasta a reprezentat încă un pas înapoi. Cu atributele puterii mult
micşorate, Monarhia, ca instituţie politică tradiţională, nu a mai putut să se
opună comunizării ţării.
O problemă deosebită în această perioadă a constituit-o şi cea legată de
reafirmarea locului şi rolului României în noul raport de forţe, pe plan
internaţional, la finele conflictului mondial. La 29 iulie 1946 a sosit la Paris
delegaţia română participantă la Conferinţa de Pace după cel de-al doilea război
mondial. în cadrul negocierilor care au avut loc până la 10 februarie 1947, când s-
a semnat documentul final, diplomaţii români au susţinut necesitatea recunoaşterii
cobeligeranţei ţării noastre, adică a participării sale, după 23 august 1944, la
războiul antihitlerist. Au fost abordate şi numeroase aspecte ale problematicii
economice şi politice.
La 8 februarie 1947 a fost publicată o notă oficială a guvernului român în
legătură cu o serie de observaţii la prevederile Tratatului de pace. S-a exprimat
regretul că, în ciuda tuturor eforturilor diplomatice, nu s-a recunoscut
cobeligeranţa României. Parlamentul de la Bucureşti a ratificat, cu toate acestea,
la 23 august 1947, documentele păcii de la Paris. Stipulaţiile lor au fost dure
pentru ţara noastră: România a fost obligată să plătească U.R.S.S. mari despăgubiri
de război, însumând peste 2 miliarde lei. S-a decis ca prezenţa în ţara noastră a
forţelor armate aliate, în speţă sovietice, să dureze 90 zile invocându-se
menţinerea liniilor de comunicaţie cu Armata Roşie din Austria. în realitate,
prezenţa trupelor străine s-a prelungit până în anul 1958. S-a apreciat însă,
pozitiv] faptul că România a încetat la 24 august 1944 lupta contra Naţiunilor
Unite. Graniţele României au fost reconfirmate ca fiind cele de la 1 ianuarie 1944,
prevăzându-se însă anularea Dictatului de la Viena. Basarabia şi Bucovina au rămas
ocupate de Uniunea Sovietică, p pulaţia din aceste zone fiind supusă, din nou,
exceselor rusificării forţate. S-a înscris, de asemenea, principiul liberei
navigaţii pe Dunăre şi necesitatea instaurării în ţară a unui regim democratic.
Clauza privind desfiinţarea organizaţiilor de tip fascist şi pedepsirea
368

criminalilor de război a permis guvernului Groza numeroase abuzuri, ce s-au adăugat

celorlalte, care au dus la distrugerea opoziţiei politice.
în acelaşi timp, unii oameni politici, de cultură şi militari, care se aflau
în străinătate, încercând să se opună regimului comunist în curs de stabilizare în
România, s-au străduit să pună bazele exilului românesc. între aceştia pot fi
menţionaţi generalul Nicolae Rădescu, Viorel V. Ti/ea, Constantin Vişoianu, Grigore
Gafencu, generalul Ion Gheorghe, Grigore Niculescu-Buzeşti, Brutus Coste, Victor
Cădere. S-a constituit Comitetul Naţional Român, care urma să atragă atenţia lumii
asupra consecinţelor instaurării comunismului în România. Acesta cuprindea 10
membri dintre personalităţile reprezentative ale exilului românesc. în 1950 a fost
numit la conducerea sa Constantin Vişoianu. Comitetul a organizat, la Paris,
Societatea Culturală Caro/1, care a publicat periodicul "La Nation Roumaine".
Exilaţii români au participat, de asemenea, la activitatea unor organisme
internaţionale, ca Free Europe Committee, National Committee fora Free Europe,
Assembly of Captive European Nations.
în anul 1947, ritmul sovietizării României, al cărei agent executiv a fost
guvernul Petru Groza, s-a intensificat. La nivel economic, s-a trecut la etatizarea
Băncii Naţionale, citadelă financiară tradiţională a liberalilor, la realizarea
unei reforme monetare, la crearea oficiilor industriale. Aceste măsuri au jalonat
drumul către realizarea unei economii centralizate. în plan politic, a continuat,
cu asiduitate, campania de discreditare a liderilor partidelor politice adverse, în
vederea aducerii la tăcere a opoziţiei democratice. în aprilie 1947 s-a organizat
înscenarea de la Tămădău, în care au fost implicaţi fruntaşi ai PNŢ. Lideri ai
ţărăniştilor au fost atraşi în cursă, promiţându-li-se că vor fi ajutaţi să
părăsească ţara pe calea aerului. Prinşi în flagrant delict, aceştia au fost
arestaţi. Dominată de comunişti, Adunarea Deputaţilor a decis, la 19 iulie 1947,
ridicarea imunităţii parlamentare pentru reprezentanţii naţional-ţărănişti, ceea ce
a permis arestarea lui luliu Maniu şi a altor fruntaşi ai partidului. Ei au fost
judecaţi între 29 octombrie şi 4 noiembrie 1947 şi condamnaţi la ani grei de
închisoare. în acelaşi an şi-a încetat existenţa şi Partidul Naţional Liberal,
ziarul său, "Liberalul", continuând să apară până în noiembrie 1947. în aceeaşi
lună, au fost înlăturaţi din guvern şi reprezentanţii grupării lui Gheorghe
Tătărescu care făcuseră, indirect, jocul comuniştilor. în aceste împrejurări,
lichidând orice formă de manifestare a democraţiei parlamentare, partidul comunist
a devenit partidul unic, reprezentant al unui regim dictatorial, ce a nesocotit
profund drepurile şi libertăţile individuale.
Abdicarrr; silită a regf !ui Mihai şi urmările safe Cu precădere după 1944,
Monarhia a avut, în România, atribuţii mai ales la nivel protocolar. Comuniştii au
menţinut-o ca instituţie din considerente strategice, având în vedere, în special,
tradiţia şi sensurile sale simbolice, din ce în ce mai estompate însă. Regele Mihai
a asistat, astfel, neputincios, la încălcarea flagrantă a cadrului democratic al
vieţii politice româneşti. Ultima sa încercare de a se opune acestui curs al
istoriei a fost "greva regală"din anii 1945-1946, ce a eşuat însă. în 1947, regele
Mihai era unicul obstacol în calea deplinei comunizării a ţării. în acelaşi timp,
România era, în 1947, singura ţară din zonă ce mai păstra instituţia Monarhiei.
în noiembrie 1947, regele, a fost invitat la Londra, la căsătoria prinţesei
Elisabeta (viitoarea regină Elisabeta a ll-a) cu prinţul Philip de Grecia'. La

Caricatură apărută în presa franceză, în

1947, pe seama expansiunii U.R.S.S., în sud-
estul Europei
plecare, el a împuternicit guvernul să conducă ţara în lipsa sa, ceea ce a
constituit încă un pas pe drumul spre putere al comuniştilor la Bucureşti. Unii se
şi întrebau dacă monarhul se va mai întoarce în ţară, căci, oricum, nu mai avea o
putere de decizie, ci doar un rol decorativ. Pe lângă festivităţile din capitala
britanică, la care a luat parte, regele a purtat o serie de tratative cu unii
oameni politici, ca generalul Smuts, Winston Churchill, Clement At/ee, ambasadorul
S.U.A. la Londra. Unii l-au sfătuit să se întoarcă în ţară, alţii, dimpotrivă, să
rămână în străinătate şi să formeze un guvern în exil. Cu acelaşi prilej, Mihaia
cunoscut pe Ana de Bourbon-Parma, membră a familiei regale a Danemarcei, cu care
ulterior s-a şj căsătorit.
M/hai s-a întors în ţară la 21 decembrie 1947, dar s-a bucurat de o primire
foarte rece din partea membrilor guvernului. Planul înlăturării sale fusese
stabilit deja de către comunişti, iar unele ministere cheie erau deja în mâna
acestora. In toamnă, Ana Pauker fusese numită ministru de externe, iar la 24
decembrie 1947, Emil Bodnăraş ministru al apărării naţionale. în cadrul armatei,
puternic infiltrată de comunişti, s-au luat o serie de măsuri: schimbări de cadre
superioare, alarmarea unor unităţi militare, consemnarea în cazarmă a ofiţerilor
batalionului Gărzii Regale, întărirea pazei la depozitele de armament. S-au
întreprins, totodată, unele măsuri pentru controlul principalelor obiective de
stat.
La 29 decembrie 1947, Petru Groza i-a cerut regelui să îl primească în
audienţă, a doua zi, la Bucureşti. M/hai a sperat că urma să se abordeze problema
căsătoriei sale. întrevederea a avut loc la 30 decembrie 1947, la palatul Elisabeta
din Capitală, şi a fost foarte tensionată. Regele şi regina-mamă Elena au fost
confruntaţi cu cererea lui Petru Grozaşi Gheorghe Gheorghiu-Dej, ca regele să
abdice imediat. Sub ameninţarea unor presiuni morale, regele a abdicat (Ulterior,
în mod abuziv, şi desigur, la indicaţiile Moscovei, guvernul comunist, condus de
Petru Groza, a retras, la 22 mai 1948, cetăţenia română regelui M/hai şi altor
membrii ai familiei sale - Elisabeta de Hohenzollern, Ileana de Habsburg şi Nicolae
de Hohenzollern.). în după-amiaza aceleiaşi zile a fost informat guvernul, iar
seara Parlamentul. România s-a proclamat republică. S-a format un Prezidiu al
Republicii Populare Române, compus din Mihail Sadoveanu, Constantin I. Parhon,
Gheorghe Stere, Ion Niculi, Ştefan Voitec. Acesta nu a jucat decât un rol
figurativ, căci factorul de decizie rămânea partidul comunist. înlăturarea
monarhiei şi proclamarea republicii făceau parte din logica înăspririi liniei
politice a stalinismului. România va

evolua, de acum înainte, strict, în cadrele trasate de U.R.S.S. prin intermediul

comuniştilor.
înlăturarea monarhiei la 30 decembrie 1947 a creat condiţiile pentru o
modificare silită şi forţată a formei de guvernare în România. Ea a marcat un pas
decisiv pe calea preluării întregii puteri politice de către comunişti, care au
trasat, astfel, o direcţie de dezvoltare cu totul în contra spiritului democratic
al poporului
roman.
Din scrisoarea lui Onisifor Ghibu, din 1945, către Petru Groza '
"Niciodată neamul românesc n-a fost pus în mod mai implacabil ca acum, în
faţa ameninţării de a fi şters de pe faţa pământului prin asfixiere, asasinare sau
sinucidere. în urma acestei catastrofe, nici unui patriot român, în care a rămas
vreo urmă oricât de mică de dragoste, de respect şi de durere pentru destinul
neamului său, nu-i este îngăduit să se retragă în carapacea egoismului său strâmt
fără a-şi pune întrebarea întrebărilor: Neam românesc al strămoşilor mei şi al meu,
-încotro mergi? Vrei să mai trăieşti şi să mai reprezinţi ceva în această lume, sau
te-ai împăcat cu perspectiva sinistră de a te lăsa scos din viaţă, prin viclenie,
prin violenţă ori prin sinucidere?
Cel dintâi, care trebuie să-şi pună această teribilă întrebare, eşti tu,
primul-Ministru al ţării, care ai luat asupra ta cea mai înfricoşătoare răspundere
istorică, din câte şi-a luat vreodată vreun român. Ţie nu ţi-e îngăduit să te
ascunzi nici în faţa conştiinţei tale proprii, nici în faţa contemporanilor tăi,
îndreptăţiţi să-şi ceară cea mai amănunţită socoteală despre felul în care ai
dispus şi dispui de viaţa lor şi a urmaşilor lor, nici în faţa tribunalului
necruţător al istoriei. Rezerva cu care ai declarat, în cartea ta Reconstrucţia
României, din anul 1946, că: "noi suntem oameni mici şi trecători, - noi nu facem
istorie, - noi nu suntem dictatori, care cred că sunt deasupra vremurilor" (pag.
101 şi 132) - această rezervă a fost complet depăşită de vremea ce s-a scurs de la
rostirea ei până azi. Dimpotrivă! Tu ai făcut şi faci istorie, cum nu a mai făcut
altul înaintea ta şi patronezi şi exercitezi - cu sau fără ştirea şi voinţa ta -,
cea mai straşnică şi cea mai lungă dictatură din câte cunoaşte istoria noastră
naţională.
De aceea, până ce te vei judeca tu însuţi şi te vei spovedi în faţa lumii,
până ce se va mai găsi un contemporan obiectiv care să te judece şi până ce te va
judeca istoria, mă socotesc în drept să te chem eu înaintea judecăţii, în numele
contemporanilor mei, în numele neamului întreg şi chiar în numele umanităţii".
TEMĂ:
1. Care au fost consecinţele înţelegerii de la lalta, din 1945, pentru România?
2. Precizaţi natura raporturilor româno-sovietice între 1944-1945.
3. Ilustraţi principalele căi de preluare a puterii politice de către comunişti în
România, între
1944 1947.
1.
REGIMUL COMUNIST ÎN ROMÂNIA (1948-1989)
- STALINIZAREA ROMÂNIEI.
- CĂTRE O RELATIVĂ DESTINDERE INTERNĂ.
- REGIMUL NEOSTALINIST AL LUI NICOLAE CEAUŞESCU.
Stalinizarea României. După 1947, în evoluţia forţată către comunism a tării
noastre pot fi indentificate câteva etape de dezvoltare şi anume: 1) 1948-1964-
perioada preluării, organizării şi consolidării puterii de către comunişti, în
cadrul unui proces specific de stalinizare; 2) 1965-1974 - perioada unei relative
destinderi interne; 3) 1974-1989 - perioada regimului ceauşist, de esenţă
neostalinistă. într-o astfel de periodizare trebuie să ţinem seama de amploarea
mutaţiilor survenite în istoria naţională, începând chiar din 1944, de rezistenţa
în ţară ia instaurarea regimului comunist, de abandonarea României de către
puterile vest-europene şi stalinizarea sa de către U.R.S.S., în urma deciziilor de
la lalta, de alunecarea către comunism, de la unul de inspiraţie sovietică la altul
de inspiraţie naţională, ilustrat de dictatura lui Nicolae Ceauşescu.
începând cu 1948, comuniştii au avut drum liber în România pentru introducerea
modelului stalinist în toate componentele societăţii. Prin mijloace economice şi
politice, uneori paşnice, dar mai ales violente, reprezentanţii comunişti au
acţionat nestingherit împotriva tututror acelor forţe care militau pentru pluralism
şi democraţie, adepţii lor fund, în marea lor majoritate, exterminaţi fizic.
Sistemul represiv practicat de către comuniştii români a generat o teamă viscerală,
care şi-a pus amprenta asupra mentalului colectiv.
Adept al dirijismului economic, aşa cum a reieşit încă din documentele
Conferinţei din octombrie 1945, partidul comunist a luptat împotriva proprietăţii
particulare în economie.
Spre deosebire de politica de naţionalizare practicată de unele guverne vest-
europene imediat după 1946, în România, "naţionalizarea", ca şi industrializarea de
altfel au avut la bază obsesia ideologică a comuniştilor de a controla tot;
"naţionalizarea" comunistă a avut, practic, un caracter de confiscare. Un pas
semnificativ a fost realizat la 11 iunie 1948, când au fost etatizate 1060 de
întreprinderi industriale şi miniere. în noiembrie 1948, controlul statului s-a
extins asupra cinematografelor şi caselor de sănătate, iar până în 1950 asupra
farmaciilor, intreprinderilor chimice şi a tuturor unităţilor economice şi social-
culturale, precum şi a unei mari părţi din locuinţe (proprietate privată).
Deoarece au sperat să obţină mari profituri, după 1949 comuniştii şi-au
intensificat prezenţa în lumea satelor, spre a-i sili pe ţărani, prin toate
mijloacele, de cele mai multe ori violente, să intre în gospodăriile colective.
începea colectivizarea, un proces punctat de grave abuzuri şi violenţe, care au
trezit
379

Demonstraţie comunistă în România, în 1948

numeroase nemulţumiri în rândul ţăranilor. Colectivizarea a generat răsturnarea
gravă a structurilor tradiţionale ale satului românesc şi a sistemului său propriu
de valori. în 1949 se formaseră abia 55 gospodării agricole, iar suprafaţa arabilă
aferentă lor reprezenta 8% din totalul arabil. încă din 1946, autorităţile au impus
ţăranilor cote obligatorii de produse agricole, anulate însă în 1956 sub impactul
evenimentelor din Ungaria şi Polonia. După 1958 s-a declanşat o nouă şi vastă
ofensivă pentru colectivizare. în 1962, 96% din suprafaţa de pământ arabil era
cultivată de gospodăriile colective, dar producţiile la hectar nu au atins
aşteptările.
După 1958 se constată o relansare în -Gursa către un stalinism rigid. Ea a
fost legată de neînţelegerile cu Uniunea Sovietică pe tema integrării economice a
statelor socialiste în C.A.E.R. Acesta a determinat o politică de industrializare
forţată a cărei bază s-a dorit a fi industria siderurgică, chimică, şi
constructoare de maşini. Astfel s-a născut şi dezvoltat combinatul de la Galaţi,
întreţinut însă, din greu, pe baza importului de minereu de fier.
Pentru un control riguros asupra economiei naţionale, comuniştii au impus
planurile cincinale. Ele au asigurat, în general, un progres economic. S-a încercat
astfel să se obţină o rată înaltă a acumulării din venitul naţional care era, în
1961-1965, de 24%. Venitul naţional a înregistrat, totuşi, un salt, de la 180
dolari pe cap de locuitor, în 1950, la 653, în 1965. Cifrele trebuie privite însă
cu circumspecţie, mai ales că sistemul prezentării de statistici, deseori
deformate, a devenit o realitate curentă a politicii oficiale în România comunistă.
în perioada stalinizării ţării situaţia alimentară şi a condiţiilor de viaţă a fost
grea, unele semne de îmbunătăţire apărând abia după 1960.

Mari centre de exterminare fnchisori de exterminare

Colonii de exterminare (prin muncă forţată)
Colonii de deportare Azile psihiatrice

Galata'
BACĂU Răducăneni

DE LA CANAL
1. Capul Midia
2. Luminiţa
3. Năvodari
4. Stânca
5. Peninsula
6. Galeş
7. Poarta Albă
8. Kilometrul 31
9-10. Saligny, km 4
11. Cernavodă
\
12. Ovidiu 13. Constanţa J4. Medgidia

ASLUI IERCUREA CIUC

G. OCNA
ARLAD

Periprava
>. "Saivane NStoieneşti
9-103-4 21 5-6 12
14 7-8 13
ÎNCHISORI \ DIN BUCUREŞTK
omitetul Central \
al Partidului Comumsfi
misterul de Interne
oliţia Capitalei
ranus
lava
ăcăreşti
lalmaison
alea Rahovei
ragadiru
ihencea
opeşti-Leordeni
pitalul Colentma
pitalul Nr. 9 Berceni
ipera Roşia
lihai Vodă
reţulescu
eldiman
AVaceanca

Strâmba
• 2523 24 LOIEŞTI Luciu- 21 v
Slobozia"
1
BUCUREŞTI
Toporu0 ChirnogiT

Sfiştovca iBăndon Tulcea

Bac Gnndu
Grădina Piatra- Frecăţei
Salcia '
DIN BĂRĂGAN
15 Modelu
16 Roseti
17 Olaru
18 Peneţi
19 Piua-Petru
20 Gura lalomiţei
21 Răchitoasa
22. Luciu
23. Valea Călmăţu
24. Lăţeşti

25 Rubla
26 Dilga
25
O închisoare comunistă, în România
Impunându-şi controlul asupra întregii societăţi româneşti, P.C.R. a acţionat
pentru reorganizarea aparatului de stat ce trebuia să servească scopurile sale
politice, în martie 1948 au avut loc "alegeri" pentru Adunarea Constituantă,
câştigate practic, în condiţiile distrugerii sistemului democraţiei parlamentare,
de Frontul Democraţiei Populare, o alianţă patronată de partidul comunist şi în
care mai erau menţinute, doar formal, unele resturi de formaţiuni politice sau
partide-satelit, ca Frontul Plugarilor, Uniunea Populară Maghiară, Partidul Na-'
ţional Popular, care, de altfel, şi-au încetat ulterior existenţa. S-a constituit
Marea Adunare Naţională care a votat, la 13 aprilie 1948, o nouă constituţie.
Inspirată din cea sovietică, consfinţind, prin articolul 3, că "întreaga putere
emană de la popor (subl.ns.), noua lege fundamentală a statului român instituia,
de fapt, sistemul
monopartitismului politic în ţara noastră. Un for de conducere pe linie de stat,
era Prezidiul Marii Adunări Naţionale, funcţia de preşedinte al său fiind ocupată
succesiv de Constantin I. Parhon (1948-1952), Petru Groza (1952-1958), Ion Gheorghe
Maurer (1958-1961). O nouă lege fundamentală a fost votată peste patru ani, la 24
septembrie 1952, şi a consfinţit rolul decisiv al partidului comunist în
conducerea României. Ca organ suprem al puterii de stat s-a organizat Consiliul de
Stat.
în numele unei aşa-zise ascuţiri a luptei de clasă, a organizării şi
manifestării dictaturiiproletariatului/din teoria marxist leninistă), au fost
încălcate brutal drepturi şi libertăţi democratice elementare ale oamenilor. Orice
formă de opoziţie a fost reprimată violent. Sub acuzaţia imaginară de "trădare",
"sabotaj" sau "agenţi ai imperialismului" a fost profund afectat tot corpul de
elită al vieţii politice şi culturale interbelice. între 1947-1952 au fost
înscenate numeroase procese politice, ca cel împotriva liderilor Partidului
Naţional Ţărănesc - luliu Maniu şi Ion Mihalache şi altele, ce s-au soldat cu
pedepse grele la închisoare sau lagăre de muncă, unde au pierit mulţi adversari ai
comuniştilor. Au fost lichidate, cu brutalitate, încercările de rezistenţă armată
din zona munţilor Bucegi, Făgăraş. S-a manifestat totuşi, deşi firav, o rezistenţă
militară la instaurarea regimului comunist. Au acţionat, astfel, grupuri înarmate,
ca de exemplu în Banat -Tănase, lonescu, Blănaru, Spiru, în Oltenia -maiorul
Dumitriu în Argeş - Traian Marinescu, Făgăraş - general Arsănescu şi fraţii
Arnâuţoiu. în cadrul constituirii noului aparat de stat, între 1948-1949 s-au creat
Securitatea şi Miliţia populară. Securitatea a devenit un instrument de teroare şi
represiune, îndreptat împotriva oricărui opozant al noului regim. Ea era coordonată
de generali, dintre care unii erau agenţi ai serviciilor de spionaj, ca A.
Nikolski, P. Bodnarenko. în 1952 şi-a început activitatea de reprimare Alexandru
Drăghici, devenit ulterior ministru de interne.

Sistemul detentionar al României comuniste a cuprins numeroase închisori şi

lagăre de muncă, ca acelea de la Gherla, A/ud, Sighet, Piteşti, Râmnicu-Sărat,
Portiţa, canalul Dunăre-Marea-Neagră, ce au grupat, între 1949-1964 şi în anii
următori, în condiţii înfiorătoare de muncă forţată şi de exterminare, un mare
număr de deţinuţi. Măsurile antidemocratice au privit şi instituţia Bisericii, care
a fost crunt reprimată. Mulţi preoţi au fost arestaţi, iar numeroase mănăstiri
închise, în special ale cultului greco-catolic, dar şi ale celui ortodox. La 17
iulie 1948, guvernul român a denunţat Concordatul cu Vaticanul, iar la 1 decembrie
cultul greco-catolic a fost desfiinţat şi episcopii săi arestaţi. Noua lege a
cultelor, din 14 august 1948, a supus Biserica statului comunist.
Represiunea s-a intensificat, între 1956-1959, sub influenţa mişcărilor
anticomuniste din Polonia şi a revoluţiei maghiare, privind mai ales cercurile
intelectualilor. "Zelul" demonstrat de agenţii organelor represive a dus, în cadrul
impunerii colectivizării, la strămutarea forţată de sate întregi, din Banat în
Bărăgan, în 1948, şi la judecarea, după datele-menţionate chiar de Gheorghe
Gheorghiu-Dej, a circa 80 000 de ţărani.
între personalităţile care şi-au pierdut viaţa în urma represiunii comuniste,
amintim pe Iu/iu Maniu, Gheorghe Brătianu, Ion Mihalache, Mihail Manoilescu, Radu
Rosetti, Traian Novacovici, col. loan D. Stoiculescu, loan Flueraş, Nicolae
Batzaria, col. Marius Mihai Kiriacescu, monseniorul Vladirmir Ghica, preotul
Dumitru Zamisnicu ş.a. Cunoscuţi oameni de cultură - loan Lupaş, Ion Petrovici, M.
Vulcânescu, Lucian B/aga, Simion Mehedinţi, Dimitrie Guşti au pierit în închisori
sau au fost marginalizaţi şi au sfârşit în mizerie.
Comunismul a antrenat şi grave modificări ale culturii naţionale. în
încercarea de a imita modelul sovietic, unii autori, trecuţi în slujba culturii
comuniste (culturnicii), precum Mihai Roller, losif Kişinevski, losif Ardeleanu,
Leonte Răutu, au încercat rescrierea valorilor tradiţionale ale culturi naţionale
sub lozinca demagogică a marxim-leninismului. în slujba noii puteri, din convingere
sau pentru a supravieţui, ei au modificat, cu bună ştiinţă, istoria ţării şi au
fetişizat, în literatură şi artă, chipul muncitorului. S-a introdus, după 1946 o
cenzură foarte strictă, care a afectat peste 2 000 titluri de cărţi şi reviste. în
epoca celui mai încrâncenat dogmatism cultural, cultura românească a fost profund
afectată, în 1948, de reforma şcolară şi de reorganizarea Ministerului
învăţământului, a Academiei Române şi a institutelor de cercetare. între 1956-1959
intelectualitatea a fost lovită de un nou val de represiune. Mulţi profesori au
fost înlăturaţi din institutele de învăţământ superior în baza unor acuzaţii
imaginare. Discipline, care aduseseră, altădată, faima ştiinţei româneşti, au fost
etichetate drept "burgheze" - filozofia, statistica, sociologia şi au fost practic
desfiinţate. Cu toate acestea, trebuie să menţiona""1 . faptul că s-a desfăşurat o
luptă contra analfabetismului şi deschiderea, fie ea şi mutilată, a culturii către
populaţie în ansamblu.
în februarie 1948, în mod silit, prin înlăturarea şi exterminarea din rândul
Partidului Social-Democrat a celor ce se opuneau fuziunii, comuniştii au înghiţit
partidul amintit. S-a format Partidul Muncitoresc Român, prototipul partidului unic
în cadrul regimului comunist. în ciuda unor greutăţi şi înlăturându-i pe toţi
contracandidaţii, figura centrală în partid a fost, între 1945 şi 1965, Gheorghe
Gheorghiu-Dej.

Conducători ai comuniştilor din România, în 1945. De la stânga la

dreapta: Nicolae Ceauşescu, Alexandru Drăghici, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana
Pauker, Emil Bodnăraş
în perioada stalinizării ţării, partidul comunist a concentrat, în mod absolut
puterea în mâinile sale. Devenit principalul agent executor al unui sistem politic
dictatorial, partidul şi-a sporit rândurile, de la 720 000 membri în 1950 la 1 450
000 în 1965. între 1945-1947 chiar şi o parte dintre foştii simpatizanţi ai Gărzii
de Fier şi-au găsit refugiul în rândurile comuniştilor.
în interiorul partidului s-a desfăşurat însă o necruţătoare luptă pentru
putere. între 1948 şi 1952 s-a afirmat o grupare - Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari
Georgescu - adeptă a subordonării totale faţă de P.C.U.S. împotriva sa s-a
manifestat Gheorghe Gheorghiu-Dej, partizan al liniei naţionale în impunerea
comunismului. în 1952, cel din urmă a izbutit să înlăture gruparea condusă de Ana
Pauker. Gheorghiu-Dej a devenit prim-secretar al partidului şi prim-ministru. în
1952 a intrat în Biroul Politic şi viitorul dictator, Nicolae Ceauşescu.
Noua linie politică, promovată la Moscova de Nikita Sergheevici Hruşciov,
consfinţită prin celebrul Raport la Congresul din 1956 al P.C.U.S., care încrimina
politica stahnistă, a trezit numeroase temeri lui Gheorghiu-Dej. Coroborând
duritatea politică internă cu afirmarea formală a fidelităţii faţă de aliatul de la
răsărit, liderul comunist român a înlăturat pe toţi conducătorii potenţiali care ar
fi putut să fie un sprijin pentru politica lui Hruşciovjn România. în acest context
se înscrie şi cazul Lucretiu Pătrăşcanu. Acuzat încă din 1948 de renunţare la
politica "luptei de clasă" şi arestat, în acelaşi an, sub acuzaţia de complot,
alături de un întreg grup format din Lena Constante, Elena Pătrăşcanu, Bellu
Zilber, Harrry Brauner, Lucretiu Pătrăşcanu a fost supus unui regim de cruntă
detenţie.
377

După un simulacru de proces, în 1954, în realizarea căruia un rol important l-a

avut Alexandru Drăghici, Pătrăşcanu au fost executat, în acelaşi an, la închisoarea
Jilava.
Evenimentele din 1956, din Polonia şi Ungaria, punând sub semnul întrebării,
în mod serios, stabilitatea regimurilor comuniste, au provocat intrarea celor din
urmă într-o criză acută de legitimitate. în România, răspunsul a fost încercarea de
racordare a comunismului la o tradiţie naţională. în acest context îşi află
originea politica de relativă independenţă faţă de Uniunea Sovietică iniţiată de
Gheorghiu-Dej.
Pe plan extern, România a fost subordonată U.R.S.S. .prin "Tratatul de
prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală" din 1948, continuând să plătească
despăgubiri statului sovietic. Expresie a unui control deghizat în economie din
partea Uniunii Sovietice au fost Sovromurile, ca de exemplu Sovrompetrol,
Sovromlemn, Sovromtransport. Ele aveau să fie desfiinţate abia în 1954, după ce au
secătuit rezervele naturale ale ţării. S-au încheiat totodată unele acorduri cu
Bulgaria, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia. în 1949, România s-a numărat printre
statele ce au semnat acordul de constituire al Consilului de Ajutor Economic
Reciproc, iar în 1955 al Pactului de la Varşovia. Campania dură dusă de către
Moscova contra Iugoslaviei, cu începere din 1947, sub acuzaţia de deviaţie, s-a
desfăşurat în condiţiile stabilirii sediului Cominformului la Bucureşti.
în anii '50, relaţiile româno-sovietice au evoluat de la o strânsă cooperare
la o distanţare, ajungându-se chiar la o autonomie a Partidului Comunist din
România şi la o relativă independenţă, a statului român. Elementele noi în
relaţiile dintre cele două state au fost determinate de neîncrederea personală
dintre Gheorghiu-Dej şi Hruşciov. O astfel de orientare politică era menită, în
concepţia liderilor comunişti de la Bucureşti, să afirme, cu şi mai multă putere,
rolul partidului comunist în ochii maselor populare.
încă în 1955, Gheoghiu-Dej s-a pronunţat pentru "calea românească de
constituire a socialismului". în 1956, autorităţile comuniste de la Bucureşti au
reprimat orice agitaţie, cu precădere din mediile intelectualilor, în legătură cu
revoluţia din Ungaria. Trupele sovietice au intrat în Ungaria prin România. Liderul
revoluţiei maghiare, Imre Nagy, după arestarea sa de către sovietici, a fost
deţinut, pentru o perioadă, în România. Dar, exact în acelaşi an, ultimul sovrom
era desfiinţat trecând în proprietatea statului român. în 1958, în noul context
politic şi militar din Europa, conducerea României a obţinut retragerea din ţară a
unităţilor militare sovietice.
Neînţelegerile dintre Bucureşti şi Moscova vor reizbucni pe* tema strădaniilor
lui Hruşciov de a impune planurile sale privind specializarea economică a statelor
membre ale C.A.E.R. în cadrul acestora, România era privită ca o ţară cu bogate
resurse agricole. Gheoghiu-Dej s-a pronunţat însă pentru un ritm sporit al
industrializării ţării, pentru a înlătura dependenţa economică de alte state. Din
1958, la conducerea ţării s-a impus o echipă politică mai tânără, în care rolul
important l-a avut Ion Gheorghe Maurer. Aceasta a prefigurat o posibilă reorientare
în plan extern.
între 1958-1960 s-au încheiat unele acorduri economice cu statele vest-
europene, iar ponderea schimburilor economice, pe această direcţie, a sporit. în
1961, legaţiile Angliei şi Franţei au fost ridicate la nivel de ambasadă, iar

peste trei ani România a votat în Organizaţia Naţiunilor Unite - a cărei membră era
din 1955 - prima dată altfel decât statele din Europa de răsărit.
Gheorghiu-Dej s-a folosit cu multă abilitate de conflictul ideologic dintre
comuniştii chinezi şi cei sovietici, ca şi de poziţia de frondă a lui losif Broz
Tito, liderul comuniştilor iugoslavi în rândul mişcării comuniste internaţionale,
pentru a se distanţa şi mai mult de linia Moscovei. între 1960 şi 1963, o serie de
delegaţii economice şi politice chineze au fost prezente la Bucureşti. Au fost
reluate relaţiile cu Albania, iar în 1963 o înaltă delegaţie română a vizitat
Iugoslavia. în speranţa de a obţine o altă imagine în faţa Europei, între 1962-1964
au fost eliberaţi peste 2 600 de prizonieri politici din închisorile româneşti.
Apogeul contradicţiilor între Bucureşti şi Moscova a fost înregistrat în
aprilie 1964, când s-a publicat Planul Va/ev. Acesta prevedea realizarea unui
complex economic care să cuprindă sudul Uniunii Sovietice, sud-vestul României şi
nordul Bulgariei şi care urma să reprezinte un veritabil grânar, specializat
aproape exclusiv pe producţia agricolă în deterimentul celei industriale.
Comuniştii români au reacţionat violent şi au ripostat afirmând că era vorba de o
încercare de dezmembrare economică a României. în aceste condiţii, agravate de
situarea tot mai deschisă a autorităţilor române de partea Beijingului în
conflictul cu Moscova, a intervenit, în aprilie 1964, Delegaţia cu privire la
poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi
muncitoreşti internaţionale. Documentul propunea statuarea de noi principii în
relaţiile între partidele comuniste - egalitate, avantaj reciproc, neamestec în
afacerile interne ş.a. în acelaşi timp, documentul încerca, pentru prima dată, a fi
baza teoretică a unei reconcilieri între partidul comunist şi poporul român, al
cărei punct culminant a foat atins în august 1968, în cadrul marelui miting de la
Bucureşti când a fost criticată agresiunea Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia,
acţiune la care România a refuzat să participe.
-.,-'-■ i " ostinc " x jsrnă între 1965 şi 1974 România a evoluat sub
semnul unei relative liberalizări a regimului comunist în politica internă şi
externă. Ea a fost însă foarte limitată, mai ales după 1971 alunecându-se către un
regim neostalinist.
în martie 1965 a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej, după care a avut loc o luptă
ascuţită de culise, pentru succesiunea la conducerea partidului comunist. Plenara
din aceeaşi lună l-a desemnat ca lider al partidului comunist pe Nicolae Ceauşescu.
El a făcut parte, iniţial, dintr-o conducere colectivă formată din Chivu Stoica -
preşedinte al Consiliului de Stat - şi Ion Gheorghe Maurer -prim-ministru - ultimii
doi sperând să-l controleze pe Ceauşescu; o nouă generaţie de activişti de partid
se afirma acum.
Semnele destinderii în cadrul regimului autoritar se regăsesc în întreaga
activitate internă, până către 1971-1973. Astfel, s-a înregistrat faţă de perioada
anterioară un relativ progres economic. Accentul a fost pus în continuare pe
industria grea şi petrochimie, ale căror dimensiuni au fost mult exagerate. S-au
preconizat construirea de centrale nucleare, dezvoltarea industriei aeronautice şi
a transporturilor maritime. în 1972 s-a atins o producţie ridicată de cereale.
Cu toate acestea, s-a menţinut şi în această perioadă un pronunţat dirijism
economic. Astfel, încă în perioada 1971-1975 s-a prevăzut o rată înaltă şi
nerealistă însă a acumulării, respectiv de 34%. în politica internă, s-a adoptat,
în
379

1965, o nouă Constituţie, care stabilea că denumirea ţării să fie Republica

Socialistă România, iar peste trei ani o nouă lege administrativă, prin care ţara a
fost organizată în judeţe. S-au emis unele hotărâri cu caracter liberal - privind
deplasarea persoanelor în străinătate, încurajarea proprietăţii particulare,
înlăturarea unor dispoziţii privind regimul poliţienesc, ce a devenit mai relaxat.
în acelaşi timp, a avut loc o reorientare a culturii către matricea sa
tradiţională. La nivelul partidului comunist, Plenara din 1968 a reabilitat unele
personalităţi - Lucreţiu Pătrăşcanu, Ştefan Foriş - şi a criticat Ministerul de
Interne pentru depăşirea rolului ce-i fusese atribuit în acţiunea de reprimare a
opozanţilor regimului.
Desfăşurând însă o politică abilă, pozând într-un campion al "libertăţii" şi
"independenţei", Ceauşescu şi-a întărit din această perioadă, în mod treptat, rolul
şi atribuţiile la nivelul conducerii superioare comuniste. în 1967 a devenit
preşedinte al\ Consiliului de Stat şi controla şi Consiliul Economic, iar din 1968
Consiliul Apărării. Deşi la Congresul al IX-lea al partidului comunist (1965) se
părea că va colabora cu toţi membrii organelor de conducere, la Congresul al X-lea
(1969) Ceauşescu a izbutit să promoveze, prin schimbările operate între membrii
Prezidului Permanent, circa o zecime din protejaţii săi politici, prefigurând ceea
ce, mai târziu, va lua forma politicii de familie.
Pe plan internaţional, s-a vehiculat mult în această perioadă ideea
independenţei României faţă de politica Uniunii Sovietice. România a primit vizita
unor lideri occidentali, precum preşedinţii Franţei, Charles de Gat///e(1968) şi
Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon (1969), şi respectiv Gerald Ford (1975),
a întreţinut raporturi cordiale cu losip Broz Tito, a criticat dur invazia trupelor
Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia (1968), care a pus capăt mişcării
reformatoare iniţiată de Alexander Dubcek şi cunoscută sub numele de "Primăvara de
la Praga", a stabilit realţii diplomatice cu Republica Federală Germania (1967) şi
a menţinut, neîntrerupt, relaţiile diplomatice cu Israelul, după războiul din 1967
cu statele arabe (faţă de celelalte state socialiste).
în acelaşi timp, România a aderat la o serie.de organisme internaţionale:
Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (G.A.T.T.) (1971), Fondul Monetar
Internaţional Banca Mondială(1972); în anul următor s-a închiat un acord de
cooperare economică cu Comunitatea Economică Europeană. Independenţa de decizie
politică faţă de linia Moscovei, a cărui exponent în haină naţională a devenit
Ceauşescu, nu a ameninţat, de fapt nicicând în mod direct, idealul comunist, ci
doar unele interese sovietice, de moment. De aceea era şi telerată la Moscova.
Regimul neostalinist al lui Nicolae Ceauşescu. Aflat deja în contradicţie cu
alţi lideri comunişti, ca Maurer, în problema căilor de dezvoltare a societăţii
româneşti, Ceauşescu a lansat, în iulie 1971, tocmai reîntors din vizita în China
şi Corea de Nord, faimoasele Teze ce semnificau reîntoarecea la autoritarismul
politic. Ceauşescu a criticat cosmopolitismul şi s-a pronunţat pentru o "puritate
ideologică" şi o orientare naţionalistă în cultură. Guvernarea lui Ceauşescu a
luat, astfel, după 1972, din ce în ce mai accentuat, forma unui regim represiv
însoţit de o ofensivă ideologică şi propagandistică, în care cultul personalităţii
a jucat un rol decisiv. Aşa-zisul socialism a devenit o guvernare de familie care a
reuşit să-şi subordoneze total, mai ales după Congresul al XIII (1979), partidul
comunist. Devenit dictator, Nicolae Ceauşescu a exacerbat orientarea
Qon

naţionalistă şi a conclus un regim neostalinist, caracterizat printr-o represiune

politică şi poliţienească rar întâlnită în Europa contemporană.
Cei vizaţi ca oponenţi au fost, în primul rând, membrii ai grupului ce-l
susţinea pe Maurer, înlăturaţi, de fapt, în 1974. în acelaşi an, Ceauşescu a fost
proclamat Preşedintele României. Prim ministru a fost numit, în locul lui Maurer,
Manea Mănescu. în 1973 a intrat în Comitetul Politic Executiv soţia dictatorului,
Elena Ceauşescu, care a jucat, de asemenea, un rol profund negativ în cadrul
regimului politic comunist.
Viaţa economică a fost marcată de centralizare, dar şi de o creştere economică
forţată, în condiţiile în care piaţa internă devenea strictă şi rigidă, în timp ce
piaţa internaţională era lipsită de stabilitate. Economia a fost expusă
indicaţiilor arbitrare ale dictaturii, de fapt, măsuri neştiinţifice şi haotice
lansate de Ceauşescu însuşi. Stabilirea de către dictator însuşi a ritmului de
dezvoltare a industriei şi agriculturii, transferul silit al forţei de muncă din
agricultură în industrie, exagerarea rolului industriei metalurgice şi
petrochimice, lipsa pronunţată de valută a ţării au dus la apariţia, la începutul
anilor '80, a primelor semne ale unei crize economice. în schimb, au continuat să
se construiască complexe economice, mari consumatoare de energie, precum combinatul
de aluminiu din Slatina. Rafinăriile de petrol lucrau, în ultimii ani ai regimului
ceauşist, doar cu 10% din capacitate. Penuria de carburant a fost agravată, după
1979, de criza petrolului şi de căderea regimului şahului în Iran, ce furniza
României petrol la preţuri scăzute.
Deşi autorităţile făceau caz de mari recolte, în realitate nicicând atinse,
populaţia s-a confruntat, în anii '70-80, cu o criză alimentară foarte acută. în
1982 s-a realizat o recoltă bună, dar seceta din anul următor a accentuat criza
economică. Datoria externă a crescut mereu, fiind cifrată, în 1983, la 10-11
miliarde de dolari, care vor fi rambursaţi însă, ulterior, în principal prin
efortul poporului şi mai ales pe seama sa. în aceste condiţii, nivelul de trai a
scăzut masiv, aspect demonstrat de raritatea produselor, de creşterea preţurilor,
şi de reintroducerea cartelelor la alimente. Au fost iniţiate mari obiective -
Transfă-gărăşanul, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Metroul bucureştean, ridicate,
toate, cu eforturi materiale deosebite.
încercarea de a reglementa în amănunt toate elementele existenţei umane a
afectat profund personalitatea omului. în 1976 au fost declarate "oraşe mari" 14
centre urbane, stabilirea în cadrul lor fiind foarte dificilă, iar condiţiile de
viaţă şi de muncă aproape imposibile. Au fost luate măsuri pentru o sporire
artificială a natalităţii, iar dictatorul dădea sfaturi populaţiei pentru o
"alimentaţie raţională", condamnând-o la foamete. Maşinile de scris şi de
multiplicat trebuiau înregistrate la miliţie, iar contactele cu cetăţenii străini
erau aproape interzise. Ceauşescu a iniţiat o amplă acţiune de "sistematizare"
teritorială, de fapt demolări haotice de sate, în cuprinsul ţării, şi de cartiere
ale Bucureştiului. în Capitală, el a conceput un proiect gigantic, Bulevardul
Victoria Socialismului, ce urma să-i încununeze opera.
Psihiatria a fost utilizată pe scară largă, în scopuri politice, pentru a
anihila orice formă de rezistenţă politică faţă de regimul dictatorial. Creaţia
culturală a fost subordonată partidului comunist, care a impus: falsificarea
adevăratei istorii naţionale, reducerea rolului Academiei Române, ca for cultural
381

suprem, orientarea activităţii culturale către preamărirea figurii jalnice a

dictatorului şi a soţiei sale, justificarea unei ipotetice contopiri între partid
şi stat. Suprimarea aproape totală a libertăţii de gândire şi închiderea unor
centre de cercetare ştiinţifică, precum Institutul de Matematică, şi a altora, au
determinat emigrarea unor intelectuali de seamă, precum George Banu, Mihai Botez,
Matei Cazacu, Ion Caraion, Vlad Georgescu şi alţii.
Dumitru Prunariu
Conducerea partidului comunist a devenit, în România, în perioada regimului
Ceauşescu, o castă politică, fiind controlată de familia Ceauşescu prin intermediul
unei grupări de activişti. în 1987, partidul număra 3,6 milioane de membri, în
marea lor majoritate luptând să supravieţuiască în condiţii grele de muncă şi de
viaţă. în martie 1989, graţie unor uriaşe eforturi materiale, România şi-a achitat
datoria externă. Zecile de reorganizări de posturi la nivelul conducerii superioare
urmăreau, de fapt, punerea întregii
nomenclaturi de partid şi de stat sub controlul direct al lui Ceauşescu. Devenită
din 1980 viceprim-ministru şi figura secundă în conducerea comunistă, Elena
Ceauşescu conducea Comisia privind cadrele de partid şi de stat şi a iniţiat măsuri
dintre cele mai dure, staliniste, în vederea construirii unei "societăţi
multilateral dezvoltate".
După 1975, în condiţiile încălcării brutal(c); a drepturilor şi libertăţilor
omului s-a dezvoltat şi în România o mişcare de protest contra regimului comunist.
Astfel, deşi în forme mai reduse, s-a manifestat fenomenul dizidentei. Dizidenţii
-Doina Cornea, Dan Petrescu, Radu Fi/ipescu, Paul Goma, Virgil Tănase, Ana
Blandiana, Mircea Dinescu şi alţii - au criticat cultul personalităţii, au
solicitat respectarea drepturilor omului şi realizarea unor reforme de structură.
Ei s-au alăturat protestelor unor largi pături ale populaţiei împotriva agravării
condiţiilor de viaţă în ţară. în august 1977 s-a desfăşurat greva minerilor din
Valea Jiului, ceea ce a impus prezenţa în această zonă a primului ministru din acea
vreme -Ilie Verdeţ şi chiar a lui Ceauşescu personal. în martie 1979 s-a format
Sindicatul Liberal Oamenilor Muncii din România. Din conducerea sa au făcut parte
Vasile Paraschiv, Ionel Cană, Gheorghe Braşoveanu, Nicolae Dascălu, Alexandru Nagy.
Acesta a fost printre primele sindicate libere din Europa Răsăriteană. El a
demonstrat, o dată în plus, importanţa luptei sindicale. în 1987 au avut loc
agitaţii în mari oraşe ale ţării- la 16 februarie, manifestaţia studenţilor ieşeni,
iar la 15 noiembrie, puternica demonstraţie de protest a muncitorilor din Braşov.
La 14 decembrie 1989 era pregătită să izbucnească la laşi o acţiune de protest
antidictatorială, dar aceasta a fost înăbuşită în faşă de către organele de
represiune.
382

Una dintre ultimele întrevederi ale liderilor comunişti din Estul Europei -
aniversarea R.D.G.,
din octombrie 1989
Nemulţumită de rigorile regimului ceauşist populaţia a recurs, facilitate de
protestele organizaţiilor internaţionale pentru apărarea drepturilor omului, şi la
alte forme de protest, precum trecerea clandestină a frontierei, în special în
Ungaria şi Iugoslavia sau la emigrarea către S U.A., Germania şi Israel. Totodată,
nu au lipsit unele momente de criză la nivelul conducerii superioare, prin fuga
unor înalţi funcţionari şi diplomaţi în străinătate sau prin acuzaţiile lui
Constantin Pârvulescu (1979) şi chiar ale lui Ştefan Voitec (1980). la adresa
politicii dictatoriale.
în planul politicii externe, în perioada regimului lui Ceauşescu, România, în
ciuda faptului că a afişat o p*olitică de "independenţă" faţă de U.R.S.S., a
evoluat, datorită politicii interne autoritare, către o pronunţată izolare
diplomatică. Este adevărat că până în 1981 perechea dictatorială a efectuat peste
150 de vizite în diverse state ale lumii şi a primit, la Bucureşti, lideri din 64
de ţări. Criza economică şi necesităţile de gaze ale României au readus însă ţara
noastră tot mai aproape de politica Moscovei, în ciuda neînţelegerilor privind
criza din Afganistan şi a respingerii de către Ceauşescu, în mod vehement, a
concepţiilor de democratizare şi restructurare dezvoltate de către liderul sovietic
Mihail S. Gorbaciov, în politica de perestroika. încălcarea flagrantă a
libertăţilor omului a generat răcirea relaţiilor cu Germania, Statele Unite ale
Americii, Franţa şi Israel ceea ce l-a determinat pe Ceauşescu să se îndrepte către
o cooperare, total ineficientă, cu statele africane şi latino-americane. în 1989
şase foşti fruntaşi ai partidului comunist, şi anume: Corne/iu Mănescu, Alexandru
Bârlă-deanu, Gngore Răceanu, Constantin Pârvulescu, Gheorghe Apostol, Silviu Bru-
can au adresat un apel lui Nicolae Ceauşescu în care au solicitat respectarea
drepturilor omului şi a Constituţiei, oprirea "sistematizării" teritoriului ţării,
încetarea exportului de alimente, restabilirea prestigiului internaţional al
României.
La finele anilor '80, criza de structură a regimului comunist în România s-a
adâncit. Lupta împotriva regimului dictatorial, pentru drepturi şi libertăţi
democratice, a fost favorizată, într-o mare măsură şi de contextul internaţional -
prăbuşirea regimurilor comuniste din răsăritul şi centrul Europei, dar, în
principal,
383

386

Imagini din Bucureşti, in după amiaza zilei de 22 Decembrie 1989

de sporirea nemulţumirilor populare faţă de greutăţile cotidiene ale muncii şi

vieţii, de represiunea internă faţă de orice formă de protest. Acestea au dus, în
decembrie 1989 la o puternică revoltă populară.
Anul 1989 a accentuat criza regimurilor comuniste. în Polonia s-a constituit
primul guvern necomunist, format din reprezentanţi ai Solidarităţii. Ungaria, unde
reformele economice s-au înteţit, şi-a deschis graniţa de apus refugiaţilor est-
germani, care doreau să emigreze în R.F.G. în Bulgaria, Teodor Jivkov a fost
înlocuit cu Petar Mladenov. La Praga, după marile demonstraţii populare, regimul
comunist a căzut în cadrul "revoluţiei de catifea", iar Vaclav Havel şi Alexander
Dubcek, cunoscuţi dizidenţi, au ajuns la conducerea ţării. în octombrie 1989, în
R.D.G., sub o uriaşă presiune populară, Erich Honecker a demisionat, iar Zidul
Berlinului, simbol al divizării artificiale a continentului european, s-a prăbuşit,
apropiind momentul reunificării Germaniei.
în schimb, la Bucureşti, deşănţatul cult al personalităţii continua să
înregistreze, imperturbabil, noi pagini. Dictatorul Nicolae Ceauşescu era reales,
în noiembrie 1989 (Congresul al XIV-lea), secretar general al partidului comunist.
La începutul lunii decembrie 1989 a avut loc, în insula Malta, întâlnirea între
liderii S.U.A. şi U.R.S.S.
Semnele marii şi puternicei revolte populare din România, care au marcat
debutul prăbuşirii comunismului, au început la Timişoara, unde, zeci de mii de
oameni, pornind de la pretextul evacuării pastorului Lâszlo Tokeş, au înfruntat,
între 17-20 decembrie 1989, represiunea armată soldată însă cu numeroase victime.
Reîntors după o vizită în Iran, în seara zilei de 20 decembrie 1989, Ceauşescu a
ţinut o cuvântare radiotelevizată în care a înfierat evenimentele din oraşul de pe
Bega, pe care Ie-a atribuit "unor elemente huliganice". în speranţa "reconfirmării"
sprijinului popular pentru acţiunile sale, dictatorul a organizat, la 21 decembrie
1989, un miting la Bucureşti. Acesta s-a întors însă împotriva sa. în noaptea care
a urmat, străzile Bucureştiullii, piaţa Teatrului Naţional, a Universităţii, zona
Hotelului Intercontinental, Piaţa Romană, au fost martorele represiunii organizate
de comunişti, a dorinţei de libertate a mii şi zeci de mii de oameni, care au
luptat cu mâinile goale.
La 22 decembrie 1989, sub imensa presiune populară, ce practic asedia sediul
Comitetului Central al P.C.R. din Bucureşti, actualul sediu al Senatului, Nicolae
şi Elena Ceauşescu au fugit. Seara a fost lansat, de către un organ de putere
politică nou instituit - Frontul Salvării Naţionale - un apel către ţară, bază
pentru noile realităţi politice în România. Capturat ulterior, cuplul dictatorial a
fost judecat la Târgovişte în împrejurări excepţionale - luptele cu elemente
înarmate, denumite şi "terorişti" - şi executat la 25 decembrie 1989, în chiar ziua
de "Crăciun".
în zilele de 21-22 decembrie 1989, şi chiar mai târziu, au avut loc
confruntări armate şi demonstraţii populare şi la Arad, Sibiu, Braşov, Cluj-Napoca,
soldate cu numeroase victime; tot acum şi-au reluat activitatea partidele interzise
de regimul comunist, altele fiind create în chiar focul evenimentelor; se înlătura
astfel monopolul politic al unui singur partid şi se deschidea drumul către
pluripartitism, spre revenirea la tradiţiile politico-isto-rice româneşti,
interbelice. Revolta populară, în spatele căreia s-au diseminat
387

grupuri şi interese politice, a înlăturat regimul comunist pe cale violentă şi a

redeschis drumul României către democraţie, pluralism politic şi economie de piaţă.
Vlad Georgescu despre regimul comunist în România
Mi se pare limpede că la capătul a 40 de ani de comunism în România
trăsăturile negative
le covârşesc în chip evident pe cele care ar putea fi eventual considerate drept
pozitive... Un cercetător atent trebuie să se aplece şi asupra societăţii comuniste
cu aceleaşi metode obiective cu care a studiat şi societăţile premergătoare..."
Victor Frunză despre dictatura ceauşistă
"Pericolul pe care dictatura lui Nicolae Ceauşescu îl prezintă pentru poporul
nostru este atât de mare încât datoria patriotică primordială în acest moment a
fiecăruia este de a acţiona pentru a ne salva ţara de la o posibilă catastrofă,
incomparabilă cu nici una care a pândit-o până acum de-a lungul istoriei..."
v TEMĂ:
1. Cum explicaţi caracterul violent al stalinizării în România''
2. Care a fost specificul procesului de industrializare în România, în perioada
regimului
comunist?
3. Descrieţi relaţiile dintre România şi U.R.S.S. în perioada 1965-1989.
4. Prezentaţi împrejurările interne şi externe ale prăbuşirii regimului comunist în
România.
1.
România în context internaţional, 1918-1989
(Tabel recapitulativ)

RomâniaAnulSituaţia internaţională12328 ian./10 febr. - România cere pace Puterilor

Centrale.
27 mart./9 apr. - Sfatul Ţării de la Chişinău decide unirea Basarabiei cu România.
24 apr./7 mai. - Tratatul de pace de la Bucureşti între România şi Puterile
Centrale. 24 aug./6 sept. - Formarea Consiliului Naţional al Unităţii
Române de la Paris.
5/18 oct. - Alexandru Vaida Voevod (1872-1950) citeşte în Parlamentul maghiar
declaraţia de autodeterminare a românilor din Ungaria. 27 oct./9 nov. - România
cere printr-un ultimatum, adresat Puterilor Centrale, evacuarea trupelor străine.
3/16 nov. - Decret lege privind votul universal.
15/28 nov. - Consiliul Naţional Român din Bucovina hotărăşte unirea Bucovinei cu
România. 18 nov./1 dec. - Marea Adunare Naţională de la Alba lulia aprobă unirea
Transilvaniei cu România. 16/29 dec. -r Decret pentru exproprierea pământului din
vechiul Regat.19188 ian. - Preşedintele S.U.A. Woodrow Wilson (1856-1924)
publică Declaraţia "Celor 14 Puncte". 9 febr. - Germania semnează Tratatul de pace
cu Ucraina 3 mart. - Tratatul de pace de la Brest-Litovsk între Germania şi Rusia
sovietică. 15 iul. - A doua Dătălie de la Marna. 16 iul. - Ţarul Nicolae al II şi
familia sa sunt masacraţi de bolşevici. 15 sept. - Ofensivă aliată în Balcani. 29
sept. - Bulgaria semnează armistiţiul.
28 oct. - Proclamarea statului cehoslovac. 30 oct. - Turcia semnează armistiţiul de
la Mudros. 3 nov. - Austria semnează armistiţiul de la Villa-Giusti. Polonia îşi
proclamă independenţa. 11 nov. - Germania semnează armistiţiul de la Retondes. 16
nov. - Proclamarea Republicii Ungare. 28 nov. - Kaiserul Wilhelm al II abdică şi se
refugiază în Olanda.
1 dec. - Petru I devine rege al sârbilor, croaţilor şi slovenilor.18/21 ian. -
România ia parte la deschiderea lucrărilor Conferinţei de pace de la Paris.
5/18 mart. - Adoptarea calendarului gregorian începând de la 1 apr. 1919. apr. -
Lupte în Transilvania între armata română şi cea maghiară. Trupele române ating
Tisa (1 mai) şi ocupă Budapesta (aug. - nov.).19195/11 ian. - Insurecţia organizată
în Germania de către grupul comunist "Spartacus".
21 ian. - Proclamarea Republicii Irlanda. 22 ian. - Se pun bazele Societăţii
Naţiunilor. 2/4 mart. - Fondarea Internaţionalei Comuniste. 21 mart. -începutul
dictaturii comuniste sub conducerea lui Bela-Kun în Ungaria. 28 iun. - Semnarea
Tratatului de pace de la Versailles. 1 aug. - Prăbuşirea regimului comunist condus
de Bela Kun.389

12329 dec. - Parlamentul votează legile de ratificare a unirii Transilvaniei,

Basarabiei şi Bucovinei cu România.11 aug. - Constituţia de la Weimar (Germania).
10 sept. - Semnarea Tratatului de pace de la Saint-Germain-en-Laye cu Austria. 19
nov. - Senatul S.U.A. respinge Tratatu1 de la Versailles şi se opune
constituiri Societăţii Naţiunilor. 27 nov. - Semnarea Tratatului de pace de la
Neuilly-sur-Seine cu Bulgaria.
- Război civil în Rusia sovietică.10 ian. - România devine membru fondator al Ligii
Naţiunilor.
5 sept. - Legea pentru reglementarea conflictelor colective de muncă ("Legea Tran-
cu-laşi"). oct. - Greva generală a lucrătorilor din România.192010 ian. -
Societatea Naţiunilor se instalează la Geneva. 1 mart. - Mikloş Horthy (1868-1957)
este ales "regent" al Ungariei. 23 apr. - Adunarea Naţională a Turciei
încredinţează puterea lui Mustafa Kemal (1881-1938). 27 mai. - Thomas
Masaryk (1850-1937) este ales preşedinte al Cehoslovaciei. - Războiul greco-turc. -
Războiul civil în Rusia sovietică. 5/16 iul. - Conferinţa de la Spa în problema
reparaţiilor. 8 aug. - Adolf Hitler (1889-1945) fondează Partidul Naţional
Socialist German. 10 aug. - Semnarea Tratatului de pace de la Sevres cu Turcia.
dec. - Uniunea Sovietică recunoaşte independenţa republicilor baltice -
Estonia, Lituania, Letonia.8/12 mai - Constituirea Partidului Comunist din România.
23 iul. - Semnarea Convenţiei de la Paris în problema statutului Dunării.
- Legea pentru reforma agrară. - Constituirea Micii înţelegeri.192128 febr./8 mart.
- Răscoala marinarilor sovietici de la Kronstadt este reprimată, mart. - Intră în
vigoare Noua Politică Economică (N.E.P.) în U.R.S.S. mart. - Franţa ocupă Ruhrul.
apr./iun. - încheierea Micii înţelegeri între România, Cehoslovacia şi Iugoslavia,
oct. - Conferinţa de la Washington pentru limitarea armamentului naval şi în
problemele Extremului Orient. 6 dec. - Marea Britanie recunoaşte independenţa
Irlandei. 1921/1922 - Marea foamete din U.R.S.S.192227 mart/2 apr. - losif
Visarionovici Stalin (1879-1953) este ales, la Congresul al XI-lea al Partidului
Bolşevic, secretar general.
12316 sept. - Semnarea unei Convenţii militare româno-polone.
20 nov.-24 iul. - 1923 - România ia parte la Conferinţa de la Lausanne în problema
strâmtorilor. 26/27 mart. - Este votată de către Parlament o nouă Constituţie.16
apr. - Tratatul de la Rapallo între Germania şi Uniunea Sovietică. Germania este
primul stat care recunoaşte U.R.S.S.
24/29 oct. - Marşul asupra Romei. Benito Mussolini (1883-1945) devine prim-
ministru.
30 dec. - Formarea Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice.aug. - Se constituie
Liga Drepturilor Omului.192311 ian. - Criza Ruhrului pe tema reparaţiilor. 24 iul.
- Tratatul de la Laussane reglementează problema raporturilor între Turcia şi
Grecia şi statutul Strâmtorilor. 13 sept. - începutul dictaturii lui Pnmo de Rivera
în Spania. 29 oct. - Proclamarea Republicii Turcia. 8/11 nov. - Puciul de la
Munchen, la care ia parte şi Adolf Hitler, eşuează. 3 nov. - începutul lucrărilor
Comisiei Dawes în problema reparaţiilor.5 apr. - Interzicerea activităţii
partidului comunist. 4 iul. - Se adoptă legea minelor. 19 dec. - Legea pentru
reprimarea unor noi infracţiuni contra liniştii publice.1924
I21 ian. - Moartea lui V.l. Lenin (1870-1924).
31 ian. - Prima Constituţie a U.R.S.S. oct./nov. - U.R.S.S. este recunoscută de
Franţa, Anglia Italia, Austria, Norvegia, Suedia, China.- Se creează întreprinderea
Copşa Mică-Cugir.
25 febr. - Miron Cristea devine primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. 17
iun. - Legea pentru organizarea şi exploatarea căilor ferate române.
12 dec. - Prinţul Carol renunţă la tron în favoarea fiului său Mihai. Decizia este
ratificată de către Consiliul de Coroană (31 dec). - Moartea lui Ion I.C. Brătianu.
- la fiinţă uzina I.A.R. din Braşov.192512 mart. - Moartea lui Sun-Yat-Sen (1866-
1925). îi succede Chang-Kai-Chek. 26 apr. - Paul Hindenburg (1847-1934) este ales
preşedinte al Germaniei. 16 oct. - Acordurile de la Locarno garantează Franţei şi
Belgiei frontierele lor răsăritene, dec. - Introducerea votului universal în
Japonia.4 ian. - Parlamentul ia act de renunţarea prinţului Carol la tron. 26 mart.
- Semnarea unui "tratat de garanţie" între România şi Polonia. 27 mart. - Adoptarea
unei noi legi electorale. 20 iul. - Moartea regelui Ferdinand. îi urmează nepotul
său Mihai sub tutela unei Regenţe.192624 apr. - Tratat de neutralitate şi
neagresiune între Germania şi U.R.S.S. mai./nov. - Grevă generală în Marea Bri-
tanie.391

16 sept - Semnarea unui tratat de alianţă cu Italia

8 sept - Germania este acceptată ca membră a Societăţii Naţiunilor

10 mai - Semnarea Concordatului cu Vaticanul

1927

23 aug - Execuţia lui Sacco şi Vanzetti în SUA

6 mai - Adunarea organizată de P N T la Alba luha Agitaţii carliste în tară
4 sept - România aderă la Pactul "Briand-Kellogg'

1928

apr - Generalul Carmona devine pnm-mi-

nistru al Portugaliei, într-un guvern în care
Salazar deţine portofoliul finanţelor
27 aug - Semnarea Pactului Bnand-Kellogg
care interzice folosirea forţei între state
1 oct - începutul colectivizăm în Uniunea
Sovietică

2 febr - Semnarea la Paris a "împrumutului

de stabilizare"
9 febr - România semnează Protocolul de
la Moscova
4/5 aug - Greva de la lupeni
6/31 aug - România ia parte la Conferinţa de la Haga care a luat în discuţie
.planul Young'

1929

11 febr - concordatul de la Lateran între

Italia şi Vatican
7 iun - Semnarea "pianului Young" în
problema reparaţiilor
24/25 oct - Crahul financiar ae pe Wall
Street (New York) începutul crizei
economice (1929-1933)
nov -începutul regimului autoritar al regelui
Alexandru I în Iugoslavia

6/7 iun - Reîntoarcerea, pe neaşteptate, în tară, a prinţului Carol "Restauraţia

carltstă' 8 iun - Parlamentul îl proclamă pe Carol rege al României sub numele de
Carol al II
27 iul - Concesionarea serviciului de telefoane firmei nord-amencane I T T în
schimbul unui împrumut financiar 10 sept - Nicolae Titulescu (1882-1941) este ales
preşedinte al sesiunii a XI-a a Adunării Societăţii Naţiunilor

1930

5 ian - Creearea Colhozurilor în U R S S

28 ian - Primo de Rivera renunţă la putere, în Spania
14 sept - Partidul nazist câştigă 107 locuri în Parlamentul german (Reichstag)

- Man demonstraţii împotriva efectelor crizei

economice
- Concesionarea unor ramuri economice că
tre firmele străine în schimbul acordării unor
împrumuturi financiare

1931
12 apr - Abdicarea regelui Alfons al XIII, instaurarea republicii în Spania 20 iun
- Moratoriul Hoover în problema reparaţiilor
18 sept - Incidentul de la Mukden (China), Japonia atacă Manciuria

2 febr - 11 iun 1934 - România ia parte la Conferinţa de dezarmare de la Geneva

1932

2 febr - începutul Conferinţei de dezarmare de la Geneva

123iul - Victoria în alegeri a Partidului National Ţărănesc9 mart - Eamon

de Valera devine pnm-ministru al Irlandei
10 mai - Engelbert Dolfuss (1892-1934) este numit cancelar al Austriei 16 iun /9
iul - Conferinţa de la Laussane în problema reparaţiilor 5 iul - Instaurarea
dictaturii lui Salazar (1889-1970) în Portugalia dec - Franklin Delano
Roosvelt (1882-1945) îşi prezintă programul economic numit "New Deal este ales
preşedinte al S U A8 ian - Constituirea Frontului Plugarilor
ian - Noi reduceri ale salariilor şi pensiilor
ian - febr - Greve la Bucureşti şi pe Valea Prahovei 16 febr - Reorganizarea MICII
înţelegeri, Constituirea unui Consiliu Permanent al organizaţiei 14 apr
- Legea pentru reglementarea datoriilor agricole şi urbane 3-5 iul -
România semnează la Londra Convenţia de definire a agresiunii
29 dec - Primul ministru, ! Gh Duca (1879-1933), este asasinat de
legionari pe peronul gării din Sinaia Se '.nstituie în tară starea de urgentă1933
30 ian - Hindenburg îl numeşte pe Adolf Hitler în postul de cancelar al Reichului
începutul dictaturii naziste în Germania 15 mart - Proclamarea celui de al lII
Reich Sfârşitul republicii de la Weimar 20 iul - Semnarea Concordatului dintre
Germania şi Vatican 14 oct - Retragerea Germaniei de la Conferinţa
pentru dezarmare
19 oct -Retragerea Germaniei din Societatea Naţiunilor 9 nov - Noaptea de cristal
din Germania începutul genocidului împotriva populaţiei evreieşti 1933/1934 -
Expoziţia internaţională de la Chicago5 ian - Formarea unui guvern liberal în
frunte cu Gheorghe Tătărăscu (1886-1957) 8 febr - România semnează la Atena,
alături de Grecia, Turcia şi Iugoslavia, documentul de constituire a Înţelegem
Balcanice193426 oct - Semnarea pactului de neagresiune polono-german 12 febr -
Lupte de stradă la Viena între social-democrati şi susţinătorii cancelarului
Dolfuss 14/15 iun - Prima întâlnire între Hitler şi Mussolini 29/30 iun -
Noaptea Cuţitelor lungi' în Germania înlăturarea de către Ntler a
liderilor S A 25 iul - Asasinarea lui Dolfuss de către un grup de fascişti
austrieci 2 aug - Moartea preşedintelui Hindenburg 19 aug - Hitler cumulează
funcţia de cancelar şi preşedinte al Reichului la titlul de Fuhrer 18 sept
- U R S S este primită în Societatea Naţiunilor 1 dec - Uciderea
lui S M Kirov la Leningrad Urmează o teribilă represiune în rândul conducem
superioare a Partidului Bolşevic393

1936-1936 - Construirea Arcului de Triumf de la Bucureşti

15 iul - Nicolae Titulescu este însărcinat de guvernul de la Bucureşti să facă
demersuri în vederea încheiem unui pact de asistentă mutuală cu Uniunea Sovietică
17 sept - România este aleasă membru permanent în Consiliul Ligii Naţiunilor

1935

ian - Continuă atacurile japoneze în China 1 mart - Saarul este alipit Germaniei
16 mart - Germania introduce serviciul
militar obligatoriu
2 mai - Semnarea tratatului de neagresiune
sovieto-francez
18 iun - Semnarea acordului naval între
Germania şi Anglia
15 sept - Legile rasiale în Germania
2 oct - Italia atacă Etiopia
10 oct - Societatea Naţiunilor hotărăşte să
instituie sancţiuni economice contra Italiei

18 febr - Alegeri parlamentare parţiale în judeţele Hunedoara şi Mehedinţi

- Mica înţelegere şi înţelegerea Balcanică
critică ocuparea de către Germania a zonei
demilitarizate renane
- Demonstraţii ale forţelor democratice
21 iul - Se semnează la Montreux un protocol româno-sovietic în care se arată că
Nicolae Titulescu şi Maxim Litvmov au ajuns la un acord cu privire la încheierea
unui pact de asistentă mutuală
aug - România aderă la Comitetul de neintervenţie' format în urma izbucnim
războiului civil din Spania

1936

20 ian - Moartea regelui George al V-lea al Angliei îi succede la tron Eduard al

VlII
7 mart - Germania denunţă acordurile de la
Locarno şi ocupă Renania ce era
demilitarizată
9 mai - Italia cucereşte Etiopia Regele
Italiei devine împăratul Etiopiei
20 iul - Convenţia de la Montreux în
problema strâmtonlor
iul - începutul războiului civil în Spania aug - începe în U R S S sena
marilor procese şi epurări din epoca stahnistă
sept - Formarea primelor brigăzi internaţionale ce luptă alături de forţele
republicane în Spania
25 oct - Semnarea tratatului de alianţă între Italia şi Germania (Axa Roma-Berlin)
25 nov - încheierea Pactului Anticomintern de către Germania şi Japonia

23 febr - Guvernul Tătărăscu este remaniat

24 mart - Adoptarea unei noi legi a minelor
8 oct - Decret lege privind înfiinţarea "Străjn tării" A fost desfiinţată în sept
1940

1937

26 apr - Bombardarea de către aviaţia germană a oraşului Guernica din Spania 7

iul - Incidentele de la podul Marco Polo Japonezii reiau ofensiva în China 6 nov -
Italia aderă la pactul Anticomintern şi se retrage din Liga Naţiunilor (11 dec )

394

12322 oct - România semnează pactul de la Nyon 20 dec - Alegeri parlamentare

NICI un partid nu obţine numărul de voturi necesar pentru a forma guvernul
Instaurarea guvernului minoritar Goga-Cuza10 ian - Unirea liberalilor conduşi de
Dinu (1866-1950) şi respectiv Gheorghe Bratianu (1898-1953) 10 febr - Instaurarea
guvernăm personale a regelui Carol al II Se publică o nouă Constituţie 31 mart
- Desfiinţarea partidelor politice Formarea Consiliului de Coroană apr - Arestarea
şi condamnarea liderilor Gărzii de Fier în frunte cu Comeliu Z Codreanu
(1889-1938) Ei sunt împuşcaţi la 29/30 mai aug - Decret lege privind împărţirea
tării în ţinuturi
11 oct - Decret regal privind înfiinţarea breslelor de lucrători, meseriaşi şi
funcţionari
nov - Carol al II întreprinde vizite în Anglia, Franţa, Belgia şi Gerrnania1938
mart - Noi procese politice şi deportări în masă în Uniunea Sovietică
12/13 mart - Austria este invadată de trupele germane
- Acţiuni antisemite în Austria
15 sept - Vizita primului ministru britanic Neville Chamberlain (1869-1940) în
Germania
29-30 sept - Dictatul de la Munchen Germania preia regiunea sudetă
din Cehoslovacia începutul dezmembrăm Cehoslovaciei 2 nov - Italia şi
Germania oferă Ungariei Slovacia de Sud oct - Monseniorul Tiso preia conducerea
Slovaciei nov - Ungaria aderă la Pactul Antikomin-tern7 mart - Se constituia
guvernul Armând Călinescu mart - Demonstraţii de susţinere a guvernului în fata
ameninţărilor Germaniei 23 mart - Semnarea acordului economic între România şi
Germania 13 apr - Anglia şi Franţa garantează frontierele României
1 mai - Demonstraţia forţelor democratice la Bucureşti
7 sept - România îşi proclama neutralitatea :ată de război 21 sept - Asasinarea de
către legionari a primului ministru Armând Călinescu (1893-1939)193915 mart -
Germania anexează restul Cehoslovaciei mart - Slovacia îşi proclamă
independenta
7 apr - Italia invadează şi ocupă Albania
- încordare în raporturile germano-polone Germania denunţă tratatul de neagresiune
cu Polonia din 1934 (28 apr) 22 mai - Germania şi Italia semnează Pactul de
Otel Aderă şi Japonia (8 aug ) aug - Tratative anglo-franco-sovietice
privind o posibilă alianţă şi un acord de asistentă mutuală 23 aug - Semnarea
pactului Molotov-Ribentropp 25 aug - Semnarea tratatului de asistentă mutuală
între Anglia şi Polonia 1 sept - Germania invadează Polonia începe al
doilea război mondial 3 sept - Anglia şi Franţa declară război Germaniei395

12317 sept. - Trupele sovietice pătrund în Polonia răsăriteană

desăvârşind astfe dezastrul statului polonez. 30 nov. - 12 mart. 1940 - Război
între U.R.S.S. şi Finlanda.mart.-apr. - Eliberarea legionarilor din
închisori. 26 iun. - Notă ultimativă a U.R.S.S. în legătură cu cedarea Basarabiei
şi a Nordului Bucovinei. începutul dezmembrării României. 11 iul. - România
se retrage din Liga Naţiunilor. 28- -30 aug. - Germania şi Italia silesc
România să cedeze Ungariei, prin "Dictatul" de la Viena, Nord-Vestul
Transilvaniei. Mutilarea României este desăvârşită prin cedarea, tot sub
presiune, a Sudului Dobrogei către Bulgaria (7 sept.). - Demonstraţii uriaşe de
protest împotriva cedărilor teritoriale. 5 sept. - Carol al II cedează principalele
prerogative ale puterii generalului Ion Antonescu. 6 sept. - Abdicarea
lui Carol al II. îi urmează Mihai I. 14 oct. - România este proclamată "stat
naţional-legionar". 12 oct. - Intrarea trupelor germane în România. 23 nov.
- România aderă la Pactul Tripartit. 26/28 nov. - Asasinarea de către legionari a
unor cunoscuţi oameni politici.19409 apr. - Invazia germană în Danemarca şi
Norvegia. 10 mai - Germania atacă Belgia, Olanda, Luxemburg şi Franţa. Franţa
capitulează la 21 iun. 1940.
10 iul. - începe bătălia Angliei.
3-6 aug. - Uniunea Sovietică îşi impune voinţa statelor baltice care devin
"republici sovietice".
20 aug. - L.D. Brostein (Troţki) - (1879-1940) este ucis în Mexic de un agent al
lui Staiin. 17 sept. - Se anulează planul german de invazie a Angliei.
27 sept. - Germania, Italia şi Japonia semnează Pactul Tripartit. -
Lupte grele în Nordul Africii între trupele britanice şi italiene.21-23 ian. -
Rebeliunea legionară.
28 ian. - Formarea unui nou guvern în frunte cu Ion Antonescu (1882-1946). -
Militarizarea întreprinderilor şi instituţiilor.
22 iun. - România ia parte la atacul împotriva U.R.S.S. 6 iul. -
Programul de la laşi împotriva evreilor. 26 iul. - Armata română atinge
Nistrul şi eliberează, astfel, Basarabia. - România preia administraţia
Transnistriei.
S dec. - Marea Britanie declară război României.1941febr. - Trupe germane
sunt trimise în nordul Africii să lupte alături de italieni, apr. - invazia germană
în Iugoslavia şi Grecia. 13 apr. - Japonia şi Uniunea Sovietică semnează un
tratat de neutralitate. 22 iun. - Germania şi aliaţii săi atacă Uniunea
Sovietică. 14 aug. - Semnarea de către S.U.A. şi Marea Britanie a Cartei
Atlanticului. 4 sept. - începe asediul Leningradului care durează până în 1944.
oct. - Bătălia Moscovei duce la prima înfrângere a, germanilor, ian. 1942.
Sfârşitul războiului fulger.396

, 12312 dec. - România declară război S.U.A.7 dec. - Atacul surpriză al forţelor
japoneze la Pearl Harbour. S.U.A. intră în război. - Ofensivă japoneză în Extremul
Orient, dec. - Lupte în Nordul Africii. Britanicii reiau Benghazi şi Tobruk.sept.-
febr. 1943 - în bătălia de la Stalingrad armata română suferă
grave pierderi umane şi materiale.194212 ian. - Se semnează Declaraţia Naţiunilor
Unite. Se constituie coaliţia antihitleristă. 20 ian. - Conferinţa de la Wansee
adoptă "soluţia finală" contra populaţiei evreieşti, începe holocaustul împotriva
evreilor. - Lupte în Oceanul Pacific. - Raiduri aeriene aliate asupra Germaniei.
4/9 mai - Bătălia din Marea de Corali între japonezi şi americani. 4-6 iun. -
Bătălia de la Midway. Prima mare victorie a S.U.A. iul.-febr. 1943 - Ofensiva
germană de la Stalingrad sfârşeşte dezastruos. Gravă înfrângere a germanilor
şi aliaţilor lor. oct.- nov. - Luptele dintre britanici şi ger-mano-italieni de la
El Alamein.•
iun. - Constituirea Frontului Patriotic Antihitlerist. 1 aug. - Raid aerian
anglo-american asupra Ploieştiului şi Văii Prahovei.
sept-mart. 1944 - Negocieri de pace cu aliaţii, la Ankara, nov.-iun. 1944 -
Negocieri de pace cu Uniunea Sovietică, la Stocholm.1943ian. - Germania proclamă
"războiul total". 2 apr. - Descoperirea de către germani a gropilor comune de la
Katyn, unde mii de ofiţeri şi soldaţi polonezi au fost masacraţi de către
sovietici. 10 apr.-16 mai - Răscoala evreilor din ghetoul Varşoviei. 30 iun. -
Dizolvarea Cominternului.
iul. - înfrângerea forţelor blindate germane la Kursk. iul. - Debarcarea anglo-
americană în Sicilia şi Sudul Italiei. Mussolini este înlăturat (27 iul.).
Se formează un nou guvern condus de Pietro Badoglio. - Raiduri aliate asupra
Germaniei. 3 sept. - Capitularea necondiţionată a Italiei.
22-26 sept. - Conferinţa de la Teheran (I.V. Stalin, F.D. Roosvelt, W. Churchill).
mart.- iun. - Tratative de pace cu aliaţii la Cairo. 17 mart. - Masacrul de la
Râbniţa.194422 ian. - Debarcarea aliată de la Anzio. - Lupte în Filipine. -
Ofensiva armatei sovietice în Bielorusia şi Ucraina.
397

2 apr. - Nota lui Molotov (Veaceslav M. - n.

1890) în legătură cu poziţia U.R.S.S. faţă
de intrarea trupelor sovietice pe teritoriul
României.
4 apr. - Bombardament masiv aliat asupra
Bucureştiului.
- Intensificarea contactelor între regele
Mihai şi forţele democratice pentru ieşirea
ţării din război.
20 aug. - începe ofensiva laşi-Chişinău. 23 aug. - Arestarea la Palatul Regal a
membrilor guvernului Antonescu. Se formează un nou guvern condus de Constantin
Sănătescu.
24-31 aug. - Forţele armate române curăţă teritoriul de trupele germane. 30-31 aug.
- Trupele sovietice pătrund în Bucureşti.
12 sept. - Semnarea Convenţiei de Armistiţiu între România şi Naţiunile Unite.
- Se introduce cenzura presei.
12 oct. - Constituirea Frontului Naţional Defnorat.
oct. - Conform "partajului" de la Moscova, România intră în sfera de influentă
sovietică.

6 iun. - Debarcarea aliată în Normandia. Deschiderea celui de al II front în

Europa.
20 iul. - Atentatul de la Rastenburg contra lui Hitler.
1 aug. - începe insurecţia Varşoviei. Durează până la 2 octombrie.
- Ofensiva aliată în Europa Occidentală.
21 sept. - Lovitură de stat în Bulgaria. Comuniştii preiau puterea. 7 oct. -
Sfârşitul Conferinţei de la Dum-barton Oaks cu privire la edificarea ONU.
9/21 oct. - Stalin şi Churchill îşi împart la Moscova sferele de influenţă în
Europa Răsăriteană.
- Ofensiva armatei sovietice în Ungaria şi
apoi în Cehoslovacia.

ian.- mart. - Uriaşă presiune a comuniştilor, sprijiniţi de sovietici, pentru

preluarea puterii.
24 febr. - Tulburări comuniste la Bucureşti şi în alte oraşe ale ţării.
6 mart. - Instaurarea guvernului Petru Groza (1884-1958). începutul
guvernării comuniste în România. - Iau naştere primele sovromuri. 23 mart. - Legea
agrară.

1945

12 ian. - Ofensiva germană în Munţii

Ardeni.
ian. - începe ofensiva sovietică în Polonia.
4-11 febr. - Conferinţa de la lalta. Sferele
de influenţă sunt reconfirmate în Europa
Centrală şi Răsăriteană.
13/14 febr. - Bombardament distrugător
aliat asupra Dresdei.
- Lupte în insula Iwo Jima (Oceanul Pacific).
6 mart. - Ultima ofensivă germană pe frontul
răsăritean.
1 apr. - încep luptele în Okinawa.
12 apr. - Moartea preşedintelui S.U.A., F.D.
Roosvelt. îi urmează Harry S. Truman
(1884-1972).
21 apr. - începe ofensiva sovietică asupra
Berlinului.
28 apr. - Execuţia lui Mussolini.
30 apr. - Sinuciderea lui Hitler.
7 mai - Semnarea armistiţiului de la Rheims
de către Germania.
9 mai - Semnarea capitulării Germaniei. Războiul ia sfârşit în Europa. 26 iun. -
Semnarea Cartei Naţiunilor Unite la San Francisco.

398

12321 aug. - Debutul "grevei regale". Regele Mihai refuză să colaboreze cu

guvernul Groza.
25 oct. - Eliberarea de sub dominaţia străină a ultimelor teritorii româneşti -
Cărei şi Satu Mare.
8 nov. - Reprimarea violentă a unei demonstraţii anticomuniste la
Bucureşti.26 iul. - Laburiştii câştigă alegerile din Anglia. - Clement Atlee
îl înlocuieşte pe W. Chur-chill (1874-1965) ca prim ministru, iul.-aug. -
Conferinţa de la Potsdam (I.V Stalin, Harry Truman, W. Churchill, Clement Atlee). 6
aug. - Bombardament atomic american asupra Hiroshimei.
9 aug. - Bombardament atomic american asupra Nagasaki. 2 sept. - Japonia semnează
capitularea, la sfârşit al doilea război mondial. 11 sept. - Conferinţa de la
Londra în problema tratatelor de pace. 18 oct. - Trupele sovietice ocupă şi
controlează Polonia.
24 oct. - Intră în vigoare Carta O.N.U. 16 nov. - Crearea UNESCO. 20 nov. 1945-1
oct. 1946 - Procesul de la Niirenberg. 29 nov. - Proclamarea de către Tito (losip
B. -1892-1980) a R.P. Iugoslavia.7 ian. -în urma recomandării Conferinţei de la
Moscova, intră în guvernul Groza şi reprezentanţi ai liberalilor şi
naţional-ţărăniştilor. - Desfiinţarea Senatului. - Publicarea unei noi legi
electorale.
7-18 mai - Procesul intentat membrilor guvernului Antonescu.
- Uriaşă presiune a comuniştilor pentru a împiedica partidele democratice
să-şi desfăşoare campania electorală.
19 nov. - Alegeri parlamentare falsificate de către comunişti. 20 dec. - Legea
pentru etatizarea Băncii Naţionale a României.194610 ian. - Prima sesiune a
Adunării Generale a O.N.U. la Londra.
30 ian. - Proclamarea republicii în Ungaria. 31 ian. - Proclamarea republicii
comuniste în Albania. 5 mart. - W. Churchill foloseşte termenul de "cortina de
fier" în discursul de la Fulton, Missouri. 30/31 mart. - începutul războiului
civil în Grecia.
2 mai - 12 nov. 1948 - Procesul de la Tokio. 26 mai - Comuniştii ies
învingători în alegerile din Cehoslovacia. 18 iun. - Proclamarea republicii
italiene. 8 sept. - Proclamarea republicii, sub presiunea comuniştilor,
în Bulgaria. 4 nov. - Promulgarea noii constituţii în Japonia. Se instaurează
monarhia constituţională.10 febr. - Semnarea Tratatului de pace între România şi
Naţiunile Unite.194710 febr. - Semnarea tratatelor de pace de la Paris cu foştii
aliaţi ai Germaniei.399

123apr - înscenarea de la Tămădău la adresa national-tărăniştilor

HJI - Dizolvarea Partidului National Ţărănesc condus de luliu Mamu
15 aug - Reforma monetară 6 nov _ Adunarea deputaţilor dă un vot de neîncredere
grupării liberale condusă de Gheorghe Tătărăscu 30 dec - Abdicarea forţată a
regelui Mihai - Proclamarea republicii începutul dictaturii comuniste-12 mart -
SUA acordă credite Greciei ş Turciei pentru a opri înaintarea comunismului Doctrina
Truman 5 iun - Prezentarea planului de reconstrucţie a Europei numit planul
Marshall iun-iul - Statele din Europa Răsăriteană refuză sub presiunea U R S S ,
să accepte planul Marshall iul - Acorduri comerciale ale URSS cu Ungaria
Bulgaria Cehoslovacia şi România Creşterea influentei sovietice în aceste tăn 15
aug - Proclamarea independentei Indiei 31 aug - Comuniştii ies învingători
în alegerile din Ungaria
5 oct - Constituirea Commformului 29 nov - ONU adoptă un plan de partajare a
Palestinei într-un stat arab şi unul evreu4 feb - încheierea tratatului de
asistenta mutuală cu Uniunea Sovietică febr - Partidul comunist ia denumirea de
Partidul Muncitoresc Român 24 febr - Demiterea lui Lucretiu Părăşcanu (1900-1954)
apr - Adoptarea unei noi'Constituţii Se formează Prezidiul Mani Adunări
Naţionale condus de Constantin I Parhon (1874-1969) Prim ministru este
Petru Groza 11 iun - Trecerea în proprietatea statului a băncilor şi
întreprinderilor industriale 17 iul - Denunţarea Concordatului cu Vaticanul -
Cultul greco-catohc este interzis (1 dec) aug - Legea privind cultele
religioase supune Biserica Ortodoxă regimului comunist - Legea pentru reforma
învăţământului194816 febr - Proclamarea R P D Coreană
febr - mart - Comuniştii preiau puterea prin forţă în Cehoslovacia
- Continuarea genocidului stahnist în Uniunea Sovietică
iun - mai - Criza Berlinului
28 iun - Cominformul blamează şi exclude Iugoslavia din rândul statelor comuniste
15 aug - Crearea republicii Coreea de Sud- Politia şi Jandarmeria sunt înlocuite cu
Miliţia şi Securitatea teribile instrumente de represiune ale comuniştilor
- Au loc lupte în munţi între unităţile de represiune şi grupuri de rezistentă
anticomuniste ian - România este membru fondator al CAER194925 ian - Se crează
Consiliul de Ajutor Economic şi Reciproc (CAER)
4 apr - Se pun bazele pactului NATO 23 mai - Fondarea R F Germania 20 aug -
Proclamarea republicii populare în Ungaria
1 oct - Proclamarea R P Chineză
- Continuă războiul civil în Grecia 7 oct - Proclamarea R D Germană400

323 iul - 0 nouă organizare administrativă a tării

oct - Se adoptă un plan de electrificare pe 10 ani
12/13 dec - Se aprobă primul plan cincinal (1951-1955)195023 ian - Ierusalimul este
proclamat capitala Israelului 26 ian - Proclamarea republicii India 8 mai - SUA
anunţă spnjinul său pentru Vietnam contra comuniştilor 25 iun - 1953 - Războiul din
Coreea ONU decide să sprijine Coreea de Sud împotriva agresiunii comuniste 16 oct -
Primii voluntari chinezi sosesc în sprijinul R P D Coreene 4 nov - Consiliul
Europei publică Declaraţia Europeană a Drepturilor Omului dec - Ocuparea Tibetului
de către trupele chineze19511 iul - Reconstituirea Internaţionalei Socialiste 1
sept - Semnarea pactului ANZUS - începe sena epurărilor stahniste în
Cehoslovacia 24 dec - Independenţa Libiei- Reforma monetară
mai - înlăturarea lui Vasile Luca şi a Anei Pauker din conducerea Partidului
Comunist 2 iun - Pentru Groza devine preşedinte al prezidiului Mani Adunări
Naţionale iar Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901-1965), prim-ministru sept -
Adoptarea unei noi Constituţii19526 febr - Moartea regelui George al Vl-lea al
Angliei îi urmează la tron fiica sa, Elisabeta all-a 8 febr - Grecia şi Turcia
devin membre ale NATO 23 iul - Lovitura de stat în Egipt condusă de Gamal Abdel
Nasser (1918-1970)
- Continuă genocidul stalinist în URSSfebr - Autodizolvarea Frontului Plugarilor -
Numeroşi lideri politici ai partidelor interbelice condamnaţi de către
comunişti, pier în închisorile de la Sighet, Aiud şi Gherla19535 mart - Moartea
lui losif V Stalin 20 mart - Nichita Sergheevici Hruşciov (1894-1971) este ales
în fruntea partidului comunist din URSS- Desfiinţarea sovromurilor 6-13 apr -
Procesul lui Lucretiu Pătrăş-canu Este executat la 16/17 apr
19 apr - Gheorghe Apostol devine pnm-secretar al Partidului comunist
20 iun - Inaugurarea podului de la Giurgiu-Ruse195413 mart - Atacul
trupelor vietnameze la Dien-Bien-Phu, începutul dezastrului trupelor franceze în
Indochina 8 sept - Semnarea pactului SEATO 16-17 iun - Revolta
anticomunistă în Berlinul de Est, este înăbuşită de trupele sovietice 4 iul -
Imre Nagy este ales pnm-ministru al Ungariei, începutul destalmizării în această
tară401

26 iul - Asaltul cazarmei Moncada din

Cuba de către comuniştii conduşi de Fidel
Castra
1 nov - 1962 - Războiul civil din Algeria

11_14 mai - România devine parte semnatară a tratatului de la Varşovia sept- oct-
Gheorghe Gheorghiu-Dej devine prim-secretar al partidului comunist iar
Chivu Stoica, prim-mimstru 14 dec - România devine membră a ONU

1955

24 febr - Semnarea Pactului de la Bagdad

22 mart - Egiptul preia controlul asupra Canalului de Suez
17-24 apr - Conferinţa de la Bandung
14 mai - Semnarea Pactului de la Varşovia
15 mai - Semnarea Tratatului de stat asupra
Austriei
14

14
- întră în funcţiune prima staţie de
televiziune
- Represiunea împotriva intelectualilor şi
studenţilor în legătură cu influenta revoltelor
anticomuniste din Polonia şi Ungaria
22 nov - Imre Nagy alături de alţi conducăton maghiari fund prins de sovietici este
adus în România

1956

14-24 febr - Congresul al XX-lea al PCUS Rechizitoriul crimelor stalmiste 17 apr -

Dizolvarea Cominformului
23-28 iun - Greve şi tulburări la Poznan (Polonia) ele sunt urmate de noi
demonstraţii în oct
17-21 iul - Conferinţa'de la Bnoni (I B Tito J Nehru G A Nasser) 23 oct - 13 nov -
Insurecţia anticomunistă din Ungaria
oct - Război între Egipt şi Israel

febr - Alegeri pentru Marea Adunare Naţională

1957

25 mart - Tratatul de la Roma pune bazele Comunităţii Economice Europene 11 dec -

ONU adoptă Declaraţia dreptului popoarelor la autodeterminare

12 ian - Ion Gh Maurer este ales preşedinte

al prezidiului Mani Adunări Naţionale
iun - Retragerea trupelor sovietice din
România

1958

19 mart - Prima şedinţă a Parlamentului

Europei
27 apr - Liga Comunişilor din Iugoslavia
declară că se eliberează de orice influentă
sovietică
- Independenta unor noi state africane

- România este aleasă vicepreşedinte a celei de a XIV-a sesiuni a Adunăm Generale a

ONU
iun - Cu prilejul unei vizite în România N S Hurşciov atacă în termeni violenţi
China şi politica sa

1959
2 ian - Comuniştii cubanezi intră în Havana
19 febr - Independenta insulei Cipru iun - sept - Tulburări în Congo-ul belgian

409

14 sept - Formarea O P E C

12320 nov - Constituirea Asociaţiei Europene a Liberului Schimb 25 nov - Conferinţa

de la Moscova marchează ruptura definitivă între Albania şi URSS 1 dec - Tratatul
asupra Antarcticiiiun - Gheorghe Gheorghiu-Dej este ales în fruntea Partidului
comunist196015 febr - URSS decide să sprijine economic Cubamart -
Instituirea Consiliului de Stat Primul său preşedinte a fost Gheorghe Gheor-ghiu-
Dej Pnm-ministru devine Ion Gheorghe Maurer196116-17 apr - Debarcarea
nereuşită din Golful Porcilor (Cuba)
9 iul - Grecia se asociază la Comunitatea Economică Europeană 13 aug -
Ridicarea de către R D G a Zidului Berlinului simbol al Războiului Rece-
Comuniştii proclarnă încheierea cooperativizării agriculturii'196218
mart - Acordurile de la Evian Se recunoaşte independenta Algeriei mart -
începe războiul dintre Vietnamul de Sud, susţinut de SUA şi forţele comuniste
(Vietcong) oct - Conflict între China şi India 22 oct - 20 nov - Criza
rachetelor sovietice din Cuba -înrăutăţirea gravă a raporturilor între
supraputen- Intrarea în funcţiune a termocentralei de la Luduş - Se pun
bazele cooperăm româno-lugoslave în ceea ce priveşte exploatarea zonei
Porţilor de Fier1963mart -Tensiuni în raporturile sovieto-chineze 22-25
mai - Adoptarea Cartei Unităţii Africane
22 nov - Asasinarea preşedintelui SUA J F Kennedy (1917-1963) la Dallas-
Eliberarea de către comunişti a unor deţinuţi politici 15-22 apr - Declaraţia
cu privire la poziţia PMR în problemele mişcăm comuniste şi muncitoreşti
internaţionale196428 mai/2 iun - Crearea Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei
aug - Vietnamul de Nord declară război Vietnamului de Sud
21 sept - Independenta Maltei 14 oct - N S Hrusciov este înlocuit de la
conducerea PCUS cu Leonid Brejnev (1906-1982)
12319 mart. - Moartea lui Gheorghe Gheor-ghiu-Dej; Chivu Stoica devine preşedinte
al Consiliului de stat, iar Nicolae Ceauşescu (1918-1989), prim-secretar al PCR
(22-24
mart.). 19_24 iut. - Nicolae Ceauşescu preia puterea în partidul
comunist, aug. - Adoptarea unei noi Constituţii. - 0 nouă împărţire
administrativă a României.1965mart. - Bombardamente americane asupra Vietnamului
de Nord.
8 apr. - Tratat între Polonia şi URSS. URSS recunoaşte frontierele Poloniei, apr-
sept. - Conflict între India şi Pakistan.
11 nov. - Independenţa Rhodesiei.mai - Constituirea Uniunii Generale a
Sindicatelor din România. 4-6 iul. - Reuniunea de la Bucureşti a Tratatului de la
Varşovia.19667 mart. - Franţa se retrage din structurile integrate militare ale
NATO. 8 apr. - Leonid Brejnev devine secretar general al PCUS. 6 iun. - NATO îşi
mută cartierul general la Bruxelles. 18 iun. - Apogeul "revoluţiei culturale" în
China.10 iun. - România este singura ţară din Europa de Răsărit care menţine
relaţiile diplomatice cu Israelul, dec. - Nicolae Ceauşescu devine preşedinte al
Consiliului de Stat, iar Ion Gheorghe Maurer, prim ministru.1967ian- febr. -
Lupte grele în Vietnam. 21 apr. - începutul dictaturii militare în Grecia;
durează până fn 1974. - Expoziţia Universală de la Montreal. 5-10 iun. - Războiul
de şase zile dintre Israel şi vecinii arabi.
8 aug. - Crearea ASEAN.- Nicolae Ceauşescu preia şi funcţia de preşedinte al
Consiliului Apărării. - Reabilitarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu şi Ştefan Foriş. 14-
16 mai - Vizita preşedintelui Franţei, Charles de Gaulles (1890-1970). aug. -
România este singura ţară din Pactul de la Varşovia care condamnă intervenţia
sovietică în Cehoslovacia şi nu ia parte la această acţiune militară.19685 ian. -
Alexander Dubcek este ales în fruntea Partidului Comunist din Cehoslovacia. 20-21
aug. - Intervenţia Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia. Suprimarea
mişcării reformatoare denumită "Primăvara de la Praga".- Nicolae Ceauşescu începe
să-şi impună colaboratorii la conducerea statului şi partidului comunist.
2-3 aug. - Vizita preşedintelui SUA, Richard M. Nixon.1969- Conflicte între URSS şi
R.P. Chineză. 22 iul. - Prinţul Juan Carlos este numit succesor al generalului
Franco Francisco (1892-1975). 1 sept. - Lovitură de stat în Libia. Puterea o preia
Consiliul Revoluţiei. 21 oct. - R.F.G. admite de facto existenta R.D.G.404

123mai - Grave inundaţii în judeţele din Transilvania.1970- Propuneri diplomatica

în legătură cu rezolvarea conflictului din Orientul Mijlociu. 7 dec. - Tratat
între Polonia şi R.F.G. R.F.G. recunoaşte frontierele Poloniei, dec. - ian. 1971 -
Manifestaţii şi greve în Polonia.- Reîntors după vizitele din China şi Coreea de
Nord, Nicolae Ceauşescu lansează .Tezele din aprilie" care semnificau un control
absolut asupra libertăţii de creaţie.197115 ian. - Inaugurarea barajului de la
Assuan pe Nil.
26 mart. - Proclamarea independenţe Bangladeshului. 25 oct. - Admiterea
R.P. Chineză la ONU. 11 dec. - Acorduri între cele două Germani cu privire la
libera circulaţie.-1972- Tulburări în Irlanda de Nord. - Marea Britanie aderă la
Piaţa Comună. - Bombardamente americane în Vietnamul de Nord. 8 nov. - Tratatul
fundamental între R.D.G. şi R.F.G.•19731 ian. - Anglia, Danemarca şi Irlanda aderă
la Piaţa Comună. 27 ian. - Acordurile de la Paris pun capăt războiului din Vietnam,
ian.- mart. - începutul afacerii Watergate în SUA. 11 sept. - Lovitură de stat
militară în Chile. 6-23 oct. - Războiul între Israel şi vecinii arabi, nov. - Prima
criză a petrolului. 11 dec. - Normalizarea relaţiilor între R.F.G şi Cehoslovacia.
26 mart. - Nicolae Ceauşescu devine preşedinte al României. •197425 apr. -
"Revoluţia Garoafelor" în Portugalia. înlăturarea dictaturii militare. 15
iul. - Lovitură militară în Cipru. 23 iul. - Prăbuşirea dictaturii militare în
Grecia şi revenirea la un regim constituţional, nov. - Vietnamul de Nord
lansează o ofensivă contra Sudului. 4 dec. - Sfârşitul "revoluţiei culturale" în
China.405

1231 aug. - România semnează Actul Final al CSCE.

2-3 aug. - Vizita preşedintelui SUA, Gerald Ford.1975- Războiul civil din Liban. 30
apr. - Oraşul Saigon cade în mâna trupelor comuniste. - la sfârşit
războiul din Vietnam. Reunificarea Vietnamului. - Genocidul khmerilor roşii
conduşi de Pol Pot în Cambodgia. 1 aug. - Semnarea Actului Final al
Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa (CSCE). 17 nov. - Prima
reuniune la nivel înalt a ţărilor industrializate. 27 nov. - Juan Carlos devine
rege al Spaniei.-14 centre urbane sunt declarate "oraşe mari şi închise".1976-
Continuă luptele civile din Liban. 16 iun. - Demonstraţii ale populaţiei de
culoare la Soweto (Africa de Sud). 9 sept. - Moartea lui Mao Ze Dong (1893-1976),
liderul comunist al Chinei.- Se desfăşoară mişcarea de protest iniţiată de
scriitorul Paul Goma. 4 mart. - Are loc un cutremur de pământ -1 541 de morţi, 11
000 de răniţi. - Are loc greva minerilor din Valea Jiului.19775 ian. - Semnarea în
Cehoslovacia a "Cartei 77" de către un grup de' intelectuali, marchează un moment
important în lupta pentru respectarea drepturilor omului. - Continuă războiul civil
în Liban şi Angola. - Creşte influenţa politică şi militară a U.R.S.S. şi
a Cubei în unele state africane. - Conflict militar între Somalia şi Etiopia. 19-21
nov-Vizita preşedintelui Egiptului, Anwar El Sadat la Ierusalim. - Dizolvarea
pactului SEATO."1978- Continuă războiul din Liban. - Conflict militar între
Cambodgia şi Vietnam. - Negocieri între Marile Puteri pentru
reducerea armamentelor. 8 mart. - Eşecul conferinţei de la Belgrad în privinţa
drepturilor omului. 6-17 sept. - Reuniunea pentru pace de la Câmp David (S.U.A.);
se semnează tratatul de pace între Egipt şi Israel. 16 oct. - Alegerea papei loan
Paul al II (Karol Wojtyla, cardinal de Cracovia), nov. - Agitaţii fundamentaliste
în Iran. 5 dec. - Tratat între U.R.S.S. şi Afganistan.- Nicolae Ceauşescu îşi
subordonează total partidul comunist. - Se constituie Sindicatul Liber al Oamenilor
Muncii din România.1979ian. - Invazia trupelor vietnameze în Cambodgia. -
Prăbuşirea regimului monarhic şi instaurarea unui regim fundamentalist în Iran.
12 | 3- Tulburări civile în Salvador şi
Nicaragua. 17 iul. - Prăbuşirea dic turii somoziste în Nicaragua şi instaurarea
guvernării san-diniste. 4 nov.-ian. 1981 - Criza ostatecilor americani din Iran.
12 dec. - NATO decide să instaleze în Europa Occidentală eurorachetele. dec. -
începe invazia sovietică în Afganistan.- Elena Ceauşescu devine prim
viceprim-ministru, inaugurând, astfel, deschis, politica "de familie".1980-
începutul rezistenţei afgane (mujahedinii) împotriva intervenţiei sovietice. -
Atentate teroriste în Italia. 18 apr. - Proclamarea independentei
statului Zimbabwe (fosta Rhodesie). 4 mai - Moartea lui losip Broz
Tito, preşedintele Iugoslaviei. Război între Iran şi Irak. 14 aug. - începutul unui
val de greve în Polonia. La Gdansk se pun bazele sindicatului
intependent "Solidaritatea". 18 aug. - Semnarea acordului între guvernul polonez şi
"Solidaritatea". 4 nov. - Ronald Reagan este ales preşedinte al
S.U.A.■ -1981- Noi greve în Polonia. 16 aug. - S.U.A. anunţă începutul
producerii bombei cu neutroni. - Continuă războiul dintre Iran şi Irak.
Demonstraţii pacifiste în Europa Occidentală. 6 oct. - Asasinarea lui
Anwar El Sadat (1918-1981) de către un fanatic. 13 dec. - Introducerea stării de
urgenţă în Polonia. Interzicerea "Solidarităţii". Liderul său, Lech Walesa, este
arestat.- Partidul comunist critică desfăşurarea evenimentelor din Polonia.19822
apr.-14 iun. - Război între Argentina şi Marea Britanie pe tema insulelor Malvine
(Falkland) din Oceanul Atlantic. 10 nov. - Moartea lui Leonid Brejnev. Este urmat
în funcţia supremă de Iuri Andropov, fostul şef al KGB. 31 dec. - Suspendarea
stării de urgenţă în Polonia.198323 mart. - S.U.A. anunţă un program de apărare
denumit "Iniţiativa de Apărare Strategică". 15 iul. - Acord privind
desfiinţarea bazelor S.U.A. din Grecia.407

mai - Măsuri severe împotriva avorturilor. 28 iul. - România este singura ţară
comunistă care ia parte la Jocurile Olimpice de la Los Angeles.

1984

- Continuă războiul între Iran şi Irak, precum

şi cel din Afganistan.
- Greva generală a minerilor din Marea
Britanie.
9 febr. - Moartea lui Iuri Andropov. îi urmează la conducerea PCUS, Constantin
Cernenko.
oct. - Asasinarea preotului Jerzy Popie-luszko de către forţele de securitate
poloneze.
31 oct. - Asasinarea primului ministru al Indiei, Indira Gandhi (1917-1984).

1985

10 mart. - Moartea lui Constantin Cernenko.

Mihail S. Gorbaciov este ales în funcţia
supremă, în PCUS.
26 apr. - Reînnoirea Pactului de la
Varşovia.
19-21 nov. - întâlnire între Mihail S.
Gorbaciov şi Ronald Reagan la Geneva.

1986
28 febr. - Asasinarea primului ministru al
Suediei, Olof Palme.
apr. - Raiduri aeriene americane asupra
Libiei.
25 apr. - Explozia de la centrala atomică
Cernobâl.
- începutul politicii de restructurare
(perestroika) şi transparenţă (glasnost).
11-12 oct. - întâlnire între M.S. Gorbaciov
şi R. Reagan la Rejkavik.

15 nov. - Marea demonstraţie de protest a muncitorilor din Braşov.

1987

- Conflicte între China şi Vietnam, Iran şi

Irak, Libia şi Ciad.
11 nov. - ONU cere retragerea imediată a
trupelor sovietice din Afganistan.
8 dec. - Semnarea acordului
sovieto-american privind reducerea
armamentului american.

- Intensificarea politicii de "sistematizare" a ţării (demolarea monumentelor

istorice şi distrugerea satelor).

1988

- Foamete în Etiopia şi Cornul Africii.

- Agitaiii naţionaliste în Uniunea Sovietică.
14 apr. - Semnarea acordului de pace
privind Afganistanul.
22 mai - Karoly Grosz îl înlocuieşte pe Jânos Kâdâr la conducerea Partidului
Comunist din Ungaria.
- Noi mişcări greviste în Polonia.
29 mai - 1 iun. - întâlnire la nivel înalt
sovieto-americană.
8 aug. - Sfârşitul războiului dintre Iran şi
Irak.

4DR

123- în URSS sunt reabilitate victime ale terori staliniste şi se anunţă reduceri
de efective militare. 9 aug. - Trupele sovietice se retrag de la Kabul.4 apr. -
Ambasadorul R.F.G. la Bucureşti este rechemat în urma repetatelor violări ale
drepturilor omului în România. 24 apr. - Comunitatea Europeană suspendă
convorbirile cu România. 16-21 dec. - Puternica revoltă populară din România duce
la înlăturarea regimului comunist.19897 ian. - Moartea lui Hirohito,
împăratu Japoniei. îi urmează la conducere Akihito. 2 febr. - Prăbuşirea dictaturii
militare în Paraguay. 28 febr. - Ungaria anunţa demontarea fortificaţiilor de la
frontiera sa cu Austria, mai - iun. - Manifestaţii studenţeşti pentru democraţie în
China. Ele sunt reprimate sângeros de către autorităţile comuniste (3-5 iun.). 4
iun. - Primele alegeri libere în Polonia duc la victoria sindicatului
"Solidarităţii". 17 iun. - Reabilitarea conducătorilor revoluţiei din
1956 din Ungaria, aug. - sept. - Ungaria permite refugiaţilor est-germani să
tranziteze prin Budapesta în drum spre R.F.G. oct. - Mari demonstraţii în R.D.G.
Zidul Berlinului este deschis (9 nov.). - înlocuirea lui Todor Jivkov cu
Petar Mladenov la conducerea Bulgariei. 17 nov. - Prăbuşirea regimului comunist în
Cehoslovacia. Scriitorul dizident Vaclav Havel este ales preşedinte (dec.)
Glosar de termeni istorici
- acumulare- rezervele agenţilor economici Simbol al avuţiei naţionale
- ad-hoc- întocmit anume pentru un scop
- adunarea norodului- numele oastei revoluţionare, organizată de către Tudor
Vladimîrescu
- Alteţă- titlu oficial acordat prinţilor şi prinţeselor din casele regale
domnitoare
- amnistie- act legislativ care înlătură răspunderea penală
- antrepozit- loc de depozitare a mărfurilor în cantitate mare
- armistiţiu- suspendarea temporară a ostilităţilor militare între beligeranţi,
care, de fapt, rămân în
stare de război
- arendaşi- persoană care are în folosinţă sau exploatează veniturile unui bun pe
un termen dat
- arnăut- lefegii, de obicei de origine albaneză din garda domnească sau suita
boierească
- arz- plângere, jalbă adresată Porţii de către domn sau boieri
- autocefalie- de sine stătător (biserica ortodoxă română autocefală nu depinde de
altă biserică)
- autodeterminare- principiu conform căruia un popor are dreptul să-şi decidă
propriul statut politic
- bancă- instituţie financiară care efectuează operaţii de credit şi de plată
- buget - balanţa veniturilor şi cheltuielilor unui stat, unei instituţii Sau
familii pe o perioadă
determinată
- camarilă- grup de oameni politici şi de afaceri, militari, din jurul unei
personalităţi ale cărei acte şi
fapte le influenţează
- cartel - înţelegere între producătorii economici din aceeaşi branşă pentru
fixarea preţului şi
asigurarea desfacerii Asociere între grupuri, politice, profesionale în vederea
unei acţiuni comune
- catagrafie- operaţie de înregistrare a bunurilor sau a persoanelor
- cămătărie- acordarea de împrumuturi cu dobândă foarte ridicată
- cenaclu- reuniune a unor oameni de creaţie care au un program estetic comun
- cenzură - controlul exercitat de autorităţi asupra libertăţii de exprimare, care
este foarte mult
îngrădită
- cobeligeranţă - stare de război în care se află un stat, alături de un aliat,
împotriva unui inamic
comun
- colegiu electoral - categorie electorală care cuprindea pe cetăţenii cu aceeaşi
avere sau rang
social
- comis- dregător din Ţările Române care avea în grijă caii suveranului
- condommium (condommiupolitic)- exercitare a puterii de către două sau mai multe
forte politice
- conscripţie- recensământ efectuat de autorităţile civile, militare sau
ecleziastice pe întreg teritoriul
sau în anumite zone ale acestuia în scopuri diferite
- convenţie- înţelegere, acord, aranjament între două sau mai multe părţi
- criză economică (recesiune) - încetinire sau perturbare a activităţii economice
cu multiple
consecinţe
- curbe de sacrificiu- sume de bani reţinute abuziv din salariu în anii crizei
economice din 1929-
1933
- daco-româmsm - ideologia politică naţională a generaţiei paşoptiste
- democraţie - formă de organizare politică bazată pe exercitarea putem de către
popor prin
reprezentanţii aleşi
410

- demografie- ştiinţă care studiază în mod statistic fenomenele legate de evoluţia

populaţiei
- deportare- exilare, surghiunire
- dictat - act de forţă prin care un stat impune altuia, contrar voinţei acestuia
din urmă, anumite
condiţii politice, economice şi militare
- dictatură- exercitare fără nici o oprelişte a putem de către o persoană sau un
grup de persoane
- divan- denumirea sfatului domnesc în Ţănle Române în perioada dintre secolele
XVI-XIX
- dualism - formă de conducere statală realizată pnntr-o uniune personalăfîntre
Austria şi Ungaria
(1867-1918)].
- ducat- teritoriu (stat) condus de un duce sau ducesă
- efor- membru în consiliul de administraţie a unei eforii
- emigrare- a-şi părăsi ţara pentru a se stabili într-o altă ţară
- epitrop - administratorul unei aven a bisericii
- etatizare - trecerea unui bun, a unei întreprinderi sau a unei instituţii cu
statut particular în
proprietatea statului
- expropiere - deposedarea unei persoane de un bun prin plata, mai ales în cazuri
de utilitate
publică, a unei despăgubiri
- facsimil- reproducere fidelă a unui text prin fotografiere
- federalizare- constituirea unui stat într-o federaţie
- fruntarii- hotarele unui stat
-garant- persoană sau instituţie (stat) care oferă o garanţie
- graţiere- iertarea, absolvirea de executarea unei pedepse penale
- gubernie- provincie din Imperiul rus
- gubermu- Consiliul Provincial al Transilvaniei
- habitat- teritoriu locuit de o populaţie, sau o specie de plante sau animale
- imigrare- a merge într-o ţară străină cu scopul de a se stabili acolo
- independenţă - situaţie în care un stat nu este supus nici unei autorităţi
străine, libertate,
neatârnare
- inflaţie - dezechilibru economic care se caracterizează prin scăderea pronunţată
a puterii de
cumpărare a banilor
- insurecţie- luptă, revoltă armată împotriva unei autorităţi politice aflate la
conducerea statului
- integritate teritorială- principiu de drept internaţional în baza căruia fiecare
stat are dreptul să-şi
exercite suveranitatea asupra teritoriului său
-jeler- ţăran din Transilvania cu pământ puţin sau deloc ce lucra pe pământurile
nobililor, avea un statut juridic diferit de al iobagilor
- legaţie- misiune diplomatică inferioară unei ambasade
- locotenentă - organ politic şi administrativ ce ţinea locul domnului
- ludea- unitate fiscală individuală sau colectivă
- manufactură - întreprindere industrială în care se fabrică de obicei produse de
larg consum,
folosmdu-se munca manuală
-mazil- descendent al unei familii boiereşti de rangul doi
- memorandum- notă politică, diplomatică în care este expusă o problemă sub aspect
juridic
- monopol- întreprindere mare sau grupuri de întreprinderi care produc acelaş Jucru
- naţionalism - doctrină politică bazată pe apărarea, uneori exacerbată, a
intereselor naţionale, a
ideii de patrie şi naţiune
- naţionalizare- trecerea unor bunuri din proprietate particulară în proprietate de
stat
- naţiune- ansamblu de indivizi care compun aceeaşi comunitate umană
- nomenclatură- totalitatea persoanelor care făceau parte din elita comunistă

- paşalâc- provincie din Imperiul Otoman condusă de un paşă

- pact (tratat) - convenţie solemnă între state
- petiţie - cerere adresată de un cetăţean unei autorităţi cu privire la drepturi
şi interese personale
sau obşeşti
- porto-franco- port în care mărfurile nu erau supuse taxelor vamale
- prăjină- unitate şi instrument de măsură a lungimii suprafeţei în Ţările Române
411

- prezidiu- organ colegial de conducere.

- pronunciament - acţiune împotriva unui sistem politic declanşată de unele forţe
politice sau de
armată.
- protectorat- sistem juridic care plasează un stat sub dependenţa altui stat mai
ales în domeniul
apărării şi a politicii externe.
- raia- cetăţi cucerite pentru a asigura dominaţia otomană.
- redută- lucrare de companie, de formă poligonală, construită pentru apărarea
circulară. Punct de
sprijin ai unei fortificaţii.
- regat- stat condus de un rege.
- remaniere- modificarea componenţei unui guvern sau unei instituţii.
- republică- formă de guvernământ în care organele puterii supreme sunt alese pe
timp determinat.
- revoluţie- transformare structurală a unei societăţi.
- rezoluţie- hotărâre luată în urma unei dezbateri colective.
- ruptaş - contribuabil care încheie o ruptă (un contract financiar).
- sangeac- unitate teritorială din Imperiul Otoman condusă de un sangeac-bei.
- scutelnici- categorie fiscală cuprinzând pe oamenii scutiţi de dări.
- secularizare - trecerea averilor bisericii sau mănăstirilor în proprietatea
statului în schimbul unei
despăgubiri.
- sesie- loc de pământ aflat în folosinţa ţăranilor dependenţi din Transilvania.
- slobozenie- libertate.
- societate anonimă- organizare economică a uneia sau a mai multor întreprinderi.
- stalinizare- comunizare.
- statu-quo- situaţia existentă.
- statut - document ce cuprinde un ansamblu de principii, norme, reguli, ce stau la
baza organizării
unui partid sau unei organizaţii.
- sud/ţi- locuitori din Principate aflaţi sub protecţia unei puteri străine; se
supuneau unei jurisdicţii
speciale şi dispuneau de privilegii.
- suveranitate- dreptul unui popor de a-şi hotărî singur soarta.
- suzeranitate - dreptul unui stat asupra altui stat care are guvern propriu, dar
nu are autonomie
completă.
- totalitarism- regim sau concepţie politică bazată pe un regim dictatorial.
<titlu> NOTĂ
In cuprinsul manualului, acolo unde a fost cazul, autorii au specificat,
pentru un eveniment sau altul, data acestuia, după calendar, potrivit stilului
vechi sau nou; prin aceasta se stabileşte o diferenţă de zile, între cele două
stiluri, de 12 zile pentru secolul al XIX-lea şi, respectiv, de 13 zile pentru
secolul al XX-lea, până la adoptarea Calendarului gregorian.

BIBLIOGRAFIE
*** Documente privind istoria României. Răscoala din 1821, voi. I-V, Bucureşti,
1959-1982.
Bodea, Cornelia, 1848 la români. O istorie în date şi mărturii, voi. l-ll,
Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
*** Românii la 1859. Unirea Principatelor Române în conştiinţa europeană. Documente
externe,
voi. l-ll, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984.
Arimia, Vasile, Ardeleanu, Ion, Botoran, Constantin, Cartea neamului. Marea
Unire din 1918.
Documente istorice, Editura Globus, Bucureşti, 1993.
*** Instituţii feudale din Ţările Române. Dicţionar (coordonator Ovid
Sachelarie şi Nicolae
Stoicescu), Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1988.
Platon, Gh., praf. univ. dr., Istoria Modernă a României, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti,
1981.
Platon, Gh., Geneza revoluţiei române de la 1848. Introducere în Istoria modernă a
României,
Editura Junimea, laşi, 1980.
Georgescu, Vlad, Istoria românilor, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992.
*** Unitatea naţională a românilor în epoca modernă 1821-1918, Editura Academiei
R.S.R.,
Bucureşti, 1985
Hitchins, Keith, Conştiinţa naţională şi acţiune politică la românii din
Transilvania. 1700-1868,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987.
Oţetea, Andrei, Tudor Vladimirescu şi revoluţia din 1821, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1971.
Radu, Mircea, T., 1821. Tudor Vladimirescu şi revoluţia din Ţara Românească,
Scrisul Românesc,
Craiova, 1978.
Iscru, G., D., Revoluţia din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu, Editura Albatros,
1982.
Bodea, Cornelia, Lupta românilor pentru unitate naţională 1834-1849, Editura
Academiei R.S.R.,
Bucureşti, 1967
Iscru, G., D., Revoluţia română din 1848-1849, Editura Albatros, Bucureşti, 1988.
Stan, Apostol, Revoluţia română de la 1848, Editura Albatros, Bucureşti, 1992.
*** Revoluţia de la 1848 în Ţările Române. Culegere de studii (redactori
coordonatori: N. Adăniloaie
şi Dan Berindei), Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1974.
Dragomir, Silviu, Avram lancu, Editura Minerva, Bucureşti, 1988.
Boicu, Leonid, Geneza chestiunii române ca problemă internaţională, Editura
Junimea, laşi, 1975
Berindei, Dan, Epoca Unirii, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1979.
Giurescu, C, Viaţa şi opera lui Cuza Vodă, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966.
Stan, Apostol, Grupări şi curente politice între Unire şi Independenţă, Bucureşti,
1979.
Berindei, Dan, România în vremea lui Carol I. 1866-1876, Editura Militară,
Bucureşti, 1992.
Retegan, Simion, Dieta românească a Transilvaniei (1863-1869), Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1979.
Adăniloaie, Nichita, Războiul pentru independenţa României, Editura Academiei,
Bucureşti, 1982.
Paraschivu, Cîncea, Viaţa politică în România în primul deceniu al independenţei de
stat, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1974.
tosa, Mircea, Lungu, Traian, Viaţa politică în România 1889-1910, 'Editura
Politică, Bucureşti, 1977.
Lungu, Traian, Viaţa politică în România la sfârşitul secolului al XIX-lea,
1889-1900, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1967.
Anastasie, lordache, Viaţa politică în România 1910-1914, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1972.
Drăganu, Tudor, începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar in România
până în 1916,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991.
Scurtu, loan, Bulei, Ion, Democraţia la români, 1866-1938, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1990.

Scurtu, loan, Contribuţii privind viaţa politică din România. Evoluţia formei de
guvernământ în istoria
modernă şi contemporană, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.
*** Românii din Transilvania împotriva dualismului austro-ungar (sub redacţia acad.
Ştefan Pascu),
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978.
Kiritescu, Constantin, Istoria războiului pentru intregirea României. 1916-1919,
Editura Casei Şcoa-
lelor, Bucureşti, voi l-ll, 1922.
*** România în primul război mondial, Editura Militară, Bucureşti, 1979.
Popa, Mircea, N., Primul război mondial 1914-1918, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti,
1979.
Nutu, Constantin, România în anii neutralităţii. 1914-1916, Bucureşti, 1972. ***
Desăvârşirea unificării statului naţional român. Unirea Transilvaniei cu Vechea
Românie (sub redacţia prof. Miron Constantinescu şi prof. Ştefan Pascu), Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1968.'
Gheorghe, Gheorghe, dr., Tratatele internaţionale ale României 1921-1939, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980.
Diamandi, Sterie, Galeria oamenilor politici, Editura Gesa, 1991.
*** România în relaţii internaţionale 1699-1932 (coordonator L. Boicu, V. Cristian,
Gh. Platon), Editura Junimea, laşi, 1980.
Bărbulescu, Petre, Cloşca, Ionel, Repere de cronologie internaţională 1914-1945,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
Nedelea, Marin, Aspecte ale vieţii politice din România în anii 1922-1926.
Politica guvernului liberal. Regrupări în rândul partidelor burgheze, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987. lacobescu, Mihai, România în
Societatea Naţiunilor, 1919-1929, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1988.
Sonea, Emilia, Sonea, Gavrilă, Viaţa economică şi politică a României 1933-1938,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.
Dandara, Livia, România în vâltoarea anului 1939, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
Buzatu, Gheorghe, România cu şi fără Antonescu, Editura Moldova laşi, 1991. Campus,
Eliza, Din politica externă a României, 1913-1943, Editura Politică, Bucureşti,
1980. *** România în anii celui de-al doilea război mondial, voi. I-III, Editura
Militară, 1989. Idem, Viaţa politică din România. De la Marea Unire din 1918 la
revoluţia de eliberare socială şi naţională din august 1944, Editura Albatros,
Bucureşti, 1982.
Dobrinescu, Valeriu, Florin, Românii şi organizarea postbelică a lumii. 1945-1947,
Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1988.

<titlu> CUPRINS
- Secolele al XIX-lea şi al XX-lea în devenirea istoriei românilor 5
- Habitat şi populaţie, structuri, existenţa cotidiană, imigrări 10
-Naţiune şi acţiune la 1821. Program, oameni, fapte, urmări
imediate şi de
perspectivă 19
- Desfăşurarea revoluţiei de la 1821 , 29
- Românii între ocupaţia, suzeranitatea şi "protectoratul" imperiilor vecine. De ia
Regulamentele Organice la revoluţia paşoptistă 34
- Principatele Române şi provinciile istorice româneşti între 1822-1848
42
- Mişcarea de regenerare naţională şi socială de la 1848-1849 53
- Mersul revoluţiei în provinciile româneşti (mai-septembrie 1848) 60
- Continuarea revoluţiei de la 1848 în Transilvania 66
- România în context internaţional, 1821-1848 (tabel recapitulativ) 71
- Perioada postpaşoptistă (1848-1856) şi "Deceniul restructurării naţionale" (1856-
1866) 79
- Domnia lui Alexandru loan Cuza (1859-1866) 87
-Epoca marilor reforme 95
- România modernă şi problema naţională în teritoriile româneşti aflate sub
stăpânire
străină (1848-1867) 102
- Prinţul străin şi regimul politic întemeiat pe Constituţia din 1866 106
- Pluripartitism şi responsabilitate guvernamentală în perspectiva independenţei de
stat .' 115
- România în context internaţional, între 1849-1876 (tabel recapitulativ)
123
- Cucerirea independenţei de stat a României 131
- Caracteristicile dezvoltării social-economice a României la sfârşitul secolului
al XIX-
lea şi începutul secolului al XX-lea 144
- Viaţa politică în România (1878-1914) 154
- Românii din afara statului naţional şi lupta lor pentru emancipare (1867-1914)
164
- Mişcări sociale la cumpăna secolelor al XIX-lea - al XX-lea 176
- Cultura românească la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al
XX-lea.. 185
- Războiul pentru reîntregirea naţională a României 196
- România în context internaţional, 1877-1917 214
- Desăvârşirea unităţii naţionale a statului român 223
- Dezvoltarea economică a României în perioada interbelică 235
- Evoluţia vieţii social-politice în România (1918-1940) (I) 248
- Evoluţia vieţii social-politice în România (1918-1940) (II) 255
- Viaţa politică în România,1918-1940 (tabel recapitulativ) 269
- România în relaţiile internaţionale,în perioada interbelică 271
- Viziunea culturală românească (I) 286
- Viziunea culturală românească (II) 294
- Viziunea culturală românească (III) 301
- Progresul în cultură şi ştiinţă,1878-1938 (tabel recapitulativ) 308
- Monarhia autoritară a regelui Carol al II 315
- Tragicul an 1940 în istoria românilor 324
- România - "stat naţional legionar" 333
- România în perioada anilor 1941-1944 339
- Actul de la 23 August 1944 349
- România pe drumul către totalitarismul comunist (1944-1947) 361
-Regimul comunist în România (1948-1989) 372
- România în context internaţional, 1918-1989 (tabel recapitulativ) if.
389
- Glosar de termeni istorici...'. 410
-Bibliografie 413
■ Cuprins 415
415

Acest manual este proprietatea Ministerului învăţământului *Inspectoratul şcolar al

judeţului/municipiului
Şcoala/Liceul
Manualul nr AnulNumele elevului care a primit manualulAnul în care s-a folosit
Starea manualului

la primirela returnare12-345•• Profesorii trebuie să controleze dacă numele

elevului este corect scris.
• Elevii cărora le este destinat manualul nu trebuie să facă nici un fel de
notaţii pe pagini. Rugăm ca manualele să fie păstrate cât mai îngrijit.
• Starea manualului (la primire şi la returnare) se va înscrie folosind
termenii: nouă, bună, îngrijită, nesatisfăcătoare, proastă.
Se complet|pză numai pentru exemplarele distribuite gratuit.
Sfarsitul documentului. Scanare, Gelu Roata