Sunteți pe pagina 1din 8

Motivațiile în activitatea profesională din mediul nonguvernamental

bucureștean. Studiu de caz: Consiliile Americane pentru Educție.

Introducere

Într-o realitate contemporană în care schimbarea apare pe post de principiu


guvernator și totul este supus transformării, înnoirii și inovării, sub imperiul unei încredibile
rapidități, motivațiile oamenilor tind să se modifice și ele în raport cu aspectele esențiale ale
vieții sociale, de la relațiile interumane până la viziunea asupra existenței. Una dintre
dimensiunile fundamentale ale vieții umane este cea organizațională, supusă la rândul sau unor
mutații majore în ultimele decenii. Potrivit teoriei sociologice, lumea contemporană este prin
excelență o lume a organizațiilor. Întreaga existență umană se desfășoară practic în jurul
organizațiilor, căci oamenii se nasc și mor în organizații, iar organizațiile fac războiul și pacea,
dat fiind că, mai ales în vremuri de tranziție, ele pot fi un factor decisiv, fie facilitând
schimbarea, fie opunându-i-se acesteia1. În prezent, principalele tendințe înregistrate la nivelul
organizațiilor actuale sunt debirocratizarea, descentralizarea și dezierarhizarea, toate acestea în
scopul sporirii eficacității si eficienței2. De departe una dintre cele mai importante organizații
din viața unui individ este locul de muncă. În contextul în care oamenii dispun de o libertate a
mobilității tot mai mare, iar aspirațiile lor cresc proporțional cu pregătirea lor, piața muncii
pare să se afle într-un soi de impas privind găsirea soluțiilor optime de atragere a celor mai
buni angajați. Conform rezultatelor unui laborator de cercetare în management, condus de Jim
Collins, gestionarea oamenilor reprezintă cea mai mare provocare a managementului
contemporan3. Fluctuația personalului în cadrul unei organizații nu reprezintă unul dintre
dezideratele acesteia, iar oamenii cauta la rândul lor stabilitate, relații armonioase, un mediu
de lucru propice, care să le faciliteze dezvoltarea personală și profesională și, desigur, care să
răspundă nevoilor lor. Într-o formă sau alta, oamenii văd în locul de muncă posibilitatea
îndeplinirii nevoilor lor sociale predominante, nevoi care modelează ulterior motivațiile legate
de continuitatea sau schimbarea la locul de muncă. Potrivit „Piramidei lui Maslow”, una dintre
nevoile de bază ale oamenilor este aceea de siguranță. Oamenii își doresc înainte de toate

1
Georgeta Ghebrea, Introducere în sociologia politică, Editura Universității din București, București, 2008, p.
34.
2
Ibidem, p. 41.
3
Jim Collins, „Fast Company”, în Good to Great, October 2001, Accesat la 22/01/2019,
https://www.jimcollins.com/article_topics/articles/good-to-great.html#articletop.

1
stabilitate, confort și protecție din partea organizației angajatoare4. De cealaltă parte,
sentimentele de teamă și un mediu anxios pot influența într-o manieră nedorită performanța
angajaților. Totodata, ei își doresc să lucreze cu oameni, colegi, manageri și lideri, în care să
poată avea încredere și alături de care să poată construi relații profesionale și umane solide.
Apartenența este crucială, oamenii având nevoia de a colabora cu ceilalți și de a avea
sentimentul că fac parte dintr-o echipă sau chiar o comunitate. În plus, oamenii au nevoie de
recunoaștere. Aceasta constă în dorinţa angajaților de a ieși în evidenţă, de a dobandi validare
și prestigiu, de a se simți importanți în relație cu ceilalți și de a atinge sentimentul de împlinire.
În ultimă instanță, oamenii își doresc să atingă potențialul maxim, mai ales la locul de muncă,
inclusiv prin intermediul activităților creative, care să îi ajute să se exprime și să evolueze5. Ori
fără îndoială astfel de nevoi pot fi satisfăcute cu mai multă ușurință într-un mediu caracterizat
printr-o cultură organizațională flexibilă, deschisă la nou, mai puțin birocratizată, axată pe
creativitate, inițiativă și leadership inteligent, întocmai așa cum este mediul nonguvernamental.
În acest context, cercetarea de față își propune să exploreze care sunt motivațiile care îi atrag
pe oameni în mediul neguvernamental, respectiv motivațiile care îi determină să rămână aici,
în detrimentul altor medii de lucru, mai precis în defavoarea mediului public, luat în acest caz
drept principal reper de comparație. Așadar, ipoteza pe care lucrarea își propune să o
demonstreze este accea ca motivele pentru care oamenii aleg să lucreze în mediul
neguvernamental sunt determinate de posibilitatea sporită a satisfacerii nevoilor lor umane și
sociale esențiale, avand în vedere caracteristicile înglobate de un astfel de mediu (libertate,
dinamism, afimarea creativității etc), clar favorabile îndeplinirii acestor nevoi.
Metodologie și subiecți
În vederea demonstrării ipotezei enunțate, cercetarea mobilizează predominant date primare,
de tip calitativ, rezultate în urma aplicării a două metode clasice de cercetare antropologică,
interviul și observația participativă, în interiorul unui studiu de caz. Metodele au fost aplicate
pe cazul unui ONG special ales, mai precis American Councils for International Education6,

4
În viziunea celebrului general american George S. Patton, angajații oferă la rândul lor stabilitate profesiei sau
meseriei lor atunci când li se oferă încredere. „Să nu le spuneţi niciodată oamenilor cum să-și facă treaba. Spuneţi-
le doar ce trebuie să facă şi vă vor uimi cu propria lor creativitate şi genialitate”, afirma acesta. „George S. Patton”,
Wikiquote, Accesat la 22/01/2019, https://en.wikiquote.org/wiki/George_S._Patton.

5
D.L. Schacter, D.T.Gilbert, D.M.Wegner, „Human needs and self-actualization”, în Psychology, New York,
2003, pp. 486-487.
6
„Consiliile Americane pentru Educație Internațională” reprezintă o organizație nonguvernamentală
internațională, fondată în SUA, în 1974, cu sedii în zeci de alte țări. Profilul organizației este orientat către educație
și traininguri, oferind programe pentru liceeni, studenți, absolvenți și profesori. În România, organizația a fost
înființată în anul 2015. „Cine suntem?”, Website-ul American Councils for International Education Romania,
Accesat la 22/01/2019, https://americancouncils.ro/cine-suntem/.

2
Reprezentanta din România, în cadrul căruia au fost surprinse personal diverse aspecte (ex:
povești de viață sau programul zilnic al personalului), cu ajutorul observației participative, pe
durata efectuării unui stagiu de practică de trei luni. În ceea ce privește interviurile, ce oferă
cea mai mare parte a datelor, acestea s-au desfășurat în incinta sediului unic al ONG-ului, situat
în București. Persoanele intervievate sunt angajați ai organizației, în diferite poziții (director
de program, asistent director de program, respectiv contabil), au varste cuprinse între 21 și 34
de ani și sunt absolvente de studii universitare, în diverse domenii (ex: științe politice, drept,
economie, teologie, afaceri etc). Numele intervievaților vor fi redate complet acolo unde va fi
cazul, având acordul lor în acest sens. Interviurile au variat ca durată între 15 și 30 de minute,
au fost înregistrate cu ajutorul reportofonului încorporat în telefonul mobil și au avut un
caracter semi-dirijat, fiind alcătuite predominant din întrebări prestabilite, deschise, dar și din
întrebări spontane, formulate în funcție de firul discuției. Din rațiuni de spațiu, în lucrarea de
față sunt redate doar acele părți considerate cele mai relevante pentru tema aleasă, într-o formă
condensată de altfel, de tip rezumat. Totuși, pentru a reda autenticitatea ori emoția vie a celor
exprimate, sunt utilizate pe alocuri și extrase din interviul original.
Rezultate

Potrivit răspunsurilor intervievaților, s-a constatat că motivele ce i-au atras în mediul


nonguvernamental reprezintă o interesantă combinație între motive de ordin personal
(circumstanțe favorabile ivite în viața fiecăruia în parte, ce au generat oportunitatea angajării
în ONG-ul cu pricina) și motive de natură socioprofesională, aflate în legatură directă cu
specificitățile structurale și funcționale ale mediului neguvernamental. Deci, într-o primă
instanță, factorul personal, subiectiv sau individual a fost cel care a declanșat dorința angajării
și a amplificat totodată nevoia de angajare. De pildă, în două dintre cele trei cazuri, angajarea
în ONG-ul vizat a survenit după ce persoanele în cauză fuseseră în trecut beneficiarele unuia
dintre proiectele organizației (Elie Wiesel Study Tour – program dedicat studenților, pe tema
Holocaustului și a drepturilor omului). Pe toată durata participării la program, Anda Stoian și
Veronica Ene au intrat în contact direct cu echipa ONG-ului (la acea vreme într-o formulă
restransă), reușind să lege, dincolo de relația organizator-beneficiar, și o relație de prietenie.
Ori în momentul în care ONG-ul s-a extins și s-au făcut angajări, motivația fostelor beneficiare
de a se angaja pe pozițiile deschise a fost maximă, dat fiind că echipa le era deja cunoscută, iar
proiectul „Elie Wiesel” fusese una dintre cele mai memorabile experiențe din viața lor. În cel
de-al treilea caz, factorul subiectiv s-a manifestat de asemenea, în sensul în care motivul prim
care a determinat-o pe Ramona Omet să vrea să intre în echipa „Consiliilor Americane” a fost

3
relația pe care o avea de ani buni cu Eliza Chirila, liderul național al acestui ONG (cele două
fuseseră colege și prietene în timpul facultății).

Dincolo de conjuncturi și capitalul relațional, care se dovedesc desigur cruciale,


motivațiile mai încorporează o dimensiune, poate chiar mai importantă, mai precis dimensiunea
profesională, legată intrinsec de oportunitățile oferite de mediul de lucru. În primul rând, toate
cele trei persoane mai avuseseră anterior experiențe în mediul nonguvernamental din București,
însă nu sub egida unui contract de angajare, ci mai degrabă sub forma voluntariatului. Pentru
fiecare dintre cele trei persoane, experiențele acumulate în trecut în cadrul diverselor ONG-uri
(de la AIESEC și Institutul Qvorum până la Asociația „Se Poate” și Asociația Umanistă
Română) s-au dovedit extrem de favorabile, fapt pentru care dorința continuării în același
domeniu de activitate a fost naturală7. Deci, angajarea propriu-zisă în mediul guvernamental
(pentru Anda Stoian și Veronica Ene, „Consiliile Americane” au reprezentat chiar primul lor
loc de muncă!), a venit ca o continuare firească a unor experiențe benefice mai vechi în mediul
neguvernamental. De fapt, ceea ce le-a atras pe aceste persoane la mediul nonguvernamental
încă de la primul contact și ceea ce le atrage cu atat mai mult în prezent este șansa de a inova
și libertatea de exprimare a individualității creatoare. Conform Andei, în mediul
nonguvernamental, dincolo de sarcinile obligatorii de zi cu zi (ex: trimiterea unui mail sau
promovarea în sfera online a unui eveniment al organizației), există latura de inovare într-o arie
din România ce necesită permanent atenție și îmbunătățire, și anume aria educației, mai ales a
educației non-formale, ori această latură se manifestă prin scrierea și implementarea de
proiecte. Mediul nonguvernamental este un mediu care cere creativitate, spontaneitate,
deschidere și ieșirea din tipare rigide (imperative de altfel în mediul public, de pildă). „Nu e
mai multă presiune decat la un job normal, dar ai mereu datoria de a căuta ceva nou și de a nu
sta în monotonie”. O anumită responsabilitate de a inova, invocă Anda. Sau, coroborând cu
Piramida lui Maslow amintită în introducere, nevoia de implicare în activități creative care să
permită atingerea potențialului maxim. Cu atât mai mult într-un ONG mic, așa cum este cel în
speță, contribuția personală poate fi mai consistentă, indiferent de poziția ocupată sau rolul în
cadrul unui anumit proiect. Într-o organizație în care afirmarea individualității se împletește cu
spiritul de echipă și cooperarea, ideile de perfecționare a unui proiect se adună de la toți
membrii organizației. „Nu trebuie să ceri permisiunea ca sa vii cu un proiect nou și nici nu
trebuie să ajungi la vreun manager de departament sau șef”, menționează Ramona. Ori ceea ce

7
Acest lucru este poate cel mai evident în cazul Veronicăi Ene, care a văzut în postul din cadrul „Consiliilor”
oportunitatea de a capăta și mai multă experiență în lucrul cu adolescenții, activitate pe care o mai făcuse și în
trecut, în cadrul altor ONG-uri, însă doar în proiecte pe termen scurt, de mică amploare.

4
ea sugerează este că într-un ONG, ierarhia există doar formal, pentru că ea în realitate este
estompată (spre deosebire de mediul public, de exemplu, acolo unde ierarhiile sunt respectate
cu strictețe), în favoarea libertății de exprimare și acțiune. „Libertatea nu doar că există, dar
este chiar încurajată. E ideal să vrei să ieși din zona de efectuare a taskurilor zilnice și să faci
ceva care să ajute la creșterea ONG-ului”, afirmă în continuare Ramona. Ori libertatea
presupune întotdeauna acordarea încrederii, care este o altă nevoie majoră conform „Piramidei
lui Maslow”. De exemplu, Anda relatează cu entuziasm faptul că momentul coordonării
primului ei proiect major în cadrul organizației i-a schimbat ireversibil viața, pentru ca aceea a
fost clipa in care noua sa „familie” i-a oferit încrederea deplină, cu tot cu libertatea necesară,
deși nu mai organizase vreodată un proiect atât de complex și nici nu mai lucrase cu un buget
atât de mare. Astăzi ea recunoaște că încrederea acordată și libertatea de a lua singură decizii
importante au învățat-o lucruri esențiale, de pildă cum să gestioneze mai bine timpul, să
găsească soluții în situații stresante sau să respecte un program. Așadar, libertatea de exprimare,
ocazia de a inova și asumarea inițiativei, aspecte fundamentale regăsite în mediul
nonguvernamental, contribuie la formarea motivațiilor de a activa într-un astfel de mediu și
totodată la satisfacerea unor nevoi socioumane, ceea ce înseamnă că ipoteza cercetării de față
se confirmă.

Alături de libertate și inovare, un alt avantaj al mediului nonguvernamental este


evaluarea personală a rezultatelor propriei munci (în contrast cu mediul public, unde evaluarea
directă este foarte dificilă și oricum imediată prin rapoarte impersonale). În cadrul activității
dintr-un ONG, angajatii au ocazia de a interacționa direct cu beneficiarii proiectelor (proiecte
gândite și organizate poate de la început până la sfârșit chiar de către cei dintâi!), de a-i cunoaște
și de a observa cum evoluează și datorită lor, printre altele. În acest punct, este îndeplinită o
altă nevoie socială majoră, și anume nevoia de validare și împlinire din „Piramida lui Maslow”,
chiar dacă aceasta se petrece mai degrabă simbolic, în plan psihologic și emoțional, iar nu atât
prin distincții și prestigiu, ca în mediul public, de pildă. Într-adevăr, munca într-un ONG
presupune o anumită implicare umană, emoțională, dincolo de atribuțiile înțelese strict în
termeni profesionali. „În lucrul cu adolescenții și voluntarii este vorba și despre a contribui
cumva la dezvoltarea lor și despre a face o mică-mică diferență, de a-i deschide ochii măcar
unuia dintre tineri, dintre cei 20-25 care sunt în total într-un proiect”, afirmă Veronica mândră.
În paralel, Ramona amintește că este important ca angajații dintr-un ONG să caute să fie mai
mult decat niște „roboței” ce fac aceeași muncă de birou în fiecare zi. În fond, unul dintre marile
atuuri ale activității în mediul nonguvernamental este tocmai această posibilitate de a-i

5
cunoaște direct pe oamenii ce ajung să beneficieze de pe urma propriei munci, ori aceasta
contribuie la dobândirea satisfacției profesionale și mai ales umane amintită de Maslow.

Nu în ultimul rând, o altă trăsătură esențială a mediului nonguvernamental este


funcționarea în termeni de rețea socială. Interacționând cu numeroși beneficiari, diferiți ca
vârste, medii de rezidență sau ocupații, angajații ONG-urilor au posibilitatea de a-și alcătui
propriile rețele de cunoștințe. Ori acest beneficiu major îi poate ajuta finalmente pe aceștia să
evolueze deopotrivă profesional și personal (nevoia de dezvoltare și atingere a potențialului
maxim, din „Piramida lui Maslow”). Veronica explică foarte clar cum se constituie rețeaua
socială: „Cunoști și interacționezi cu foarte mulți oameni, networking-ul este la baza zilei, plus
că ajungi din om în om, cunoști un copil, îi cunoști părinții, îi cunoști profesorii, după care mai
cunoști un ONG de la el din oraș și astfel lucrurile se leagă. Îți extinzi orizontul social foarte
mult”. Deci, se poate afirma că mediul nonguvernamental este în sine o lume care înglobează
multe alte lumi sociale, dintre cele mai diverse. În ultima instanță, mediul neguvernamental se
mai caracterizează printr-un aspect important: are o aură nobilă sau umanitară, conform
respondenților, însă desigur fără a interpreta acest lucru în sens abolut. Oamenii care lucrează
în ONG-uri nu au puterea de a schimba lumea și nu sunt niște eroi moderni, așa cum se afirmă
frecvent, explică Veronica. Ceea ce ONG-urile reușesc să facă însă, mai ales cele de dimensiuni
reduse, aflate încă la început de drum, este să schimbe doi sau trei oameni, ceea ce înseamnă
că impactul nu este, realist vorbind, foarte mare, dar cu toate acestea el există. „Niște oameni
cu picioarele pe pământ, care vor să schimbe ceva în România, la ora actuală și care zi de zi
muncesc pentru o idee, aceea de a le oferi tinerilor experiențe educaționale de calitate”, așa i-a
receptat, de pildă, Anda pe cei care aveau să devină viitorii ei colegi, la prima interacțiune cu
ei. Într-adevar, activitatea într-un ONG presupune faptul că responsabilitătile nu se încheie
odata cu programul de lucru zilnic, ci are o extensie solida in viata privata, astfel ca, dincolo
de a fi o profesie, este si o datorie umana. Desi nu fac voluntariat in organizatii internationale
de prestigiu (iar asta pentru ca nu au timp, nu pentru ca nu si-ar dori!), cei trei intervievati se
preocupa constant in viata lor personala de aspecte legate de sfera in care activeaza. De pilda,
participa la evenimente organizate in Bucuresti sau in tara, pe tema educatiei, urmaresc
dezbaterile publice si procesul legislativ in domeniu, sustin initiativele tinerilor sau semneaza
petitii online etc. Chiar si extrem de implicati in ceea ce fac (din placere, iar nu dintr-un soi de
obligatie!), acesti oameni au fara indoiala timp si pentru a se dedica vietii lor private. De altfel,
si in viata personala, ei par sa poarte cu ei exceptionalul, asa cum se intampla si la locul de
munca. De exemplu, in timpul sau liber, Ramona, pasionata de sport, participa la maratoane,

6
face drumetii montane, practica tenisul, inotul si alergatul. Deci, mediul nonguvernamental le
ofera celor care activeaza in cadrul sau sansa crearii unor retele sociale utile, atat personal, cat
si profesional. Ba mai mult decat atat, se poate afirma ca acest mediu nu formeaza doar niste
profesionisti fantastici, cat mai degraba niste oameni fantastici. Asadar, per total, rezultatele
indica faptul ca motivatiile intervievatilor de a activa in mediul nonguvernamental si de a
continua sa lucreze aici, in defavoarea altor medii, precum cel public, cel putin in termeni de
cativa ani de aici inainte, se bazeaza pe posibilitatea sporita de a-si satisface mai bine si mai
repede nevoile umane si sociale,

Cat priveste rolul factorului pecuniar in conturarea motivatiilor personelor de a lucra in


organizatii nonguvernamentale, acesta pare sa fie unul minimal. Fara indoiala, partea financiara
este importanta in asigurarea unei anumite stabilitati economice necesara sustinerii traiului
cotidian. In fond, stabilitatea amintita de Maslow in teoria sa nu trebuie inteleasa doar prin
prisma sigurantei unui loc de munca sau a sigurantei mentale, ci inseamna inclusiv siguranta
financiara. In acelasi timp insa, partea pecuniara nu constituie un factor determinant in
componenta motivatiilor legate de mediul nonguvernamental. De fapt, pragmatic vorbind,
acest lucru nici nu are cum sa se intample, intrucat salariile in ONG-urile din Romania sunt
unele medii inspre mici mai degraba. De asemenea, comparativ cu salariile din mediul public,
de plida, diferenta maxima intre cele doua poate ajunge pana la 1000-1500 de lei. Deci, in
aceste conditii, respondentii sunt de parere ca lucrurile cu adevarat importante la locul de
munca sunt cele imateriale, precum atmosfera si mediul de lucru, relatiile de colegialitate si
prietenie, placerea de a veni la munca, cresterea personala si profesionala ori satisfactia de pe
urma rezultatelor. Referitor la acest din urma aspect, cei trei respondenti marturisesc faptul ca
sunt foarte multumiti de activitatea lor actuala in mediul nonguvernamental si ca, pentru
moment, nu ar renunta la aceasta in favoare mediului public, de pilda, nici chiar pentru toate
asa-zisele avantaje oferite de acesta, precum prestigiul institutional, contract de munca pe o
perioada mai lunga, salarii mai mari sau program mai lejer. „Ca sa caracterizez sumar cum e
sa lucrezi in mediul nonguvernamental, o sa spun asa: provocator, dar molipsitor”, incheie
Ramona interviul nonsalant.

Concluzii

Aplicata pe cazul organizatiei neguvernamentale „Consiliile Americane pentru


Educatie Internationala” din Bucuresti, cercetarea de fata a demonstrat ca motivatiile oamenilor
de a activa profesional in mediul nonguvernamental sunt determinate atat de factorul subiectiv

7
(circumstantele favorabile din viata lor), dar mai ales de posibilitatea sporita de a-si indeplini
nevoile umane si sociale, asa cum deriva ele din „Piramida lui Maslow” (siguranta, relatii
bazate pe incredere, recunoastere, atingerea potentialului maxim inclusiv prin dezvoltarea
creativitatii), in mediul dat. Prin particularitatile pe care le inglobeaza (libertatea, afirmarea
individualitatii, oportunitatea de a inova, contactul direct cu beneficiarii, crearea de retele
sociale, formarea de oameni, nu doar de profesionisti), mediul nonguvernamental intruneste
toate premisele favorabile indeplinirii celor mai importante nevoi socioumane, pe aceasta cale
ipoteza lucrarii fiind pe deplin confirmata.

BIBLIOGRAFIE

Surse primare:
Interviuri realizate cu personalul organizației nonguvernamentale „Consiliile Americane
pentru Educație Internațională”, Reprezentanța din România, în sediul din București
(Intervievați: Anda Stoian, Veronica Ene, Ramona Omet).
Literatură de specialitate:
COLLINS, Jim, „Fast Company”, în Good to Great, October 2001, Accesat la 22/01/2019,
https://www.jimcollins.com/article_topics/articles/good-to-great.html#articletop.
GHEBREA, Georgeta, Introducere în sociologia politică, Editura Universității din București,
București, 2008.
LEWIS, David, Non-Governmental Organizations, Management and Development, 3rd Ed.,
Routledge, London and New York, 2014, Accesat la 16/01/2019,
https://books.google.ro/books?id=_4T8AgAAQBAJ&printsec=frontcover&dq=non+governm
ental+organizations&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwjioIf-
g6rgAhVIK1AKHerIC9YQ6AEILjAB#v=onepage&q=non%20governmental%20organizatio
ns&f=false.
SCHACTER, D.L., GILBERT, D.T., WEGNER, D.M., „Human needs and self-actualization”,
în Psychology, New York, 2003, pp. 486-487.
Siteografie:
„George S. Patton”, Wikiquote, Accesat la 22/01/2019,
https://en.wikiquote.org/wiki/George_S._Patton.
„Cine suntem?”, Website-ul American Councils for International Education Romania, Accesat
la 22/01/2019, https://americancouncils.ro/cine-suntem/.