Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
sadhvsa
sdwfsdgdfgf
u878945646
jvfjgfkfk
nhbjkhb
nbkhjbjjklnl
aqspaksaknsiohwswtyds
ksabkj
akvchgghghalor aparte de ceratya
dder
ghvhjgf
Kefermdu-se la modul cum trebuie să ne rugăm, în starea aceasta de priveghere,
patriarhul Calist II (1397), în ale sale „Capete despre rugăciune“, ne spune: „De
voieşti să afli cum trebuie să te r^gj> priveşte la sfîrşitul luării-aminte şi al
rugăciunii şi nu vei rătăci. Căci acest sfîrşit este, iubitule, străpungerea continuă,
zdrobirea inimii, iubirea faţă de aproapele, iar contrariul este, în chip vădit, gîndul
poftei, şoaptă a bîrfelii, ura faţă de aproapele CELE MAI
DFUNAMNXNZCDBKJSA90I23JHJK.SDF
SDASD
ASA
Luarea-aminte, adică trezvia, şi rugăciunea sint deci „poarta vieţii şi a morţii“ 38.
După cuvîntul de mvaţatura al aceluiaşi părinte al Bisericii, „luarea-aminte şi
rugăciunea adevărată şi neînşelătoare constă în aceea, ca mintea să pazeasca inima
în vremea rugăciunii şi să se întoarcă neîncetat înăuntiul ei şi din acel adine să-şi
înalţe cererile către Domnul“39.
ASXASBDJASB89234
32ASJCXBKSJABCDJKSABCFDJKSBFJKDSBFCDS
rugăciunea este de trei feluri: a) de laudă (doxologică); b) de mulţumire: c) de
cerere. Prin
mhhvhjvv
mjcvng
După învăţătura Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, rugăciunea creştină trebuie să fie de
preamărire a lui Dumnezeu, de mulţumire pentru binefacerile primite şi de căinţă
pentru păcatele noastre42. în general, se cunosc două feluri de rugăciuni. e
mulţumire arătăm aducerea asa a,m gfdghyfyut87tutdygh
âghfxgfxgf
t4re4hghghhh
587574
jjhjajajajuyhfv
gda
â
Una, prin care cerem de la Dumnezeu împlinirea dorinţelor noastre, şi alta prin
care cerem ca voia lui Dumnezeu să fie satisfăcută în firea şi existenţa noastră.
După cuprinsul ei, rugăciunea doxologică, binecuvîntăm şi preamărim pe
Dumnezeu pentru slava Sa cea mare (Psalmul 144, 2 ; Isaia 6 3 ; Luca 2, 14). Prin
rugăciunea d
9llșk,
asa se afzscaghvsjkaskl;d
Asas
tind face singura acest
86 MITROPOLIA MOLDOVEI Şl SUCEVf,
(Coloseni 4, 2), pentru că numai prin această stare de trezvie putem intra in comu-
niune cu Dumnezeu. Starea de veghe cere însă o pregătire anticipată. De aceea şi
preotul liturghisitor, înainte de rugăciune, pregăteşte sufletele creştinilor prin
cuvintele : „Sus să avem inimile“ şi, în timp ce poporul dreptcredincios răspunde:
„Avem către Domnul“, sîntem preveniţi că nu trebuie să ne gîndim la nimic altceva
decît la Dumnezeu. Sfîntul Simeon Noul Teolog ne spune că „... trezvia şi
rugăciunea sînt legate între ele ca sufletul ?■ trupul; lipsind una, nu poate sta nici
cealaltă. Unirea lor se face în acest chip ; întîi, trezvia se opune păcatului, ca un
străjuitor >• înainte mergător; în urma ei, rugăciunea desfiinţează şi ş ter2I îndată
gîndurile rele, împiedicate de străjuitor, luarea-aminte nepII