Sunteți pe pagina 1din 27

Călător prin lumea basmului

 Termenul îşi are originea în limba bulgară: basm=invenţie, închipuire, născocire,


scornire.

 Definiţie: Basmul este opera epică de mare întindere în proză, în care se împletesc
întâmplările reale cu cele imaginare, la care iau parte personaje înzestrate cu puteri
supranaturale, reprezentând binele și răul, din înfruntarea cărora binele iese întotdeauna
biruitor.
TRASATURI
 Tema generala a basmului este lupta dintre bine şi rău;
 Fiind o creaţie populară, are caracter anonim, oral, colectiv;
 Naratorul omniscient marcat la nivelul textului prin indici de persoană I, dativul
etic;
 Personajele prezintă modele morale (binele, răul); personaje fabuloase : zmeu,
balaur, corb etc.
 Limbajul popular este marcat de oralitate;
 Cifre, obiecte magice : 3, 7, 9, 12.
 Locul și timpul intamplărilor sunt nedeterminate/indeterminate (,,illo tempore’’ și
aspatialitatea) ; timpul şi spaţiul sunt imaginare;
 Mesajul basmului: cultivă optimismul, are valențe educative; el ne înfățișează o
lume idealizată în care eroul luptă pentru valori morale precum binele, adevărul,
curajul, frumosul, distrugand forțele malefice;
 Obiectele miraculoase: merele de aur, buzduganul, săgeţile; substanţe miraculoase:
seul adus de corb; ajutoarele: obiecte magice, fiinţe supranaturale, animale
fabuloase, oameni etc.
 Elementele reale se împletesc cu elementele fantastice;
 Acţiunea se desfăşoară atât în lumea noastră, cât şi pe tărâmul celălal unde locuiesc
fortele intunericului;
 Formule specifice basmului:
- iniţiale: „ A fost odată ca niciodată…”, anunţă intrarea în lumea ficţiunii;
- mediane: „Că cuvântul din poveste înainte mult mai este, cale lungă să le-ajungă”, „Şi
se luptară zi de vară până-n seară”
- finale: ,,Trecui şi eu pe acolo şi stătui de mă veselii la nuntă, de unde luai O bucată de
batoc, Ş-un picior de iepure şchiop, şi încălecai p-o şea, şi v-o spusei dumneavoastră aşa.” scoate
ascultătorii din lumea imaginară şi îi aduce în cea reală, veridică.
,, Fantasmagorii literare “

MĂRȚIȘOR
de Ion Pillat

Privești de pe poteca ce urcă-n deal la noi,


Din zbor întaia barză cum cade pe zăvoi.

Vezi trenul care intră încet de tot în gară,


Și omul care sapă, și plugul care ară.

A nins cu nea de floare de prunii din livezi


Și munții de la Rucăr cu iarna lor îi vezi.

Auzi pe sub podgorii un cîine care latră.


Te simți legat de toate - nu poți urni o piatră.

Aceste lucruri simple ce veșnic îți sînt !


Ce sfîntă bucurie descoperi în pămînt.

Ce limpede te cheamă un cuc : o dată, două -


De fiecare dată ți-e inima mai nouă.

De fiecare dată mai trainic te unești


Cu farmecul acestor priveliști cîmpenești.

În gară, trenul a început să miște.


Toți pomii, ninși, pe dealuri îi flutură batiste.

Gâlgâitor, din iarbă un şipot s-a trezit


În tine și prin ramuri e cerul limpezit.
Ce rîsete, ce chiot pe drumurile viei -
Pe unde-au mers părinții îți duci și tu copiii.

O nouă viață astăzi de viață veche legi,


Dau muguri pretutindeni din veștedele crengi.

Cu apa ei lumina ți-a botezat cîmpia.


Ce pace e pe omul în alb ce sapă via,

Pe barza ce se duce pe Argeș tot în sus,


Pe-adîncul rost al vieții la care te-ai supus.

Semnificatia versurilor:

Gâlgâitor, din iarbă un şipot s-a trezit

În tine şi prin ramuri e cerul limpezit.

 Cosmicul este sugerat prin cuvântul „ cer” ( „în tine şi pe ramuri e cerul
limpezit”)
 Cerul limpezit aduce lumina, pacea şi bucuria de a trăi pentru perpetuarea vieţii pe
pământul străbunilor.
 Cerul imprimă peisajului o atmosferă optimistă, în concordanţă cu sentimentele
de încântare şi bucurie trăite în faţa spectacolului naturii trezite la viaţă.

Imagini vizuale , auditive şi de mişcare ( motorii)


● imagini vizuale introduse de verbe ca „priveşti”, „vezi”, „descoperi” şi de interjecţia
„iată” şi alcătuite din:
- epitete ( „pomi ninşi”, „cer limpezit”);
- personificări ( „pomii îşi flutură batiste”,
„ lumina a botezat câmpia”);
- metafora („ nea de floare”);
● imagini auditive ( „ auzi de sub podgorii un câine care latră”; „ ce limpede te cheamă
un cuc”; „ gâlgâitor , din iarbă, un şipot s-a trezit”) realizate cu ajutorul :
- personificărilor ( „ te cheamă un cuc”; „ un şipot s-a trezit”);
- epitetul personificator „ gâlgâitor” ( sugerează susurul izvorului);
● imagini de mişcare ( motorii): („ întâia barză cade pe zăvoi”, „ trenul intră încet de tot
în gară”, „ omul sapă”);
●alte figuri de stil:
repetiţia „ de fiecare dată” ( veşnicia, permanenţa);
inversiunea „ ce limpede te cheamă un cuc”, „ adâncul rost al vieţii”

Prezenţa eului liric


• eul liric observă trezirea la viaţă a naturii;
• îl invită pe cititor să ia parte la acest spectacol al naturii, prin: folosirea verbelor la
persoana a II-a : priveşti , auzi, vezi, te simţi, nu poţi, uneşti, duci, legi , ai spus,
• pronumele de persoana a II-a : tu îţi, ţi, tine

Mesajul poetic al creaţiei lirice


Natura poate oferi omului posibilităţi nenumărate de a-şi găsi împlinirea, liniştea
sufletească de care are atâta nevoie, de a-şi umple sufletul de bucurie.

Structura
Această creaţie lirică este structurată în 13 distihuri (strofe de câte două versuri)
Prozodia
Ritmul este trohaic, măsura versurilor este de 13 silabe şi rima este împerecheată.

"Un pastel devine o partitura" –Ion Pillat

PASTELUL

Definiție : Pastelul este o specie a genului liric, ce prezintă un tablou de


natura, față de care autorul își exprimă gândurile, ideile și sentimentele, în
mod direct, prin intermediul eului liric și al mijloacelor de expresivitate
artistică.

Trăsături :

 este un text cu caracter descriptiv ( descrie un peisaj de natura )


 tabloul descris generează emoții, gânduri și sentimente
 eul liric apare în ipostaza contemplatorului
 la nivel morfologic, predomină grupul nominal ( substantiv + adjectiv ),
iar verbele conferă dinamism cadrului prezentat
 expresivitatea textului este conferită de figurile de stil și de imagini
artistice
 de obicei, tabloul este construit pe mai multe planuri, care alternează
între ele ( cosmic, terestru, uman, acvatic etc. )
Model orientativ pentru argumentare

PASTEL

Pastelul este o specie a genului liric, ce prezintă un tablou de natura, față


de care autorul își exprimă gândurile, ideile și sentimentele, în mod direct, prin
intermediul eului liric și al mijloacelor de expresivitate artistică.
Opera literară … ( numele operei ) de … ( numele autorului ) aparține
acestei specii, întrucât prezintă toate particularitățile sale la nivel formal și de
conținut.
În primul rând, tema poeziei este natura. Eul liric, aflat în ipostaza
contemplatorului, își exteriorizează sentimentele de …. ( cel mai des
sentimentele transmise sunt de admirție și încântare etc. ) generate de tabloul
înfățișat, trădându-se în text prin …. ( mărcile eului liric, prezente în textul
respectiv ; de ex. : verbe și pronume la persoana I, interjecții etc. ) . Poezia
este construită pe mai multe planuri, care alternează între ele : terestru
( exemple de elemente terestre din text ), cosmic ( exemple ) și uman
( exemple ) . Între acestea se stabilește o legătură specială, comuniunea om-
natură fiind un motiv frecvent întânlit în lirica noastră. Traiectoria privirii
eului poetic se deplasează dinspre o perspectivă panoramică ( exemplu ), spre
cele mai fine detalii . În plus, modalitatea principală de expunere este
descrierea, care se realizează cu ajutorul substantivelor și al adjectivelor,
astfel remarcând prezența grupului nominal ( exemple ) . f
În al doilea rând, limbajul se caracterizează prin expresivitate, dobândită
prin utilizarea figurilor de stil. Dintre acestea se remarcă : epitetele ….( cel
puțin 2 exemple din text ) , personificările … ( exemple ) etc. Ele compun
sugestive imagini artistice vizuale ( exemple ), auditive ( exemple ), olfactive
…. , care emoționează cititorul . Cromatica este dominată de culori …. .
Muzicalitatea şi armonia versurilor sunt susţinute şi prin elementele de
prozodie ,versuri lungi/ scurte, cu rima ….., ritmul……….., măsura de
.....silabe, ce alcătuiesc strofe de .... versuri .
Prin toate aceste trăsături, este evidentă apartenenţa operei „……………”
la această specie a genului liric, pastelul , dovedindu-se a fi o minunată
creionare artistică a naturii.

Exerciţii şi argumentare
Redactează o compunere, de 15-25 de rânduri în care să demonstrezi că
opera literară "Mărţişor" de Ion Pillat: aparține speciei pastel .

FORMULE DE UTILIZAT

 poezia, creaţia, doina, pastelul, elegia, imnul etc. evocă, surprinde, dezvăluie,
prezintă, înfătişează... etc.
 scriitorul, poetul, autorul etc. descrie, exprimă, creează, înfătişează… etc.
 epitetul, personificarea etc. sugerează, potenţează, amplifică, creează impresia,
accentuează, pune în lumină, reliefeaza, semnifică… etc.
 sentimente: singurătatea, melancolia, regretul, nostalgia, resemnarea, optimismul,
revolta, neliniştea, fiorul, frica, îndoiala, dezamăgirea, dorul de..., bucuria,
exuberanţa, exaltarea, optimismul, liniştea…etc.
 tonul fundamental al poeziei este unul: elegiac, trist, expansiv, exuberant… etc.
 atmosfera creată: de vrajă, de visare, sumbră, întunecată, luminoasă, caldă… etc.
Fabula

“Însă fabula-i o pildă-n care omul, cum o face


Pune a vorbi pe faţă-n locul lui pe dobitoace
Şi cu toate că nu schimbă lesne răul arătat
Povestind,deocamdată cugetul îi e-mpăcat”
TUDOR ARGHEZI

- termenul de ,,fabulă’’ vine din latină şi înseamnă povestire. S-a păstrat şi astăzi sensul
cuvântului a fabula = a spune poveşti, lucruri neadevărate.

Model orientativ pentru argumentare

Fabula este o specie a genului epic, în versuri sau în proză, scrisă sub forma unei
scurte povestiri alegorice în care sunt satirizate moravuri sociale şi defecte omeneşti prin
intermediul unor păsări, animale, obiecte personificate. Orice fabula are rol didactic si o
morala, explicita sau implicita
In opinia mea, opera literară ,,….’’ de ..este o fabulă deoarece prezintă într-o
manieră satirică o întâmplare cu tâlc despre………….
In primul rând, textul este organizat în două părţi specifice speciei. Prima
surprinde întâmplările şi dialogul dintre ……(animale/pasari/obiecte) personificate..(cine
sunt) şi a doua concentrează morala/învăţătura întâmplării… Prezentăm subiectul pe
scurt…).Indicii de spaţiu şi de timp sunt vag prezentaţi (….) tocmai pt a sublinia ideea că
situaţiile pezentate sunt valabile în orice context social. Autorul isi exprima atitudinea
critică faţă de defectele înfăţisate, prin intermediul moralei, urmarind indreptarea
acestora……. Principalul mod de expunere este dialogul, acesta îmbinându-se cu
naraţiunea.
In al doilea rând, (tematica+personajele personificate) opera prezintă defecte
omenesti puse pe seama animalelor….., prin intermediul alegoriei…X..este tipul
(laudaros/lacom/siret/ipocrit/autoritar/dornic de putere/parvenitului,minciosului,
arogantului, trufasului, mincinosului), in antiteza cu …Y.- ce reprezintă pe omul …
(naiv,/modest, cumpatat/drept/sincer/ priceput/cnstit/ intelept, fidel ,ascultator, credul ) ,
astfel tema acestei fabule este ironizarea …………. (prostiei, trufiei, mandriei, lacomiei
etc),.
Prin povestirea alegorica de mica intindere in care intamplarile narate sunt puse
pe seama personajelor ……(animaliere,… ) sub masca carora se ascund trasaturi si
caractere umane, incheiata printr-o concluzie, care constituie morala opera este o fabula
ce apartine speciei genului epic.

Fabulă în versuri

Câinele și cățelul
de Grigore Alexandrescu

"Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,


Cum lupii, ursii, leii si alte câteva,
Care cred despre sine că prețuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntîmplare:
Si eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n țări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare și lumea se cioplește,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăsește.
Cât pentru mine unul, fiestecine știe
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar și cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastra."
Așa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce latră foarte tare.
Căţelul Samurache, ce ședea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Și că nu au mândrie, nici capricii deșarte,
S-apropie îndată
Șă-și arate iubirea ce are pentru ei:
"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Și sentimentul vostru îl cinstesc, frații mei."
- "Noi, frații tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, frații tăi, potaie!
O să-ti dăm o bătaie
Care s-o pomenești.
Cunosti tu cine suntem, și ți se cade ție,
Lichea nerușinată, astfel să ne vorbești?"
- "Dar ziceați..." - "Și ce-ti pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevarat vorbeam,
Că nu iubesc mândria și că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căței."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Și numai cu cei mari egalitate vrem.

Fabulă în proză

VULPEA SI IEPURELE - FABULA DE ESOP


Intr-o zi, un iepure i-a spus cumetrei vulpe: "Se spune ca esti tare
priceputa si obtii adesea mari foloase in lume. Cum stii sa aduci norocul de
partea ta?"
"Daca iti doresti cu adevarat sa afli secretul succeselor mele", i-a raspuns
vulpea, "te invit la mine la masa."
Iepurele a acceptat invitatia, dar atunci cand a ajuns in casa vulpii si a
zarit ca nu era nimic de mancare pe acolo decat el insusi, gata sa fie infulecat
de cumatra roscata, a zis: "In cele din urma, prea tarziu din pacate, am inteles
de unde iti vine faima. Nu din pricina ca esti cu adevarat priceputa la ceva, ci
din cauza sireteniei tale."

Morala 1: Curiozitatea nemasura te poate baga in belea.


Morala 2: Nu cere niciodata vreo lectie de la cei rai, caci poti deveni tu insuti
tema a lectiei.
Exerciţii şi argumentare

Redactează o compunere, de 15-25 de rânduri în care să demonstrezi că


opera literară ,, Câinele și cățelul’’de Grigore Alexandrescu, este o fabulă.

Racul, broasca şi ştiuca


de Alecu Donici

„Racul, broasca şi o ştiucă


Într-o zi s-au apucat,
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Şi la el toţi se înhamă.
Trag, întind, dar ieu de samă
Că sacu’stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus salta,
Ştiuca foarte se izbea
Şi nimic nu isprăvea.
Nu ştiu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-au tras,
Ce tot pe loc au rămas.

Aşa-i şi la omenire,
Când în obştii nu-i unire.”

Bivolul și coțofana
de George Topîrceanu

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,


Se plimba o coțofana
Când în sus și când în jos.
Un cățel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
-Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam asa de prost
Să ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe și pe mine!

Cugetând așa, se trage îndărăt să-și facă vânt,


Se pitește la pământ
Si deodată -zdup!-îi sare
Bivolului în spinare...

Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.


Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipa să se scuture, și-apoi
Să-l răstoarne,
Să-l ia în coarne
Și cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanță, în trifoi.

-Ce-ai gândit tu oare, javră?Au crezut-ai că sunt mort?


Coțofana, treacă-meargă, pe spinare o suport
Că mă apără de muște, de țânțari și de tauni
Și de alte spurcăciuni...
Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujba poți să-mi faci?
Nu mi-ar fi rușine mie de viței și de malaci?
Bivol mare și puternic, gospodar cu greutate,
Să te port degeaba-n spate?...
Greierele şi furnica
de Jean de La Fontaine

Petrecuse cu chitara
toată vara.

Însă iată că-ntr-o zi


când viforniţa porni,
Greierele se trezi
fără muscă , fără râmă,
fără umbră de fărâmă.
Ce să facă?…Hai să ceară
la Furnică, pân’ la vară,
niscai boabe de secară.
-“Pe cuvânt de lighioană,
voi plăti cinstit cucoană,
cu dobânzi, cu tot ce vrei!…”

Dar Furnica, harnică,


are un ponos al ei:
nu-i din fire darnică
şi-i răspunde cam răstit:
-Astă-vară ce-ai păţit?
-Dacă nu e cu bănat.
zi şi noapte am cântat
pentru mine, pentru toţi…
-„Joacă astăzi dacă poţi!”
Fabula

Tipul de operă
(genul literar în care Dimensiuni Figura de s
Modul de redactare Structură
se poate încadra) ……………… dominantă
Operă …..

Personaje
Prima parte
Narator ………………… În …… În …. A doua parte
………..
……………………

Moduri de
…………… …………
expunere….
ALEGORIA BROSCUȚELOR

-pildă-

A fost odată un grup de broscuţe care voiau să se ia la întrecere. Ţelul lor era să ajungă în
vârful unui turn foarte înalt. Se adunaseră deja mulţi spectatori, pentru a urmări cursa şi a
le încuraja pe broscuţe.

Cursa urma să înceapă.Totuşi, dintre spectatori nu credea nici unul că vreuna din broscuţe
va reuşi să ajungă în vârful turnului.

Tot ce se auzea erau exclamaţiile de genul: „Oh, ce obositor!!! Nu vor reuşi niciodată să
ajungă sus!“ sau: „Nici nu au cum să reuşească, turnul este mult prea înalt!“

Broscuţele începură să abandoneze, cu excepţia uneia singure, care se căţăra vioaie mai
departe. Spectatorii continuau să strige:„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni să
ajungă sus!“

Tot mai multe broscuţe se resemnau şi abandonau.Doar una singură se căţăra consecvent
mai departe...

Nu voia cu nici un chip să abandoneze!

În final renunţaseră toate, cu excepţia acelei broscuţe, care cu o imensă ambiţie şi


rezistenţă reuşi să ajungă singură în vârful turnului!

După aceea, toate celelalte broscuţe şi toţi spectatorii au vrut să afle cum a reuşit broscuţa
să ajungă totuşi în vârf, după ce toate celelalte se văzuseră nevoite să abandoneze cursa!

Unul din spectatori se duse la broscuţă s-o întrebe cum de a reuşit să facă un efort atât de
mare şi să ajungă în vârful turnului.

Aşa se află că...

Broscuţa învingătoare era SURDĂ !!!

Morala?
Nu asculta niciodată de oamenii care au prostul obicei de a fi întotdeauna negativi şi
pesimişti, fiindcă ei îţi răpesc cele mai frumoase dorinţe şi speranţe pe care le porţi în
suflet!

Gândeşte-te mereu la puterea cuvintelor, căci tot ceea ce auzi, citeşti sau vorbeşti te
influenţează în ceea ce faci! Deci: Fii MEREU OPTIMIST! Şi mai ales, fii pur şi simplu
SURD când cineva îţi spune că nu-ţi poţi realiza visurile!

Gândeşte-te: Poţi reuşi în viaţă dacă vrei cu adevărat!


DOINA POPULARĂ
Creaţiile populare constituie „comori nepreţuite de simţiri duioase, de datini strămoşeşti,
de fapte istorice, de frumuseţi poetice originale.”
(V. Alecsandri)

Definiție : Folclorul reprezintă o componentă fundamentală a culturii unui popor


fiind prima sa formă de manifestare artistică. Una dintre speciile reprezentative este
doina, creație lirică, în versuri, prin intermediul căreia este transmisă o gamă variată de
sentimente puternice, în mod direct și discret, cu ajutorul eului liric.
In functie de cauzele care determina exprimarea starilor sufletesti de dor si jale,
doinele pot fi:doine de dragoste, doine de catanie, doine de saracie, doine pastoresti,
doine de haiducie, doinede înstrainare, doine despre soarta si noroc.

Trăsături :
 are caracter anonim, autorul fiind necunoscut
 are caracter colectiv și oral, fiind transmisă prin viu grai, din cele mai
vechi timpuri
 are caracter sincretic, întrucât este însoțită de obicei de acompaniament
muzical
 se deschide cu o formula tipică, ce se poate relua pe parcursul textului
( de ex. : ” foaie verde măr rotat ”)
 cuprinde motive literare folclorice, precum : comuniunea om-natură ;
motivul codrului ; motivul haiducului, al dorului
 elementele prozodice contribuie la crearea muzicalității ; ritmul este
trohic, rima, de obicei, împerecheată sau monorimă și măsura versurilor de 7-8
silabe
 la nivelul structurii, apare simetria compozițională, ca rezultat al
paralelismului sintactic
 oralitatea textului este redată de : vocative, interogații și exclamații
retorice, începutul unor versuri cu conjuncția ” să / și ”
 în funcție de sentimentele dominante, doinele se clasifică în : doine de
haiducie, de cătănie, de dragoste, de dor, de jale, de înstrăinare, de noroc etc.

MODEL ARGUMENTARE – DOINĂ POPULARĂ

Folclorul reprezintă o componentă fundamentală a culturii unui popor fiind


prima sa formă de manifestare artistică. Una dintre speciile reprezentative este
doina, creație lirică, în versuri, prin intermediul căreia sunt transmise sentimente
puternice, de dor si jale, stari sufletesti specifice numai românului si adanc
înradacinate în structura lui spirituala, în mod direct și discret, prin intermediul eului
liric. Opera literară … se încadrează în această specie, întrucât prezintă toate
particularitățile sale la nivel formal și de conținut.
In primul rand textul are un caracter anonim și colectiv, intregul discurs liric
fiind transmis prin viu grai, din cele mai vechi timpuri. Oralitatea textului este creată
cu ajutorul unor elemente, precum : construcțiile în cazul vocativ ( ex ), interjecțiile (
ex. ) dar si prin punctuatie ( enunturi exclamative , interogative etc. ) care confera
textului o expresivitate aparte. De asemenea, opera prezintă și un caracter sincretic,
fiind adesea însoțită de acompaniament muzical. În plus, modul principal de
expunere este monologul liric de tip confesiv , ( pers. I ) / adresativ ( pers. III ) , care
se îmbină cu descrierea, redusă la câteva elemente.
În al doilea rând, eul liric, aflat în ipostaza îndrăgostitului/…. își
exteriorizează sentimentele puternice de dragoste/….. care și-au pus amprenta
asupra ființei poetice (ex.)trădându-se în text prin: formele verbale și pronominale
de persoana I (ex. ) și exclamații. Astfel, opera literară …este o doină de … ( dor,
dragoste, haiducie etc. ). Sub raportul versificatiei se remarca structurarea în …
strofe / formă astrofică , cu rimă … , ritm … și măsura de …
În concluzie, ținând cont de caracterul popular, profunzime sentimentelor
exprimate, elementele de prozodie și modalitățile de realizare artisitcă, putem afirma
că opera literară….. de …..este o doină populară.
Redactează o compunere, de 15-25 de rânduri în care să demonstrezi că
opera literară ” Măi bădiţă, floare dulce ” aparține speciei : doină
populară .

Măi bădiţă, floare dulce

Măi bădiţă, floare dulce,


Unde te-aş găsi te-aş smulge,
Şi-acasă la noi te-aş duce,
Şi te-aş răsădi-n grădină,
Şi te-aş secera cu milă;
Şi te-aş face stog în prag,
Şi te-aş îmblăti cu drag;
Şi te-aş măcina mărunt
La morişca de argint;
Şi te-aş cerne
Prin sprâncene,
Şi te-aş frământa-n inele,
Şi te-aş da inimii mele
Să se stâmpere de jele...
Doina (variantă culeasa de V. Alecsandri)

Doină, doină, cântec dulce!


Când te-aud nu m-aș mai duce!
Doină, doină, vers cu foc!
Când răsuni eu stau în loc.
Bate vânt de primăvară,
Eu cânt doina pe afară,
De mă-ngân cu florile
Și privighetorile.
Vine iarna viscoloasă,
Eu cânt doina-nchis în casă.
De-mi mai mângâi zilele,
Zilele si nopțile.
Frunza-n codru cât învie,
Doina cânt de voinicie,
Cade frunza gios în vale,
Eu cânt doina cea de jale.
Doina zic, doina suspin,
Tot cu doina mă mai țin.
Doina cânt, doina șoptesc,
Tot cu doina viețuiesc.
DOINA
CODRULE, CODRUŢULE
Codrule,codruţule,
Bunule,drăguţule,
Ian desfă-ti cărările,
Să-mi duc supărările,
Dorul mândrei arzător,
Că mă face călător.
Plouă, plouă, iarba creste,
Dorul mândrei mă topeşte,
Plouă, plouă, iarba-nspică,
Dorul mândrei rău mă strică,
Inima mi se despica.
Citeşte textul şi răspunde cerinţelor formulate:
1. Identifică în text o repetiţie şi o personificare. 1p
2. Transcrie din text două imagini vizuale. 1p
3. Numeşte tipul de rimă şi ritm din textul dat. 1p
4. Identifică două mărci gramaticale care indică
prezenţa eului liric în text. 1p
5. Prezintă, într-un enunţ tema poeziei. 1p
6. Notează trei trăsături care demonstrează
apartenenţa textului la genul liric. 1p
7. Identifică două elemente care demonstrează
apartenenţa textului la specia literară doină. 1p
1p oficiu
 Analiza textului.
Oferă fişa: Poiana Doinei (Anexa 1)
De extras din text:
- personificările
- epitetele
- enumeraţiile
- repetiţiile

Elevii vor completa spaţiul:


- soarele personificărilor
- lacul epitetelor
- cărarea repetiţiilor
- copacul enumeraţiilor

Soarele personificărilor:
„ Codrule, codruțule,
Bunule, drăguțule,
Ian desfă-ți cărările”

Cărarea epitetelor:
„ Codrule, codruțule,
Bunule, drăguțule,”
„Dorul mândrei arzător!

Norul repetiţiilor:
„Plouă, Ploua..”

Copacul enumeraţiilor:
„Bunule, drăguțule,”

După ce au extras figurile de stil din text profesorul propune elevilor să identifice
imaginile artistice create de figurile de stil.
Ce imagini predomină?
Vor folosi:
Roz – pentru imagini vizuale
Verde – pentru imagini auditive
Liderul echipei va lipi pe flipchart bilețele
După realizarea sarcinii, elevii observă preponderenţa imaginilor auditive. Conchid:
- se remarcă sincretismul doinei, îmbinarea mai multor arte, doina se cîntă.
Procedeele artistice sugerează stări ale eului poetic. Care sunt mărcile eului liric? (-ți,
mă face)
Elevii vor da exemple de stări transmise de eul poetic - mângâiere, alinare, tristeţe,
bucurie, fericire, afecţiune, vrajă, încîntare, vitalitate, pasiune, sensibilitate, optimism,
dor, simte adînc viaţa naturii, tărie, încredere în viaţă, bărbăţie, însetat de frumos,
comuniune cu natura, veşnicie, speranţă, uimire, unicitate.

Poezia „Doina” apartine colectiei de poezie populara a lui Vasile Alecsandri


publicata în 1852 sub titlul „Poezii popolare ale românilor adunate si întocmite
de Vasile Alecsandri”. Aceasta a fost prima colectie de poezie populara
româneasca fiind reeditata în 1866 sub titlul „Poezii populare ale românilor”.

"Doina este o specie a liricii populare, caracteristica numai folclorului literar


românesc, în careomul, în directa relatia cu natura, exprima sentimentele de dor
si jale, stari sufletesti specificenumai românului si puternic înradacinate în
structura lui spirituala. Cuvintele "dor" si "jale" nuau corespondent în alta
limba, sunt intraductibile si definesc specificul sufletului românesc. In functie
de cauzele care determina exprimarea starilor sufletesti de dor si jale, doinele
pot fi:doine de dragoste, doine de catanie, doine de saracie, doine pastoresti,
doine de haiducie, doinede înstrainare, doine despre soarta si noroc. Stilistic,
doina se individualizeaza, între celelaltecreatii lirice, printr-o deosebita bogatie
metaforica, printr-o armonie perfecta a eului liric cunatura înconjuratoare, care
amplifica starile sufletesti exprimate".

Titlul este sugestiv pentru aceasta specie cu totul aparte în lirica populara
româneasca, fiindformat din substantivul articulat "doina", care defineste si
individualizeaza aceasta creatie. Altfelspus, titlul simbolizeaza ideea ca aceasta
poezie este reprezentativa pentru doina populara.Poezia "Doina" nu este
structurata pe strofe, fiind o unitate de exprimare a sentimentelor de jalesi dor,
si sugereaza, totodata, armonia, comuniunea omului cu natura.Inceputul poeziei
este o adresare directa, prin care poetul anonim, personificând doina,
îsiexprima direct atractia pentru aceasta creatie folclorica: "Doina, doina, cântic
dulce, / [...] Doina,doina, viers cu foc". Dragostea si pretuirea autorului anonim
pentru frumusetea neasemuita acântecului popular sunt exprimate prin repetitia
vocativului "doina, doina", precum si prinepitetele "cântic dulce" si "viers cu
foc", sugerând totodata vraja si farmecul prin care doinaemotioneaza profund
sufletul românului. Atitudinea de apropiere sufleteasca, pe care autorul popular
o exprima cu patima, este ilustrata si prin apozitiile "cântic dulce" si "viers cu
foc", undeepitetetele sugereaza muzicalitatea acestei creatii, precum si
capacitatea doinei de a alina dorulori suferinta profunda a românului.De când
se stie pe aceste meleaguri, românul a iubit creatia populara, deoarece prin
intermediulei si-a exprimat cele mai intime si profunde sentimente, si-a
contopit sufletul cu aceste comorispirituale: "Când te-aud. nu m-as mai duce!/
[...] Când rasuni, eu stau în loc!", ilustrate prinverbe sau expresii
sugestive.Ideea ca doina a însotit dintotdeauna românul de-a lungul existentei
sale, în orice împrejurare,este exprimata în continuarea poeziei prin
succesiunea anotimpurilor, ilustrate cu principaleleelemente de natura specifice.
Bucuria omului pentru venirea primaverii, anotimpul care trezeste

Poezia "Doina" se include in volumul Poezii adunate si indreptate de Vasile


Alecsandri, culegere de folclor publicata in 1852.

Creatia lirica, populara, in versuri, ce exprima confesiv cea mai bogata gama de
sentimente umane: dragoste, ura, jale, revolta.

Ca orice creatie folcloricati aceasta are caracter oral, anonim, traditional,


sincretic si traditional.

Ca o formula specifica doinei este cea de inceput: "Doina, doina cantec dulce",
sau o structura poetica exclamativa, vizind legatura omului cu natura.

Apar astfel motive specifice cum ar fi: al comuniunii omului cu natura, al


codrului, al dorului. Sentimentele dominante sunt exprimate sub forma unui
monolog sau al unui dialog cu elementele naturii.

Lirismul oscileaza intre tristete si speranta. Tehnicile specifice d

oinei sunt: vocativele, repetitiile, verbele la imperativ, exclamatiile si


interogatiile.

Procedeele artistice specifice sunt: invocatiile retorice, personificarile,


paralelismele, epitetele, comparatiile si inversiunile.

Titlul denumeste una din cele mai frumoase si mai dragi creatii populare
romanesti.

Creatia lirica, doina exprima sentimente de dragoste ale romanului fata de


aceasta creatie specifica neamului romanesc.

Aceasta la insotit pe roman in toate momentele decisive ale vietii, versurile


mangaindu-i sufletul si alinandu-i tristetea in momente de restriste, vibrand de
bucurie in clipele sale de fericire. Aceasta creatie lirica debuteaza cu cu o
repetitie asociata cu un epitet expresiv, cu o formula de adresare: "Doina, doina
cantec dulce". Viersul ei vrajit incanta pe oricine si-l tine in loc, ipresionandu-l
prin vitalitate si pasiune("viers de foc"): "Cand te-aud, nu m-as mai duce!;
Cand rasuni, eu stau pe loc!".

Rotatia anotimpurilor e transpusa in universul ei sensibil: bucuria la venirea


primaverii o data cu renasterea naturii("Eu cant doina pe afara, De ma-ngand cu
florile si privighetorile"), dar si tristetea la venirea iernii ce viscoleste. Cand
romanul canta doina langa vatra ("Eu cant doina-nchis in casa, De-mi mai
mangai zilele, Zilele si noptile").

La venirea primaverii, romanul isi simte sufletul tresarind la cantecul tumtos al


doinei haiducesti ("Frunza-n codru cat invie, Doina cant de voinicie"). Apare
aici un motiv specific al acestei creatii literale folclorice: comuniunea stransa
dintre om si natura.
Doina reprezinta chiar sufletul romanului, caci suspinul si soapta ei ii dau
bucuria de a trai, infruntand soarta ( Doina cant, doina soptesc, /Tot cu doina
vietuiesc"). Repetitiile "doina" si enumeratiile: "zic", "soptesc", "vietuiesc",
precum si epitetele "cantec dulce" , "viers cu foc" amplifica varietatea
sentimentelor fata de aceasta creatie cu caracter oral, anonim, traditional,
sincretic si sincretic. Totodata repetitiile si enumeratiile: De ma-ngand cu florile
/si privighetorile" amplifica ideea de timp indelungat de cand doina a aparut in
viata romanului.
Enumeratia personificarilor este procedeul artistic fundamental din aceasta
poezie.

Ca tehnica specifica se observa folosirea exclamatiilor realizate prin vocative:


"Doina, doina,"

Enumeratia verbelor la indicativ: "zic", "soptesc", "vietuiesc" aduc versul


doinei mai aproape de sufletul omului.

Subiectivismul este accentuat de folosirea verbelor si pronumelui de persoana I:


aud, m-as duce, stau, cant, mangai.

Subiectivismul da muzicalitate versurilor amplificata de elementele prozodice:


rima imperecheata, ritmul trohaic, masura scurta, de 7-8 silabe.

Argumentele aduse demonstreaza ca aceasta opera lirica, populara, in versuri,


ce exprima confesiv cea mai bogata gama de sentimente umane: dragoste, ura,
jale, revolta este o doina.

Este o specie a genului liric specific literaturii populare in care se exprima stari
sufletesti diverse. Doina are un caracter oral, anonim, colectiv si sincretic. In
doina literatura se imbina cu muzica. In functie de sentimentele transmise,
doinele pot fi de jale, de dragoste, de instrainare, voiniceasca.

“Doina” a fost culeasa de Vasile Alecsandri si publicata in prima culegere de


poezii populare din literature romana. Discursul liric alcatuit din 20 de versuri
se constituie intr-un elogiu al acestui “cantic dulce”.
La inceput, eul liric se adreseaza doinei si isi exprima sentimentele de dragoste
pentru acest cantec personificat. Sentimentele eului liric cunosc o gradatie
ascendenta. Versurile ilustreaza modul in care doina este prezenta in viata
poetului popular de-a lungul tuturor anotimpurilor. Fiecarui anotimp ii
corespunde o alta stare sufleteasca.Astfel, primavara cand bate vantul si se
ingana florile si privighetorile, eul liric sopteste o doina de dragoste. In iarna
viscoloasa se canta doina de dor. Vara cand frunza e vie se canta cu bucurie
doina de voinicie. Toamna frunzele se scutura si poetul sopteste cu durere doina
de jale. Gradarea sentimentelor eului liric este redata prin verbe si expresii
verbale din sfera semantica a cuvantului dor “ma ingan, imi mai mangai, ma
mai tin”.

Finalul discursului liric exprima o concluzie cu privire la relatia intre eul liric si
doina: cantecul batranesc face parte din existenta si din sufletul poporului
roman.

Din punct de vedere artistic poezia are trasaturi specifice liricii populare. Astfel
epitetele individualizatoare sugereaza trasaturi ale doinei “cantic dulce, viers cu
foc”. Repetitiile, paralelismul sintactic accentueaza ideea centrala a poeziei si
ilustreaza legatura dintre eul liric si doina. Cuvantul folosit cel mai frecvent
este substantivul doina repetat de 14 ori. Structurile sitactice paralele
organizeaza discursul liric pe secvente ideatice.

Prezenta eului liric este indicata de verbele si pronumele la persoana I singular


“eu cant”. Folosirea timpului indicativ al verbului in surprinderea trasaturilor
eului liric are rolul de a exprima permanenta sentimentelor.

Masura versurilor este de 8 silabe, ritmul este trohaic si rima este imperecheata.

Vocea eului liric exprima sentimentele general valabile.