1.1.

HARTA DE NAVIGAŢIE
Pentru deplasarea navei pe mare, pentru orientarea acesteia, alegerea drumului de urmat
se folosesc o serie de hărţi ale zonelor de navigaţie, delimitate de linia coastei sau de zonele de
litoral, etc. Harta este un document nautic foarte important, fără de care nu se poate desfăşura
Navigaţia Maritimă. Aceasta a stat la baza deplasărilor pe mări şi oceane timp de câteva secole,
fiind considerată, alături de compasul magnetic, drept invenţia care a contribuit la progresul
umanităţii. Indiferent de forma fizică în care se va realiza (hârtie, plastic, tub catodic, display),
harta va rămâne la bordul navelor, atâta timp cât acestea se vor deplasa pe apă.
Harta este o reprezentare pe un plan, la o anumită scară, a suprafeţei Pământului sau a
unei zone terestre limitate. Aceasta este întocmită la diferite nivele de precizie, necesare
reprezentărilor, în funcţie de zona respectivă, de extinderea acestei zone şi de scara sa. La
întocmirea hărţilor, Pământul se consideră de forma unui elipsoid de revoluţie sau de formă
sferică.
Harta marină este reprezentarea pe un plan, la o anumită scară, a unei zone maritime sau
oceanice. Harta marină conţine o serie de date, care sunt importante pentru conducerea navei
maritime, astfel:
- linia coastei;
- relieful coastei;
- repere de navigaţie la coastă şi la suprafaţa apei;
- adâncimea apei;
- pericole hidrografice şi de navigaţie, etc.
Elipsoidul terestru, ca şi sfera terestră sunt suprafeţe care nu pot fi desfăşurate în plan;
acest fapt face ca reprezentarea plană a suprafeţei Pământului să nu fie fidelă sub toate aspectele.
Printr-o alegere judicioasă a sistemului de reprezentare, anumite proprietăţi ale figurii pot fi
păstrate, dar altele vor fi deformate; de exemplu, o anumită reprezentare păstrează unghiurile
dintre direcţiile determinate de diferitele puncte din zonă, altele raportul suprafeţelor, dar nici
una nu poate respecta deopotrivă aceste două proprietăţi.
Modul de reprezentare în plan a reţelei meridianelor şi paralelelor terestre, în raport de
care se determină poziţia diferitelor puncte din zonă prin coordonatele lor geografice, se numeşte
reţea cartografică. Procedeul folosit pentru construcţia reţelei cartografice şi de reprezentare în
 plan a suprafeţei Pământului sau a unei zone limitate se numeşte sistem de proiecţie cartografică,
studiul acestor sisteme constituind obiectul cartografiei.
Studiul zonelor maritime şi oceanice pentru determinarea elementelor care constituie
conţinutul hărţilor marine şi întocmirea acestora, formează obiectul hidrografiei.
După natura deformaţiilor, proiecţiile cartografice se pot clasifica astfel:
- proiecţii conforme, în care figurile reprezentate pe hartă sunt asemenea cu cele de pe teren.
Asemănarea figurilor asigură egalitatea unghiurilor între direcţiile de pe hartă cu unghiurile
dintre acelea şi direcţii de pe Pământ;
- proiecţii echivalente, în care suprafeţele şi dimensiunile reprezentate în hartă sunt proporţionale
cu cele corespunzătoare de pe teren. Figurile reprezentate nu sunt însă asemenea, astfel că în
proiecţie nu se mai respectă egalitatea unghiurilor;
- proiecţii oarecare, în care nu se respectă nici egalitatea unghiurilor şi nici echivalenţa
suprafeţelor. Ele se fac pentru a satisface anumite condiţii speciale, funcţie de scopul întocmirii
lor.
Cartografia studiază un număr însemnat de sisteme de proiecţie, a căror denumire este
dată funcţie de suprafaţa de proiecţie (cilindrică, conică, plană), poziţia suprafeţei de proiecţie în
raport cu elementele sferei sau elipsoidului terestru (dreaptă, transversală, oblică), poziţia
ochiului observatorului (centrală sau gnomică, stereografică, ortografică, exterioară), etc.
În cele ce urmează vom prezenta doar sisteme de proiecţie cartografică cu importanţă în
navigaţie şi anume:
proiecţia centralo - cilindrică dreaptă;
proiecţia Mercator;
proiecţia gnomică (centrală) ecuatorială, polară şi oblică;
proiecţia stereografică ecuatorială.
În hartă, lungimile sunt reduse faţă de aceleaşi lungimi de pe teren, într-un raport
determinat, exprimat prin scara hărţii.
Scara hărţii este raportul dintre lungimea unui segment unitar de pe hartă şi lungimea
reală a segmentului corespunzător de pe teren, exprimată în aceeaşi unitate de măsură.