Sunteți pe pagina 1din 22

CURS

LUCRĂTOR FINISOR
ÎN CONSTRUCȚII

Furnizor de formare profesională:

Centrul de Consultanță și Management al Proiectelor Europroject


CUPRINS

MODULUL: ORGANIZARE GENERALĂ A LOCULUI DE MUNCĂ ................................ 3


APLICAREA NORMELOR IGIENICO-SANITARE ŞI SECURITATE A MUNCII .......................................... 3

PREGĂTIREA ŞI INSTRUIREA PERSONALULUI ...................................................................................... 4

MĂSURI DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR ......................................................................... 9

ACORDAREA MASURILOR DE PRIM AJUTOR ....................................................................................... 13

LUCRUL ÎN ECHIPĂ .................................................................................................................................. 16

ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ .................................................................................................... 17

ANALIZA ELEMENTELOR COMPONENTE ALE LOCULUI DE MUNCĂ ................................................ 19

ASIGURAREA CALITĂŢII ......................................................................................................................... 22

PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII PROPRII .................................................................................................... 31

NORME DE MUNCĂ .................................................................................................................................. 38

MODULUL: TEHNICA EXECUTĂRII LUCRĂRILOR ÎN CONSTRUCŢII ...................... 50


NOŢIUNI GENERALE DESPRE CONSTRUCŢII ....................................................................................... 50
IDENTIFICAREA TIPURILOR DE ELEMENTE DE CONSTRUCŢII
ALCĂTUIREA GENERALĂ A CONSTRUCŢIILOR ................................................................................... 53
ÎNTOCMIREA LISTEI ELEMENTELOR NECESARE REALIZĂRII CONSTRUCŢIEI
STRUCTURI DE REZISTENŢĂ DIN BETON ARMAT LA CLĂDIRI ........................................................... 55

LUCRĂRI PUBLICE ŞI CONSTRUCŢII SPECIALE .................................................................................. 68

MATERIALE DE CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII ....................................................................................... 69

PLANURI PENTRU CONSTRUCŢII .......................................................................................................... 77

ÎNTOCMIREA PLANURILOR .................................................................................................................... 87

PRELUCRAREA MATERIALELOR ........................................................................................................... 90

TEHNOLOGII DE EXECUŢIE .................................................................................................................... 98

1
MODULUL: ORGANIZARE GENERALĂ A LOCULUI DE MUNCĂ

APLICAREA NORMELOR IGIENICO-SANITARE ŞI SECURITATE A MUNCII


Protecţia muncii are drept scop asigurarea celor mai bune condiţii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale.
Normativele care reglementează măsurile de protecţia muncii sunt:
• Constituţia României;
• Codul Muncii;
• Legea Protecţiei Muncii nr. 90/ 1996;
• Normele generale de protecţia muncii;
• Normele specifice de securitate a muncii pentru lucrări de montaj prefabricate şi finisaje în construcţii.
Măsurile de protecţia muncii sunt asigurate prin respectarea normelor generale şi normelor specifice de protecţia muncii.

Norme generale de protecţia muncii


Normele generale de protecţie a muncii cuprind principalele măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale general valabile pentru orice activitate. Măsurile de prevenire au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor
de risc de accidentare şi/sau îmbolnăviri profesionale existente în sistemul de muncă.

Accidentele de muncă
Accidentul de muncă reprezintă vătămarea violentă a organismului precum şi intoxicaţia acută profesională, care
au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de
muncă de cel puţin trei zile, invaliditate sau deces.
Pentru a fi calificat drept accident de muncă, accidentul trebuie să se producă într-un moment şi într-un loc în care
activitatea persoanei încadrate în muncă să se încadreze în exercitarea atribuţiilor prevăzute în Contractul de muncă.
Persoana accidentată trebuie să execute o sarcină de muncă, reprezentând, fie obligaţia principală, fie activităţi
secundare referitoare la pregătirea uneltelor, curăţarea maşinilor şi a locului de muncă.

De asemenea, se consideră accidente de muncă şi accidentele produse în următoarele împrejurări:


• accidentul suferit de elevi, studenţi sau ucenici în timpul efectuării practicii profesionale
• accidentul suferit de cei care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi
culturale, sportive, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini
• accidentul suferit de orice persoană ca urmare a unei acţiuni din proprie iniţiativă pentru prevenirea sau înlăturarea
unui pericol ce ameninţă avutul public sau pentru salvarea de vieţi omeneşti
• accidentul suferit de persoane încadrate în muncă în timpul şi pe traseul normal deplasării de la locul de muncă
la domiciliu şi invers
• accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produc la sediul persoanei juridice
sau la adresa persoanei fizice, ori în alt loc de muncă organizat de acestea în timpul programului de muncă.

Elementele accidentului de muncă sunt


Vătămarea organismului: trebuie să aibă o cauză exterioară, să fie violentă şi involuntară. După natura factorilor
care le provoacă, acestea pot fi: mecanice, termice, electrice, chimice, prin iradiere sau combinate.
• Vătămările mecanice se materializează în contuzii, tăieturi, striviri, fracturi, înţepături şi sunt cauzate de diferite
corpuri în mişcare, de suprafeţe alunecoase la deplasare, de obiecte ascuţite tăioase, sau de animale.
• Vătămările termice se manifestă sub formă de arsuri şi sunt cauzate de contactul victimei cu flacăra deschisă,
cu obiecte calde, de radiaţii calorice sau de temperatura ridicată a aerului din spaţiul de lucru.
• Vătămările electrice se datorează trecerii prin organism a unui curent electric de o anumită tensiune şi intensitate
şi se concretizează în arsuri şi electrocutări.
• Vătămările chimice se manifestă sub forma intoxicaţiilor acute provocate de substanţele toxice sau a arsurilor
chimice provocate de substanţele caustice.
• Vătămările prin iradiere sunt datorate expunerii organismului la radiaţii.
• Vătămările combinate sunt produse de mai mulţi factori de natură diferită. Exemplu: la o explozie, vătămarea
organismului se produce atât sub efectul şocului mecanic, cât şi al celui termic.

2 | www.startpentrutine.ro 3
Timpul producerii accidentului d) elevilor şcolilor profesionale, liceelor industriale şi studenţilor pentru practică profesională
Accidentul trebuie să se încadreze în una din următoarele perioade de timp:
e) persoanelor aflate în unitate în perioada de probă în vederea angajării.
• în timpul procesului de muncă Scopul instructajului introductiv general este de a informa despre activităţile specifice unităţii respective şi principalele
• în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu sau a sarcinilor de stat sau obşteşti măsuri de protecţia muncii care trebuie respectate în timpul lucrului.
• înaintea începerii sau după încetarea lucrului Durata instructajului introductiv general
• în timpul pauzelor ce au loc în desfăşurarea procesului de muncă Depinde de specificul activităţii, complexitatea proceselor tehnologice, de gradul de mecanizare şi automatizare şi
• în timpul deplasării de la domiciliu la serviciu şi invers de nivelul de pregătire a noilor încadraţi.
Această durată va fi stabilită prin instrucţiuni proprii şi nu va fi mai mică de 8 ore.
• în timpul programului oficial de lucru, pentru activităţi ce nu au legături cu procesul muncii, dacă evenimentul s-a În cadrul instructajului introductiv general se vor expune, în principal, următoarele probleme:
produs la un loc de muncă
• riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii
• în timpul îndeplinirii practicilor pentru elevi, studenţi, ucenici sau a vizitelor cu caracter didactic. • legislaţia de protecţia muncii în vigoare
Locul producerii accidentului • consecinţele posibile a necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de protecţia muncii.
Pentru a se încadra în categoria accidentelor de muncă, un accident trebuie să se producă la locul de muncă. Prin
După terminarea instructajului introductiv general, personalul va fi supus verificării cunoştinţelor de protecţia muncii
loc de muncă se înţelege incinta unităţii respective şi punctele de lucru care aparţin aceleiaşi unităţi dar sunt dispersate în
pe bază de teste.
alte locuri din aceeaşi localitate sau din alte localităţi.
Nu vor putea fi angajaţi cei care nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în instructajului introductiv general.
Se acceptă prin lege ca accident de muncă şi evenimentele produse pe traseul de deplasare de la locul de muncă
la domiciliu şi invers, dacă se încadrează în intervalul de timp suficient parcurgerii acestuia.
Instructajul la locul de muncă
Se face după instructajul introductiv general şi are ca scop prezentarea riscurilor şi măsurilor de prevenire specifice
Calitatea victimei
locului de muncă unde a fost repartizată persoana respectivă. Instructajul la locul de muncă se face de către conducătorul
Se consideră accident de muncă acea situaţie în care o persoană a fost vătămată prin participarea la procesul de muncă.
direct a locului de muncă respectiv.
Aceste persoane pot fi:
Durata acestuia depinde de complexitatea locului de muncă în care se va lucra şi nu va fi mai mică de 8 ore,
• persoane angajate cu contract de muncă, convenţie civilă sau orice altă formă legală repartizate pe timpul perioadei de probă.
• elevi, studenţi, ucenici în practică sau în timpul vizitelor cu caracter didactic. Instructajul la locul de muncă se face pe baza prevederilor normelor specifice de securitate a muncii, precum şi a
instrucţiunilor proprii, elaborate pentru locul de muncă la care va lucra persoana respectivă.
Accidentele de muncă pot fi evitate prin deservirea corectă a utilajelor şi instalaţiilor, prin respectarea programului Instructajul la locul de muncă va cuprinde informaţii privind:
de reparaţii a acestora, a normelor lor de întreţinere, prin instituirea unei severe discipline la fiecare loc de muncă şi prin
acordarea, de către muncitor, a întregii atenţii în executarea sarcinii de producţie.
• riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă
• prevederile normelor specifice de securitate a muncii şi a instrucţiunilor proprii.
Instructajul la locul de muncă va include obligatoriu demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana
respectivă o va desfăşura. Admiterea definitivă la lucru a persoanei instruite se va face numai după ce şeful ierarhic superior
PREGĂTIREA ŞI INSTRUIREA PERSONALULUI celui care a făcut instructajul a verificat că persoana supusă instructajului şi-a însuşit cunoştinţele de protecţia muncii.
Pregătirea şi instruirea în domeniul protecţiei muncii este parte componentă a pregătirii profesionale şi are ca scop
însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate. Instructajul periodic
Instructajul de protecţia muncii la nivelul persoanelor juridice şi fizice cuprinde trei faze: Se face întregului personal şi are drept scop să aprofundeze normele de protecţia muncii. Acest instructaj se va
completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice. Instructajul periodic se face de către conducătorul locului de muncă
1. instructajul introductiv general
respectiv. Intervalul între două instructaje periodice pentru lucrători va fi stabilit prin instrucţiuni proprii în funcţie de condiţiile
2. instructajul la locul de muncă locului de muncă, dar nu va fi mai mare de 6 luni.
Instructajul periodic se va face suplimentar celui programat şi în următoarele cazuri:
3. instructajul periodic.
• când un salariat a lipsit peste 30 zile calendaristice din producţie
Aceste instructaje conţin noţiuni despre:
• când s-a modificat procesul tehnologic ori s-au schimbat utilajele şi sculele
• procesul de construcţie • când au apărut modificări ale normelor de protecţia muncii
• organizarea locului de muncă • la reluarea activităţii după un accident de muncă
• prevenirea şi stingerea incendiilor • la executarea unor lucrări speciale.
• pregătirea în vederea începerii lucrului
Instructajul de protecţia muncii (introductiv general, la locul de muncă şi periodic) se va consemna în mod obligatoriu
• păstrarea ordinii şi curăţeniei la locul de muncă în fişa individuală de instructaj, stabilită conform modelului tipizat elaborat de Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei
• reguli de igienă personală. Sociale, cu indicarea materialului predat, duratei şi datei instruirii.
Fişa de instructaj se semnează de cel instruit, de cel care a efectuat şi verificat instructajul, confirmând astfel că
Instructajul introductiv general materialul predat a fost însuşit. Fişa de instructaj se întocmeşte pentru personalul permanent, angajat cu convenţii civile
Instructajul introductiv general se face: sau detaşat, pentru lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri şi va fi păstrată de conducătorul procesului de muncă, respectiv
a) noilor încadraţi în muncă de cel care are sarcina efectuării instructajului la locul de muncă.

b) celor transferaţi de la o unitate la alta Echipamentul individual de protecţie


c) celor veniţi în unitate ca detaşaţi Reprezintă mijloacele cu care este dotat fiecare participant la procesul de muncă, pentru a fi protejat împotriva
factorilor de risc de accidentare şi de îmbolnăvire profesională.

4 | www.startpentrutine.ro 5
Scopul acordării este prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale în cazurile când au fost La lucrările de construcţii montaj prefabricate se foloseşte următorul echipament individual de lucru:
epuizate orice alte mijloace tehnice şi organizatorice de protecţia muncii sau când nu pot fi avute în vedere asemenea mijloace.
Echipamentul individual de protecţie se acordă gratuit tuturor salariaţilor expuşi riscurilor de accidentare sau îmbolnăvire
• salopetă din bumbac
profesională. • pufoaică
Procedura de stabilire a necesarului de echipament individual de protecţie pe categorii de personal şi condiţii
concrete de lucru, criteriile de acordare, obligaţiile lucrătorilor sunt stabilite prin Normativul cadru de acordare şi utilizare
• cască protecţie.
a echipamentului individual de protecţie, elaborat de Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale. Personalul lucrător,
Echipamentele tehnice
precum şi celelalte categorii de persoane care beneficiază de echipament individual de protecţie sunt obligate să aibă
Reprezintă maşinile, utilajele, instalaţiile, aparatura, dispozitivele, uneltele şi alte mijloace asemănătoare necesare
cunoştinţe privind caracteristicile şi modul de utilizare a acestuia, să-l utilizeze doar în scopul pentru care a fost atribuit,
în procesul muncii. Conducerea persoanei juridice sau persoana fizică trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca
să-l prezinte la verificările periodice prevăzute, să solicite înlocuirea sau completarea lui când nu mai asigură îndeplinirea
echipamentul tehnic să fie adecvat sarcinii de muncă sau adaptabil cu uşurinţă pentru îndeplinirea acesteia, fără a prezenta
funcţiei de protecţie.
riscuri pentru securitatea şi sănătatea salariaţilor. Atunci când nu este posibil să se asigure în întregime că echipamentul
Degradarea echipamentului individual de protecţie din vina personalului căruia i-a fost atribuit, sau înstrăinarea
tehnic este utilizabil de salariaţi fără riscuri pentru sănătatea şi securitatea lor, conducerea persoanei juridice sau persoana
lui, înainte de expirarea duratei de utilizare prevăzute, atrage răspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii.
fizică trebuie să ia măsuri adecvate pentru reducerea la minim a riscurilor.
Pe toată durata să de utilizare, echipamentul tehnic trebuie menţinut, printr-o întreţinere adecvată, într-o astfel de
stare încât să nu prezinte riscuri pentru sănătatea şi securitatea salariaţilor.
Atunci când utilizarea unui echipament tehnic este susceptibilă să prezinte un risc pentru securitatea şi sănătatea
salariaţilor, conducerea persoanei juridice sau persoana fizică trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că:
• utilizarea echipamentului tehnic este accesibilă numai salariaţilor desemnaţi cu această atribuţie
• salariaţii care efectuează reglarea, repararea sau întreţinerea sunt special desemnaţi să efectueze astfel de
operaţii.
  Măsurile de securitate a muncii trebuie să conţină pentru fiecare fază a utilizării echipamentului tehnic (montare,
Nepurtarea echipamentului individual de protecţie în cazul în care acesta este corect acordat şi în stare de punere în funcţiune, probe experimentale, exploatare, reglare, verificare, defectări previzibile, întreţinere, demontare,
funcţionare, sau utilizarea acestuia în alte scopuri sau condiţii decât cele prevăzute în instrucţiunile de utilizare, va fi reparare, etc.), care pot prezenta riscuri de accidentare şi/ sau îmbolnăvire profesională, cel puţin următoarele:
sancţionată conform legislaţiei în vigoare. • instrucţiunile de securitate a muncii
Personalul participant la procesul de muncă are dreptul să refuze executarea sarcinii de muncă dacă nu i se acordă
mijloacele individuale de protecţie necesare, prevăzute în lista internă sau în Normativul-cadru, fără ca refuzul să atragă • indicatoarele de securitate care trebuie utilizate şi modul de amplasare a acestora
asupra să măsuri disciplinare. • lista cuprinzând enumerarea mijloacelor tehnice de protecţie asociate echipamentului tehnic şi menţionarea
Echipamentul de protecţia muncii pentru lucrul la înălţime constă din: funcţiilor de protecţie pe care le realizează
• casca de protecţie ce se poartă în permanenţă legată sub bărbie • lista cuprinzând enumerarea echipamentelor individuale de protecţie cu care urmează a fi dotaţi salariaţii
• centura de siguranţă ce se fixează pe corp, iar legăturile dintre centura şi locul de ancorare se va face cu frânghii • lista incompatibilităţilor chimice pentru noxele conţinute sau vehiculate în echipamentul tehnic
sau bretele de siguranţă.
• măsuri de prim ajutor eficace
Aceste centuri au rolul de a susţine muncitorul suspendat în timpul lucrului, de a-l reţine suspendat, salvându-l astfel
de la căderea în gol (cazul lucrărilor curente de construcţii montaj). Centura de siguranţă va fi verificată în mod obligatoriu • măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor
înainte de folosire. Deasemenea se va indica muncitorul şi locul fix de care urmează să se prindă centura de siguranţă cu • condiţiile constructive şi de mediu pe care trebuie să le îndeplinească echipamentele tehnice pentru prevenirea
scaun dublu pentru lucrări executate la exterior; dispozitiv de siguranţă pentru lucrul la înălţime în locuri foarte periculoase. exploziilor
Dispozitivul se montează deasupra înălţimii muncitorului prins de un punct fix.
Pe lângă caracteristicile lor mecanice (rezisteța la uzură, la umiditate, la coroziune) centurile de siguranţă trebuie • concentraţiile maxime admise pentru substanţele toxice, inflamabile sau explozive, conţinute sau vehiculate în
adaptate pentru fiecare loc de muncă astfel încât să corespundă cel mai bine condiţiilor de muncă, oferind în acelaşi timp cadrul echipamentului tehnic, care nu sunt prevăzute în actele normative
şi comoditate în timpul lucrului: • fişele toxicologice a noxelor conţinute sau vehiculate în cadrul echipamentului tehnic, însoţite de metodologiile de
• capişon utilizat în perioada friguroasă determinare şi neutralizare

• palmare sau mănuşi din piele pentru protejarea palmelor • lista substanţelor toxice, inflamabile şi/ sau explozive, ce se prevăd a fi utilizate sau care vor rezulta, cantităţile
maxime admise la locul de muncă, compartimentarea spaţiului de depozitare, precum şi metodologiile de neutralizare
• bocanci cu talpă din cauciuc pentru protejarea picioarelor împotriva căderii de obiecte
• măsuri specifice pentru planul de alarmare a utilizatorului, rezultate ca urmare a utilizării echipamentului tehnic.
• cizme din cauciuc, protejează piciorul împotriva apei şi noroiului
Instrucţiunile de securitate a muncii vor preciza acţiunile ce trebuie întreprinse de operatori, precum şi interdicţiile
• cizme electroizolante folosite împotriva electrocutării pe care aceştia trebuie să le respecte la utilizarea echipamentului tehnic, astfel încât să fie prevenite accidentările şi/ sau
• cască protecţie îmbolnăvirile profesionale.
Echipamentul tehnic trebuie utilizat numai pentru operaţiile şi în condiţiile pentru care a fost destinat. Echipamentele
• centură de siguranţă. tehnice vor fi astfel amplasate încât gabaritul funcţional maxim să nu intersecteze căile de circulaţie. Echipamentul tehnic
care prezintă riscuri datorate degajărilor de gaze, vapori, pulberi sau lichide, trebuie prevăzut cu dispozitive de reţinere şi/
Echipamentul individual de lucru sau evacuare adecvate, amplasate cât mai aproape de locurile de degajare.
Reprezintă mijloacele pe care persoanele juridice le acordă unui salariat pentru protejarea îmbrăcămintei şi Dacă există riscul contactului cu părţi mobile ale unui echipament tehnic care poate conduce la accidentări, atunci
încălţămintei personale, în timpul procesului de muncă. ele trebuie prevăzute cu protectori sau dispozitive de protecţie, care să împiedice pătrunderea în zonele periculoase sau să
Echipamentului individual de lucru se acordă de către persoanele juridice, în condiţiile negociate de conducerea oprească mişcarea părţilor mobile înaintea pătrunderii în zonele periculoase.
acestora şi reprezentanţii salariaţilor.
Cheltuielile necesare achiziţionării echipamentului individual de lucru sunt suportate în proporţie de 50% de către Protectorii şi dispozitivele de protecţie trebuie să:
persoana juridică, din costurile de producţie, iar diferenţa se suportă de către beneficiari.
• fie construite robust

6 | www.startpentrutine.ro 7
• nu genereze ele însele riscuri suplimentare MĂSURI DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR
• nu poată fi înlăturate cu uşurinţă Pentru prevenirea şi stingerea incendiilor trebuie respectate:
• nu li se poată anihila cu uşurinţă funcţia de protecţie 1. normele reglementate prin Ordonanţa Guvernului României nr.60/28.08.1997, privind apărarea împotriva
incendiilor, aprobate prin Legea nr. 212/16.12.1997;
• fie situate la o distanţă adecvată faţă de zona periculoasă
2. H.G.R. nr. 51/1992, modificată şi completată cu H.G.R. nr. 71/12.02. 1996 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea
• nu limiteze mai mult decât este necesar observarea ciclului de lucru activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor;
• permită intervenţiile necesare pentru montare şi/ sau înlocuirea elementelor mobile, precum şi lucrările de 3. prevederile normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate cu O.M.I. nr. 381/04.03.1994 şi
întreţinere, pe cât posibil, fără demontarea protectorilor sau a celorlalte mijloace de protecţie. Ordinul M.L.P.A. T. nr. 1219/MC/03.03.1994;
Părţile echipamentului tehnic care prezintă temperaturi excesive ridicate sau scăzute trebuie să fie izolate sau 4. Legea protecţiei muncii nr. 90/ 1996;
îngrădite corespunzător, pentru a preveni contactul lucrătorilor cu acestea sau, după caz, chiar apropierea de el. Echipamentul
tehnic trebuie să fie adecvat pentru a proteja lucrătorii contra riscurilor de electrocutare prin atingere directă sau indirectă. 5. norme specifice de securitate a muncii pentru lucrări de zidărie, montaj prefabricate şi finisaje în construcţii;
Echipamentele tehnice vor fi prevăzute cu dispozitive de siguranţă, de semnalizare şi de control, corespunzătoare şi 6. Protecţia împotriva incendiilor - Ghid de studiu pentru manageri, patroni, primării, pompieri.
necesare pentru prevenirea accidentărilor şi îmbolnăvirilor profesionale.
Operaţiile de întreţinere trebuie să poată fi efectuate când echipamentul tehnic este oprit. Dacă echipamentul tehnic Caracteristicile incendiului:
este prevăzut cu un program de întreţinere, acesta trebuie respectat întocmai şi trebuie ţinut la zi. Întreţinerea, reglarea,
depanarea, repararea şi revizia trebuie efectuate numai de către personal desemnat în acest scop. Incendiul este un fenomen de ardere care presupune întâlnirea în acelaşi timp a trei elemente:
Echipamentul tehnic trebuie prevăzut cu dispozitive care să nu permită punerea accidentală în funcţiune pe perioada combustibilul (substanţa care arde), carburantul (substanţa care întreţine arderea) şi sursa de
când este în stare de repaos. Organele de comandă ale echipamentului tehnic, trebuie să fie vizibile şi identificabile cu temperatură care să aducă combustibilul la temperatura de ardere.
uşurinţă şi, dacă este necesar, să fie marcate corespunzător. Ele trebuie amplasate în afara zonelor periculoase. De la
postul de comandă principal, operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a se asigura că nici o persoană nu se află în zonele  
periculoase. Orice echipament tehnic trebuie prevăzut cu un dispozitiv de comandă care să-l oprească complet şi în condiţii Temperatura de aprindere este temperatura cea mai joasă la care combustibilul trebuie să
de securitate. fie adus pentru ca acesta să se aprindă în contact cu o sursă externă de căldură în prezenţa
Comanda de oprire trebuie să aibă prioritate la executare faţă de comanda de pornire. Orice echipament tehnic oxigenului.
trebuie prevăzut cu un dispozitiv pentru oprirea de urgenţă atunci când riscurile existente şi timpul normal de oprire impun
aceasta. Întreruperea, restabilirea după o întrerupere, sau variaţia de orice fel a alimentării cu energie a maşinii, nu trebuie  
să conducă la o situaţie periculoasă. Inflamabilitatea este proprietatea substanţelor de a produce, la temperatura obişnuită, gaze
În particular: sau vapori care în amestec cu aerul şi în prezenţa unei surse de căldură se aprind într-un timp
• maşina nu trebuie să pornească necomandat foarte scurt.
• oprirea maşinii nu trebuie să poată fi împiedicată odată ce comanda a fost deja transmisă  
• nici o parte mobilă sau piesă fixată pe maşină nu trebuie să cadă sau să fie aruncată Autoaprinderea este fenomenul prin care arderea unei substanţe este determinată de creşterea
temperaturii fără intervenţia unei surse exterioare, creşterea temperaturii fiind determinată de
• oprirea automată sau manuală a oricărei părţi mobile nu trebuie să poată fi împiedicată frecarea dintre moleculele substanţei.
• dispozitivele de protecţie trebuie să-şi păstreze eficacitatea completă.

Echipamente portabile
 
Acţionate electric sau pneumatic vor fi prevăzute cu dispozitive care să împiedice funcţionarea lor necomandată. Explozia este modificarea fizică sau chimică a substanţelor însoţită de degajarea unei cantităţi
Echipamentele portabile acţionate electric sau pneumatic vor fi astfel concepute încât la lăsarea lor din mână, să se mari de energie.
întrerupă acţionarea mişcării mecanismului portsculă.

Uneltele de percuţie
Vor fi executate din oţeluri corespunzătoare, în aşa fel încât, sub acţiunea eforturilor la care sunt supuse în timpul  
lucrului, partea activă să nu sufere deformări permanente, fisuri sau desprinderi de aşchii. Măsurile de prevenire a incendiilor se pot grupa în măsuri tehnice şi măsuri organizatorice.
Măsurile tehnice se referă la următoarele:


Unelte manuale prevăzute cu articulaţii (foarfeci, cleşti, etc.)
Vor avea o construcţie robustă şi nu vor prezenta frecări mari sau jocuri în articulaţii. Braţele de acţionare vor fi
• eliminarea cauzelor directe sau indirecte care pot duce la apariţia incendiilor prin alegerea şi întreţinerea corectă
a instalaţiilor electrice şi de încălzire, precum şi permanenta supraveghere a operaţiilor procesului tehnologic care pot
astfel concepute încât la închidere să rămână un spaţiu suficient între ele, pentru a se preveni prinderea degetelor sau a provoca incendii
altor părţi ale organismului uman. Uneltele manuale vor fi verificate la începutul fiecărui schimb. Este interzisă utilizarea
acelor unelte manuale care nu se prezintă într-o stare tehnică corespunzătoare. • limitarea întinderii incendiului prin amplasarea raţională a clădirilor şi a depozitelor, prin folosirea materialelor de
construcţie rezistente la foc etc.
Răspunderea juridică (extras din Legea Protecţiei Muncii Nr. 90/ 1996) • asigurarea evacuării oamenilor şi a bunurilor printr-o proiectare corectă a fluxurilor, a ieşirilor şi a scărilor, prin
Nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la protecţia muncii, atrage răspunderea disciplinară, administrativă, asigurarea culoarelor de acces
materială, civilă sau penală, după caz, potrivit legii. Neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile legale
referitoare la protecţia muncii, de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri la locul de muncă, dacă prin • asigurarea desfăşurării operaţiilor de stingere a incendiilor prin respectarea distanţelor dintre clădiri, asigurarea
aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie gurilor de apă pentru incendii, prin dotarea cu mijloace moderne pentru stingerea incendiilor.
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Nerespectarea de către orice persoană a măsurilor stabilite cu privire la protecţia muncii, dacă prin aceasta se Măsurile organizatorice cuprind:
creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune • organizarea comisiilor tehnice pentru prevenirea şi stingerea incendiilor
şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

8 | www.startpentrutine.ro 9
• organizarea formaţiilor de pompieri Măsuri de prevenire a incendiilor la instalaţiile de încălzire
De mare importanţă pentru prevenirea incendiilor este alegerea sistemului de încălzire în depozite, ateliere şi
• asigurarea echipamentelor de stingere a incendiilor pe secţii şi ateliere secţii. Sistemul de încălzire cu gaze naturale prezintă pericol de explozii la formarea amestecurilor de gaze şi aer în coşuri.
• pregătirea cadrelor şi a formaţiilor de pompieri Folosirea gazelor naturale necesită o atenţie deosebită. La încăperile cu pericol de incendii, încălzirea se face numai cu
apă caldă, iar radiatoarele nu vor depăşi temperatura de +70ºC.
• stabilirea planului de evacuare în caz de incendiu şi afişarea acestuia la fiecare atelier şi secţie.
Reguli generale de organizare a activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor
Obligaţiile persoanelor încadrate în muncă sunt: Metodele de protecţie pasivă şi activă la foc (soluţii constructive, ignifugări, instalaţii de detectare, instalaţii de
• să cunoască şi să respecte normele PSI stingere s.a.), trebuie completate cu măsuri organizatorice şi tehnice pentru a reduce riscul de incendiu la minimum. Este
util în acest sens:
• să nu blocheze cu diferite materiale căile de acces sau mijloacele de stingere a incendiilor
• elaborarea unui plan de apărare împotriva incendiilor care să includă scenarii de siguranţă la foc
• să cunoască modul de evacuare, sistemul de alarmare şi mânuirea materialelor şi mijloacelor de stingere a incendiilor
• organizarea internă - comisia de apărare contra incendiilor, serviciul de pompieri ș.a.
• să nu folosească în alte scopuri materialele destinate stingerii
• reguli şi măsuri specifice de prevenire
• să anunţe conducătorului sectorului de activitate orice încălcare a normelor PSI.
• evidenţa exerciţiilor efectuate şi a evenimentelor produse.
În categoria normelor generale de prevenire a incendiilor se cuprind: De mare importanță este instruirea personalului privind regulile generale şi măsurile specifice de prevenire şi
• interzicerea fumatului în alte locuri decât cele stabilite pentru acest scop stingere a incendiilor, inclusiv cunoaşterea mânuirii mijloacelor de primă intervenţie. Se recomandă ca responsabilităţi
precise în acest domeniu să fie incluse în fişa postului. Instrucţiunile specifice de prevenire şi stingere se vor afişa la loc
• folosirea focului deschis numai pe baza permisului de a lucra cu foc vizibil, obligatoriu pentru instalaţiile tehnologice cu grad ridicat de risc. Instruirea asupra măsurilor specifice de prevenire şi
• supravegherea utilajelor şi instalaţiilor aferente pe toată durata funcţionării lor stingere se face obligatoriu şi persoanelor din afară ce execută lucrări temporare pe teritoriul unităţii (reparaţii, conducerea
autovehiculelor cu marfă etc.).
• interzicerea depozitării materialelor combustibile în apropierea instalaţiilor electrice Printre măsurile organizatorice şi tehnice ce pot contribui la scăderea riscului de incendiu şi optimizarea unei
• interzicerea executării modificării sau improvizării instalaţiilor de încălzit, iluminat şi forţă de către personalul neautorizat eventuale intervenţii a pompierilor se pot enumera:
• asigurarea unei distanţe de minim 10 cm între materialele combustibile şi conductele termice • executarea, efectuarea probelor tehnologice, punerea în funcţiune şi darea în exploatare a oricărei construcţii,
instalaţii, amenajări sau schimbări de destinaţie, trebuie realizate cu respectarea prevederilor legale referitoare la prevenirea
• punerea în funcţiune a sistemului de ventilaţie cu 10 minute înainte de începerea lucrului şi oprirea lui după 15 şi stingerea incendiilor, astfel încât să nu creeze pericol pentru utilizatori şi bunuri
minute de la terminarea lucrului.
• asigurarea condiţiilor de alarmare, evacuare şi salvare a utilizatorilor în caz de incendiu este obligatorie
La terminarea lucrului se va executa: • căile de acces şi evacuare în caz de incendiu se menţin permanent libere şi marcate corespunzător; la fel, sursele
• oprirea utilajelor şi instalaţiilor de alimentare cu apă şi mijloacele de prevenire şi stingere din dotarea obiectivului nu trebuie blocate sau obturate
• curăţarea utilajelor, a locurilor de muncă şi evacuarea deşeurilor • instalaţiile, atât cele tehnologice, cât şi cele utilitare, se folosesc în limitele condiţiilor funcţionale cu respectarea
strictă a regulilor şi măsurilor de utilizare stabilite de producători şi proiectanţi
• scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice portabile racordate cu cabluri flexibile
• deconectarea instalaţiei electrice şi punerea în funcţiune a iluminatului de gardă • la organizarea transportului, manipulării şi depozitării materialelor şi substanţelor combustibile se vor avea în
vedere proprietăţile fizico-chimice ale acestora, forma şi dimensiunile, modul de ambalare şi compatibilitatea atât cu
• închiderea încăperilor şi predarea cheilor la organul de pază. substanţe, cât şi cu produsele de stingere, astfel încât să nu genereze incendii

Norme specifice PSI


• la terminarea programului de activitate se va asigura verificarea spaţiilor, în vederea eliminării surselor potenţiale
de iniţiere a incendiilor
Măsuri de prevenire a incendiilor la depozitarea mărfurilor inflamabile
În domeniul construcţiilor se utilizează substanţe inflamabile ca: material lemnos, materiale textile, carburanţi, • materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă sau se protejează faţă de sursele de căldură
lubrefianţi, lacuri, vopseluri, diluanţi, lianţi etc. Depozitarea acestor materiale inflamabile se face în încăperi speciale,
dispuse la o anumită distanţă de alte clădiri şi alte depozite. Materialele inflamabile se depozitează pe pardoseli din beton
• sistemele şi mijloacele de încălzire, ventilare, condiţionare, precum şi instalaţiile de iluminat sau forţă nu trebuie
să fie utilizate în condiţii care prezintă pericol de incendiu sau explozie
sau pe rafturi metalice. În incinta depozitului şi în jurul acestuia este interzis fumatul sau folosirea flăcării deschise.
Instalaţiile de iluminat, întrerupătoarele sunt montate în exterior. • executarea lucrărilor cu foc deschis (sudare, tăiere ș.a.), în locuri cu pericol de incendiu, va fi permisă numai după
Transportul materialelor inflamabile spre secţii se face de către personal instruit, folosind în acest scop cărucioare luarea tuturor măsurilor necesare de prevenire şi stingere a incendiilor
manuale cu roţi din cauciuc pentru prevenirea pericolului de producere a scânteilor. Materialele transportate către secţiile • focul deschis, precum şi sistemele locale de încălzire (sobe, reşouri ș.a.) nu trebuie lăsate fără supraveghere şi
de producţie se depozitează în încăperi special amenajate în care se respectă aceleaşi reguli ca şi la depozitul de materiale nu trebuie utilizate în condiţii care pot genera incendii
inflamabile.
Pentru prevenirea extinderii incendiilor de la secţie spre spaţiile de depozitare sau de la spaţiile de depozitare la secţii, • produsele şi substanţele combustibile se vor utiliza numai în cantităţile strict necesare bunei funcţionări fără a se
depozitele se amplasează în încăperi izolate prin încăperi sanitare care constituie spaţii-tampon pentru prevenirea transmiterii depăşi densitatea sarcinii termice stabilite
incendiului. De asemenea, pentru a evita transmiterea incendiului pe verticală, lifturile se vor deschide numai pe culoare. • deşeurile, reziduurile, scurgerile şi depunerile de produse combustibile din spațiile de producţie sau depozitare se
colectează în condiţii de siguranţă şi se evacuează ritmic
Măsuri de prevenire a incendiilor la instalaţiile electrice
Instalaţiile electrice defecte sau deteriorate, precum şi exploatarea neraţională a acestora pot fi cauza producerii • materialele şi elementele de construcţie combustibile se tratează cu substanţe ignifuge sau se protejează împotriva
incendiilor. Pentru a preveni apariţia incendiilor în încăperile care prezintă pericol din acest punct de vedere, nu se vor radiaţiilor termice în funcţie de condiţiile de utilizare
instala conductoare neizolate, iar utilajele electrice (motoare, întrerupătoare etc.) vor fi capsulate. Întrerupătoarele se vor • instalaţiile şi mijloacele de prevenire şi stingere a incendiilor se menţin permanent în funcţiune, iar lucrările de
acoperi cu o manta protectoare de siguranţă care elimină posibilitatea producerii incendiilor. reparaţii se realizează în timp cât mai scurt posibil, asigurându-se, în perioada respectivă, măsuri de protecţie suplimentare
Tablourile şi instalaţiile de distribuţie vor fi executate din materiale rezistente la foc şi izolate prin închidere în spaţii
speciale. Conductoarele electrice ale instalaţiei de iluminat se aşează în tuburi speciale şi se prevăd cu siguranţe fuzibile • transportul şi depozitarea produselor combustibile (lichide, pulberi) se va efectua numai în ambalaje sau recipiente
care întrerup curentul când apare supraîncărcarea. care nu favorizează încărcarea electrostatică sau care nu pot deversa prin spargere

10 | www.startpentrutine.ro 11
• aparatele, dispozitivele şi echipamentele care pot constitui surse de iniţiere a incendiilor, se livrează de către • generatoare de spumă, care produc spumă, în cantităţi mari prin acţiunea apei asupra unor
furnizor şi se pun în funcţiune numai cu instrucţiuni de utilizare compuşi chimici în stare de praf
• echiparea şi dotarea cu mijloace fixe şi mobile de prevenire şi stingere a incendiilor se asigură în conformitate • aparate cu spumă mecanică, deservite de obicei de un număr mai mare de oameni
cu prevederile reglementărilor tehnice potrivit scenariilor de siguranţă elaborate, în funcţie de importanţa, vulnerabilitatea,
riscurile şi pericolele de incendiu.
• stingătoare de mână cu tetraclorură de carbon care la folosire, determină apariţia unui gaz
toxic; se impune protecţia căilor respiratorii
 
IMPORTANT! Indiferent de profilul activităţii (industrie, comerţ ș.a. ) trebuie respectate prevederile H.G.R. nr. • stingătoare cu bioxid de carbon încărcate cu acid carbonic lichefiat care la ieşire se transformă într-o masă de
51/1992, modificată şi completată cu H.G.R. nr. 71/12.02.1996 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii ceaţă şi zăpadă
de prevenire şi stingere a incendiilor şi prevederile Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor;
aprobate cu O.M.I. nr. 381/04.03.1994 şi Ordinul MLPAT nr. 1219/MC/03.03.1994.
• stingătoare manuale cu prafuri chimice
• hidranţi de capacitate mare.
Substanţe şi utilaje folosite la stingerea incendiilor:
Substanţele folosite la stingerea incendiilor sunt diferite, în funcţie de cele care ard: apă, Pe lângă aceste mijloace de stingere se mai folosesc scări de incendiu, echipament, măşti de gaze, unelte de tăiat,
substanţele chimice, nisipul, pământul. maşini speciale de evacuat fumul, etc.
Apa are temperatura mai scăzută decât materialele care ard şi preia, în contact cu acestea, o
cantitate importantă de căldură, determinând scăderea temperaturii sub punctul de aprindere.
Se poate folosi ca jet puternic pentru stingerea combustibililor solizi, sub formă de ploaie
pentru stingerea combustibililor sub formă fibroasă şi pulverizată pentru stingerea substanţelor
combustibile lichide.
 Apa nu poate fi folosită la stingerea motoarelor cu ardere internă, la stingerea lichidelor uşor inflamabile, a aliajelor
magneziului, a carbidului, a lacurilor, a vopselelor etc.  
Substanţele chimice produc stingerea prin fenomenul de formare în zona incendiului a unei atmosfere de vapori
sau gaze care nu ard şi nu întreţin arderea, împiedicând accesul oxigenului.
Ce substanţe chimice se utilizează: ACORDAREA MĂSURILOR DE PRIM AJUTOR
• spuma chimică formată prin degajarea de obicei a bioxidului de carbon, ca urmare a reacţiei Prin acordarea primului ajutor sanitar înţelegem îngrijirea urgentă a unui rănit sau infectat înainte de a fi posibilă
dintre substanţele acide sau bazice acordarea unei asistenţe medicale calificate. În anumite împrejurări, când nu este posibil să se acorde în timp util ajutorul
sanitar, se impune ca răniţii să-şi acorde singuri primul ajutor (pansament sumar, oprirea unei hemoragii prin apăsare pe
• spuma mecanică obţinută prin amestecul unei substanţe generatoare de spumă cu aer şi apă artera care sângerează). De asemenea, răniţii îşi pot acorda şi între ei (unul altuia) primul ajutor sanitar.
• tetraclorura de carbon care, la temperatura incendiului, produce vapori mai grei decât oxigenul La acordarea primului ajutor, trebuie respectate următoarele reguli:

 
ce acoperă zona incendiului
• să se îndepărteze persoanele din jur
• bromura de etil, care are efect asemănător cu al tetraclorurii de carbon • să se examineze complet şi rapid răniţii
• bioxidul de carbon, care produce stingerea prin izolarea de oxigen • cel care dă primul ajutor să aibă grijă să nu agraveze starea răniţilor.
• prafurile chimice uscate, care înăbuşă flacăra la motoarele cu ardere internă, motoarele
Pentru a îndepărta pericolul şocului, trauma sau pentru a evita agravarea lui,
electrice, etc.
accidentatul trebuie menţinut în condiţii cât se poate de liniştite, în poziţie culcat, cu capul
  ceva mai jos decât restul corpului. În anotimpul rece, rănitul va fi acoperit cu o pătură,
Nisipul şi pământul acoperă materialele care ard, le izolează de oxigen şi întrerup astfel arderea.
cu un palton, etc. Rănitului trebuie să i se adreseze cuvinte de încurajare şi trebuie
Utilaje folosite la stingerea incendiilor împiedicat să-şi vadă rana. În nici un caz nu i se va da să bea alcool.  
Sunt în funcţie de substanţa utilizată pentru stingere:
În cazul folosirii apei: Primul ajutor de urgenţă se acordă chiar la locul unde este descoperit rănitul (hemostază provizorie, imobilizarea
fracturilor, calmarea durerilor, etc.).
• pompe de mână etc. Prin rană sau plagă se înţelege o leziune a pielii însoţită sau nu de o atingere a
• motopompe – pompe acţionate de motoare şi transportate manual ţesuturilor profunde (muşchi, oase, organe, artere, nervi etc.).
Primul ajutor constă în curăţarea rănii, care se face cu tampoane de tifon luate
• autopompe amplasate pe mijloace de transport auto cu pensa sau direct cu mâna, dezinfectată cu alcool, îndepărtând din rană resturile mai
• găleţi de culoare roşie însemnate de îmbrăcăminte, aşchii de lemn, moloz etc., fără a mobiliza cheagurile de sânge
• lopeţi cu coadă ce opresc provizoriu hemoragia în rană.
  Se mai poate folosi apă bine fiartă în prealabil.
• târnăcop cu coadă Dezinfecţia rănii propriu-zise se face cu apă oxigenată, soluţie rivanol etc., iar zona  
• căngi cu coadă din jur, cu tinctură de iod, alcool etc. După curăţarea rănii, se execută dezinfecţia cu tinctură
de iod sau cu apă oxigenată, când plaga sângerează abundent.
• răngi de fier
• scară împerecheată din trei segmente. Pansarea rănii constă în: aplicarea compreselor sterile; aplicarea unui strat de vată;
înfăşarea (bandajarea) rănii. Nu se atinge cu mâna faţa compreselor care se aşează pe
În cazul folosirii spumei: rană pentru a se evita infecţia. Putem folosi feşe de tifon sau materiale improvizate, ca
ştergare, basmale, cearşafuri din care se rup fâşii. Aceste materiale trebuie să fie spălate şi
• stingătoare de mână cu spumă sau cu pulbere dezinfectate prin călcare cu fierul încins.  
• aruncătoare de spumă instalate pe cărucioare, cu o capacitate mai mare de producere a spumei

12 | www.startpentrutine.ro 13
Primul ajutor în hemoragii • persoana care va trage accidentatul, va avea mâinile protejate anti-electrocutare.
Orice ruptură a unui vas sanguin este urmată de o pierdere de sânge numită hemoragie. După felul vasului
care sângerează, hemoragia poate fi: arterială, venoasă sau capilară. Ordinea manevrelor care se execută în aceste cazuri este următoarea:
După locul unde se produce, hemoragia este externă sau internă. În hemoragia internă, sângerarea are loc într-o 1. asigurarea libertăţii căilor aeriene, prin poziţionarea corectă a capului
cavitate închisă (de exemplu, cavitatea abdominală, toracică sau craniană). Hemoragiile arteriale sunt mai periculoase
decât cele venoase. 2. efectuarea respiraţiei artificiale
  O hemoragie externă poate fi oprită provizoriu astfel: 3. masajul cardiac.

a) o hemoragie capilară mică, prin simpla spălare a plăgii cu apa oxigenată şi tamponare cu În cadrul oricărei întreprinderi, angajatul are obligaţia de a cunoaşte şi de a aplica normele de sănătate şi securitate
compresă sterilă în muncă şi cele de prevenire şi stingere a incendiilor. În ceea ce priveşte normele de sănătate şi securitate în muncă, lucrătorul
finisor în construcţii are obligaţia de a cunoaşte principalele acţiuni ce trebuie luate în vederea respectării acestor norme:
b) o hemoragie mijlocie printr-un pansament compresă
• utilizarea echipamentului şi maşinilor din dotare în limitele admise şi recomandate în specificaţiile tehnice
c) o hemoragie arterială mai importantă, prin apăsarea manuală.
• evitarea utilizării echipamentului şi maşinilor din dotare sub influența băuturilor alcoolice, substanţelor stupefiante
Se apasă artera deasupra plăgii la punctul de compresiune cel mai apropiat, în rănile membrelor sau pe capătul sau sub influenţa unor boli ce pot afecta viteza de răspuns, reflexele sau controlul asupra utilajului
dinspre inimă a arterei în rănile gâtului şi ale capului. • utilizarea corespunzătoare a echipamentelor de protecţie, evitând totodată utilizarea excesivă sau uzura acestora
Primul ajutor în fracturi • cunoaşterea semnelor de avertizare şi respectarea acestora, în conformitate cu normele interne şi normele de
Ruperea unui os se numeşte fractură. Fracturile sunt: sănătate şi securitate în muncă

• închise, când se rupe numai osul, iar pielea rămâne nevătămată • evitarea utilizării substanţelor lichide în preajma instalaţiilor electrice sau a surselor de căldură/ foc în preajma
utilajelor/ maşinilor care funcţionează pe bază de combustibili (substanţe inflamabile).
• deschise, când capetele osului rupt ies prin piele formând o rană.
Totodată, la locul de muncă al finisorului, se impune şi respectarea normelor de igienă aplicabile în toate ramurile
Un rănit la care bănuim o fractură, nu trebuie ridicat în picioare, cu cât mai mult dacă se industriale, şi anume:
bănuieşte o fractură a membrelor inferioare, a bazinului sau a coloanei vertebrale.
Fracturile închise se imobilizează pe cât posibil în axul membrului, evitând mişcările brutale. • controlul medical periodic şi necesitatea respectării indicaţiilor medicale ce sunt primite cu ocazia acestui control
De o parte şi de alta a osului rupt se pune câte o scândurică (atelă) care să cuprindă atât • folosirea echipamentului de protecţie pe toata durata muncii, nu şi în afara muncii
încheietura de deasupra cât şi pe cea de dedesubt.
Atelele vor fi căptuşite cu vată, cârpe, câlţi etc. Se fixează solid cu câteva ture de • întreţinerea în bune condiţii a echipamentelor de protecţie
faşă sau cu 3-4 legături din prosoape sau fâşii late de pânză care se înnoadă deasupra şi • spălatul pe mâini ori de cate ori este necesar (obligatoriu înaintea servirii mesei)
dedesubtul fracturilor.
Nu se va încerca niciodată îndreptarea unei deformaţii. Readucerea corectă şi imobilizarea
• respectarea orelor de masă şi alimentaţie completă (respectarea numărului de calorii necesare pentru fiecare
  ramură industrială); masa nu se va servi în atelierul de lucru
fracturii se execută numai la spital de către medic.
Pentru prevenirea şocului, bolnavul trebuie culcat şi învelit într-o pătura. El va fi însoţit până la spital, transportul • folosirea raţională a odihnei active şi pasive
făcându-se în poziţia culcat.
  • interzicerea consumului de băuturi alcoolice
Primul ajutor în arsuri • respectarea cu stricteţe a normelor de igienă individuală şi colectivă
Arsurile sunt de trei feluri: arsuri de gradul I, de gradul II, de gradul III.
• respectarea termenelor de vaccinare.
3.1. Arsurile de gradul I se caracterizează printr-o înroşire uşoară a pielii.
În cadrul întreprinderii trebuie de asemenea urmate şi normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor
3.2. Arsurile de gradul II se deosebesc prin apariţia unor băşici pline cu un lichid alb - gălbui.
(normele generale P. S. I.):
3.3. Arsurile de gradul III prezintă, de regulă, pe lângă leziunile arătate la primele două grade, Pentru prevenirea şi combaterea incendiilor e necesar ca în laborator, şantier, atelier, în depozitele de materiale,
necroză (mortificarea) şi, în cazuri grave, chiar carbonizarea ţesuturilor. etc., în locurile stabilite prin instrucţiunile pazei contra incendiilor să se găsească mijloace pentru asigurarea împotriva
incendiilor: stingătoare (extinctoare), găleţi, lopeţi, ladă cu nisip, pături. Se va cunoaşte locul exact al gurilor de incendiu şi
Primul ajutor constă în scoaterea hainelor de pe suprafaţa arsă a corpului după care se procedează al furtunelor. La instalaţiile electrice se vor folosi extinctoare de tip uscat.
diferit, în funcţie de gradul arsurii. În locurile de muncă, oricare ar fi ele, înainte de începerea lucrului, se va verifica dacă atmosfera nu este încărcatăcu
La arsurile de gradul II şi III se aplică pe suprafaţa arsă un pansament steril uscat, evitându-se cu grijă spargerea gaze inflamabile sau toxice, provenite de la instalaţia de gaze defectă sau de la vasele cu reactivi.
băşicilor cu lichid, fapt care creează pericolul de infectare, apoi rănitul este transportat la spital. Pentru preîntâmpinarea La terminarea lucrului se va verifica dacă sunt închise ventilele instalaţiei de gaze şi robinetele de apă, becurile
stării de şoc, arşii vor fi încălziţi şi dacă e posibil, li se va da ceai cald îndulcit. Arsurile pot produce şocul când suprafaţa de gaze, lămpile de spirt, încălzitoarele electrice, flacoanele, borcanele cu reactivi sau substanţe volatile, dacă este stinsă
lor depăşeşte 10 cm2, iar peste 30 cm2 cazurile sunt foarte grave. Gravitatea şocului în arsuri depinde în primul rând de lumina, daca ventilaţia e în funcţiune.
întindere şi în mod secundar de adâncime. Carbonizarea unui membru este mai puţin periculoasă decât dacă sunt numai Lichidele inflamabile şi volatile sunt mânuite cu mare atenţie, nu se vor ţine în cantităţi mari, nu se vor păstra în
arsuri de gradul doi. vase deschise, se va evita vărsarea lor şi nu se vor ţine şi turna în apropierea focului. La transvazarea lor, toate focurile din
Primul ajutor în caz de electrocutare încăperi trebuie stinse, nu se vor vărsa în chiuvete, nu se încălzesc la foc direct sau în vase deschise, ci numai într-o baie
Electrocutatul este un accident grav, un şoc cu mari tulburări hemodinamice şi metabolice, care necesită reanimare de apă, folosindu-se un refrigerent.
intensivă şi de mare urgenţă. În cazul accidentelor de acest gen, se iau următoarele măsuri: În laboratoare, ateliere, etc., este categoric interzis să se spele pardoselile cu benzină, petrol lampant sau alte
produse volatile şi inflamabile, să se ţină cârpe, prosoape, halate îmbibate cu produse volatile, să se usuce obiecte sau
• se face deconectarea imediată a instalaţiei de tensiune să se lucreze cu produse volatile pe conductele sau radiatoarele caloriferului, să se lase neşterse produsele petroliere
• dacă deconectarea de la sursa de curent nu este posibilă, se iau măsuri pentru îndepărtarea accidentatului prin răspândite pe mese sau pardoseală, să se facă curăţenie în timp ce becurile cu gaz sunt aprinse.
folosirea unei haine uscate, funii uscate, scânduri uscate sau a oricărui material neconducător de electricitate Dacă întâmplător se varsă o cantitate oarecare de lichid inflamabil, atunci se sting imediat toate becurile de gaz,
• nu se admite folosirea materialelor umede sau metalice pentru îndepărtarea accidentatului lămpile de spirt, încălzitoarele electrice; nu se aprinde şi nu stinge lumina, se închid uşile şi se deschid ferestrele, lichidul
vărsat se absoarbe cu un burete şi se toarnă într-un vas din care apoi se va turna într-o sticlă ce se poate închide ermetic,
• accidentatul este tras de haină, dacă aceasta este uscată, fără a i se atinge corpul se întrerupe aerisirea numai după îndepărtarea completă a lichidului vărsat.

14 | www.startpentrutine.ro 15
Dacă se aprinde un lichid inflamabil (de exemplu: spargerea unui vas) repede, dar fără panică, se sting becurile Dezvoltă-te progresiv!
de gaz, lămpile de spirt, încălzitoarele electrice şi se îndepărtează vasele cu substanţe inflamabile, se acoperă flacăra cu Conştientizează ce ai dobândit, acceptă noi provocări şi responsabilizări care să-ţi permită să-ţi îmbunătăţeşti
o pătură, prosoape şi dacă nu se stinge se împrăştie nisip; iar dacă nu se stinge nici în acest mod, se folosesc extinctoare activitățile prin forţe proprii; dacă ai început ca un simplu membru într-o echipă de proiect, încearcă să ţinteşti ca la
şi la nevoie se cheamă pompierii. Dacă se aprind hainele, accidentatul nu trebuie să fugă, ci să i se stingă îmbrăcămintea următoarea oportunitate să deţii un rol care să includă şi coordonarea altora din jurul tău. Proiectele pot fi de la cele foarte
prin învelirea într-o pătură, palton, etc. simple până la a organiza evenimente sau pentru cercul tău de prieteni.
Mâinile, după ce au fost spălate cu benzină sau alte produse inflamabile, trebuie să fie spălate cu apă, săpun şi Experienţa de lucru în echipă se construieşte mai ales prin experienţe în care oferi mai mult sprijin celor din echipă
şterse cu un prosop. Este interzis a se usca mâinile la foc după ce au fost spălate cu produse petroliere. decât aştepţi ca ei să-ţi acorde ţie.
Aparatele care radiază multă căldură, precum şi aparatele electrice de încălzit trebuie izolate cu plăci de azbest
şi aşezate la distanţă de substanţele inflamabile. Dacă se aprind conductoarele reţelei electrice, se întrerupe mai întâi Implică-te!
curentul de la comutator sau tablou şi se procedează la stingerea incendiului. Participă activ în cadrul echipei, schimbă informaţii, ascultă şi înţelege punctele de vedere ale celorlalți membrii ai
Totodată, ca şi măsuri secundare pentru respectarea SSM şi PSI, angajatul are obligaţia: echipei. Încearcă să dezvolţi idei noi pe baza celor spuse de ceilalţi. Evită-l pe «nu aşa, ştiu eu o altă metodă».
• de a participa la instructajul de protecţia muncii Solicită feedback permanent!
• de a-şi însuşi şi aplica măsurile de prim ajutor Încearcă să te raportezi la părerea celor din jur. Asta nu înseamnă că trebuie să te faci plăcut cu orice preţ dar este
• de a identifica pericolele pe durata desfăşurării activităţii şi de a le raporta persoanei corespunzătoare, conform important să afli ce gândesc colegii tăi despre acţiunile tale. Împărtăşeşte sugestiile şi ideile celorlalţi, manifestă flexibilitate
în exprimarea punctelor de vedere diferite ale membrilor echipei.
procedurii locului de muncă
• de a verifica periodic starea echipamentelor de protecţie şi de a o raporta persoanei corespunzătoare, conform Evaluează-te
procedurii locului de muncă Analizează activitatea desfăşurată în cadrul echipei: cum te-ai simţit, care a fost contribuţia în cadrul echipei? Dacă
• de a semnala, dacă este cazul, accidentul apărut şi de a contacta imediat personalul şi serviciile de urgenţă ai avut parte de rezultate foarte bune, care au fost factorii de succes. Dacă ai eşuat în alte aspecte, care a fost cauza. Cu
lecţiile învăţate, intră în următoarea interacţiune cu cei din jur mai pregătit să contribui şi să-i ajuţi să obţină rezultate şi mai
• de a înţelege corect şi de a aplica măsurile de urgență şi evacuare bune. Surprinzător, şi rezultatele tale vor creşte pe măsură!
• de a acorda primul ajutor în conformitate cu procedurile de la locul de muncă. Avantajele muncii în echipă:
• primele, şi cele mai evidente, sunt cele legate de climatul afectiv pozitiv; membrii unei echipe ajung să se cunoască
Deprinderile esenţiale ale cursantului ce trebuie însuşite în urma acestui modul sunt următoarele: foarte bine, conlucrând la depăşirea dificultăţilor curente
• capacitatea de a urma regulile de sănătate şi securitate în muncă • lucrul în echipă poate fi extrem de motivant deoarece fiecare proiect aduce cu sine experienţa contactului cu
• capacitatea de a raporta pericolele persoanei corespunzătoare ceilalţi şi bucuria de a beneficia de sprijinul acestora.

• capacitatea de a respecta procedurile de urgenţă şi de evacuare. Astfel, dacă legăturile între angajaţi ajung să fie puternice, confortul afectiv poate suplini şi compensa alte lipsuri,
inclusiv salarizarea. Iată de ce, lucrul în echipă este adesea folosit ca mijloc de combatere şi diminuare a rutinei zilnice.
Nu salariul constituie cel mai important factor de motivare, ci conţinutul muncii, natura sarcinilor curente şi modul în care
această activitate, prestată 8-10 ore în fiecare zi, corespunde cel mai bine necesităţilor interne de creştere şi dezvoltare.
LUCRUL ÎN ECHIPĂ
Ce înseamnă o muncă rutinantă: este o muncă ce nu aduce nimic nou în planul solicitărilor cognitive. Oamenii
Munca în echipă este mijlocul prin care oamenii obişnuiţi obţin rezultate neobişnuite. simt că se pot detaşa şi că pot aplica acelaşi tipar în fiecare zi. La un moment dat, anumite activităţi pot fi efectuate cu
Munca în echipă este o componentă care se regăseşte în specificaţiile fiecărui post disponibil într-o companie; jumătate de atenţie, ceea ce lasă timp pentru meditaţie şi pentru întărirea convingerii că nu mai este nimic de învăţat şi
specialistul în recrutare analizează această componentă pe parcursul procesului de selecţie, utilizând diferite mijloace de deci, că este timpul unei schimbări.
utilizare: întrebări specifice care evaluează capacitatea de interrelaţionare personală şi de înţelegere a nevoilor persoanei Munca în echipă este o componentă care se regăseşte în specificaţiile fiecărui post disponibil într-o companie şi
cu care interacţionează. Prezenţa calităţilor necesare pentru a putea fi un bun membru de echipă sau din contră, lipsa lor, specialistul în recrutare analizează această componentă pe parcursul procesului de selecţie, utilizând diferite mijloace de
pot fi factori decisivi în angajarea unei persoane ori în menţinerea ei într-o organizaţie. utilizare: întrebări specifice care evaluează capacitatea de interrelaţionare personală şi de înţelegere a nevoilor persoanei
Necesitatea muncii în echipă a devenit tot mai evidentă pe măsură ce companiile au început să ţină cont de cu care interacţionează. Prezenţa calităţilor necesare pentru a putea fi un bun membru de echipă sau din contră, lipsa lor,
nevoia de comunicare şi contact uman a propriilor angajaţi, conştientizând valoarea motivaţională superioară a dialogului pot fi factori decisivi în angajarea unei persoane ori în menţinerea ei într-o organizaţie.
şi susţinerii reciproce, într-o echipă. Necesitatea muncii în echipă a devenit tot mai evidentă pe măsură ce companiile au început să ţină cont de
Comportamentele care demonstrează această competenţă: nevoia de comunicare şi contact uman a propriilor angajaţi, conştientizând valoarea motivaţională superioară a dialogului
• manifeşti interes pentru stabilirea contactelor cu colegii şi susţinerii reciproce într-o echipă.

• interacţionezi în mod eficient cu angajaţii în diferite situaţii


• înţelegi rolul fiecărei persoane în grup
ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
• te focalizezi pe atingerea obiectivelor
Dotarea raţională a locului de muncă cu utilaje, dispozitive, verificatoare, scule, semifabricate, materiale de sudare,
• respecţi drepturile şi convingerile altora reprezintă de fapt gradul de organizare, gradul de modernizare al procesului de producţie propriu-zis. Amplasarea tuturor
• asculţi şi înţelegi nevoile şi sentimentele celor din jur elementelor, mişcarea şi funcţionarea lor, trebuie să corespundă legilor ergonomice în vederea reducerii oboselii, diminuării
timpilor neproductivi şi creşterea productivităţii muncii. Există o diferenţiere între dotarea locurilor de muncă ale finisorului
• apreciezi şi recunoşti participarea activă la realizarea unei acţiuni, încurajezi discuţiile deschise, împărtăşeşti idei pentru diverse procedee de finisare.
şi sugestii cu colegii.
Scopul pe care trebuie să şi-l propună conducătorul unui proces de producţie este de a realiza o organizare
Cum dezvolţi lucrul în echipă ? Învaţă din proiecte! raţională a locurilor de muncă din subordine.
Participă la şcoli de vară, evenimente, conferinţe organizate, asociaţii. Caută să înveţi din fiecare experienţă de grup. Acest capitol îşi propune o grupare sistematică a principalelor elemente care concură la realizarea unui loc de
Analizează şi evaluează împreună cu coordonatorul de echipă gradul tău de implicare în echipă, reflectează asupra muncă organizat raţional, cu elemente concrete privind activităţile de întreţinere, retehnologizare, realizare de lucrări noi.
a ceea ce ai făcut, cum ai făcut şi de ce ai făcut. Se tratează organizarea locului de muncă, atât ca o componentă a atribuţiilor conducătorilor nemijlociţi ai proceselor

16 | www.startpentrutine.ro 17
de producţie (maiştri), cât şi ca o modalitate de creştere a productivităţii muncii, deci de reducere a duratei realizării lucrărilor ANALIZA ELEMENTELOR COMPONENTE ALE LOCULUI DE MUNCĂ
şi de sporire a eficienţei economice a activităţilor.
Analiza mijloacelor de muncă
Aceste informaţii se grupează în jurul a câtorva aspecte: Analiza mijloacelor de muncă de mare complexitate (mecanizare)
• definirea unui loc de muncă Mijloacele de muncă de mare complexitate sau, în unele situaţii, marea mecanizare, au un rol determinant în
procesele de producţie (de exemplu un strung, un transformator de sudură, un pod rulant, o automacara etc.).
• identificarea elementelor componente ale acestuia Prezenţa acestora la un loc de muncă presupune analiza următoarelor aspecte: dotarea locului de muncă,
• stabilirea factorilor de influenţă şi a măsurilor ce pot conduce la o organizare raţională a lui. amplasarea utilajelor, alimentarea cu energie, menţinerea utilajelor în stare de funcţiune, stabilirea traseelor de
deplasare, calitatea utilajelor.
Un conducător se poate afla în două tipuri de situaţii:
• când are sarcina să realizeze o lucrare cu caracter de noutate pentru formaţia sa şi atunci el trebuie să Dotarea locului de muncă
proiecteze modul de organizare a execuţiei Un nivel de productivitate sporit presupune şi o dotare cu utilaje performante (pentru producţie) sau o mecanizare
complexă (pentru reparaţii, lucrări noi etc.).
• când execută în mod curent unele tipuri de lucrări, şi atunci îşi propune să îmbunătăţească organizarea existentă. Analiza dotării trebuie făcută ţinând seama de:

Ce obiective trebuie să aibă în vedere: • natura operaţiilor de executat la locul de muncă


• să fie folosită în mod eficient forţa de muncă, deci să crească productivitatea acesteia • dotarea existentă şi posibilitățile de suplimentare (ca număr, tip, performanţe)
• să fie folosite optim mijloacele de muncă, acest lucru reflectându-se direct în reducerea costurilor producţiei • volumul lucrărilor de realizat (frecvenţa utilizării, gradul de încărcare etc.)
• să facă munca mai confortabilă prin: • costurile pe care le presupune o înlocuire a dotării actuale sau o completare a acesteia, sub aspectul investiţiei
iniţiale şi al costurilor de exploatare şi întreţinere.
• reducerea efortului fizic
Desigur, valorile maşinilor, instalaţiilor sunt astăzi semnificative, iar resursele de finanţare limitate; cu toate acestea,
• îmbunătăţirea condiţiilor de efectuare a acesteia calculele economice pot demonstra oportunitatea acţiunilor (înlocuire, completare chiar în condiţiile obţinerii de surse prin
• imprimarea unui caracter mai uman relaţiei om-muncă. creditare şi cu dobânzi mari).
Acest obiectiv din urmă devine şi mai important pe măsură ce vârsta limită pentru pensionare creşte şi se Amplasarea utilajelor
doreşte ca pe durata cât salariatul este în activitate să dovedească şi capacitate fizică şi intelectuală în realizarea Analiza trebuie să se refere la:
sarcinilor. În plus, adesea, contractul colectiv de muncă protejează salariaţii peste 50 ani (femei) sau 55 ani (bărbaţi)
faţă de desfacerea contractului de muncă. • folosirea economică a suprafeţei atelierelor, terenului etc.
• să gândească măsuri care sunt compatibile cu resursele unităţii, deci cu şanse de aplicare. • existența spaţiilor pentru efectuarea întreţinerii şi reparaţiilor
O acţiune coordonată la nivelul filialelor, al secţiilor, pentru organizarea raţională a locurilor de muncă, poate • asigurarea spaţiilor impuse de securitatea muncii, norme ISCIR etc.
conduce, prin însumarea rezultatelor obţinute la nivelul fiecăreia, la efecte semnificative pe ansamblu. Pentru aceasta, un • desfăşurarea comodă şi fără riscuri a procesului de producţie (de ex.: vizibilitate pentru cei care le manevrează,
rol deosebit îl au nu numai conducătorii proceselor de producţie, dar şi sugestiile, propunerile făcute de salariaţi. sisteme de comunicaţii etc.)
Locul de muncă reprezintă o zonă (spaţiu, teritoriu) înzestrată cu tot ce este necesar (maşini, scule, • satisfacerea întregii zone a locului de muncă unde procesul tehnologic impune utilizarea lor (de ex.: nu este
materiale, piese etc.) pentru realizarea unei lucrări sau a unui complex de lucrări de către un executant individual permisă amplasarea unor instalaţii de ridicat dezaxate faţă de utilajele ce ar trebui manevrate sau a căror deplasare nu
sau colectiv (echipa). satisface execuţia lucrărilor în punctele extreme).
Procesele de producţie sunt destul de diferite între ele ca scop (întreţinere, reparaţie, retehnologizare, obiectiv
nou), ca tehnologie (execuţie prin prelucrări mecanice, sudură, lăcătuşerie, etc.) sau ca teritoriu de desfăşurare (pe o Alimentarea cu energie
suprafaţă restrânsă - locul de muncă al strungarului, pe o zonă mai mare - reparaţia unui perete al cazanului sau revizia/ Sursele frecvente de energie sunt de natură electrică, dar pot fi şi combustibili (pentru mijloace de transport,
reparaţia unei staţii de transformare, pe faze întinse - reparaţia unei linii electrice, execuţia unui baraj etc.). automacarale, buldozere etc.) sau aer comprimat (pentru lucrări sub apă, în subteran etc.). Alimentarea cu energie
presupune asigurarea unei surse corespunzătoare atât din punct de vedere calitativ (tensiune, tip de combustibil, presiune
Cu toate aceste diferenţe şi particularităţi, fiecărui loc de muncă îi sunt specifice patru elemente componente: a aerului comprimat) cât şi cantitativ (putere, masă, debit).
• mijloacele de muncă, compuse din totalitatea instrumentelor care se interpun între om şi obiectul muncii; aceste
mijloace pot fi de o complexitate mai mare (maşini unelte, instalaţii de ridicat, maşini de transport etc.) sau mai redusă Menţinerea utilajelor în stare de funcţiune
(scule universale, scule şi dispozitive specifice tehnologiei, aparate de măsurat şi control etc) Dotarea existentă sau de viitor impune luarea măsurilor adecvate de mentenanţă:
• obiectele muncii, respectiv componenta asupra căreia se acţionează pentru a-i schimba forma, performanţele • stabilirea operaţiilor de întreţinere, a personalului executant şi a materialelor necesare
etc.; obiecte ale muncii pot fi: o bucată de material pe care un strungar o transformă într-o piesă, un reductor căruia un • existenţa formaţiilor pentru realizarea reviziilor tehnice, a reparaţiilor planificate şi a celor accidentale
lăcătuş îi înlocuieşte piesele uzate, un complex de materiale - beton, oţel beton, confecţii metalice – care pot fi transformate
într-un baraj etc. • un sistem de coordonare a activităţilor între cei care utilizează mijloacele şi cei care le întreţin sau le repară
(planificarea reviziilor, a reparaţiilor, emiterea comenzilor, stabilirea imobilizărilor şi a cheltuielilor etc.).
• forţa de muncă, cea care prin intermediul mijloacelor de muncă acţionează asupra obiectelor muncii pentru a se
atinge scopul propus într-un anumit loc de muncă; forţa de muncă poate fi mai mult sau mai puţin calificată, compusă din Stabilirea traseelor de deplasare
unul sau mai mulţi executanţi, de aceeaşi meserie sau cu meserii diferite Aceasta se referă la utilajele deplasabile pe drumuri de acces (mijloace de transport, automacarale, electrocare,
• condiţiile generale de muncă, definite de acele caracteristici pe care le impune o bună desfăşurare a muncii motostivuitoare etc.). Analiza vizează alegerea traseelor nepericuloase şi mai scurte (economice), a locurilor de parcare,
(iluminat, temperatură, zgomot, prevenirea riscurilor de accidente etc.) munci eficiente. de alimentare cu carburanţi etc.

Calitatea utilajelor
Aceasta poate fi privită din mai multe puncte de vedere:
• al asigurării unei anumite disponibilităţi (opriri planificate sau accidentale în anumite limite)

18 | www.startpentrutine.ro 19
• al asigurării unui climat ergonomic pentru personalul ce deserveşte utilajul sau maşina, dar şi pentru cel care se sau, mai nou, dintr-o procedură operaţională.
află în zona de lucru (nivel de noxe, zgomot etc.). Precizare! Pentru folosirea raţională a timpului de lucru, fiecare executant trebuie să ştie ce are de realizat
în strânsă coordonare cu acţiunile celorlalţi componenţi ai echipei.
Analiza mijloacelor de muncă de mică mecanizare
Fiecărei meserii şi fiecărui gen de lucrare îi sunt specifice anumite scule, dispozitive, aparate (numite adesea şi
• metoda de muncă practicată - pentru îmbunătăţirea acesteia se utilizează tehnicile puse la dispoziţie de studiul
metodelor de muncă (componentă a studiului muncii); printre acestea menţionăm:
mijloace de mică mecanizare). Analiza acestora la un loc de muncă se referă la: înzestrarea cu scule, dispozitive şi
aparate, depozitarea sculelor, concepţia şi construcţia sculelor/ dispozitivelor. • analiza detaliată a procesului de producţie, care implică descompunerea unei lucrări în faze: de transformare,
de transport, de control, de aşteptare, de depozitare; prin interpretarea critică a situaţiei existente pot rezulta:
Înzestrarea cu scule, dispozitive, aparate
• reducerea unor faze de transport
Acesta este un element esenţial al analizei, deoarece practica demonstrează numeroase abateri de la o dotare
corespunzătoare pentru operaţiile de executat (lipsa de scule/ dispozitive şi aplicarea de metode de lucru improvizate, • eliminarea unor aşteptări
dotare uzată moral sau fizic). Analiza dotării trebuie să ţină seama de lucrările de executat şi de frecvenţa lor (ultimul aspect
• cumularea unor operaţii la transformare
influenţează numărul de scule de acelaşi tip). Trebuie analizate şi aspectele conexe: sursele de alimentare cu energie
(electrică, pneumatică, combustibil) şi sistemul de întreţinere şi reparaţie. • analiza executantului colectiv (echipa), metodă prin care, printr-o înregistrare în timp a activităţilor fiecărui
executant, se pot trage concluzii privind:
Depozitarea sculelor • gradul de ocupare (folosirea fondului de timp) pentru fiecare executant.
Situaţiile sunt diverse: scule păstrate de fiecare salariat, scule comune echipelor, scule păstrate şi distribuite de
magazii ale secţiilor. O problemă comună este legată de securitatea sculelor (multiplele utilizări şi în afara unităţii fac Proiectarea şi aplicarea noii organizări
posibilă înstrăinarea lor). Este necesară asigurarea unor condiţii materiale specifice de depozitare. Integrarea măsurilor de îmbunătăţire în organizarea existentă va conduce la derularea operaţiilor (lucrărilor) într-o
nouă variantă, care se pune în practică imediat sau eşalonat şi care trebuie însuşită de executanţi. Noutatea se poate referi
Concepţia şi construcţia sculelor/ dispozitivelor la aspecte variate ca:
Analiza trebuie să conducă la concluzii clare privind utilizarea lejeră a lor şi în condiţii lipsite de riscuri de accidente.
• schimbarea numărului şi structurii executanţilor (ca meserie şi nivel de calificare)
Analiza obiectelor muncii • modificarea dotării, a metodei de lucru, a ordinii operaţiilor, a repartizării sarcinilor pe membrii echipei, a executării
În activităţile de reparaţii mai ales, în centralele electrice, dar şi pentru lucrările de investiţii, volumul de obiecte ale prealabile a unor operaţii (confecţionarea unor componente etc.), modificarea spaţiilor de depozitare, a traseelor de mişcare etc.
muncii este semnificativ. Asigurarea lor la locul de muncă pentru procesul de producţie comportă un consum mare de timp
pentru manipulări, precum şi existenţa mijloacelor de mecanizare pentru ridicat şi transportat. Activitatea de construcţii – montaj se desfășoară în diferite locaţii ale beneficiarilor lucrărilor
Analiza se referă la câteva aspecte:
• aprovizionarea corespunzătoare a locului de muncă, ce presupune:
• determinarea specificaţiei de sortimente necesare lucrărilor
• stabilirea cantităţilor pentru fiecare sortiment
• identificarea momentelor de aprovizionare (pentru lucrările cu durată mai mare), din considerente economice
(blocarea unor fonduri cât mai reduse) şi de depozitare
• aducerea şi depozitarea la locul de muncă, analiză care se referă la:
• stabilirea mijloacelor de ridicare şi transport
• folosirea de accesorii: palete, containere etc.
• organizarea depozitării la locul de muncă (folosirea raţională a spaţiilor, număr minim de manipulări etc.)
• degajarea locului de muncă, respectiv evacuarea produselor realizate (în cazul atelierelor de confecţii, reparaţii
de subansambluri) şi a deşeurilor (piese uzate, alte materiale). 1. Punctul de lucru: este cea mai mică subdiviziune organizatorică şi asigură, de regulă, execuţia unui singur obiect.

Analiza forţei de muncă


2. Lotul:
Forţa de muncă trebuie privită ca totalitatea capacităţilor fizice şi intelectuale ale executanţilor. Analiza include
următoarele aspecte: • este o diviziune a şantierului care grupează execuţia unui număr de obiecte învecinate teritorial
• numărul de lucrători şi structura pe meserii (pentru locurile de muncă ce implică participarea mai multor • poate fi profilat pe execuţia unui singur gen de lucrări (lot de specialitate) sau poate fi profilat pe executarea mai
executanţi, a unei echipe); ele se determină pe baza consumului de muncă normat, a duratei impuse pentru realizarea multor genuri de lucrări de construcţii (lot complex).
lucrării, a spaţiului de lucru, a procedeelor tehnologice folosite şi a succesiunii acestora
• nivelul de calificare al executanţilor, care trebuie corelat cu complexitatea lucrărilor de realizat; pentru a 3. Şantierul:
satisface acest deziderat este necesară o apreciere a nivelului de calificare impus de lucrare şi o caracterizare a lucrărilor
pe care le poate executa un salariat încadrat într-o meserie şi aflat la un nivel de salarizare
• grupează mai multe obiecte de execuţie pe criteriul specializării şi al unităţii teritoriale care poate depinde de un
grup de şantiere sau poate fi independent în cadrul întreprinderii de construcţii - montaj.
• capacitatea fizică şi psihică de muncă - trebuie realizată o corelare între efortul fizic impus de lucrare şi
capacităţile fizice ale executanţilor; totodată trebuie avute în vedere unele particularităţi psihice impuse de anumite lucrări
(execuţie la înălțime sau în spaţii înguste, grad mare de periculozitate etc.).
Precizare! Pentru multe locuri de muncă se impune, pe lângă controlul medical periodic, şi testarea psihologică.
• stabilirea sarcinilor de lucru pentru fiecare executant - sarcinile fiecărui executant derivă dintr-o fişă tehnologică

20 | www.startpentrutine.ro 21
ASIGURAREA CALITĂŢII i) comportarea în exploatare şi intervenţii în timp
Dispoziţii generale Legea 10/1995 - Legea construcţiilor j) post-utilizarea construcţiilor
Art. 1. – Calitatea construcţiilor este rezultanta totalităţii performanţelor de comportare a acestora în exploatare, în k) controlul de stat al calităţii în construcţii.
scopul satisfacerii, pe întreaga durată de existenţă, a exigenţelor utilizatorilor şi colectivităţilor. Exigenţele privind calitatea
instalaţiilor şi a echipamentelor tehnologice de producţie se stabilesc şi se realizează pe bază de reglementări specifice Art. 10. – Reglementările tehnice se stabilesc prin regulamente şi proceduri şi au ca obiect concepţia, calculul şi alcătuirea,
fiecărui domeniu de activitate. execuţia şi exploatarea construcţiilor. Prin reglementările tehnice se stabilesc, în principal, condiţiile minime de calitate cerute
construcţiilor, produselor şi procedeelor utilizate în construcţii, precum şi modul de determinare şi de verificare a acestora.
Art. 2. – Prevederile prezentei legi se aplică construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora –
indiferent de forma de proprietate sau destinaţie – denumite în continuare construcţii, precum şi lucrărilor de modernizare, Art. 11. – Certificarea calităţii produselor folosite în construcţii se efectuează prin grija producătorului, în conformitate
modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii ale acestora. Sunt exceptate clădirile pentru locuinţe cu parter şi parter cu metodologia şi procedurile stabilite pe baza legii. La lucrările de construcţii se interzice folosirea de produse fără
plus un etaj şi anexele gospodăreşti situate în mediul rural şi în satele ce aparţin oraşelor, precum şi construcţiile provizorii. certificarea calităţii lor, care trebuie să asigure nivelul de calitate corespunzător cerinţelor.
Art. 3. – Prin prezenta lege se instituie sistemul calităţii în construcţii, care să conducă la realizarea şi exploatarea Art. 12. – Agrementele tehnice pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii stabilesc, în condiţiile
unor construcţii de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieţii oamenilor, a bunurilor acestora, a societăţii şi a prezentei legi, aptitudinea de utilizare, condiţiile de fabricaţie, de transport, de depozitare, de punere în operă şi de întreţinere
mediului înconjurător. a acestora. La lucrările de construcţii care trebuie să asigure nivelul de calitate conform cerinţelor se vor folosi produse,
procedee şi echipamente tradiţionale, precum şi altele noi pentru care există agremente tehnice corespunzătoare.
Art. 4. – Sistemul calităţii în construcţii se aplică în mod diferenţiat în funcţie de categoriile de importanţă ale
construcţiilor, conform regulamentelor şi procedurilor de aplicare a fiecărei componente a sistemului. Clasificarea în Art. 13. – Verificarea proiectelor pentru execuţia construcţiilor, în ceea ce priveşte respectarea reglementărilor
categorii de importanţă a construcţiilor se face în funcţie de complexitate, destinaţie, mod de utilizare, grad de risc sub tehnice referitoare la cerinţe, se va face numai de către specialişti verificatori de proiecte atestaţi, alţii decât specialiştii
aspectul siguranţei, precum şi după considerente economice. elaboratori ai proiectelor. Se interzice aplicarea proiectelor şi a detaliilor de execuţie neverificate în condiţiile alineatului
precedent. Verificarea calităţii execuţiei construcţiilor este obligatorie şi se efectuează de către investitori prin diriginţi de
Art. 5. – Pentru obţinerea unor construcţii de calitate corespunzătoare sunt obligatorii realizarea şi menţinerea, pe specialitate sau prin agenţi economici de consultanţă specializaţi. Expertizele tehnice ale proiectelor şi construcţiilor se
întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a următoarelor cerințe: efectuează numai de către experţi tehnici atestaţi.
a) rezistenţă şi stabilitate
Art. 14. – Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii constituie obligaţia tuturor factorilor care participă la
b) siguranţă în exploatare conceperea, realizarea şi exploatarea construcţiilor şi implică o strategie adecvată şi măsuri specifice pentru garantarea
c) siguranţă la foc calităţii acestora. Agenţii economici care execută lucrări de construcţii asigură nivelul de calitate corespunzător cerinţelor,
prin personal propriu şi responsabili tehnici cu execuţia atestaţi, precum şi printr-un sistem propriu conceput şi realizat.
d) igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului
e) izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie Art. 15. – Autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în construcţii se fac în conformitate cu
prevederile legale.
f) protecţie împotriva zgomotului.
Art. 16. – Asigurarea activităţii metrologice în construcţii se realizează conform prevederilor legale privind etalonarea,
Art. 6. – Obligaţiile prevăzute la articolul precedent revin factorilor implicaţi în conceperea, realizarea şi exploatarea
verificarea şi menţinerea în stare de funcţionare a mijloacelor de măsurare şi control utilizate în acest domeniu.
construcţiilor, precum şi în post-utilizarea lor, potrivit responsabilităţilor fiecăruia. Aceşti factori sunt: investitorii, cercetătorii,
proiectanţii, verificatorii de proiecte, fabricanţii şi furnizorii de produse pentru construcţii, executanţii, proprietarii, utilizatorii,
Art. 17. – Recepţia construcţiilor constituie certificarea realizării acestora pe baza examinării lor nemijlocite, în
responsabilii tehnici cu execuţia, experţii tehnici, precum şi autorităţile publice şi asociaţiile profesionale de profil.
conformitate cu documentaţia de execuţie şi cu documentele cuprinse în cartea tehnică a construcţiei. Cartea tehnică
a construcţiei cuprinde documentaţia de execuţie şi documente privitoare la realizarea şi exploatarea acesteia. Ea se
Art. 7. – În contractele care se încheie ori, după caz, în dispoziţiile sau în autorizaţiile ce se emit, factorii prevăzuţi
întocmeşte prin grija investitorului şi se predă proprietarului construcţiei, care are obligaţia să o păstreze şi să o completeze
la articolul precedent sunt obligaţi să înscrie clauzele referitoare la nivelul de calitate al construcţiilor, corespunzătoare
la zi; prevederile din cartea tehnică a construcţiei referitoare la exploatare sunt obligatorii pentru proprietar şi utilizator.
cerinţelor, precum şi garanţiile materiale şi alte prevederi, care să conducă la realizarea acestor clauze. În contracte nu se
Recepţia construcţiilor se face de către investitor – proprietar, în prezenţa proiectantului şi a executantului şi/ sau
pot înscrie niveluri şi cerinţe, referitoare la calitate, inferioare reglementărilor în vigoare, cu privire la cerinţele prevăzute la art. 5.
reprezentanţilor de specialitate, legal desemnaţi de aceştia.
CAPITOLUL II al Legii 10/1995 - Sistemul calităţii în construcţii
Art. 18. – Urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor se face pe toată durata de existenţă a acestora
Art. 8. – Sistemul calităţii în construcţii reprezintă ansamblul de structuri organizatorice, responsabilitate, regulament,
şi cuprinde ansamblul de activităţi privind examinarea directă sau investigarea cu mijloace de observare şi măsurare
procedură şi mijloc, care concură la realizarea calităţii construcţiilor în toate etapele de concepere, realizare, exploatare şi
specifice, în scopul menţinerii cerinţelor. Intervenţiile la construcţiile existente se referă la lucrări de reconstruire, consolidare,
post-utilizare a acestora.
transformare, extindere, desfiinţare parţială, precum şi la lucrări de reparaţii, care se fac numai pe baza unui proiect avizat
de proiectantul iniţial al clădirii sau a unei expertize tehnice întocmite de un expert tehnic atestat, şi se consemnează
Art. 9. – Sistemul calităţii în construcţii se compune din:
obligatoriu în cartea tehnică a construcţiei.
a) reglementările tehnice în construcţii
Art. 19. – Post-utilizarea construcţiilor cuprinde activităţile de dezafectare, demontare şi demolare a construcţiilor,
b) calitatea produselor folosite la realizarea construcţiilor
de recondiţionare şi de refolosire a elementelor şi a produselor recuperabile, precum şi reciclarea deşeurilor cu asigurarea
c) agrementele tehnice pentru noi produse şi procedee protecţiei mediului potrivit legii.
d) verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea proiectelor şi a construcţiilor
Art. 20. – Controlul calităţii în construcţii cuprinde inspecţii la investitori, la unităţile de proiectare, de execuţie, de
e) conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii exploatare şi de post-utilizare a construcţiilor, privind existenţa şi respectarea sistemului calităţii în construcţii. Controlul
f) autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în activitatea de construcţii de stat al calităţii în construcţii se exercită de către Inspecţia de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea
teritoriului, care răspunde de executarea controlului statului cu privire la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul
g) activitatea metrologică în construcţii calităţii construcţiilor.
h) recepţia construcţiilor

22 | www.startpentrutine.ro 23
Obligaţii şi răspunderi ale executanţilor • I.S.O. 8404/1994 - Calitate. Vocabular.
Art. 23. – Executantul lucrărilor de construcţii are următoarele obligaţii principale:
• I.S.O. 9000/1994 - Standarde pentru conducerea calităţii şi asigurarea calităţii. Ghid pentru selecţie şi utilizare.
a) sesizarea investitorilor asupra neconformităţilor şi neconcordanţelor constatate în proiecte, în vederea soluționării
• I.S.O. 9001/1994 - Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea calităţii în proiectare/dezvoltare, producţie, montaj
b) începerea execuţiei lucrărilor numai la construcţii autorizate în condiţiile legii şi numai pe baza şi în conformitate şi service.
cu proiecte verificate de specialiști atestaţi
• I.S.O. 9002/1994 - Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea calităţii în producţie şi montaj.
c) asigurarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor printr-un sistem propriu de calitate conceput şi realizat
prin personal propriu, cu responsabili tehnici cu execuţia atestaţi • I.S.O. 9003/1994 - Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea calităţii în inspecţie şi încercarea finală.
d) convocarea factorilor care trebuie să participe la verificarea lucrărilor ajunse în faze determinante ale execuţiei şi • I.S.O. 9004/1994 - Conducerea calităţii şi elemente ale sistemului calităţii. Ghid.
asigurarea condiţiilor necesare efectuării acestora, în scopul obţinerii acordului de continuare a lucrărilor
S-au adoptat, de asemenea, normative din seriile I.S.O. 10.011/93 şi E.N. 45.000/1992.
e) soluţionarea neconformităţilor, a defectelor şi a neconcordanţelor apărute în fazele de execuţie, numai pe baza Alinierea cerinţelor calităţii în construcţii, din ţara noastră, la cerinţele internaţionale s-a materializat în Legea nr.10
soluţiilor stabilite de proiectant cu acordul investitorului – „ Lege privind calitatea în construcţii” adoptată la 18 ianuarie 1995 şi publicată în M.O. nr.12 din 24 ianuarie 1995.
f) utilizarea în execuţia lucrărilor numai a produselor şi a procedeelor prevăzute în proiect, certificate sau pentru Prevederile acestei legi se aplică:
care există agremente tehnice, care conduc la realizarea cerinţelor, precum şi gestionarea probelor - martor; înlocuirea • construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora - indiferent de forma de proprietate sau destinaţie
produselor şi a procedeelor prevăzute în proiect cu altele care îndeplinesc condiţiile precizate şi numai pe baza soluţiilor
stabilite de proiectanţi cu acordul investitorului • lucrărilor de modernizare; modificare, transformare, consolidare şi reparaţii ale construcţiilor.
g) respectarea proiectelor şi a detaliilor de execuţie pentru realizarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor Pentru a obţine o construcţie de calitate corespunzătoare sunt obligatorii realizarea şi menţinerea, pe întreaga
h) sesizarea, în termen de 24 de ore, a Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea durată de existenţă a construcţiilor, a următoarelor cerinţe:
teritoriului în cazul producerii unor accidente tehnice în timpul execuţiei lucrărilor • rezistenţă şi stabilitate
i) supunerea la recepţie numai a construcţiilor care corespund cerinţelor de calitate şi pentru care a predat • siguranţă în exploatare
investitorului documentele necesare întocmirii cărţii tehnice a construcţiei
• siguranţă la foc
j) aducerea la îndeplinire, la termenele stabilite, a măsurilor dispuse prin actele de control sau prin documentele de
recepţie a lucrărilor de construcţii • igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului
k) remedierea, pe propria cheltuială, a defectelor calitative apărute din vina sa, atât în perioada de execuţie, cât şi • izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie
în perioada de garanţie stabilită potrivit legii • protecţie împotriva zgomotului.
l) readucerea terenurilor ocupate temporar la starea lor iniţială, la terminarea execuţiei lucrărilor
Managementul calității proiectului include procesele necesare pentru asigurarea faptului că proiectul va
m) stabilirea răspunderilor tuturor participanţilor la procesul de producţie – factori de răspundere, colaboratori, satisface necesităţile pentru care a fost întreprins. Managementul calităţii proiectului include atât procesul (managementul
subcontractanţi – în conformitate cu sistemul propriu de asigurare a calităţii adoptat şi cu prevederile legale în vigoare. proiectului) cât şi produsul (obiectivul de construcţii), deoarece eşecul în realizarea cerinţelor de performanţă în ambele
domenii poate avea consecinţe negative pentru toți stakeholderii.
Activitatea de construcţii este recunoscută ca una dintre cele mai vechi preocupări ale omului şi se materializează
în medii construite în care se desfăşoară întregul sistem de activităţi şi preocupări umane (productive, sociale, culturale Calitatea este ansamblul caracteristicilor unei entităţi (produs sau serviciu) referitoare la măsura în care aceasta este
etc.). Deci, mediul construit influenţează totalitatea activităţilor materiale şi spirituale, fapt ce a condus, încă din antichitate, capabilă să satisfacă nevoile explicite şi implicite ale beneficiarului. Una dintre problemele esenţiale ale managementului
la impunerea garanţiei calităţii producţiei de construcţii. proiectelor este tocmai transformarea nevoilor implicite ale beneficiarului în nevoi explicite cât mai devreme pe parcursul
Calitatea construcţiilor trebuie să fie abordată complex, științific, deoarece implicaţiile noncalităţii sunt mult mai realizării proiectului (încă din faza de concepţie). Prin satisfacerea nevoilor beneficiarului se înţelege realizarea acestora
mari faţă de marea majoritate a celorlalte produse. Construcţiile, ca produse ale activităţii umane, prezintă următoarele conform aşteptărilor (specificaţiilor) – proiectul trebuie să producă ceea ce s-a spus că va produce – şi chiar depăşirea
particularităţi: acestora – rezultatul proiectului trebuie să satisfacă nevoile reale ale clientului.
• consumă un capital foarte mare Fiecare proiect este influenţat de cerinţe specifice privind calitatea, costul şi durata de execuţie. Tendinţele impuse
acestor trei parametri sunt prezentate în graficul următor:
• sunt supuse unui număr mare de factori aleatori, imprevizibili, ca urmare a duratei mari de viaţă
• trebuie să satisfacă necesităţile a două, trei generaţii, ceea ce face dificilă standardizarea şi prelungeşte perioada
de acumulare a experienţei necesare perfecţionării produselor
• cu toate perfecţionările tehnologice, se menţin lucrări cu caracter artizanal la care calitatea este data de calificarea
şi îndemânarea executantului
• este dificil de apreciat un raport optim între creşterea costului execuţiei pentru îmbunătăţiri calitative şi reducerea
pe această cale a costului exploatării
• nu se admit defecte sau rebuturi (în special legate de stabilitate, rezistenţă, durabilitate şi siguranţă în exploatare) etc.
Calitatea construcţiilor nu este doar o problemă a constructorului, ea este problemă naţională şi, în ultimul timp,
 
europeană sau chiar mondială. În acest sens, Uniunea Europeana (U.E.) a dat mandat Comitetului European de Standardizare
Triunghiul cost – calitate - durată
să stabilească norme prin care, între statele membre, să se recunoască reciproc organismele şi laboratoarele care să
confirme calitatea.
Evident că satisfacerea concomitentă a acestor trei cerinţe (reducerea costurilor şi a duratei de execuţie în paralel
Institutul Român de Standardizare a aderat la Comitetul European de Standardizare, precum şi la Reţeaua
cu creşterea calităţii) este greu de realizat deoarece este posibilă doar în situaţia unor modificări tehnice sau organizatorice
Internaţională de Terminologie, fapt ce a condus la adoptarea normelor Organizaţiei Internaţionale de Standardizare (I.S.O.)
spectaculoase. Managerul de proiect are rolul de a asigura (în continuarea activităţii de proiectare) realizarea calităţii
incluzându-le în nomenclatorul de standarde româneşti, astfel:
impuse în condiţii de costuri şi durate acceptabile.

24 | www.startpentrutine.ro 25
J. Juran arăta că 80% din cauzele noncalităţi sunt imputabile proiectanţilor, managerilor, furnizorilor şi doar 20% • costul studiului pieţei în privinţa cerinţelor de calitate
sunt înregistrate în execuţie (datorate muncitorilor).
Neconcordanţe şi erori în proiectul tehnic: • costul cercetării legat de îmbunătăţirea calităţii
1. schimbarea unei soluţii tehnice sau economice din proiect cu unele nefundamentate sau nepotrivite • costul proiectării legat de asigurarea cerinţelor de calitate
2. management nepotrivit; interpretarea greşită a proiectului • costul asigurării calităţii resurselor necesare execuţiei
3. influenţa negativă a participanţilor la realizarea proiectului (furnizori, beneficiari etc.) • costul organizării de şantier în legătură cu asigurarea realizării calităţii
4. recepţia, manipularea, păstrarea necorespunzătoare a materialelor • costul exploatării legat de asigurarea calităţii
5. controlul de calitate efectuat defectuos • costul auditurilor de calitate ale sistemului, obiectului de construcţii etc.
6. pregătirea profesională necorespunzătoare • costul pregătirii profesionale în domeniul calităţii
7. indisciplina la locul de muncă • costul prevenirii noncalităţii
8. condiţii atmosferice necorespunzătoare • costul eliminării neconformităţilor de calitate
9. alte cauze. • costul evaluării calităţii.
Cu cât creşte calitatea unei construcţii, cu atât creşte şi costul lucrărilor de execuţie, dar scade proporţional, datorită
Ciclul calităţii calităţii ridicate, costul exploatării construcţiei. Durata de folosire a obiectelor de construcţii este foarte mare şi, deci,
Calitatea este asigurată, în toate etapele de realizare a unui proiect, pornind de la concepere-proiectare şi încheind recuperarea costurilor suplimentare în execuţie este uşor de realizat.
cu punerea în funcţiune şi întreţinerea pe toata durata de viaţă.
Ciclul calităţii este prezentat astfel: Sistemul calităţii în construcţii
Sistemul calităţii în construcţii se compune din:
• Reglementările tehnice în construcţii care se stabilesc prin regulamente şi proceduri şi care au ca obiect
concepţia, calculul, alcătuirea, execuţia şi exploatarea construcţiilor.
• Calitatea produselor folosite la realizarea construcţiilor se certifică de către producător. Nu se folosesc produse
fără certificarea calităţii.
• Agrementele tehnice pentru noi produse şi procedee care stabilesc aptitudinea de utilizare, condiţiile de fabricaţie,
de transport, de depozitare, de punere în operă şi de întreţinere a lor.
• Verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea proiectelor şi a construcţiilor.
Proiectele se verifică obligatoriu de către specialişti verificatori de proiecte atestaţi (alţii decât cei ce au elaborat
proiectul). Execuţia este verificată de investitori prin diriginţi de specialitate iar expertizele tehnice ale proiectelor şi
construcţiilor se efectuează numai de către experţi tehnici autorizaţi.
• Conducerea şi asigurarea calității în construcții constituie o obligație ce revine tuturor factorilor ce participa la
conceperea, realizarea şi exploatarea construcțiilor şi se materializează intr-un sistem propriu fiecărui factor.

Ciclul calităţii unui proiect de construcţii (Adaptare după Joseph Kélada • Autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în construcții se fac conform prevederilor
de la Şcoala de Înalte Studii Comerciale din Montreal) legale.
• Activitatea metrologica în construcții urmărește asigurarea, etalonarea, verificarea şi menținerea în stare de
După cum se observă din schema de mai sus, nevoile proprietarului sunt cele care imprimă nivelul calităţii. Aceste funcționare a mijloacelor de măsurare şi control necesare.
nevoi sunt influenţate de destinaţia proiectului dar şi de informaţiile din exploatarea proiectelor similare sau apropiate.
Cele mai multe caracteristici calitative sunt imprimate proiectului în etapa de concepţie şi proiectare. Acestea sunt • Recepția construcțiilor urmărește certificarea realizării acestora conform cu documentația de execuție şi cu
puţin costisitoare şi facil de modificat sau înlocuit. În etapa de proiectare pot fi revizuite anumite idei din etapa de concepere cartea tehnică a construcției în care se înscriu date referitoare la realizarea şi exploatarea construcției. Se întocmește prin
fără a înregistra cheltuieli suplimentare semnificative. grija investitorului şi se predă proprietarului care are sarcina să o completeze la zi.
Asigurarea materialelor şi echipamentelor la parametrii calitativi propuşi în etapa de proiectare elimină riscurile • Comportarea în exploatare şi intervențiile în timp se înscriu în cartea tehnica. Intervențiile (reconstruire,
nerespectării calităţii din cauza acestora. consolidare, transformare, extindere, reparații) se fac numai pe baza unui proiect avizat de proiectantul inițial al clădirii sau
Etapa de execuţie poate contribui la menţinerea, îmbunătăţirea sau diminuarea calităţii proiectului. Dacă se de un expert tehnic avizat.
dispune de o documentaţie de proiectare bună, respectarea tuturor prescripţiilor conduce la o calitate bună a proiectului
sau, în cazul nerespectării acestor prescripţii, la o diminuare a calităţii proiectului. Un proiect cu deficienţe calitative poate • Post-utilizarea construcțiilor se referă la activitățile de dezafectare, demontare şi demolare a construcțiilor, de
fi perfecţionat dacă, în execuţie, se depistează neconcordanţele care duc la reducerea calităţii şi se propun modificări ale recondiționare şi de refolosire a elementelor şi produselor recuperabile, precum şi de reciclare a deșeurilor cu asigurarea
documentaţiei de proiectare care să ridice calitatea proiectului. Una dintre cele mai importante etape pentru configurarea protecției mediului potrivit legii.
calităţii unui proiect viitor este cea de întreţinere-menţinere în care se pot observa pe viu funcţionarea proiectului şi implicaţiile • Controlul de stat al calităţii în construcții se exercita de către ‚Inspecția de stat în construcții, lucrări publice,
noncalităţii. urbanism şi amenajarea teritoriului’ care urmărește aplicarea unitara a prevederilor legale privind calitatea construcțiilor la
Toate abaterile de la calitatea propusă pentru un proiect provoacă anumite costuri suplimentare, mai mici sau mai nivelul întregii tari.
mari în funcţie de etapa în care ele se elimină. Dintre componentele sistemului calitatii în construcții doar conducerea şi asigurarea calităţii în construcții cade
integral în sarcina constructorului.
Costurile calităţii
Cu toate că factorii care influențează calitatea se pot identifica uşor, factorii care influenţează costul calităţii sunt Planificarea calităţii
mai greu de identificat. Planificarea calitatii consta în identificarea standardelor de calitate relevante pentru proiect şi stabilirea modalităților
Conform standardelor internaţionale, costurile calităţii sunt date de: de a le satisface. Ea trebuie realizată în paralel şi corelată cu celelalte componente ale planificării proiectului. De exemplu,

26 | www.startpentrutine.ro 27
realizarea calitatii dorite poate solicita modificări la nivelul costurilor sau al programului de execuție, sau poate necesita o Legea privind calitatea în construcții prevede următoarele drepturi şi obligații pentru participanții la realizarea
analiză de risc detaliată a unei anumite probleme care a fost identificată. obiectelor de construcții:
a. investitorul: stabilește nivelul calitativ pentru proiectare şi execuție; obține avizele şi acordurile necesare; verifica
Pentru planificarea calității se utilizează următoarele surse de informații:
execuția prin diriginți de specialitate sau consultanți; soluționează neconformitățile, defectele în exploatare, deficientele de
• Politica în domeniul calitatii. Aceasta consta în ansamblul intențiilor unei organizații referitoare la calitate, așa cum proiectare; propune expertizarea construcției pentru realizarea intervențiilor
sunt ele exprimate de către managementul de vârf al acesteia. în cazul în care organizația care realizează proiectul nu are
b. proiectantul: precizează categoria de importanta a construcției; asigura prin proiecte şi detalii de execuție calitatea
o politică în domeniul calitatii sau la realizarea proiectului urmează să fie implicate mai multe organizații (ceea ce reprezintă
construcției; prezintă proiectele specialiștilor verificatori atestați, stabiliți de investitor, şi soluționează neconcordantele
regula în domeniul construcțiilor), echipa managerială a proiectului (care include reprezentanți ai stakeholderilor proiectului)
constatate; elaborează caietele de sarcini, instrucțiunile tehnice pentru execuție, exploatare, întreținere, reparații şi urmărire
trebuie să conceapă o politică a calităţii pentru proiectul respectiv.
a comportării construcției în timp; stabilește fazele de execuție şi participă la verificarea calităţii acestora; elimină deficienţele
• Scopul proiectului şi descrierea produsului. Acestea includ documentația tehnico-economică (contracte, proiectul, de calitate încă din faza de proiectare
detalii de execuție, specificațiile tehnice, caietul de sarcini etc.). Sunt foarte importante deoarece cuprind rezultatele majore
c. executantul: sesizează investitorul asupra neconcordantelor sau deficientelor proiectului; începe construcția
care se așteaptă, obiectivele stakeholderilor privind proiectul, detalii tehnice.
numai pentru proiecte verificate şi construcții autorizate; asigură realizarea nivelului calitativ prevăzut al construcției;
• Standarde şi legislație aplicabile. Se includ prevederile legislației naționale şi internaționale (pentru proiectele de convoacă factorii responsabili la verificarea diferitelor stadii fizice executate; soluționează neconformitățile pe baza soluțiilor
acest tip) referitoare la proiect. proiectantului; sezisează Inspectoratul de Stat în construcții în legătura cu producerea accidentelor tehnice pe durata
execuției; readuce terenurile folosite pentru organizarea de șantier la starea inițială
Principalele metode şi tehnici utilizate în planificarea calitatii sunt:
d. verificatorul de proiecte şi experții tehnici: au aceeași răspundere ca şi proiectantul pentru proiectele acceptate
• Analize cost/beneficiu. Principalul beneficiu al respectării specificațiilor privind calitatea consta în diminuarea şi răspund pentru soluțiile date
volumului şi valorii lucrărilor care trebuie refăcute, ceea ce înseamnă o creștere a productivității, a satisfacției stakeholderilor
e. proprietarul: efectuează la timp lucrările de întreținere şi reparații; completează şi actualizează cartea tehnică a
şi diminuarea costurilor. Principalul cost al respectării specificațiilor privind calitatea este cel ocazionat de activitățile de
construcției; execută modificări la construcții numai pe bază de proiecte verificate şi autorizate
management al calitatii proiectului. Desigur, pentru ca o anumita măsură privind calitatea să fie considerată acceptabilă
trebuie ca beneficiile pe care le generează să depășească costurile. f. administratorul şi utilizatorul: folosesc construcția conform instrucțiunilor din cartea tehnică; execută lucrări de
întreținere şi reparații (dacă se prevede acest lucru prin contractul cu proprietarul), urmăresc comportarea în exploatare;
• Analize comparative. Se compară practicile curente sau planificate cu cele din alte proiecte similare pentru a se sesizează Inspecția de stat în construcții în legătură cu accidentele tehnice înregistrate.
genera idei de perfecționare şi pentru a avea un standard fata de care să se evalueze performantele.
• Diagrame de flux. Se pot utiliza diagrame cauza-efect (numite şi diagrama Ishikawa, diagrama oaselor de peste), Informațiile de intrare în sistemul de asigurare a calității se preiau din:
care ilustrează modul în care diferite cauze şi subcauze se relaționează pentru a produce un anumit efect, şi diagrame de
proces sau de sistem, care arata modul în care se relaționează diferitele elemente ale unui sistem. Diagramele de flux pot
• planul de management al calității
ajuta echipa de proiect să anticipeze unde şi când pot apărea probleme referitoare la calitate şipe aceasta baza să identifice • rezultatele măsurătorilor de control al calității
modalități de a le preveni sau rezolva.
• definițiile operaționale.
• Experimente şi simulări. Acestea se pot utiliza pentru a identifica impactul pe care il au anumite variabile asupra
proceselor şi produsului proiectului. Metodele şi tehnicile folosite în asigurarea calitatii sunt următoarele:

Planificarea proiectului se concretizează în următoarele rezultate:


• Metodele şi tehnicile de planificare a calitatii.
• Planul de management al calitatii. Acesta descrie modul în care echipa de proiect va operaționaliza politica • Auditurile calitatii. Au ca obiectiv identificarea învățămintelor legate de îmbunătățirea performantei în cadrul
proiectului curent sau în proiecte viitoare. Auditurile pot fi programate la date prestabilite sau aleatoare. Ele pot fi realizate
să în domeniul calitatii, obiectivele, structurile, responsabilitățile, procedurile, procesele şi resursele necesare pentru
de către specialiști interni sau consultanți externi.
implementarea managementului calitatii (controlul calitatii, asigurarea calitatii, îmbunătățirea calitatii). Acest plan se poate
Rezultatul activităților de asigurare a calitatii este îmbunătățirea calităţii. Aceasta include adoptarea de masuri şi
concretiza în următoarele documente: manualul calitatii, procedurile de asigurare a calitatii şi planul de control al calitatii,
acțiuni pentru creșterea eficacității şi eficienţei proiectului astfel încât să se genereze beneficii sporite pentru stakeholderi.
verificări şi încercări.
• Definiții operaționale. Acestea descriu, în termeni foarte specifici, elementele–de proces sau produs – ale Controlul calității
proiectului şi modul în care acestea sunt măsurate în procesul de control al calitatii. De exemplu, nu este suficient să Controlul calităţii presupune monitorizarea rezultatelor proiectului pentru a verifica dacă acestea corespund
spunem ca respectarea termenelor planificate este o măsură a managementului calitatii; trebuie indicat de asemenea daca standardelor considerate relevante şi identificarea modalităților de a elimina cauzele generatoare de abateri negative.
fiecare activitate trebuie să înceapă conform planului, sau să se finalizeze conform acestuia. Informațiile de intrare pentru controlul calităţii sunt:
• Liste de control. Acestea sunt utilizate pentru a verifica daca un set obligatoriu de păși a fost respectat şi realizat. • Rezultatele realizării proiectului. Acestea includ atât rezultatele care țin de proces, cât şi pe cele care țin de
produs. Alături de aceste rezultate efective sunt necesare rezultatele planificate.
Asigurarea calităţii
Asigurarea calitatii consta în evaluarea pe baze regulate a performantelor înregistrate în realizarea proiectului
• Planul de management al calităţii.
pentru asigurarea satisfacerii standardelor de calitate considerate relevante. Aceste activitati sunt realizate, de regula, de • Definițiile operaționale.
către un Compartiment de Asigurare a Calitatii. • Listele de control.
Conform “Regulamentului privind conducerea şi asigurarea calitatii în construcții” părțile implicate în realizarea
proiectelor de construcții au obligația sa: Principalele metode şi tehnici utilizate în controlul calitatii includ:
• elaboreze şi să aplice sistemul de conducere şi asigurare a calitatii în unitatea proprie • Inspecția. Include activităţi de măsurare, examinare, testare pentru a stabili dacă rezultatele corespund
• înființeze compartimentele de asigurare a calitatii specificațiilor planificate. Inspecții se pot efectua: în faza premergătoare execuției lucrărilor de construcții (examinarea şi
verificarea documentației tehnico-economice, verificarea calităţii materialelor de construcții şi a prefabricatelor, verificarea
• elaboreze procedurile aferente sistemului calitatii utilajelor, verificarea capabilității subantreprenorilor), în faza executării lucrărilor de construcții (verificarea calităţii
• pregătească şi să califice personalul. lucrărilor de structură şi de finisaj), în faza recepției, a exploatării sau post-utilizării obiectelor de construcții.
• Diagramele de control. Acestea sunt reprezentări grafice ale rezultatelor înregistrate, cu dinamica lor în timp.

28 | www.startpentrutine.ro 29
Sunt utilizate pentru a decide când abaterile rezultatelor depășesc limitele considerate acceptabile şi se impune luarea unor • arhitect
măsuri de corecție. Ele pot fi utilizate, spre exemplu, în monitorizarea costurilor şi programului de execuție a proiectului sau
a erorilor în documentația proiectului. • proiectant
• Diagramele Pareto. Sunt histograme care pun în evidenta frecventa de apariție, în ordine descrescătoare, a • experți verificatori de proiect
anumitor rezultate în funcție de cauzele care le-au generat. Echipa de proiect ar trebui să acționeze cu prioritate asupra • antreprenori generali
cauzelor care au generat cel mai mare număr de defecte (legea lui Pareto: un număr relativ redus de cauze generează cea
mai mare parte a problemelor). • subantreprenori
• Diagrame de flux. Sunt utilizate pentru a analiza modul în care au apărut problemele referitoare la calitate. • furnizori de materiale şi utilaje.
• Analiza tendinței. Se utilizează pentru monitorizarea performanţelor tehnice şi a performanţelor referitoare la În condițiile sistemului managementului calitatii totale fiecare este clientul celuilalt.
încadrarea în buget şi program (cate activităţi într-o anumită perioadă au fost realizate cu abateri semnificative). Particular pentru construcții este faptul ca proprietarul este singurul „neexpert” şi totuși el este cel care trebuie să
ia deciziile cele mai importante. Proprietarul nu are experiență deoarece el conduce un proiect o singură dată sau, în cel
Rezultatele aplicării controlului calităţii sunt: mai bun caz, la intervale mari de timp. Aceasta este cauza principală care generează conflicte între participanți (legate de
materiale, mașini, soluții constructive, relații dintre oameni, bani etc.).
• Îmbunătățirea calităţii. Particularitățile managementului calitatii totale în construcții sunt date de nerepetabilitatea proiectelor abordate,
• Decizii de acceptare. În urma controlului anumite lucrări vor fi acceptate, altele vor fi respinse şi vor necesita ceea ce face ca resursele fizice şi umane angajate în proiect să fie disponibilizate la încheierea acestuia.
refacerea lor. Calitatea, în domeniul construcțiilor, este, în primul rând, o problema de responsabilitate sociala. Asigurarea securității
şi confortului pentru beneficiarii construcțiilor reprezintă o obligație morală şi contractuală pentru firmele de construcții.
• Refacerea unor lucrări. Anumite lucrări, respinse la efectuarea controlului calitatii, trebuie refăcute. Aceasta
antrenează depășiri de costuri şi termene de execuție, deci trebuie evitate sau minimizate.
• Completarea listelor de control. Listele de control se completează pe măsura utilizării lor şi este util să fie
arhivate împreună cu celelalte documente ale proiectului. PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII PROPRII
• Ajustarea proceselor. Ca urmare a controlului este necesar, în anumite situații, să se adopte acțiuni corective şi Producţia de construcţii – montaj comportă un complex deosebit de bogat şi variat de activităţi şi se impune ca
preventive. organizarea lucrărilor să fie întemeiată pe nişte principii directoare care să asigure un nivel calitativ prin: continuitatea în
execuţie, ritmicitatea în muncă, sincronizarea elementelor procesului de producţie şi uniformitate în folosirea resurselor
O nouă teorie asupra calităţii lucrărilor de construcții este Managementul Calităţii Totale. (forţă de muncă materiale şi utilaje). Pentru armonizarea tuturor aspectelor ce se ivesc în execuţia lucrărilor de construcţii
În tabelul următor se face o paralelă intre managementul tradițional al calităţii şi managementul calităţii totale. – montaj este necesar să se realizeze o programare judicioasă şi documentată a execuţiei.
Programarea producţiei constă în stabilirea desfăşurării în timp şi spaţiu a etapelor procesului de producţie.
Comparație între Managementul tradițional al calităţii şi Managementul calităţii totale Programele au caracter elastic, ele putând fi reactualizate la perioade scurte, în funcţie de realizările obţinute.
Programul este un instrument de lucru în conducere, una din căile de manifestare a activităţii previzionale, factor
Managementul tradițional al calităţii Managementul calităţii totale
important în adjudecarea lucrărilor (concurenţă) oferind credibilitate (respectarea prevederilor contractuale) şi eficienţă
Calitate • produsele sunt conforme cu • produsele sunt conforme cu nevoile în activitatea de construcţii – montaj. Felul în care se realizează programele constituie preocupări de analiză tehnico –
specificația; consumatorilor; economică internă a firmelor. În ramura de construcţii – montaj se aplică multiple tehnici şi metode de programare vizând
• se pune accent pe controlul final • se pune accent pe controlul calitatii cele mai diverse forme de activitate: executarea lucrărilor, aprovizionarea tehnico – materială, asigurarea transporturilor, etc.
procesului de producție
Se întocmesc programe pentru:
Clienți • înțelegerea parțială a nevoilor • proces sistematic de căutare, înțelegere şi
clienților satisfacere a necesitaților clienților • executarea unor părţi de obiect
Defecte • se admite un anumit procent de • nu se admit erori (zero defecte în fabricație, • executarea unui obiect
defecte, pierderi, retușuri zero probleme în exploatare) • executarea unui complex de
Inovații • revoluții tehnologice (automatizare) • perfecționare graduală şi continuă a fiecărei obiecte inclusiv pregătirea şi recepţia.
activităţi
Rezolvarea • nesistematizat, la nivel administrativ • în mod participativ, disciplinat; decizii pe baza Întotdeauna piesa finală a
problemelor sau al specialiștilor unor informații precise programului este planul calendaristic
(graficul de execuţie) în care apar toate
activităţile ce concură la realizarea lucrărilor
Sistemul de management al calităţii totale vizează toate aspectele activitati firmei şi desemnează calitatea ca
respective, eşalonate calendaristic pe zile,
element strategic. Strategia managementului calităţii totale se concretizează în efortul integrat al tuturor nivelurilor companiei
săptămâni, decade sau chiar luni.
pentru a creşte satisfacția clientului, prin realizarea practica a îmbunătățirilor continue.
Managementul calităţii totale se impune în construcții deoarece:
• construcțiile sunt cunoscute pentru calitatea scăzută
• există o lipsa de preocupare pentru respectarea termenelor de predare
• nu se respectă costurile anticipate de client Plan calendaristic pentru
execuţie – obiect (Graficul Gant)
• se înregistrează performante reduse la nivelul firmei.

Spre deosebire de industrie, în construcții calitatea este impusă de:
• client

30 | www.startpentrutine.ro 31
b.2. Sectorul de lucru, diviziunea zonei de lucru pe care se desfăşoară o anumită activitate.
PARAMETRI UTILIZAŢI ÎN PROGRAMAREA ŞI ORGANIZAREA PROCESELOR DE b.3. Frontul de lucru (se exprimă în metri liniari, metri pătraţi, kilometri, etc), pentru procesul de producţie i, Sli, este
PRODUCŢIE ŞI ÎN CONSTRUCŢII spaţiul în cadrul sectorului i şi în care sunt create condiţii constructive, tehnologice şi de securitate a muncii în vederea
În activitatea de programare şi organizare a activităţii de construcţii – montaj intervin o serie de parametri care se realizării lui în conformitate cu proiectul de execuţie.
pot grupa astfel:
c) Parametrii de desfăşurare în timp
• parametrii organizatorici sau cantitativ Ritmul de lucru este durata de execuţie a unui proces i pe un sector l.
• parametrii de desfăşurare în spaţiu
• parametrii de desfăşurare în timp.
Parametrii organizatorici sau cantitativi:
Qli – cantitatea de lucrări din procesul i pe sectorul l.
a.1. Activitatea – este o acţiune organizatorică, proces sau grupare de procese care apare ca orice activitate are
o durată nulă sau pozitivă (t ≥ 0).
Exemple de activităţi cuprinzând acţiuni:
METODE PROGRAMARE
• predare – preluare amplasament
În activitatea de construcţii montaj se utilizează trei metode de programare:
• recepţie parţială
Graficul Gantt
• asigurare cu grinzi prefabricate.
Metoda de programare în lanţ
În funcţie de complexitatea lucrărilor de natură tehnologică avem: Metoda drumului critic
• procese de muncă (executarea cofrajelor)
a) Graficul Gantt se aplică în cazul unor programe simple cu un număr mie de activităţi şi cu legături clare între
• grupare de procese de - execuţie fundaţie: aceste activităţi. Este o trecere directă în planul calendaristic a activităţilor după ce s-au calculat (apreciat mai adesea)
• cofrare duratele acestor activităţi (tabelul Graficul Gantt).

• armare b) Metoda de programare în lanţ, este o metodă specifică unor lucrări repetitive unde aceleaşi activităţi se repetă
pe mai multe sectoare de mai multe ori (identice): Qi = constant
• betonare
• decofrare. Exemplu: execuţia unor vile, blocuri identice, lucrări de finisaj la un bloc cu 24 apartamente.
Denumirea de “lanţ” se referă la execuţia aceleiaşi activităţi i pe n sectoare, de către o singură echipă de muncitori
• părţi de obiect, în caz de programări cu nivele de detaliere reduse (execuţie infrastructură). Ni care trece cu continuitate de pe un sector pe altul.
Reprezentarea grafică se face prin sistemul numit “ciclograma”. Ciclograma se desenează pe un sistem de două
a.2. Volumul de lucrări (Qi) reprezintă cantitatea de lucrări pentru procesul i, stabilită prin antemăsurătoarea axe rectangulare trecându-se pe abscisă timpul, iar pe ordonată sectoarele de lucru.
proiectului de execuţie şi exprimată în unităţi naturale specifice procesului de construcţie respectiv.

a.3. Volumul de muncă (Vi) este cantitatea de manoperă necesară conform normelor pentru executarea volumului
de lucrări Qi. Ciclograma lanţului elementar ritmic

Qi = constant
Ni = constant

a.4. Numărul de muncitori (Ni) din formaţia de lucru ce execută procesul i, se determină pe baza cantităţii de
lucrare Qi, respectiv a volumului de muncă şi duratei ti, de realizare a lucrării.

Pentru reprezentarea execuţiei mai multor activităţi se ajunge la lanţul complex care este de fapt o succesiune de
lanţuri elementare sincronizate. Sincronizarea între două lanţuri are loc atunci când pe un sector lanţul doi începe când s-a
Unde: terminat primul.

Vi = volumul de muncă (ore)


ti = durata necesară executării unui volum de muncă (zile)
rpi = indicele mediu de realizare a normei
NPi = norma de producţie pe oră (pentru1 muncitor)
Ni = număr de muncitori.
b) Parametrii de desfăşurare în spaţiu
b.1. Zona de lucru reprezintă spaţiul în care se desfăşoară sau se vor desfăşura lucrările de realizare a obiectului
proiectat (alee, clădire, reţea exterioară, etc). În general zona de lucru coincide cu spaţiul împrejmuit aflat la dispoziţia
şantierului. Ciclograma lanţului elementar neritmic

32 | www.startpentrutine.ro 33
Pentru elaborarea programării în lanţ a producţiei de construcţii – montaj se parcurg următoarele etape: Analiza drumului critic ia în considerare toate procesele, acţiunile şi condiţionările care intervin în realizarea
ansamblului de lucrări şi le înscrie pe graficul reţea:
• studiul lucrării (planşe)
• elaborarea listei de activităţi • activitatea = orice acţiune sau condiţie care intervine în desfăşurarea execuţiei şi poate fi:
• activitatea propriu-zisă
• sectorizarea
• aşteptarea (întreruperi de ordin tehnologic - organizatoric)
• calculul duratelor activităţilor pe sectoare
• activitatea fictivă (element convenţional).
• elaborarea ciclogramei
• elaborarea planului calendaristic Activitatea se reprezintă în grafic printr-un segment orientat (arc).
• dacă T >T
necesar
fixat prin contract cu beneficiarul se recurge la reduceri prin:
disponibil • faza sau evenimentul: momentul de începere sau terminare a unei activităţi
• reducerea lui ti l
• durata, timpul necesar efectuării fiecărei activităţii
• divizarea lucrărilor cu durate mari prin introducerea a două sau trei echipe • drumul, traseul alcătuit de activităţi în succesiunea lor normată stabilită pe grafic între faza de începere şi cea
• schimbării de tehnologii. • de terminare a ansamblului. Lungimea unui drum rezultat din însumarea duratelor activităţilor care îl compun
• termen, limita perioadei de timp dintre faza iniţială (neînceperea primei activităţi) şi o fază iniţială de începere
c) Metodica drumului critic (M.D.C.)
are termenul iniţial egal cu 0.
Una din metodele elaborate în ultimul deceniu pentru punerea în lucru şi supravegherea executării programelor de
Durata minimă posibilă de execuţie a întregii acţiuni este determinată de cea mai lungă succesiune de arce şi se
producţie ce se pretează lucrului pe calculator este sistemul PERT (Program Evaluation Research Task) metoda Critical
numeşte “drum critică”.
Path Scheduling cunoscută şi aplicată la noi sub denumirea de MDC (Metoda Drumului Critic).
Graficul MDC cu reprezentare prin noduri
Această metodă presupune parcurgerea următoarelor etape de programare:
• studiul lucrării
• elaborarea listei de activităţii: tehnologice, organizatorice, etc.
• calculul duratelor de execuţie
• stabilirea legăturilor între activităţi
• elaborarea graficului reţea
• calculul termenelor minime şi maxime ale activităţii
• elaborarea planului calendaristic.
1. În principal această metodă constă în divizarea acţiunii complexe în părţi componente până la un nivel care să
permită corelarea logică şi tehnologică a acestor părţi adică să permită intercondiţionările între părţile componente. Aceste
componente se numesc activităţi. Specialistul care întocmeşte lista activităţilor, stabileşte în acelaşi timp şi legătura cu
celelalte activităţi.

Astfel iau naştere lista de activităţi:


Tabelul – Lista de activităţi

Nr. crt. Denumire activitate Simbol activitate Activitate precedentă Durată (luni)
1 Proiectare PR - 5
2 Organizare şantier OS PR 2
3 Comenzi utilaje CU PR 2
4 Drumuri interioare DI OS 3 Drumul critic

5 Reţele utilităţi (etapa 1) R1 OS 3 Nod = activitate


6 Reţele utilităţi (etapa 2) R2 OS 4 a – durata activităţii anterioare
7 Construcţii – montaj obiect 1 O1 R1;D1;LU 3 b – durata activităţii actuale
8 Construcţii – montaj obiect 2 O2 O1 3 c – durata totală
9 Construcţii – montaj obiect 3 O3 R2;D1;LU 3
10 Construcţii – montaj obiect 4 O4 O3 4 2. Principalele avantaje ale metodei MDC sunt următoarele:
11 Livrare utilaje LU CU 3 • obligativitatea analizării amănunţite a structurii tehnologice şi logice a acţiunii considerate
12 Formare cadre FC PR 12 • evidenţierea explicită a legăturilor logice şi tehnologice între operaţii
13 Probe tehnologice PT O2;O4;FC 2 • determinarea duratei reale de execuţie a unei acţiuni complexe

34 | www.startpentrutine.ro 35
• evidenţierea operaţiilor – cheie (activităţi critice) care condiţionează în timp realizarea în termen a acţiunii Fig. Grafic MDC – casa de vacanţă

• evidenţierea activităţii necritice (rezerve)


• optimizarea utilizării în timp a resurselor (materiale, utilaje, forţe de muncă, fonduri băneşti, etc.).
Avantajele folosirii MDC, în cazul unor acţiuni complexe alcătuite din mai multe mii de activităţi rezultă numai în
cazul utilizării calculatoarelor electronice.
Calculatoarele electronice au în majoritatea cazurilor programe şi sisteme de programare pentru diverse programe MDC.

3. MDC - ul are unele variante cum ar fi metoda CPM (Critica Path Method) care utilizează reprezentarea activităţii
prin noduri, iar a condiţionărilor (succesiunea) prin arce.

4. Grafice MDC integrate şi condensate. Nivelul de detaliere în activităţi a acţiunilor depinde de scopul urmărit
(coordonare de ansamblu sau coordonare de detaliu).
În practică, se întocmeşte un grafic director, pentru orientarea, generală a echipei de conducere a acţiunii, când se
trece la acţiunea de amănunt se întocmesc grafice detaliate (grafice-reţea).
Graficele detaliate se fac în general pe părţi din acţiunea complexă (obiective sau obiecte); în acest caz se pot
întocmi grafice pe obiect, pentru:
• proiectare;
• organizare de şantier;
• lucrări de drumuri (mai multe grafice);
• reţele exterioare – apă, canal, etc.
5. Actualizarea graficelor MDC – se face atunci când nu se respectă estimările iniţiale din cauza condiţiilor
atmosferice, defectării utilajelor, schimbarea soluţiilor de proiect, fluctuaţiilor de muncitori, etc. În aceste situaţii apare 3. Calculul duratelor activităţilor – exemplu:
necesitatea realizării, la o anumită dată, a modului în care s-au realizat lucrările programate şi luarea unei măsuri pentru Calculul duratei de realizare a fundaţiilor activitate compusă din patru articole:
recuperarea rămânerilor în urmă.
• turnarea betonului simplu în talpă
6. Din activitatea MDC mai fac parte: optimizările cost-durată; analiza resurselor; reeşalonarea graficului cu ajutorul • montarea armăturilor
calculatorului, etc.
• cofrarea cuzineţilor
Exemplu de programare: execuţia unei case de vacanţă executată din prefabricate.
• turnarea betonului în cuzineţi.
I. Studiul lucrării (inclusiv citire planşe);
II. Lista de activităţi care cuprinde toate activităţile ce duc la realizarea construcţiei. Pentru fiecare dintre articolele de lucrări au fost trecute cantităţile respective de realizat determinate în
antemăsurătoare şi consumul unitar de forţă de muncă luat din norma de deviz corespunzătoare articolului.
Tab. Lista de activităţi Cunoscând aceste elemente se determină necesarul total de forţă de muncă – exprimat în om-ore – pentru fiecare
articol şi apoi se totalizează pe activitate. Acest necesar transformat în om-zile (considerând durata schimbului de lucru de
Nr. crt. Denumirea activităţii Simbol Activităţi Durată 10 ore şi un schimb pe zi) a stat la baza determinării duratei activităţii, astfel: alegând un număr de 6 muncitori din formaţia
Activitate activitate precedente activitate care execută fundaţiile şi împărţind numărul total de om-zile (31) la numărul de muncitori din formaţie ales, înmulţit cu
(zile) indicele de îndeplinirea normei (1,14), stabilit pe baze de date statistice, rezultă durata de 6 zile.
1 Nivelare generală NG - 3
4. Întocmirea graficului reţea constă în calculul termenelor şi rezervelor de timp ale activităţii:
2 Amenajare curte interioară ACI NG 10
• în fiecare nod au fost trecute toate datele legate de o activitate
3 Săpături pentru fundaţii SF NG 4
• pe săgeţi s-a înscris durata-decalaj între începuturile a două activităţi succesive, stabilite pe considerente
4 Aprovizionare materiale fundaţii AMF NG 2 tehnologice şi organizatorice. Exemplu: pe săgeata ce uneşte nodurile 5(RF) şi 6(RU) s-a înscris durata 10, ţinând cont
că de la începerea activităţii de la realizare a fundaţiilor, activitatea care durează 6 zile, e necesar un timp de 10 zile până
5 Realizare fundaţii RF SF; AMF 6
la executarea umpluturii. Asta înseamnă că abia după 4 zile de la terminarea turnării betonului în fundaţii se poate începe
6 Realizare umpluturi RU RF 2 umplutura din jurul acestora, pentru a asigura timpul necesar intrării betonului turnat şi decofrării.
7 Aprovizionare prefabricate AP NG 6
Parcurgând toate drumurile din grafic, în sensul săgeţilor, până la activitatea al cărui termen se calculează, se ia ca
8 Montare prefabricate şi finisaje MPF RU; AP 60 termen minim de începere a activităţii lungimea drumului maxim dintre activitatea iniţială şi activitatea respectivă.
9 Dotări exterioare DE ACI 3 Exemplu:
10 Recepţie R MPF; DE - • pentru activitatea RF drumurile sunt
0-1-3-5 0+3+2=5 zile
0-1-4-5 0+1+2=3 zile
Se alege lungimea cea mai mare, de 5 zile, care se înscrie ca termen minim al activităţii RF.

36 | www.startpentrutine.ro 37
Drumul critic cu lungimea cea mai mare şi care indică termenul final de realizare a construcţiei pe grafic: Există deci 3 tipuri de normare: norme de materiale; norme de muncă; norme de utilaj.
Norma de muncă reprezintă sarcina de muncă ce se stabileşte unui executant (individual sau colectiv) care
0-1-3-5-6-8-10-11=77 zile
are calificarea corespunzătoare pentru efectuarea unei lucrări sau îndeplinirea unei funcţii, în anumite condiţii tehnico-
Termenul maxim de obţinere a activităţii se obţine parcurgând graficul în sens invers al săgeţilor, scăzând din organizatorice precizate.
termenul final lungimea drumului celui mai mare care uneşte activitatea respectivă cu nodul final. Norma de muncă cuprinde acţiunile utile ale executantului, precum şi întreruperile reglementate. Ele se stabilesc
pentru toate categoriile de personal muncitor.
Exemplu pentru AMF:
Termenul maxim de începere: Forme de exprimare a normelor de muncă.
În funcţie de modul de exprimare a relaţiei între muncă şi produs, normele de muncă pot fi:
79-2-60-2-10-2=3 zile
Rezerva de timp rezultă ca diferenţă între termenul maxim şi termenul minim al unei activităţi.
• norme de timp (NT)
Exemplu pentru AMF:
• norme de producţie (NP)
• rezerva de timp 3-1=2 zile. • sfera de atribuţii (SA)
• norme de deservire (ND)
• norme de personal (NP).
NORME DE MUNCĂ a) Norma de timp şi norma de producţie au un conţinut comun şi exprimă legătura directă dintre sarcinile de muncă
Organizarea muncii reprezintă totalitatea măsurilor prin care se urmăreşte raţionalizarea proceselor de muncă prin necesare pentru realizarea acestora.
aplicarea în producţie a cuceririlor ştiinţei şi tehnici, a experienţei înaintate în scopul reducerii consumului de energie umană. Prin norma de timp (NT) se înţelege volumul de muncă stabilit unui executant care are calificarea corespunzătoare,
Norma de muncă exprimă în esenţă, cantitatea de muncă necesară pentru executarea unei operaţii de către o pentru efectuarea unei unităţi de lucrare (produs, în condiţii tehnice şi organizatorice precizate. Se exprimă în unităţi de timp
persoană competentă ce lucrează cu intensitate normală în condiţiile de muncă determinate. oră pe unitate fizică produs (buc, kg, m3, m2, etc).
Consumul de factori materiale (energie, prefabricate) este definit prin cantitatea, calitatea şi sortimentul lor. Exemplu: pentru executarea unui metru cub de zidărie de o cărămidă grosime cu înălţime până la 3m norma este
de 4,00ore/m3, pentru executarea unui metru cub de zidărie de cărămidă de 1½ cărămizi grosime, norma de timp NT=3,50
ore/m3.

b) Normele de producţie (NP) reprezintă cantitatea de produse sau de lucrări stabilită a se efectua în unitatea de
timp (lună, schimb, oră) de către un executant în condiţii tehnice şi organizatorice precizate. Se exprimă în unităţi fizice
(buc, kg, m2, etc) pe unitate de timp-ani.

Între norma de timp şi norma de producţie există relaţia:

• pentru un muncitor
• pentru o formaţie alcătuită din m muncitori
Exemplu: norma de producţie pentru executarea unui metru cub de zidărie de o cărămidă grosime, cu înălţimea
până la 3m, la care NT = 4 ore/m3 este

c) Sfera de atribuţii (SA) reprezintă ansamblul de atribuţii şi sarcini de muncă stabilite unui executant care are
calificarea corespunzătoare pentru a le îndeplini în cadrul procesului de producţie la care participă sau al activităţii pe care
o desfăşoară în condiţii tehnice şi organizatorice precizate.
Sfera de atribuţii se stabileşte pe baza determinării directe a cantităţii de muncă necesară pentru lucrările de au
volum cunoscut sau pe baza examinări volumului de muncă necesar realizării lucrărilor într-o perioadă mai lungă de timp.
Această formă de exprimare a normei de muncă se utilizează la controlul personalului, la intrarea şi ieşirea din secţii sau
unitate (macaragii, electricieni, vânzători, personal TESA, etc).
Normarea muncii se aplică pentru toate categoriile de salariaţi, inclusiv în instituţiile bugetare şi unităţile publice,
conform specificului activităţii şi se desfăşoară ca un proces continuu în permanentă concordanţă cu schimbările ce au d) Norma sau zona de deservire reprezintă locul de limită delimitat prin suprafaţa sau înzestrarea să ori prin numărul
loc în structura şi nivelul dotărilor tehnice, de organizare şi de calificare a muncii. Ea are menirea de a stabili cât mai fidel de obiecte ale muncii în care executantul îşi execută atribuţiile sau sarcinile de muncă. De exemplu, la un cofrag glisant,
cantitatea şi calitatea de muncă necesară pentru realizarea produselor în toate ramurile de activitate. mecanicul serveşte pompa hidraulică, verinele hidraulice şi instalaţia de nivel.
În activitatea de normare pot fi analizaţi separat sau simultan cei trei factori: munca, obiectele muncii şi mijloacele
de muncă. Norma de muncă reprezintă relaţia dintre produs şi consum făcută în condiţii medii pentru realizarea lui. e) Norma de personal (NP)
Pentru realizarea procesului de producţie este nevoie de muncă, materiale sau materii prime (obiectele muncii) şi Norma de personal (formaţia normată de muncă), reprezintă numărul strict necesar de personal pe meserii, funcţii
utilaje (mijloace de muncă). De aceea se impune normarea tehnică a celor trei consumuri: şi nivel de calificare, pentru realizarea de către executant a unui ansamblu de sarcini normate de muncă, în condiţii tehnice
şi organizatorice precizate.
• de muncă vie Norma de personal precizează formaţiile de muncă necesare, pe locuri de muncă, linii tehnologice, ateliere, secţii,
• de obiecte ale muncii servicii, birouri.
Exemplu: să se afle câţi muncitori zidari sunt necesari pentru executarea a 342 m3 zidărie de cărămidă într-un
• de mijloace de muncă. interval de 25 schimburi.

38 | www.startpentrutine.ro 39