Sunteți pe pagina 1din 23

ISTORIA MATEMATICII

Dezvoltarea analizei matematice:


de la Leibniz şi Newton la analiza epsilon-delta

Masterat Matematică Didactică Anul II


Analiza matematică devine disciplină distinctă
începând cu Leibniz şi Newton.

Gottfried Wilhelm von Leibniz


(1646-1716, german)

Sir Isaac Newton


(1642 – 1727, englez)

Problemele de la care s-a ajuns la metodele analizei:


 problema ariei
 problema tangentei

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Ce este analiza matematică?

- In esenţă, analiza este studiul proceselor de trecere la


limită.
- Mai puţin precis, analiza încearcă să studieze cu mijloace
finite (accesibile omului) procesele cu o infinitate de etape.

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Analiza matematică

- Rădăcinile antice
- Precursorii
- Newton şi Leibniz
- Dezvoltare ulterioară
- Analiza epsilon-delta
- Dezvoltare modernă: noi ramuri

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Infinitul în matematică
- Infinit actual (în matematica modernă; ex. teoria lui
Cantor)
- Infinit potenţial
*
- Ideea de infinit (potenţial) este prezentă în conceptul de
şir al numerelor naturale (probabil cea mai accesibilă
apropiere de ideea de infinit)
- In alte situaţii, infinitul ridică probleme
Ex. Paradoxurile lui Zenon

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Infinitul în matematică
Paradoxurile lui Zenon
- Şcoala eleată de filozofie creată de Parmenide din Elea (sec.V
î.Hr.)
Elea - oraş grecesc în sudul Italiei, port la Marea Tireniană
Realitatea e imuabilă, schimbarea e imposibilă

- Zenon din Elea (aprox. 490 î.Hr. – aprox. 430 î.Hr.)


Paradoxul dihotomiei şi paradoxul lui Ahile pun în discuţie
divizibilitatea infinită a spaţiului şi timpului, sugerând imposibilitatea
mişcării

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Rădăcinile antice ale analizei matematice
- Eudoxiu (din Cnidos, Asia Mică) (aprox. 405 î.Hr.- aprox.350 î.Hr.)
Introduce metoda exhaustiunii pentru calculul ariei discului (folosind poligoane
regulate înscrise şi circumscrise cercului).
- Arhimede din Siracuza (Sicilia) (287 î.Hr.?- 212 î.Hr.)
Enunţă într-o formă mai greoaie axioma lui Arhimede (denumire dată de Stolz, 1883)

a, b  0 n  N na  b
Aplică metoda exhaustiunii şi calculează aria zonei sferice, volumul sectorului sferic
în particular aria şi volumul sferei.

Aria unui segment de parabolă = 2/3 din aria dreptunghiului circumscris.

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Precursori din Evul mediu ai analizei
- Nicolas Oresme (1323? – 1382), Franţa
• Seria armonică are suma infinită.
Rezultat redescoperit de Pietro Mengoli (1626? – 1686), italian, care
arată şi că seria armonică alternată are suma ln 2.
• Anticipează ideea de grafic al unei funcţii studiind mişcarea
uniform accelerată.
Diagrama conduce la ideea enunţată
de Galileo Galilei (1564-1642)
viteză
privind dependenţa spaţiului
de pătratul timpului.
timp

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Precursori din Evul mediu ai analizei
- Nicolas Oresme (1323? – 1382), Franţa

- Richard Suiseth (sec.XIV), Anglia

n
 2n  2

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Crearea logaritmilor
- John Napier (Neper), Baron of Merchiston (1550-1617), Scoţia
1614 – publică o carte în care sunt introduşi logaritmii
- Henry Briggs (1556-1630), Anglia
continuă opera lui Neper
- Jobst Bürgi (1552-1632), Elveţia
ajunge independent de Neper la idei similare

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Precursorii lui Newton şi Leibniz
- Johannes Kepler (1571 – 1630), german
- Galileo Galilei (1564-1642), italian
- Bonaventura Cavalieri (1598-1647), italian
- Evangelista Torricelli (1608-1647), italian
- René Descartes (Cartesius) (1596-1650), Franţa
- Pierre de Fermat (1601-1665), Franţa
- Grégoire de Saint-Vincent (1584-1667), belgian
- Gilles Personne de Roberval (1602-1675), Franţa
- Blaise Pascal (1623-1662), Franţa
- John Wallis (1616-1703), Anglia
- Christopher Wren (1632-1723), Anglia
- James Gregory (1638-1675), Scoţia
- Isaac Barrow (1630-1677), Anglia

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Precursorii lui Newton şi Leibniz

Evangelista Torricelli (1608-1647), italian

• Calcule de arii şi volume


• A sesizat că problema tangentei
şi cea a cuadraturii sunt inverse una alteia

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Newton şi Leibniz
Gottfried Wilhelm von Leibniz
(1646-1716, german)

Sir Isaac Newton


(1643 – 1727, Anglia)

Problemele de la care s-a ajuns la metodele analizei:


 problema ariei
 problema tangentei

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Isaac Newton
1661: devine student la Trinity College, Cambridge,
unde descoperă pe Euclid şi alţi matematicieni
1663: devine student al lui Isaac Barrow Sir Isaac Newton
(1642 – 1727, Anglia)
„Dacă am văzut mai departe decât Descartes este pentru că
am stat pe umerii unor uriaşi.”
(Mesaj către Robert Hooke)

1665: începe cercetările proprii, legând seriile de problema


vitezei de schimbare la lungimi, arii, volume, temperaturi
1665-1666: Trinity College închis din cauza ciumei.

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Isaac Newton
1665-1666: Trinity College închis din cauza ciumei.
Sir Isaac Newton
Newton pleacă acasă unde descoperă:
(1642 – 1727)
 teorema binomială
 metoda fluxiunilor  crearea analizei matematice
 legea gravitaţiei
 natura culorilor
1687: publică Philosophiae Naturalis Principia Mathematica

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Isaac Newton
1672: membru al Royal Society
Sir Isaac Newton
1689: membru în Parlament; reprezintă Cambridge
(1642 – 1727)
1699: membru al Académie des Sciences
1703: preşedinte al Royal Society
1705: înnobilat de regina Anne
1727: înmormântat la Westminster Abbey, alături de regi

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Gottfried Wilhelm von Leibniz

 Fundamentează calculul diferenţial şi integral Gottfried Wilhelm


independent de Newton von Leibniz
- Determinarea tangentei necesită „calculus differentialis”. (1646-1716)
- Determinarea ariei presupune „calculus summatorius” sau „calculus
integralis”.
 Introduce semnul y apoi  y dx
Publică rezultatele în 1684.

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Dezvoltarea ulterioară
- Dezvoltarea analizei reale
- Teoria ecuaţiilor diferenţiale
- Trecerea la n dimensiuni
- Apariţia analizei complexe

Numele cele mai importante: Euler şi Gauss

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Dezvoltarea ulterioară
Nume importante:
- Jacques (Jakob) Bernoulli (1654-1705)
- Jean (Johann) Bernoulli (1667-1748)
Familia Bernoulli, din Basel, Elveţia;
originară din Olanda

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Dezvoltarea ulterioară
• Leonhard Euler (1707-1783), Elveţia
• Jean Le Rond d’Alembert (1717-1783), Franţa
• Joseph Louis Lagrange (1736-1813), Franţa
• Pierre Simon Laplace (1749-1827), Franţa
• Adrien Marie Legendre (1752-1833), Franţa
• Joseph Fourier (1768-1830), Franţa
• Carl Friedrich Gauss (1777-1855), german
• Niels Henrik Abel (1802-1829), Norvegia
• Carl Gustav Jacob Jacobi (1804-1851), Prusia

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Analiza epsilon-delta
Augustin Cauchy (1798-1857), Franţa
- Introduce conceptul modern de limită
- Introduce (neriguros) conceptul de continuitate
Bernhard Bolzano (1781-1848), Cehia
- Defineşte independent limita
Eduard Heine (1821-1881), Germania
- Defineşte limita unei funcţii cu şiruri
- Introduce noţiunea de continuitate uniformă (1870)
Karl Weierstrass (1815-1897), Germania
- Exemplu de funcţie continuă nicăieri derivabilă
Richard Dedekind (1831-1916), Germania
- Noţiunea de tăietură; definirea numărului real
Gaston Darboux (1842-1917), Franţa
-Arată că proprietatea valorilor intermediare este mai generală decât continuitatea
Camille Jordan (1838-1922), Franţa
- Noţiunea de mulţime măsurabilă şi defineşte funcţia cu variaţie mărginită

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Dezvoltarea modernă: noi ramuri
• Teoria măsurii şi a integrării
• Analiză pe varietăţi
• Topologie
• Analiză funcţională
Cea mai spectaculoasă aplicaţie: modelul matematic al fizicii
cuantice
‘The unreasonable effectiveness of mathematics’
(Eugene Wigner)
• Teoria distribuţiilor
• Analiză non-standard

Curs IM Dezvoltarea analizei matematice


Bibliografie
1. K. Devlin, Vârsta de aur a matematicii, Editura Theta, Bucureşti, 2000.
2. M. Kline, Mathematics and the physical world, Thomas Y. Crowell
Company, New York, 1959.
3. E. Maor, e – Povestea unui număr, Editura Theta, Bucureşti, 2000.
4. U. Merzbach, C.B. Boyer, A History of Mathematics, Third Edition, John
Wiley & Sons, Hoboken, New Jersey, 2011.
5. N. Mihăileanu, Istoria matematicii vol. I, Editura Enciclopedică Română,
Bucureşti, 1974.
6. N. Mihăileanu, Istoria matematicii vol. II, Editura Ştiinţifică si
Enciclopedică, Bucureşti, 1981.
7. H. Wieleitner, Istoria matematicii – De la Descartes pînă la mijlocul
secolului al XIX-lea, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1964.

http://www.economics.soton.ac.uk/staff/aldrich/Calculus%20and%20Analysis
%20Earliest%20Uses.htm