Ghid de exprimare corectă

Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă
reamintim că DEX online nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru
acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.

Forme nominale (substantive, adjective, pronume)

Greșit Corect Explicații
băiatul a cărui carte
fata a cărei carte
băiatul ale cărui cărți
fata ale cărei cărți
băieții a căror carte
fetele a căror carte
băieții ale căror cărți Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”.
fetele ale căror cărți Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în
băiatul al cărui carte
cruce”: al/a/ai/ale se acordă cu obiectul
fata a cărui carte etc.
băiatul al cărui câine (carte/cărți/câine/câini), iar cărui/cărei/căror se
fata al cărei câine acordă cu posesorul (băiatul/fata/băieții/fetele).
băiatul ai cărui câini
fata ai cărei câini
băieții al căror câine
fetele al căror câine
băieții ai căror câini
fetele ai căror câini
Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât
fumător învederat fumător inveterat
e vorba de fumător înrăit și de adevăr evident,
adevăr inveterat adevăr învederat
exprimarea corectă e cea indicată de ghid.
Masculin
eu însumi
tu însuți
el însuși
noi înșine
voi înșivă
ei înșiși
eu însuși etc. Pronume de întărire - vezi DEX.
Feminin
eu însămi
tu însăți
ea însăși
noi însene
voi însevă
ele înseși (însele)
cartea care am citit-o cartea pe care am citit-o În toate cazurile avem de-a face cu propoziții
omul care l-am întrebat omul pe care l-am subordonate atributive. În primele două, pe care
întrebat este complement direct, ca și cartea, omul la care
se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este
cartea care mi-a plăcut nevoie și de prepoziția pe.
 În ultimele două cazuri, care este subiect, ca și
substantivele la care se referă, deci este la
omul care mi-a răspuns
nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția
pe. Cartea care am citit-o este o contaminare
între cele două construcții și este incorectă.
Apendicita și amigdalita sunt boli. Ele nu sunt
părți ale corpului, deci nu au cum să doară.
Totuși, construcția mă doare apendicita nu e așa
Mă doare apendicita. Mă doare apendicele. de greșită cum pare. Se spune mă
Mă doare amigdalita. Mă dor amigdalele. supără/necăjește/sâcâie etc. o boală, mă face să
sufăr o boală, iar de aici la mă doare o boală, nu e
decât un mic pas… La fel, se poate spune
apendicita îmi provoacă dureri, deci, altfel spus,
boala nu doare, dar dă durere.
Codrii înverziți sunt
Codri înverziți sunt frumoși.
Substantivele masculine au, la forma de plural
frumoși. Înverziții codri
articulat cu articol hotărât, doi i (sau trei, în cazul
Pantaloni albaștri s-au freamătă.
cuvintelor ca uliii, vizitiii, copiii). Când există un
rupt. Pantalonii albaștri s-au adjectiv antepus substantivului, el preia accentul:
Am discutat despre niște rupt.
codrii înverziți, dar înverziții codri. În sintagma
parametrii importanți. Am discutat despre niște
niște parametri importanți, articolul este
Parametri cei mai parametri importanți.
nehotărât (niște), așadar toate cuvintele se scriu
importanți au fost Parametrii cei mai
cu un singur i.
discutați. importanți au fost
discutați.
În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat
un copil
a substantivelor masculine se formează prin
doi copii
adăugarea articolului hotărât -i la forma
copii se joacă copiii se joacă
nearticulată. Substantivele care au doi i la plural
(copii, ulii, vizitii) capătă încă unul în forma
cobaiii sunt rozătoare un cobai
articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar substantivele
doi cobai
care au un singur i la plural (oameni, cobai) vor
cobaii sunt rozătoare
avea doi i în forma articulată (oamenii, cobaii).
Formarea superlativului cu expresia cel mai se
referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la
adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai
plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât
cea mai bine plătită cel mai bine plătită adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul
doctoriță doctoriță se formează implicit cu cel pus la masculin.

Se vede mai ușor forma corectă inversând topica:

Doctorița cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea
mai bine plătită.
Cineva este subiect gramatical (cineva îmi place),
îmi place de cineva îmi place cineva deci trebuie pus în cazul nominativ, fără
prepoziția de.
Un produs este scump atunci când prețul său este
preț scump preț mare
mare. Preț scump este o struțo-cămilă.
 Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă
de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13
kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea
soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci
sticlă de un kilogram sticlă de un litru
sticlă de un kilogram este restrictiv sau
impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul
unor anumite lichide cu densitatea apropiată de
1kg / litru – apă, bere etc.
Ora unu/douăzeci și unu, deci numerale
masculine pe lângă un substantiv feminin,
constituie excepții, explicabile prin faptul că
moștenesc forma inițială a felului cum era
exprimat timpul, un ceas după miezul zilei/nopții,
mai pe scurt, ceasul unu, iar prin rostire
ora una ora unu prescurtată, unu (e ceasul unu sau, simplu, e
ora doi ora două unu). Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a
ora doisprezece ora douăsprezece păstrat și pe lângă femininul oră: ora unu. În
ora douăzeci și una ora douăzeci și unu schimb, în cazurile ora
ora douăzeci și doi ora douăzeci și două două/douăsprezece/douăzeci și două, s-a impus
forma de feminin, care este și cea de neutru
plural: două ceasuri după miezul zilei/nopții, de
unde ceasurile sau ceasul două, apoi ora două
etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti ora
doisprezece, atâta timp cât nu va spune niciodată
ora doi!
Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai
multor persoane, corect este ...li l-am dat....
Am luat un pix de la ei
Totuși, aceasta este una din situațiile când ambele
Am luat un pix de la ei și li l-am dat înapoi.
construcții sunt de evitat. Un motiv este eufonia.
și i l-am dat înapoi. Am luat un pix de la ei
Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin,
și l-am dat înapoi (lor).
construcția s-ar schimba: am luat o minge de la ei
și le-am dat-o înapoi.
... datorită publicului și După datorită se folosește dativul. Articolul
... datorită publicului și
a încurajărilor posesiv a (al, ai, ale) este specific genitivului,
încurajărilor acestuia...
acestuia... deci nu are ce căuta aici.
Multe din marile
Era crispat și zâmbea Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat,
descoperiri au fost
fortuit. întâmplător”, nu „forțat”.
făcute fortuit.
Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în
cartea anului acesta cartea anului acestuia
gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Adjectivele care la origine sunt comparative și
superlative: exterior, interior, superior, inferior,
optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul
condițiile cele mai lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect
condițiile optime
optime nu formează grade de comparație.
o listă completă
o listă foarte completă De asemenea nu formează grade de comparație
nici adjectivele care exprimă o însușire absolută:
pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal,
gravidă, mijlociu, prim etc.
Din cauza la vremea
Din cauza vremii urâte, Din cauza este o locuțiune prepozițională care
urâtă, n-am mai mers la
n-am mai mers la munte. cere întotdeauna cazul genitiv.
munte.
Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de
Le-am mulțumit celor oameni sunt complemente indirecte. Ele răspund
care m-au ajutat. la întrebarea „cui i-am mulțumit?” (celor etc.), nu
I-am mulțumit unuia la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” (la cei
dintre cei care m-au etc.). Acest gen de complement indirect stă
Le-am mulțumim la cei
ajutat. întotdeauna în cazul dativ (celui etc.). Varianta la
care m-au ajutat.
Le-am mulțumit la trei cei nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând
I-am mulțumit la unu
dintre cei care m-au un stil de vorbire neîngrijită sau o formă
dintre cei care m-au
ajutat. populară.
ajutat.
Le-am mulțumit la Limba literară acceptă construcția cu prepoziția
asemenea/astfel de la numai când complementul indirect este
oameni pentru ajutorul exprimat printr-un numeral invariabil (de
dat. exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv
invariabil (de exemplu asemenea, astfel).
Când un atribut este exprimat prin adjectiv
(provenit din participiul verbului a adopta, în
abrogarea legii adoptată abrogarea legii adoptate acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în
acum un an acum un an gen, număr și caz cu substantivul pe care îl
determină. Aici legii este în cazul genitiv, deci și
adoptate trebuie pus în cazul genitiv.
Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul
Ouălele sunt proaspete. Ouăle sunt proaspete. substantivului ou, se adaugă articolul feminin –le
Încondeierea ouălelor Încondeierea ouălor este la forma de nominativ plural: femei-femeile;
este o tradiție frumoasă. o tradiție frumoasă. cărți-cărțile; ouă-ouăle.. Vezi și definiția cu
paradigma expandată.
Solicitatorul întrunește o
sumă de calități, care îl
Solicitatorul întrunește
recomandă pentru a fi Summum are sensul de gradul cel mai înalt, punct
un summum de calități, maxim. Folosirea lui cu sensul de sumă,
angajat.
care îl recomandă pentru
Scriitorul a ajuns la un sumedenie este greșită.
a fi angajat.
summum al calităților
artistice greu de depășit.
Doamna Ionescu este un Doamna Ionescu este o
filolog / politician / filologă / politiciană /
doctor / președinte / doctoriță / președintă / Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în
artist / profesor / artistă / profesoară / limba română.
muzician / sculptor muziciană / sculptoriță
renumit. renumită.
Ameliorare înseamnă îmbunătățire, or durerea nu
un medicament pentru un medicament pentru
poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ameliorarea
ameliorarea durerii atenuarea durerii
stării de sănătate.
rata de promovabilitate rata de promovare la Rata de promovabilitate s-ar interpreta ca
la bac... bac... „procentul de însușire de a fi promovat”, ceea ce
rata promovabilității la nu e normal ca exprimare. Dar, promovabilitate
bac... înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”, ceea
ce face posibilă a doua formă de construcție
 corectă.

Forme verbale
Greșit Corect Explicații
Verbul a crea, deși aparent se termină în -ea, nu
este un verb de conjugarea a II-a, ci de
conjugarea I. Sufixul este -a, iar rădăcina este
eu crez
eu creez cre-. Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe a
tu crezi
tu creezi lucra, înlocuind lucr- cu cre-: eu lucr-ez/cre-ez;
el crează
el creează tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează etc.
creerea/creearea/creiarea
crearea lumii Formele crezi sau crez, crează aparțin verbului
lumii
a crede: prima este pers. a II-a sing., indicativ
prezent, iar celelalte două, forme populare ale
aceluiași verb: eu crez, el/ea/ei/ele să crează.
Numai dacă infinitivul verbului se termină în -ia
eu creiez eu creez
(a întemeia, a încleia), atunci litera -i- apare și
eu agreiez eu agreez
în formele conjugate: eu întemeiez/încleiez..., eu
eu întemeez eu întemeiez
întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/încleiai...,
eu încleez eu încleiez
eu am întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind.
Infinitivul verbului este a plăcea, iar
mi-ar place mi-ar plăcea condițional-optativul se formează cu verbul
auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
Fii cuminte!
Fi cuminte!
Să fii punctual.
Să fi punctual.
Să nu fii trist.
Să nu fi trist. Se folosește fii doar la imperativ afirmativ (fii
Nu fi fraier!
Nu fii fraier! cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ
Să fi știut ce pierd, n-
Să fii știut ce pierd, n-aș fii (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte
aș fi lipsit.
lipsit. situații, se folosește fi.
Aș fi mândru dacă aș
Aș fii mândru dacă aș lua
lua un premiu.
un premiu.
Promit că voi fi
Promit că voi fii punctual.
punctual.
În primul caz, verbul este la modul condițional-
optativ, care se construiește întotdeauna cu
Aș venii și eu cu voi. Aș veni și eu cu voi.
forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz,
Cât am putut dormii! Cât am putut dormi!
verbul este chiar la infinitiv. Formele eu venii,
eu dormii sunt valabile pentru perfectul simplu.
Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se
Nu fă asta. Nu face asta. formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu
vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui a
merita și a exista au apărut, probabil, prin
nu se merită să aștepți nu merită să aștepți
contaminare cu construcțiile similare de tipul nu
nu se există așa ceva nu există așa ceva
se obișnuiește, nu se justifică, nu se face/cade,
dar ele nu au nicio justificare.
Când am venit la tine, tu Când am venit la tine, Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect,
plecasei deja. tu plecaseși deja. pers. a II-a sing., se construiește cu terminația
-seși, nu –sei (valabilă pentru pers. I sing.):

A fost investit în funcția
de ...
A învestit mult în afacere.
Să cere-ți voie înainte să
plecați.
Nu trage-ți!
Cereți drepturile tale.
Trageți pătura (pe tine).
eu crap (de râs, de ciudă). ciudă).
tu crapi (de râs, de ciudă). tu crăpi (de râs, de
el se înșeală
vrea să (te) înșale
el/ea se așează
să aibe parte
De ce te râzi?
a avansa înainte
De-te la o parte
Dădeți-vă jos.
Ce-s cu cărțile astea pe
masă?
Ce sunt cu cărțile astea pe Ce este cu cărțile astea
masă?
mă risc să dau un
pronostic...
te riști să-l înfrunți pe șef?
Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri
ortografice. Expresii
plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși,
iubiseși.
Deși au o etimologie comună, verbele a investi
(„a cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o
A fost învestit în
anumită afacere”) și a învesti („a acorda cuiva în
funcția de ...
mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o
A investit mult în
atribuție”) au evoluat diferit ca sens, de unde,
afacere.
probabil, nevoia de a le diferenția și formal, prin
adoptarea formei învesti.
Când -ți apare ca desinență pentru indicarea
pers. a II-a plural a verbelor, se scrie, desigur,
lipit de verb: voi cereți, voi trageți. Dar se scrie
Să cereți voie înainte despărțit prin cratimă de un verb la imperativ,
să plecați. când -ți este forma prescurtată a pronumelui îți,
Nu trageți! forma de dativ a lui tu, care în astfel de
Cere-ți drepturile tale. construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind
Trage-ți pătura (pe sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis:
tine). cere-ți drepturile = cere drepturile tale; trage-ți
pătura = trage pătura (ta) pe corpul tău; pune-
ți pălăria pe cap = pune pălăria (ta) pe capul
tău.
eu crăp (de râs, de
Formele corecte sunt stabilite de comisiile
Academiei Române abilitate să instituie normele
ciudă). ortografice. Forma înșale există doar pentru
el se în ș ală sensul învechit „a pune șaua pe...” (astăzi verbul
vrea să (te) înșele folosit pentru aceasta nu mai este a înșela, ci a
el/ea se așază înșeua).
să aibă parte
De ce râzi? A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.
a avansa A avansa înseamnă a înainta.
De, dădeți, ca forme de imperativ ale verbului a
Dă-te la o parte.
se da, sunt variante învechite, populare,
Dați-vă jos.
incorecte.
Folosirea verbului -i (formă abreviată și
modificată a lui este/e) la plural nu are legătură
Ce-i cu cărțile astea pe
cu faptul că vorbim despre mai multe cărți,
masă?
deoarece este vorba de o formă impersonală,
fixă: ce-i cu cărțile astea/cartea asta sau
pe masă?
pantoful ăsta/pantofii ăștia pe masă? Ce-i cu
tine?
risc să dau un
Chiar dacă unele dicționare menționează că a
pronostic...
risca este și reflexiv, aceste forme sunt învechite
riști să-l înfrunți pe
și nerecomandate.
șef?
 Greșit Corect Explicații
Eu am decât trei Eu am numai trei
picioare. picioare. Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se
Mai lipsește decât Mai lipsește doar folosesc numai sau doar, iar în construcții
Mihai. Mihai. negative se folosește decât.
Am decât 10000 lei. Nu am decât 10000 lei.
Ne-am văzut doar odată Ne-am văzut doar o
în ultimul an. dată în ultimul an. O dată este o construcție formată din numeralul o
A fost o dată ca A fost odată ca (una) și substantivul dată („caz, ocazie, situație
niciodată... niciodată... (cândva) în care se petrece ceva”) și indică o enumerare (o
O dată cu Ana, a venit Odată cu Ana, a venit și dată, de două ori). Odată este adverb, având mai
și Barbu. Barbu. (concomitent) mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și
Era vesel și o dată s-a Era vesel și odată s-a definițiile pentru dată, odată.
întristat. întristat. (deodată)
Se face confuzie între două situații foarte diferite,
între cuvântul numai și un grupaj relativ
aleatoriu, ocazional, nu mai. Numai este un
adverb cu funcție de delimitare, cu același sens ca
doar: numai/doar el a fost invitat (nu și alții); voi
sta numai/doar o oră (nu mai multe). În sintagma
Numai știu ce să cred. Nu mai știu ce să cred.
nu mai, cele două componente își păstrează
Nu mai tu știi ce s-a Numai tu știi ce s-a
autonomia, nu fiind o simplă negație, iar mai, un
întâmplat. întâmplat.
element de cu totul altă natură, care, aici, indică
încetarea acțiunii exprimate de verb: mai știu =
încă știu, continui să știu; nu mai știu = am
încetat (deja) să știu. Deci, față de simpla negație
nu știu, mai aduce precizarea, nuanțarea că
înainte am știut.
Încontinuu/incontinuu este adverb (echivalent cu
mereu, întruna, neîntrerupt), ușor de recunoscut,
deoarece determină un verb. Construcția în
Plouă încontinuu
Plouă în continuu. continuu apare atunci când continuu e adjectiv,
(incontinuu).
România este deci determină un substantiv. Funcția de adjectiv
România este în
încontinuu progres.
continuu progres. este confirmată și de caracterul flexibil al
cuvântului – în continuu progres; în continuă
dezvoltare –, dar și de mobilitatea sintactică: în
continuu progres/în progres continuu.
La maximum/minimum sunt locuțiuni adverbiale,
compuse din prepoziția la plus substantivele
maximum/minimum, și determină verbe: s-a
ascultă muzică enervat la maximum; a redus la minimum
ascultă muzică la
(dată/emisă) la cheltuielile. Ca substantive, ele pot apărea și în
maxim/minim
maximum/minimum alte contexte – în maximum 30 de minute...; este
maxim de profit cu un
maximum de profit cu necesar un minimum de efort... Ca adjective,
minimum efort
un minim efort aceste cuvinte au formele maxim/minim și
determină diferite substantive, putând suferi și
modificări flexionare: valoare maximă, eforturi
minime.
cartea după noptieră cartea de pe noptieră Deși marcat ca impropriu, sensul de pe al
 prepoziției după este recunoscut de DEX ca fiind
acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi după,
sensul I.5). După cu sensul de pe este un
regionalism nerecomandabil.
Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil
Până număr la trei să Până număr până la trei
prezența primului până determină ezitarea de a-l
plecați de-aici! să plecați de-aici!
repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.
Există multe argumente pro și contra trecerii, în
1993, de la ortografia sînt la ortografia sunt (ca și
eu/ei/ele sînt/sânt eu/ei/ele sunt a revenirii la folosirea lui â), dar normele curente
impun forma sunt. Forma sânt este greșită
oricum!
ânger înger La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește
a hotărâ a hotărî numai î, ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă
reântregire reîntregire î este prima literă din rădăcină (reînnoire,
hotărît hotărât neîntors). Deci, participiul și gerunziul verbelor
hotărînd hotărând nu fac excepție: coborât-coborând etc.
intreprinde, întreprinde,
Toate cuvintele din această familie se scriu (și se
intreprindere, întreprindere,
pronunță) doar cu î, nu cu i.
intreprinzător... întreprinzător...
Înainte de -b- sau -p-, în cuvintele românești,
a înpodobi a împodobi
apare consoana -m-, nu -n.- Fac excepție
a înproșca a împroșca
cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și
a se înbuiba a se îmbuiba
cuvintele adoptate în română în forma originală
a înbiba a îmbiba
(hornpipe, Istanbul).
În general, în limba română prefixele se scriu
lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart
anti-drog antidrog
prin cratimă. Numai în cazul derivărilor
ne-respectuos nerespectuos
ocazionale, neconsacrate de dicționare, se despart
răs-poimâine răspoimâine
prin cratimă: anti-prezidențial, anti-Ionescu, anti-
orice etc.
Liniște! Să se audă În primul caz, se cere să fie atât de liniște, încât
Liniște! Să nu se audă musca! să se audă bâzâitul unei muște; în al doilea,
musca! Liniște! Să nu se audă cererea e și mai categorică, să fie atât de liniște,
nici musca! încât să nu se audă absolut nici un zgomot.
Confuzie ușor de înțeles între sfară/șfară („fum”)
și sfoară, cu atât mai mult, cu cât primul aproape
a ieșit din uz. Expresia are la bază un vechi
procedeu de comunicare la distanță, prin
a da sfoară în țară a da sfară/șfară în țară
aprinderea unor focuri, mai precis, inițial, a da
sfară în țară însemna a semnala ceva cu ajutorul
fumului, de la un post de strajă, la altul. De aici,
evoluția la a răspândi o veste, sensul actual.
Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat,
nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are
câine sur la vânătoare câine surd la vânătoare
niciun efect asupra performanțelor câinelui la
vânătoare...

Alte articole lingvistice

Calcuri inutile
Despre majoritate
Din și dintre
Forme de plural greșite
Forme greșite ale cuvintelor
Niciun sau nici un?
Punctul
Semnul întrebării