DEJAN DUKOVSKI

BUTOIUL CU PULBERE

TRADUCERE DE:
ALEKSANDRA GORESKA

Text selectat şi tradus în cadrul proiectului de traduceri dramAcum

Proiectul dramAcum este sponsorizat de Fundaţia Raţiu România

Adaptare: Cristi Juncu

SCENA 1: Pentru lucruri bune şi frumoase SCENA 6: Apune, Apune, Soare luminos

Dimitria Svetle
Anghele Gheorghi
Ghela
SCENA 2: Incident Ghiore

Anghele SCENA 7: Balkan – Bluz

Sveto
Blagoia Măciucă
Aţe Boris
Ghela
SCENA 3: Sistem Paznic

Sveto SCENA 8: Până la sfârşitul lumii

Simon
Boris
SCENA 4: Sistemul incidental Kiril

Simon SCENA 9: Camera cu vedere

Ana
Andrea Kiril
Mane
SCENA 5: Ultimul autocar Jimmy

Andrea SCENA 10: Luna din paie

Femeie
Barbat Evdokia
Svetle Mane
Şofer Kosta

SCENA 11: Butoiul cu praf de puşcă

Dimitria
Anghele
SCENA 1
Pentru lucruri bune şi frumoase

(O bodegă. Aproape goală. La o masă stă aşezat Anghele. E cam de vârsta mijlocie. Bea o bere.
Intră Dimitria. Este foarte bătrân. E schilod. Merge in cârje. Se aşează cu greutate la masa
cealaltă. Anghele se uită la el. Îşi termină berea. Se îndreaptă catre el.)

ANGHELE: Ce mai faci, nene Dimitrie?

DIMITRIA: Slavă Domnului, bine.
ANGHELE: Vrei să bei ceva?
DIMITRIA: O bere.
ANGHELE: Îţi mai aduci aminte de mine?
DIMITRIA: Nu.

(Se uită unul la celălalt. Anghele se ridică. Aduce două beri. Se aşează.)

ANGHELE: Cu ce ocazie pe-aci?

DIMITRIA: În trecere.

(Pauză)

ANGHELE: Ţi s-a întâmplat ceva?

DIMITRIA: Lasă. Mai bine nu mai întreba.
ANGHELE: Ceva rău?
DIMITRIA: Nu întreba.
ANGHELE: (ridică paharul) Pentru lucruri bune şi frumoase.
DIMITRIA: Pentru lucruri bune şi frumoase.

(Beau)

ANGHELE: Accident de maşină?

DIMITRIA: Bine-ar fi!
ANGHELE: Hai, mă!... (Pauză) Ai căzut.
DIMITRIA: Nu.
ANGHELE: Te-a bătut careva?
DIMITRIA: Da.
ANGHELE: Cine?
DIMITRIA: Cine?
ANGHELE: Nu mai ştii?
DIMITRIA: Nu l-am văzut.
ANGHELE: Cu sacu-n cap? (Pauză) Ai avut datorii? I-ai greşit cuiva? (Pauză) Te-a aranjat bine.
DIMITRIA: Ţie cum îţi zice?
ANGHELE: Anghele.
DIMITRIA: Anghele?
ANGHELE: Nu-ţi mai aduci aminte de mine?
DIMITRIA: Ei, vârsta.

(Pauză)

ANGHELE: Ţi-a tras-o bine! Praf te-a facut!

DIMITRIA: Cu ranga.
ANGHELE: Cu ranga?

2
DIMITRIA: Cu un ciocănel. (Pauză) C-o rangă şi c-un ciocănel. Ciocănel... şapte, opt chile. Pe
puţin. Fiecare oscior în parte. Două’şapte de oase fracturate. Şi-ncă trei numa’ fisurate. Nu mai zic
de coastele crăpate. Craniul fracturat. Şi coloana. Coloana distrusă. (Pauză) Am probleme şi cu
capu’. Mă doare-ntruna. Dracu’ sa-l ia. Piciorul stâng mi-e cu patru degete mai scurt. Trei degete s-
au dus deja. M-au cusut, m-au aranjat, degeaba. Mâna dreaptă nu mai e bună. Hemi… ptiu, lua-l-ar
dracu’, hemipareză pe toată partea dreaptă. Afazie motorică acută. Tonus muscular şi… hipertonie
la maxilar. S-o fi dislocat vreun os. Mi-au scos şi-un rinichi. Ălălalt, nu-i bun nici ăla. De băut nu
mai am voie. Da’ degeaba, nu pot. Mai ales seara nu pot să m-abţin. Cum mă culc, cum fac pe mine.
Şi respir greu. Lua-le-ar dracu pe toate. Mai bine mă lovea un camion. (Pauză) Pensionare ’nainte
de termen. Fără onoruri, fără sporuri. Accident la locul de muncă. (Pauză) Da’ e bine. Nu mă plâng.
Mi-am trăit viaţa. Nu mai îmi trebe altceva. Mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul. Ia să-ntrebi
de Dimitria Jandarmul. Câte femei am avut... divizii! Nu po’ să le numeri. Şi-ncă mai ciocănesc, să
mă ia dracu’. Mamaie zice: măi Dimitria, schilod, schilod, da’ to’ mai dai la pompă!

(Pauză)

ANGHELE: Aşa a fo’ să fie.

DIMITRIA: Să fim sănătoşi. Hai noroc, pentru lucruri bune şi frumoase.
ANGHELE: Pentru lucruri bune şi frumoase. (Beau. Anghele îl priveşte pe Dimitria.) Ştii cine te-a
batut?

(Pauză)

DIMITRIA: Cine?
ANGHELE: Eu. (Pauză) C-un ciocănel şi c-o rangă. De nouă chile. Am zis să-ţi rup treij’două de
oase. Atâta-mi pusesem în cap. Nici nu te-ai ferit, lua-te-ar dracu’ . N-ai putut. Ziceai că dau în
carne moartă. Şi guiţai ca un porc. (Pauză) Nu mai ştii, ăh? Am avut un Ford Escort. Toţi aveau
rable p-atunci. Şi-ai pus ochii pe mine. Fusesem c-o gagică. Vroiam să mă dau rotund. M-ai spart.
M-ai înjura’ de mamă. Aşa, degeaba. De şmecher ce erai. Şi m-ai pocni’ cu bulanu-ntre picioare.
Între picioare, nene Dimitria. Şi-acu’ mai mă doare. Cu ce ţi-am greşit, futu-ţi morţii mă-tii? Te-am
dat în judecată. Degeaba. Voi erati ăia care taie şi spânzură. Tu - mare şmecher. Eu – pielea pulii.
Două zile nu m-am dat jos din pat. D-abia-n a treia am reusit. Dar m-am băgat la loc rapid. Mi se
umflaseră coaiele ca două baloane. Pepeni, nu ouă. Două operaţii. Degeaba. Multă vreme n-am avut
voie nici să mă uit la o femeie. Mă seca când mi se scula. N-am copii. Mă fut din an in paşte, şi-
atunci ca vai de lume. (Pauză) Vrei o bere? (Pauză)
DIMITRIA: E rândul meu.

(Se ridică. Îşi şterge ochii pe ascuns. Aduce două beri.)

ANGHELE: De ce, nene Dimitria?

DIMITRIA: De ce?
ANGHELE: Ca pă maidanezi.
DIMITRIA: La maidanezi trece.
ANGHELE: Dar nu trece.
DIMITRIA: Nu trece.

(Pauză. Se îmbrăţişează. Stau astfel câtva timp.)

ANGHELE: (ridică paharul) Pentru lucruri bune şi frumoase.

DIMITRIA: Pentru lucruri bune şi frumoase.

(Beau)

3
SCENA 2
Incident

(O uşă. În faţa uşii stau Anghele şi Sveto. Anghele ţine în mână o rangă.)

SVETO: Bă, eşti sigur că-i aici?

ANGHELE: N-ai tu treabă. Nu te băga.
SVETO: Îl ţii minte?
ANGHELE: Când o să-l văd n-o să mai fie aşa cum îl ţiu io minte.
SVETO: Da’ nu sări calu’. Te rog io, nu te enerva.
ANGHELE: Tu numa’ nu te băga.

(Bate la uşă. Deschide Blagoia.)

ANGHELE: Bună ziua.

BLAGOIA: Bună ziua.
ANGHELE: Aţe e?
BLAGOIA: (priveşte ranga) Alexandru? Nu-i aici.
ANGHELE: Da’ unde-i?
BLAGOIA: Nu ştiu. Să-i transmit ceva?
ANGHELE: Las’ că-l aşteptăm.
BLAGOIA: Nu ştiu când se întoarce.
ANGHELE: Nu ne grăbim. Sunteţi rudă cu el?
BLAGOIA: Sunt ta-su.
ANGHELE: Intrăm?
BLAGOIA: Da’ voi, sunteţi prieteni cu el?
ANGHELE: Nu. (Pauză) Hai, Sveto. (Intră) Hai să stăm şi noi jos.
BLAGOIA: Pot să v-ajut eu cu ceva?
ANGHELE: Nu. (Se aşează. Pauză.)
BLAGOIA: Vreţi o cafea?
ANGHELE: Bei o ţuică, Sveto? (Sveto dă din cap că da. Anghele, către Blagoia.) Cre’ c-o ţuică.
(Blagoia aduce ţuică.) Hai, pentru lucruri bune şi frumoase.

(Beau)

Câţi ani are Alexandru?

BLAGOIA: Alexandru? Şaptişpe.
ANGHELE: Vârsta cu probleme. (către Sveto) ’L mai ştii pă Traico Chelu?
SVETO: (dă iar din cap că da.)
ANGHELE: (despre ţuică) E făcută-n casă?
BLAGOIA: În casă.
ANGHELE: Jos pălăria. (Pauză. Îi dă în mână un permis de conducere. Blagoia îl ia. Pauză.)
V-a zis Alexandru?
BLAGOIA: O să rezolvăm.
ANGHELE: Ce să rezolvam?

(Pauză)

Unele chestii n-ai cum să le rezolvi. Io conduc de trei’ş’unu’ de ani. Furam maşina lu’ tata de la
doişpe ani. Ford Escort. Să zică Sveto. Mi-am lua’ permisu-n armată. Primu’ din serie. Pân-acu’ nici
nu l-am zgâriat măcar. Fordu’. E ca nou. Mai bun ca unu’ nou. Nici de mâncat nu mai mâncam.
Să zică Sveto, pân-acu’ o dată nu l-am dus la mecanic. Bujiile, uleiul, filtrele, curelele. Toate leam –
făcu’ singur. De trei ori s-au găurit pistoanele. De patru ori am dat peste cap kilometraju’. De ce?
Am schimbat şase perechi d-amortizoare. Trei sute cinci bujii. Unşpe osii. Treişpe planetare. Patru
4
carburatoare. Rulmenţi. Antifoane. Pompe. Curele. Toba... Genţi. Zi, Sveto! Volanu’. Caroseria
pă faţă. (Pauză) Etcetera.
BLAGOIA: O să rezolvăm.
ANGHELE: Ce să rezolvăm?
BLAGOIA: Cam la cât se ridică paguba? (Pauză)
ANGHELE: Da’ Aţe n-are dă gân’ să iasă? Aţeee!

(Intră Aţe.)

Ce faci, măi, Aţe ? Te ascunzi dă noi? Fugi?

BLAGOIA: De ce-ai fugit?
AŢE: Mi-a fos’ frică.
ANGHELE: Dă mine?
AŢE: Ăsta-ncepuse să m-alerge şi zbiera că mă omoară. M-am închis înăuntru da’ degeaba. Dădea-
n capotă. Cu picioarele, cu... P’ormă s-a urca’ pă capotă şi-a-ncepu’ să sară. S-adunase lumea. Şi
p’orm-a-ncepu’ să deschidă uşile cu ranga. M-am căcat pe mine.
ANGHELE: Ai văzut Fordu’?
AŢE: Se-îndreaptă!
ANGHELE: Ce se-ndreaptă, măi, Aţe, măi? Nu vrei să te-ndrept io pe tine, aici, la faţa locului?!
SVETO: Anghele!
BLAGOIA: Nu trebuia să fugi. Trebuia să chemaţi poliţia. Să facă proces verbal.
AŢE: A venit poliţia. I-am dat permisu’ pân geam. Ăsta zbiera: scoate-l tu ca să nu-l scot io. Şi-au
început amândoi să dea-n parbriz. S-au dezbrăcat, au facut maşina praf. Au mai venit unii, au
început toţi să zbiere la mine. Unu’ ’cea că să spargă parbrizu’ să mă scoată p-acolo. Altul că să-mi
arunce lacrimogene că ies io singur. Ăsta d-aici a luat o piatră. N-am ştiu’ ce să fac, am fugit.
ANGHELE: Fugi ca o muiere, Aţee? Că n-ai permis, n-ai, dar ochi ai? Te uiţi pe unde conduci?
Creier ai? Vrei să murim cu toţii? Te uiţi la semne, futu-te-n cur să te fut! Apeşi p-acceleraţie şi te
doare-n cur! Băăăăă, Fordu’ meu mergea uns. Aveam grijă dă el ca dă ochii dân cap. O sută şaizeci
la drum deschis. Ce beleşti aşa ochii ăia? Ăh? Ce ne facem noi acu’?
BLAGOIA: Ce te uiţi la mine? Ce facem acu’?
ANGHELE: Un’ te uiţi, măi, Aţe? Un’ te uiţi? Ce ne facem acu’?

(Se ridică. Dă cu ranga într-o vază din sticlă.)

BLAGOIA: (se ridică) Bine. A greşit, mă ocup io, bine?

ANGHELE: Nu-i bine.
AŢE: Vezi de ce fug?
ANGHELE: Unde fugi, măi, Aţe?

(Aţe fuge. Anghele îl urmăreşte.)

SVETO: Anghele!
ANGHELE: Unde mai fugi acu’?

(Anghele îl doboară pe Aţe la pământ. Blagoia încearcă să-l oprească. Cade. Anghele îl loveşte cu
putere pe Aţe cu ranga între picioare. Sveto îl prinde pe Anghele din spate şi îl îndepartează de
Aţe. Aţe leşină. Blagoia îl ridică în mâini.)

SVETO: Măi, Anghele, măi, Anghele…

ANGHELE: Ce Anghele, ce Anghele…

5
SCENA 3
Sistem

(Masă. O sticlă de vin. Sveto şi Simon.)

SIMON: Au fost o dată doi prieteni. Cei mai buni prieteni. Ş-unu-a plecat în armată. Şi şi-a lăsa’
logodnica-n grija prietenului. Zilele treceau. Numa’ prietenu-avea voie să-i vadă genunchii când se
spăla pă picioare. Şi prietenu’ s-a-ndrăgostit de ea. Şi şi ea s-a-ndrăgostit de el. Şi s-au întâlnit. Ea s-
a dezbrăcat. Şi el a-ntors capu’ şi-a zis: Doamnă, vă iubesc mai mult decât viaţa mea, da’ mai puţin
decât onoarea mea. Şi s-a ridicat şi-a plecat în armată. (Pauză) Ţi-am promis c-o să am grijă de Ana
cât ai fost în armată. N-am avut grijă de ea. I-am tras-o.
SVETO: Tu? (Pauză)
SIMON: Mai vrei vin?
SVETO: Nu.
SIMON: „Nu” la duşmani! (Toarnă vin.) Îmi stătea-în gât. Mă sufoca aici, ca o piatră. Trebuia să-ţi
zic. D-aia am venit. Te-ai supărat?
SVETO: Pă tine? De când ne ştim noi?
SIMON: De copii.
SVETO: Ai un prieten mai bun decât mine?
SIMON: Nu.
SVETO: Dă-o dracu’ dă curvă! (Pauză) Cine te-a-nvăţa’ table?
SIMON: Da’ ţie cine ţi-a făcu’ prima lipeală?
SVETO: Cin’ ţi-a lua’ primu’ disc?
SIMON: Cine te scotea-n permisie-n fiecare week-end?
SVETO: Cine ţi-a pus zahăr în rezervorul dubiţei?
SIMON: Cine?
SVETO: Eu. (Pauză) Cine te-a dat în judecată pentru garaj?
SIMON: Cine?
SVETO: Eu.

(Pauză)

Cine l-a otrăvit pe Nikola?

SIMON: Cum l-ai otrăvit pe Nikola?
SVETO: Cu otravă.
SIMON: Nu, adică cum ai putu’ să-l otrăveşti pe Nikola? L-am luat împreună. Tu l-ai ales. L-am
târât de la Moscova pân-aici. Tu L-ai învăţa’ s-aducă băţu’.
SVETO: Dă-l dracu’.
SIMON: Dă-l dracu’?
SVETO: Cine te-a pârâ’ lu’ nevastă-ta că umbli cu Maria?
SIMON: Da’ tu mi-ai făcu’ lipeala cu Maria.
SVETO: Dă-o dracu’.
SIMON: Dă-o dracu’?
SVETO: Dă-o.
SIMON: Cum dă-o, mă, Sveto?
SVETO: Dă-o-n mă-sa. (Pauză) Mai vrei vin?
SIMON: Mai pune.

(Beau.)

SVETO: Când v-au furat valuta, eu am fost. Aţi schilodit-o dă pomană pă Negibe, acolo, la mare...
Nu era ţiganca de vină. M-am întrista’ nespus când mi-ai zis ce bine dansa din buric înainte s-o…
schilodiţi.
SIMON: Cum ai putut?
6
SVETO: Aia e. Cum?
SIMON: Dacă-mi cereai, îţi dădeam io.
SVETO: Ştiu.
SIMON: (se ridică) Ştii?
SVETO: Stai jos.
SIMON: Mai bine stau în picioare.
SVETO: Mai bine stai jos.

(Simon se aşează.)

Nu mi-e usor deloc să-ţi zis ce-o să-ţi zic acu’. (Bea.) Nevastă-ta are pă unu’.

(Pauză)

SIMON: De unde ştii?

SVETO: Fin’că io sunt ăla.
SIMON: Ţi-o tragi cu Altana?
SVETO: Mi-am tras-o, puţin.

(Pauză)

Acu’ nu mai.
SIMON: V-aţi certat?
SVETO: Da.
SIMON: Şi?
SVETO: Hai, dă-n mine. Dă-n mine, sparge-mi capu’!
SIMON: Să dau în tine?!
SVETO: Io aş fi dat.
SIMON: Ai fi dat?! În mine?! (Se ridică.) Mai ştii cân’ ne-am jurat c-o să ne zicem tot?
SVETO: Stai jos.
SIMON: Mai e ceva?
SVETO: Fi-tu.
SIMON: Nu seamănă cu mine?
SVETO: Nu.
SIMON: Ce să zic?
SVETO: Nu zi nimic. Dă!
SIMON: (Se ridică. Ia sticla. Se uită unul la celălalt.) Nu pot. Nu-n tine.

(Lasă sticlă. Pleacă.)

SVETO: Ştiam de Ana.

SIMON: (se opreşte) Ai ştiu’ to’ timpu’?
SVETO: To’ timpu’. Şi ştiam şi c-o să-mi zici.
SIMON: Şi nu erai supărat?
SVETO: Pe tine?!

(Simon se întoarce. Ia sticla. Îl loveşte pe Sveto cu putere cu sticla în cap. Sveto cade. Capul îi este
acoperit de sânge. Simon pleacă.)

7
SCENA 4
Sistem incidental

(Tren. Un compartiment. Noapte. Ana stă jos. Se uită prin fereastră. Pe partea cealaltă, două
scaune mai încolo, doarme Andrea. E descălţat. Sforăie. În compartiment intră Simon. Poartă un
pardesiu. Nu are bagaj. Se aşează faţă în faţă cu Ana. O priveşte fix.)

SIMON: Trenu’ ăsta a-ntârziat o oră şi patruzeci de minute. Tot ceea ce pe lumea asta-i incident, la
noi e regulă. Am îngheţat. Şi-acu’ m-am făcu’ leoarcă. Aici e cald. (scoate o ţigară) Vă deranjează
dacă fumez?
ANA: Nu.
SIMON: (îi oferă) Fumaţi?
ANA: Nu.
SIMON: Ne cunoaştem de undeva?
ANA: Nu.
SIMON: Nu v-aduceţi aminte de mine?
ANA: Nu.
SIMON: N-am fost undeva-mpreună? Poate tot aşa, într-un tren...
ANA: Nu.
SIMON: (din pardesiu scoate votcă) Votcă?
ANA: Nu.
SIMON: Nu beţi?
ANA: Nu.
SIMON: (îi toarnă o votcă. îi întinde paharul) Acum o să beţi.
ANA: Am vreun motiv?
SIMON: Da. De când v-am văzut pe peron, am ştiut.
ANA: Ce-aţi ştiut?
SIMON: C-o să m-aşez lângă dumneavoastră şi c-o să bem o votcă.

(Andrea se întoarce. Îşi scarpină un picior de celălalt. Sforăie.)

ANA: Unde mergeţi?

SIMON: Nu m-am hotărât încă.
ANA: Cum adică?
SIMON: Fug.
ANA: De ce fugiţi?
SIMON: Mă daţi în gât dacă vă zic?
ANA: V-asumaţi riscu’?
SIMON: Amenzi neplătite, pentru parcare.
ANA: Minţiţi?
SIMON: Mint. Mi-am omorât cel mai bun prieten. Mă daţi în gât?
ANA: Poate.
SIMON: Cred în lucruri la prima vedere. Nu purtaţi chiloţi.
ANA: Ce vă face să credeţi că nu port chiloţi?
SIMON: Purtaţi?
ANA: Nu-i treaba dumneavoastră.

(Se deschide uşa compartimentului. Intră un poliţist. Se uită ceva vreme la cei trei pasageri. Iese.)

SIMON: Puteaţi să mă daţi în gât.

ANA: Nu v-am dat în gât.
SIMON: De ce?
ANA: Aveţi ochi buni.
SIMON: Lângă e-un compartiment gol.
8
ANA: Vreţi să mergem acolo?
SIMON: Da.
ANA: Nu.
SIMON: Nu?
ANA: N-am încredere-n oameni cu ochi buni care cred în lucruri la prima vedere.
SIMON: Din momentu-n care v-am văzut pe peron şi m-am aşezat aici şi-am băut o votcă, am ştiut.
ANA: Ce-aţi ştiut?
SIMON: Că n-o să fie uşor.
ANA: V-ati hotărât unde mergeţi?
SIMON: Dumneavoastră unde mergeţi?
ANA: Sechesfehervar.
SIMON: M-am hotărât. Seches…
ANA: Fehervar. Ce faceţi în Sechesfehervar?
SIMON: Dumneavoastră ce faceţi?
ANA: Asta nu vă priveşte.
SIMON: Ce aveţi de pierdut?
ANA: Ce am de câştigat?
SIMON: Mergeţi la risc.
ANA: Asta nu vreau.
SIMON: Pot să vă-ntreb de ce?
ANA: Nu.

(Pauză)

SIMON: De obicei nu-ntreb, iau.

ANA: Nu vreau să fiu nepoliticoasă, dar discuţia asta începe să devină lipsită de sens.
SIMON: Dac-aţi fi-n locu’ meu, ce-aţi zice-acum, ce v-ar place s-auziţi?
ANA: N-o să v-ajute dacă vă spun.
SIMON: Da’ ce-o să m-ajute?
ANA: Să mă lasaţi în pace.
SIMON: Asta nu vreau.
ANA: Dacă nu vă opriţi, o să mă obligaţi să vă rog să ieşiţi din compartiment.
SIMON: Ce facem acum?
ANA: Ce vreţi de la mine?
SIMON: Pân’ la urmă tot cum vreau io se termină.
ANA: Vă rog să ieşiţi din compartiment.
SIMON: Nu pot. Când muşc ceva, nu mai pot să-i dau drumu’. Piranha.

(Andrea se trezeşte brusc. Se scoală. Se întinde. Se uită somnoros la Simon. Arată sticla de votcă.)

ANDREA: Po’ să...?

SIMON: (aprobă)

(Andrea ia sticla. O sparge în capul lui Simon. Simon se prăbuşeşte pestei Ana. Sânge.)

ANDREA: Nu poţi, ăă? Futu-ţi piranha mă-tii să-ţi fut! Nu mai dai drumu’! Una-n cap, asta
meritaţi, băi, voi ăştia! N-o să ne mai deranjeze!

(Se culcă la loc.)

9
SCENA 5
Ultimul autocar spre…

(Autocar parcat în ultima staţie. Şoferul lipseşte. Înăuntru, pe locuri diferite, stau o femeie mai în
vârstă, un om şi Svetle, o fată atrăgătoare, în fustă mini. Intră Andrea. Se aşează lângă femeia în
vârstă.)

ANDREA: Ăsta-i ultimu’?

FEMEIA: Ultimu’.
ANDREA: Când tre’ să plece?
FEMEIA: Trebuia să plece acu’ cinci minute.
ANDREA: Unde-i şoferu’?
FEMEIA: Tre’ să vină.
ANDREA: Când? Ce face acolo? Bea cafele?
FEMEIA: Nu ştiu ce face acolo.
ANDREA: Bea cafele. Futu-vă muma-n cur la toţi! Tot timpul tre’ s-aşteptăm. Toţi beau cafele. Mi-
a trecut tinereţea cât şi-au băut ăştia cafelele. Îi doare în pulă. Dacă întarziam io, şi el era aicea-n
locu’ meu, m-aştepta? Pă pizda mă-sii m-aştepta! Eh, nu plătesc. Uite-aşa. Cine mă controlează?
Poate să-mi facă cineva ceva? Mă doare-n cur. Tu ai plătit?
FEMEIA: Am plătit.
ANDREA: Păi de ce-ai plătit? N-avem şofer. Vrei să conduc io? O bag acuma-n viteză şi-ajungem
fix în pizda mă-sii. Poa’ să-mi facă ceva? Ia să-l pornesc un pic, să vezi cum vine... fuga mare!
Oare-aşa era şi pe timpul turcilor?
FEMEIA: De un’ să ştiu eu cum era atunci?
ANDREA: Nu mai ţii minte? Da’ războiu-l mai ţii minte?
FEMEIA: Nu.
ANDREA: Păi aia e: nimeni nu ţine minte. Trebe unu’ nou! [Un război! Să mai rărească dintre noi!
Ada Mileaeva!]
FEMEIA: Taci, mă, băiatule, muşcă-ţi limba.
ANDREA: Să-mi muşc limba? Am muşcat o dată o limbă, da’ nu p-a mea, p-a lu’ una. Ea a vrut. Tu
câţi ani ai? O sută? Oare-o să mori greu sau...?
FEMEIA: Ptiuu, usca-ţi-s-ar limba!
ANDREA: Să mi-o muşc sau să mi se usuce? Nimeni nu ştie ce vrea aici.
FEMEIA: Numa’ de bine să n-ai parte!
ANDREA: Eşti bolnavă, ăă? Alţaimăr?
FEMEIA: Crăpa-ţi-ar să-ţi crape... Ptiu!!!
ANDREA: Cancer?

(Femeia se ridică. Îşi schimbă locul. Andrea se mută lângă ea.)

OMUL: Lasă, băi, femeia-n pace.

(Andrea îl priveşte. Se ridică. Se aşează pe locul şoferului. Închide uşile. Se aşează lângă om.)

ANDREA: Bună seara. Vreo problemă?

OMUL: Nu ţi-e ruşine?
ANDREA: Geaca asta ţine de cald?
OMUL: Ţine.
ANDREA: Rezistă la vânt?
OMUL: Rezistă.
ANDREA: Da’ la cuţit? (scoate un cuţit) Rezistă la cuţit? (Pauză)
OMUL: Nu rezistă. (Pauză)
ANDREA: Ţi se scoală când o vezi pe fata asta?
OMUL: Ce vrei? Bani?
10
ANDREA: Eşti bogat?
OMUL: Nu.
ANDREA: Atunci ce vrei cu banii? Te-am întrebat ceva.
OMUL: O să plăteşti pentru asta.
ANDREA: O să plătesc? Băi, nu eşti normal, futu-ţi rasa-n cur să-ţi fut.... Nimeni nu înţelege-o
vorbă. Nimeni n-ascultă ce e-ntrebat. Toţi răspund la altceva. Ei, o să v-omor pe toţi, fără să clipesc,
şi de ce? Fin’c-aici nimeni n-ascultă ce-i zic. Fii atent: o să-ţi zic o propoziţie simplă. Pentru binele
tău, încearcă s-o bagi la cap. Nu fă pe nebunu’ cu mine. Deci: ţi se scoală când o vezi pe fata asta?
OMUL: Nu.
ANDREA: Aşa deci. Nu te cred. Ai chef să lingi podeaua asta?
OMUL: Nu.
ANDREA: Eh, acu’ te cred. Bravo, eşti deştept. Io am lins o dată o budă publică de sus până jos.
Da’ pe mine nu m-a-ntrebat dacă vreau. Borce nu-ntreba. Borce numa’ zicea: linge, şi tu lingeai. (Se
aşează lângă fată. Brusc îi taie un nasture de la bluză cu cuţitul. Svetle e îngrozită.) Bună seara.
(Pauză) Bună seara.
SVETLE: Bună seara.
ANDREA: Bună seara. Caut un nasture d-ăsta de ani de zile. Cum te cheamă?
SVETLE: Svetle.
ANDREA: Frumos nume. Ţi-e frică de mine, Svetle?
SVETLE: Puţin.
ANDREA: Mie mi-ar fi tare frică. Ai un prieten?
SVETLE: Am.
ANDREA: Îl iubeşti?
SVETLE: Îl iubesc.
ANDREA: E gelos?
SVETLE: Nu.
ANDREA: Şi tu? Te pipăi cu alţii pân boscheţi?
SVETLE: Nu.
ANDREA: Cum nu? Da’-ţi place când se uită la tine, când te pui picior peste picior pân cârciumi?
SVETLE: Nu-mi place.
ANDREA: (către om) O crezi?
OMUL: O cred. (Pauză)
ANDREA: Băi, de ce vă bateţi joc de mine? Vino aici. Aşează-te faţă în faţă cu ea. (Îl aşează pe om
faţă în faţă cu Svetle.) Hai, Svetle, picior peste picior. Ce te uiţi la mine? La el! Aşa. Înc-o dată. Mai
desfăle-un pic! Înc-un pic! Aşa. Tu uite-te. Uite-te frumos. (Pauză) Ţi se scoală? Dacă nu vrei, nu
trebe să răspunzi, numa’ nu minţi!
OMUL: Nu vreau să răspund.
ANDREA: Nici o problemă. Da’ tu, ţi-a plăcut?
SVETLE: Nu vreau să răspund.
ANDREA: Nici o problemă. Poţi să mă suni odată. Mă cauţi, da? Acum puneţi banii aici.

(Toţi dau bani. Andrea ia banii. Îi număra. Pune şi el bani. Împarte toţi banii în patru şi îi dă.)

Io am pus cei mai mulţi. Nu contează. Mi-a făcut plăcere că ne-am cunoscut. Hai, pa, şi toate cele
bune.

(Îşi dă jos pantalonii. Stă aşa câtva timp. Îi ridică. Deschide uşa autocarului. Se pregăteşte să iasă.
Şoferul îl întoarce înapoi cu o lovitură de cheie franceză. Andrea, cu capul plin de sânge, alunecă
aproape de locul şoferului. Cade leşinat.)

ŞOFERUL: Cine ţi-a zis, bă, c-ai voie să-nchizi uşile? ’Te-n cur pă mă-ta!...

11
SCENA 6
Apune, Apune, Soare Luminos

(Noapte. Oră pustie. Stradă. O bancă. Pe bancă stau Svetle şi Gheorghi. Lumina firavă de la o
lampă de stradă.)

SVETLE: Eşti gelos?

GHEORGHI: Nu-i vorba de asta.
SVETLE: Atunci de ce-i vorba?
GHEORGHI: De altceva. Stai aşa. Ca să fie clar. Adică tu nu te uitai la el.
SVETLE: Nu.
GHEORGHI: Şi habar n-ai de ce s-a uitat el fix la tine toată seara.
SVETLE: Habar n-am.
GHEORGHI: De ce s-a uita’ la tine şi nu la mine, de exemplu? N-avea nici un motiv, nu?
SVETLE: N-avea.
GHEORGHI: Atuncea i-oi fi da’ tu vreun motiv.
SVETLE: Ce motiv să-i dau?
GHEORGHI: Ăla care i l-ai dat.
SVETLE: N-avea nici un motiv să se uite la mine.
GHEORGHI: Se uita sau nu se uita?
SVETLE: Nu ştiu dacă se uita.
GHEORGHI: Păi tocmai ai zis că se uita.
SVETLE: Tu ai zis că se uita.
GHEORGHI: Adică tu nu ştii că se uita? Hai să-ţi zic o treabă: minţi şi-nainte să deschizi gura. Mă
iei dă prost. Te uiţi în ochii mei şi m-abureşti fără nici o jenă. Ai număru’ lui, este? Cum îl cheamă?
SVETLE: De ce vorbeşti aşa cu mine?
GHEORGHI: Vă-ntâlniţi pă şestache, este? Faceţi schimb de CD-uri? Sau faceţi jogging, goi, în
lumina lunii? D-aia zâmbeşte-aşa, pulifriciu’, la mine! Ca doi porumbei îndrăgostiţi, aşa vă uitaţi
unu’ la altu’. Ba nu. Ca doi câini în călduri. Păi la mine când se uită una aşa, poc! - am veni’ şi i-am
tras-o. Scur’ pă doi. Şi io mă mir de ce toată berăria aia se uită la tine. Păi d-aia, că tu-i... Dân ochi!
Tu le dai motiv. Te pricepi.
SVETLE: Auzi, ştii ce?
GHEORGHI: Ce?
SVETLE: Du-te dracu’.
GHEORGHI: Foarte bine te pricepi.
SVETLE: Du-mă acasă.
GHEORGHI: Mai întâi să clarificăm o treabă.
SVETLE: Nu mai clarificăm nimic. Du-mă acasă.
GHEORGHI: De puţin a lipsit să nu-i spar’ faţa.
SVETLE: Faţa?
GHEORGHI: Ia uite că-i iei apărarea!...
SVETLE: L-ai umplu’ de sânge, fără nici un motiv!
GHEORGHI: Să-l invi’ la o cafea-ntr-o zi, să-i cer scuze? „Am greşi’, frate!”...

(De undeva se apropie Ghiore şi Ghela. Amândoi arată destul de indecent.)

GHELA: Ce-ai greşit, frate?

GHEORGHI: Ce-a făcut?
GHELA: Ai greşi’, deci...
GHEORGHI: Ai vreo problemă?
GHELA: Vrei o problemă?
GHEORGHI: Nu.
GHIORE: (către Ghela) Ăsta se dă Cichi Chan sau mi se pare?
GHELA: Ce cauţi p-aici?
12
GHEORGHI: E interzis?
GHIORE: Cre’ că nu mi se pare. No problem.
GHELA: Ultima strigare: ce cauţi p-aici?
GHEORGHI: Hai să te duc acasă.
GHIORE: Moment: ai auzit de Ghiore–nebunu’?
GHEORGHI: Nu.
GHIORE: Eu sunt ăla.
GHELA: Da’ banca asta ştii a cui e?
GHEORGHI: A cui?
GHELA: A lui Ghiore–nebunu’. Daţ semnu’ ăsta ştii cine mi l-a făcut?
GHEORGHI: Ghiore – nebunu’?
GHELA: Ghiore – nebunu’.
GHEORGHI: Îmi pare bine de cunoştinţă.
GHELA: Stai aşa. Păi nu ştii ce tre’ să facă ăla care are onoarea să facă cunostiinţă cu Ghiore-
nebunu’?
GHEORGHI: Ce?
GHELA: Să-i cânte ceva.
GHEORGHI: Nu mă pricep. N-am ureche.
GHIORE: O caută cu lumânarea.
GHELA: Dă-i drumu’ şi-aşa fără ureche. Părerea mea. C-al’fel rămâi fără urechi dă tot.
GHIORE: „Apune, Apune, Soare luminos”, o ştii?
GHEORGHI: O ştiu.
GHIORE: Bagă.
GHEORGHI: (cântă)

Apune, apune, soare luminos, Plângi, tu, Munte, frate al meu,

Apune, şi te-ntunecă, Să plângem împreună,
Şi tu Luna luminoasă, Tu plânge-ţi verdele veşmânt,
Apune-acum, dispari. Eu anii care-mi trec.

Al tău veşmânt, tu, Munte, frate,

Va răsări din nou la anu’,
Dar anii mei, oh, frate drag
Mi-s duşi pe veci.

GHIORE: To’ timpu’-ţi iese-aşa, sau acu’ ai emoţii?

GHELA: Cre’ că chiar şi mie mi-ar fi ieşi’ mai bine.
GHIORE: „Ei, voi, ani de tinereţe nebuni”, o ştii?
GHEORGHI: O ştiu.
GHIORE: Bagă!
GHIORGHI: (cântă)
GHELA: Gata, gata!!! Cântă ca un poponar.
GHIORE: Ghela are o chestie cu homosexualii: nu-i place dă ei.
GHELA: Cre’ că-i bun la operă.
GHIORE: „Figaro”, ştii?
GHEORGHI: Ştiu.
GHIORE: Bagă.
GHEORGHI: Nu mai bag.
GHIORE: Nu mai bagi?
GHEORGHI: Am băga’ destul. Acu’ o să vă sparg un pi’ faţa.

(Îi bate. Ei fug. Către Svetle.)

Ce te-ai albit aşa?

13
SCENA 7
Balkan Blues

(O celulă dintr-o inchisoare. Măciucă şi Boris. Boris scrijeleşte cu o piatră peretele celulei.
Măciucă stă întins pe pat.)

MACIUCA: Dă-mi o ţigară.

BORIS: Ţi le-am dat pe toate.
MACIUCA: Mi le-ai dat pe toate.
BORIS: Ai zis „dă-mi-le pe toate”.
MACIUCA: Boris... Băi, Boris, câ’ să te mai bat? Ce ţi-am zis? Ţi-am zis „nu mi le da pe toate!”.
Nu pe toate dintr-o dată. Ţi-am zis „păstrează o rezervă”, ca să fie la o adică, de rezervă. Corect?
BORIS: Da. Ţi nu ţi le-am dat. Ţi-am zis că mi-ai zis să nu ţi le dau pe toate, să păstrez o rezervă. Şi
tu ai zis „Boris, cât să te mai bat?” Deci?
MACIUCA: Deci... ce-ar fi să te tai? Ce-am avu’ şi ce-am pierdut.
BORIS: Nimic.
MACIUCA: Eh, nimic... Ce mâzgăleşti acolo?
BORIS: Liniuţe.
MACIUCA: Liniuţe, ă?
BORIS: Mai am o sută unşpe liniuţe. Ştii ce-o să fac când ies? O să mă duc la mare. La o mare mare
şi adâncă. Să-mi umplu sufletu’ cu aer. Şi ochii cu spaţiu. Undeva-n pizda mă-sii. Undeva unde nu
există colţuri.

(Pauză)

MACIUCA: Să mă fut în liniuţele tale. (Pauză) Ce zi e azi?

BORIS: Vineri.
MACIUCA: Vineri. (Pauză) Vineri. În fiecare vineri mănânc urdă. În fiecare vineri mă mănâncă-n
cur. Să mănânc?
BORIS: Nu.
MACIUCA: Am chef de nişte urdă.
BORIS: Atunci mănâncă.
MACIUCA: Du-te în pizda mă-tii.

(Se deschide usa. Intră un poliţist. Îl aduce pe Ghela. Măciucă se ridică.)

POLITAIUL: Ce faci, Măciucă, ce-ţi mai face măciuca?

MACIUCA: Foarte bine. Mulţumesc. A dumneavoastră, bine?
POLITAIUL: Care din ele, asta? (bulanul) Vrei să vezi ce tare e?

(Iese. Închide uşa. Ghela stă cu o plapumă şi cu o pernă în mână. Se îndreaptă către un pat.)

MACIUCA: Ajungi tu la măciuca lu’ Măciucă!...

(Se deschide vizeta.)

POLITAIUL: Ai zis ceva, Măciucă? Ah, mănânci căcat. Mănâncă, mănâncă liniştit!

(Se închide vizeta.)

MACIUCA: Cum a auzit, futu-l în cur pă mă-sa? (către Ghela) Băi, îmi dau lacrimile, mor dacă nu
trag un fum. N-ai ţigări?
GHELA: Deloc.

14
MACIUCA: Bine, acu’ te iert, da’ cân’ ţi-aduc, le laşi la mine la păstrat. Îţi dau câte vrei. Da’ io
fumez enorm. Ca un turc, într-o puşcărie turcească. Am glumit. (Pauză) Am glumit, şi nimeni nici
măcar n-a zâmbit... Hm, înainte să devenim mai apropiaţi, hai să clarificăm o treabă. Eu sunt aici pă
viaţă. Habar n-am care-i sentimentu’ tău faţă dă locu’ ăsta, dar io-l consider ca pă casa mea. O
problemă ar fi că dacă te prind că te pişi pă lângă gaură, ţi-o tai. A doua problemă – de ce te-au
băgat. Zi!
GHELA: Un accident.
BORIS: Ce mai e nou pe-afară?
GHELA: Linişte şi pace.
MACIUCA: Faci mişto dă Boris?
GHELA: Nu, da’ n-am chef dă conversaţie.
MACIUCA: Aoleu!? Dar de ce-ai chef?
BORIS: Lasă-l.
MACIUCA: Uite, Boris e pacifist. Io nu. A fost unu’ aici înaintea ta. Nu că... da’ comenta. Comenta
prea mult. Un chel, ca un coi fără floci. Deci m-a călca’ pă bătături şi i-am rupt o ureche. Cu dinţii.
Dă tot. A zbiera’ de mă dureau pă mine urechile. Ai auzi’ de Van Gogh? Un accident. Se-ntâmplă.
Crezi că merită? Ce părere ai? (Pauză) N-ai nici o părere? Las’ c-o să-ţi faci. Cu timpu’. Toate la
timpu’ lor. Eş’ prima dată aici? (Pauză) O să te-nveţi. Cu timpu’. Ţi-a povesti’ careva cum e-aici?
(Pauză) Nu, e mai rău! Să-ţi explic. Ai timp, nu? Zici c-afară-i linişte şi pace? S-au căra’ deja toţi în
Vest? „Oh, Balcan, butoi cu pulbere...” Curu’ lumii, pă scurt. Balcanii. Ei, surioară, tu ai ajuns acum
într-un loc pă care io l-am botezat temporar „hemoroidu’ curului lumii”. Titlu dă lucru. Cam
sângeros, ă? Daţ stai să-ţi zic subtitlu’: „Vai dă tine p-aici cu unu’ ca mine şi cu alţii ca mine”. Da,
daţ dacă ţii con’ dă toate astea, curu’ lumii poa’ să ţi se pară Palma de Majorca. Mă-nţelegi? Sfatu’
meu e s-ai mare grijă de curu’ tău, să fi cumpătat cu el. C-al’fel te trezeşti că n-are cin’ să ţi-l apere.
Ai voie să te consulţi cu Boris. Ţi-e mai clar acu’? (Pauză) E bine că nu comentezi.
GHELA: Asta-i tot?
MACIUCA: Deocamdată.
GHELA: Pă tine te-au băga’ pentru mânca’ căca’ cu polonicu’?
MACIUCA: (oftează) Din cauza la unii ca tine am ajuns io aici.
GHELA: Nu te iei de mine, nu mă iau de tine.
MACIUCA: (scoate un cuţit de sub pat) Zici că n-ai auzi’ de Van Gogh?
GHELA: Nu vreau probleme.
MACIUCA: Mă cam doare-n pulă pă mine dă ce vrei şi dă ce nu vrei tu!
GHELA: Tu ce vrei?
MACIUCA: Puţin respect. (Pauză)
BORIS: Dă unde-ai semnu’ ăla?
GHELA: Ai auzit de Ghiore?
MACIUCA: Nebunu’?
BORIS: Fra-su lu’ Negru’?
MACIUCA: Ce-ai avu’ de-mpărţi’ cu el?
GHELA: L-am omorât.

(Pauză)

MACIUCA: Vrei o ţigără? (Scoate un pachet de ţigări. Pauză. Ghela ia o ţigară.) Ia două. Una să
pune după ureche.
GHELA: Auzi, Maciucă? Hai, dezechiparea.

15
SCENA 8
Până la sfârşitul lumii.

(Noapte. Ocean. Vas. Se aude vag un tango argentinian. Lumina lunii pline. Într-o barcă mare de
salvare este întins Boris. Lângă el, acoperit cu o prelată, e aşezat Kiril. Boris scrie tot timpul.)

BORIS: Nu pot.
KIRIL: Rezistă.
BORIS: Mi-e sete. Cât mai e?
KIRIL: Nu ştiu.
BORIS: Pute-a vomă? (Pauză)
KIRIL: Aruncă ţigara.
BORIS: O să m-arunc pe mine. Vrei una?
KIRIL: Nu.
BORIS: Ia, mă!
KIRIL: Nu vreau.

(Pauză)

BORIS: Du-te în pizda mă-tii.

(Pauză)

KIRIL: La noi luna-i mai mică.

BORIS: De ce zici c-aici luna-i mai mare?
KIRIL: Fin’că orice zic io, nu-i bine.
BORIS: De ce nu zici ceva bine?
KIRIL: Am chef să fut o fetiţă, s-o fut bine.
BORIS: Ştii ce eşti tu? Un cretin din care dau pe-afară hormonii. Îţi curg şi din urechi.
KIRIL: Ce-ai?
BORIS: Nu există colţuri.
KIRIL: Ce colţuri?

(Pauză)

BORIS: Du-te în pizda mă-tii! (Pauză) Luna asta luminează ca un soare. Fute-m-aş pe libertatea
fără colţuri, să mă fut. Pute-a vomă. O să ne simtă după miros. Nu ştie nimeni că suntem aici?
KIRIL: Nimeni.
BORIS: Dacă ne prind, ne-aruncă-n mare?
KIRIL: Ne predau la poliţia din Argentina.
BORIS: Mai bine ne-aruncă. Mai ’nainte a trecut unu’.
KIRIL: Nu trece nimeni pe-aici. Ţi-e bine, mă?
BORIS: Vreau să mor.
KIRIL: Hai, lasă prostiile. Ai rău de mare. O să-ţi treacă.
BORIS: (scoate un cuţit) Ia-l!
KIRIL: Ce să fac cu el?
BORIS: Poartă noroc.
KIRIL: Nu-ţi poartă ţie?

(Pauză)

BORIS: Du-te în pizda mă-tii.

16
(Pauză)

KIRIL: Numa-njurături. Zi şi tu ceva frumos.

BORIS: Sunt curve-n Argentina?
KIRIL: Habar n-am.
BORIS: Da’ la noi?
KIRIL: Cele mai tari.
BORIS: Atunci ce pula mea cauţi în Argentina?
KIRIL: Da’ nu rămân, nu ţi-am zis? Din Argentina – ţac! - în Australia. Din Australia-n Canada. Din
Canada-n America. Şi-acolo am o mătuşă. Care-are foarte mulţi bani. Nu mi-e de-adevăratelea
mătusă, da’ alte rude n-am.
BORIS: De ce nu te duci direct în America?
KIRIL: N-am viza.
BORIS: Şi ce-o să faci la mătuşi-ta?
KIRIL: O să stau pe lângă ea. E pe moarte. O iubesc foarte tare. O să-i curăţ oliţa. O să încep o viaţă
nouă. America e ţara mea. Păr curat şi dinţi albi. Oameni zâmbitori. Culori vesele. Limuzine şi
whisky. Tre’ să rişti ca să câştigi. Başca, scap şi de armată. Tu de ce ai plecat?
BORIS: N-am fost niciodată la mare.
KIRIL: Şi?
BORIS: (Pauză) Du-te în pizda mă-tii!

(Pauză)

KIRIL: Al’ceva mai ştii să spui? Ce vină am eu? Ce po’ să fac?

BORIS: Poţi să mi-o ţii când mă piş. Dacă-ţi dau voie. (Pauză) Unde-o fi acu’ Măciucă?
KIRIL: Cine-i Măciucă? (Pauză) Unde-i acu’ Măciucă?
BORIS: Într-o dimineaţă l-am găsit cu gura plină de rahat. A-nfundat wc-ul. L-a umplu’ cu apă. Şi
s-a ’necat. Cinci ani. Futu-te-n cur pă mă-ta, să te fut. Să-i fut pă toţi. (Pauză) Ce caut eu în
Argentina?
KIRIL: Nu se ştie niciodată.
BORIS: Asta mă macină. Jos e bairam.
KIRIL: Ce bairam?
BORIS: N-auzi? Se distrează. Se simt bine. De ce toate chestiile frumoase se-ntâmplă la alţii? În
alte locuri. Cu ce-am greşit noi? Ce-ar fi să mergem şi noi jos, să dansăm? Ştii să dansezi tango?
KIRIL: Am învăţat o dată vals.
BORIS: „Apune, apune, soare luminos”, o ştii?
KIRIL: Cred c-am auzit-o o dată. Stai jos. O să borăşti iar.
BORIS: Mi-e sete.
KIRIL: Nu mai e apă.
BORIS: Du-te şi adu. (Pauză. Kiril trage prelata. Se ridică.) Stai.
KIRIL: Ce mai vrei?
BORIS: Merci pentru toate...
KIRIL: Nu vorbi prostii. Suntem în acelaşi căcat. Şi tu m-ai fi ajutat pe mine.
BORIS: Nu se ştie niciodată. (Pauză)
KIRIL: Mai vrei ceva?
BORIS: Nu. Atât.

(Kiril iese. Boris îl priveşte. Se ridică. Îşi pierde echilibrul. Varsă. Se îndreaptă către pasarelă. Din
buzunar scoate cuţitul. Îl lasă lângă pasarelă. Se aruncă în ocean. Pauză. Intră Kiril cu o sticlă de
apă. Vede că Boris nu e acolo. Se duce lângă pasarelă. Ridică cuţitul. Se uită în jos.)

KIRIL: Du-te-n pizda mă-tii!!!

17
SCENA 9
Camera cu vedere

(America. Un hotel ieftin. Noapte. Prin fereastră se văd reclame lumionoase. Pe o masă se văd
sticle de şi cu whisky, o sticlă de ţuică, cutii goale de coca-cola, pachete goale de ţigări şi pungi de
sandwich-uri. Merge televizorul. Pe două paturi întoarse către televizor stau întinşi Kiril şi Mane.
Kiril amestecă un pachet de cărţi. Mane schimbă canalele cu o telecomandă. Amândoi sunt foarte
colorat îmbrăcaţi, cu şepci de baseball puse pe dos. Kiril se ridică. Ia o sticlă.)

KIRIL: Unde mi-e cuţitaşu’?

MANE: Să mă fut în cuţitaşu’ tău. Cumpără un deschizător.
KIRIL: Schimbă. (canalul)
MANE: Nu-i nimic.
KIRIL: Dă la baseball.
MANE: Să mă fut în baseballu’ lor. Ce fac ăia, ce fac? Fug de colo-colo.
KIRIL: Mane?
MANE: Da?
KIRIL: America.
MANE: Da, mă, da.
KIRIL: Whisky?
MANE: Toată ziua whisky.
KIRIL: Coca-cola?
MANE: M-am umflat de coca-cola. Vreau o şlivoviţă. (se uită pe fereastră) Futu-ţi lumina mă-tii.
Ştii ce vreau?
KIRIL: Ce vrei?
MANE: Să-njur pă cineva.

(Sună clopoţelul de room-service.)

KIRIL: Iar Jimmy?

(Jimmy bate la uşă. Mane deschide. Amândoi zâmbesc cu curtoazie.)

JIMMY: Good evening, Sir.

MANE: Jimmy? Unde eşti, măi, Jimmy? Boule! S-o fu’ pă mă-ta! Ies, Jimmy, ascultă ce-ţi zic io.
Futu-ţi neamu’ mă-tii să-ţi fut. Râzi, mă, Jimmy, râzi? S-o fu’ şi pă sor’ta puţin, ă? Se poate? Aşa,
zâmbeşte, futu-te-n cur pă toată familia ta! Okey? Ies? Ies. Tenk iu. Bai.
JIMMY: Have a nice day, sir.
MANE: (închide usa) Mă enervează de mor. Zâmbeşte-ntruna.
KIRIL: De-aia-l înjuri?
MANE: Poate şi el mă-njură. De un’ să ştiu? (se culcă la loc)
KIRIL: Mane?
MANE: Zi.
KIRIL: Nu-i bine că stăm cu banii la noi. Sunt mulţi cioroi p-aici.
MANE: Kiril?
KIRIL: Zi.
MANE: Lumina asta m-a zăpăci’ dă cap.

(Pauză)

Kiril?
KIRIL: Zi.
MANE: Să mă fut în ea dă lumină. Dă sticla.

18
(Kiril îi pasează sticla. Mane o ia şi o aruncă prin fereastra către reclama luminoasă. Reclama se
stinge.)

Aşa mai merge.

KIRIL: Ca un cioroi. Cum ai putut să faci aşa ceva?
MANE: Ce poa’ să-mi facă?
KIRIL: Măcar nu le-arunca pline, dă-o dracu’ de reclamă. (Pauză) La noi numa-n biserică stau
aprinse luminile. Ăia se omoară s-ajung-aici, şi ţie-ţi bate lumina-n cap. Nu-ţi place whisky. Vrei
şlivoviţă. Futu-te-n şlivoviţă. Am traversat juma’ de lume ca să mă luminez un pic. Băi, prin câte-
am trecut ca s-ajung aici! Da’ e un Dumnezeu: acum zac aici, în olimpu’ lumii, mă-nec în whisky,
am bani şi mă doare în cur de tot. Mă doare-n cur de traghedia balcanică şi de lupta seculară a
poporului macedonean. Unde mi-e cuţitaşu’?
MANE: Să mă fut în cuţitaşu’ tău.
KIRIL: Cre’ c-acasă ăia cred că cine ştie ce facem noi aici.
MANE: Şi cân’ colo noi ne ghiftuim din banii lu’ mătuşi-ta.

(Pauză)

Ăştia nu ştiu să trăiască. Ştii ce vreau?

KIRIL: Să-njuri pe cineva?
MANE: Nu.
KIRIL: O sută de dolari?
MANE: Nu.
KIRIL: Două sute de mii de dolari?
MANE: Nu.
KIRIL: Nu vrei două sute de mii de dolari?
MANE: Vreau o ciorbă de burtă. Vreau să-nchid două cârciumi, pă una s-o fac praf, şi p’ormă să mă
mut în ailaltă la o ciorbă de burtă. Vreau sarmale de post vinerea şi cu carne sâmbăta. Vreau să stau
pe taburet în cartier ore în şir, să mă uit cum apune soarele. Să nu mişc un deget, să-i fut pe toţi la
creier. Să miroas-a tocăniţă peste tot. Să-i cumpăr năut lu’ Zora, ca să mă lase să-i bag mâna-n
chiloţi. Să-mi fac pile la ghişee. Să-l aud pe Petre cum râgăie pe străzi. S-o văd pe Evdokia.

(Pauză)

Să-mi cânte balalăici.

KIRIL: Balalăici?
MANE: Bine, fără balalăici!
KIRIL: Ieşi puţin, plimbă-te.
MANE: M-am plimba’ peste tot pe unde era de plimbat. Până şi la muzeu am fost.
KIRIL: Du-te la un film.
MANE: Nu pot să mă uit la nici un film.
KIRIL: Nici io nu pot, da-ncerc!. Fuck me, my name is Kiril, my aunt leave me a… Cum se zice
moştenire? Bullshit! (deschide o cutie de coca-cola) Taică-miu crede c-am început nu ştiu ce
afacere cu banii ăştia.
MANE: Iar începe. Alta. Mă termină.
KIRIL: Lasă aia!
MANE: (Ia o sticlă goală. O aruncă pe fereastra.) Nu ştiu cum pă ei nu-i enervează. (Se culcă la
loc. Schimbă canale.) De ce m-ai chemat tocmai pe mine aici? Nu te-aju’ cu nimic. Numa’ să
cheltui banii.
KIRIL: Îmi porţi noroc. Las-aici.
MANE: Ce-i asta?
KIRIL: O emisiune-n spaniolă.
MANE: Ştii spaniolă?
KIRIL: Nu.
19
MANE: Atunci ce-ai?

(Pauză)

Kiril? Iar începe.

(Pauză)

Luna să fi fost, to’ s-ar fi stins. Ce fac? Mai arunc una?

KIRIL: Mane! Nu te purta ca un cioroi!
MANE: În Las Vegas ai fost?
KIRIL: Nu.
MANE: Ăla loc.
KIRIL: Ai fost tu?
MANE: Eh, căcat!
KIRIL: Vezi, asta-i America!
MANE: E departe de aici?
KIRIL: Toate-s aproape aici.

(Se ridică. Se uită pe fereastră.)

America. Azi aici, mâine-n Las Vegas. Poimâine în pizda mă-sii. Aici nu poţi să vorbeşti de destin.
Tu-ţi faci destinul. Te pricepi sau nu te pricepi. Câştigi sau pierzi. Ai sau n-ai.
MANE: Dacă pierdem tot?
KIRIL: Destinu’...

(Se apleacă deasupra ferestrei. Desface mâinile.)

Ia uite! America! Milioane de lumini. Neoane. Sunete. Aer. Viaţă.

(Prin fereastră intră o sticlă. Îl loveşte pe Kiril în cap. Cade mort.)

MANE: Kiril?! Băi, Kiril?!

(Se apropie de el. Ia sticla. Trage cu ochiul pe fereastră.)

Futu-vă-n cur dă cioroi!

20
SCENA 10
Luna din paie

(Noapte. Parc. Un lac mic. Pe o bancă aproape de apă stau Evdokia şi Kosta. De undeva se aud
„balalăici”. Apare Mane. După el vine o orchestră. Le face semn să se oprească. Se duce către
Evdokia şi Kosta. În mână ţine o sticlă de vin.)

EVDOKIA: Ce vrei?
MANE: Să sting luna pentru tine-n seara asta.
EVDOKIA: Ţi-am zis că nu vreau să te văd.
MANE: Ai greşit. Nu cumva deranjez?
KOSTA: Deranjezi!
MANE: Cine-i maimuţoiu’ ăsta?
EVDOKIA: Nu-i treaba ta.
MANE: Zi-i să se ducă puţin să se plimbe.
EVDOKIA: Kosta e cu mine-n seara asta şi stă aici, cu mine. Ce vrei?
MANE: Să vorbim.
EVDOKIA: N-avem ce să vorbim.
MANE: N-avem ce să vorbim?
KOSTA: Băi, tu n-auzit Nu vrea să mai aibă de a face cu tine.
MANE: Kosta?
EVDOKIA: Nu fă scandal!
MANE: Unde eşti, măi, Kosta?
EVDOKIA: Nu-i Kosta de vină.
MANE: Atunci cine-i de vină?
EVDOKIA: Cine-i de vină? Cine-i de vină, întrebi? Pe tine-ntreabă-te cine-i de vină.
KOSTA: Mergem?
EVDOKIA: Cum nu ţi-e ruşine?
MANE: Mi-e ruşine. Îmi pare rău. Am greşit. Vreau să-mi cer scuze.
EVDOKIA: Ce să fac cu scuzele tale?
MANE: Vreau s-o luăm de la început.
EVDOKIA: De câte ori am luat-o de la-nceput?
KOSTA: Evdokia?
MANE: De data asta-i al’fel. Am învăţat multe chestii.
EVDOKIA: Degeaba, Mane. Nu cred un cuvânt. Nimic nu cred. Vorbe, vorbe, aceleaşi căcaturi. M-
am săturat de tine, întelegi? Numa’ eu ştiu cum m-am simţit. Nu mai vreau să trec prin chinu’ ăla.
Şi-oricum, acuma mi-e indiferent. Nu mai însemni nimic pentru mine. Cu cât te uit mai repede, cu
atât mai bine. N-o să te schimbi niciodată.
MANE: Dă-mi o şansă.
EVDOKIA: Câte şanse ţi-am dat?
KOSTA: Evdokia?
EVDOKIA: Cum ai putut?
MANE: N-am vrut să iasă aşa.
EVDOKIA: Dar cum ai vrut să iasă?
MANE: Vroiam să te duc de aici. Să te bucuri, să răzi.
EVDOKIA: Să râd? Caută pe alta, Mane. Una care să te creadă. Minte-o pe ea.
MANE: Ori tu, ori niciuna.
EVDOKIA: Ai idee cum m-am simţit? Te-ai gândit vreodată?
MANE: Dacă ţi-aş fi zis, n-ai fi fos’ de-acord.
EVDOKIA: Puteai să laşi o scrisoare, un bilet, orice.
MANE: Ştii că nu-mi plac despărţirile.
EVDOKIA: Nu-ţi plac despărţirile? Eşti nebun! Nu mai sunt o puştoaică, Mane. Nu mai am
răbdare. Tu nu te iubeşti decât pe tine. În rest urăşti totu’. Tu nu poţi să iubeşti!
MANE: Nu mă fă să te rog!
21
KOSTA: Evdokia?
EVDOKIA: S-a întâmplat, Mane. Degeaba.
MANE: Bine. Te rog.
KOSTA: Evdokia? Eu am plecat.
EVDOKIA: (către Kosta, calmă) Scuză-mă doar o clipă, Kosta. (către Mane, supărată) Ştii ce mi-a
rămas de la tine? Mi-a rămas c-am uitat să zâmbesc. Numai din cauza asta o să-mi amintesc de tine.
Da’ acuma sunt fericită. Îmi pare rău de timpul pe care l-am irosit cu tine.
MANE: Tu nu ştii prin tot ce-am trecut. Las Vegas! Am bani! Am făcut o avere. Numai pentru tine!
EVDOKIA: N-am nevoie.
MANE: Da’ ce-ai nevoie?
EVDOKIA: Să nu te mai văd. Ştii ce eşti tu? Un curvar, un beţiv şi un cartofor ordinar!
MANE: Cine-i, mă, beţiv?! Eu beţiv?
EVDOKIA: Gata, Mane! Adio şi nu mi-a părut bine că te-am văzut!
MANE: Sunt gata să fac orice!
EVDOKIA: Cât timp?
MANE: Pân’ la moarte!
EVDOKIA: Adio, Mane!
MANE: Uite! Numele tău! Din America! Făcu’ de-un cioroi! Cu chirilice!

(Îşi deschide cămăşa. Are un tatuaj. Luna începe să se întunece încet.)

EVDOKIA: Cum ai putut?

MANE: Fac orice!
EVDOKIA: Degeaba, Mane. E prea târziu. Nu mai simt nimic pentru tine. Nu mai ţin la tine. Nu te
mai iubesc. Cum să-ţi explic?
MANE: O să-ţi pară rău.
EVDOKIA: Niciodată.
MANE: Când n-o să mai fiu.
EVDOKIA: Adio, Mane. Kosta? (Pleacă)
MANE: Să nu-mi zici dup-aia că io-s de vină! (către muzicieni) Cântaţi-o p-aia a mea.

(Muzicienii cântă. Mane intră în lac încetul cu încetul. Fără oprire se scufundă în adâncuri.
Evdokia se opreşte. Se uită la lună. Este întunecată în întregime.)

EVDOKIA: A stins-o! A stins luna pentru mine!

KOSTA: Ce-a stins?
EVDOKIA: A zis c-o să stingă luna pentru mine. (Se întoarce la mal. Mane dispare sub apa încetul
cu încetul.) MANE! MANE!!!
KOSTA: E o eclipsă! Ştia! M-auzi?
EVDOKIA: Nu-l văd! N-apare! S-a-necat! S-a-necat pentru mine!
KOSTA: Cretin!

(Mane nu apare. Muzicienii se opresc. Toţi privesc suprafaţa calmă a lacului. Luna începe să
apară.)

EVDOKIA: (intră în lac alergând) MANE !!!

22
SCENA 11
Butoiul cu pulbere sau Chimie organică

(Noapte. Dimitria şi Anghele. Dimitria ţine un măr verde în mână.)

ANGHELE: Ce mai faci, nene Dimitria?

DIMITRIA: Slavă Domnului, bine.
ANGHELE: Mă mai ţii minte?
DIMITRIA: (se uită unul la celălalt) Să-ţi zică ceva nenea Dimitria… (Pauză) Nu mai ţin minte
nimic. Am visat ceva. Da’ am uitat când m-am trezit. Eram transpirat leoarcă. Mi-aduc aminte
numai că vroiam să muşc dintr-un măr. Da’ s-a stricat înainte să-l bag în gură. Şi-am ştiut că asta e.
Că s-a zis cu mine. Gata. Da’ nu-mi aduc aminte nimic. Cică ’nainte să mori toată viaţa-ţi trece prin
faţa ochilor. Mie nu mi-a trecut nimic. Gol. N-are nimic. Totu-i degeaba. La fel ca la-nceput. Da’ ce
era la-nceput? Prostie? Sfârşit. Bătrâneţe? (Pauză) Şi oameni tineri se duc. Îi ia Dumnezeu la el…
Să-ţi zică ceva nenea Dimitria… (Pauză) Vroiam să-ţi zic ceva, da’ am uitat ce.
(Ia mărul, încearcă să-l muşte. Moare. Anghele îi închide ochii. Ia mărul.)

SFÂRŞIT

23