EDUCAȚIE TIMPURIE
1
Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale
Motto:
"Omul este un om intreg numai atunci cand se joaca" (Fr. Schiller)
Introducere în tematică
Jocul pentru copii reprezintă o activitate serioasă, căci jocul nu este doar o simplă distracţie, ci prin joc copilul încearcă
fie transpunerea, fie transformarea lumii ce-l înconjoară. De aceea, de cele mai multe ori când întrerupi jocul copilului,
acesta va reacţiona la fel ca un adult care este deranjat de la o muncă deosebit de importantă. Jocul oferă copilului
prilejuri de a trăi experienţe personale memorabile, descoperind lumea şi viaţa într-un mod plăcut şi atractiv.
La vârsta preșcolară, jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, nevoia generată de trebuințe,
dorințe, tendințe specifice acestui nivel de dezvoltare psihologică.
Prin joc se manifestă, se exteriorizează întreaga viață psihică a copilului, se exprimă cunoștințele, emoțiile, dorințele.
Jocul – una dintre modalitățile prin care copilul caută să cunoască realitatea înconjurătoare (H. Wallon consideră jocul o
activitate de pre-învățare).
Jocul – principala modalitate de formare și dezvoltare a capacităților psihice ale copilului.
2
Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale
Conceptul de „joc” are o varietate de semnificaţii de unde rezultă şi complexitatea rolului acestuia pentru formarea
comportamentului uman.
Poate numi o activitate cu caracter constructiv, distractiv, plăcut, sau dimpotrivă, poate denumi un ansamblu de
atitudini.
De exemplu: „a juca şah”, „joc didactic”, „a se juca de-a şcoala”, „a se juca cu munca”, cu viaţa, joc de hazard, joc de cărţi, joc
de scenă.
Jocul condiţionează decizii vieţii personale a copilului. Ceea ce jocul conferă copilului la momentul potrivit, rămâne o
achiziţie preţioasă pentru toată viaţa. Activitatea ludică dă specificitate personalităţii, angajând copilul cu resursele
sale, propulsându-1 într-o nouă etapă evolutivă, îi stimulează dezvoltarea precum şi efortul său de perfecţionare.
Jocul favorizează apariţia şi dezvoltarea altor activităţi: învăţarea şi munca. Implicându-se în joc copiii acţionează cu
plăcere ne mai privind sarcina de învăţare ca fiind impusă şi greu de rezolvat.
În ontogeneză transformările jocului vizează: schimbarea funcţiei jocului în raport cu etapele de vârstă. Funcţia de
reflectare şi funcţia distractivă sunt în grade diferite la copil şi la adult, funcţia motrică se schimbă cu înaintarea în
vârstă, iar funcţia formativă scade odată cu depăşirea copilăriei.
3
Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale
Jocul
Jocul se dezvoltă continuu şi implicit dezvoltă personalitatea copilului prin crearea şi rezolvarea progresivă a unor
diverse feluri de contradicţii cu rol de factori:
•Contradicţia dintre nivelul deprinderilor şi dorinţa copilului de a stăpâni, de a utiliza obiectele conform destinaţiei lor;
•Dintre tendinţa copilului către o viaţă care să reproducă viaţa adulţilor şi posibilităţile lui limitate;
•Dintre aspiraţiile şi posibilităţile lui de a le împlini;
•Dintre libertatea de acţiune a copilului şi necesitatea de a se conforma cu regulile jocului;
•Dintre imitaţie - creativitate (acomodarea eu-lui la realitate sau asimilarea realităţii la eu)
•Intre planul real şi cel fictiv (jocul stimulează procesul imaginaţiei, obligându-1 pe copil să apeleze la imaginaţie, fără a
fi un efect al acesteia), între elementul de învăţare, de asimilare prin joc şi jocul propriu-zis. între planul concret al
jocului şi cel mintal , considerând jocul şi o formă de trecere de la acţiuni exterioare la acţiuni interioare.
Astfel, evoluţia activităţii ludice la preşcolari constă în diversificarea formelor de joc şi modificarea structurii jocului, în
sensul apariţiei unor noi elemente (subiectul, rolul, regulile), de la acţiuni disparate / închegate la acţiuni ce reflectă o
semnificaţie socială, de la atitudinea de identificare a planurilor real - imaginar la apariţia conştiinţei situaţiei de joc.
4
Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale
Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de mişcare şi de acţiune a copilului, intrucât:
In joc, copiii născocesc, modifică realitatea, ca urmare îşi vor dezvolta capacitatea de inventivitate.
Incercând să reţină regulile unui joc, copiii îşi amplifică posibilităţile memoriei;
Conformându-se acţiunii regulilor jocului și respectându-le, copiii se dezvoltă sub raportul activităţii voluntare, îşi
formează însuşirile voinţei; răbdare, perseverenţa, stăpânirea de sine.
In joc sunt modelate însuşirile şi trăsăturile de personalitate: respectul faţă de alţii, responsabilitatea, cinstea, curajul,
corectitudinea sau, poate, opusul lor.
Jocul stimulează creşterea capacităţii de a trăi din plin, cu pasiune, fiecare moment, organizând tensiunea proprie
acţiunilor cu finalitate realizată, având funcţia de o mare şi complexă „ şcoală a vieţii ”.
! De aceea, prin efectele produse, jocul este considerat ca reprezentând tipul fundamental de activitate al copilului
preşcolar.
5
Structura acțiunii educationale Psihopedagogia jocului
Din perspectivă psihopedagogică, literatura de specialitate punctează o serie de caracteristici ale jocului:
caracterul universal și permanent (jocul este prezent în realitatea și viața omului indiferent de vârstă, regiune
georgrafică, etapă istorică pe care o traversează societatea);
caracterul polivalent: pentru copil el este în același timp muncă, artă, fantezie; jocul reunește o varietate de
semnificații datărită caracterului său constructiv, distractiv, plăcut;
caracterul complex: jocul e o activitate determinantă pentru formarea și dezvoltarea personalității umane;
Constituie o modalitate de investigație și cunoaștere a lumii reale, o pre-învățare (L. S. Vâgotski; J. Piaget, Berlyne, H.
Wallon);
Reprezintă spațiul de satisfacere a dorinței firești de manifestare și independență (S. Freud);
mijloc de comunicare (G. Bateson); mijloc de formare a eului (J. Chateau); mijloc de realizare de sine- copilul își
antrenează toate posibilitățile fizice, intelectuale, afective (E. Claparede).
6
Structura acțiunii educationale Psihopedagogia jocului
“Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi în consecinţă poate să acţioneze. A ne întreba
de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile sale”,
afirma Eduard Clapared - Psihologia copilului şi pedagogia experimentală.
Ed. Claparede considera că în ceea ce privește jocul putem delimita o funcție principală și o serie de funcții secundare.
oFuncția principală a jocului = de a permite individului să-și realizeze eul, să-și manifeste personalitatea;
oFuncțiile secundare ale jocului :
- înlătură plictiseala pricinuită de lipsa de acțiune;
- este un element odihnitor ;
- este un agent de manifestare socială
- este un agent de transmitere a ideilor, a obiceiurilor de la o generație la alta, în acest sens exercitând o funcție
educativă.
7
Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale
1 Adaptativă Se manifestă prin asimilarea realităţii fizice şi sociale şi prin acomodarea eu-lui la
realitate. In joc copilul preşcolar transpune impresii dobândite în mediul extern, fizic şi
social, reuşind astfel să interiorizeze realitatea şi să se adapteze la un nivel primar
cerinţelor acesteia.
2 Formativă Cunoaşterea prin experienţa directă, pe care o asiguraă jocul, presupune implicarea
calităţilor perceptive, a abilităţilor de reacţie, a capacităţilor de raţionare, şi a
posibilităţilor de comunicare, ce sunt exersate şi îmbogăţite în plan cantitativ şi calitativ.
Jucându-se cu diferite obiecte, materiale, în special cu jucării, se dezvoltă senzaţiile şi
percepţiile vitale, tactil-kinestezice, auditive. Copii vor percepe mai bine forma, culoarea,
mărimea, greutatea, distanţa, etc.
3 Informativă Prin intermediul jocului, preşcolarul/şcolarul mic achiziţionează informaţii, noţiuni,
concepte necesare înţelegerii lumii reale.
Investigând realităţi fizice diverse, copilul manipulează, ordonează, clasifică, măsoară, se
familiarizează cu proprietăţile diverselor lucruri. In acelaşi timp el dobândeşte cunoştinţe
despre greutate duritate, înălţime, familii de obiecte.
8
Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale
4 De socializare Presupune exersarea prin joc şi asimilarea în plan comportamental a exigenţelor vieţii
sociale.
Jocul oferă preşcolarilor / şcolarilor ocazii numeroase de explorare a unor concepte
precum cel de libertate, implicat în multe din activităţile ludice. Un aspect important al
socializării prin joc este tendinţa preşcolarului / şcolarului de a-şi apăra şi afirma
individualitatea, alături de nevoia de a se integra social.
5 De relevare a Transpune în joc trăiri, sentimente, intenţii neîmplinite în real, atitudini.
psihicului Activitatea psihică a preşcolarilor se caracterizează printr-o pronunţată emotivitate:
percepţia, memoria, atenţia sunt orientate încă spre aspectul exterior, atractiv, al
lucrurilor.
Sub aspect psihic, pentru şcolar / preşcolar, jocul are o importanţă deosebită: “îl
pregăteşte pentru viitor, satisfacându-i nevoi prezente”.
(Sursa: A.Glava, C. Glava, 2002).
9
Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale
J. Piaget defineşte jocul drept a activitate prin care copilul se dezvoltă în conformitate cu etapele formării sale
intelectuale, iar aceste etape sunt marcate prin trei tipuri succesive de “structuri mintale”:
• scheme senzorio-motrice,
• scheme simbolice, forme noţionale (socializate ale gândirii).
•reguli.
Ca atare, clasificarea jocurilor – in accepțiunea lui Jean Piaget cuprinde:
I. Jocuri exercițiu
I.1 Jocuri senzorio-motorii sau de mânuire (de manipulare)
- jocuri- exercițiu simple (facilitează însușirea unei conduite ludice: copilul se trage, se târăște, manevrează butoane etc.)
- jocuri de combinație (fără scop)- caracterizate prin faptul că în cadrul acestora copiii recurg la dezmembrarea și
reconstruirea unor obiecte mai mult sau mai puțin funcționale împinși de curiozitate;
- jocuri de combinație de acțiuni și obiecte cu scop (se caracterizează prin plăcerea acțiunii și prin dorința de manifestare
activă); se pot transforma în jocuri simbolice sau în jocuri cu reguli și duc la formarea de mișcări utile în adaptarea la
viața cotidiană.
I.2 Jocuri de exersare a gândirii (anagramări, discuții spirituale realizate în forma ludică; întrebări de genul: ce e asta?
De ce ? Exersare în plan intelectual, fabulație.
10
Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale
III. Jocuri cu reguli (se dezvoltă plenar la sfârșitul preșcolarității și în perioada de școlaritate mică)
•jocuri cu reguli spontane sau jocuri cu reguli transmise de la o generație la alta;
•jocuri senzoriale (cu mingea, cu bile) sau jocuri intelectuale (cu cărți, cu jetoane)
•jocuri simple sau jocuri complexe.
11
Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale
Dezvoltarea psihică poate fi stimulată prin diferite jocuri didactice, clasificate după J. Moyles (apud A. Glava și C. Glava,
2002) în următoarele categorii:
12
Jocul psihomotor Jocuri de construcție/ dezasamblare
(vizează dezvoltarea Jocuri de manipulare/ coordonare
motricității generale) Jocuri de stimulare senzorială: de discriminare cromatică, muzicale;
Jocuri de mișcare creativă (dansul);
Jocuri de cățărare, escaladare.
Jocul de stimulare Jocuri lingvistice: de comunicare, gramaticale, de exersare a ascultării de
intelectuală cuvinte;
Jocuri de cunoaștere a mediului: de explorare, investigație, rezolvare de
probleme;
Jocuri logico- matematice: cu numere și numărare, de comparare, de analiză,
descriere, clasificare, perspicacitate;
Jocuri de creativitate: de imagerie mintală, de reprezentare estetică
Jocul de dezvoltare socio- Jocul de dezvoltare socio- emoțională
emoțională Jocuri de comunicare, de cooperare;
Jocuri de autocontrol: de imobilitate, de tăcere;
Jocuri de empatie: interpretarea unor povești, redarea unui personaj, imitație;
Jocuri de prezentare de sine;
Jocuri terapeutice.
13
Proiectarea jocului didactic
Structura acțiunii educationale
1 Scopul didactic = este dat de finalitatea instructiv- formativă pe care o urmărește cadrul didactic.
Scopul trebuie formulat făcându-se referire directă la obiectivele specifice ariei de
conținut în care se înscrie conținutul jocului.
2 Sarcina didactică = reprezintă problema de gândire și /sau de acțiune pusă în fața copilului: a compara, a
a jocului descrie, a ghici, a indica, a măsura, a parcurge un traseu). S
arcina didactică se regăsește în formularea cerinței jocului și trebuie indicată clar, în
termeni operaționali.
Dacă la vârstele mici sarcina didactică cuprinde un singur aspect de conținut sau un
singur element de acțiune, la vârstele mai mari poate fi mai cuprinzătoare, indicând
acțiuni complexe, pentru îndeplinirea cărora copiii să fie puși în situația de a decide o
strategie de rezolvare.
Sarcina jocului trebuie astfel formulată astfel încât să antreneze întreaga personalitate a
copilului (nu doar posibilitățile intelectuale ci și cele afectiv-emoționale) iar acest
lucru se face prin preocuparea cadrului didactic de a spori și de a păstra caracterul
ludic al activității.
3 Elementele de joc = trebuie să fie prezente nu doar ca momente de relaxare sau de recompensă finală
(aplauze, festivitate de premiere) ci ca mijloc de rezolvare a sarcinii de joc: întrecere,
momente de tensiune, momente de decizie etc.
14
4 Conținutul jocului = este alcătuit din ansamblul cunoștințelor și capacităților dobândite în diverse activități
instructiv- formative, care sunt activate în funcție de sarcina jocului ce presupune:
reactualizarea, completarea, aplicarea lor practică. Cadrul didactic nu trebuie să solicite
copiii în cadrul jocului doar în activități de recunoaștere sau de reproducere a informației
achiziționate ci și în activități de reorganizare a cunoștințelor pentru sarcini de tip
rezolvare de probleme sau cu caracter aplicativ.
Ritmurile diferite de dezvoltare ale copiilor fac necesară introducerea de sarcini
diferențiate, chiar dacă avem de-a face cu un conținut identic.
Pentru ca cerința jocului să motiveze și să susțină desfășurarea acțiunii este necesar să
echilibrăm gradul de complexitate al sarcinii jocului cu nivelul de dezvoltare psihofizică a
copiilor.
5 Regulile jocului =trebuie formulate astfel încât ele să poată fi aplicate la conținutul întregului joc și să fie
respectate de toți participanții la joc, chiar dacă sarcinile acestora sunt diferențiate.
Regulile jocului trebuie să vizeze asigurarea unui comportament corect și disciplinat pe
parcursul activității, dar au și rolul de a descrie cadrul de rezolvare a sarcinii jocului, de
aceea ele trebuie să restricționeze comportamentul copiilor astel încât să asigure totuși
caracterul incitant al jocului.
6 Materialul de joc =trebuie gândit și elaborat în vederea îndeplinirii sarcinii jocului (jetoane, jucării, fișe,
echipamente etc.), trebuie să fie adecvate particularităților de vârstă și individuale ale
copiilor.
În același timp ele trebuie să fie diferite de materialele folosite în activitățile de învățare
comune.
15
Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale
16
Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale
17
Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale
18
Psihopedagogia jocului
Jocul didactic matematic - ca formă de activitate accentuează rolul formativ al activităţilor matematice prin:
•exersarea operaţiilor gândirii (analiză, sinteză, comparaţie, clasificarea, ordonarea, abstractizarea, generalizarea,
concretizarea); dezvoltarea spiritului de iniţiativă, de independenţă, dar şi de echipă;
• formarea unor deprinderi de lucru corect şi rapid; însuşirea conştientă, temeinică, într-o formă accesibilă, plăcută şi
rapidă, a cunoştinţelor matematice.
•Ca formă de activitate, jocul didactic matematic este specific pentru vârstele mici.
19
Psihopedagogia jocului
20
Psihopedagogia jocului
Cadrul didactic trebuie permanent să întreţină şi să stimuleze interesul pentru activitate, introducând elemente cu
caracter ludic. In acest mod exerciţiul devine dinamic, precis, corect, atractiv şi stimulează participarea la activitate a
copiilor.
•Chiar dacă porneşte de la o sarcină euristică, educatoarea poate transforma intenţia de joc în acţiune propriu-zisă de
învăţare şi motivează participarea activă a copiilor prin elementele sale specifice: competiţia, manipularea, surpriza,
aşteptarea.
! Orice exerciţiu sau problemă matematică poate deveni joc didactic dacă:
1.realizează un scop şi o sarcină didactică din punct de vedere matematic;
2.foloseşte elementele de joc în vederea realizării sarcinii;
3.foloseşte un conţinut matematic accesibil şi atractiv,
4.utilizează reguli de joc cunoscute anticipat şi respectate de copii.
21
Psihopedagogia jocului
Exerciţiile-joc sau jocurile didactice pot avea multiple variante. Acestea servesc de obicei efectuării în diferite forme a
exerciţiilor atât de necesare consolidării unor cunoştinţe (pe plan cognitiv) sau al formării unor deprinderi, ori
dezvoltarea unor laturi ale personalităţii (pe plan formativ).Variantele pot cuprinde sarcini asemănătoare dar prezente
în formă diferită sau mărind gradul de dificultate în funcţie de vârstă sau nivel de cunoştinţe.
Jocurile pot fi clasificate în funcţie de scopul şi sarcina didactică sau în funcţie de aportul lor formativ;
•In funcţie de scopul şi sarcina didactică ele pot fi împărţite:
• După momentul în care se folosesc în cadrul activităţii:
• jocuri didactice matematice ca lecţii de sine stătătoare;
• jocuri didactice matematice ca momente propriu-zise ale activităţii
• jocuri didactice matematice în completarea activităţii, intercalate pe parcursul activităţii sau în final.
• După conţinutul de însuşit:
• jocuri matematice pentru aprofundarea însuşirii cunoştinţelor specifice unui capitol sau grup de lecţii;
• jocuri didactice specifice unei vârste sau grupe.
22
Psihopedagogia jocului
• In funcţie de aportul lor formativ, jocurile pot fi clasificate ţinând cont de acea operaţie sau însuşire a gândirii căreia
sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură:
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de analiză;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua comparaţii;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii copiilor de a face abstractizări şi generalizări;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacităţii;
23
Psihopedagogia jocului
• In funcţie de aportul lor formativ, jocurile pot fi clasificate ţinând cont de acea operaţie sau însuşire a gândirii căreia
sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură:
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de analiză;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua comparaţii;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii copiilor de a face abstractizări şi generalizări;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacităţii;
24
Psihopedagogia jocului
In funcţie de conţinutul noţional prevăzut pentru activităţile matematice în grădiniţă, organizate sub formă de joc,
considerăm următoarea clasificare a jocurilor didactice:
• jocuri didactice de formare de mulţimi;
• jocuri logico-matematice (de exersare a operaţiilor cu mulţimi);
• jocuri didactice de numeraţie.
•Clasificarea are ca punct de plecare observaţiile lui Piaget asupra structurilor genetice în funcţie de care evoluează
jocul: exerciţiul, simbolul şi regula, adaptate etapelor de formare a reprezentărilor matematice.
25
Psihopedagogia jocului
Jocurile didactice matematice de formare de mulţimi au aceeaşi structură generală, dar sarcina de învăţare implică
exerciţii de: imitare, grupare, separare şi triere, clasificare şi care vor conduce la dobândirea abilităţilor de
identificare, triere, selectare şi formare de mulţimi.
Jocurile logico-matematice sunt jocuri didactice matematice care introduc, în verbalizare, conectorii şi operaţiile
logice şi urmăresc formarea abilităţilor pentru elaborarea judecăţilor de valoare şi de exprimare a unităţilor logice.
Jocurile logico-matematice oferă posibilitatea familiarizării copiilor cu operaţiile cu mulţimi. Orice noţiune abstractă,
inclusiv noţiunea de mulţime, devine mai accesibilă, poate fi însuşită conştient dacă este inclusă în jocul logico-
matematic, deoarece el oferă un cadru afectiv-motivaţional adecvat.
Spre exemplificare:
1.In jocul didactic ”Caută vecinii”, scopul didactic este consolidarea deprinderilor de comparare a unor numere, iar
sarcina didactică: să găsească numărul mai mare sau mai mic cu o unitate decât numărul dat.
2.In jocul ”Cine urcă scara mai repede?” scopul didactic este consolidarea deprinderilor de calcul cu cele patru operaţii,
iar sarcina didactică efectuarea unor exerciţii de adunare, scădere, înmulţire şi împărţire.
3.La jocul didactic ”Găseşte locul potrivit” scopul didactic este formarea deprinderilor de a efectua operaţii cu mulţimi,
iar sarcina didactică este să formeze mulţimi după unul sau două criterii. Când copiii nu reuşesc să rezolve jocul propus,
se verifică dacă nu s-a structurat vreo greşeală, dacă ei au noţiunile necesare pentru rezolvarea lui, dacă gradul de
dificultate nu este prea ridicat.
4.Desfăşurarea jocului logic după un traseu metodic (sarcini de învățare prin joc):” Pune în cercul roşu mulţimea pieselor
roşii”; ”Pune în cercul albastru mulţimea pătratelor”.
In elaborarea formei materializate a acţiunii, copiii vor face probabil greşeli, dar educatoarea va interveni cu întrebări de tipul:
Sunt toate piesele roşii în cercul roşu? Sunt toate pătratele în cercul albastru?
Intrebările nu trebuie să ofere soluţii, ci să-l conducă pe copil în descoperirea greşelilor (eventuale) sau să-i ofere
confirmări privind corectitudinea rezolvării sarcinii. In rezolvarea sarcinii, copilul face apel la abilităţile însuşite
anterior - identificare, sortare, triere, grupare în raport cu un criteriu. El obţine pe baza operaţiilor efectuate mulţimea
pătratelor roşii, despre care perceperea directă nu i-ar fi furnizat informaţii suficiente.Intrebările suplimentare puse de
educatoare au şi rolul de orientare în sarcină.
27
Psihopedagogia jocului
28
Psihopedagogia jocului
Copiii vor forma mulţimile din elementele primite în coşuleţ, aşezându-le pe masă, apoi le vor pune în corespondenţă, verbalizând în
final.
29
Psihopedagogia jocului
• Activităţile de comparare de mulţimi şi punere în corespondenţă se pot desfăşura după două obiective: stabilirea
echivalenţei a două mulţimi de obiecte prin realizarea corespondenţei element cu element; construirea unei mulţimi
echivalentă cu o mulţime dată.
• Perioada preoperatorie din grădiniţă este caracterizată de: utilizarea exerciţiului cu material individual şi a jocului
didactic ca metodă sau ca formă de organizare a activităţii; învăţarea prin acţiune şi verbalizarea acţiunilor;
utilizarea materialelor didactice individuale şi a unor tehnici de comunicare specifice grădiniţei.
30
Psihopedagogia jocului
Pentru a ajunge la formarea conceptului de număr este necesară o perioadă pregătitoare în care copilul
desfăşoară activităţi de:
compunere a numerelor;
punere în corespondenţă a elementelor a două sau mai multe mulţimi;
comparare a numărului de elemente a două sau mai multe mulţimi;
formare de mulţimi după două sau mai multe criterii;
numărare şi numire a numărului de elemente a unor mulţimi date;
asociere a numărului la cantitate;
asociere a cantităţii la număr;
utilizare a simbolurilor pentru caracterizarea numerică a unor mulţimi.
•Copiii construiesc mulţimi care au tot atâtea elemente, mulţimi echivalente cu o mulţime dată, stabilesc corespondenţe
element cu element, rolul acestor activităţi fiind acela de a dezvolta la copiii înţelegerea noţiunii de număr ca o clasă de
echivalenţă a mulţimilor finite echipotente cu o mulţime dată.
31
Psihopedagogia jocului
Caracterul stadial al dezvoltării intelectuale (după Piaget) relaţionat cu specificul învăţării la această vârstă - acţional,
iconic şi simbolic (după Bruner) conduc la formarea reprezentărilor despre număr şi permit trecerea de la gândirea
operatorie concretă la cea abstractă, chiar dacă nu se poate încă renunţa la reprezentări materializate, obiectuale. Din
aceste considerente, însuşirea conştientă a noţiunii de număr se fundamentează pe:
• înţelegerea numărului ca proprietate cardinală a mulţimilor echivalente (a mulţimilor cu acelaşi număr de elemente);
• înţelegerea proprietăţii cardinale, a poziţiei numărului în şirul numeric;
• înţelegerea proprietăţii ordinale a numărului;
• cunoaşterea şi utilizarea în scris şi verbal a simbolurilor grafice specifice - cifrele.
32
Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale
35
Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale
Rețineți!
Atunci când copilul nu vrea sau nu poate să se joace, e un semn că cel mic are o suferinţă afectivă importantă, este trist,
deprimat, nu îi mai face plăcere nimic.
Jocul este ca un loc de muncă pentru copii, dar ei nu doresc niciodată o zi liberă decât dacă ceva nu e în regulă.
Prin joc ne putem apropia de copiii noştri şi putem restabili legătura după ce o perioadă am pierdut apropierea. Putem
crea o bază de ataşament solidă, le putem umple sufletul cu afecţiune şi încredere în noi şi în viaţă!
36
Pedagogia învățământului primar și preșcolar…
Work in progress…!
37