UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” din București

Facultatea de Științe ale Educației

EDUCAȚIE TIMPURIE

1
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

Motto:
"Omul este un om intreg numai atunci cand se joaca" (Fr. Schiller)
Introducere în tematică
Jocul pentru copii reprezintă o activitate serioasă, căci jocul nu este doar o simplă distracţie, ci prin joc copilul încearcă
fie transpunerea, fie transformarea lumii ce-l înconjoară. De aceea, de cele mai multe ori când întrerupi jocul copilului,
acesta va reacţiona la fel ca un adult care este deranjat de la o muncă deosebit de importantă. Jocul oferă copilului
prilejuri de a trăi experienţe personale memorabile, descoperind lumea şi viaţa într-un mod plăcut şi atractiv.

La vârsta preșcolară, jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, nevoia generată de trebuințe,
dorințe, tendințe specifice acestui nivel de dezvoltare psihologică.
Prin joc se manifestă, se exteriorizează întreaga viață psihică a copilului, se exprimă cunoștințele, emoțiile, dorințele.
Jocul – una dintre modalitățile prin care copilul caută să cunoască realitatea înconjurătoare (H. Wallon consideră jocul o
activitate de pre-învățare).
Jocul – principala modalitate de formare și dezvoltare a capacităților psihice ale copilului.

2
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

Conceptul de „joc” are o varietate de semnificaţii de unde rezultă şi complexitatea rolului acestuia pentru formarea
comportamentului uman.
Poate numi o activitate cu caracter constructiv, distractiv, plăcut, sau dimpotrivă, poate denumi un ansamblu de
atitudini.
De exemplu: „a juca şah”, „joc didactic”, „a se juca de-a şcoala”, „a se juca cu munca”, cu viaţa, joc de hazard, joc de cărţi, joc
de scenă.

Jocul condiţionează decizii vieţii personale a copilului. Ceea ce jocul conferă copilului la momentul potrivit, rămâne o
achiziţie preţioasă pentru toată viaţa. Activitatea ludică dă specificitate personalităţii, angajând copilul cu resursele
sale, propulsându-1 într-o nouă etapă evolutivă, îi stimulează dezvoltarea precum şi efortul său de perfecţionare.
Jocul favorizează apariţia şi dezvoltarea altor activităţi: învăţarea şi munca. Implicându-se în joc copiii acţionează cu
plăcere ne mai privind sarcina de învăţare ca fiind impusă şi greu de rezolvat.
În ontogeneză transformările jocului vizează: schimbarea funcţiei jocului în raport cu etapele de vârstă. Funcţia de
reflectare şi funcţia distractivă sunt în grade diferite la copil şi la adult, funcţia motrică se schimbă cu înaintarea în
vârstă, iar funcţia formativă scade odată cu depăşirea copilăriei.

3
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

Jocul
Jocul se dezvoltă continuu şi implicit dezvoltă personalitatea copilului prin crearea şi rezolvarea progresivă a unor
diverse feluri de contradicţii cu rol de factori:
•Contradicţia dintre nivelul deprinderilor şi dorinţa copilului de a stăpâni, de a utiliza obiectele conform destinaţiei lor;
•Dintre tendinţa copilului către o viaţă care să reproducă viaţa adulţilor şi posibilităţile lui limitate;
•Dintre aspiraţiile şi posibilităţile lui de a le împlini;
•Dintre libertatea de acţiune a copilului şi necesitatea de a se conforma cu regulile jocului;
•Dintre imitaţie - creativitate (acomodarea eu-lui la realitate sau asimilarea realităţii la eu)
•Intre planul real şi cel fictiv (jocul stimulează procesul imaginaţiei, obligându-1 pe copil să apeleze la imaginaţie, fără a
fi un efect al acesteia), între elementul de învăţare, de asimilare prin joc şi jocul propriu-zis. între planul concret al
jocului şi cel mintal , considerând jocul şi o formă de trecere de la acţiuni exterioare la acţiuni interioare.

Astfel, evoluţia activităţii ludice la preşcolari constă în diversificarea formelor de joc şi modificarea structurii jocului, în
sensul apariţiei unor noi elemente (subiectul, rolul, regulile), de la acţiuni disparate / închegate la acţiuni ce reflectă o
semnificaţie socială, de la atitudinea de identificare a planurilor real - imaginar la apariţia conştiinţei situaţiei de joc.

4
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

La vârsta preşcolară jocul are o dublă semnificaţie:

este cadrul în care se manifestă întreaga viaţă spirituală a acestuia satisfăcându-şi dorinţele şi eliberându-se
tensional,
pe de altă parte este principalul instrument (mijloc, formă de organizare, metodă şi procedeu) de formare şi
dezvoltare a capacităţilor psihice ale copilului.

Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de mişcare şi de acţiune a copilului, intrucât:
In joc, copiii născocesc, modifică realitatea, ca urmare îşi vor dezvolta capacitatea de inventivitate.
 Incercând să reţină regulile unui joc, copiii îşi amplifică posibilităţile memoriei;
 Conformându-se acţiunii regulilor jocului și respectându-le, copiii se dezvoltă sub raportul activităţii voluntare, îşi
formează însuşirile voinţei; răbdare, perseverenţa, stăpânirea de sine.
In joc sunt modelate însuşirile şi trăsăturile de personalitate: respectul faţă de alţii, responsabilitatea, cinstea, curajul,
corectitudinea sau, poate, opusul lor.
 Jocul stimulează creşterea capacităţii de a trăi din plin, cu pasiune, fiecare moment, organizând tensiunea proprie
acţiunilor cu finalitate realizată, având funcţia de o mare şi complexă „ şcoală a vieţii ”.
! De aceea, prin efectele produse, jocul este considerat ca reprezentând tipul fundamental de activitate al copilului
preşcolar.

5
Structura acțiunii educationale Psihopedagogia jocului

Din perspectivă psihopedagogică, literatura de specialitate punctează o serie de caracteristici ale jocului:
caracterul universal și permanent (jocul este prezent în realitatea și viața omului indiferent de vârstă, regiune
georgrafică, etapă istorică pe care o traversează societatea);
caracterul polivalent: pentru copil el este în același timp muncă, artă, fantezie; jocul reunește o varietate de
semnificații datărită caracterului său constructiv, distractiv, plăcut;
caracterul complex: jocul e o activitate determinantă pentru formarea și dezvoltarea personalității umane;
Constituie o modalitate de investigație și cunoaștere a lumii reale, o pre-învățare (L. S. Vâgotski; J. Piaget, Berlyne, H.
Wallon);
Reprezintă spațiul de satisfacere a dorinței firești de manifestare și independență (S. Freud);
mijloc de comunicare (G. Bateson); mijloc de formare a eului (J. Chateau); mijloc de realizare de sine- copilul își
antrenează toate posibilitățile fizice, intelectuale, afective (E. Claparede).

6
Structura acțiunii educationale Psihopedagogia jocului

“Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi în consecinţă poate să acţioneze. A ne întreba
de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile sale”,
afirma Eduard Clapared - Psihologia copilului şi pedagogia experimentală.

Ed. Claparede considera că în ceea ce privește jocul putem delimita o funcție principală și o serie de funcții secundare.
oFuncția principală a jocului = de a permite individului să-și realizeze eul, să-și manifeste personalitatea;
oFuncțiile secundare ale jocului :
- înlătură plictiseala pricinuită de lipsa de acțiune;
- este un element odihnitor ;
- este un agent de manifestare socială
- este un agent de transmitere a ideilor, a obiceiurilor de la o generație la alta, în acest sens exercitând o funcție
educativă.

7
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

Din perspectivă pedagogică:

Nr. crt. Functiile Detaliere

jocului

1 Adaptativă Se manifestă prin asimilarea realităţii fizice şi sociale şi prin acomodarea eu-lui la
realitate. In joc copilul preşcolar transpune impresii dobândite în mediul extern, fizic şi
social, reuşind astfel să interiorizeze realitatea şi să se adapteze la un nivel primar
cerinţelor acesteia.
2 Formativă Cunoaşterea prin experienţa directă, pe care o asiguraă jocul, presupune implicarea
calităţilor perceptive, a abilităţilor de reacţie, a capacităţilor de raţionare, şi a
posibilităţilor de comunicare, ce sunt exersate şi îmbogăţite în plan cantitativ şi calitativ.
Jucându-se cu diferite obiecte, materiale, în special cu jucării, se dezvoltă senzaţiile şi
percepţiile vitale, tactil-kinestezice, auditive. Copii vor percepe mai bine forma, culoarea,
mărimea, greutatea, distanţa, etc.
3 Informativă Prin intermediul jocului, preşcolarul/şcolarul mic achiziţionează informaţii, noţiuni,
concepte necesare înţelegerii lumii reale.
Investigând realităţi fizice diverse, copilul manipulează, ordonează, clasifică, măsoară, se
familiarizează cu proprietăţile diverselor lucruri. In acelaşi timp el dobândeşte cunoştinţe
despre greutate duritate, înălţime, familii de obiecte.
8
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

Din perspectivă pedagogică:

Nr. crt. Functiile Detaliere

jocului

4 De socializare Presupune exersarea prin joc şi asimilarea în plan comportamental a exigenţelor vieţii
sociale.
Jocul oferă preşcolarilor / şcolarilor ocazii numeroase de explorare a unor concepte
precum cel de libertate, implicat în multe din activităţile ludice. Un aspect important al
socializării prin joc este tendinţa preşcolarului / şcolarului de a-şi apăra şi afirma
individualitatea, alături de nevoia de a se integra social.
5 De relevare a Transpune în joc trăiri, sentimente, intenţii neîmplinite în real, atitudini.
psihicului Activitatea psihică a preşcolarilor se caracterizează printr-o pronunţată emotivitate:
percepţia, memoria, atenţia sunt orientate încă spre aspectul exterior, atractiv, al
lucrurilor.
Sub aspect psihic, pentru şcolar / preşcolar, jocul are o importanţă deosebită: “îl
pregăteşte pentru viitor, satisfacându-i nevoi prezente”.
(Sursa: A.Glava, C. Glava, 2002).

9
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

J. Piaget defineşte jocul drept a activitate prin care copilul se dezvoltă în conformitate cu etapele formării sale
intelectuale, iar aceste etape sunt marcate prin trei tipuri succesive de “structuri mintale”:
• scheme senzorio-motrice,
• scheme simbolice, forme noţionale (socializate ale gândirii).
•reguli.
Ca atare, clasificarea jocurilor – in accepțiunea lui Jean Piaget cuprinde:
I. Jocuri exercițiu
I.1 Jocuri senzorio-motorii sau de mânuire (de manipulare)
- jocuri- exercițiu simple (facilitează însușirea unei conduite ludice: copilul se trage, se târăște, manevrează butoane etc.)
- jocuri de combinație (fără scop)- caracterizate prin faptul că în cadrul acestora copiii recurg la dezmembrarea și
reconstruirea unor obiecte mai mult sau mai puțin funcționale împinși de curiozitate;
- jocuri de combinație de acțiuni și obiecte cu scop (se caracterizează prin plăcerea acțiunii și prin dorința de manifestare
activă); se pot transforma în jocuri simbolice sau în jocuri cu reguli și duc la formarea de mișcări utile în adaptarea la
viața cotidiană.
I.2 Jocuri de exersare a gândirii (anagramări, discuții spirituale realizate în forma ludică; întrebări de genul: ce e asta?
De ce ? Exersare în plan intelectual, fabulație.

10
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

II. Jocuri simbolice

•II.1 Jocuri cu o simbolistică conștientă (legată de multiple aspecte ale vieții);
•II.2 jocuri cu o simbolistică inconștientă (cu o anume valoare catharctică și compensatorie; uneori, copilul neglijat de
mamă transferă în joc raportul său cu mama).

III. Jocuri cu reguli (se dezvoltă plenar la sfârșitul preșcolarității și în perioada de școlaritate mică)
•jocuri cu reguli spontane sau jocuri cu reguli transmise de la o generație la alta;
•jocuri senzoriale (cu mingea, cu bile) sau jocuri intelectuale (cu cărți, cu jetoane)
•jocuri simple sau jocuri complexe.

11
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

Repere metodologice în organizarea jocului didactic

•În cadrul jocului didactic copilul are ocazia să-și aplice cunoștințele dobândite în diferite tipuri de activități, să își
exerseze priceperile și deprinderile în cadrul unei activități plăcute, în care sarcina și condițiile de învățare sunt
stabilite de către cadrul didactic, dar elementul ludic este prezent prin integrarea unor momente de surpriză, așteptare,
încercare a capacităților personale și întrecere între copii.

Dezvoltarea psihică poate fi stimulată prin diferite jocuri didactice, clasificate după J. Moyles (apud A. Glava și C. Glava,
2002) în următoarele categorii:

12
Jocul psihomotor Jocuri de construcție/ dezasamblare
(vizează dezvoltarea Jocuri de manipulare/ coordonare
motricității generale) Jocuri de stimulare senzorială: de discriminare cromatică, muzicale;
Jocuri de mișcare creativă (dansul);
Jocuri de cățărare, escaladare.
Jocul de stimulare Jocuri lingvistice: de comunicare, gramaticale, de exersare a ascultării de
intelectuală cuvinte;
Jocuri de cunoaștere a mediului: de explorare, investigație, rezolvare de
probleme;
Jocuri logico- matematice: cu numere și numărare, de comparare, de analiză,
descriere, clasificare, perspicacitate;
Jocuri de creativitate: de imagerie mintală, de reprezentare estetică
Jocul de dezvoltare socio- Jocul de dezvoltare socio- emoțională
emoțională Jocuri de comunicare, de cooperare;
Jocuri de autocontrol: de imobilitate, de tăcere;
Jocuri de empatie: interpretarea unor povești, redarea unui personaj, imitație;
Jocuri de prezentare de sine;
Jocuri terapeutice.

13
 Proiectarea jocului didactic
Structura acțiunii educationale

1 Scopul didactic = este dat de finalitatea instructiv- formativă pe care o urmărește cadrul didactic.
Scopul trebuie formulat făcându-se referire directă la obiectivele specifice ariei de
conținut în care se înscrie conținutul jocului.

2 Sarcina didactică = reprezintă problema de gândire și /sau de acțiune pusă în fața copilului: a compara, a
a jocului descrie, a ghici, a indica, a măsura, a parcurge un traseu). S
arcina didactică se regăsește în formularea cerinței jocului și trebuie indicată clar, în
termeni operaționali.
Dacă la vârstele mici sarcina didactică cuprinde un singur aspect de conținut sau un
singur element de acțiune, la vârstele mai mari poate fi mai cuprinzătoare, indicând
acțiuni complexe, pentru îndeplinirea cărora copiii să fie puși în situația de a decide o
strategie de rezolvare.
Sarcina jocului trebuie astfel formulată astfel încât să antreneze întreaga personalitate a
copilului (nu doar posibilitățile intelectuale ci și cele afectiv-emoționale) iar acest
lucru se face prin preocuparea cadrului didactic de a spori și de a păstra caracterul
ludic al activității.

3 Elementele de joc = trebuie să fie prezente nu doar ca momente de relaxare sau de recompensă finală
(aplauze, festivitate de premiere) ci ca mijloc de rezolvare a sarcinii de joc: întrecere,
momente de tensiune, momente de decizie etc.
14
4 Conținutul jocului = este alcătuit din ansamblul cunoștințelor și capacităților dobândite în diverse activități
instructiv- formative, care sunt activate în funcție de sarcina jocului ce presupune:
reactualizarea, completarea, aplicarea lor practică. Cadrul didactic nu trebuie să solicite
copiii în cadrul jocului doar în activități de recunoaștere sau de reproducere a informației
achiziționate ci și în activități de reorganizare a cunoștințelor pentru sarcini de tip
rezolvare de probleme sau cu caracter aplicativ.
Ritmurile diferite de dezvoltare ale copiilor fac necesară introducerea de sarcini
diferențiate, chiar dacă avem de-a face cu un conținut identic.
Pentru ca cerința jocului să motiveze și să susțină desfășurarea acțiunii este necesar să
echilibrăm gradul de complexitate al sarcinii jocului cu nivelul de dezvoltare psihofizică a
copiilor.
5 Regulile jocului =trebuie formulate astfel încât ele să poată fi aplicate la conținutul întregului joc și să fie
respectate de toți participanții la joc, chiar dacă sarcinile acestora sunt diferențiate.
Regulile jocului trebuie să vizeze asigurarea unui comportament corect și disciplinat pe
parcursul activității, dar au și rolul de a descrie cadrul de rezolvare a sarcinii jocului, de
aceea ele trebuie să restricționeze comportamentul copiilor astel încât să asigure totuși
caracterul incitant al jocului.
6 Materialul de joc =trebuie gândit și elaborat în vederea îndeplinirii sarcinii jocului (jetoane, jucării, fișe,
echipamente etc.), trebuie să fie adecvate particularităților de vârstă și individuale ale
copiilor.
În același timp ele trebuie să fie diferite de materialele folosite în activitățile de învățare
comune.
15
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

Proiectarea jocului didactic

•Asigurarea atmosferei propice jocului în fază inițială și pe parcursul desfășurării acestuia se realizează pornind de la
observarea comportamentului copiilor și asigurarea respectării regulilor, prin încurajarea participării tuturor copiilor
la joc, prin încurajarea manifestării entuziasmului și a susținerii în jocurile- competiție, prin temperarea unor tendințe
negative și prin oferirea de feed-back permanent.
•Prezentarea materialelor de joc se realizează de către cadrul didactic prin menționarea caracteristicilor și a
funcționării acestora sau prin accentuarea unor elemente legate de conținut (de exemplu: o ghicitoare, o propoziție, o
pereche de cuvinte de tipul celor ce vor fi utilizate). Anunțarea titlului și a scopului jocului trebuie să se facă într-o
manieră concisă și pe înțelesul elevilor. Denumirea jocului trebuie să fie suficient de sugestivă pentru a face referire la
ea pentru reglarea acțiunii de joc.
•Explicarea și demonstrarea jocului are rolul de a indica regulile jocului și oferă educatoarei prilejul de a se asigura că
toți copiii le-au înțeles. În acest moment educatoarea poate să antreneze și unul sau doi copii. Se precizează conținutul
jocului și principalele momente ale acestuia, se arată cum se va folosi materialul pe parcursul jocului, se distribuie
roluri și responsabilități, se formulează cerințele ce trebuie satisfăcute pentru a câștiga și, eventual, criteriile de
eliminare din joc.
•Executarea jocului de probă se realizează pentru ca educatoarea să se asigure că elementele jocului au fost clar înțelese.
În funcție de reușita probei se fac recomandările ulterioare și se corectează greșelile tipice întâlnite.

16
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

Valorificarea jocului în procesul didactic

Pedagogia modernă nu atribuie jocului doar o semnificație funcțională, de exercițiu pregătitor și util dezvoltării fizice, ci
una de asimilare a realului la activitatea proprie a copilului (de reflectare și transformare a realității în plan imaginar),
motiv pentru care acesta a devenit azi una din principalele metode active, atractive, extrem de eficace în munca
instructiv- educativă mai ales cu preșcolarii și cu școlarii mici.
Cerghit (2011) se asociază opiniei susținute de J. Piaget în conformitate cu care toate metodele active de educație a
copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un material corespunzător pentru ca, jucându-se, ei să reușească să
asimileze realitățile intelectuale.
Jocul poate trece astfel din sfera divertismentului în planul muncii instructiv- educative, asumându-și importante funcții
pedagogice, atunci când este integrat rațional muncii instructiv- educative.
Jocurile didactice sau jocurile educative asigură îmbinarea și toate tranzițiile spontane posibile între elementele
distractive și cele de muncă de învățare.
În practică se disting o mulțime de asemenea jocuri simple și ușoare, organizate în maniere mai puțin pretențioase, cu
puține reguli, multe dintre ele modelate după exemplul adulților (de-a vânătoarea, de-a medicul, de-a făcutul caselor
etc.). Acestea capătă o funcție oarecum de ucenicie, căci, prin ele, copilul reconstruiește lumea reală în scopul unei mai
bune cunoașteri a ei, al lărgirii orizontului de cunoștințe, al precizării și consolidării unor informații, al formării
anumitor deprinderi.

17
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

Astfel, I. Cerghit a propus următoarea taxonomie a jocurilor :

•după conținutul și obiectivele urmărite: jocuri senzoriale (vizual-motorii, tactile, auditive); jocuri de conservare a
naturii (a mediului înconjurător), de dezvoltare a vorbirii, de asociere de idei și de raționament; jocuri matematice,
jocuri de construcție, tehnice, jocuri muzicale, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare), pregătitoare pentru
înțelegerea unor noțiuni, jocuri aplicative, jocuri demonstrative, jocuri de creație, jocuri de fantezie, de memorie, jocuri
simbolice, jocuri de îndemânare;
•după materialul folosit: jocuri cu materiale, jocuri fără materiale, jocuri orale, jocuri cu întrebări (cine știe, câștigă),
jocuri ghicitori, jocuri de cuvinte încrucișate;
•jocul este integrat și predării diferitelor discipline de învățământ: jocul de citit, jocul de scris, jocul de socotit, de
geografie, de istorie, de științe, de educație fizică;
•jocuri computerizate ce pot fi folosite la clasă.

18
 Psihopedagogia jocului

Jocul didactic matematic - ca formă de activitate accentuează rolul formativ al activităţilor matematice prin:
•exersarea operaţiilor gândirii (analiză, sinteză, comparaţie, clasificarea, ordonarea, abstractizarea, generalizarea,
concretizarea); dezvoltarea spiritului de iniţiativă, de independenţă, dar şi de echipă;
• formarea unor deprinderi de lucru corect şi rapid; însuşirea conştientă, temeinică, într-o formă accesibilă, plăcută şi
rapidă, a cunoştinţelor matematice.
•Ca formă de activitate, jocul didactic matematic este specific pentru vârstele mici.

Structura jocului didactic matematic se referă la:

scopul didactic;
 sarcina didactică;
elemente de joc;
conţinutul matematic;
materialul didactic (dacă este cazul);
regulile jocului.

19
 Psihopedagogia jocului

Desfăşurarea jocului didactic matematic cuprinde următoarele etape:

introducerea în joc;
prezentarea şi intuirea materialului;
anunţarea titlului jocului şi prezentarea acestuia;
explicarea şi demonstrarea regulilor jocului;
fixarea regulilor (prin jocul demonstrativ);
executarea jocului de probă;
 executarea jocului de către copii;
complicarea jocului, introducerea de noi variante;
 încheierea jocului - evaluarea conduitei de grup sau individuale.

20
 Psihopedagogia jocului

Cadrul didactic trebuie permanent să întreţină şi să stimuleze interesul pentru activitate, introducând elemente cu
caracter ludic. In acest mod exerciţiul devine dinamic, precis, corect, atractiv şi stimulează participarea la activitate a
copiilor.
•Chiar dacă porneşte de la o sarcină euristică, educatoarea poate transforma intenţia de joc în acţiune propriu-zisă de
învăţare şi motivează participarea activă a copiilor prin elementele sale specifice: competiţia, manipularea, surpriza,
aşteptarea.

! Orice exerciţiu sau problemă matematică poate deveni joc didactic dacă:
1.realizează un scop şi o sarcină didactică din punct de vedere matematic;
2.foloseşte elementele de joc în vederea realizării sarcinii;
3.foloseşte un conţinut matematic accesibil şi atractiv,
4.utilizează reguli de joc cunoscute anticipat şi respectate de copii.

21
 Psihopedagogia jocului

Exerciţiile-joc sau jocurile didactice pot avea multiple variante. Acestea servesc de obicei efectuării în diferite forme a
exerciţiilor atât de necesare consolidării unor cunoştinţe (pe plan cognitiv) sau al formării unor deprinderi, ori
dezvoltarea unor laturi ale personalităţii (pe plan formativ).Variantele pot cuprinde sarcini asemănătoare dar prezente
în formă diferită sau mărind gradul de dificultate în funcţie de vârstă sau nivel de cunoştinţe.

Jocurile pot fi clasificate în funcţie de scopul şi sarcina didactică sau în funcţie de aportul lor formativ;
•In funcţie de scopul şi sarcina didactică ele pot fi împărţite:
• După momentul în care se folosesc în cadrul activităţii:
• jocuri didactice matematice ca lecţii de sine stătătoare;
• jocuri didactice matematice ca momente propriu-zise ale activităţii
• jocuri didactice matematice în completarea activităţii, intercalate pe parcursul activităţii sau în final.
• După conţinutul de însuşit:
• jocuri matematice pentru aprofundarea însuşirii cunoştinţelor specifice unui capitol sau grup de lecţii;
• jocuri didactice specifice unei vârste sau grupe.

22
 Psihopedagogia jocului

• In funcţie de aportul lor formativ, jocurile pot fi clasificate ţinând cont de acea operaţie sau însuşire a gândirii căreia
sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură:
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de analiză;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua comparaţii;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii copiilor de a face abstractizări şi generalizări;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacităţii;

Clasificarea jocurilor se poate face şi în funcţie de materialul didactic folosit:

• a ) Jocuri didactice cu material didactic: standard (confecţionat) / natural (din natură)
• b ) Jocuri didactice fără material didactic (orale: ghicitori, cântece, povestiri, scenete).

23
 Psihopedagogia jocului

• In funcţie de aportul lor formativ, jocurile pot fi clasificate ţinând cont de acea operaţie sau însuşire a gândirii căreia
sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură:
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de analiză;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua comparaţii;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii copiilor de a face abstractizări şi generalizări;
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacităţii;

Clasificarea jocurilor se poate face şi în funcţie de materialul didactic folosit:

• a ) Jocuri didactice cu material didactic: standard (confecţionat) / natural (din natură)
• b ) Jocuri didactice fără material didactic (orale: ghicitori, cântece, povestiri, scenete).

24
 Psihopedagogia jocului

La rândul lor jocurile didactice pot fi:

• de pregătire a actului învăţării;
• de îmbogăţire a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor;
• de fixare: de evaluare; de dezvoltare a atenţiei, memoriei, inteligenţei; de dezvoltare a gândirii logice; de dezvoltare a
creativităţii;
• de revenire a organismului: de revenire a atenţiei şi modului de concentrare; de formare a trăsăturilor moral-civice şi
de comportament.

In funcţie de conţinutul noţional prevăzut pentru activităţile matematice în grădiniţă, organizate sub formă de joc,
considerăm următoarea clasificare a jocurilor didactice:
• jocuri didactice de formare de mulţimi;
• jocuri logico-matematice (de exersare a operaţiilor cu mulţimi);
• jocuri didactice de numeraţie.
•Clasificarea are ca punct de plecare observaţiile lui Piaget asupra structurilor genetice în funcţie de care evoluează
jocul: exerciţiul, simbolul şi regula, adaptate etapelor de formare a reprezentărilor matematice.

25
 Psihopedagogia jocului

 Jocurile didactice matematice de formare de mulţimi au aceeaşi structură generală, dar sarcina de învăţare implică
exerciţii de: imitare, grupare, separare şi triere, clasificare şi care vor conduce la dobândirea abilităţilor de
identificare, triere, selectare şi formare de mulţimi.

 Jocurile didactice matematice de numeraţie contribuie la consolidarea şi exersărea deprinderilor de aşezare în

perechi, comparare, numărare conştientă, de exersăre a cardinalului şi ordinalului, de familiarizare cu operaţiile
aritmetice şi de formare a raţionamentelor de tip ipotetico-deductiv.

 Jocurile logico-matematice sunt jocuri didactice matematice care introduc, în verbalizare, conectorii şi operaţiile
logice şi urmăresc formarea abilităţilor pentru elaborarea judecăţilor de valoare şi de exprimare a unităţilor logice.

 Jocurile logico-matematice oferă posibilitatea familiarizării copiilor cu operaţiile cu mulţimi. Orice noţiune abstractă,
inclusiv noţiunea de mulţime, devine mai accesibilă, poate fi însuşită conştient dacă este inclusă în jocul logico-
matematic, deoarece el oferă un cadru afectiv-motivaţional adecvat.

! Jocul matematic cuprinde şi rezolvă cu succes o singură sarcină didactică.

26
 Psihopedagogia jocului

Spre exemplificare:
1.In jocul didactic ”Caută vecinii”, scopul didactic este consolidarea deprinderilor de comparare a unor numere, iar
sarcina didactică: să găsească numărul mai mare sau mai mic cu o unitate decât numărul dat.
2.In jocul ”Cine urcă scara mai repede?” scopul didactic este consolidarea deprinderilor de calcul cu cele patru operaţii,
iar sarcina didactică efectuarea unor exerciţii de adunare, scădere, înmulţire şi împărţire.
3.La jocul didactic ”Găseşte locul potrivit” scopul didactic este formarea deprinderilor de a efectua operaţii cu mulţimi,
iar sarcina didactică este să formeze mulţimi după unul sau două criterii. Când copiii nu reuşesc să rezolve jocul propus,
se verifică dacă nu s-a structurat vreo greşeală, dacă ei au noţiunile necesare pentru rezolvarea lui, dacă gradul de
dificultate nu este prea ridicat.
4.Desfăşurarea jocului logic după un traseu metodic (sarcini de învățare prin joc):” Pune în cercul roşu mulţimea pieselor
roşii”; ”Pune în cercul albastru mulţimea pătratelor”.
In elaborarea formei materializate a acţiunii, copiii vor face probabil greşeli, dar educatoarea va interveni cu întrebări de tipul:
Sunt toate piesele roşii în cercul roşu? Sunt toate pătratele în cercul albastru?
Intrebările nu trebuie să ofere soluţii, ci să-l conducă pe copil în descoperirea greşelilor (eventuale) sau să-i ofere
confirmări privind corectitudinea rezolvării sarcinii. In rezolvarea sarcinii, copilul face apel la abilităţile însuşite
anterior - identificare, sortare, triere, grupare în raport cu un criteriu. El obţine pe baza operaţiilor efectuate mulţimea
pătratelor roşii, despre care perceperea directă nu i-ar fi furnizat informaţii suficiente.Intrebările suplimentare puse de
educatoare au şi rolul de orientare în sarcină.

27
 Psihopedagogia jocului

Spre exemplificare - Sarcini de învăţare şi etapele de rezolvare

1. Tema: Mulţimi echivalente şi invarianţa cantităţii. Constituirea de mulţimi cu tot atâtea elemente (indiferent de dimensiune).
Educatoarea demonstrează, pe masa de lucru, procedeul de constituire a mulţimilor după criteriul dimensiunii; concomitent cu acţiunea,
educatoarea oferă modelul de verbalizare specific acestei situaţii;
Educatoarea demonstrează şi explică copiilor procedeele prin care se pot determina mulţimi cu tot atâtea elemente (prin suprapunere,
alăturare, sau prin punere în perechi).
Rezolvare
• Copiii rezolvă aceeaşi sarcină, pe material individual, după criteriile precizate de educatoare: gros-subţire, mare-mic;
• Educatoarea solicită 2-3 copii să verbalizeze acţiunea efectuată şi să exprime rezultatul acţiunii: sunt tot atâtea buline câte beţişoare şi
câte panglici;
• Se cere copiilor să aprecieze cantitativ şi apoi să opereze la fel cu celelalte două mulţimi, cea cu obiecte mari şi cea cu obiecte groase,
folosind la alegere unul din procedeele prezentate;
• Educatoarea va antrena 3-4 copii pentru verbalizarea rezultatului acţiunii efectuate;
• Se vor compara cantitativ mulţimile; se urmăreşte realizarea sarcinii de verbalizare pentru a stabili că sunt tot atâtea elemente,
indiferent de dimensiuni;
• Pentru complicare, se poate introduce un exerciţiu care să implice sarcini asemănătoare, dar cu grad sporit de dificultate (în cazul a trei
mulţimi noi), iar una din mulţimi conţine un element mai mult decât celelalte două. Copiii au sarcina de a egaliza numărul de elemente şi
se lasă libertate în alegerea procedeului de rezolvare (se adaugă la celelalte două câte un element sau se ia elementul în plus).

28
 Psihopedagogia jocului

Spre exemplificare - Sarcini de învăţare şi etapele de rezolvare

Tema: Formează perechi între elementele din aceste mulţimi: spune dacă sunt tot atâtea (sau unde sunt mai multe/mai puţine)
şi de ce.
Organizarea situaţiei de învăţare
1. Se va cere formarea mulţimilor după o anumită proprietate caracteristică;
2. Se va solicita copiilor să spună unde cred ei că sunt mai multe sau mai puţine elemente („sunt mai multe flori, sau mai mulţi fluturi?”).
Deoarece la grupa mijlocie copiii au învăţat cum pot compara două mulţimi, se va lăsă câtva timp de gândire pentru ca singuri să
descopere (redescopere) procedeul, adică relaţia dintre cele două mulţimi supuse comparaţiei;
3. În continuare, se va cere copiilor să spună ce au descoperit şi cum au descoperit, care mulţime are mai multe (mai puţine) elemente.
Un copil va demonstra pe material demonstrativ formarea perechilor, sub atenta îndrumare a educatoarei;
4. Educatoarea va demonstra modul de lucru; deoarece la grupa mare se vor întâlni situaţii în care întâi este formată o mulţime şi apoi va
fi formată o alta şi aranjată în perechi cu alta deja existentă, se va arăta modul de lucru.
5.Formăm mai întâi mulţimea de flori (de exemplu) şi apoi, alături, mulţimea de fluturi.
- Acum vom forma perechile. Mâna stângă se va aşeza pe o floare, indicând-o, iar cealaltă va aşeza fluturele (un singur fluture) în dreptul
florii, la dreapta. Controlăm dacă lângă fiecare floare este un singur fluture, stabilind relaţia: un fluture - o floare, până se verifică toate
perechile. Rezultatul comparaţiei va fi exprimat prin acelaşi limbaj ca şi cel folosit la grupa mijlocie.

Copiii vor forma mulţimile din elementele primite în coşuleţ, aşezându-le pe masă, apoi le vor pune în corespondenţă, verbalizând în
final.
29
 Psihopedagogia jocului

- Educatoarea va crea şi alte exerciţii cu materialul demonstrativ:

- aşează mulţimi pe tabla magnetică, făcând intenţionat greşeli, copiii trebuind să descopere greşeala şi să motiveze de
ce nu este corect;
- desenează pe tablă două mulţimi şi va arăta copiilor cum vor proceda ca să deseneze două mulţimi cu tot atâtea
elemente; în spaţiul din stânga desenează un pătrat, iar în dreapta un triunghi şi stabileşte grafic corespondenţa
ş.a.m.d.;
- cere copiilor să execute aceeaşi acţiune pe fişa matematică.

• Activităţile de comparare de mulţimi şi punere în corespondenţă se pot desfăşura după două obiective: stabilirea
echivalenţei a două mulţimi de obiecte prin realizarea corespondenţei element cu element; construirea unei mulţimi
echivalentă cu o mulţime dată.
• Perioada preoperatorie din grădiniţă este caracterizată de: utilizarea exerciţiului cu material individual şi a jocului
didactic ca metodă sau ca formă de organizare a activităţii; învăţarea prin acţiune şi verbalizarea acţiunilor;
utilizarea materialelor didactice individuale şi a unor tehnici de comunicare specifice grădiniţei.

30
 Psihopedagogia jocului

Pentru a ajunge la formarea conceptului de număr este necesară o perioadă pregătitoare în care copilul
desfăşoară activităţi de:
 compunere a numerelor;
 punere în corespondenţă a elementelor a două sau mai multe mulţimi;
 comparare a numărului de elemente a două sau mai multe mulţimi;
 formare de mulţimi după două sau mai multe criterii;
 numărare şi numire a numărului de elemente a unor mulţimi date;
 asociere a numărului la cantitate;
 asociere a cantităţii la număr;
 utilizare a simbolurilor pentru caracterizarea numerică a unor mulţimi.

•Copiii construiesc mulţimi care au tot atâtea elemente, mulţimi echivalente cu o mulţime dată, stabilesc corespondenţe
element cu element, rolul acestor activităţi fiind acela de a dezvolta la copiii înţelegerea noţiunii de număr ca o clasă de
echivalenţă a mulţimilor finite echipotente cu o mulţime dată.

31
 Psihopedagogia jocului

Caracterul stadial al dezvoltării intelectuale (după Piaget) relaţionat cu specificul învăţării la această vârstă - acţional,
iconic şi simbolic (după Bruner) conduc la formarea reprezentărilor despre număr şi permit trecerea de la gândirea
operatorie concretă la cea abstractă, chiar dacă nu se poate încă renunţa la reprezentări materializate, obiectuale. Din
aceste considerente, însuşirea conştientă a noţiunii de număr se fundamentează pe:
• înţelegerea numărului ca proprietate cardinală a mulţimilor echivalente (a mulţimilor cu acelaşi număr de elemente);
• înţelegerea proprietăţii cardinale, a poziţiei numărului în şirul numeric;
• înţelegerea proprietăţii ordinale a numărului;
• cunoaşterea şi utilizarea în scris şi verbal a simbolurilor grafice specifice - cifrele.

32
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

Jocurile secolului XXI. Valențe formative și provocări

Într-un studiu publicat in SUA destinat relației care se stabilește între activitatea copilului și specificitatea mediului
care îl înconjoară (Children &Nature Network Research and Studies, 2007) se subliniază influența experiențelor de
viață ale copilului asupra dezvoltării sale cognitive, emoționale, fizice și sociale, și anume:
copiii anilor 2000, prin comparație cu alte generații, petrec mai puțin timp cu activități desfășurate în aer liber
(outdoor); factorii care determină această opțiune sunt pe de o parte mijloacele tehnologice moderne (televizorul,
calculatorul), dar și o preocupare intensificată a părinților pentru siguranța copiilor (în condițiile în care se
înregistrează un grad sporit de nesiguranță pe care îl probează mediul de viață al copiilor);
asistăm la un transfer și la o metamorfoză a activităților în aer liber înspre activitățile desfășurate în spații închise
(indoor) și sub supravegherea adulților; o analiză comparativă a semnificațiilor jocului pentru diferite generații de
copii, pornind de la semnificația raportului outdoor- indoor evidențiază perspective interesante:
• pentru generația de copii ai anilor 50-60 – jocul făcea referire la o activitate desfășurată în mod neapărat în aer
liber (pe de o parte, aceasta se impunea ca necesitate, dat fiind spațiile destul de mici destinate locuințelor);
copiii aveau suficientă libertate de mișcare, asociată unui teritoriu suficient de mare destinat explorării,
tovarășii de joc aveau făceau dovada unei apartenențe sociale diverse, spațiul urban public era integrat
activității de joc;
• prin comparație cu caracteristicile generației anterioare, copiii anului 2003 (consideră autorii studiului) petrec
mai puțin timp în aer liber, au la dispoziție un spațiu mai restrâns pentru a se mișca în voie, apartenența socială
a tovarășilor de joacă nu mai face dovada unei diversități foarte mari, copiii sunt mai centrați pe spațiul oferit
de locuință (home centered) și trebuie să facă față unor constrângeri mai numeroase care sunt induse de
părinți;
33
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

Jocurile secolului XXI. Valențe formative și provocări

• schimbările identificate în urma studiului comparativ sunt relaționate transformărilor spațiale, sociale și
culturale pe care le-a suferit realitatea înconjurătoare: apariția mașinilor care a pus probleme de siguranță în
trafic, extinderea treptată a spațiului destinat locuinței și opțiunea părinților pentru un număr mai mic de copii
în familie;
• dacă generația copiilor anilor 1940 petrecea un timp semnificativ jucându-se pe stradă (considerat spațiu de
aventură, de întâlnire cu alți copii, de manifestare a independenței), generația anilor19 50 înregistrează un
număr sporit de victime datorat accidentelor de mașină, ceea ce a determinat mutarea jocului copiilor din
stradă în locuri special amenajate pentru acest tip de activitate (locuri de joacă). Această schimbare a atras
după sine și modificarea structurii jocurilor practicate de copii, organizarea spațiului de joacă determinând de
multe ori tema și componența acțiunilor ludice.
• Anii 70 -80 au determinat o mișcare treptată a copiilor din spațiul liber înspre spații închise, pentru ca anii
2000 să facă dovada unor comunități consistente retrase voit în spațiul închis (indoor). Dincolo de spațiul casei,
de cele mai multe ori jocul copiilor se desfășoară într-un context instituționalizat (în cadrul unor structuri cu
caracter public sau privat), fiind de multe ori desfășurat sub supravegherea adulților și mai mult sau mai puțin
sub influența mediei de tip electronic.
se constată o schimbare și în ceea ce privește vârsta la care copiii au voie să se joace nesupravegheați în aer liber (o
creștere a vârstei la care copilul capătă independență din partea părinților);
barierele care frânează libera explorare a mediului de către copil nu mai sunt unele de ordin fizic, care să derive din
caracteristicile mediului, ci sunt mai degrabă unele de ordin social;
copiii de azi au la dispoziție mai puțin timp liber, iar timpul de care beneficiază este ocupat din ce în ce mai mult de
activități structurate (în loc de joc liber, timpul e ocupat de activități sportive sau de diverse programe educaționale); 34
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

Jocurile secolului XXI. Valențe formative și provocări

copiii de azi au la dispoziție mai puțin timp liber, iar timpul de care beneficiază este ocupat din ce în ce mai mult de
activități structurate (în loc de joc liber, timpul e ocupat de activități sportive sau de diverse programe educaționale);
copiii de azi petrec un timp considerabil sub influența diverselor tipuri de media (studiul confirmă faptul că în
intervalul de vârstă 6 luni-6 ani, copiii petrec în medie 1,5 ore sub influența mediei electronice, iar în intervalul 8 ani -
18 ani, timpul mediu alocat mediei electronice urcă până la 6,5 ore). Dincolo de intervalul de timp alocat mediei
electronice la 8-18 ani asistăm și la o valorificare simultană a mai multor forme de media, în mod simultan (televizorul
deschis în același timp cu calculatorul). Autorii cercetărilor subliniază de asemenea că au identificat o legătură între
timpul petrecut de copii în fața calculatorului și al televizorului și statutul socio-economic al familiei. Se constată astfel
că în cazul familiilor cu venituri mai reduse și cu un nivel mai scăzut de educație, copiii petrec mai mult timp în fața
televizorului sau în fața calculatorului.
asistăm la situația în care copiii cunosc foarte multe despre personajele preferate din emisiunile TV sau din jocurile
de pe calculator, dar ignoră, nu sunt preocupați de aspectele vieții din spațiul realității înconjurătoare (lumea plantelor,
a animalelor, oamenii).
percepția părinților asupra gradului de siguranță pe care îl prezintă spațiul de vecinătate influențează mobilitatea și
gradul de independență al copiilor.
Cantitatea și varietatea formelor media disponibile constituie o amenințare la adresa imaginației copiilor și a culturii
jocului în general, susțin multe studii de specialitate preocupate de această problematică.

35
 Psihopedagogia jocului
Structura acțiunii educationale

Rețineți!

Atunci când copilul nu vrea sau nu poate să se joace, e un semn că cel mic are o suferinţă afectivă importantă, este trist,
deprimat, nu îi mai face plăcere nimic.

Jocul este ca un loc de muncă pentru copii, dar ei nu doresc niciodată o zi liberă decât dacă ceva nu e în regulă.

Prin joc ne putem apropia de copiii noştri şi putem restabili legătura după ce o perioadă am pierdut apropierea. Putem
crea o bază de ataşament solidă, le putem umple sufletul cu afecţiune şi încredere în noi şi în viaţă!

36
Pedagogia învățământului primar și preșcolar…

Work in progress…!

37