Procesul de internaționalizare

După prăbușirea fostei Uniuni Sovietice, ca și în orice alte republici post-sovietice, a

procesul de tranziție de la un statut social la altul a început în Tadjikistan. Practica din perioada
post-sovietică, cu excepția țărilor baltice, a arătat că în astfel de situații lupta pentru putere se
intensifică, din moment ce cercurile de guvernământ nu vor să se despartă de ea, ca și cele noi
concurenți de diferite orientări, încearcă să urce la putere prin toate mijloacele. Ca urmare,
societatea este trasă în confruntare politică, care în Tadjikistan, din diferite motive și
particularitățile au devenit confruntări militare.

Influența actorilor externi în conflict este incontestabilă, iar Rusia, Iranul și

Uzbekistanul au avut un impact asupra evoluției conflictului începând cu 1993. Cu toate acestea,
izbucnirea imediată a războiului civil din mai 1992 nu a fost nici o "complot", nici o
"conspirație" a puterilor străine, menită să priveze Tadjicii de statalitatea și independența lor, dar
declanșată de actorii locali. În 1992, nu existau surse externe de legitimare sau de finanțare
pentru grupurile în conflict. În schimb, Uzbekistanul și Rusia s-au implicat treptat în războiul
civil din Tadjikistan în lunile de toamnă din 1992, dar angajamentul lor timpuriu a fost
improvizat. Forțele speciale rusești și ofițerii din cadrul celei de-a 20-a divizii de pușcă cu motor
desfășurate în Tadjikistan au luat lucrurile în mâinile lor și nu au acționat cu privire la directive
de la Moscova. Prin urmare, implicarea puterilor străine va fi mai puțină.