FAZELE CERCETĂRII LA FAȚA LOCULUI

STUDENT: PRĂȘTEAN MIHAI

ANUL IV
 Cercetarea la fata locului este o activitate laborioasa, care solicita la maximum
atentia celor care o efectueaza, si indiferent de conditiile in care se desfasoara ori de
factorii perturbatori organele judiciare nu trebuie sa plece cu idei preconcepute si nici sa
persevereze intr-o astfel de atitudine. Nu trebuie sa se uite nici o clipa ca orice versiune ar
fi elaborata in cauza, ea nu are nici o valoare atata timp cat nu a fost verificata si
confirmata de rezultatele cercetarii locului faptei. Doar asa se creeaza premiza obtinerii
probelor utile pentru cauza si realizarea unei depline concordante intre versiunile
elaborate si ceea ce s-a petrecut in realitate. Cercetarea la fata locului parcurge doua faze:
faza statica – caracterizata prin aceea ca se limiteaza doar la constatarea starii de fapt, a
urmelor si mijloacelor materiale de proba, fara atingerea sau schimbarea pozitiei
acestora si faza dinamica – care consta in examinarea detaliata si in miscare a fiecarei
urme si a fiecarui mijloc de proba. Impartirea cercetarii la fata locului intre cele doua
faze este conventionala iar in raport  cu varietatea situatiilor ce pot aparea in practica,
unele activitati specifice fazei statice pot fi executate in faza dinamica si invers.
Delimitarea dintre cele doua faze nu este rigida, ele putandu-se intrepatrunde si desi
conventionala, impartirea cercetarii intre cele doua faze este de natura sa asigure acesteia
un caracter sistematic. La inceputul cercetarii la fata locului cele doua faze sunt distincte.
Faza statica presupune anumite activitati specifice cu care trebuie sa debuteze cercetarea,
in timp ce faza dinamica este o continuare fireasca a celei dintai care se concretizeaza in
examinarea detaliata a urmelor si mijloacelor materiale de proba existente in campul
infractional. Este posibil ca datorita delimitarii incorecte a locului faptei ori a unor
scapari, unele activitati din faza statica sa se efectueze in faza dinamica.

Activitati ce se desfasoara in faza statica

In aceasta faza, intreaga echipa de cercetare ia contact nemijlocit cu locul unde s-a
produs evenimentul ori s-a savarsit o infractiune, ocazie cu care fiecare membru al
acesteia are posibilitatea sa-ti formeze o imagine generala asupra celor petrecute, putand
astfel sa asigure fixarea procesuala a locului respectiv si sa inlature posibilitatile de
distrugere, disparitie ori omiterea unor urme sau mijloace materiale de proba.
Succesiunea  cronologica a activitatilor care se desfasoara in aceasta faza s-ar prezenta
astfel:

►Observarea locului faptei - In locurile deschise aceasta observare se face prin
parcurgerea perimetrului ce urmeaza a fi cercetat, delimitat anterior.  Observarea  se face
diferentiat , conditionata de particularitatile locului faptei. Acest lucru este normal, atata
timp cat in orice loc deschis delimitarea are granite usor flexibile. Momentul este prielnic
pentru ca seful echipei sa verifice, daca perimetrul ce urmeaza a fi cercetat a fost corect
delimitat.

► Orientarea locului ce urmeaza a fi cercetat - Este vorba atat de o orientare

topografica a locului faptei, cat si de orientarea criminalistica a acestuia. Orientarea
topografica – este definita ca o determinare a pozitiei unui obiect ori a unui loc oarecare,
fie in raport cu punctele cardinale, fie in raport cu alte obiecte sau locuri cu pozitie
cunoscuta, efectuandu-se cu ajutorul astrilor, busolei, ceasului, hartii sau cu alti
indicatori. Orientarea criminalistica – presupune determinarea pozitiei unei urme sau
mijloc material de proba in interiorul perimetrului de cercetat.

► Executarea fotografiilor de orientare si a fotografiilor schita - Fotografiile executate

cu ocazia cercetarii la fata locului fac parte din categoria fotografiei judiciare operative.
Acestea au rolul de a fixa „locul faptei si imprejurimile, precum si probele materiale
existente in perimetrul sau”. Pentru a fi utile cauzei, fotografiile respective trebuie sa
redea cu fidelitate locul faptei, obiectele si urmele in dimensiuni si perspective
corespunzatoare. Este subliniata ideea potrivit careia „in cazurile deosebite, cum sunt
omorul, accidentele rutiere, navale, aeriene, incendiile, exploziile, spargerile s.a.,
cercetarea la fata locului nu mai poate fi conceputa fara executarea de fotografii, carora
li se adauga video filmarea devenita si ea indispensabila fixarii in conditii de maxima
operativitate a rezultatelor cercetarii.” Prin fotografia de orientare se fixeaza intregul
loc al faptei, impreuna cu imprejurimile „cand nu se misca nimic din tot ce se afla in
perimetrul acestuia” si totodata „prin fotografia de orientare se urmareste surprinderea
acelor aspecte capabile sa ofere o anumita imagine asupra raportului dintre locul
propriu - zis al faptei si zona inconjuratoare, cum sunt, de pilda, distantele pana la
constructiile sau alte puncte de reper din apropiere, drumurile de acces, posibilitatile de
vizibilitate”. La randul ei, fotografia schita reda numai locul unde  s-a produs
evenimentul. Acest gen de fotografie judiciara are rolul de a fixa in exclusivitate locul
faptei, cu tot ce are el mai caracteristic, avand in prim plan „obiectul central al cercetarii
criminalistice”. Sarcina executarii fotografiilor de orientare si schita revine specialistului
criminalist. Normele privind activitatea specialistului criminalist cuprinde printre altele,
si „fixarea locului faptei in contextul mediului inconjurator prin fotografieri si video
filmari din unghiuri si directii diferite”.

► Patrunderea in campul infractiunii si marcarea drumului de acces al echipei de

cercetare  - Intrarea in locul faptei trebuie facuta in asa maniera incat sa nu se distruga
ori sa se deterioreze urmele.  Patrunderea in locul faptei constituie una din principalele
sarcini ce revin specialistului criminalist, conform actului normativ care precizeaza
ca „activitatea specialistului criminalist cuprinde: patrunderea, impreuna cu ofiterul
desemnat conducator al echipei de cercetare sau procuror, in campul infractiunii si
marcarea drumului de acces pentru medicul legist, conducatorul cainelui de urmarire,
ceilalti membrii ai echipei, martori asistenti si persoanele participante …”.

Stabilirea cailor de acces se face dupa un studiu prealabil, gasirea celui mai accesibil
drum facandu-se in raport cu particularitatile locului de cercetat si topografia terenului,
iar  marcarea drumului se realizeaza cu ajutorul jetoanelor existente in trusele
criminalistice sau in  autolaboratoarelor criminalistice. Scopul marcarii drumului de acces
este pe de o parte, pastrarea cat mai fidela a locului faptei, iar, pe de alta parte, limitarea
numarului de persoane ce vor patrunde in acesta pentru evitarea distrugerii urmelor
initiale sau aparitiei altor urme.

► Marcarea si protejarea urmelor si mijloacelor materiale de proba -  Dupa

patrunderea in locul faptei, specialistul criminalist procedeaza la „cautarea,
descoperirea, marcarea, fixarea si protejarea urmelor infractiunii si ale celorlalte
mijloace materiale de proba, fara a le disloca din locul in care se gasesc…”. Marcarea si
protejarea locurilor unde se gasesc urme ori mijloace materiale de proba se realizeaza
prin parcurgerea locului de cercetat, conducatorul echipei de cercetare notand dispunerea
lor topografica, cat si relatia acestora cu urmele si reperele aflate in apropiere. Pe masura
desfasurarii acestei activitati, toate urmele si mijloacele materiale ce proba vor fi
analizate, trebuie avute in vedere urmatoarele elemente: pozitia, starea in care se prezinta,
amplasarea, forma si dimensiunile, categoriile de urme, ce apar ca evidente pe mijloacele
materiale de proba descoperite.

► Executarea fotografiilor urmelor,obiectelor principale si ale cadavrului - Facand

parte din aceeasi categorie cu fotografiile de orientare si fotografiile schita, fotografiile
urmelor, obiectelor principale si ale cadavrului redau imaginea obiectelor care au fost
folosite ori au fost destinate sa serveasca la savarsirea faptei sau sunt produsul acesteia,
urmele acestora precum si a cadavrului si a tot ce se gaseste sub si in jurul acestuia. In
literatura de specialitate se precizeaza ca aceste imagini „se constituie in tot atatea
puncte centrale care intereseaza cercetarea”, fotografierea lor facandu-se in scopul
fixarii pozitiei, formei si dispunerii lor in raport cu celelalte obiecte existente la locul
faptei.  Sarcina executarii acestor fotografii revine tot specialistului criminalist, normele
legale in vigoare precizand ca activitatea acestuia cuprinde si „fixarea prin fotografiere
metrica si video filmare a obiectelor principale, a corpurilor delicte si a leziunilor
exterioare ale victimei”.

► Prelucrarea urmei de miros uman prin folosirea cainelui de urmarire - Tot in

aceasta faza a cercetarii la fata locului, conducatorul echipei „indica locul de unde
cainele de

urmarire va incepe prelucrarea urmelor de miros”. Identificarea odorologica – ocupa

un loc important in identificarea criminalistica, avand forta probatorie numai in masura in
care se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza. Urma de miros uman,
denumita si amprenta olfactiva, se prezinta sub forma unor particule invizibile, de natura
organica, cantitatea si natura acesteia fiind conditionata de starea emotionala,
metabolismul persoanei sau efortul fizic depus. Mirosul uman, specific corpului,
imbracamintei, incaltamintei ori altor obiecte cu care persoana a intrat in contact,
reprezinta urma de miros uman. Aceasta este o combinatie de mirosuri in care predomina
mirosul specific al persoanei.  Dintre caracteristicile urmei de miros uman,
mentionam:  latimea urmei – care este egala cu latimea persoanei care a lasat
urma;  inaltimea urmei – sau  distanta de la sol, in plan vertical, la care exista urma de
miros;  lungimea urmei – ce reprezinta lungimea traseului parcurs de o
persoana;  directia, forma urmei – ce desemneaza forma drumului parcurs de persoana.
Urma de miros are doua  proprietati si anume  intensitatea urmei – determinata de
cantitatea de particule de miros lasate  de persoana si  persistenta urmei – ce desemneaza
timpul scurs de la crearea urmei  pana la disparitia sa. Odorologia judiciara investigheaza
si alte urme de miros, cum ar fi: urmele cadaverice; urmele produse de droguri; urmele
materialelor sau substantelor explozive.
► Stabilirea si marcarea locurilor unde ar putea exista micro urme - In sens
criminalistic, micro urmele, sunt definite „ca parti mici sau foarte mici ale urmelor
forma si materie, care poarta unele din caracteristicile generale si individuale  relativ
neschimbatoare ale acestora sau actiunilor fizice care le-au produs”.

Micro urmele se clasifica in:  micro urme ale omului;  micro urme de natura animala;
micro urme de natura vegetala;  micro urme ale obiectelor. Cautarea micro urmelor si
natura acestora, se face dupa marcarea urmelor si obiectelor  care se au legatura cu fapta.

► Elaborarea si verificarea unor versiuni- Notiunea de versiune,este o presupunere, o

explicatie plauzibila, obiectiv posibila si provizorie data imprejurari constatate.

Specialistului criminalist ii revine sarcina interpretarii „…din punct de vedere stiintific a

urmelor infractiunii descoperite la fata locului in scopul refacerii tabloului infractiunii si
al obtinerii unor date despre faptuitori”. Verificarea versiunilor se face imediat, in raport
cu cele constatate si prin interpretarea logica a mecanismului de formare a urmelor,
echipa de cercetare avand posibilitatea sa extinda aria suprafetei ce trebuie cercetata sau
sa dispuna masurile corespunzatoare de urmarire si prindere a faptuitorului. 

Activitati ce se desfasoara in faza dinamica

Faza dinamica se distinge prin complexitate, presupunand participarea tuturor membrilor

echipei la efectuarea investigatiilor si folosirea integrala a mijloacelor tehnico stiintifice
criminalistice, aflate la dispozitia lor.  In aceasta faza, cercetarea la fata locului se
concretizeaza prin examinarea complexa a fiecarei urme si mijloc material de proba,
marcate in faza statica. Aceasta faza se caracterizeaza prin examinarea tuturor urmelor si
mijloacelor materiale de proba existente in locul faptei, echipa de cercetare avand
posibilitatea sa miste obiectele purtatoare de urme si sa foloseasca mijloacele tehnice.
Echipa de cercetare procedeaza la examinarea urmelor si mijloacelor materiale de proba
in mod complet si sistematic, determinand relatiile logice existente intre acestea si fapte
ce par a avea legatura cu cauza. Activitatile, se desfasoara in ordine cronologica si sunt
urmatoarele:

► Cautarea, relevarea si examinarea tuturor urmelor si mijloacelor materiale de

proba descoperite in campul infractiunii -  In raport cu natura faptei savarsite, pot fi
descoperite, relevate si fixate toate categoriile de urme cunoscute, de origine umana,
animala sau vegetala. In cazul urmelor de maini, cautarea lor presupune o activitate
sistematica.

 „Neatentia ori superficialitatea in cautarea unor astfel de urme poate sa conduca fie la
nedescoperirea ori stergerea lor, fie la lasarea in campul infractiunii a propriilor urme”.
Urmele de maini trebuie cautate in cele mai diverse locuri, cum ar fi:  locul de
patrundere a faptuitorului in incaperea unde s-a consumat fapta; instalatiile
electrice; obiectele despre care se presupune ca au fost atinse de faptuitor ori au fost
abandonate de acesta la locul faptei ori in imprejurimile sale;
            Dintre aceste obiecte putem aminti:  obiecte confectionate din sticla, cristal,
portelan sau ceramica smaltuita; obiecte confectionate din lemn lustruit sau
furniruit;obiecte din piele sau inlocuitori de piele; obiecte metalice nichelate sau
acoperite cu vopsea lucioasa; hartiile si documentele cu suprafata lucioasa.

          Marele criminalist roman C. Turai  afirma ca specialistul criminalist trebuie sa aiba

„rabdarea si intuitia unui mare artist”. Cautarea urmelor digitale se face diferit:   pentru
cautarea urmelor digitale invizibile se utilizeaza un fascicul de lumina, inclinat sub un
unghi de 45°, privind suprafata obiectului din directia opusa;  urmele digitale invizibile
ramase pe hartie se vor cauta cu ajutorul unor procedee de colorare directa; cautarea
urmelor digitale se realizeaza cu ajutorul lampii portabile de u.v.;  cautarea urmelor
digitale prin pulverizarea obiectului cu o solutie de luminol ; cautarea urmelor digitale
cu ajutorul unor aparate portabile cu raza laser.

            Pentru cautarea urmelor de picioare si de incaltaminte trebuie examinate :  solul,

dusumeaua si obiectele aflate pe aceasta;  alte obiecte aflate in locul faptei si de care
faptuitorul s-ar fi putut folosi pentru realizarea rezolutiei infractionale;  obiectele aflate
pe sol ori pe caile de acces folosite de faptuitor pentru a patrunde in campul infractiunii.

In cazul celorlalte urme lasate de corpul uman, respectiv urmele de buze, dinti, urechi,
nas, barbie, cautarea si descoperirea acestora, se face utilizand metodele specifice
dactiloscopiei.

Urmele de natura biologica trebuie cautate, dupa cum urmeaza:  urmele de sange – pot fi

descoperite pe corpul si imbracamintea victimei si a agresorului; pe obiectele vulnerante
si pe cele aflate in apropierea victimei; pe traseul parcurs de victima sau faptuitor; pe
cadavru si in jurul acestuia etc. ;  urmele de saliva – pot fi descoperite fie prin examinare
cu ochiul liber, fie cu ajutorul mijloacelor optice; urmele de sperma – pot fi descoperite
pe corpul victimei, pe obiectele de imbracaminte si accesoriile acestora, pe lenjeria de pat
si obiectele de igiena personala prin examinarea cu ochiul liber ori cu ajutorul unor
mijloace optice sau cu radiatii u.v. ;  urmele de natura piloasa – pot fi descoperite pe
diverse suporturi, in asociere cu alte urme de natura biologica. Ele trebuie cautate pe
corpul uman, pe obiecte de imbracaminte si cele igienico-sanitare, pe obiectele corp
delict etc. ;

            Urmele de natura vegetala se cauta prin observarea directa a tuturor suporturilor

a caror plasticitate permite imprimarea si pastrarea lor, folosind in acest scop lupa,
microscopul si o sursa de iluminare.

            „Relevarea urmelor este operatia tehnico criminalistica prin care urmele

invizibile sunt puse in evidenta cu ajutorul unor substante sau procedee fizice sau
chimice”.
            Principalele metode de relevare a urmelor de maini sunt urmatoarele:

- metode fizice – care constau in: prafuirea cu diverse pulberi sau prafuri cu granulatie
fina pe obiectul sau suprafetele purtatoare de urme; sau pulverizarea cu ajutorul
pulverizatorului de praf, pe suprafetele care nu sunt orizontale.

- metode chimice – care constau in: vaporizare cu iod care se realizeaza cu ajutorul

vaporilor de iod condensati; sau folosirea unor reactivi chimici .

- metode optice – care preced utilizarea metodelor fizice si chimice.

            ► Executarea fotografiilor de detaliu - Executarea acestui gen de fotografie in

aceasta faza a cercetarii la fata locului consta in aceea ca prin deplasarea si modificarea
pozitiei initiale a obiectelor pot fi evidentiate o serie de detalii caracteristice. Aceasta
prezinta aspectul obisnuit al obiectului purtator de urme, cat si modificarile produse cu
ocazia savarsirii infractiunii. Metodele de realizare a fotografiei de detaliu difera de cele
folosite in alte genuri ale fotografiei judiciare operative.

► Ridicarea, ambalarea, transportul urmelor si mijloacelor materiale de proba - In

afara activitatilor de cautare, relevare, marcare si protejare a urmelor infractiunii si
mijloacelor materiale de proba, specialistul criminalist are obligatia de a proceda la :

„…ridicarea, conservarea, examinarea, interpretarea si ambalarea acestora”.

Urmele papilare pot fi ridicate fie prin transferare pe pelicula adeziva  si prin mulaj, fie

prin fotografiere directa sau ridicarea obiectelor purtatoare de urme. Pelicula adeziva
folosita pentru transferarea urmelor papilare este cunoscuta sub denumirea de pelicula tip
folio si este folosita in cazul in care urme a fost relevata cu o pudra colorata. In cazul
urmelor de adancime, ridicarea urmelor papilare se poate face si cu ajutorul
mulajelor.  Ridicarea obiectului purtator de urme se face atunci cand urmele sunt
descoperite si relevate pe obiecte de dimensiuni mici. Fotografierea urmelor constituie
atat un mijloc de fixare, dar si un principal mijloc de ridicare, chiar daca urmele sunt de
adancime sau de suprafata. Urmele de picior de suprafata colorate se ridica cu hartie
folio, hartie foto umezita ori banda adeziva si prin fotografiere. Urmele de incaltaminte
de adancime pot fi ridicate prin mulaje si prin fotografiere. Cu privire la ambalarea si
transportul urmelor si mijloacelor materiale de proba descoperite cu ocazia cercetarii la
fata locului se pot face urmatoarele precizari: urmele si obiectele purtatoare de urme de
maini trebuie ambalate, sigilate si etichetate; la fel se procedeaza si in cazul urmelor de
picior ridicate prin mulaj;  armele de foc ridicate de la fata locului se ambaleaza intr-o
cutie pentru evitarea socurilor pe timpul transportului si pierderii unor microurme;
documentele descoperite, in special cele putrezite sau carbonizate, trebuiesc transportate
cu o atentie deosebita.

► Interpretarea urmelor descoperite si excluderea urmelor ce apartin victimei sau

altor persoane - Interpretarea urmelor si mijloacelor de proba are menirea de a stabilii
legatura logica existenta intre fapta sesizata si natura urmelor si obiectelor
descoperite.  Printre alte sarcini, specialistului criminalist ii revine si
sarcina interpretarii urmelor infractiunii si a celorlalte mijloace de proba. La fata locului,
mai  pot fi descoperite si urme apartinand victimei ori altor persoane care au venit in
contact cu anumite obiecte.

 Specialistii criminalisti trebuie sa procedeze la efectuarea unor examinari comparative

intre urmele descoperite si modelele de comparatie prelevate de la persoanele mentionate.
Interpretarea urmelor descoperite la fata locului se constituie intr-o operatie logica prin
care se precizeaza semnificatia unor informatii, prin inlocuirea variantelor din care sunt
alcatuite, in raport cu un anumit domeniu ales. La interpretarea urmelor descoperite cu
ocazia cercetarii la fata locului nu trebuie omise nici posibilele erori ce pot aparea pe
parcursul acestei activitati, si anume: erori de logica;  erori de tehnica;  erori cauzate de
anumite detalii nesemnificative; erori datorate prezentei mai multor alternative ori
interpretarii negativului drept pozitiv. De aceea instructiunile in vigoare precizeaza
ca „in functie de natura infractiunii savarsite, echipa de cercetare va avea in
componenta ofiteri si agenti de politie de la compartimentele de profil…”.