General PANA1TESCU SCARLAT

Valurile lui Traian

din Basarabia

Tipografia „GENIULUI- Bucureşti (Cotroceni)

 General PANAITESCU SCARLAT

Valurile lui Traian

din Basarabia

M W

- 19 2 6 -

Tipografia „GENIULUI,, — Bucureşti (Cotroceni>

I g p I
i %Ş2_m
 INTRODUCERE*)
Valurile basarabene reprezintă o chestiune confuză
încă, cu tot sprijinul ce autorii recenţi îi aduc în lim­
pezire. Dorinţa mea este să atrag atenţiunea că, şi
prin alte domeniuri, s’ar putea cerceta şi preciza
epoca construirei valurilor basarabene. Ca să mă
opresc numai la părerile recente ale membrilor A ca­
demiei, Secţia Istorică, reamintesc că D-I V. Pârvan,
în lucrarea sa „începuturile vieţei romane la gurile
Dunărei*' atribue valurilor o origină rom ană; D-l I.
Nistor, în lucrarea sa „Basarabia", o origină modernă:
„ultima ocupaţie tătărească din Basarabia", iar D-I
Gh. Vâlsan, împărtăşind părerile D-lui C. Brătescu,
epoca întemeerei Principatelor Româneşti.
In faţa acestor trei date diferite, am . căutat, la
rândul meu să precizez data istorică, servindu-mă
de alte mijloace.
Prin metoda inducţiunei, am căutat să găsesc cauza
care a putut motiva construcţia valurilor. La data
construcţiei lor, ca şi acum, ştiinţa militară servea
cu aceaşi putere de prevedere’ un interes de moment
„sporul de energie militară, cu care se amplifică
puterea oştirei“. In epoca romană, asemenea lucrări
erau curente. Plecând de la pecesitatea întrebuinţării
militare a accidentelor de teren, am arătat cum se înţe­
legea în epoca romană şi cum se înţelege astăzi folo­
*) Extras din referatul înaintat Academiei Română, în Septembrie 1926
 sinţa accidentelor de teren „munţi şi ape“: Conclu-
siunea la care am ajuns, anume ’ că valurile din
Basarabia au deservit mai degrabă o nevoie juridică
decât militară, se potriveşte cu acea a D-lui Brătescu.
Dar în ce epocă şi la ce’ popor ?
In epoca întemeerii Principatelor Româneşti, tech-
nica militară este rudimentară. Domniile româneşti
sunt scurte şi sbuciumate ca să Se poată înfăptui
lucrări mari, cu atâta unitate.
In epoca tătărească modernă iarăşi nu se 'putea în­
făptui asem enea lucrări. La Căuşani unde alături de
tatari trăiau şi moldoveni şi evrei, avem dela aceşti
din urmă mârturii-ruini destul de expresive, pe când
dela tatari numai legende şi numiri. Cu dispoziţia
sufletească a populaţiei tătăreşti, eă nu şi-a putut
apropia nici mentalitatea populaţiei autoctone, necum
să fie în posesiunea unei arte, care cere o altă men­
talitate, decât acea de popor nomad, egoist şi trăitor
numai pentru prezent.
Specialistul studiază o ruină de fortificaţie ca şi o
fortificaţie recentă sub următoarele patru aspecte:
profil, traseu, organizare proprie şi în legătură cu
sistemul defensiv al ţârei şi în fine istoricul apărării
şi atacul ei. Sub acest aspect am adus contributul
meu. Considerând, ca primă treaptă ştiinţifică, infor­
maţia, denumită de ştiinţa militară „recunoaştere" şi
de ştiinţă geografică „explorare", am cercetat pe
teren această ruină. Mai toţi predecesorii mei din
literatura acestei chestiuni, s ’au mulţumit numai cu
harta, mai puţin hotărâtoare ca informaţie de cât
vizita specialistului pe teren. In aceasta stă tot preţul
datelor ce am adus în această chestiune.
. D-l Gh. Vâlsan, mai arată încă o temere, dacă
porţiunea de val dela lacul Catlapug la lacul Conduc
nu ar putea conţine date ce ar schimba concepţiunea
lucrării. Răspund că tocmai de aceia am stăruit eu
atât asupra punctului Catlapug, Acest punct deschide
un orizont bogat asupra concepţiunei acestei lucrări,
şi deşi Catlapugul, ca teren, nu prezintă nici o
particufaritate defensivă deosebită, inserţiunea în
acest punct a noei orientări de val ne explică
acoperirea escalei Chilia. Concluziunea la care ajungem
este că poporul ce a construit aceste valuri s’a întins
dela apus la răsărit şi dela sud la nord. Cu aceste
valuri se acopereau escalele de pe Dunăre, iar distan­
ţele lor la escale ne arată spaţiul cu care se putea
obţine liniştea şi siguranţa. Cucerirea de apoi, a ţăr­
mului mărei Ia Cetatea-Albă şi pe coasta Rusiei au
impus chiar construcţia celui de al doilea val Leova-
Tighina, prelungit în Ucraina şi în Moldova. Alătu­
ratul crochiu poartă în suprapunere profilul celor trei
valuri — două basarabene şi al doilea dobrogean.*)

Profilul actual al ruinelor basarabene şi al

celui de al 2 val dobrogean.
NORD SUD

/ urrjp/utură

6-Srr).
şanţ Je cmculahe
s i camera de inwnumirf
Şdol obstacol ' ( l- Z r n )

Conclusiile D-lui C. Brătescu, cum că valul sudic din

Basarabia este opera muntenească dela începutul seco­
lului al XV şi că valul nordic este operă moldove­
nească a fiilor lui Alexandru cel Bun, Ilie şi Ştefan,
din anul 1436, spre a despărţi ţara în două, nu se
poate admite dacă avem în vedere unitatea de con­
cepţie şi de aplicare pe teren a celor două valuri.
Cu acest prilej semnalez şi alte conduşii ale D-lui

*) Schuckharflt. Trajanswalle in der Dobrogea. Acest autor a studiat în

două epoci d e p ă rta te : la începutul specializării şi in îpoc'a de apogeu
de specializare (răsboiul mondial) valurile dobrogene. D -sa atribuie
valului al 2 o origină rom ană.
 C. Brătescu, acele asupra valurilor ce tăiau mean­
drele Nistrului, şi pe care nu le pot admite, cu nici un
preţ, când D -sa consideră valurile ca capete de pod,
în loc de lucrări de protecţia navigaţiei. Aceste valuri
nu pot fi de cât opera puterilor maritime, ce au dom­
nit în aceste locuri. D-l C. Brătescu şi-a dat bine
seama de complexitatea acestei chestiuni, când D-sa
o recomanda atenţiei specialiştilor de a o clarifica,,
căci numai după hartă spune D-sa, nu se poate în­
ţelege şi înterpreta intenţia construcţiei valurilor, fiind
că nu toate au frontul îndreptat spre inamicul dinspre
Nistru etc.
Rotunjirea muchelor, scoborârea nivelului, ca şi
demineralizarea stratului vegetal vârât în umplutura
•parapetului ne fixează deosebiri de bătrâneţă între
valuri, bătătoare la ochi dela primul examen al lor.,
lată mijloacele de care fn’am servit în cercetarea mea
pe teren.
b) D-l Gh. Vâlsan îmi mai cere şi bibliografia aces­
tei chestiuni ce doreşte să fie complectată şi cu lucră­
rile din literatura rusească. Intenţiunea mea a fost însă
să descriu şi să interpretez numai ruina. Totuşi pot
răspunde c ă îrî literatura rusească n’avem decât o sin­
gură lucrare de valoare asupra acestei chestiuni, acea
â colonelului Zascing. Toate celelalte lucrări poste­
rioare sunt mai mult sau mai puţin fidel reproducerea
informaţiunilor culese de Zascing aproape imediat după.
ocuparea rusească.
 Valurile Iui Traian din Basarabia

1. — Basarabia posedă mai multe valuri (brazde)

— unele lungi de zeci de Km. crâmpee dintr’un tot,
altele scurte de sine stătătoare. Din această colecţiune
nu mă voi ocupa decât numai de două valuri - acele cari
taie Basarabia încurmeziş, dela apus la ră s ă rit: primul,
care atinge coada lacurilor din Bugeac, plecând de la
vadul lui lsaac, pe Prut, şi se termină Ia Mare, lângă
Iacul Conduc: al doilea, care pleacă din dreptul Leovei,
pe Prut şi taie Nistrul la sud de Tighina.
Aceste două valuri prin importanţa lor geografică
şi technică precum şi prin tradiţia istorică se impun în
primul rând.
In prealabil, voi preciza termenul „val“ (brazdă),
fixând rostul defensiv împlinit de această fortificaţie,
în răsboiu.
Valul este o ridicătură alungită (în pământ sau zidărie)
precedată uneori, alte ori complectată şi înapoi, cu
şanţ&ri. Condiţiunile technice au asociat de timpuriu
şanţul de val.
Valul reprezintă o formă de fortificaţie foarte veche
şi el îndeplineşte două roluri defensive: unul de
obstacol şi altul de loc de luptă (rampart). Romanii
au constituit valurile în pământ, grecii în zidărie.
Caracteristica valurilor o desprindem de preferinţă
din organizările defensive de pe fruntarii. Din eie
deducem două idei principiale: una războinică şi alta
juridică.
 In ideea răsboinică se oglindeşte dorinţa vie a
Romanilor de a lupta, iar în cea 'juridică simţul de
preciziune asupra însemnătăţii noţiunei „încălcarea
teritoriului". Această precizare romanii nu o fac ca
chinezii printr’un obstacol greu de escaladat; ei nu cer
unei asemenea organizări decât numai să reziste injuriei
timpurilor. Romanii cu spiritul lor juridic, aşa cum
nu l’au avut nici un popor pănă la dânşii şi nici după
dânşii şi pe care’l moşteneşte civilizaţia modernă,
mărindu-I şi perfecţionându-1,’ şi-au propus să preci-
seze prin aceste organizări un hotar juridic. In vechime,
mişcarea mulţimei nu se putea face decât numai pe
drumurile bătute, căci cei vechi nu dispuneau ca noi
de mijluace repezi pentru deschiderea de comunica-
ţiuni. încălcările nu se puteau face decât numai pe dru­
muri, totuşi romanii au ţinut să-şi preciseze, cât se poate
mai visibil, un hotar juridic.
2. — Descrierea actuală a valurilor o sprijin pe
o vizită făcută la faţa locului, aducând informaţiuni
şi asupra adaptării lor la teren, pe lângă cele deja
ştiute, prin alte publicaţiuni, relativ la profil şi traseu.
Valurile vechi din cuprinsul României ne lasă
impresia că construcţia lor succesivă n’a interesat
decât numai două orientări: acea cu faţa spre nord
şi acea cu faţa spre răsărit. D-I V. Pârvan în lucrarea
sa „începuturile vieţei romane la gurele D unărei' ne
semnalează următoarele valuri: unul nu departe de
D unăre; al doilea care străbate mijlocul Olteniei şi
Munteniei, plecând din regiunea T. Severin Ia Tulu-
ceşti, nord G alaţi; iar un al treilea, în stânga şi dea-
lungul Oltului cu faţa spre răsărit. In Moldova dai
de valul sudic basarabean prelungit până spre Adjud ;
apoi de valul nordic basarabean, ce vine dinspre Bacău,
tae Prutul la Leova, Nistrul !a sud de Tighina şi se
prelungeşte în Ucraina până la Mare, spre gurile
fluviilor Bug şi Niprul. Pe ţărmul stâng al Prutului,
D-l V Parvan semnalează încă un alt val, din dreptul
Leovei până mai jos de Fălciu. Avem, de asemenea,
un alt val, numit valul smeilor, dealungul Nisti ului,
pe ţărmul basarabian între Tighina şi Cetatea Albă
bine visibil, încă în dreptul Purcarilor.
3. — Ca să înţelegem raţiunea aşezărei acestor
valuri, vom analiza înţelegerea militară a două clase
importante de accidente geografice: cursurile de apă
si
t munţii
i în cele două m entalităti:
i romană sit actuală,
Cei vechi, ca si actualii imediat ce au înţeles
rostul cursurilor de apă şi au învins greutăţile technice,
au făcut din apele navigabile cele măi bune şi mai
frequentate artere de comunicaţiuni, aşa de ex.: Feni­
cienii şi grecii în antichitate, italienii în eviul mediu
şi modern, englezii în timpurile noastre. Grecii ime­
diat ce au pus stăpânire pe întinsul Mărei Negre au
dus influenţa civilizaţiei lor adânc în continentul eu­
ropean, folosindu-se de apele navigabile • Dunăre,
Nistru, Nipru, Don, Volga. Ei, pentru a-şi asigura
libertatea navigaţiunei. au creat escale fluviale: tot
aşa, mai târziu, au făcut genovezii şi tot aşa fac
astăzi englejii când ei îşi asigură stăpânirea mărilor
prin dominarea teritorială a punctelor obligatorii de
trecere c a : Gibraltar, Malta, Suez etc.
Romanii, n’au considerat nici odată apele navigabile
ca fruntarii. Decâte ori aveau prilejul să se folosească
de asemenea accidente geografice, ei le utilizau drept
cele mai preţioase căi de circulaţie, iar nu de oprire.
Dunărea este o probă eloquentă. Citez castrul de
la Codichioi, din faţa Spanţovului, nu departe de Ol­
teniţa. Castrul (lagăr roman') este aşezat pe ţărmul
înalt dobrogean şi se compune din două castre lipite
cel dela margina ţărmului înalt, pentru garnisoană
cel lipit pentru odihnă şi adăpostire.
Valurile aşezate în preajma şi în lungul cursurilor
de apă joacă rolul de linii de protecţie; iar cele a-
şezate călare pe ele, de capete de poduri.
Astăzi cu armamentul actual, cu care ţintuim p.e
adversar la distanţe mari, cursurile de apă cu cât
sunt mai voluminoase cu atât îndeplinesc mai bine
rolul de obstacol, aşa că astăzi, în opunere cu menta­
litatea celor vechi, cari se sprijinau pe un armament
de scurtă bătae, considerăm cursurile de apă mari
că îndeplinesc în mod mai avantagios rolul de fruntarii.
Să trecem la munţi. Crestele topografice sau liniile
de cumpănă a apelor sunt considerate astăzi ca linii
de graniţă naturale, chear când sunt creste ce nu
pot fi nici odată călcate cu piciorul. Romanii se
mărginea însă la poalele muniţlor. Ideea romana era
tot atât de justificată, ca şi ideea de astăzi. Astăzi,
noi punem stăpânire pe munte pentru subsolul său,
dacă nu şi pentru îmbrăcămintea sa. Este la bază o
idee economică după cum era şi ideea romanilor cu
cursurile de apă navigabile. Cu evoluţiă ideilor mo­
derne, frontierile s’au suit necontenit de la poale pănă
la creasta munţilor şi chear dincolo.
In apărarea munţilor cei vechi aţineau eşirile sau
intrările; astăzi ne luptăm şi în munţi, cu tot peri­
colul surprinderei. Technica de astăzi are o influenţă
hotăritoare în întrebuinţarea militară a acestor acci­
dente.
4.— Technica nu ne fixează numai marele alinia­
mente istorice, ea ne diferenţiază chiar civilizaţia po­
poarelor contemporane. Scriind aceste rânduri mă
gândesc la poporul tătărăsc, din momentul contem­
poran şi posterior epocei lui Ştefan cel Mare, căruia
unii din istoricii noştri le atribue construcţia valurilor
de care mă ocup în acest studiu.
Valul Leova-Tighina atinge localitatea Căuşani, o
foastă şi îndelungată reşedinţă tătărască. La Căuşani
găsim ruini istorice : o ’b ae, o biserică creştină semi-
îngropată, două cimitiruri cu pietre funerare purtând
inscripţii vechi româneşti şi mozaice, dar nimic tătă­
răsc. Construcţia valului prin trasare şi adaptare la
teren reprezintă o cultură şi o îndemânare pe care
numai un studiu statornic şi recules îl poate da, iar
nu vagabondajul neînfrînat şi'v iaţa egoistă a presen-
tului. Arta la tătari n’are preţ şi de aceea urmele-
C?pâtul valului lui Traian de sus la Leova.
Valul lui Traian de sus la Cupeni.
lungei lor stăpâniri în Basarabia nu se resimte de cât
numai prin amintiri, legende şi numiri.
5 — Să amănunţim consideraţiunile geografice şi
militare cari au înr’îurit la trasarea valurilor.
D-l Pârvan în lucrarea citată analizează conside­
rentele militare necesare pentru stăpânirea Daciei de
către un cuceritor sudic, situaţiune istorică împlinită
în antichitate de poporul roman şi în timpurile actu­
ale, un moment, de puterile centrale, spunând că con-
diţiunea esenţială este stăpânirea, în prealabil, a celor
două bastioane naturale • Dobrogea şi Cotul Dunărei
dela Presburg, cari incadrează vasta curtină a Du­
nărei. D-sa verifică istoriceşte această condiţiune când
ne reaminteşte aşezarea romană în Dobrogea, cu
mult anterioară celei din Dacia.
6.— Să amănunţim şi consideraţiunile tactice şi
technice a trasărei acestor două valuri.
In valul nordic — Leova, Tighina — deosebim trei
secţiuni: capetele şi centru. Capetele sunt aşezate în
lungime de zeci de Km. cu spatele la regiuni mlăş­
tinoase : Sărata dinspre Prut, Botna dinspre Nistru.
Spaţiurile dintre regiunele mlăştinoase şi valuri sunt
coridoare strâm te şi periculoase. Un apărător sudic
nu se putea pune în condiţiuni defensive aşa de puţin
prielnice ; dar nici un apărător nordic nu putea trage
nici un avantaj defensiv. Ideea militară trebue dar
exclusă, iar motivarea sa o găsim în prezenţa unui
accident geografic, depe marginea de atunci a, co­
drului.
Porţiunea centrală nu urmează nici ea linia de
cumpănă a apelor, ci tae diferitele scursori, orientate
nord sud, suind şi scoborând coaste de văi adânci.
Traseul valului se adaptează cu multă artă la teren.
Nu se desprinde nici un avantaj defensiv. Valul constă
din mari aliniamente, fără frânturi şi eşinzi. Realiza­
rea acestor lungi şi pertecte aliniamente ne umple de
emoţiune pentru corectitudinea de a se asigura ori­
entarea astronomică şi topografică a valului. Cu toate
 că terenul prin formele sale introduce în traseu părţi
tari şi slabe, care să merite corectările defensive ce
se aduc prin fortificaţie la aceste valuri, trebue să
rămânem la concluzia că îrt trasarea lor nu s’au
impus consideraţiunile militare.
Pentru valul sudic basarabean nu mai găsim a-
ceeaşi dispoziţie de teren, deşi şi pentru acest val
putem adapta aceeiaşi subîmpârţire în 3 secţiuni:
două capete şi centrală.
Terenul în partea centrală este un puternic prag,
care desaxează în spre apus dar mai cu seamă spre
răsărit cursurile de apă.
Terenul dintre val şi Dunăre este cu totul despărţit
prin diferitele lacuri, întinse şi lungi, ce nu pot fi
străbătute, aşa ca să considerăm spaţiul dintre ele
ca adevărate defileuri. In aceste diferite secţiuni
terenul este unit şi şes, practicabil şi viabil peste
tot. Comunicaţiile din aceste porţiuni s ’au hotorât
numai din interesele economice ale punctelor ce u-
neau, fără ca relieful terenului să sev impună prin
ceva. Ambele valuri se termină la capetele lor de pe
Prut şi Nistru fără nici un dispositiv particular, aşa
că să nu le considerăm de cât numai ca puncte
intermediare.
7.— Că să înrudim mai mult aceste valuri cu cele
dobrogene, vom da câte-va amănunte asupra acestora
din urmă.
Tocilescu spune că între Cernavodă şi Constanţa
sunt trei valuri. Primul, în pământ, cu profil de 0,50-3
metri relief, cu 4 — 10 metri grosime de rampart cu
şanţ spre sud, adânc de Ia 0.50-2 metri şi lat Ia
gură de 5 —6 metri, orientat dela apus la răsărit pe
o lungime de aproape 60 Km. Movilele din lungul
său n’au nici o legătură cu valul, dar sunt excelente
puncte de observaţii. Al doilea val, tot în pământ
cu şanţuri la nord şi sud. Şanţul nordic până la 3
metri adâncime şi lărgime la gură până Ia 10 metri,
iar şanţul sudic până la 2 metri adâncime şi aceeaşi
 -/■im.

Valul Iul Traian de sus la Cupeni.

 Valul lui Traian de jo s,
cam la 2 Km. de Vadul Iui Isac.
lăţime la gură. Rampartul are un relief până la 4 metri
şi o grosime între 7— 12 metri. Acest val are aceeaşi
orientare generală şi e lung de aproape 54 Km. La
un Km. înapoi şi în legătură cu el, are din distanţă
în distanţă castele (lagăre) defensive şi castele de
manipulare (lagăre de adăpostire) în pământ, de formă
pătrată. In lungul acestui val sunt 25 de asemenea
duble castele şi unul în peatră lângă Dunăre. Mai
găsim încă lângă Constanţa alte 5 duble asemenea
castele, iară lângă satul Alacap, la nord şi sud de
val, pe coastele văei, alte două castele. Al treilea
val are o banchetă de luptă, în peatră cu şanţuri la
nord şi sud. Şanţul nordic, Ia depărtare de 10 metri
de banchetă are o adâncime de 3 metri şi o lăţime
la gură de 10 metri. Zidul banchetei are o înălţime
de 0,25 metri şi o grosime de 2 —2.10 grosime’ iar
lărgimea banchetei de 3 metri. Valul are aceeiaşi
orientare răsărit — apus şi o lungime aproape 61 Km.
In lungul acestui val nu se simte nici urme de porţi
şi nici turnuri de pază între castele. Acest val este
sprijinit Ia Dunăre pe cetatea Axiopolis şi la mare
pe cetatea Tomis. In spatele acestui val sunt 26
lagăre în peatra de formă pătrată.
D-l Colonel M. D. Ionescu-Dobrogeanu, în lucrarea
sa „Dobrogea în pragul veacului al XX spune cu
Tocilescu că primul ar fi construit de un popor barbar,
iară celelalte două de Romani; cu Jules Michel, care
a vizitat pe teren în 1885 aceste valuri, că toate
trele valurile au fost construite pe timpul lui Justinian
sau a succesorului acestuia; cu Allord constructia a-
cestor valuri s’ar datora generalului Traian de sub
regimul împăratului Valeres; cu D-l Sutzo, că ar
aparţine împăratului Teodosiu.
D-l General C. N. Hărjău,- în lucrarea sa „Istoria
armei geniului*' arată că aceste valuri ar fi construite
pe timpul marei imigraţiuni a popoarelor fie de romani,
fie de popoare mongolice. Tot D-sa mai crede că
valurile basarabene ar fi fost construite între anii
105-115 d. Christos.
D-l 1. Nistor, în lucrarea sa „Istoria Basarabiei"
spune că în obiceiurile popoarelor mongolice cădea
şi grija de a întări „olotul“ ocupat de ei, spre a-1
pune la adăpost de ori ce invasiune. Să ne gândim,
scrie D-l Nistor la faimosul zid chinezesc, ridicat în
contra tătarilor, ca să înţelegem apărarea sistematica
a Bugeacului, executată imediat după instalarea tăta­
rilor în această regiune. D-l Nistor afirmă că ambele
troene din Bugeac n’au nici o legătură cu organizarea
romană, că traseul valurilor coincide cu hotarele
raialelor turceşti şi că aceste valuri au fost ridicate
de tătari în epoca posterioară lui Soliman cel măreţ
(1538).
8.— Cu aceste date, să trecem la vizita valurilor
pe teren din 1925. In zilele de 16 şi 17 Iulie şi de
28 şi 29 septembrie, am străbătut în automobil, în
tot lungul lor, ambele valuri. Porţiunea estică a va­
lului nordic dela linia ferată la Nistru am făcut-o în
tovărăşia D-lui profesor Ştefan Ciobanul, directorul
Liceului real din Chişinău; iar porţiunea vestică şi
valul sudic în tovărăşia D-lui profesor Carol Uhlig,
dela Universitatea din Tubingen (Wiirtemberg). Itine­
rarul ui mat a fost, în limita posibilităţii, chear pe
spinarea valurilor; şi, unde nu, pe drumurile locale,
înainte si înapoi până la 10 Km. Pe ambele valuri
m’am călăuzit de aceleaşi norme am notat situaţia
şi aspectul terenului, iar în staţiuni am ridicat pro­
filul şi consemnat particularităţile terenului.
Valul nordic.
Stafia Chircâeşti. Capătul estic se găseşte cuprins
în vatra satului, pe maidanul de lângă biserică. Deni­
velarea profilului este aproape complectă, iar con­
strucţia acestui capăt n’are nici o particularitate mai
deosebită de a unui punct intermediar. Peste mlaştina
Botnei largă de câţiva Km., peste botul de deal
dintre Botna şi Nistru se vede urmele unui val, în
Capătul vestic de jos al „ Valului lui Traian de jo s'
Valul lui Traian de jos aproape de capătul vestic.
 prelungire, până către satul Capauca, lângă N istru.
Aspectul acestui val este însă în alt stil şi a s p e c t
Legătura dintre porţiunea basarabeană şi ucrainiană
a acestui val s’a făcut de sigur prin acidentul geografic
,,apa“ *) confluenţa Botnei cu Nistrul.
Dela Chircăeşti valul merge în orientarea răsărit-
apus tăind în mari alineamente rectilinii terenul de-a
lungul Botnei pâuă în dreptul staţiei ferate Zaim,.
unde valul tae apa Botnei şi se sue pe podişul
înalt ce separă această scurgere de apa Cogâlnicu’lui
şi de alte scursori.
Stafia- Batâr. Deasupra satului Batâr, la margineă
vestică a păduricei, urmele valului s’au păstrat bine.
Şanţul nordic are o adâncime de 3 metri şi o lăr­
gime la gură de 10 metri, iar rampartul o înălţime
de peste 2 metri şi o grosime de peste 12 metri.
Alineamentul valului într’un întins orizont se men­
ţine în.tr un traseu rectiliniu de o corecţiune emoţio­
nantă, cu toate suişurile şi scoborâşurile ce face, fără
nici o particularitate defensivă
Staţia din vale la est de calea ferată. Valul abea
se distinge ca dimensiuni, dar culoarea gălbue a
subsolului, devenind pământ de umplutură, diferită de
a stratului vegetal, îl face vizibil, prin această dâră
în tot întinsul orizontului,
Staţia vestică de pe podiş; dincolo de Cogâlnic,
cam in dreptul satului Grădiştea. In văi, valul abia
se deosebeşte, pe podişuri este mai bine conservat se,
înţelege lesne. In această secţiune, destul de acci­
dentată, aspectul valului rămâne acelaş, iar aspectul
regiunei, cu toată fertilitatea ei, este acel de stepă.
Stafia Leova. Capătul vestic al valului se termină
la marginea sudică a oraşului Leova, pănă în malul
înalt al Prutului. Şi la această estremitate n’am ob­
servat nivi o particularitate.

Qeo?geDep\Cscure p ag Ol4d0°Vei ® Dimitn> C antem ir- d u c e r e de D-l Dr_

 Dealungul Prutului şi în dreptul Leovei, D-l Pârvan,
în lucrarea deja menţionată, semnalează o încrucişare
de valuri cel descris’ şi valul din lungul Prutului de
pe ţărmul basarabean, care ar începe din dreptul
Huşului şi s’ar prelungi cam până în dreptul Fălciului.
Ani cercetat pe teren în jurul Leovei, până în dreptul
Văiei Sărmei, fără a fi recunoscut nici o urmă de
val, afară de lanţul de movile, destul de apropiate
între ele, pe care’ le-am recunoscut în cuprinsul arătat.
Valul sudic.
Stafia Vadul lui Isac, aproape de marginea sudică
a satului. Aspectul acestui val este identic cu cel
nordic, cu o uşoară nuanţă de forme mai acuzată.
Profilul de aceleaşi dimensiuni, are totuşi o particu­
laritate — între val şi şanţul nordic se distinge o
berm ă*) de circulaţie de 3 4 metri, care se menţine
pe o lungime de val de mai bine de 10 Km. spre
răsărit. Şanţul este adânc de 3 metri, larg la gură
de 10 metri, rampartul înalt de 2 3 metri şi cu o
grosime de peste 10 metri.
Dela Prut la Ialpug, valul străbate o regiune acci­
dentată, lipsită de populaţie şi aproape şi de cultură
Dela răsărit de Ialpug până la Mare terenul este mai
puţin accidentat şi pe profil nu se mai menţine berma
de circulaţie. In porţiunea la răsărit de Ialpung, valul
este excepţional întrebuinţat ca ş'.eau, dar pretutindeni
el este cultivat. La răsărit de Bolgrad, pe o lungime
însemnată, valul a servit şi de frontieră (1856-1878)
Stafia Catlapug m’a interesat ca o schimbare
vizibilă în trasarea valului. Vechea orientare a valului
se prelungea până în coasta lacului Catlapug, iar noua
direcţia începe dintr’un pune vestic la 2 Km. de lac,
de pe vechiul val, pentru a se frânge spre coada
lacurilor ce mai viu până la lacul Conduc lângă mare,
in coasta căruia se isprăveşte.

•) 0 treaptă în m asa parapetului şi la m arginea dinspre şan| la ni­

velul solului.
Voiul lui Traian de jos la lacul Katlebug.
■3ncmm>l rP MN
 jg fif. z
£ MfWŞffi Z o ™
S t , ' argâl ?-?ndu-ne imPre^ unei porH.
Din cauza nopţii şi a timpului redus consacrat a-
2 ! t!« e> n am Câ,Cat Ş1 restul vaslu i’până la mare"
dar bânuesc ca nu preziita nici o alia p a rtc u L fta te
dinte ace«e H n T '3 ,Vlzită desPri"d mare asem ănare

la am ândouă ; lipsa de interes militar te trăirea S

Is to rk e S f nt'e “ Pfegatim acesfor interesante
partea localnicilor! reglmUl de * * * din

skSiA t S
trecutul nostru. * docum“ « " ' precis asupra
i i i
W ffra p i