4.

TIRISTOARE ŞI UTILIZAREA LOR ÎN REDRESOARE COMANDATE 53

4.1 Caracteristica şi clasificarea generală a tiristoarelor

Tiristoarele, la fel ca şi diodele, sunt destinate pentru comutaţia discretă şi

conducţia unidirecţională a curentului sarcinilor electrice, având aceiaşi 2 electrozi
de putere (Anod şi Catod) şi aceleaşi 2 stări (regimuri) de funcţionare, echivalente
cu un contact Normal-Deschis (în stare blocată), sau contact Normal-Închis (în
stare de conducţie). Însă ele posedă în plus o funcţie importantă, care lipseşte la
diode: intrarea în conducţie (amorsarea) poate fi temporizată (reţinută în timp
un anumit interval), în raport cu aparţia tensiunii pozitive la Anod UAK>0. Dacă
această tensiune este sinusoidală (la redresoare spre exemplu), atunci reţinerea în
timp a intrării în conducţie permite transmiterea la ieşire numai a unei porţiuni
(bucăţi) de sinusoidă, ceea ce condiţionează o micşorare a tensiunii medii
redresate, aplicate către sarcină. În figura 4.1,a este arătat un redresor monofazat
monoalternanţă, alimentat cu o tensiune sinusoidală u(t)=UMsinωt şi comandat de
un singur tiristor, sarcina căruia este pur rezistivă R. Tiristorul poate intra în
conducţie în intervalul 0<ωt<π, când tensiunea UAK>0 şi cănd la Electrodul de
Comandă (EC) este aplicat un impuls scurt de o amplitudine de câţiva Volţi. Dacă
acesta din urmă se aplică cu un unghi de întârziere (fază) ωt=θ faţă de momentul
trecerii sinusoidei prin 0, atunci în intervalul 0<ωt<θ tiristorul este blocat, cu toate
co tesiunea UAK>0 (fig.4.1,b). Ca urmare, în acest interval valoarea momentană a
curentului i(t) şi a tensiunii de pe sarcină uCH(t) sunt nule: i(t)=0 şi uCH(t)=0, iar
tensiunea de alimentare este aplicată către Anodul şi Catodul tiristorului.
In momentul aplicării impulsului de comandă ωt=θ, tiristorul se amorsează,
rezistenţa lui interioară se micşorează până la Ri≈0, la fel ca şi căderea de tensiune
UAK≈0, iar tensiunea de la bornele sarcinii uCH(t) va fi egală cu valoarea
momentană a tensiunii de alimentare u(t). Curentul prin această sarcină va avea
aceeaşi formă, însă o amplitudine diferită: i(t)=u(t)/R. Însă în momentul de timp
ωt=π, când tensiunea uCH(t)=0, tiristorul se blochează, iar curentul devine nul:
i(t)=0, rămânand nul în tot intervalul alternanţei negative, deoarece tiristorul nu
poate conduce un curent negativ.
Impunând tiristorului o reţinere
reglabilă θ=var, se poate obţine la ieşire
o tensiune redresată reglabilă Ud=var,
mai mică faţă de valoarea maximă Ud0,
specifică la redresorul cu diode.

Fig.4.1. Principii de funcţionare ale

tiristorului într-un circuit monofazat de
redresare monoalternanţă b)
4. TIRISTOARE ŞI UTILIZAREA LOR ÎN REDRESOARE COMANDATE 54

Aşadar, tiristoarele convenţionale (clasice), spre deosebire de diode, reprezintă

deja nişte elemente comandate, sau semicomandate, care pot asigura o reglare a
tensiunii de ieşire. Pentru aceasta ele prevăd un electrod adăugător (al 3-lea),
numit Electrod de Comandă (EC, sau Grilă) (în raport cu catodul K), precum şi 4
(nu 2) zone de conductibiliate semiconductoare pozitivă şi negativă: p1-n1-p2-n2 (
fig.4.2,a). Proprietatea aceasta de comandă a tiristoarelor constă în posibilitatea
lor de intrare în conducţie numai dacă sunt
satisfăcute 2 condiţii prealabile: A K
1) dacă tensiunea „Anod-Catod” este pozitivă
U AK 0 (ca la diode); EC
2) dacă este aplicat la electrodul de comandă
EC un impuls pozitiv, îngust şi cu o amplitudine
de câţiva volţi. A
Ca urmare, fără aplicarea impulsului de p1 n1 p 2 n 2 K
comandă tiristorul nu poate intra în conducţia
curentului electric, chiar dacă UAK>0. a) EC
Fiind compus din 4 zone, tiristorul convenţional are
la bază 3 joncţiuni p-n, adică poate fi reprezentat prin 3
diode, conectate consecutiv, sau prin 2 tranzistoare
bipolare de conductibilitate diferită: p1-n1-p2 (T1) şi n1-
p2-n2 (T2), conectate în inel (colectorul fiecărui tanzistor
serveşte ca bază pentru celălalt tranzistor) (fig.4.2,c).
Caracteristica „Amper-Tensiune” a tiristorului
convenţional Ia(UAK), pentru tensiuni negative UAK<0, nu
se deosebeşte de porţiunea respectivă a caracteristicii
unei diode, adică tiristorul este blocat, deoarece diodele
(joncţiunile) marginale p1-n1, p2-n2 sunt polarizate
invers, curentul ia≈0, chiar dacă dioda (joncţiunea de
mijloc n1-p2) este polarizată direct (fig.4.2-4.3). c)
Fig.4.2. Structura, simbolul şi schema echivalentă a tiristorului convenţional

Pentru tensiuni pozitive UAK>0, joncţiunile (diodele) marginale se polarizează

direct, însă intrarea în conducţie depinde de valoarea curentului Electrodului de
Comandă ig . În particular, dacă ig=0, tiristorul este blocat ia≈0, deoarece
joncţiunea de mijloc n1-p2 este polarizată invers. La o amplitudine relativ mare a
tensiunii UAK=UAK0, tiristorul poate totuşi intra în conducţie, de aceea această
tensiune se numeşte tensiune de autoamorsare, însă datorită valorii ei foarte mari
(UAK0>>0), această amorsare nu se aplică în practică, deoarece poate distruge
joncţiunea mijlocie n1-p2.
Dacă la EC, adică la joncţiunea p2-n2, se aplică un impuls cu un curent ig1>0,
se deschide tranzistorul T2 (n2-p2-n1), Colectorul căruia (n1) serveşte
concomitent ca Bază pentru primul tranzistor p1-n1-p2 (fig4.2,c.). Ca urmare,T1 se
deschide într-o fracţiune milisecundă), împreună (în avalanşă) cu al doilea
tranzistor T2, deoarece Colectorul primului tranzistor (p2) serveşte ca bază pentru
4. TIRISTOARE ŞI UTILIZAREA LOR ÎN REDRESOARE COMANDATE 55
T2 şi invers. Această deschidere are loc în cazul dat la o tensiune UAK 1<UAK0 , ceea
ce exclude distrugerea menţionată. Însă această tensiune este totuşi relativ mare
(mai mare, decât tensiunea minimă dorită UAK n). La un curent nominal de
comandă ign>ig1, amorsarea tiristorului poate avea loc la tensiuni UD mai mici,
decât tensiunea minimă de câţiva volţi: UD<UAK.n (ca la diode) (fig.4.3). După
intrarea în conducţie, curentul anodului tiristorului este limitat de rezistenţa
exterioară de sarcină. Porţiunea punctată a caracteristicii Ia(UAK), reprezintă
intrarea ultrarapidă în conducţie a tiristorului, care are loc datorită reacţiilor
pozitive dintre T1 şi T2, menţionate mai sus, care menţin starea de conducţie, chiar
dacă impulsul EC se anulează. Această proprietate (avantaj) se numeşte
automenţinere în stare deschisă după anularea impulsului de comandă, care
permite o comandă a tiristorului cu impulsuri scurte EC, iar ca urmare cu o putere
mai mică şi o schemă mai simplă.

Fig.4.3. Caracteristica „Amper-Tensiune” a tiristorului convenţional

Din cele expuse mai sus rezultă o altă proprietate importantă a tiristoarelor -
cea de amplificare a curentului de comandă. Ea se explică prin coeficientul
relativ mare de amplificare în curent al tiristoarelor obişnuite: iA / ig 1000 . De
exemplu, pentru deschiderea unor tiristoare obişnuite cu un curent de putere
i A 100 1000 A , este necesar un impuls de comandă cu o amplitudine în curent
iC 0.1 1 A şi de o durată scurtă de (0,2-0,3)ms. Durata mică de deschidere este
cauzată de proprietăţile dinamice bune ale tiristoarelor, cauzate de cele 2 reacţii
pozitive interioare ale tranzistoarelor echivalente T1 şi T2.
O altă proprietate avantajoasă a tiristorului o constituie limitarea zonei minime
de conducţie. Dacă curentul anodului scade sub valoarea minimă ia<ia.min<0,5A,
tiristorul se autoblochează. Această valoare minimă este numită curent de
menţinere, care este indicată în catalog, împreună cu alţi parametri, pentru fiecare
tip de tiristor.
4. TIRISTOARE ŞI UTILIZAREA LOR ÎN REDRESOARE COMANDATE 56
Necătând la aceste proprietăţi avantajoase, tiristoarele obişnuite (clasice
sau convenţionale) sunt totuşi nişte tiristoare incomplet comandate sau
semicomandate, deoarece impulsul curentului pozitiv de comandă poate doar să le
deschidă, însă impulsul curentului negativ nu le poate închide . Pentru blocarea lor
este necesară aplicarea unei tensiuni de forţă negative U AK 0 , care să micşoreze
curentul anodic ia sub valoarea de menţinere iA ia.min . În circuitele de curent
alternativ tensiunea U AK devine negativă în fiecare alternanţă, de aceea blocarea
tiristoarelor se efectuează de către reţea, fără dispozitive adăugătoare de blocare
forţată. Însă în circuitele de curent continuu, pentru blocarea (închiderea)
tiristoarelor sunt necesare nişte circuite speciale de blocare.
În legătură cu aceasta, au fost elaborate, de asemenea, şi tiristoare complet
comandate prin EC (Grilă), numite GTO–tiristoare, care prin impulsuri pozitive
de comandă se deschid, iar prin impulsuri negative se blochează. Notarea
convenţională a GTO – tiristoarelor se deosebeşte de cea a tiristoarelor obişnuite
doar printr-o cruce adăugătoare la Electrodul de Comandă (fig.4.4,a). Aceste
tiristoare însă nu sunt lipsite nici ele de dezavantaje : au o structură interioară mai
complicată (5 zone de conductibilitate semiconductoare p1 – n1 – p2 – n2 – p3) şi
un coeficient de amplificare în curent mult mai mic GTO 5 10 (la tranzistoare
acest coeficient este mult mai mare - 20-200). Dacă un GTO-tiristor are, de
exemplu, un curent nominal de 1000A şi un coeficient GTO 5 , atunci pentru
blocarea lui este necesar un impuls de comandă în curent foarte mare:
ig=1000/5=200A, ceea ce impune utilizarea unui amplificator de curent
corespunzător, care complică schema şi scade randamentul ei.
În legătură cu aceasta compania ABB a elaborat, de asemenea, tiristoare
hibride complet comandate GCT - o combinaţie dintre tranzistoarele hibride
IGBT (ca etaj de intrare) şi GTO-tiristoarele (la ieşire).
Datorită proprietăţii de conducţie unidirecţională, pentru conducţia
curentului alternativ sunt necesare 2 tiristoare, conectate antiparalel, echivalente cu
2 contacte paralele (fig.4.4,b). În acest caz un tiristor conduce curentul în
alternanţa pozitivă, iar al doilea – în alternanţa negativă. Pentru simplificare o
astfel de conexiune antiparalelă a 2 tiristoare separate, a fost înlocuită cu o
structură echivalentă şi integrată într-un singur tiristor bidirecţional, care a primit
denumirea de Triac. El prevede un singur Electrod de comandă EC şi se notează în
schemele electrice conform figurii 4.4,c. Structura interioară a triacului este
constituită, de asemenea, din 5 straturi de conductibilitate diferită, însă
funcţionarea lui este asemănătoare tiristoarelor convenţionale.

A K T1

EC T2
a) b) c)
Fig.4.4. Reprezentarea GTO-tiristoarelor şi a Triacurilor în scheme electrice
4. TIRISTOARE ŞI UTILIZAREA LOR ÎN REDRESOARE COMANDATE 57
Au fost elaborate, de asemenea, şi alte tipuri de tiristoare, de exemplu
fototiristoarele şi fototriacurile, care au o comandă optică. Ele se deosebesc doar
printr-o amorsare cu impulsuri de lumină. Aceste impulsuri sunt generate de diode
luminiscente (LED-uri), care luminează când sunt polarizate direct.
Tiristoarele industriale au 3 tipuri constructive de bază (fig.4.5). Tiristoarele
individuale cu curenţi până la 100A au o carcasă metalică de protecţie mecanică, la
care Anodul este filetat, pentru a putea fi înşurubat pe un radiator de răcire, iar
Catodul este rigid şi scurt. Pentru punţi redresoare au fost elaborate, de asemenea,
module până la 100A cu 2 tiristoare în serie şi cu 3 electrozi de conexiuni
exterioare. Un redresor trifazat nereversibil necesită, în acest caz , 3 module, iar
un redresor reversibil cu 2 punţi trifazate – 6 module cu tiristoare duble.
Tiristoarele cu curenţi până la 320A au un anod filetat asemănător, însă
catodul este mai lung şi flexibil. Tiristoarele cu curenţi mai mari de 500A necesită
o răcire mai puternică, de aceea ele se execută în formă de tabletă (pastilă), cu
răcire separată a Anodului şi Catodului, separaţi printr-un inel de ceramică şi
montaţi pe 2 radiatoare diferite. Electrodul lor de Comandă în acest caz se scoate
prin partea laterală a inelului de ceramică (fig.4.5).

Fig.4.5. Variante constructive de bază ale tiristoarelor de curenţi diferiţi

4. TIRISTOARE ŞI UTILIZAREA LOR ÎN REDRESOARE COMANDATE 58
4.2 Redresoare semicomandate şi comandate monofazate

Există mai multe tipuri de redresoare: monofazate (pentru puteri mici) şi

multifazate (pentru puteri mijlocii şi mari), reversibile şi nereversibile (în curent),
comandate şi semicomandate, care se deosebesc de cele necomandate (cu diode)
prin posibilitatea de reglare într-un diapazon relativ mare a tensiunii redresate
Ud(α)=var, unde 0<α<π - unghiul reglabil de comandă a fazei impulsurilor
tiristoarelor. Redresoarele semicomandate sunt realizate 50% cu tiristoare şi 50%
cu diode, iar redresoarele comandate – 100% cu tiristoare. Cele semicomandate
asigură o singură polaritate a tensiunii Ud(α)>0 (o funcţionare într-un singur
cadran pozitiv), iar integral comandate – ambele polarităţi ale tensiunii redresate
(adică o funcţionare în două cadrane): Ud(α)>0 - pentru unghiuri 0<α<π/2 şi
Ud(α)<0 - pentru unghiuri π/2<α<π , deoarece UD(α)=UD0cosα.

4.2.1 Redresoare monofazate semicomandate şi integral comandate

In figura 4.6,a este reprezentat un redresor în punte monofazată

semicomandată cu sarcină activ-inductivă R-L şi unghi de comandă α=45º. În
intervalul t al alternanţei pozitive sunt polarizate direct ventilele
încrucişate T1 D1, care conduc curentul până în momentul t , când dioda D1 se
închide, iar dioda D2 se deschide, deoarece se schimbă polarizarea lor (fig.4.6,b).
Însă în intervalul t de
reţinere a impulsului tiristorului T2,
tiristorul T1 rămâne deschis,
conducând curentul împreună cu
dioda D2, şuntând bornele sarcinii şi
cauzând o porţiune de tensiune
redresată nulă ud(α)=0. Curentul
redresat în acest interval id t 0 ,
deoarece este susţinut de tensiunea
de autoinducţie eL Ld did dt 0 ,
întrucât derivata did dt <0.

b)
Fig.4.6. Redresor monofazat
semicomandat cu funcţionare într-
un cadran la o sarcină R-L
4. TIRISTOARE ŞI UTILIZAREA LOR ÎN REDRESOARE COMANDATE 59
Diodele din puntea semicomandată, analizată mai sus, nu permit obţinerea unei
tensiuni redresate negative, deoarece aceste diode sunt necomandate şi se
polarizează periodic la fiecare trecere a sinusoidei reţelei prin zero.
Valoarea medie a tensiunii redresate pozitive în acest caz
1 2 2 Ud0
Ud U 2m sin t U 2 cos 1 /2 cos 1
2
d0 U
unde 0 unghiul de fază al impulsurilor de
comandă ale tiristoarelor T 1 ,T 2 ; Ud0 – tensiunea
redresată pentru α = 0º (redresor necomandat). Ud
Dependenţa U d (α) constituie caracteristică de
reglare a oricărui redresor, care este una din
caracteristicile principale ale redresoarelor comandate,
deoarece identifică proprietatea lor de reglare a tensiunii
de ieşire. Pentru redresorul monofazat semicomandat
această caracteristică, construită pe baza relaţiei de mai
sus, are o singură polaritate pozitivă (fig. 4.7). 0 180
Fig.4.7 Caracteristica de reglare a redresorului semicomandat monofazat

În figura 4.8,a este arătat un redresor integral comandat în punte monofazată,

în care toate ventilele punţii sunt tiristoare T1-T4. Tensiunile UAK ale lor, de
asemenea, se polarizează de aceeaşi tensiune sinusoidală a reţelei de alimentare,
însă ele nu pot intra în conducţie fără impuls de comandă, chiar dacă UAK>0. Ca
urmare, la o sarcină activ-inductivă ele pot să conducă un curent pozitiv, chiar dacă
tensiunea UAK<0 (fig.4.8,c). Acest lucru este condiţionat de tensiunea de inducţie a
inductivităţii de sarcină eL Ld did dt 0 , care se opune creşterii curentului şi
susţine descreşterea lui, la fel ca şi în schema precedentă.
Funcţionarea punţii integral comandate este asemănătoare cu cea a punţii
semicomandate, analizate mai sus. În intervalul alternanţei pozitive t
conduc curentul tiristoarele încrucişate, polarizate direct, T1 T2, îar în intervalul
alternanţei negative – tiristoarele încrucişate T3T4. Tensiunea redresată ud(t) în
acest caz conţine numai 2 porţiuni de sinusoidă (fig.4.8,d)., iar caracteristica de
reglare este cosinusoidală: Ud(α)=Ud0cosα (fig.4.8,b). În intervalul 0 90
puntea lucrează ca redresor R, iar în 90 180 - ca invertor I (convertor c.c./c.a)

Ud0
R

0 900 180 0

I
Ud0
a) b)
Fig.4.8,a-b.Redresor integral comandat în punte monofazată şi caracteristica Ud(α)
4. TIRISTOARE ŞI UTILIZAREA LOR ÎN REDRESOARE COMANDATE 60

c)

d)
Fig.4.8,c-d. Diagrame de funcţionare ale redresorului monofazat integral comandat

Dezavantajul principal al redresoarelor monofazate constă în pulsaţiile relativ

mari ale tensiunii redresate momentane ud t . La utilizarea lor pentru alimentarea
înfăşurărilor de excitaţie ale motoarelor, acest dezavantaj condiţionează apariţia
unor curenţi turbionari în miezul magnetic, creşterea pierderilor şi la micşorarea
randamentului. Însă în cazul alimentării indusului motoarelor de curent continuu
pulsaţiile menţionate măresc scânteierea periilor de pe colector, ceea ce impune
introducerea obligatorie a unei inductivităţi adăugătoare de filtrare a curentului şi
tensiunii înfăşurării indusului (fig.4.6,a). Această inductivitate preia asupra ei
pulsaţiile alternative, deoarece pentru ele ea constituie o reactanţă mare (XL=ωL),
iar pentru componenta continue Ud – o rezistenţă activă RL relativ mică.
4. TIRISTOARE ŞI UTILIZAREA LOR ÎN REDRESOARE COMANDATE 61
4.3 Redresor integral comandat în punte trifazată

Redresoarele trifazate, de asemenea, pot fi realizate în punte semicomandată

şi integral comandată, însă cea mai largă răspândire a obţinut-o puntea comandată
cu 6 tiristoare T1-T6 (fig.4.9), care poate funcţiona şi fără inductivitate de filtrare
la ieşire, deoarece pulsaţiile tensiunii redresate U d t sunt mult mai mici,faţă de
redresoarele monofazate. Acest lucru se datorează creşterii numărului de comutaţii
ale tiristoarelor într-o perioadă - de la 2 la 6 şi micşorării duratei lor (de 180º la 60º
Puntea trifazată, la fel ca şi cea monofazată, poate fi reprezentată ca fiind
alcătuită din 2 redresoare trifazate echivalente cu nul: unul pozitiv (P) - T1, T3, T5
cu catozii comuni şi altul negativ (N) -T2, T4, T6, cu anozii comuni. Aceste 2
redresoare sunt conectate în serie cu sarcina comună, de aceea ea poate fi
alimentată dacă în fiecare moment de timp +
este deschis câte un tiristor din fiecare P
redresor, însă din ramuri diferite ale punţii.
Deoarece redresorul pozitiv are catozii T1 T 3 T 5
comuni, în fiecare moment de timp se
deschide acel tiristor, care are tensiunea ~ Ud M
anodului mai pozitivă, pe care o transmite N
la ieşire. În mod analogic, în redresorul id
negativ se deschide acel tiristor, care în
T 4 T 6 T 2
momentul dat are tensiunea catodului mai -
negativă. Fig.4.9. Redresor integral comandat în punte trifazată

Într-un sistem trifazat simetric raportul relativ al tensiunilor sinusoidale de

fază U A t , U B t , U C t se schimbă peste fiecare 120º (120º mai pozitivă este faza A,
120º - faza B şi apoi 120º - faza C) (fig.4.11). De aceea durata sumară de
conducţie a fiecărui tiristor, din fiecare redresor cu nul, este egală cu 120º
(fig.4.10). Însă punctele de comutaţie naturală A, B, C ale redresorului pozitiv sunt
defazate cu 60º faţă de punctele de comutaţie naturală A , B , C ale redresorului
negativ (fig.4.11). Ca urmare, comutaţiile tiristoarelor în ambele redresoare sunt
defazate, de asemenea, cu 60º, având o succesiune, care coincide cu numeraţia
tiristoarelor, indicată în figura 4.10. Fiecare 1200

tiristor conduce curentul 60º cu tiristorul T1 T 3 T 5 T1

precedent şi 60º cu tiristorul următor. Într-o
perioadă se obţin astfel 6 tacte consecutive de T 6 T 2 T 4 T 6
comutaţie în următoarele perechi: 0
60 1200

T1T2-T2T3-T3T4-T4T5-T5T6-T6T1-.
Fig.4.10. Durata şi succesiunea de conducţie a tiristoarelor T1-T6
Deschiderea tiristoarelor are loc în momentul aplicării impulsului de
comandă, dacă tensiunea anod – catod este pozitivă în acel moment. Însă blocarea
lor se efectuează sub acţiunea tensiunii reţelei de alimentare, Într-adevăr, la
deschiderea următorului tiristor, către cel precedent din grupa respectivă se aplică
o tensiune anod–catod negativă, care condiţionează o blocare a acestuia din urmă.
4. TIRISTOARE ŞI UTILIZAREA LOR ÎN REDRESOARE COMANDATE 62
În figura 4.11 sunt prezentate diagramele tensiunilor de intrare/ieşire ale
punţii pentru două unghiuri de comandă: α = 0º şi α=45º, la o sarcină activ–
inductivă. Valoarea momentană şi medie a tensiunii redresate ud(t) se obţine ca o
diferenţă a tensiunilor redresate ale redresoarelor cu nul (pozitiv P şi negativ N):
ud t udP t udN t ,
3 6 3 6 3 6
Ud U dP U dN U f cos U f cos U f cos
2 2
2.34U f cos 1.35U L cos U d 0 cos Ud
unde Ud 0 2.34U f 1.35U L - tensiunea redresată pentru 0; 0 180 0
intervalul unghiului de reglare a fazei impulsurilor de comandă.

Fig.4.11 Diagrame temporale de funcţionare ale punţii trifazate pentru ά=0º,45º

4. TIRISTOARE ŞI UTILIZAREA LOR ÎN REDRESOARE COMANDATE 63
Aşadar, tensiunea redresată a punţii trifazate ud(t) este alcătuită din porţiuni de
60º ale tensiunilor alternative de linie, care include o componentă pulsatorie
(alternativă) şi o componentă continue medie. Pulsaţiile cele mai mici se obţin
pentru un unghi ά =0º (la fel, ca şi la puntea trifazată cu diode), iar cele mai mari –
pentru ά=90º (la un unghi mediu de 45º pulsaţiile sunt, de asemenea, medii).
Caracteristică de reglare U D a acestei punţi, la o sarcină activ-inductivă,
este o caracteristică cosinusoidală cu valori
pozitive şi negative (în 2 cadrane), la fel ca şi la Ud0
puntea monofazată. Tiristoarele conduc curentul R
pozitiv în intervalele negative ale tensiunilor de
intrare datorită energiei reactive acumulate de 900 180 0
0
inductivitatea de sarcină, la fel ca şi la redresoarele
monofazate. La o sarcină pur rezistivă însă I
tiristoarele se blochează în momentele de trecere a
Ud0
sinusoidei prin zero, de aceea tensiunea redresată are
o singură polaritate – cea pozitivă.
Fig.4.12.Caracteristica de reglare a punţii trifazate integral comandate
Diapazonul maxim de reglare 00 180 0 în acest caz este împărţit în 2
intervale (cadrane), cărora le corespund 2 regimuri diferite (fig.4.12) :
- Regimul de redresor (R), pentru 00 90 0 şi U d 0 , căruia îi corespunde
regimul de motor al maşinii de curent continuu, alimentate de redresor;
- Regimul de invertor (I), pentru 900 180 0 şi U d 0 , căruia îi corespunde
regimul de generator al maşinii de curent continuu, tensiunea căreia este
transformată în tensiune trifazată alternativă şi reîntoarsă în reţea prin invertor;
Utilizarea largă a redresoarelor comandate în sistemele de acţionare electrică
reglabilă cu motoare de curent continuu (MCC) este datorată posibilităţii simple de
reglare a vitezei acestor motoare. În particular, viteza de mers în gol este direct
proporţională cu tensiunea de alimentare Ud(α) şi invers proporţională cu fluxul de
excitaţie E al motorului: 0 Ud k E . Modificarea tensiunii U d U d 0 cos ,
asigură o reglare corespunzătoare a vitezei var şi o familie întreagă de
caracteristici electromecanice şi mecanice, amplasate în 2 cadrane (Fig.4.13),
deoarece
U d 0 cos I d Rd /k E 0

Aceste caracteristici pot fi obţinute în mod natural în

acţionările electrice reglabile ale macaralelor, în care
regimul de redresor-motor (R-M) are loc la ridicarea
greutăţilor, iar regimul de invertor–generator (I-G) – la
coborârea lor. În ambele cazuri curentul redresat are
aceeaşi polaritate pozitivă :
Ud E0
Id 0, dacaU d E0 - pentru regim R-M, sau
Rd
U d E0
Id 0, daca E0 U d - în regim I-G, E0 k E
Rd
Fig.4.13.Caracteristici electromecanice şi mecanice ale MCCcu redresor comandat
4. TIRISTOARE ŞI UTILIZAREA LOR ÎN REDRESOARE COMANDATE 64
4.4 Redresoare comandate reversibile de 4 cadrane

Deoarece cuplul motorului de curent continuu (MCC) depinde de 2 parametri

(flux şi curent) M=kФE IA, inversarea lui şi respectiv a vitezei se poate face prin 2
variante alternative :
 prin inversarea curentului indusului IA=Id<0 la un flux de excitaţie ФE=const
 prin inversarea fluxului de excitaţie ФE<0 la un sens al curentului IA=const.
Prima variantă asigură o rapiditate mai înaltă, deoarece inductivitatea înfăşurării
indusului este mult mai mică faţă de inductivitatea înfăşurării de excitaţie, de aceea
se foloseşte mai des în practică. Ţinând cont, că un singur redresor integral
comandat poate funcţiona doar în 2 cadrane (cu tensiuni redresate pozitive şi
negative ± Ud în regim de redresor R, sau invertor I), inversarea sensului curentului
Id<0 şi funcţionarea în 4 cadrane poate fi obţinută prin conectarea antiparalelă a 2
redresoare comandate (RC1 şi RC2) (fig. 4.14). În cadranul I şi III maşina
funcţionează ca Motor ( puterea P>0), alimentat de la Redresor, iar în cadranele II
şi IV - ca Generator la frânare (puterea P<0), tensiunea continue a căruia este
transformată în tensiune alternativă de Invertor şi recuperată de reţeaua de c. a.

Fig.4.14 Redresor reversibil de 4 cadrane prin inversarea curentului indusului

Schema de forţă a unui astfel de redresor

reversibil cu funcţionare în 4 cadrane este
reprezentată în figura 4.15. Ea este
constituită din 2 punţi redresoare trifazate,
conectate antiparalel, una dintre care asigură
un sens direct al curentului, iar cealaltă punte
– sensul invers al curentului (cuplului şi
vitezei motorului). Când o punte se află în
conducţie, cealaltă punte este blocată şi
invers. Blocarea fiecărei punţi se efectuează
cu ajutorul sistemului de comandă prin
blocarea impulsurilor de comandă ale
tiristoarelor respective.

Fig.4.15 Redresor reversibil cu 2 punţi

trifazate şi cu funcţionare în 4 cadrane
4. TIRISTOARE ŞI UTILIZAREA LOR ÎN REDRESOARE COMANDATE 65
4.5 Redresoare comandate industriale ale companiei ABB

Unele dintre cele mai performante redresoare comandate industriale moderne

cu comandă digitală sunt convertoarele DCS ale corporaţiei ABB. Aceste
convertoare au avut mai multe generaţii–DCS-400 (anii 1990), DCS-500 (anii
2000) şi DCS-600 (multidrive), ultima fiind generaţia DCS 800 cu 2 clase
principale: 800S (pentru curenţi 20-5200A) şi 800A (pentru curenţi 20-20000 A)
(fig.4.16). Clasa DCS 800S este divizată, la rândul ei, în 4 modificaţii: D1-D4
(20-1000A), D5 (900-2000A), D6 (1900-3000A) şi D7 (2050-5200A). Tensiunile
redresate maxime ale acestor convertoare sunt cu 1,35-ori mai mari faţă de
tensiunile reţelei trifazate de alimentare, care poate avea amplitudini diferite:
230V, 400V, 500V, 600V, 690V, 800V, 990V şi 1200 V.

Fig. 4.16. Redresoare comandate industriale moderne DCS 800S ale companiei
ABB şi panoul lor de comandă locală

Redresoarele de putere mică şi mijlocie au la bază schema tipică în punte

trifazată cu 6 tiristoare (2 cadrane), sau 12 tiristoare (4 cadrane cu inversarea
curentului indusului, sau excitaţiei). Ele sunt alimentate, de regulă, prin reactoare
inductive de reţea şi siguranţe fuzibile ultrarapide de protecţie la scurtcircuit.
Redresoarele de puteri mari (800A) se alimentează prin transformatoare cu 2
înfăşurări în secundar, defazate cu 30º şi cu 2 punţi trifazate paralele, care asigură
12 pulsuri în tensiunea redresată, iar ca urmare – pulsaţii mai mici.
DCS 800 pot funcţiona în diferite sisteme de automatizare, fiind comande de
un controler logic programabil PLC, computer PC, sau panou de comandă locală
(fig.4.16,b). Pe indicatorul digital al panoului poate fi scos orice parametru, însă în
permanenţă se afişează numai parametrii principali: viteza reală şi prescrisă,
curentul indusului şi debitul aerului de răcire, iar curentul de excitaţie, tensiunea
reţelei, temperatura motorului pot fi vizualizaţi în caz de necesitate.