Sunteți pe pagina 1din 3

1.

Mişcarea oscilatorie armonică


Mişcarea oscilatorie armonică reprezintă mişcarea periodică a unui sistem mecanic realizată
simetric în jurul unei poziţii de echilibru sub acţiunea unei forţe de tip elastic:
Fe  kx (1.58)
unde k se numeste constanta elastica a resortului şi x este deformarea resortului faţa de poziţia de
echilibru.
Considerăm mişcarea oscilatorie, fără frecare, a unui punct material de masă m, legat de un
resort fixat la un capat, avand constanta elastica k, de-a lungul axei Ox (Fig. 1.8).

Fig.1.8. Oscilatorul liniar armonic

Ecuaţia de mişcare a punctului material se obţine din principiul fundamental al dinamicii:


mx  Fe
mx  kx (1.59)
Împărţind ultima relaţie cu masa, m, se obţine:
x  02 x  0 (1.60)
unde
k
0  (1.61)
m
se numeşte pulsaţia proprie a oscilatorului liniar armonic.
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale de ordinul doi, liniară, omogenă, cu coeficienti
constanti (1.60) este de forma:
x ( t )  Ce t
Derivand de doua ori in raport cu timpul, t, se obtine:
x  C 2 e t
Introducand in relatia (1.60), se obţine din ecuaţia caracteristică:
 2 Ce t  02 Ce t  0 (1.62)
 2
 02 0
care are soluţiile: 1,2  i0
Soluţia ecuaţiei (1.60) se obţine ca o combinaţie liniară a celor două solutii ale ecuaţiei
caracteristice:
x  C1e 1t  C 2 e 2t (1.63)
sau
x  C1e i0t  C 2 e i0t (1.64)
Folosind relaţiile lui Euler:
e i0 t  cos 0 t  sin 0 t (1.65)
ecuaţia (1.64) se poate scrie sub forma:
x  (C1  C 2 ) cos 0 t  i (C1  C 2 ) sin 0 t (1.66)
sau
x  A1 cos 0 t  A 2 sin 0 t (1.67)
Notând cu:
1
A1  A cos 0 şi A 2  A sin 0 (1.68)
relaţia (1.67) devine:
x  A cos (0 t  0 ) (1.69)
unde x se numeşte elongaţie, A se numeşte amplitudinea mişcării oscilatorii (elongaţia maximă) şi
 0 faza iniţială, Cele două constante A şi  0 se pot determina din condiţiile iniţiale: poziţia x0 şi
viteza v0 a oscilatorului la t=0. Astfel, din relaţia (1.69) rezultă viteza oscilatorului liniar armonic:
v  x  0 A sin (0 t  0 ) (1.70)
Poziţia iniţială şi viteza iniţială vor fi:
x 0  A cos 0 şi v 0  0 A sin 0 (1.71)
Din aceste relaţii se obţine amplitudinea şi faza iniţială a oscilatorului:
v 02 v0
A  x 02  şi tg  0   (1.72)
02 0 x 0
Acceleraţia oscilatorului liniar armonic va fi:
a  v  x  02 A cos (0 t  0 ) (1.73)
Energia cinetică a oscilatorului este:
mv 2 m02 A 2
Ec   sin 2 (0 t   0 ) (1.74)
2 2
iar energia potenţială va fi:
kx 2 kA 2
Ep   cos 2 (0 t   0 ) (1.75)
2 2
Din relaţiile (1.74) şi (1.75), se poate obţine energia totală a oscilatorului:
m02 A 2 kA 2
E  Ec  Ep  sin 2 (0 t   0 )  cos 2 (0 t   0 ) (1.76)
2 2
Având în vedere relaţia (1.61), energia totală a oscilatorului devine:
kA 2
E  E c max  E p max (1.77)
2
care arată că energia mecanică a oscilatorului liniar armonic este o mărime constantă. Astfel energia
mecanică a oscilatorului liniar armonic se conservă, ceea ce înseamnă că în timpul mişcării
oscilatorului are loc o transformare continuă a energiei cinetice în energie potenţială şi invers (Fig.
1.9).

Fig. 1.9. Energia totală a oscilatorului liniar armonic.

Soluţia (1.69) a ecuaţiei de mişcare a oscilatorului liniar armonic, se poate exprima şi sub
formă complexă:
x  Aei (0t 0 ) (1.78)
convenind ca partea reală a acestei expresii să reprezinte elongaţia oscilatorului.
Relaţia (1.78) se mai poate scrie, ţinând seama de relaţiile lui Euler (1.65)
x  A (cos 0  i sin 0 ) e i0t  A c e i0t (1.79)
2
unde
Ac  (cos 0  i sin 0 ) A (1.80)
se numeşte amplitudinea complexă a oscilatorului liniar armonic.
Exprimarea elongaţiei oscilatorului sub forma complexă (1.78) este mai comodă şi conduce
la simplificarea unor calcule în diferite operaţii matematice cum ar fi: adunări, înmulţiri cu
coeficienţi constanţi, integrări, derivări, etc.