Sunteți pe pagina 1din 15

5

CAPACITATEA DE EXERCIŢIU A
PERSOANEI FIZICE

5.1 NOŢIUNEA CAPACITĂŢII DE


EXERCIŢIU A PERSOANEI FIZICE

5.1.1 Definiţia capacităţii de exerciţiu

După cum se cunoaşte, capacitatea de drept civil a persoanei


cuprinde capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu 214.
Capacitatea de folosinţă cu aptitudine de a avea drepturi şi obligaţii –
aparţine tuturor oamenilor, indiferent de vârstă, începând din
momentul naşterii (şi în anumite condiţii chiar de la data concepţiei)
şi sfârşind cu momentul morţii. Dar această capacitate de folosinţă
nu este suficientă pentru ca persoana să încheie acte juridice
valabile, întrucât legea consideră că pentru încheierea acestor acte
persoana fizică trebuie să fi ajuns la o maturitate psihică pentru că
numai aşa ea este conştientă şi îşi poate da seama de consecinţele
acţiunilor sale215.
Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice se bucură de o
definiţie legală cât şi de definiţii date în literatura de specialitate.
Potrivit art. 5 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 „Capacitatea de
exerciţiu este capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de
a-şi asuma obligaţii, săvârşind acte juridice”.
Definiţiile pe care le găsim în literatură juridică se
fundamentează pe această definiţie legală a capacităţii de exerciţiu,
conţinând în esenţă aceleaşi elemente, existând însă unele diferenţe
în privinţa formulărilor216. Indiferent de formulare, esenţial şi specific
214
Ernest Lupan, Dan Popescu, op.cit., p.68.
215
Teofil Pop, op.cit., p.53.
216
C. Stănescu defineşte capacitatea de exerciţiu ca fiind „capacitatea persoanei de
a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii, săvârşind personal şi singură acte
116
capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este aceea că dobândirea
de drepturi civile şi asumarea de obligaţii civile se realizează prin
încheierea de acte juridice civile de către subiectul de drept singur,
personal, fără nici o intervenţie din partea altei persoane 217.
Din definiţiile date în doctrină se poate observa că ele au în
vedere deplina capacitate de exerciţiu a persoanei fizice şi mai puţin
capacitatea de exerciţiu restrânsă, pe care o are minorul între 14 şi
18 ani218.
Având în vedere cele arătate, capacitatea de exerciţiu a
persoanei fizice poate fi definită ca acea parte a capacităţii de drept
civil a omului care constă în aptitudinea de a dobândi şi exercita
drepturi civile şi de a-şi asuma şi executa obligaţii civile prin
încheierea de acte juridice civile.

5.1.2 Caracterele juridice ale capacităţii de


exerciţiu a persoanei fizice

Principalele caractere juridice ale capacităţii de exerciţiu a


persoanei fizice sunt raportate doar la capacitatea de exerciţiu
deplină şi capacitatea de exerciţiu restrânsă, iar nu şi lipsei
capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice.
În comparaţie cu caracterul juridic ale capacităţii de folosinţă a
persoanei fizice, capacitatea de exerciţiu nu se caracterizează prin
universalitate.
Principalele caractere juridice ale capacităţii de exerciţiu a
persoanei fizice, raportate la capacitatea de exerciţiu deplină, sunt:
legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea şi
egalitatea.

Legalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice exprimă


teza că această capacitate este opera legiuitorului, fiind
reglementată prin lege, excedând voinţa individuală a persoanei

juridice” (Drept civil. Persoana fizică, persoana juridică, drepturile reale, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, p.224). autorul a avut în vedere nu numai
reglementarea legală în materie, ci şi o definiţie doctrinară anterioară, după care
capacitatea de exerciţiu „este aptitudinea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de
a-şi asuma obligaţii, încheind personal şi fără autorizarea prealabilă a vreunui
ocrotitor, acte juridice..., precum şi, bineînţeles, de a participa, tot astfel, la
dezbaterea procesului civil ca reclamant sau ca pârât, în privinţa realizării
drepturilor şi obligaţiilor sale civile” (Tr. Ionaşcu, Persoana fizică, persoana juridică,
drepturile reale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, p.153).
217
S. Ghimpu, S. Grossu, Capacitatea şi reprezentarea persoanelor fizice în dreptul
R.P.R., Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1960, p.40.
218
Gh. Beleiu, op.cit., p.340.
117
fizice. Aceasta înseamnă că unicul izvor al capacităţii de exerciţiu a
persoanei fizice este legea, iar normele
legale respective au caracter imperativ, persoanele fizice neputând
deroga de la ele.
Aşa, de exemplu, textul art. 8 din Decretul nr. 31/1954
prevede: „Capacitatea deplină de exerciţiu începe de la data când
persoana devine majoră”, iar textul art. 9 din acelaşi decret
stabileşte: „Minorul care a împlinit vârsta de paisprezece ani are
capacitatea de exerciţiu restrânsă”.

Generalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice are în


vedere conţinutul acesteia şi constă în aptitudinea persoanei de a
dobândi şi exercita drepturi civile şi de a-şi asuma şi executa obligaţii
civile prin încheierea de orice fel de act juridic civil, cu excepţia celor
oprite de lege.
Generalitatea capacităţii de exerciţiu diferă după cum ne
găsim în prezenţa capacităţii depline de exerciţiu ori în prezenţa
capacităţii de exerciţiu restrânsă.

Inalienabilitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice


este consacrată expres în art. 6 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954.
potrivit acestui text de lege „Nimeni nu poate renunţa nici în tot, nici
în parte la capacitatea de exerciţiu”. Nimeni nu poate, deci, încheia
valabil vreun act juridic care să aibă ca obiect transmiterea altcuiva a
capacităţii sale de exerciţiu.

Intangibilitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice


este consacrată în acelaşi text de lege. Potrivit art. 6 alin. 1 din
Decretul nr. 31/1954 „Nimeni nu poate fi lipsit, în tot sau în parte, de
capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de
lege”.

Egalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este


stabilită de prevederile art. 4 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, după
care „Sexul, rasa, naţionalitatea, religia, gradul de cultură sau
originea nu au nici o înrâurire asupra capacităţii”.
Acest text se fundamentează pe norma constituţională
consacrată de art. 16 alin. 1 din Constituţia României, potrivit căreia
„Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări”. Acest caracter al capacităţii de
exerciţiu se află înscris şi în art. 26 din Pactul internaţional cu privire
la drepturile civile şi politice şi care, prin ratificare (Decretul nr.
212/1974) a devenit parte integrantă a dreptului intern (art. 11 alin.
2 din Constituţie).

118
5.1.3 Formarea capacităţii de exerciţiu a persoanei
fizice

Am arătat la începutul acestui capitol că existenţa capacităţii


de folosinţă a persoanei constituie o premisă a capacităţii de
exerciţiu, dar că ea nu este suficientă; capacitatea de exerciţiu
presupune existenţa discernământului, doctrină căruia omul îşi poate
reprezenta consecinţele juridice civile ale manifestării sale de voinţă.
Lipsa discernământului necesar pentru ca persoana fizică să
poată participa la circuitul civil determină lipsirea omului de
capacitatea de exerciţiu.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 din Decretul nr.
31/1954 „Nu au capacitatea de exerciţiu: a) minorul care nu a
împlinit vârsta de paisprezece ani; b) persoana pusă sub interdicţie”.
Această enumerare este limitativă. Pentru a putea participa la
viaţa juridică, actele juridice ale persoanelor lipsite de capacitate de
exerciţiu – dar sunt titulare ale capacităţii de folosinţă – vor fi făcute
de reprezentanţii lor legali.
Discernământul apare la om în mod treptat, începând cu
împlinirea vârstei de paisprezece ani, când minorul exprimă o voinţă
conştientă, dar este lipsit de experienţa vieţii juridice, motiv pentru
care în perioada cuprinsă între 14 şi 18 ani, lega a instituit
capacitatea de exerciţiu restrânsă219.
Minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă, având nevoie de
asistenţă juridică din partea ocrotitorilor săi legali, încheie personal
actele juridice, dar cu încuviinţarea prealabilă a părţilor sau a
tutorelui.
Persoana fizică majoră este considerată de lege că are
discernământul necesar încheierii, singură şi personal a actelor
juridice în sfera circuitului civil, recunoscându-i-se de la vârsta de 18
ani, capacitatea de exerciţiu.

5.2 LIPSA CAPACITĂŢII DE EXERCIŢIU A


PERSOANEI FIZICE

5.2.1 Persoanele fizice lipsite de capacitate de exerciţiu

219
Ernest Lupan, Dan Popescu, op.cit., p.73; Teofil Pop, op.cit., p.58; Gh. Beleiu,
op.cit., p.342.
119
În conformitate cu legislaţia noastră civilă sunt lipsite total de
capacitate de exerciţiu două categorii de persoane: a) minorul care
nu a împlinit vârsta de paisprezece ani; b) persoana pusă sub
interdicţie (art. 11 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954).
Din interpretarea textului de lege rezultă că enumerarea
făcută este limitativă, ceea ce înseamnă că nu există alte persoane
lipsite total de capacitatea de exerciţiu. De altfel, lipsa capacităţii de
exerciţiu numai pentru aceste două categorii de persoane este
subliniată şi de art. 950 alin. 1 din C.civ. care statuează următoarele:
„Necapabilii de a contracta sunt: 1) minorii; 2) interzişii”.
În materie testamentară, lipsa capacităţii de exerciţiu a
minorului se întinde până la vârsta de 16 ani, iar nu de 14 ani,
deoarece art. 806 C.civ. prevede: „Minorul mai mic de 16 ani nu
poate dispune nici într-un fel...”220.

5.2.2 Reprezentarea legală a persoanelor lipsite de


capacitatea de exerciţiu

Articolul 11 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 dispune că:


„Pentru cei ce nu au capacitate de exerciţiu actele juridice se fac de
reprezentanţii lor legali”.
Din conţinutul acestui text rezultă că persoanele lipsite de
capacitate de exerciţiu nu pot participa personal la încheierea actelor
juridice, ci numai prin reprezentare. Reprezentarea este procedeul
tehnico-juridic prin care o persoană numită reprezentant încheie un
act juridic în numele şi în contul altei persoane, numită reprezentant,
astfel încât efectele actului încheiat se produc direct în persoana
celui reprezentat.
Reprezentarea, în raport de sursa ei, este de trei feluri:
convenţională (care îşi are izvorul în convenţia părţilor, în
contractul de mandat), legală (care îşi are izvorul în lege) şi
judiciară (care îşi are izvorul în împuternicirea dată de instanţa
judecătorească). În materia pe care o examinăm reprezentarea este
legală.
Reprezentarea legală a persoanelor lipsite de capacitate de
exerciţiu este asigurată pentru minorii până la 14 ani prin părinţi sau
tutori, iar pentru interzişii judecătoreşti, prin tutore. Dar norma cu
caracter general cuprinsă în art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954,
care instituie reprezentarea legală a persoanelor de capacitate de
exerciţiu, trebuie coroborată cu următoarele prevederi din Codul
familiei, pentru a confirma instituţia reprezentării legale a acestora:
a) art. 105 alin. 1 din Codul familiei prevede: „Părinţii au dreptul şi
220
Ovidiu Ungureanu, Călina Jugastru, op.cit., p.105; Gh. Beleiu, op.cit., p.342.
120
îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor şi de a-l
reprezenta în actele civile, până la data când el împlineşte vârsta de
14 ani”; b) art. 124 alin. 1 C.fam. stabileşte: „Tutorele are obligaţia
de a administra bunurile minorului şi de a-l reprezenta în actele civile
însă numai până la data când acesta împlineşte vârsta de 14 ani”.
Trebuie menţionat faptul că tutorele îl va reprezenta pe minorul lipsit
de capacitate de exerciţiu ca şi părintele; c) art. 147 C.fam.
statuează: „Regulile referitoare la tutela minorului care nu a împlinit
vârsta de 14 ani se aplică şi în cazul celui pus sub interdicţie, în
măsura în care legea nu dispune altfel”. Prin urmare, persoanele
lipsite de capacitate de exerciţiu datorită punerii lor sub interdicţie
judecătorească (debilii şi alienaţii mintal) sunt reprezentate în actele
juridice de către tutore. Sunt însă cazuri când reprezentarea legală a
persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu se realizează de către
curator.
În rezumat, se poate reţine că, prin textele din Decretul nr.
31/1954 şi din Codul familiei, s-au pus bazele instituţiei reprezentării
legale a persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu, instituţie
care îngăduie ca actele juridice ale incapabililor să fie încheiate de
reprezentanţii lor legali221.

5.2.3 Actele juridice civile care pot fi încheiate valabil


de persoana fizică lipsită de capacitate de
exerciţiu

Deşi persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu îi este interzis


să încheie personal acte juridice civile, ca o măsură de protecţie a
acestei persoane, totuşi, raţiunea impune ca să se permită
încheierea de către o astfel persoană a anumitor acte juridice civile.
De aceea minorului sub 14 ani şi celui pus sub interdicţie li se
recunoaşte posibilitatea de a încheia anumite acte juridice civile,
care, prin specificul lor, nu cauzează autorilor lor nici o vătămare şi
nici un fel de prejudiciu222.
Legea civilă nu prevede însă nici o dispoziţie care să permită
persoanei lipsite de capacitatea de exerciţiu de a încheia anumite
acte juridice, dar doctrina şi jurisprudenţa admit constant soluţia
valabilităţii actelor juridice civile încheiate de o asemenea persoană.
Aceste acte civile sunt următoarele:
a) Actele de conservare a patrimoniului, care au ca scop
păstrarea unui drept pe cale de a se pierde, nefiind vătămătoare
pentru titularul lor, ca, de exemplu: somaţia, punerea peceţilor,

221
Teofil Pop, op.cit., p.61.
222
Ernest Lupan, Dan Popescu, op.cit., p.77.
121
înscrierea unui privilegiu sau a unei ipoteci în registrul de publicitate,
întreruperea unei prescripţii prin cererea de chemare în judecată.
b) Actele juridice mărunte, care se încheie zilnic, pentru
nevoile obişnuite ale traiului, cum sunt: cumpărarea de bilete pentru
transportul în comun, cumpărarea de rechizite şcolare, dulciuri etc.
Prin valoarea lor redusă ele nu pot vătăma interesele incapabililor ci
dimpotrivă.
Faţă de cele de mai sus, este de observat că lipsa capacităţii
de exerciţiu nu este una veritabilă şi absolută, existând un minim de
conţinut chiar pe această „lipsă a capacităţii de exerciţiu a persoanei
fizice”, exprimat prin cele două categorii de acte juridice civile pe
care incapabilul le poate încheia.
Prin dispoziţiile Codului familiei se reglementează şi alte cazuri
în care exprimarea consimţământului minorului în vârstă de până la
14 ani este cerută pentru rezolvarea unor situaţii de către instanţa
judecătorească. Astfel, art. 42 prevede că în caz de divorţ, instanţa
va hotărî asupra încredinţării copiilor rezultaţi din căsătoria unuia sau
altuia dintre părinţi, numai după ascultarea minorilor care au împlinit
vârsta de 10 ani.

5.2.4 Încetarea lipsei capacităţii de exerciţiu

Incapacitatea persoanei fizice încetează datorită unor cauze


diferite, specifice celor două categorii de incapacităţi: minorul în
vârstă de până la 14 ani şi interzisul judecătoresc.
Împrejurările care determină încetarea stării de incapacitate
de exerciţiu a minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani sunt
următoarele: împlinirea vârstei de 14 ani (când dobândeşte
capacitatea de exerciţiu restrânsă); moartea fizic constatată sau
declarată judecătoreşte.
În ceea ce priveşte incapacitatea interzisului judecătoresc,
aceasta încetează în următoarele condiţii: prin ridicarea interdicţiei
judecătoreşti ca urmare a încetării cauzelor care au legitimat-o;
moartea fizic constatată sau judecătoreşte declarată.

5.3 CAPACITATEA DE EXERCIŢIU


RESTRÂNSĂ A PERSOANEI FIZICE

5.3.1 Definiţia capacităţii de exerciţiu restrânsă

122
Capacitatea de exerciţiu restrânsă este aptitudinea minorului
de 14 – 18 ani de a dobândi şi exercita drepturi civile şi de a-şi
asuma şi executa obligaţii civile prin încheierea, personal, a anumitor
acte juridice civile223.
Textul art. 9 alin. 1, prima parte, din Decretul nr. 31/1954
prevede că minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitate de
exerciţiu restrânsă. Această situaţie a fost creată de legiuitor pentru
a nu-l priva pe minor de posibilitatea de a participa la viaţa juridică.
Într-adevăr, minorul, la împlinirea vârstei de 14 ani, are
discernământul actelor comportamentale, putând exprima o voinţă
conştientă, dar este lipsit de experienţa vieţii juridice. Tocmai pentru
perioada cuprinsă între lipsa de capacitate (14 ani) şi cea a deplinei
capacităţi (18 ani), legiuitorul a instituit situaţia juridică a capacităţii
de exerciţiu restrânsă. Minorul care a împlinit 14 ani încheie personal
actele juridice, deci el nu mai este reprezentat de părinţi sau tutore,
dar pentru a nu încheia acte dezavantajoase pentru el, are nevoie de
asistenţă juridică.
Acelaşi articol, în partea a doua, prevede că „Actele juridice
ale minorului cu capacitate restrânsă se încheie de către acesta cu
încuviinţarea prealabilă a părintelui sau a tutorelui”, iar art. 105 alin.
2 din Codul familiei stabileşte că: „După împlinirea vârstei de 14 ani
minorul îşi exercită singur drepturile şi îşi exercită tot astfel
obligaţiile, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor, spre a-l
apăra împotriva abuzurilor din partea celor de-al treilea”. Şi în art.
133 alin. 1 C.fam. se prevede că: „Minorul care a împlinit vârsta de
14 ani încheie actele juridice cu încuviinţarea prealabilă a tutorelui,
iar în cazurile prevăzute în art. 132 şi 152 lit. c, cu încuviinţarea
prealabilă a curatorului”. Alte reglementări întâlnim în art. 10 alin. 4
din Decretul nr. 31/1954: „Minorul cu capacitate restrânsă are
dreptul, fără a avea nevoie de încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui,
să facă depuneri la casele de păstrare de stat şi să dispună de
aceste drepturi, potrivit cu prevederile regulamentelor acestor case
de păstrare”.
În perioada intermediară a capacităţii de exerciţiu restrânsă
(14-18 ani) minorul este îndrumat de „ocrotitorul” său legal, iar
încuviinţarea prealabilă a actelor juridice constituie o „pregătire” a
acestuia pentru viaţa juridică la care va participa singur după ce va
împlini vârsta de 18 ani224.
În concluzie, caracterul capacităţii de exerciţiu de a fi
restrânsă rezultă din: 1) titularii acestei capacităţi sunt numai minorii
în vârstă de 14 ani; 2) actele juridice sunt încheiate personal de către
223
Gh. Beleiu, op.cit., p.345.
224
Tr. Ionaşcu, Persoana fizică în dreptul RSR, p.161; C. Stătescu, Drept civil.
Persoana Fizică şi persoana juridică, drepturile reale, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1970, p.232.
123
aceşti minori; 3) pentru a fi valide, actele juridice încheiate de minori
trebuie, în prealabil, încuviinţate de ocrotitorii lor legali.

5.3.2 Începutul capacităţii de exerciţiu restrânse

Potrivit art. 9 alin. 1 al Decretului nr. 31/1954, minorul care a


împlinit 14 ani are capacitatea de exerciţiu restrânsă. Prin urmare,
dobândirea capacităţii de exerciţiu restrânse are loc prin efectul
împlinirii de către minor a vârstei de 14 ani.
Dovada împlinirii vârstei de 14 ani se face cu certificatul de
naştere, sau cu cartea de identitate. Pentru a se considera că minorul
a împlinit 14 ani, este necesar ca această vârstă să fie împlinită
efectiv (an, lună, zi). Dacă la împlinirea acestei vârste, minorul este
sub interdicţie judecătorească, el nu va dobândi această capacitate.
În cazul în care minorul a fost pus sub interdicţie
judecătorească înainte să fi împlinit vârsta de 14 ani, iar în perioada
vârstei de 14-18 ani i se ridică interdicţia prin hotărâre
judecătorească, capacitatea de exerciţiu restrânsă va începe pe data
ridicării interdicţiei.

5.3.3 Conţinutul capacităţii de exerciţiu restrânse

Conţinutul capacităţii de exerciţiu restrânse este dat de


caracteristica acesteia de a fi o situaţie intermediară între lipsa
capacităţii de exerciţiu şi deplina capacitate de exerciţiu.
Prin urmare, când vorbim de conţinutul capacităţii de exerciţiu
restrânsă avem în vedere numai actele juridice civile încheiate de
minorul de 14-18 ani, nu şi actele juridice privind alte ramuri de
drept (administrativ, comercial, al muncii etc.).
În literatura de specialitate se arată că nu intră în specificul
conţinutului capacităţii de exerciţiu restrânse acele acte juridice
civile care se încheie, valabil, de minorul sub 14 ani, astfel de acte
putând fi încheiate şi de minorul între 14 şi 18 ani 225.
Nu intră în conţinutul acestei capacităţi nici actele care sunt
interzise minorului între 14-18 ani, dar pe care le poate încheia,
valabil, majorul cu capacitate deplină de exerciţiu. Specificul
conţinutului capacităţii de exerciţiu restrânse nu poate face
abstracţie de două însuşiri de bază ale acestei capacităţi: 1) ea
înseamnă posibilitatea încheierii de acte juridice civile personal de
către minorii de 14-18 ani; 2) deşi încheie personal actele juridice
civile, minorul de 14-18 ani are nevoie de anumite încuviinţări.
Pentru a determina conţinutul capacităţii de exerciţiu restrânse
vom grupa actele juridice pe care le poate încheia minorul de 14-18
225
Ernest Lupan, Dan Popescu, op.cit., p.81.
124
ani în raport de condiţiile cerute de lege pentru validitatea lor. O
asemenea grupare cuprinde următoarele categorii:
- acte juridice civile care pot fi încheiate, în mod valabil,
personal şi singur;
- acte juridice civile care pot fi încheiate personal, dar cu
încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal;
- acte juridice civile care pot fi încheiate personal, cu
încuviinţarea prealabilă numai a ocrotitorului legal, dar şi a autorităţii
tutelare;
- acte juridice civile care nu pot fi încheiate, în mod valabil (pe
care nu le poate încheia chiar dacă a existat încuviinţare).

A) Acte juridice civile pe care minorul de 14-18 ani le


poate încheia valabil personal şi singur
Minorul de 14-18 ani poate încheia următoarele acte juridice
civile personal şi singur, fără nici o încuviinţare:
a) Actele de conservare a patrimoniului şi actele juridice
mărunte de mică importanţă pe care le putea încheia şi până la 14
ani
b) Actele de administrare a patrimoniului, cu condiţia ca
minorul de 14-18 ani să nu fie lezat. Este soluţia pe care o dă textul
art. 25 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954. Dispoziţiile acestui articol
circumscriu acţiunea în anulare pentru leziune la minorii de peste 14
ani, care, încheind acte juridice de administrare fără prealabilă
încuviinţare a părinţilor sau tutorelui, au fost lezaţi.
c) Contractul de depozit special la CEC, în conformitate cu
prevederile art. 10 alin. 4 din Decretul nr. 31/1954 şi cu cele ale
Statutului Casei de Economii şi Consemnaţiuni.
d) Redactarea testamentului la împlinirea vârstei de 16 ani,
prin care minorul va putea să dispună de jumătate din ceea ce ar fi
putut dispune dacă ar fi major, aşa cum prevede art. 807 C.civ.

B) Actele juridice civile pe care minorul cu capacitate


de exerciţiu restrânsă le poate încheia personal, dar cu
încuviinţarea ocrotitorului legal
Din această categorie fac parte actele de administrare, atât
cele privitoare la un bun (ut singuli), cât şi cele care privesc
patrimoniul minorului.
Sunt asemenea acte de administrare atât cele privitoare la un
bun determinat, cât şi cele care privesc patrimoniul, în sens larg.
Aceasta este o categorie intermediară de acte, în sensul că îşi găsesc
locul între actele care pot fi încheiate de minorul cu capacitate
restrânsă singur şi personal, şi actele pentru a căror valabilitate se
cere încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal şi a autorităţii
tutelare.

125
C) Actele juridice pe care minorul cu capacitate de
exerciţiu restrânsă le poate încheia personal, dar cu dublă
încuviinţare ( a ocrotitorului legal şi a autorităţii tutelare)
Potrivit dispoziţiilor art. 133 alin. 2 C.fam. „Dacă actul pe care
minorul (care a împlinit 14 ani) urmează să-l încheie face parte
dintre acelea pe care tutorele nu le poate încheia decât cu
încuviinţarea autorităţii tutelare, va fi necesară şi prealabila
încuviinţare a acesteia”.
Din această categorie fac parte actele de dispoziţie, adică:
înstrăinarea bunurilor, grevarea acestora cu o sarcină reală (ipotecă,
gaj), renunţarea la un drept, tranzacţia, precum şi orice acte care
depăşesc administrarea patrimoniului.

D) Actele juridice civile interzise minorului cu


capacitate de exerciţiu restrânsă
Potrivit legii, un număr limitat de acte juridice sunt interzise
minorului de 14-18 ani, ele fiind permise numai persoanei majore.
Astfel, textul art. 133 alin. 3 C.fam. prevede că „Minorul nu poate să
facă, nici chiar cu încuviinţare, donaţii şi nici să garanteze obligaţia
altuia”. Iar potrivit art. 128 „Este oprit să se încheie acte juridice
între tutore, soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile
tutorelui, de o parte şi minor, de alta”.

5.3.4 Încetarea capacităţii de exerciţiu restrânsă

Capacitatea de exerciţiu restrânsă încetează în următoarele


cazuri:
a) Când minorul de 14-18 ani dobândeşte deplina
capacitate de exerciţiu, adică la împlinirea vârstei de 18 ani ca
regulă şi la data încheierii căsătoriei de către femeie (16 ani, iar în
anumite condiţii chiar 15 ani), ca excepţie. În cazul majoratului,
încetarea capacităţii de exerciţiu restrânsă este definitivă. În cazul
încheierii căsătoriei, încetarea capacităţii de exerciţiu restrânsă nu
este definitivă, ea fiind reversibilă, în cazul declarării nulităţii sau
anulării căsătoriei, dacă a survenit până la împlinirea vârstei de 18
ani, iar femeia a fost de rea credinţă.
b) Când minorul de 14-18 ani este pus sub interdicţie
judecătorească
Dacă minorul este pus sub interdicţie judecătorească, el
devine incapabil, fiind total lipsit de capacitate de exerciţiu. În cazul
în care interdicţia judecătorească este indirectă, înainte de împlinirea
vârstei de 18 ani, minorul dobândeşte capacitatea de exerciţiu
restrânsă.
126
c) Când minorul de 14-18 ani decedează
Prin moartea minorului de 14-18 ani, indiferent că este vorba
de moartea fizic constatată ori de o hotărâre declarativă de moarte
definitivă, ia sfârşit nu numai capacitatea de exerciţiu restrânsă, ci şi
capacitatea de folosinţă, dispărând însăşi persoana fizică, în calitate
de subiect de drept civil.

5.4 CAPACITATEA DE EXERCIŢIU


DEPLINĂ

5.4.1 Definiţia capacităţii de exerciţiu deplină

Capacitatea de exerciţiu deplină poate fi definită ca


aptitudinea omului de a dobândi şi exercita drepturile civile şi de a-şi
asuma şi executa obligaţiile civile prin încheierea personal a actelor
juridice civile permise de lege226.
Din această definiţie rezultă trei caracteristici: a) titularii
capacităţii de exerciţiu deplină sunt toate persoanele fizice, cu
excepţia celor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de
exerciţiu restrânsă; b) actele juridice civile se încheie personal şi
singur de către persoana fizică cu capacitate deplină de exerciţiu; c)
toate actele juridice permise de lege le încheie persoana fizică,
deplin capabilă, singură, fără existenţa unei asistenţe juridice.

5.4.2 Dobândirea capacităţii de exerciţiu depline

Art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 stabileşte: „Capacitatea


de exerciţiu începe de la data când persoana devine majoră”.
Conform legii, persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani.
În mod excepţional, minora care se căsătoreşte înainte de
vârsta majoratului dobândeşte capacitatea de exerciţiu deplină 227.
Această derogare s-a motivat prin aceea că dacă nu i s-ar fi
recunoscut femeii prin efectul căsătoriei întreaga capacitate de
exerciţiu, atunci s-ar înfrânge principiul egalităţii sexelor şi totodată

226
Definiţia legală este dată de art. 5 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 care prevede:
„Capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii
săvârşind acte juridice”.
227
Ovidiu Ungureanu, Călina Jugastru, op.cit., p.116; Gh. Beleiu, opcit., p.350.
127
principiul potrivit căruia în căsnicie soţii hotărăsc de comun acord. Şi
Constituţia consacră egalitatea soţilor în cadrul familiei atunci când
declară: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între
soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a
asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor” (art. 48 alin. 1 din
Constituţie).

5.4.3 Conţinutul capacităţii de exerciţiu deplină

Conţinutul capacităţii de exerciţiu rezultă din caracterul său


juridic, numit „generalitatea capacităţii de exerciţiu” care evocă
tocmai acest aspect ce constă în aptitudinea generală şi abstractă a
persoanei fizice de a încheia toate actele juridice prin care
dobândeşte ori exercită drepturi subiective sau îşi asumă ori execută
obligaţiile civile.
Datorită multitudinii de drepturi şi obligaţii civile, nelimitate ca
număr, de acte juridice civile numite şi nenumite, conţinutul
capacităţii de exerciţiu depline nu se poate prezenta decât generic,
iar nu şi printr-o enumerare a actelor juridice civile care sunt la
îndemâna persoanei fizice cu capacitate de exerciţiu deplină 228.
Este necesar să subliniem că în acest conţinut nu intră acele
acte care sunt oprite de lege, printr-o limită a capacităţii de folosinţă
a persoanei fizice.

5.4.4 Încetarea capacităţii de exerciţiu deplină

Potrivit legislaţiei noastre civile, capacitatea de exerciţiu


deplină încetează în următoarele situaţii:
a) prin moartea sau declararea judecătorească a morţii
persoanei fizice, când încetează atât capacitatea de folosinţă cât şi
capacitatea de exerciţiu a acestora, deoarece dispare calitatea de
subiect de drept civil a persoanei fizice;
b) prin punerea sub interdicţie judecătorească. O asemenea
situaţie poate determina încetarea definitivă sau numai temporară a
capacităţii de exerciţiu depline, după cum boala mintală care a
determinat luarea acestei măsuri este susceptibilă de a fi combătută,
sau nu, printr-un tratament medical adecvat. În cazul vindecării şi, ca
urmare a ridicării stării de interdicţie, persoana în cauză îşi
redobândeşte capacitatea de exerciţiu deplină.
c) prin anularea (desfiinţarea) căsătoriei, înainte ca femeia să
fi împlinit 18 ani, dacă aceasta a fost de rea credinţă.
În acest caz, încetarea capacităţii de exerciţiu depline are
caracter temporar, deoarece ea urmează să fie redobândită de către
228
Gh. Beleiu, op.cit., p.351.
128
minora care a fost căsătorită, fie prin efectul împlinirii vârstei de 18
ani, fie ca urmare a încheierii unei noi căsătorii, mai înainte de
împlinirea vârstei majoratului.
Efectele retroactive ale declarării nulităţii sau anulării
căsătoriei se vor repercuta şi asupra capacităţii de exerciţiu
dobândită prin căsătorie, înlăturând-o, iar femeia va redobândi
capacitatea de exerciţiu restrânsă.
Faţă de prevederile art. 23 din Codul familiei potrivit cărora
„Soţul care a fost de bună credinţă la încheierea căsătoriei declarată
nulă sau anulată, păstrează până la data când hotărârea instanţei
judecătoreşti rămâne definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie
valabilă”, în legătură cu încetarea capacităţii de exerciţiu a femeii în
vârstă de până la 18 ani, în literatura juridică de specialitate sunt
două opinii contrare.
În prima opinie se susţine că în cazul căsătoriei putative,
capacitatea deplină de exerciţiu a femeii de bună credinţă la
încheierea acesteia încetează dacă hotărârea de anulare a rămas
definitivă şi irevocabilă înainte ca ea să fi împlinit 18 ani. Această
opinie se bazează pe faptul că textul art. 23 alin. 1 din Codul familiei
prevede în mod expres că soţul de bună credinţă „păstrează până la
data când hotărârea instanţei judecătoreşti rămâne definitivă
situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă”, respectiv capacitatea
deplină de exerciţiu, fără a conţine şi vreo altă ipoteză pentru
situaţiile ulterioare.
În cea de a doua opinie, în baza aceloraşi prevederi ale art. 23
alin. 1 din Codul familiei, se susţine că, faţă de soţul de bună
credinţă, anularea sau nulitatea căsătoriei va produce aceleaşi efecte
ca şi desfacerea sau încetarea căsătoriei.

5.5 SANCŢIUNEA NERESPECTĂRII


REGULILOR PRIVITOARE LA
CAPACITATEA DE EXERCIŢIU

Încheierea unor acte juridice cu nerespectarea dispoziţiilor ce


reglementează materia capacităţii de exerciţiu are drept efect
anularea acestor acte.
În cazul încălcării normelor pentru lipsa capacităţii de exerciţiu
se aplică această sancţiune în temeiul prevederilor art. 25 alin. 2 din
Decretul nr. 32/1954, în privinţa minorului de până la 14 ani, dar care
este aplicabilă şi persoanei pusă sub interdicţie judecătorească.
Încălcarea regulilor privitoare la capacitatea de exerciţiu a
persoanei fizice, poate avea următoarele consecinţe:

129
- consecinţe penale, dacă nu s-a respectat caracterul intangibil
ori cel de egalitate a capacităţii de exerciţiu (potrivit art. 247 Cod
penal);
- consecinţa aplicabilă încălcării unei incapacităţi de folosinţă,
dacă a fost nesocotită o asemenea limită;
- nulitatea relativă în cazul actului juridic încheiat cu încălcarea
normelor legale incidente.

130