MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT “B. P. HASDEU” DIN CAHUL

FACULTATEA DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE
DEPARTAMENTUL ...

REFERAT

DISCIPLINA:DREPTUL FAMILIEI ȘI ACTE DE STARE CIVILĂ

TEMA: OCROTIREA PĂRINTEASCĂ

Elaborat: BAHRIN Nicu,

student grupa D-1701
Coordonator științific: CIUDIN Oxana,
lector universitar

CAHUL, 2018
 Cuprins:
1. Noţiunea şi principiile ocrotirii părinteşti ....................................................................................3
2. Drepturile şi obligaţiile părinteşti ................................................................................................3
3. Executarea ocrotirii părinteşti ......................................................................................................5
4. Sancţionarea neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a ocrotirii părinteşti..................5
5. Tutela şi curatela minorului .........................................................................................................6
 1. Noţiunea şi principiile ocrotirii părinteşti
Ocrotirea părintească este mijlocul obişnuit de ocrotire a minorului şi presupune că
drepturile şi îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului se exercită, respectiv, se
îndeplinesc, de către părinţii săi (fireşti sau adoptatori).
Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale copiilor se pune pe seama autorităţii
tutelare în cazurile de deces al părinţilor, de decădere a lor din drepturile părinteşti, de abandon,
de declarare a părinţilor ca fiind incapabili, de boală sau absenţă îndelungată, de eschivare de la
educaţia copiilor, de la apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, inclusiv în cazul refuzului
părinţilor de a-şi lua copiii din instituţiile educative, curative sau din alte instituţii în care se află
aceştia, precum şi în alte cazuri de lipsă a grijii părinteşti.
Principiile ocrotirii părinteşti:
 Ocrotirea părintească se exercită numai în interesul minorului. Drepturile şi îndatoririle
părinteşti se exercită şi îndeplinesc numai î interesul superior al copilului. Părinţii sunt egali în
exercitarea ocrotirii părinteşti. Conţinutul ocrotirii părinteşti este acelaşi, indiferent dacă copilul
este din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie. Ambii părinţi sunt responsabili pentru
creşterea copiilor lor.
 Principiul independenţei patrimoniale dintre părinte şi copil. Părinţii nu au nici un drept
asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părinţilor, cu excepţia dreptului la
moştenire şi a dreptului la întreţinere.
 Principiul egalităţii părinţilor în exercitarea ocrotirii părinteşti. Regula este că ocrotirea
părintească se realizează de ambii părinţi. Ocrotirea se exercită doar de un părinte în cazurile
cînd unul dintre părinţi este mort, decăzut din drepturile părinteşti, pus sub interdicţie, nu-şi
poate manifesta voinţa (este dispărut, execută o pedeapsă privativă de libertate etc.).
Ocrotirea părintească este constituită din 2 laturi:
a) Latura personală – vizează ocrotirea persoanei copilului şi priveşte raporturile de familie.
b) Latura patrimonială, care la rîndul ei, constă în:
– dreptul şi îndatorirea de a administra bunurilor şi de a-l reprezenta legal pe minor mai mic de
14 ani;
– dreptul şi îndatorirea de a încuviinţa actele juridice încheiate de minorul între 14–18 ani.

2. Drepturile şi obligaţiile părinteşti

Părinţii au drepturi şi obligaţii egale faţă de copii, indiferent de faptul dacă copiii sînt
născuţi în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinţii sau separat. Drepturile şi
obligaţiile părinţilor, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod, încetează din momentul atingerii
majoratului sau obţinerii capacităţii depline de exerciţiu de către copil.
Părinţii minori au dreptul să locuiască împreună cu copilul lor şi să participe la educaţia
lui.
Părinţii sînt obligaţi să asigure frecventarea de către copil a şcolii pînă la sfîrşitul anului
de învăţămînt în care acesta atinge vîrsta de 16 ani. Instituţia de învăţămînt şi forma de instruire
sînt alese de către părinţi, cu luarea în considerare a opiniei copilului.
În cazul cînd părinţii locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vîrsta de 14 ani
se determină prin acordul părinţilor.Dacă un atare acord lipseşte, domiciliul minorului se
stabileşte de către instanţa judecătorească, ţinîndu-se cont de interesele şi părerea copilului (dacă
acesta a atins vîrsta de 10 ani),ţinîndu-se cont de toate elementele necesare.
Părintele care locuieşte împreună cu copilul nu are dreptul să împiedice contactul dintre
copil şi celălalt părinte care locuieşte separat, cu excepţia cazurilor cînd comportamentul acestuia
din urmă este în detrimentul intereselor copilului sau prezintă pericol pentru starea lui fizică şi
psihică.
Părinţii care locuiesc separat de copil au dreptul de a primi informaţiile ce se referă la
copilul lor de la toate instituţiile educative, curative, de asistenţă socială etc. Comunicarea
informaţiei poate fi refuzată dacă comportamentul părintelui prezintă pericol pentru viaţa şi
sănătatea copilului. Acest refuz poate fi atacat în instanţa judecătorească.
Bunicii, fraţii şi surorile copilului au dreptul să comunice cu acesta. Dacă părinţii
copilului (unul dintre ei) le refuză acest drept, autoritatea tutelară îi poate obliga să-l respecte.
Dacă părinţii (unul dintre ei) vor neglija hotărîrea autorităţii tutelare, persoanele
interesate pot porni în instanţa judecătorească o acţiune privind înlăturarea impedimentelor de
comunicare cu copilul.
Părinţii pot fi decăzuţi din drepturile părinteşti dacă:
 se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv de la plata pensiei de
întreţinere;
 refuză să ia copilul din maternitate sau dintr-o altă instituţie curativă, educativă, dintr-o
instituţie de asistenţă socială sau alta similară;
 fac abuz de drepturile părinteşti;
 se comportă cu cruzime faţă de copil, aplicînd violenţa fizică sau psihică, atentează la
inviolabilitatea sexuală a copilului;
 prin comportare amorală, influenţează negativ asupra copilului;
 suferă de alcoolism cronic sau de narcomanie;
 au săvîrşit infracţiuni premeditate contra vieţii şi sănătăţii copiilor sau a soţului;
 în alte cazuri cînd aceasta o cer interesele copilului.
Acţiunea privind decăderea din drepturile părinteşti poate fi pornită de celălalt părinte,
tutorele copilului, autoritatea tutelară sau procurorul. Cererea privind decăderea din drepturile
părinteşti se examinează cu participarea obligatorie a autorităţii tutelare.
Instanţa judecătorească este obligată să transmită, în termen de 3 zile din momentul cînd
hotărîrea privind decăderea din drepturile părinteşti a rămas definitivă, o copie a acesteia
oficiului de stare civilă din raza teritorială a instanţei.
Copilul ai cărui părinţi (unul dintre ei) sînt decăzuţi din drepturile părinteşti păstrează
dreptul de folosinţă asupra spaţiului locativ şi toate drepturile patrimoniale bazate pe rudenia cu
părinţii şi rudele sale fireşti, inclusiv dreptul la succesiune.
Părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti pot avea întrevederi cu copilul lor numai cu
permisiunea autorităţii tutelare,cu excepţia cazului cînd prezintă pericol pentru copil. Părinţii pot
fi restabiliţi în drepturile părinteşti dacă au încetat împrejurările care au condus la decăderea lor
din aceste drepturi şi dacă restabilirea în drepturile părinteşti este în interesul copilului.
Restabilirea în drepturile părinteşti se face pe cale judecătorească, în baza cererii
persoanei decăzute din aceste drepturi, cu participarea obligatorie a autorităţii
tutelare.Restabilirea în drepturile părinteşti faţă de copilul care a atins vîrsta de 10 ani se admite
ţinîndu-se cont de opinia copilului.Dacă copilul a fost adoptat şi adopţia nu a fost desfăcută,
hotărîrea privind decăderea din drepturile părinteşti poate fi anulată fără restabilirea drepturilor şi
obligaţiilor de părinte. La cererea autorităţii tutelare, instanţa judecătorească poate hotărî luarea
copilului de la părinţi fără decăderea acestora din drepturile părinteşti, dacă aflarea copilului
împreună cu părinţii prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea lui, şi punerea acestuia la dispoziţia
autorităţii tutelare.
În cazuri excepţionale, dacă există un pericol iminent pentru viaţa, sănătatea sau
inviolabilitatea copilului, autoritatea tutelară poate decide luarea copilului de la părinţi,
comunicînd acest fapt procurorului în termen de cel mult 24 de ore. În acest caz, autoritatea
tutelară, în termen de 7 zile, va porni o acţiune în instanţa judecătorească privind decăderea din
drepturile părinteşti sau luarea copilului de la părinţi fără decăderea lor din aceste drepturi. Dacă
această cerinţă nu este îndeplinită, copilul va fi înapoiat părinţilor.
În cazurile luării copilului fără decădere din drepturile părinteşti, părinţii pierd dreptul de
a comunica cu acesta, de a participa personal la educaţia lui şi de a-i reprezenta interesele.
Părinţii de la care a fost luat copilul pot avea întrevederi cu acesta, în unele cazuri, doar cu
permisiunea autorităţii tutelare.

3. Executarea ocrotirii părinteşti

Executarea poate fi realizată de către ambii părinţi sau de către un părinte.
 Exercitarea ocrotirii părinteşti de către ambii părinţi.
În principiu, ocrotirea părintească se exercita în mod egal şi de comun acord de către
ambii părinţi, de la naşterea copilului şi pînă la dobândirea capacitații depline de exercițiu prin
împlinirea vârstei de 18 ani sau, in cazul minorei, prin căsătorie. Nu prezintă importanţă daca
minorul este din căsătorie, din afara căsătoriei sau este adoptat.
Orice neînțelegere ivită între părinţi în legătură cu modul de exercitare a ocrotirii
părintești se rezolvă pe cale amiabilă sau, în caz contrar, de către instanța judecătorească. Din
modul de exercitare a ocrotirii părintești pot rezulta următoarele situații litigioase:
 Părinţii (căsătoriţi sau necăsătoriţi între ei) nu se înţeleg în legătură cu domiciliul copilului
minor. Instanța judecătorească va decide, dacă domiciliul minorului va fi la mama sau la tata.
Ulterior, dacă se modifică împrejurările care au stat la baza pronunțării acestei hotărâri
judecătorești, celalalt părinte sau minorul, dacă a împlinit vârsta de 14 ani, poate formula o
acțiune de schimbare a domiciliului minorului;
 Părinţii minorului divorţează. Din oficiu, instanța judecătorească este obligată să dispună,
prin hotărâre de divorț, unde va fi domiciliul minorului.Dacă a împlinit vârsta de 14 ani,celălalt
parinte sau chiar minorul poate formula o acțiune de schimbare a domiciliului ;
 Exercitarea ocrotirii părinteşti de către un părinte
Exercitarea ocrotirii părinteşti se impune în următoarele cazuri:
- moartea unuia dintre părinţi,
- decăderea din drepturile părinteşti a unuia dintre ei,
- punerea sub interdicţie a unuia dintre părinţi,
- neputinţa din orice împrejurare a unuia dintre părinţi de a-si manifesta voinţa.

4. Sancţionarea neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a ocrotirii părinteşti

Dacă părinţii nu vor exercita ocrotirea părintească a copilului lor minor sau aceasta va fi
exercitată necorespunzător, poate fi angajată răspunderea lor civilă şi penală.
a) Sancţiuni pentru neîndeplinirea îndatoririlor cu privire la persoana copilului minor
Decăderea este sancţiunea care se aplică în situaţiile în care sănătatea sau dezvoltarea
fizică a copilului este primejduită prin purtare abuzivă sau prin neglijenţă gravă în îndeplinirea
îndatoririlor. Decăderea din drepturile părinteşti nu are ca efect stingerea drepturilor copilului
faţă de părintele decăzut din drepturile părinteşti şi, în consecinţă, aceasta sancţiune nu produce
nici stingerea obligaţiilor părintelui corelative acelor drepturi.
b) Răspunderea civilă a părinţilor pentru faptele ilicite ale copiilor
Prejudiciul cauzat de un minor care nu a împlinit 14 ani se repară de părinţi (adoptatori) sau de
tutorii lui dacă nu demonstrează lipsa vinovăţiei lor în supravegherea sau educarea minorului.
Dacă minorul care nu a împlinit 14 ani a cauzat prejudiciul cînd se afla sub supravegherea
unei instituţii de învăţămînt, de educaţie sau instituţii curative ori a unei persoane obligate să-l
supravegheze în bază de contract, acestea răspund pentru prejudiciul cauzat dacă nu
demonstrează că el s-a produs nu din vina lor. Obligaţia părinţilor (adoptatorilor), tutorilor, a
instituţiilor de învăţămînt, de educaţie, a instituţiilor curative de a repara prejudiciul cauzat de un
minor nu încetează o dată cu atingerea majoratului acestuia sau o dată cu dobîndirea unor bunuri
suficiente pentru repararea prejudiciului.
c) Răspunderea penală a părinţilor pentru faptele săvîrşite împotriva copiilor lor
Codul penal reglementează situaţiile cînd părinţii sunt traşi la răspundere penală dacă aceştia se
fac vinovaţi de săvîrşirea unor fapte ilicite incriminate de legea penală. Astfel avem:
 Violul săvîrşit asupra unui membru de familie (171);
 Acţiuni violente cu caracter sexual săvîrşite asupra unui membru al familiei (171);
 Incestul (210);
 Violenţa în familie (201 prim);
 Abuzul părinţilor şi altor persoane la adopţia copiilor (205);

5. Tutela şi curatela minorului

În cazul în care ambii părinţi fiind morţi, necunoscuţi, decăzuţi din drepturile părinteşti,
puşi sub interdicţie, dispăruţi ori declaraţi morţi, copilul este lipsit de îngrijirea ambilor părinţi,
copilul va fi pus sub tutelă. Tutela se instituie asupra persoanelor lipsite de capacitate de
exerciţiu şi asupra minorilor în vîrstă de pînă la 14 ani, după caz.
Conţinutul tutelei:
Tutorele are îndatorirea de a îngriji de minor. El este obligat să asigure îngrijirea
minorului, sănătatea şi dezvoltarea lui fizică şi mentală, educarea, învăţătura şi pregătirea
profesională a acestuia, potrivit cu aptitudinile lui.
Curatela este o instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă,
dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la
domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele.
Conţinutul curatelei
În cazurile în care se instituie curatela, se aplică regulile de la mandat, cu excepţia cazului
în care, la cererea persoanei interesate ori din oficiu, instanţa de tutelă va hotărî că se impune
învestirea curatorului cu drepturile şi obligaţiile unui administrator însărcinat cu simpla
administrare a bunurilor altuia. Dacă sunt aplicabile regulile de la mandat, instanţa de tutelă
poate stabili limitele mandatului şi poate da instrucţiuni curatorului, în locul celui reprezentat, în
toate cazurile în care acesta din urmă nu este în măsură să o facă.
Condiţii pentru persoana tutore sau curator:
a) Să domicilieze pe teritoriul R.M.;
b) Persoană fizică cu capacitate deplină;
c) Consimţămîntul expres;
d) Pot fi tutore sau curator soţul şi soţia împreună dacă nu se află în vreunul din cazurile de
incompatibilitate prevăzute de lege şi au consimţit expres.
Nu poate fi numită tutore (curator) persoana:
a) minoră;
b) declarată incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu limitată;
c) decăzută din drepturile părinteşti;
d) declarată incapabilă de a fi tutore (curator) din cauza stării de sănătate;
e) care a fost adoptator, dar adopţia a fost anulată din cauza exercitării necorespunzătoare a
obligaţiilor de adoptator;
f) căreia i s-a restrîns exerciţiul unor drepturi politice sau civile, fie în temeiul legii, fie prin
hotărîre judecătorească, precum şi persoana cu rele purtări;
g) ale cărei interese vin în conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă (curatelă);
h) înlăturată, prin act autentic sau prin testament, de către părintele care exercita singur, pînă
la momentul morţii, ocrotirea părintească;
i) care, exercitînd o tutelă (curatelă), a fost îndepărtată de la ea;
j) care suferă de alcoolism cronic sau de narcomanie;
k) care se află în relaţii de muncă cu instituţia în care este internat copilul asupra căruia se
instituie tutela (curatela);
l) care nu are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova.
Caracterele juridice ale tutelei şi curatelei:
 Legalitatea tutelei minorului exprimă ideea că legea este cea care stabileşte instituirea
tutelei, cazurile de deschidere a tutelei, capacitatea de a fi tutore, procedura de numire a tutorelui,
conţinutul ocrotirii minorului prin tutelă şi încetarea tutelei minorului.
 Obligativitatea sarcinii tutelei minorului decurge firesc din caracterul imperativ al normelor
juridice care o reglementează.
 Gratuit – tutorele nu urmăreşte nici un avantaj. Tutorele şi curatorul au dreptul să ceară
compensarea tuturor cheltuielilor aferente îndeplinirii obligaţiilor de tutelă şi curatelă.;
 Personal – ţine strict de persoana tutorelui, şi nu se poate transmite altor persoane.
 Tutela se exercită în interesul exclusiv al minorului.
 Tutela este substitutivă de drepturi şi obligaţii părinteşti.
O dată cu atingerea de către minorul pus sub tutelă a vîrstei de 14 ani, tutela asupra lui
încetează, iar persoana care a exercitat funcţia de tutore devine curatorul lui fără a fi necesară o
hotărîre suplimentară în acest sens. Curatela încetează o dată cu dobîndirea sau restabilirea
capacităţii depline de exerciţiu.
Efectele încetării tutelei:
a) Efecte care se răsfrîng asupra tutorelui
– O dată cu atingerea de către minorul pus sub tutelă a vîrstei de 14 ani, tutela asupra lui
încetează, iar persoana care a exercitat funcţia de tutore devine curatorul lui fără a fi necesară o
hotărîre suplimentară în acest sens;
– Tutorele are dreptul de a cere recuperarea cheltuielilor aferente pentru întreţinerea minorului;
b) Efecte care se răsfrîng asupra minorului
– Minorul devine capabil să încheie acte juridice cu titlu gratuit cu încuviinţarea scrisă a
tutorelui sau a curatorului;
Casa de copii de tip familial este o instituţie particulară creată pe baza unei familii,
ţinîndu-se cont de situaţia materială şi nivelul spiritual al acesteia, în scopul întreţinerii parţiale şi
educaţiei copiilor orfani şi a celor rămaşi fără ocrotire părintească. Pot fi părinţi educatori
persoanele cu domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova, care au atins vîrsta de 25 de ani şi ale
căror calităţi morale şi stare a sănătăţii permit îndeplinirea obligaţiilor respective.
Nu pot fi părinţi educatori persoanele:
 decăzute din drepturile părinteşti;
 declarate incapabile sau cu capacitate limitată de exerciţiu;
 eliberate de obligaţiile de tutore (curator) din culpa lor;
 care au fost adoptatori, dar adopţia a fost desfăcută din culpa lor;
 care suferă de boli cronice grave sau contagioase.
Părinţii educatori au faţă de copiii plasaţi în casele de copii de tip familial drepturi şi
obligaţii similare celor ale tutorelui (curatorului). În casele de copii de tip familial pot fi plasaţi
pentru întreţinere şi educaţie copiii orfani şi copiii rămaşi fără ocrotire părintească în vîrstă de
pînă la 14 ani.
La plasarea în casele de copii de tip familial este interzisă despărţirea fraţilor şi surorilor,
cu excepţia cazurilor cînd aceasta o cer interesele copiilor. Copilul care a împlinit vîrsta de 10
ani poate fi plasat în casa de copii de tip familial numai cu acordul acestuia.
Copiii plasaţi în casele de copii de tip familial au aceleaşi drepturi ca şi copiii aflaţi sub
tutelă (curatelă). Pentru întreţinerea copiilor din casele de copii de tip familial se plătesc
indemnizaţii lunare în modul şi cuantumul prevăzute de Guvern.