1.

În materia vânzării: a) contractul este lovit de nulitate absolută dacă, după contestarea în instanță a prețului
determinat în mod manifest nerezonabil de un terț desemnat de părți, nu a fost stabilit niciun alt preț în termen de
un an de la încheierea contractului; b) dacă, în ciuda previziunilor inițiale ale părților, interesul legitim continuă
să justifice inalienabilitatea instituită prin contract și după expirarea duratei acesteia, beneficiarul inalienabilității
poate obține, în instanță, extinderea duratei până la epuizarea interesului legitim, în limita a 49 de ani; c) de regulă,
un drept de preempțiune convențional poate fi vândut; d) un drept de preempțiune stabilit pentru o durată de 7 ani
încetează fie după împlinirea unui termen de 5 ani, fie la moartea titularului, în funcție de care dintre cele două
evenimente survine mai întâi.

2. În ce privește contractul de vânzare: a) dacă vânzătorul a notat declarația sa de rezoluțiune în cartea funciară,
rezoluțiunea pentru neplata prețului va produce efecte și față de terții care, ulterior notării, au dobândit bunul de
la cumpărător, chiar dacă vânzătorul nu era titularul unui drept de ipoteca legală asupra bunului vândut; b) notarea
în cartea funciară a pactului comisoriu pentru neplata prețului face ca rezoluțiunea pentru neplata prețului să
producă efecte și asupra terțului dobânditor, independent de notarea în cartea funciară a declarației de rezoluțiune
a vânzătorului; c) prezența unei clauze prin care se înlătură, în întregime, răspunderea vânzătorului pentru vicii
ascunse nu antrenează, ca regulă, nulitatea întregului contract; d) termenul de prescripție, în materia viciilor
ascunse, curge întotdeauna de la data expirării termenului de garanție, indiferent dacă acesta din urmă este cel
stabilit de lege sau este stabilit de părți.

3. În materia contractului de vânzare: a) din mai multe variante posibile de interepretare a contractului, va fi preferată
aceea care este cea mai favorabilă cumpărătorului, chiar și în situația în care respectiva variantă de interpretare
lipsește unele clauze ale contractului de orice efect; b) garanția pentru buna funcționare a lucrului vândut reprezintă
un efect al contractului care se produce de fiecare dată când părțile nu au exclus-o, expres sau tacit; c) În lipsa unei
stipulații contrare, cumpărătorul nu trebuie să plătească dobânzi remuneratorii asupra prețului dacă lucrul vândut
produce doar fructe industriale; d) ipoteca legală a vânzătorului imobiliar și privilegiul special al vânzătorului de
bunuri mobile sunt opozabile terților independent de înscrierea lor în registrele de publicitate.

4. În cazul contractului de locațiune: a) conformitatea predării se apreciază în funcție de starea bunului din momentul
încheierii contractului; b) dacă, la data încheierii contractului, bunul prezenta anumite trăsături care permiteau o
întrebuințare superioară standardului mediu, se prezumă că părțile au convenit ca locatorul să fie obligat să
conserve aceste trăsături până la încetarea contractului; c) dacă reparațiile asupra bunului aflat în locațiune
determină o imposibilitate totală de folosire, locatarul poate rezilia contractul, fără să fie necesar să se verifice
caracterul însemnat al neexecutării obligației locatorului de a asigura folosința; d) în toate cazurile, locatorul
datorează despăgubiri pentru pagube cauzate locatarului de necesitatea efectuării reparațiilor asupra bunului aflat
în locațiune.

5. În materia locațiunii: a) locatorul notificat în privința cesiunii locațiunii consimțite de locatarul său își poate
rezerva dreptul de a opune cesionarului excepții întemeiate pe încălcări anterioare ale obligațiilor de către cedent;
b) locatorul nu va beneficia de o acțiune directă împotriva sublocatarului în ipoteza în care locatarul a cedat unui
terț creanța sa corelativă obligației sublocatarului de a plăti chiria; c) tacita relocațiune conduce, de regulă, la
încheierea unui contract pe perioadă nedeterminată; d) decesul părților este o cauză de încetare a locațiunii.

6. Locatarul Andi, fără aprobarea locatorului Bogdan, a adus două îmbunătățiri imobilului aflat în locațiune, după
cum urmează: întâi, a zugrăvit imobilul, întrucât zugrăveala inițială era în stare avansată de degradare, lucru care
făcea imobilul să pară bântuit. Apoi, a înlocuit sobele cu lemne cu o centrală termică, întrucât soacra lui Andi –
 cea care tăia zilnic lemnele pentru foc – a început, de la o vreme, să dea semne de oboseală. Deși, inițial,
modificările nu i-au fost pe plac lui Bogdan, ulterior acesta i-a comunicat lui Andi că dorește să le păstreze și după
ce încetează contractul de locațiune dintre cei doi. Andi, lacom din fire, ar prefera să înlăture îmbunătățirile făcute
până la încetarea locațiunii, doar pentru a se asigura că ele nu îi vor profita lui Bogdan. Este îndreptățit Andi să
aducă imobilul în starea lui inițială?
7. Renumitul avocat X este mai atent cu afacerile clienților săi decât cu propriile sale afaceri. Aceasta explică de ce,
când a închiriat de la proprietarul Y sediul profesional, a uitat să includă în contract vreo mențiune cu privire la
durata locațiunii. La nici două luni de la data încheierii locațiunii, proprietarul Y a întâlnit un potențial chiriaș
dispus să îi plătească, pentru imobilul în care X și-a organizat sediul o chirie aproape dublă față de cea plătită de
cel din urmă. Fără să stea pe gânduri, proprietarul îi transmite avocatului X o notificare prin care îl roagă să
părăsească sediul după expirarea unui preaviz. Care dintre următoarele enunțuri este (sau sunt) adevărat(e):
a) Contractul de locațiune din speță nu poate fi denunțat unilateral, în absența unei clauze care să reglementeze un drept
de dezicere cuprinse în contract.
b) Contractul poate fi denunțat unilateral, întrucât părțile nu i-au determinat o durată.
c) După expirarea termenului locațiunii, avocatul X va putea ocupa, în continuare, sediul, dacă (i) și-a achitat
toate obligațiile până la împlinirea termenului și dacă (ii) acceptă să plătească o chirie egală cu cea oferită
proprietarului de un locatar ales de cel din urmă.