tefan Octavian Iosif - Ca visurile

Ca visurile-ntunecate
Cladirile se-nsiruiesc,
Si singur, învelit în manta-mi,
Tacut pe trotuar pasesc.

Acuma-n turnul catedralei

Se bate tainic miez de noapte…
M-asteapt-acasa adorata
Cu sarutari, vrajite soapte.

Prietenoasa trece luna

Calauzindu-mi pas cu pas;
Dar eu m-opresc în umbra portii,
Strigîndu-i vesel: — Bun ramas.

Îti multumesc, amica veche,

Ca-mi luminasi frumos pe drum;
Treci mai departe, lumineaza
Si celorlalti pribegi, de-acum.

Iar de gasesti pe vreun ibovnic

Ce plînge, tu sa nu mi-l lasi;
O, mîngîie-l, precum pe mine
De-atîtea ori ma mîngîiasi…